Observatoriulu ese de doue ori ia septemana, mercurea gi aambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sân 22 franci, pe 6 luni 6 fl. sdu 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu. r Orl-ce Inserate, se plateBCU pe serie sfiu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Red acţiunea Diariului Observatoriulu in Sib ifu. < Nr. 67. Cela mai pericalosa inamica ala magiarismalai. Sub acestu titlu se vedu in diariele magiare de diverse colori politice articlii scrisi cu multu focu si mare dorere sufletesca contra: Germanismului si a Germanisarei. Ori-candu press’a magiara isi versa mani’a sa contra panslavismului si daco-romanismului, nu ne miramu de locu, câ-ci acestea furii i s’au prefacutu de multu in a dou’a natura; dara candu si diariele ministeriali dau din mani si din petiore si cu capulu de părete de fric’a germanismului, câ si de fric’a unei momei spaimantatdrie, atunci stâmu si noi pe locu mi-randu-ne la vederea acestei lipse totale de conse-centia. Mai marii poporului magiaru s’au invoitu acum de doue ori in 12 ani, câ se inpartia tota poterea din stătu numai in doue, intre magiari si germani, era aceştia favorati forte multu de man’a cea tare a lui Bismark, ajuta si incuragedia pe fruntaşii magiariloru, aristocraţi, democraţi si demagogi, fora distinctiune, câ se faca acasa la ei ori-ce voru vrea, se legiferedie ori-cum le place; preste acesta germanii ii si mai ajuta cu sume colossali de bani, atâtu prin contingentulu de 70 pana 71% la afacerile comune, câtu si prin in-prumuturi si in caşuri câ celu dela Seghedinu, prin colecte de sute de mii. Numai ajutati de germani si de evrei, au fostu magiarii in stare se incarce in spinarea Ungariei si a tieriloru adnexe in scurtulu periodu de 12 ani, datori’a enorma care astadi trece preste unu miliar du si patru sute de mi li 6 ne florini; si bine se tîa intielesu, câ in acestea datorii nu se coprinde nimieu din vechile datorii ale imperiului austriacu, care cadu cu totulu in alta rubrica. Acele datorii de preste una miie patru sute de milidne sunt curatu unguresci, prospete. Nici-odata capitaliştii europeni nu aru fi inprumu-tatu pe ungureni cu sume asia de exorbitante (si frangetorie de gîitu), daca nu s’aru fi uitatu si „la barb’a nemtiului.“ Preste 600 de studenţi magiari curaţi trecu in fia-care anu pe langa cele doue universităţi magiare din Buda-Pest’a si Clusiu si mergu la re-numit’a universitate din Vien’a, unde se inpartu pe la diverse facultati, alţii la politechnicu, la academi’a comerciale, la scol’a de arte etc. Alţii 100 si mai bine de magiari se ducu pe la universităţile din Germani’a propria, câ se’si câştige Foisior'a „Observatoriului“. Confiniele Rnssiei. de Angelo Degubernatis. Traducere din italienesce de: V. P—u. *) Din orice parte intra calatoriulu strainu in Itali’a, simte indata, câ se afla in o tiera noua, dotata de natura cu o originalitate singulara si inposanta; collinele, munţii, lacurile, cetatile, marea, ceriulu, limb’a nostra cea dulce i oferu figur’a unei Italie viue, inpressiunea careia tare si neaşteptata nu se şterge nici-candu din ânim’a lui. Russii inse nu potu vorbi totu asia despre patri’a loru russesca. De n’ar esistâ neplăcutele visite doganale si de passaporturi la fia-care granitia, caleto-riulu n’aru pote observa momentulu, in care a intratu sdu a esitu din Russi’a. Adeseori chiar’ insasi politi’a imperiala russa, ce pazesce confiniale, nu intardia se te faca atentu, câ intrii seu câ esi din unulu din cele mai despotice staturi a le Europei. Pentru antai’a ora am visitatu Russi’a in anulu 1869, am intratu prin Poloni’a, si ara esitu prin Russi’a. La confiniele polone voiau se me faca se platescu amenda, crediendu-me câ sunt unu negutiatoriu de pălării de paia din Florenti’a, ce voiescu se-mi ducu marfa pe ascunsu in Russi’a, numai pentru-câ aveamu intre bagagiulu meu de călătoria doue pălării de paia, ce le cumperassemu in Florenti’a, spre a le duce câ de presentu nepotieleloru mele russe; me sileamu se le demonstru cu passaportulu meu a mana, câ nu sunt negutiatoriu; dar’ ei nu intiele- *) Vedi: „La Russi’a descritta e ilustrata da Dixon, Biancardi, Moynet, Vereschaguine, Henriet e Vâmbery e dai prof. Angelo de Gubernatis". Milano 1877. Sibiiu, 22/3 Septembre 1879. cunoscintiele, pe care dicu părinţii loru, câ nu le potu castigâ nicairi in Ungari’a. Mulţime de familii din aristocrati’a superiore magiara cultiva pana in dio’a de astadi limb’a germana câ limba materna, 6ra pe cea magiara sau nu o cunoscu de locu, sau numai asia, precum o invetia dela classele inferio». i, anume dela săteni; si de ex. tocma acum citimu, câ corn. Kârolyi de aceea refusâ postulu ministrului de afaceri străine, câ-ci nu scie unguresce, prin urmare nu ar fi in stare se participe la desbaterile delegatiunei unguresci dualistice. Dela 1868 incoce, de candu se proclama prin legi emanciparea politica a jidoviloru, limb’a germana se aude acuma nu numai in cetatile si ora-siele germane si slavo-germane din Ungari’a, ci si in cele curatu magiare, pe unde mai inainte limb’a germana se audiâ forte puţinu sau nicidecum. Asia e de ex. in Clusiu, asia in Oradea, Aradu, cliiaru si in faimosulu Debretînu si in fostulu Seghedinu etc. Dara diariulu ministeriale „Kelet“ mai numera inca si alte caşuri si caii de germanisarea magiariloru, precum câ: astadi numai acei magiari trecu de invetiatisi civilisati, carii cunoscu limb’a germana, era cei ce nu o cunoscu, sunt des-pretiuiti câ nisce onjeni prosti, simplii, demni de compătimire, barbari ‘asiatici; mai incolo, câ familiile magiare aducu si tînu la baiatii loru mulţime de professori, docenţi, mentori, gubernante din Germani’a, câ se le cultive. Chielarii (Kellner) pe la ospetarii, cafenele, restaurante sunt totu germani (si forte mulţi evrei), si nu voru se audia candu le strigi: Prnczer, fizetni, szikvizet, ci esci silitu se’i chiarai pe lirab’a loru: Kellner, zahlen, Sodawasser. Mulţime de călugări si calugaritie din părţile catholice ale Germaniei au colonisatu monastirile din Ungari’a, unde apoi nu invdtia pe tinerime se se roge la D-dieulu magiariloru cu Mi atyânk, ci la unu D-dieu cosmopolitu cu Vater unser. Acea rogatiune cosmopolita dice „Kelet" blasfemandu, câ este unu veninu (venenum, toxicum), care de si incetu, va omori inse de sigura pe magiari (Nr. 196.). Alte diarie se mai plangu si asupra literaturei magiare dicându, câ aceea in partea sa cea mai mare nu este altu-ceva, decâtu imitatiune si pla-giatu (furtu literariu), literatura germana invescuta geau limb’a italiana, si asia nu-mi poteau ceti passaportulu; radicau numai din umeri si clătinau din capu câ nisce necreduli; atunci imi perdui patienti’a, si de-orece nu intielegeau nici italienesce nici francesce, dar’ aretau câ sciu nemtiesce bine, imi radicai vocea in lirab’a germana, spunendu officiarului de dogana, câ dupace voiu ajunge la Petersburg, l’oiu face eu se imi respundia pentru acestu abusu; câ eu nu sunt de vina, deca cei însărcinaţi cu revisiunea passaporturiloru străine, nu sciu ceti ceea ce e scrisu in ele; si de orece limb’a germana e forte buna pentru strigări si dojeniri, cuvintele mele isi avura efectulu loru si eu fui lasatu in libertate fâra de nici o pedeca ulteriora. Dar’ la esirea mea din Russi’a, după doue luni petrecute acolo, am patit’o si mai reu. Eu calatoriamu cu soci’a si cu fiic’a mea, ce avea pe atunci duoi ani. Functionariulu italianu, ce mi-a fostu făcu tu passaportulu, n'a voitu se indice de asupra-i, câ si fiica mea erâ cu noi, neconsiderandu-o inca câ pe o persona periculosa, care s’ar pote luâ in consideratiune. Se pare inse câ pohti’a russa are o prevedere mai mare. Cele doue luni câtu am stătu eu in Russi’a, le-am petrecutu mai numai in unu satu alu districtului de Dmitroff, gubernulu de Moscov’a. Candu am plecatu de aci, nimene nu mi-a spusu, câ trebuiamu se mergu la ispravniculu (inspectorulu de politia) din Dmitroff, care se attesteze pe passaportulu meu, câ in cele doue luni n’am calcatu legile statului si n’am co-missu nici o fapta, ce m’ar pote inpedecâ de a esi din Russi’a. Ajungendu la confiniulu prussianu la Vierzba-lova, spre marea mea mirare me făcură se descindu inpreuna cu famili’a mea, si imi spuseră câ nu-mi potu continua caletori’a, pentru câ passaportulu meu nu este in ordine. Me intreba capulu granitiariloru, câ de unde vinu; i respunsei: dela Dmitroff; mi făcu observatiunea câ’pe passaportu imi lipsesce vidimarea ispravnicului; si apoi, adaose cu o căutătură selbatica, aci nu e însemnata acesta fetitia, se pote câ nu este a D-Vostra, se pote câ a-ti furat’o dela cineva. Eu.me grabiiu se-i spunu „câ soci’a mea e sor’a lui Vladimir Paulovic Besobrahoff, membru alu Academiei de scientie si con- Anulu II. in cuvente magiare. De altumentrea acestu adeveru se spune de multu si se constata de câtra toti criticii competenţi, pentru câ se o scia si alţi omeni de alte nationalitati din Ungari’a, cari admira multe scrieri unguresci, fora se visedie câ acelea sunt prevaricate din literatur’a germana. Cu acesta ocasiune „Kelet“ face si romaniloru din Ungari’a unu mare complimentu dicfindu, câ aceia sunt multu mai ungureti decâtu romanii din Transilvani’a, câ adeca din ei se făcu mai mulţi renegaţi si se inchina multu mai usioru decâtu ardelenii. Forte multiamimu de complimentu. In Nr. 197 acelasiu „Kelet“ înfrunta pe gu-bemu si pe tote auctoritatile politice, câ-ci nu executa legile de magiarisare cu rigdre indiecitu mai mare decâtu se intemplâ in aceşti 12 ani din urma, isi bate jocu de oficiarii dela armat’a teritoriale unguresca (honved), câ-ci vorbescu nemtiesce, spune cu jale, câ in armat’a teritoriale nu prinde locu limb’a magiara, apoi rapitu de fanatismulu seu desperatu, provdca pe gubernu, pe dieta si pe naţiunea magiara la câteva midiuloce de magiarisare din cele mai desperate, la sila, la fortia despotica, la scoterea limbei germane din mai multe scdle, la destituiri iu masse din funcţiuni si alte nebunii de acestea, care in o tidra poliglotta voru avea tocma resultatulu opusu. Cu tote acestea, candu vorbesci acestoru fanatici despre drepturile celoralalte nationalitati, atunci ei iti respundu: „Decâtu se ve lasamu pe voi alaturea cu noi, decâtu se ne dej o si mu in modulu acesta, mai bucurosu ne vomu face nemţi, din causa câ acela ar fi reulu celu mai micu pentru noi. Precum ne amu aparatu de voi sute de ani cu ajutoriulu nemtiloru, asia ne vomu sci aparâ si de aci inainte pe sigura, si vomu domni câ si până acuma pe langa protectiunea lora.“ Acei publicişti fanatici nutrescu cea mai mare mania mai virtosu asupra romaniloru, pe cari’i innegrescu ori-candu si ori-unde li se dâ ocasiune. Asia se intemplâ si mai de curendu la venirea Societatei istorice in Transilvani’a. Trecîmdu membrii acestora prin părţile transilvane pe unde domnise iobagi’a de 104 si 108 de dile pe anu cu tote atrocitatile sale, cu migratiunea condiţionată in legi, cu denuntiarea pe la St-a Sofi’a (după cal. v., St. Mihaiu după cal. greg.) si cu scdterea din mosiîa pe la St. Georgie, ei vediura sutele de siliariu la ministeriulu de finantie pentru Dogane. Ofi-ciariulu se inchinâ si adaose: Ilu cunoscu prea bine; cum se nu cunoscu pe Vladiiniru Paulovic? Telegrafedia’i se dea ordinulu, câ se poteti trece, si eu indata nu voiu mai face nici o dificultate. — I respunsei, câ elu erâ la satu, unde nu esista telegrafu, si câ i poteamu scrie, dar’ respunsulu nu mi-ar sossi, decâtu după 10 dile, si câ eu nu poteamu intardia 10 dile la aceea mica staţiune, mai alesu câ grabescu se ajungu câtu mai curendu a casa, unde avemu se ne restauramu sub placutulu ceriu alu Italiei sanetatea ruinata in plaiurile umede a le unui satu russescu. Ofieiariulu dete din umeri si-mi declara, câ nu-mi remanea alta scapare, decâtu câ seu se me reintorcu la Petersburg, unde cu ajutoriulu ambasadorului poteamu corege erorea passa-portului, sea se remanu arestatu la acea staţiune, până ce va veni ordinulu, prin care mi se va permite se trecu graniti’a. Arabassadorulu Caracciolo di Biella erâ pe atunci in concediu in Itali’a; secretariulu marcuisulu Incontri in escursiune oficiala la Kronstadt; imi adusei atunci a-minte, spre fericirea mea, câ inainte cu doue luni am fostu pranditu in eompani’a illustrului econo-mistu Thorner, capulu oficiului de Dogane. Intrebaiu pe capulu granitiariloru, deca telegrafandu lui Thorner, s’ar îndestuli cu unu singura semnu alu lui? Densulu me privi cu neîncredere, câ pe unulu ce me laudu câ cunoscu persone pre inalte pentru statulu meu, ce (precum se vede) mi-lu atribuea elu de tîganu rapitoriu de copii si me assecurâ câ dâ, dar’ cu aerulu unui omu ce erâ convinsu despre vanitatea incercarei mele. Espedaiu deci indata lui Thorner unu telegramu, cam in cuventele urmatore: „Pentru o mica neregularitate in passaportu sunt retienutu cu soci’a si cu fiiic’a mea la staţiunea Vierzbalova; Ve rogu deci se binevoiţi a dâ ordinu, câ se potu trece graniti’a fâra intardiere." — Langa staţiune se aflâ o casa pentru arestanti, ce se parea câ este tienuta de vr’unu usurariu, câ-ci pentru o chiliora cu doue paturi mici ne făcură se platimu pentru o singura nopte 3 ruble; pretiulu man-cariloru erâ iu aceeaşi proportiune. Din casa poteai 268______________________________________________________ sate cu invelisîe de paia, casele cu ferestrii orbe, curţi si gradine abia ingradite si puginu cultivate, multu poporu cu fetie de omeni flamendi, era la intrebarea ca ce pote fi caus’a, li se respunse: „In acestea ţinuturi locuesce acelu poporu puturosu, lenesiu, barbaru, care siede dî si nopte in cârciuma la vinarsulu jidovescu si nu lucra nimicu; eca nefericirea Transilvaniei, câ este locuita de acesta adunatura de omeni. “ Forte reu făcu publiciştii magiari, câ in des-peratiunea loru inprosca cu noroiu in tote părţile, câ-ci cu acesta nu spariia pe nimeni, dara instraina pe tota lumea. Principele de Bismark si monarchi’a austro-ungara. Demissiunea comitelui Andrâssy este irevocabila, asia ne spunu foile gubemamentale. Mai inainte de a parassi inse pentru totudeauna resie-dinti’a ministeriului de esterne de pe Ballplatz din Yien’a, corniţele Andrâssy afla cu cale a se duce la Gastein, unde a fostu invitatu de câtra principele-cancelariu alu Prusso-Germaniei. Ministrulu austriacu a petrecutu acolo doue dile, in decursulu caror’a avii dese si lungi intalniri si conversatiuni intime cu co-legulu seu, care i-au facutu tote onorile ospitaliere in modu ostentativu. Care a fostu scopulu acelei visite si ce voru fi hotarîtu ambii cancelari, acesta de-ocamdata este secretulu loru. Deca ne vomu aduce inse aminte, câ după demissionarea comitelui Beust si advenirea la ministeriulu de esterne a comitelui Andrâssy, acesta a declaratu in delegatiuni, câ a primitu dela antecessorele seu o „marsiu-ruta ficsata", apoi probabilu câ si acuma scopulu principale alu intalnirei ambiloru cancelari n’au fostu altulu, decâtu ficsarea marsiu-rutei politice pentru urmatoriulu comitelui Andrâssy, care se dice câ va fi baronulu Haymerle, actualulu ambassadoru austro-ungaru la curtea regala din Rom’a. Nu este loculu aci a cercetâ, dâca acesta in-riurintia si pressiune directa si vedita a dicta-torelui de feru si sânge asupra politicei austro-ungare va avea consecintie funeste seu favorabile asupra viitoriului monarcliiei. Faptulu tristu si umilitoru pe care trebue se ilu conştatamu este: câ gratia politicei de oportunitate a comitelui Andrâssy, monarchi’a nostra au ajunsu a fi condusa si gubernata atâtu in afara câtu si inlaintru după ordinele si inspiratiunile acelui barbatu de stătu prussianu, care in 1866 erâ gata a dâ Austriei lovitur’a de gratia, deca nu intervenea imperatulu Napoleonu III. Europ’a si prin urmare si Austro-Ungari’a au abdicatu si au capitulatu la grati’a si disgrati’a principelui de Bismark. Pe câtu de inaltiatoru si de gloriosu este acesta pentru cancelariulu prussianu, pe atâtu este de umilitoriu si de rusinâtoriu pentru Europ’a intrega si in specialu pentru monarchi’a austro-ungara. Astadi triumfulu brutalitatiei principelui de Bismark, care culminedia in cunoscut’a macsima câ „forti’a primedia dreptulua si alu celui mai cinicu egoismu, a cărui incarnatiune este cancelariulu prusso-germanu, este completu. Câ lucrurile au ajunsu la acestu punctu nu este vin’a esi la aeru curatu intr’o gradinutia cu plopi. Amu incungiurat’o mai de multe ori inprejuru; cu tote acestea preste pucinu simtiramu uritulu si neplăcerea de a nu pote esi, de a nu te pote misîcâ mai incolo; si niciodată n’amu sciutu pretiui beneficiulu libertatei, câ in acele 24 ore, ce amu fostu constrinsi se le petrecemu in acea inchisore. Soci’a mea suferia si mai multu decâtu mine, câ-ci pre langa incurcatur’a causata prin interum-perea neplăcută a călătoriei nostre (luaserarau biletu directu dela Petersburg până la Berlin) o mai dorea inca vediendu câ numai patri’a ei si Turci’a sunt acele tieri, unde omulu pote fi opritu pe strada din chiarn seninu; si o dorea si mai multu, câ-ci ea dorindu se-mi faca cunoscuta Russi’a patri’a sa nativa, sub aspectulu celu mai frumosu si mai simpatbicu, eu trebuii se portu cu mine câ ultima inpressiune suvenirulu opressiunei patriei sale, ce e constrinsa a se supune la domni’a unoru legi barbare, necivile. Ajunse in fine telegramulu lui Thorner, care ordină se fimu lasati liberi indata: atunci ii vediu-ramu inchinandu-se inaintea nostra in modu servile pe toti aceia, ce mai’nainte ne priveau cu neîncredere si cu o mândrie despretiuitore; atata potere are in aceste parti auctoritatea burocratica! In 1876 am trecutu inca de doue ori confiniele Russiei, dar’ fara de nici o pedeca; de asupra passaportului meu erâ indicata calitatea mea de delegatu guberniale la Congressulu Orien-talistiloru din Petersburg; noulu meu gradu imi erâ destulu, câ se nu mai suferiu nici o neplăcere din partea politiei granitiaresci, care anuntia pe calatoriu cam prea reu, câ are se intre intr’o tiera atatu de laudata in privinti’a ospitalitatei. Enormitatea tacseloru doganale russe (pentru cea mai mare parte a marfuriloru, trebue se platesci până la o suta de percente) inca e unu semnu ce probedia, câ statulu russescu e cu atâtu mai isolatoriu, cu câtu poporulu russescu e dotatu dela natura OBSERV ATORIULU. principelui de Bismark, ci a adversariloru sei, de a caroru vanitate, credulitate si gresieli densulu a sciutu se profitedie si le au esploatatu in favorulu egoisticeloru sale scopuri. Principele de Bismark este astadi admiratu si temutu câ dictatorulu Europei. Câ diplomati’a austriaca a contribuitu o buna parte la piedestalulu pe care s’au ridicatu triumfătoriulu dictatoru, este unu adeveru istoricu si necontestabilu care, primi din nou sigilulu legi-timarei prin peregrinagiulu comitelui Andrâssy la Gastein. Pentru câ acesta umilire se isi piârdia in câtva din amaraciunea sa, astutulu cancelariu va reintorce preste curendu comitelui Andrâssy visit’a la Vien’a, ceea ce nu este alta decâtu o apucatura teatrala, prin care principele Bismark voiesce se pună in relief caderea comitelui Andrâssy, ilumi-nanduo prin unu focu bengalicu diplomaticii. Venirea principelui Bismark la Vien’a tocmai in aceste momente de ferbere si agitaţiune in in-teriorulu monarcliiei, este câtu se pote de inoportuna, dar’ cu atâtu mai caracteristica. Ea semana a fi inscenata cu scopu de a curmâ inceputulu de in-pacare ce se facil intre Prag’a si Vien’a si restaurarea supremaţiei germano-magiare. Nemţii restur-nara cabinetulu lui Hohenwart in 1871 apelandu la interventiunea directa a principelui de Bismark; astadi merge elu insusi la Vien’a, pentru câ se reguledie lucrurile după chipulu si asemenarea sa si se dea cuventulu de ordine, care va fi fâra indoiala anti-liberalu, asia precum este elu astadi in marele imperiu prusso-germanu. Se va incheiâ pote si o aliantia ofensiva si defensiva intre Pruss’o-Gerinani’a si Austro-Ungari’a, care va avea se inlocuesca pe aceea a celoru trei imperati nordici, a cărei „veci-nica pomenire" o cantara in septemanile din urma diariele germane si russesci in termini nici decum parlamentari. Din cele espuse resulta deci cu multa singu-rantia câ: politic’a esterna si interna a monarcliiei austro-ungare va fi si după caderea c. Andrâssy câ si până acuma fidel’a silhouetta (umbra) a radiosului sore din Berlin. Eclipsarea de care sufere liberalismulu germano-austriacu, care eclipsare datedia dela Sedan incoce va continuâ deci si de aci inainte si ea va fi permanenta câtu va durâ dictatur’a de feru si sânge a principelui de Bismark, care astadi isi dâ aerulu a fi celu mai sinceru si desinteresatu amicu si bine-voitoru alu monarchiei austriace. Câtu si. ce ne va costâ acesta amiciţia si buna-vointia punica, o vomu vedea la tempulu seu. C a m i 1 u. Romani'a. — (Circular’a d-lui ministru alu culteloru si instructiunei publice.) Eta circularea ce d. ministru alu culteloru si instructiunei publice a adressatu membriloru invetiamentului publicu primariu, urbanu si ruralu, de ambele sexe : „Domniloru institutori si invetiatori, Domneloru institutore si invetiatore. In ajunulu deschiderii anului scolariu 1879 până 1880, credu de datori’a mea a ve intretînea cu mai mare ospitalitate si cordialitate. Elu pune cu politi’a s’a intre Russi’a si Europ’a o bariera, care altumintrelea n’ar esistâ. Din Galiti’a orientala intri in Russi’a mica, din Galiti’a de nordu si din Silbsi’a in Poloni’a, din Prussi’a orientala in Lituania, asia dicundu, fara se observi; tier’a înflorită a Ruteniei tiene până la ripele Dniprului; campiele polone si lituane semena forte multu cu cele germane si galitiane. — Rass’a slava, nomada din natura, nu este închisa in confinie naturali pe deplinu detiermurite. De aci vine usiurinti’a, cu carea pote ea esi din marginile desemnate prin geografi’a politica presenta. S’ar pote crede, câ marile si munţii sunt in stare se opresca misîcarea espansiva a slaviloru; insa russulu indata ce da de mare devine unu marinariu bravu; si slavii de sudu, muntenegrinulu, dalmatinulu, hertiegovinenulu, bosniaculu, serbulu, bulgarulu probedia până la evidenţia, câ slavulu pote deveni muntenu ro-bustu si bellicosu totu in acelaşi modu, in care e pe campia cetatienu pacificu si lucratoriu; slavulu pare câ possede tote facultăţile, si pentru aceea elu ofere in natur’a sa tote contrastele, si prepara Europei in totu anulu diverse surprinderi. Noi ilu vedemu in totu anulu largindu-si in tăcere marginile sale asiatice; ilu vedemu astadi (1877) amenintiandu pe turcu in penin-sul’a balcanica; nu va fi deci nici o minune a vede intr’o di pe boemi si pe poloni, pe croaţi si pe russii mici unii langa alţii, si a se realisâ fatal’a profeţiei a lui Napoleone I., care după ce a disputatu lui Alesandru I. posessiunea Constantinopolei, mergundu se se aiepte contra colossuluiâ russescu, profeţi, câ in o jumetate de secolu Europ’a intrega va deveni seu republicana seu cozaca. aci asupra missiunei ce ve este incredintiata d-vostra in invetiamentulu generalu din tiera. Instrucţiunea fiindu bas’a adeveratei civilisatiuni, gradulu de cultura alu unei naţiuni, in secolulu nostru arata loculu ce trebue se’lu ocupe ea in concertulu celorulalte naţiuni. Naţiunea care, prin silintiele ce isi va depune va avea scole mai bune, va fi totudeauna in fruntea tuturoru celorulalte. Noi, astadi mai multu de câtu ori candu, prin nou’a positie ce cu ajutoriulu provedintiei ne amu creatu, avemu sacr’a si imperios’a datoria de a preparâ celu puţinu generatiunile viitore, astfeliu cum se pota probâ câ romanulu este demnu de a ocupă si pe terenulu culturei acelaşi locu ce a probatu câ scie se ocupe si pe campulu luptei. Câ statulu romanu se merite numirea de farulu orientului Europei, la care, cu dreptu cuventu, a aspiratu totudeauna, este de datori’a nostra a tuturoru se ne silimu, se intemeiamu pe de o parte instrucţiunea publica, ardicand’o la inaltimea la care trebue se fia in raportu cu sacrificiele ce face tier’a pentru dens’a, âra pe de alta parte s’o respandimu până in cele mai depărtate unghiuri ale tierei. Petrundiendu-ve, d-loru institutori si d-neloru institutore, de marele adeveru câ „scolele cele bune le făcu invetiatorii cei buni," speru câ ve veţi pune tote poterile, spre a indeplini cu santienie missiunea, ce ve este incredintiata. Inalt’a si nobil’a professiune ce ati inbrai 184.— „ Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5% . . . „ 38.'/» ,, Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% . . „ 98.70 „ Daci'a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de 250 1. a. 8°/...............................„ 190— „ Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.) 1873 cu 8%..................................„ 67— „ SPIRTU ARTRITICU inventatu de Heinrich Bloch in Eger (Boemi’a), recu-noscutu preste totu câ medicin’a cea mai sigura contra sioldinei si reumathismului, aplicanduo in 24 de 6re si frecandu cu ea părţile durerdse, sioldin’a si reumathismulu înceta cu totulu. Pretiulu unei sticlutie este de 60 Cl\ v. a.; tramisa cu posta la comanda, sau pe langa assignatiune 66 Cr. v. a. Celorn care ilu voru luâ spre vendiare in eo-missiune, li se dâ unu rabatu corespuudietoru. In tdte cetăţile mai mari se deschidu depositdre. Am in posessiunea mea mai multe mii de ateste si scrisori de multiamita pentru precelenti’a acestei medicine. Comandele se esecutedia totudeauna cu intdreerea poştei in modulu celu mai conscientiosu. Heinrich Bloch in Eger (Boemi’a) proprietaiiu alu medaliei de auru pentru arte si sciintia. In calitate originala se afla: in B.-Pest’a la Josif Tbrok, Timisior’a la Ernest Jâromisz, Stefanu Târcsay si C. M. Jahner la ,,Regele ungurescu“, in Pojon la Feldenek Ferencz si la Soltz Reszo la „St. Martou** in Szeghedin la Barcsai G'aroly, Makon Josef si Caikos N., in Zagrabi’a la Mittlbach Zsigmond, in Eszek la Dienes J. C., in Sibiiu la llorBcher W. Fr., in Brasiovu la Stenner J. la „leulu dj auru“, in Clusiu la Szeky Miklos si la tdte farmaciele mai mari din tiera si strainetate. (90) 2 —10 Editoru si redactorii respons. <*. Baritia in Sibiiu. Tipariulu lui W. kraifl in Sibiiu.