Observa tonala ese de doue ori in sept emana, mercurea si sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fi., pe 6 luni 3 fi. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisa cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 ana intregu 8 a., pe 6 luni 4 a. — In străinătate pe 1 anu 10 a. sâu 22 franci, pe 6 luni 5 a. sSu 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. Diariu politicii, naţional -eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie sSu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare cikte 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru ia tesaurulu publicu. Prenumeratiuuile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Nr. 68. Sibiiu, 25/6 Septembre 1879. Anulu II. Date statistice despre instrucţiunea publica in Ungari’a si Transilvania. Ori-câte informatiuni oficiali si neoficiali se publica in fiacare anu despre starea scdleloru din acestea tieri, ele totuşi sunt cunoscute forte reu sau nici-decum in afara, din care causa apoi se si audu opiniunile cele mai extravagante in acesta materia. Aici in Transilvania de cateori a publi-catu ministrulu anuariu generale despre scole, totu-deauna diariele romanesci au reflectatu la informa-tiunile date si au reprodusu celu puţinu cifrele principali comparative. Cu t6te acestea ni s’a intemplatu intre altele se audimu, ca cu ocasiunea desbateriloru dietali de asta-primavera, decurse asupra proiectului fatale de limba, chiaru si unii romani din Romani’a raţiona asia, ca orice stătu are dreptu se pună orice limba va voi in scolele sale; 6ra unii mergea si mai departe in a loru naivitate, ca compara pe cele 10 milione de poporatiuni ne-magiare din Ungari’a, Transilvani’a si Croati’a cu cele 50 mii de ciangai din Moldov’a. Acei „omeni buni, dara musicanti rei“, nu avea nici-o idea celu puţinu de urmatbriele inpregiurari: 1. Ca in Ungari’a statulu câ atare, de candu existe elu, mai niciodată nu a infiintiatu nici unu institutu de cultura pana in timpulu mai dincoce, ci ca scdlele multe puţine, bune rele cum era, fuseseră intemeiate si tînute de bisericele fiacarei confessiuni si de nationalitati, din averile si pungile loru particularie. 2. Câ chiam si pana antierti (1877) statulu Ungariei si comunele politice nu avea mai multe scole ale sale decâtu 1731; din contra nu-merulu scoleloru confessionali, adeca care sunt proprietatea comuneloru bisericesci de diverse nationalitati, este de 13,755! dra in acestea scole confessionali, pe care statulu nu le ajuta mai cu nimicu, ambla preste 1 milionu si 500 mii de şcolari, si abia 40 de mii in ale statului. 3. Câ statulu Ungariei nici pana in dio’a de astadi nu da in budgetulu culteloru si alu in-structiunei mai multu câ 1 % procente din venitulu totale alu seu. Până in anulu 1868 in budgetulu Ungariei pentru culte (biserici, cieruri de 6 confessiuni religiose) si pentru scole, nu figura nici atâta, ci abia 1 milionu si 74 mii fl. De aci inainte apoi acesta cifra se urcâ suc-cessive, până ce ajunse in a. 1873 la 4,620.404 Aceeaşi inse scadiii in 1875 la . . 3,992.744 Si se urcâ drasi in 1878, inse numai la 4,101.083 Dara nici din acestea sume ajutoriele nu se dau mai nicidecum la scole confessionali, ci se copere din ele cu totulu alte spese, cum plăţile la personalulu ministeriului culteloru, la inspectori si la alte organe administrative, la universitatea cea noua din Clusiu, la scolele proprie ale statului, la altele noue magiare, câte se făcu prin tînuturi locuite de romani, şerbi, ruteni, slavaci, spre a’i magiarisâ din temelia, câ se nu se mai cunosca nici urmele loru. 4. Aceia carii punu câte 3 milione romani, 2 milione germani, 5 milione slavi in aceeaşi linia cu 50 mii de ciangai -din Moldov’a, sau cu 200 mii de jidovi fora vreo patria, sau cu 20—30 mii de mohamedani ori bulgari din Dobrogea, se pare câ nici nu visddia ce principiu tiranicii apara si la ce propaganda perversa deschidu ei cale larga chiaru in patri’a loru pentru viitoriu prin aceea, câ recunoscu dreptulu maioritatiloru de a omorî pe minorităţi, susţinu doctrin’a selbatica, câ si cum unu stătu ar avea dreptu de a nimici potestatea parin-tesca, de a obligâ pe părinţi, câ se dea pe fiii si pe fiicele loru la scolele unde nu voru ei, ci unde cere statulu. Ei nu simtu ce lovitura cumplita dau ei libertatiei prin acestea doctrine ale unui despotismu gretiosu. Preste acestea, acei rei musicanti nu sciu nici se distingă intre popora care au din vechime scole proprii si literatura naţionale, si intre altele care n’au nimicu din acestea. Pe ciangai nu ia inpedecatu niciodată nimeni pe lume câ se nu’si faca scole, si chiaru de ani fi voitu a’i inpedecâ, nu ar fi potutu,din causa câ fiindu ei de religiune rom.-catholici si dandu’lise preoţi totudeauna de câtra scaunulu Romei, orice sila li s’ar fi intentatu din partea gubernului moldovanu, indata aru fi saritu poterile catholice, mai alesu Franci’a si Austri’a in apararea loru, precum au saritu totudeauna, buna-ora pentru catholicii maroniti din Libanu, pentru cei din Bulgari’a, Bosni’a si din insulele marei me-diterane. Las’ inse câ ciangaii in 3—4 sute de ani n’au voitu se’si faca nici o scola din averea loru bisericesca sau din pungile loru, nici in limb’a loru, nici in alfa ori-care, dara n’au venitu nici cei de o religiune si de o naţionalitate cu ei câ se’i ajute intru a se cultivă si a esi din nesciintia. Cu totulu altu-ceva s’au intemplatu pe la noi, unde spre ex. in Transilvani’a până in a. 1848 amblai cu banii in mâna câ se’ti faci scole, gimnasiu, seminariu si nu te lasâ. Dara apoi ce literatura si ce civilisatiune au ciangaii in desiantiatulu loru dialectu, câ se poţi dice, câ cu scol’a romanesca le-ai omori literatur’a loru ? Ei n’au nimicu. Cu tote acestea nimeni pe lume nu’i inpedecâ nici astadi dela cultivarea limbei proprie magiare, dara nu o voru ei inşii, câ nu le place se se isoledie prin trens’a de tota lumea ceealalta. Ce veţi dice inse la acestu spectacolu ne mai vediutu si ne mai auditu, de a voi cineva se’ti inchida calea, câ tu, unu poporu latinii, ce vorbesci si scrii unu dialectu la ţinu, se nu poţi intra in comunica-tiune literaria, scientifica, naţionale cu poporale de origine latina; unu poporu care au datu lumei intregi probele cele mai strălucite, câ elu se cultiva si civilisedia, face progresse minunate, pote prosperă si a fi fericitu cu limb’a sa, cu dialectulu seu, care’i deschide porţile largi pentru totu ce se nu-mesce sciintia si arte, antica si moderna. Anuariulu scolasticii ungurescu s’a publicatu asta-data si in limb’a germana, din causa câ se vediîi, câ publicarea lui numai in limb’a magiara, cu totulu straiha pentru poporale europene, nu vine niciodată la cunosciuti’a luminatului publicu europenu, in care nu invetia nimeni limb’a magiara, ci bietulu magiaru daca vrea se esa in afara si se nu mora de fonie indata dincolea de Laita si de acolea inainte in tota lumea, nu are in câtrau, vrea nu vrea, trebue se invetie bine macaru limb’a germana, daca nu si pre cea francesa. Din acelasiu anuariu mai aflamu, câ in Ungari’a inca totu mai sunt 568,314 baiati si baiate, care nu mergu la nici-o scola; chiaru si dintre germanii Ungariei vreo 24% nu vedu scola cu ochii; era dintre celelalte nationalitati câte 45—60 procente nici nu sciu ce este scol’a, mai alesu daca vomu reflectă, câ mai multe raporturi scolastice sunt pline de inforniatiuni false. Frequentarea gimnasieloru a scadiutu din ce fusese mai inainte, ceea ce se cunosce din tabellele comparative. Asia de ex. : In a. 1869 s’au afiatu in tote gimnasiele şcolari 35,227; in 1874 numai 26,273; până in 1877 au mai crescutu la 31,457. Foisior'a „Observatoriului“. Germanii si jidanii in Russi’a. de Angelo Degubernatis. Traducere din italienesce de: V. P—u. *) Russii au in cas’a loru duoi inamici declaraţi, duoi rodietori nesaturabili, pe germanu si pe jidanu. Jidanulu a fostu totudeauna forte reu tractatu din partea russi-loru, si nici astadi nu se bucura de nici o stima. Offi-ciele mai inalte i sunt inchise; nici o familia nobila nu s’ar inrudi cu o familia jidana; poporulu insusi considera pe jidanu câ pe unu poporu blastematu de Ddieu si nu se demite la nici o legătură intima cu densulu. Dar’ jidanulu are bani si cunosce poterea, pe care o au banii in dilele nostre; Shylock a trecutu din Veneti’a catra miedianopte; e spurcatu, avidu, sgârcitu; patiente, scie aştepta; intieleptu, scie se caute si se se servesca de ocasiuni. Domnulu russescu si polonu e forte rasipitoriu. Invetiatu mai inainte de ştergerea iobagiei se chieltuiesca multu in o lenevire fericita si sanetosa, nu pote renuntiâ la aceste datine stramosiesci, de a midiulocele i se inpucinedia din di in di. Germanulu cu jidanulu conspira inpreuna spre ruinarea unei case aristocratice; se in-vertescu in juru’i; o ajuta a se ruină, a cade; candu nobilulu proprietariu e obligatu se isi vendia tote ale sale, câ asia se scape de persecutiunile creditoriloru sei, ce sunt mai alesu, ebrei si germani, se afla mai totudeauna vr’unu altu jidanu seu germanu dispusu se cumpere indata cu banii gata, dar’ cu unu pretiu forte *) Vedi: „La Russi’a descritta e ilustrata da Dixon, Biancardi, Moynet, Vereschaguine, Henriet e Vâmbery e dai prof. Angelo de Gubernatis". Milano 1877. scadiutu dominiurile si pamenturile inmense ale acestuia. Statistic’a nu a computatu inca, pre câtu sciu eu, nu-merulu pamenturiloru si fabriceloru trecute din posessiu-nea d-niloru russi in aceea a jidaniloru si germaniloru. Dar’ din câtu am potutu pricepe din plângerile proprietariloru russesci, celu puţinu a patr’a parte a pamenturiloru si fabriceloru ce au schimbatu proprietarii de 20 de ani incoce, au trecutu din posessiunea russiloru in manile negutiatoriloru evrei si germani. Germanulu ocupa de secoli câteva provincie baltice din Russi’a; elu, ce e atatu de virtuosu până ce sta a casa, indata ce ese din cas’a s’a, devine vampiru pentru strainu; mai antaiu de tote merge la Petersburg, si invetia arfa de a ajunge in scurtu tempu la cele mai inalte graduri in adrainistra-tiunea civila si militară. Germanulu possede forte adeseori energi’a, ce i lipsesce mai totudeauna russului, are o vointia de feru si unu egoismu poternicu. Elu scie ce vre, si voiesce totudeauna ceva precisu, ceva practicu si voiesce in genere numai pentru sine. Germanulu e domnu preste trei patrarie din scolele si politi’a russesca; asia dara ânim’a statului russescu e anima mai alesu germana. In genere sunt germani panerii, germani medicii, farmaciştii, si asia se pote dice câ si vieti’a materiala a russiloru e in o parte considerabila in manile germaniloru. Russulu se apuca de multe, dara elu insusi stringe puţiuu; germanulu se apuca de puţine, dara stringe multu. Germanulu e nascutu domnitoriu si afara de cas’a s’a devine pre usioru sugatoriu de sânge.*) De aceea in Russi’a mesurile cele mai despotice a le gubernului sunt recomendate mai totudeauna de funcţionari germani. In diu’a, candu germanii n’aru mai fi măiestrii politiciloru si diplomatiloru, Russi’a ar incepe se respire puţina vietia libera. Acesta se pote judecă si din unele districte russesci, unde elementulu germanu n’a schimbatu inca datinele patriarcali a le russiloru. Eu m’ain miratu tare cu ocasiunea unei visite ce am facut’o inpreuna cu unu verisioru alu *) Cu totulu altu-ceva scrisese Rotteck in isto-ri’a sa. Not’a Red. Obs. sociei mele la penitentiarulu din Dmitroff, gubernulu Moscovei. Nu eră nici unu pazitoriu la port’a dela strada, ce am aflat’o deschisa; portariulu ce e totuodata si pazitoriu, era chiamatu la unu spitalu, unde facea nu sciu ce serviciuri. Tote uşile inchisorei erau deschise. Eu intrebai atunci pe domnulu K. ce me insociâ, deca cas’a e desierta. Elu me invită se intru. Erau in cas’a intrega vr’o cincisprediece arestaţi, condamnaţi, unii la puţine luni, alţii la 1—2 ani de inchisore ; erau inpartiti câte doui trei pentru fiacare camera si stateau cu manile si peciorele libere redîmati pe patu, fara a se misîcâ. Ne vediura intrandu si se sculara cu respectu. Sociulu meu ii intreba unulu câte unulu, pentru ce culpa sunt puşi la inchisore; respunsera toti cu sinceritate acusandu-se unii cu furtu, alţii cu fapte violente inpli-nite in beţia, alţii pentru vatemarea starostelui (judelui comunale) si asia mai departe; nici unulu nu se plangea câ pedeps’a i ar fi fara causa. Numai unulu din trensii rugâ pe domnulu Iv. se i obtîna favorulu de a pote merge pe lunile de vara a casa, câ se ajute parentiloru sei betrani la secerisiu, promitiendu câ după terminarea lucrariloru de campu, ar sustîne bunu bucurosu o pe-depsa dupla. Poporulu russescu respectedia multu auc-toritatile si legea; unu sentimentu câ acesta, asia diciindu religiosu, e asia de generalu, câ de ar cutesâ se se revolte vr’unu nefericiţii, ar ave opiniunea întregului seu satu contra sa, care s’ar uni cu esecutoriulu legei câ se-lu pedepsesca. De aci vine câ politi’a are o potere patriarcala asupra poporului russescu. Dar’ germanii nu au acelaşi conceptu despre politia; si bismarkismulu ce domnesce astadi in gubernulu russescu candu se tractesa de a suft’ocâ insurectiunile polone, seu de a face processuri contra juniloru revoluţionari, e mai alesu oper’a consiliului si instructiuniloru loru. Câtu sunt de departe aceşti germani de acei ideali, ce ne-am invetiatu se-i iubimu in opurile lui Goethe si Schiller ! 272____________________________________________________ Dela. unu timpu incoce un’a parte a tenerimei camu din cl. a 4-a gimn. se trage la scolele mi-litărie si face forte bine, din cause invederate, pe care inse totu avemu se le mai desvoltamu cu alta ocasiune. Mulţi tineri esu de prin scolele primărie si trecu la invetiare de professiuni. Bine făcu si aceştia, nu inse inainte de a amblâ la scole cu bunu progresii celu puşinu cate 6 ani. Cu tota scăderea numerului gimnasiastiloru, celu alu studentiloru dela universitatea din B.-Pest’a totu s’a inmultitu preste mesura, câ-ci unde era pana in a. 1873 la tote facultăţile 2525, in a. 1878 au fostu 2952. Maioritatea relativa o făcu juriştii, adeca aspiranţii la ranguri „de doinim mândru si flamendu. “ Advocaţii s’au inmultitu in Ungari’a si Transilvania, precum nu se mai vede nicairi in lume, decatu pote in Londr’a, unde alerga după tine pe strada, câ se te intrebe ce processe ai. Revista politica. Sibii'i, 5 Septembre st. n. 1879. Cris’a provocata in conducerea afaceriloru esterne ale monarchiei austro-ungare, prin demissionarea comitelui Andrâssy pare, a lua acelasiu caracteru ce ilu are si cris’a orientala, adeca acela alu n o m o-lirei. N’ar fi pentru prim’a ora si prin urmare nici lucru surprindietoriu, ddca in „im peri ulu i n p r o b a b i 1 i t a t i 1 o r u“ ar afla si cris’a actuala in ministeriulu de esterne unu des îodamentu cu totulu opusu asteptariloru avute si a cursului firescu alu lucrnriloru. Se audira adeca in tempulu din urma voci oficidse si semioficiose, care da a se intielege ca remauerea comitelui Andrâssy la postulu seu si retragerea demissiunei sale n’ar fi tocmai unu lucru inpossibilu; cu atâtu mai vîrtosu acuma, candu po-litic’a sa a inceputu se triumfedie si se aduca fructele atâtu de multu dorite. Venirea principelui Nicliita alu Muntenegrului la Vien’a, ce avii locu in 2 1. c.; apropiat’a inclieiere a unoru conventiuni cu Muntenegrulu si Serbi’a, asemenea aceleia ce au fostu incheiatu la tempulu seu Russi’a cu Romani’a; initiarea pana acuma nesange-rosa a ocuparei pasialicului Novi-Bazar ce astadi este o fapta inplinita; consolidarea relatiuniloru amicabile si intime intre Prusso-Germani’a si Austro-Ungari’a in urm’a intalniriloru dela Gastein, tote acestea si inca altele mai multe sunt considerate de câtra organele oficiose câ totu atâtea triumfuri diplomatice ale semi-demissionatului corn. Andrâssy, cari probedia câ densulu este uniculu barbatu de stătu providentialu si nedispensabilu alu monarchiei si câ prin urmare n’are causa de a se retrage tocmai acuma dela postulu seu. Logic’a acesta a foiloru oficiose este justa; dar’ apoi atuncea pentru ce s’au provocaţii si in-scenatu cu atâta sgomotu cris’a ministeriala, deca ea n’avea altu scopu decâtu se probeilie pe deoparte, pugin’a poporaritate de care se bucura corniţele Andrâssy si politic’a sa la poporale monarchiei, era pe de alta parte, câ densulu este nedispensabilu si totudeodata angajatu moralmente a stâ la postulu seu si a luâ respunderea pentru tote consecintiele originalei si nouei sale politice inaugurata in Orientu ? La acesta intrebare, deca cumva corniţele Andrâssy isi va retrage demissiunea, se pote respunde câ desulu a imitatu si nu fâra succesu pe principele de Bismark, care ori de câte ori intimpina vre-o greutate seu opositiune in parlamentu, ori din partea camarilei isi dâ demissiunea pentru câ apoi totude-atâtea ori se si-o retraga frumusielu. Vedemu deci. câ pentru de a fi cineva unu mare diplomatu, tre-bue se fia si unu bunu si eminenţii actoru pe scen’a luciosa a diplomaţiei, pentru câ fara contra-dicere, diplomatulu care scie se’si alega momentulu de a isi dâ demissiunea, trebue se fia unu actoru diplomatica consumaţii. In totu casulu este mai onorificu si mai demnu de unu ministru a se duce de buna voia si la tempu, de câtu se aştepte se fia invitatu a se duce. Pentru diu’a de 31 Augustu a. c. conducetorii si capii partidei nemtiesci „fidela constitutiunei" au fostu convocatu la Lin z o conferenţia politica cu scopu de a se discuta si a se luâ decesiuni definitive asupra atitudinei ce trebue se ia fatia cu politic’a cabinetului Taafie. La acea conferenţia au fostu prcsenti 73 deputaţi, era alţi vre-o 50 s’au declaratu prin scrisu si prin telegrafii câ consimtu la decisiunile ce se voru luâ de câtra acea conferenţia. Resultatulu acelei conferentie a fostu : câ s’au primitu o resolutiune elaboraţii de o co-missiune ad hoc, constatatore din 13 deputaţi, prin care se declara resbelu formalu actualelui cabinetu cu care nu voru se intre in nici unu feliu de transactiune. Totuodata se ficsara cunoscutele puncte ale programei nemtiloru centralisti. In aceksiu timpu inse, corniţele Taafie publica __________OBSERVATORIULU. prin organele sale unu feliu de programa politica a cabinetului seu, care este din punctu in punctu aprope identica cu aceea a opositiunei nemtiesci. Prin acesta corniţele Taafie a voitu se paralisedie acţiunea opositiunei nemtiesci, desarmandu-o si aruncând u confusiunea intre partisanii ei. Intru câtu i va fi succesu acesta, se va^ vedea in decursulu sessiunei parlamentare a Reichsratului, acarui con-chiemare se aştepta pe la finea lui Septembre. Dincoce de Lait’a adeca in Ungari’a, după ce au trecutu furtun’a provocata prin scandalosele descoperiri despre coruptiunea domnitore, ne bucu-ramu de liniscea politica a „stagiunei morte“, care permisse si d. ministru-presiedinte K. Tisza a se duce liniscitu se folosesca băile de mare dela Ostende. Imperatulu Wilhelm după ce avii intalnire cu imperatulu Austriei la Gastein aflâ cu cale a se duce la fruntari’a russo-germana unde in 3 1. c. se intalui la Alesandrowo cu bunulu seu aliatu si frate imperatulu Alesandru. Acesta intalnire a celoru doui imperati nordici isi are dresi-care insera îatate politica, fatia cu resbelulu diaristicu ce a decursu in tempulu din urma intre cancelariulu germanu si celu russescu. In decursulu călătoriei d. Vasilie Boerescu, ministrulu de esterne alu României, pe la diferitele cabinete europene, s’au vediutu mai pe fiacare di publicanduse nisce pretinse convorbiri cu ministrulu romanii asupra cestiunei israelite. Relativii la acele convorbiri „Monitorulu" publicâ urinatoriulu comu-nicatu : „Diferite diare din strainetate au publicaţii nesce conversatiuni ce d. Boerescu ar fi avutu cu mai mulţi diaristi si corespondenţi: aceste conversatiuni au fostu reproduse si de câtra mai multe din diarele romane. “ „Gubernulu dâ cea mai formala desmintire conversatiuniloru ce se atribue d-lui Boerescu." „Se publica in extenso depesiea in acdsta privintia ce d. ministru alu afaceriloru străine a tramisu din Paris, unde se afla : „Bine-voiţi a desminti prin „Monitoru" tote „conversatiunile ce mi se atribue câ am avutu cu „diferiţi diaristi si corespondenţi; acesta este o „curata inventiune. Limbagiulu ce am tînutu pe „langa tote cabinetele si modulu cum am aperatu „interessele tierei voru fi in curendu cunoscute de „tota Europ’a si judecate de tiera." Corespondentie particulare ale „Observatoriului“. — (De sub Poian’a Tom ei, 30/8 1879). — Loculu cestiuniloru scolastice, precum la alte popora, asia si la noi Romanii, ar trebui se fia in „foile scola-stece," de cari, multiamita ceriului, avemu cateva. Dorere inse, câ acestea, din caus’a prea veditului ne-spriginu materialii sunt mărginite a apare numai de 2 si 1 intr’o luna, si prin urmare nu sunt in positiune de a satisface urginteloru intrebari si respunsuri, critice si contra-critice etc. de pre vastulu terenu alu invetia-inentului. — Din inpregiurarea amintita sunt silitu a rogâ pre onorat’a redactiune, câ se binevoiesca a’mi concede puQinu locu in colonele diariului „Observatoriulu.“ — In Nr. 57 alu acestui pretiuitu diariu, Dlu P. M. Brusturelu face unu raportu despre activitatea Reuniunei auto-didactice a invetiatoriloru romani adunaţi in Clusiu, unde — intre altele — dice: „In convenirea I tienii d-lu invetiatoriu Joanu Germanu din Sabesiu o prelegere de proba din gramatica limbei romane si anume „despre substantivu. Propunerea a reusitu câtu de bine, niultiumindu pre deplinu forte numerosulu auditoriu. Punctulu de culminatiune alu convenirei a fostu critic’a publica asupra prelegerei. — Mi ti-lu lua adeca mai antaiu Nassaudeanulu la trei parale pre d-lu propu-natoriu si-i dădu materialu destulu pentru replica. — Apoi urma Salisceanulu, Seceleanulu si Sioincuteanulu... pana candu i veni unui colegu in mente, câ nu e nimicu mai usioru, decatu a vede tiandur’a in ochii altor’a. — Bârn’a in ochii proprii e după parerea mea aceea, câ ne tienemu prea strictu de regulele invetiate din manualele pedagogice si prin acesta alunecamu catra pe-dantismu (? !) Credemu in infalibilitatea doctrinei preparandiali si negligemu a ne conforma in didactic’a ndstra, naturei si caracterului poporului nostru. — Ito-manulu e talentatu. ageru in cugetările sale si possede o fantasia vivace; nimicu dara nu pote fi mai contrariu naturei sale de câtu pedantismulu nemtiescu. Romanulu are anima mole, seintitore si susceptibila si nimicu nu’lu pote degusta si instrainâ mai multu, de câtu o tractare dura si sicanare pedantica." Ori care ornu consciu de chiamarea sa, vediendu si audindu tractanduse cestiuni ce cadu in sfer’a spe-cialitatiei sale, si observandu câ modalitatea desba-terei acelora se abate dela calea a dever ului, e datoriu, in interesulu causei, câ la rondulu seu, chiaru si neprovocâtu de nimeni, se’si desvelesca vederile sale in respectulu lucrului de subt intrebare. După prelegerea de proba a d. I. G. publiculu celu forte numerosu era curiosu a sci, câ ore bine a instruatu d-lui pre elevi? Conclusulu se pote deduce din inpregiurarea, câ indata după aceea se insinuară pe rondu critisantii amentiti de d. Br. cu Nassaudeanulu mai in urma. Aceştia tienendu contu de de- vis’a reuniunei auto-didactice, care a fostu si este „sinceritatea*, si-au desfasiuratu fâra nici o patima, procedur’a loru la tractarea conceptului „substantivu," acelu procesu dicu, care l’au usuatu in frumosele pracse de 5, 10 ba si 20 de ani, pre maretiulu, inse totu asia si de spinosulu terenu alu scolei. — Observările criti-santiloru au potutu se luminedie nu numai pre ceialalti invetiatori, ci si pre instructoriulu I. G., ba chiar’ si prs P. M. Brusturelu- Decumva ar fi observatu vr’unu invetiatoriu seu dora d. Brusturelu, câ acelea au fostu numai baremu câtu e negru subt unghia subiective — seu altcum —; atunci loculu resturnarei acelora a fostu acolo in siedinti’a publica; câ-ci de siguru câ vinovatulu ar fi recessu dela sustienerea assertiuniloru sale nefundate. De orece atâtu invetiatorii câtu si d. Br. nu si-au facutu vreo retiecsiune la observările criticatoriloru, onoraţii cetitori potu conchide, cum voru fi fostu acelea. — Ce se tiene de replic’a, ce ar fi potut’o face d. instruatoru I. G. din materialulu criticei Nasaudea-nulu, apoi eu credu câ acesta o va primi si acum cu cea mai mare plăcere, cu modest’a observare câ loculu — de cumva se pote — se nu fia in diarele politice; ci deca voiesce câ se nu auda nimenea, si astfeliu se pota fi siguru câ de cert’a-le didactica, precum si de remuneratiunea, ce o va primi unulu din doui, după inchieare, afara de Socratii surceiloru romani, alţii cine scie până candu nu voru audi, atunci acela se fia in o foia scolastica până candu mai avemu. D-lu P. M. Brusturelu imi va dâ a crede, câ ob-servatiunea acelui colegu, n’a fostu de intielesulu ce ilu pretinde d-lui, prin urmare fâra vestmentu de tianduri si bârne. Acestu modestu colega si amicu a sciutu câ acestu proverbu nu numai câ nu prea are intr’are prin siedintie publice, dara apoi nici câ se unesce cu natura adeveratiloru invetiatori, a carora santa chiamare este de a pleda mieiloru sei judecători, despre unu lucru cu tota atenţiunea, avendu in vedere totu-deauna adeverulu si dreptatea. De altcum se fia siguru d. Brusturelu, câ critisa-torii n’a trecutu cu vederea dis’a domnediescului invetiatoriu: „Nu voie seu mor tea pecatosului, ci se se intorca si se fia viu;“ ci in conformitate cu acesta si considerandu insemnatatea criticei, care este: luminarea si indreptarea , nici decum inse arderea si seducerea ore-cui, au critisatu prelegerea amintita. V—i—o—iu. ACADEMI A ROMANA. Sessiunea estraordinaria. Procesa - verbala Nr. 23. Siedinti’a din 19 Iunin st. v. 1879. Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m. Se dâ lectura procesului-verbale alu siedintiei precedente si se verifica. Se comunica o adressa a d-lui I. G. Popescu, prin care face cunoscutu câ conformandu-se indicatiuniloru făcute de comissiunea societatiei Academice din anula trecutu, a prelucratu si a indeplinitu lacunele din lucrarea sa de Notitie bibliografice; si presentandu o parte din acea lucrare tipărită până la lit. D, cere ajutoriulu Academiei, pentru câ s’o pota tipări intrega, si totuodata a-i incredintiâ o missiune lexicografica preste frontier’a tierei in tierile locuite de Romani. Se recomanda sec-tiunei literarie. D. Sionu comunica câ, după insarcinarea ce i s’a datu in sessiunea anului trecutu câ se faca unu raportu asupra unei colectiuni de povesti poporale, cari au fostu tramise prin d. Baritiu societatiei Academice, colectantele loru, D. Hintz din Brasiovu, inainte de a le studiâ, a fostu nevoitu a le tramite inapoi posessorului loru, după cererea sa. Se ia actu. I). presiedinte comunica câ, in anulu trecutu d. Dim. C, Sturdza a tramisu pentru colectiunile societatiei Academice: unu pocalu de argintu alu d-lui Moldovei Vasilie Lupu; 2) o colectiune complecta de timbre poştale si telegrafice romanesci; o colectiune de 150 charte geografice, după cum anume se specifica prin adress’a sa, insocita de unu catalogu. Se decide câ, delegatiunea se adressedie donatoriului din partea Academiei sentimentele sale de gratitudine. La ordinea dilei raportulu comissiunei insarcinata cu cercetarea lucrarei delegatiunei. I). Itomanu, câ raportoru, dâ lectura lucrarei sale după care se deschide discusiunea. D. Hasdeu cere, câ acestu raportu se se tiparesca si apoi se se pună la ordinea dilei in alta siedintia. D. Stefanescu dice, câ acesta lucrare este mai de multu pusa la ordinea dilei, si tocmai astadi este tim-pulu a se cercetâ, netiiindu alte lucrări pregătite. D. Romanu intempina, câ niciodată n’a fostu datin’a a se tipări mai inainte asemenea lucrări, ci s’au desba-tutu totudeauna fâra asemenea cerintie. Se admite a intra in discussiune după paragrafi. La lectur’a alineatului primu d. Laurianu observa, câ comissiunea in calificarea de institutiune de Stătu difere in părere cu delegatiunea, care societatiei Academice nu i-ar fi datu asemenea epitetu. . D. Sionu respunde câ, in adeveru nu vede ce ne-cessitate eră se se rădice asemenea obiectiuni. Delegatiunea a atribuitu Academiei de astadi epitetulu de institutiune de Stătu, luandu de basa chiar’ tecstulu legii; acum deca comissiunea seu I). Laurianu, voiescu a susţinea câ si fosta societate Academica erâ o institutiune de Stătu i se pare unu lucru ce nu merita a se pune in discussiune. D. Gliica adaoge câ Academi’a de astadi porta numele de Institutiune de Stătu, fiindu câ asia i la conservaţii o lege promulgata; de sine se intielege câ acestu calificatu nu s’a potutu dâ fostei societăţi Academice, fiindu câ aceea a esistatu si a traitu in poterea unui simplu decretu domnescu. D. Maniu dice, câ intrebarea d-lui Laurianu isi are raţiunea ei; i se pare erdre din partea delegatiunei a afirmâ, câ si societatea Academica nu erâ o institutiune 273 de Stătu, câ-ci ea a fostu instituita de Stătu, care i-a incredintiatu fonduri si i-a datu o autonomia perfecta, de care s’a bucuratu ca si Academi’a de astadi. Cu tote acestea crede, câ discussiunea e de prisosu si nu merita a se continua. D. Babesiu afla distinctiunea naturala si inportanta intre o institutiune publica, câ Academi’a nostra creata intr’unu Stătu constitutionalu intrunu modu absolutu, si intre aceeaşi institutiune recunoscuta prin lege in modu constitutionalu, legea in acestu din urma casu dandu-i autoritate, valore si durabilitate receruta pentru de a nu mai potea fi atacata seu ignorata de mineni in Stătu. Acesta fiindu diferinti’a intre societatea Academica de mai inainte si intre Academi’a romana de astadi, susţine asemenea conclusiuni. La alu 6-lea alineatu d. Odobescu observa câ co-missiunea se pronunţia asupra distribuire! premieloru prevediute prin lege, crede câ acesta nu este oportunu, fiindu cestiune ce urmedia a se resolvâ prin regulamentu; conchide a cere suprimarea unei asemenea conclusiuni. D. Romanu observa, câ chiar’ de ar voi se faca o modificare in raportu, totuşi nu ar potea-o face, fiindu câ elu e lucratu si subtscrisu de alţi doui membri (Domnii Ionescu si Cretiuleseu), cari astadi nu sunt in siedintia. D. Maniu dice câ, comissiunea trebuia se se mar-ginesca a spune ce dice legea, era nu a face propuneri. D. Urechia cere a se şterge acelu alineatu. D. Laurianu presenta o propunere subtscrisa de d-nii Aurelianu si Papadopolo, care dice: „cestiunea premieloru Lazar si Eliade se va regula prin unu anume regulamentu. “ După aceste esplicatiuni si interpretări §. 1 se aproba. La art. 1 alu §. 2 la passagiulu relativu la procederea după care s’au datu 1000 lei d-lui Densu-sianu pentru prelungirea inissiunei sale istorice la Pest’a unde se dice câ acesta s’a facutu cu modu neusitatu, D. Odobescu observa, câ modulu acesta a fostu usitatu si in alte renduri, si a fostu aprobatu de societate. D. Ghica replica câ se observe câ prin procesulu-verbalu inchiaietu pentru acesta se dice categorice câ deca mesur’a nu se va aproba de Adunare, banii se voiu plaţi de cei ce i-au eliberatu. D. Babesiu dice câ, mai intaiu se se faca distinc-tiune intre calificarea resultateloru missiunei domnului Densusianu si intre cestiunea acordării baniloru. D-lui aproba procedur’a delegatiunei, era asupra missi-unei se nu se prejudece inainte de a se asculta parerea sectiunei istorice. La alineatulu relativu la publicarea analeloru, unde comissiunea dice câ nu se pote pronunţia, pentru câ nu i s’a presentatu, d-nii Odobescu si Sionu observa, câ partea a dou’a e tipărită gata, si câ nu s’a scosu in circulatiune fiindu câ nu s’au terminatu nisce litografii, cari sunt a se anexa la ele. Acesta se constatâ prin aducerea coleloru tipărite pe mes’a Academiei. La pasagiulu relativu la tipărirea psaltirei lui Co-resi, d. presiedinte cere câ acesta se se amâne până a dou’a di, fiindu câ d. Hasdeu, care trebue se dea esplicatiuni, a fostu nevoitu a absentâ. La acela, relativu la tipărirea pravilei dela Govora d. Odobescu presenta oper’a tipărită si arata câ nu s’a scosu in comerciu numai fiindu câ n’a avutu timpu se faca prefati’a si glossariulu. La passagiulu relativu ia facerea monumentului lui Papiu Ilarianu, d. presiedinte desvolta motivele aretate prin raportulu delegatiunei, si conchide a dice, câ in-data ce va capetâ proiectulu, despre care a luatu dispositiuni a se face, se va pune in lucrare. D. Laurianu emite parerea, câ acesta afacere se se incredintiedie membriloru familiei si amicîloru repao-satului din Sibiiu. La acesta se respunde câ si asia se pote face, inse după ce se va face proiectulu. Cestiunea infiintiarei statiunei meteorologice se recomanda la secţiunea scientifica. După aceste constatări si lămuriri raportulu se votedia in totalu si cu unanimitate. Orele fiindu inaintate, siedinti’a se ridica la 11 si jumetate ore. Presiedinte, Ioanu Ghica. Secretariu ad-hoc, G. Sionu. Sciri diverse. — (Se ca ut a unu do cente). Pentru institu-tulu de baiati Lumi n’a, din comun’a Casciorele, in plas’a NeajIovului din districtulu Vlaşca (Roma-ni’a) se cauta unu alu treilea institutoru pe langa ur-urmatorele conditiuni: Se’si cunosca limb’a materna perfectu si pe langa acesta limb’a germana. Se producă certificate din vreo scola pedagogica si de buna portare morale. Se fia bunu cantaretiu, se cunosca si vreunu instrumentu de musica mai alesu vior’a. Salariulu anuale pe cei de antaiu trei ani va fi câte 400 fl. v. a. = 100 franci seu lei noi, pe alţi trei ani 500 fl., era de aci încolo câte 600 fl. v. a. seu 1500 franci si locuiutia in laintrulu institutului. Aspiranţii la acelu postu se’si arate vointi’a loru in scrisu sau si in persona celu multu până in 20 22 Septembre ia acesta redactiune a „Observatoriului," presentandu si atestatele in copia simpla, câ-ci originalele au se fia presentate in persona in dio’a ce se va fixâ mai tardiu la d. D. R. Cordescu, directorii alu institutului „Lum in ’aw Celu care voiesce informatiuni mai de aprope despre acelu institutu. le pote aflâ parte mare in brosiur’a ti-tulata: „Institutul u de baiati Maioru Misia Anastasieviciu de Clejani, organisatu totu de d. Cordescu. __________OBSERVATORIUL U. — (N e c r o 1 o g u). Elisabet’a Bianu, născută Popu Mateiu, in numele seu, alu fiiiloru sei: Eugeniu absolutu de agronomia, Valeria maritata Alesandru Uilacanu pro-fesoriu gimnasiale in Blasiu, Basiliu medicinistu, Victoru, Erailianu, Corneli’a, Leontin’a, Polixena si Yirgiliu, alu fratelui seu Simeonu Popu Mateiu notariu primarii! alu Consistoriului metropolitanu in Blasiu, si alu altoru consângeni, cu anima infranta de dorere anuntia, câ prea iubitulu si neuitatulu seu consociu, respective tata si cumnatu Basiliu Bianu fostu oficialu c. r. sub absolutismu, apoi pretore asesoriu la tribunalulu comitatense si in urma pretore, in etate de 57 ani după una vietia conjugale fericita de 26 ani in urrn’a unui morbu scurtu inse greu, in 22 Augustu a. c. la 9 ore antemeridiane a repaosatu, dandu-si sufletulu in manile creatorelui seu. Remasitiele pamentesci s’au inmormentatu in 24 Augustu a. c. la 2 ore postmeridiane in comun’a Fagetu. Fia-i tierin'a usiora! Fagetu, in 23 Augustu 1879. — (^Societatea pentru fondu de teatru romanu.) Adunarea generala din anulu acesta a Societăţii pentru fondu de teatru romanu, conformu conclusului adusu de câtra adunarea generala din anulu trecutu la Alba-Iulia, se va tine la Blasiu in dilele de 20 si 21 Septembre călind, nou, cu urmatorea Programa: Diu’a prima, 20 Septembre. 1. Presiedintele va deschide adunarea la 11 ore inainte de miediadi in localitatea ce va fi destinata pentru siedintiele adunarei generale. 2. Se voru alege doi secretari ad hoc pentru redactarea processeloru verbali. 2. Secretariulu Societăţii va da cetire raportului comitetului despre lucrările acestuia dela ultim’a adunare generala. 4. Se va ceti raportulu despre starea cassei Societăţii si preste totu despre membrii si averea totala a Societăţii. 0. Se va alege o comissiune de 5 membrii, la care se voru inscrie aceia cari voru voi a ti membrii Societăţii, incassandu dela densii ofertele in bani, precum si pentru a primi tacsele dela membrii de pan’acuma. 6. Se va alege o comissiune de 5 membrii, pentru cercetarea raportului cassariului. 7. Se va alege o comissiune de 5 membrii, la care se voru aretâ propunerile ce s’aru face spre inaintarea scopului Societarii. 8. Se voru tine discursuri corespundietore scopului Societarii si aretate mai antaiu comitetului. Diua a don’a 21 Septembre. 1. Presiedintele deschidiendu siedinti’a, se va ceti si verificâ processulu verbale alu siedintiei trecute. 2. Comissiunea esmisa pentru inscrierea de membrii si primire de tacse si oferte, va face raportulu seu si va luâ conclusiunea necessaria. 3. Comissiunea esmisa pentru cercetarea raportului cassariului va raportâ despre acesta si se va luâ con-clusiune asupra raportului. 4. Comissiunea esmisa pentru propuneri va raportâ despre aceste si se voru luâ conclusiunile necessarie. 5. Se va alege comitetulu Societarii pe viitorii trei ani. 6. Se va decide loculu si timpulu adunării generale urmatore. 7. Se va alege o comissiune pentru verificarea processului verbale alu siedintiei de astadi. 8. Presiedintele va inchide adunarea. Buda-Pest’a, 31 Augustu 1879. In numele comitetului: Iosifu Vulcanu, Josifu Hosszu. secretariu. v.-presiedinte. — (Insciintiare scolastica.) La scol’a granitieresca centrale din Vai da-re ce a c. Fagarasiului prelegerile in „Class’a de fetitie* in an. scol. 1879/80 se voru incepe numai in 15 Sept. n., ceea ce se aduce la cunosciinti’a p. t. publicu, ce ar dori a’si inscrie fetitiele la numit’a scola — pre langa depunerea didac-trului (din partea celoru negranitieri) de 2 fl. si 1 fl. v. a. câ relutu anualu pentru lemne de incalditu. Vaida-recea, 1 Septembrie 1879. A. Alb ani diriginte scolariu. — (De cur sul u processuluialudouileade p r e s s a) redicatu in 3 Septembre contra lui G. Baritiu publicării intregu in duoi Nr. din „Sieb. d. Tageblatt,“ ilu vomu dâ si noi in Nrii următori. — (Unu Februar iu raru.) In anulu 1880 se ivesce casulu, care in decursulu unui secolu e numai de trei ori cu potintia, câ lun'a lui Februariu se aiba 5 Domineci. Acestu casu se va repeţi de abia in anulu 1920 apoi 1948 si in 1976. — (Timpulu) pe aici este frumosu, avurarau inse pe la inceputulu septemanei si ploi, care au prinsu forte bine. Piatiele sunt forte frecventate, pretiurile bune, ferice de cei carii au prisosu de cerealii. Pdmele si mai alesu verdetiurile sunt efrine. Contractulu Socialu. De J. J. Rousseau. Capitolulu VIL Despre 1 e g i s 1 a t o r e. Pentru de a descoperi cele mai bune regule ale societarii, care se convină natiuniloru, ar fi de lipsa o inteligentia superiora, care se cunosca t6te passiunile omeniloru si se nu incerce nici unu raportu cu natur’a nostra si totuşi se o cunosca din fondu; a cărei fericire se fia independinte de noi si care totuşi din buna-vointia se se ocupe cu a nostra; in fine care, in progressulu timpuriloru se’si pastredie o gloria indepartata, care se pota lucra in unu secolu si se se bucure in celalaltu.1) Ar trebui se fia Diei aceia, cari se dea legi omeniloru. Aceleaşi consecintie, pe care Caligula le au dedusu din fapte, Platone le au dedusu din dreptu, pentru de a dâ definitiunea bărbatului civile seu regale, pe care ilu cauta in cartea sa despre gubernii. Deca este adeveratu, câ unu principe mare este unu omu raru, apoi ce va fi cu unu legislatore mare ? Celu d’antaiu n’are de câtu a urma modelului, pe care trebue se ilu presentedie celalaltu. Acesta este mecaniculu, care inventedia macliin’a, acela nu este de câtu lucratoriulu, care o montedîa si o pune in misîcare. „La nascerea societatiloru dice Moutesquieu,* 2) capii republiceloru sunt aceia, cari făcu institutiunile si după aceea acele institu-tiuni sunt care formedia pe capii republiceloru." Acela ce se incumeta a dâ institutiuni unui poporu, trebue se se simtia capabilii a potea schimbâ, asia dicendu, natur’a omenesca, de a transformă fiacare individu, care prin sine insusi este unu intregu perfectu si de sine statatoriu, in o parte a unui intregu cu multu mai mare, dela care acelu individu primesce vieti’a si fiinti’a sa; se alteredie constitutiunea omului, pentru de a o intari; de a institui o esistentia parţiala si morala esistentiei fi-sice si independente, pe care noi toti o amu primirii dela natura. Cu unu cuventu, elu trebue se ia fortiele proprii ale omului, pentru de a i dâ de acelea, care i sunt străine si de care nu se pote folosi, fâra concursulu altora. Cu câtu sunt acele fortie naturale mai morte si mai nimicite, cu atâta sunt mai mari si mai durabili, acelea, pe care le castiga si cu atâtu va fi si institutiunea mai solida si mai perfecta: candu fia-care cetatienu nu este nimica si nu pote fi nimica, de câtu numai inpreuna cu toti ceilalţi, si candu forti’a castiga prin toti, este egala seu superiora sumei de fortie naturale tuturora individiloru, atunci se pote dice câ legis-latiunea au ajunsu la celu mai inaltu punctu de perfecţiune la care pote numai se se redice. Legislatorele in tote privintiele este unu omu estraordinariu in stătu. Deca elu trebue se fia estraordinariu prin geniulu seu, apoi nu mai puginu este elu prin chiamarea sa, care nu se pote confundă, nici cu magistratur’a, nici cu suveranitatea. Acesta chiamare, care constitue republic’a, nu face parte din constitutiunea sa: acesta este o funcţiune particulara si superiora, ce nu are nimica comunu cu imperati’a omenesca, pentru câ deca acela, care comanda omeniloru, nu pote comandâ si legiloru, apoi nici acela care comanda legiloru nu pote comandâ nici omeniloru, pentru câ fiindu altfeliu, legile aru ajunge a fi miniştrii passiuniloru sale si nu ar fare altu, decâtu a perpetuă nedreptăţile lui si elu nu ar potea inpedecâ nici odata, câ scopuri particulare se nu alteredie sanctitatea operei sale, Candu Licurg au datu legi patriei sale, celu d’antaiu lucru ce au facutu au fostu: se abdica la demnitatea sa regala. Cele mai multe cetati ale Greciei erau îndatinate a increde strainiloru confecţionarea legiloru loru. Republicele moderne ale Italiei au imitatu adesea acdsta datina. Si Genev’a au facutu totu asia si se afla bine.3) Rorn’a in period’a sa cea mai frumosa au vediutu renascendu-se in sînulu *) Unu poporu nu ajunge a fi celebru, de câtu candu legislatiunea sa incepe a declină! Nu se pote sci, câte secole au trecutu in cari institutiunile lui Licurg au facutu fericirea Spartaniloru, mai inainte de a fi fostu cunoscute in celelalte parti ale Greciei. Not’a lui J. J. Rousseau. 2) In renumit’a sa capu-d’opera, ce porta titlulu: „Gran dorea si decadinti’a Romaniloru“, capitolulu I. Not’a Traduct. 3) Aceia, cari in Calvin vedu numai pe teologulu cunoscu reu intinderea geniului seu. Redactarea intie-lepteloru nostre edicte, la care elu au participatu in modu considerabile, i făcu totu atâta onore câ si institutiunile sale. Ori ce revolutiune ar potea se producă tempulu in cultulu nostru, până candu amorulu de patrie si libertate nu se va ti stinsu in ânimile nostre, nu vomu incetâ nici odata a binecuventâ meinori’a acestui mare barbarii. Not’a lui J. J. Rousseau. 274 seu, tote crimele de pe timpulu tiraniei si se vediîi aprope de a peri, pentru ca au unitu in aceeaşi mana autoritatea legislativa si poterea suverana. Cu tote acestea inşii decemvirii nu si’au arogatu nici-odata dreptulu de a face se trâca vreo lege numai prin propri’a loru autoritate. („Nimica din tote acelea, ce ve propunemu, diceau ei poporului, nu pote trece ca lege, fara consimtiemetulu vostru. Romani, fiţi voi insive autorii legiloru, c'are au se v[e faca fericiţi!“ Celu care redigâdia legile, n’are si nu trebue se aiba nici unu dreptu legislativu si poporulu insusi, chiar deca ar voii, nu pote se se lapede de acestu dreptu necomunicabile, pentru-ca con-formu pactului fundamentule, numai vointi’a generala pote obliga pe particulari, si pentru ca niciodată nu se pote sci, deca o vointia particulara este conforma cu vointi’a generala, mai inainte de a se fi supusu sufragiului liberu alu poporului. Acesta o amu disu deja, w dara nu va fi inutile de a o mai repeţi. Astfelu in operaţiunea legislativa se voru afla doue lucruri ce păru incompatibile: o intreprindere mai pre susu de fortiele omenesci, si pentru a o esecutâ o autoritate, care nu este nemica. Inca o dificultate, ce merita atenţiune. In-tieleptii cari aru voii se vorbesca multimei in lim-bagiulu loru, âra nu in alu ei, nu aru fi intielesi. Esista inse o miie de idei, cari sunt inpossibile de a potea fi traduse in limb’a poporului. Atatu priviri prea generale, ca si obiecte prea îndepărtate trecu preste orisontulu seu: flăcărui individu i place numai acelu planu de gubernare, care se referesce la interessulu seu particulariu, si elu intielege forte cu greu avantagele ce i le potu oferi continuatele privaţiuni pe cari i le inpunu legile bune. Pentru ca unu poporu, ce se afla in statulu nascendu, se p<5ta intielege sacrele macsime ale politicei si se urmedie reguleloru fundamentali ale drepturiloru de Stătu, ar trebui ca efectulu se pota fi caus’a. Pentru ca spiritulu sociale, ce are se fia oper’a institutiunei, se pota presidâ insasi institutiunei, si dmenii aru trebui se fia, mai inainte de a esista legi, aceea ce trebue se devină prin ele. Astfelu legislatorele nepotenduse folossi nici de fortia nici de raţionamente, se vede necessitatu a recurge la o autoritate de alta natura, care pote răpi fara vio-lentia si adimeni fara de a convinge. Acâsta au fostu, ce au fortiatu in tote tem-purile pe părinţii natiuniloru de a recurge la inter ventiunea ceriului si, a onora pe Diei cu propri’a loru intieleptiune, pentru câ poporale se se supuie legiloru de stătu, câ si celoru ale naturei si se recunosca aceeaşi potere in formarea omului, câ si in a Statului, ascultandu cu libertate si purtandu cu docilitate jugulu fericirei publice. Acesta intieleptiune sublima, care se redica pe deasupra orisontului omului vulgaru, este pe care legislatorele o pune pe budiele neuumeritori-loru spre decisiune, pentru a potea răpi pe aceia prin autoritatea divina, pe cari nu ’i pote misicâ prudenti’a omenesca4)! Dara nu fiacine pote se faca pe Diei se vorbesca seu se fia crediutu, candu se anuntia a fi interpretulu loru. Sufletulu sublimu alu legislatorelui este adeverat’a minune, care pro-bâdîa missiunea sa. Ori cine pote se scria pe table de petra5), seu a-si cumparâ unu oracolu6), seu a pretinde câ se afla in comerciu secretu cu vreo divinitate,7) ori a dressâ o pasere câ se i vorbesca la urechie8), seu a aflâ alte mijloce grossiere pentru de a insielâ poporulu. Celu ce nu scie decâtu acesta, va potea adunâ pote prin hasardu, chiar’ o trupa de smintiţi in giurulu seu, dara elu nu va fondâ niciodată unu imperiu si oper’a sa aventuridsa va peri deodata cu elu. Prestigiuri vane sunt 4) „E veramente, mai non fii alcuno ordinatore de leggi straordinarie in un populo, che non ricorresse a Dio, perche altrimanti non sareberro accettate; perche sono molti boni conosciuti da unu prudente, i quali non hanno in se raggioni evidenţi da potergli persuadere ad altrui." Machiavelli: Discorsi sopra Tito Livio, lib. V., c. XI. (Intr’adeveru nu au esistatu nici unu legislatore estraordinarîu la vre-unu poporu, care se nu fi recursu la Dunmedieu, pentru câ altcum legile lui nu aru fi fostu acceptate; pentru câ unu intieleptu pote se cunosca multe lucruri bune, fara câ ele se posseda raţiuni destulu de evidente, câ se pota convinge si pe alţii). 5) Moise. 6) Romuîus. 7) Numa Pompiliu cu nimfa Egeria. • 8) Mohamedu si Napoleon III la Boulogne. Not’a Traduct. _______OBSERV ATORIULU._______________ legaturi trecetore, numai intieleptiunea le face durabile. Legea judaica ce esista inca, si aceea a copilului lui Ismailu, care domnesce de diece secole si jumetate lumea, anuntia inca si astadi pe marii omeni ce le-au dictatu, si in timpu ce filosofi’a orgoliosa seu spiritulu orbu de partita nu vede in ei decâtu nisce inpostori norocoşi, adeveratulu bar-batu politicu admira in institutiunile loru, acelu geniu mare si poternicu, ce au presidatu la o in-stitutiune atâtu de durabila. Din tote acestea nu trebue a se conchide cu W a r b u r t o n , câ la noi politic’a si religiunea au unu obiectu comunu, ci câ la originea natiuniloru una au servitu câ instru-mentu la ceealalta. ? Economi’a politica in viâti’a practica. (Urmare.) Unu muncitoru de pamentu pune de o parte, din secerisiulu seu, unu pumnu de grane, pe cari le destinedia câ seminţie pentru recolt’a viitore. Gauresce, restorna pamentulu câmpului si astâpta câ ploi’a se desvolte fecunditatea grăuntelui, câ ârn’a se’lu acopere cu zapada, câ sdrele se coca graulu, se aurâsca spicele. Eta prim’a lucrare a omului: munc’a câmpului. Omulu lucrâdia pamentulu, se ajuta la acesta cu animalele domestice si produce painea, vinulu, carnea, t6te obiectele necessarie la consumatiunea alimentara. Eta productiunea agricola. Dâra nu ne trebuiescu numai aceste obiecte de prim’a necessitate, mai avemu nevoia inca si de altele câ : hainele care ne inbraca, casele care ne adapostescu, scaunele care ne susţinu. Aceste lucruri trebuescu făcute, trebuescu produse: trebue câ cineva se isi dea ostenâla de ale nasce prin munca. Eta ce se numesce productiunea manufacturiera seu industriale. Se luamu esemplulu celu mai simplu: acesta mobila de stejaru. Ce a fostu ea mai inainte ? Unu mare copaciu care crescea in păduri: acesta este ceea ce se numesce materia prima. Candu a fostu vorba de a face acâsta mobila, s’a chiamatu mai antaiu unu taiatoru si l’a rugatu se taie ar-borulu si se ilu jupoe. Copaciulu s’a taiatu si s’a jupuitu de coje. Atunci s’a chiamatu unu dul-gheru care a desfacutu arborulu intr’unu numeru 6re-care de scânduri, ne date inca la rândea. In acesta stare le-au bagatu in comerciu. Atunci le-a cumperatu unu templariu, le-a lucratu, le-a unitu si a facutu mesa pe care iti radiemi cotele, cititorule. Eta productiunea industriale. Bine voiesce de a observâ câtu sunt lucrurile de bine intocmite. Pentru a realisâ acesta fratia care este visulu tuturoru omeniloru si alu tuturora animiloru dorintia, iti diei, in fia care di, fara insa a o crede possibilu: ar trebui câ se fimu buni, caritabili, câ se ne devotamu pentru apropele nostru; ar trebui câ fia care se se ocupe de ceialalti, după cum s’ara ocupâ de fratele seu sâu de tatalu seu; ar trebui câ printr’o perpetua schimbare de serviciu se ne ajutamu si se ne usioramu mutualu sarcinele unii altora. Amu fi forte tari, deca ar esista acâsta frăţie ! Credemu câ nu vei fi prea miratu, deca iti vomu spune câ acesta frăţie esista. — Câ-ci ea esista intr’adeveru, si societatea nu este de câtu punerea ei in practica. Vrei se iti dau o proba ? Ai necessitate de o ferestra la apartamentulu d-tale, iti trebue o pa-reche de incaltiaminte, ai nevoia de o haina, de unu scaunu, ce faci atunci ? Faci tocmai acelaşi lucru, câ cum ati tine unii altora urmatorea cu-ventare: Eu, vei dice vecinului d-tale, nu potu se cladescu o casa, câ-ci nu sunt zidariu; nu potu se punu brosce la usi, câ-ci nu sunt lacatusiu, nu potu se punu gemuri la ferestre, câ-ci nu sunt sticlariu. Astfelu eta invoiel’a ce iti-propunu: eu sunt cismaru; vine ern’a si-o se iti trebuiesca cisme; vino pe la mine, eu amu se’ti făcu o pareche de incaltiaminte si d-ta in schimbu se imi dai munc’a d-tale. “ Candu trecu pe dinaintea unei cismarii si vediu insîrate pe rafturi unu mare numeru de incaltiaminte, imi dicu, si este, cititorule, o mangae-tore gândire: „Pentru câţi omeni n’a lucratu omulu acesta ! Biat’a betrana care nu mai sfirsiesce cu ocupatiunile casnice va gassi siosioni solidi, care se o feresca de recela; copilasiulu asemenea va gassi pantofiori care se’i protega peciorele contra ume-dielei solului. Apoi, pe candu omulu acesta continua, in catulu de josu alu casei, de a face incaltiaminte, este in catulu de asupra unu altu omu care se ocupa de a’i face haine. Candu i va trebui hain’a, se va urcâ la vecinulu croitoriu, si candu croitorîulu va avea nevoia de ghete, se va scobori la vecinulu seu cismariu.w Nu trebue dera se vedemu lumea iu negru; lucrurile se petrecu intr’unu modu firescu, asia precum fraternitatea ea insa’si o doresce si o con-siliedia. (Va urmâ). Pretiurile cerealeloru si altoru obiecte de traiu au fostu la 2 Septembre in Sibiiu: Grâu, după cualitati . . . . hectolitru fl. 7. 7.80 Grâu, amestecata 6.10-6.70 Secara 3-90—4.30 Papusioiu V V 4.60—5.— Ordiu 11 11 3.20 Ovesu 91 11 2. 2.40 Cartofi 11 1.25—1.55 Mazare 11 6. 6.50 Linte 11 11 9.—10.— 11 11 6. 6.50 Lardu (slaniua) 11 30.—35.— Untura (unsdre topita) . . . ... 50 11 11 28.—28.50 Carne de vita 40—42 Oua 10 de Cursulu nioncteloru in val. austr. Vien’a, 4 Septembre Galbinii imperat. de auru.........................fl. Moneta de 20 franci................................. Imperiala rusescu...................................„ Moneta germana de 100 maree.......................„ Sovereigns englesi.................................,, Lira tureâsca . . *................................„ Monete austr. de arginta 100 fl.....................„ 5.58 cr. 9.33 „ 9.35 „ 57.75 „ 12.- „ 10.58 „ (Atestata medicala despre neintrecut’a potere vindecatore a veritabilei Ane de «riira. anatherina. in contra morburiloru de gura de natura scorbutica si reumatica a gurei si a gingieloru, precum si in contra dureriloru de dinţi. Atestesu, câ de câţiva ani am intrebuintiatu ca successulu celu mai buuu Ap'a de gura ana-therina a c. r. dentistu de curte Or. J. G. Popp din Vien’a in contra morburiloru de gura scorbutice si reumatice, in contra morburiloru gingieloru, precum si in contra dureriloru de dinţi si câ o prescriu inca si acuma in t6te caşurile, de 6rece in decursulu pracsci mele mi s’au datu adesea ocasiune de a me convinge despre efectulu ei salutaru. Miclosiulu-Mare. Dr. J. Fetter m. p. Depositele se afla: in Sibiiu la d-nii C. MiiUer, farmacista, F. A. Reissenberger, Piati’a mica, S. Stengel, Fried. Thallmayer, comercianţi, W. F. Morscher, farmacistu diplom.; in Oraş ci’a la d. C. Fuhrmann, farmacistu; in Brasiovu la d-nii E. Fabick, VV. Jekelius. Ad. Kugler, Goos, Hornung, farmaciştii, Demeter Eremias, comerciantu; in Mediasiula d. dr. Fr. Folbertb, farmacistu; in Sebeş iu la d-nii J. C. Reinhardt, J. Ludwig Binder, farmacişti; in S i gh i s i dr’a la d-nii J. B. Misselbacher et fii, J. B. Teutsch, precum si in tdte farmaciele, parfumeriele, magazinele de galanterie si de materiale din Transilvania. pilepsi’a bol’a rea, nevoi’a) o cureadia prin cores-’pondentia in scrisu mediculu specialistu Dr. Killisch, Dresd’a (Neustadt). Esperientia mare, de orece au tractatu preste 11,000 caşuri. (84) 4 — 4 SPIRTU ARTRITICU inventatu do Heinrich Block in Eger (Boemi’a), recu-noscutu preste totu câ medicin’a cea mai sigura contra sioldinei si reumathisinului, aplicanduo in 24 de 6re si frecandu cu ea părţile durerdse, sioldin’a si reuruathismulu inceta cu totulu. Pretiulu unei sticlutie este de 60 CI*, v. a.; tramisa cu posta la comanda, sau pe langa assignatiune 66 cr. v. a. Celoru care ilu voru luâ spre vendiare in co-missiune, li se dâ unu rabatu corespuudietoru. In tdte cetăţile mai mari se deschidu depositore. Am in posessiunea mea mai multe mii de ateste si scrisori de multiamita pentru precelenti’a acestei medicine. Comandele se esecutedia totu-deauna cu intorcerea poştei in modulu celu mai conscientiosu. Heinrich Bloch in Eger (Boemi’a) proprietaiiu alu medaliei de auru pentru arte si sciintia. In calitate originala se afla: in B.-Pest’a la Josif Tbrok, Timisior’a la Ernest Jâromisz, Stefanu Târcsay si C. M. Jahner la „Regele ungurescu", in Pojon la Feldenek Ferencz si la Sdltz Reszo la „St. Marton‘* in Szeghedin la Barcsai Caroly, Makon Josef si Csikos N., in Zagrabi’a la Mittlbach Zsigmond, in Eszek la Dienes J. C., in Sibiiu la Morscher W. Fr., iu Brasiovu la Steuner J. la „leulu de auru“, in Clusiu la Szeky Miklos si la tdte farmaciele mai mari din tiera si strainetate. 1,90) 3—10 UMRATH & COMP. in PRAG’A, fabricanţi de machine agricole (69) 20-20 se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a Machinelorn le ie treierate ie maia si ca vertejo dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atatu locomobile catu si Stabile. Mai in colo fabricamu in mărimi diferite si de o con-structiune probata; Ciure pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc. Catal6ge ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuitu si franco. Editorii si redaetoru respons. ii. llaritiu in Sibiiu. Tipariulu lui W. KraU't in Sibiiu.