Observatoriulu ese de doue ori in ■eptemana, mercurea ai aambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimiau cu poBt’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In atrainatate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. adu 11 franci; — numeri ainguratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literariu.
Ori-ce Inserate,
se plateacu pe aerie adu linia, cu litere merunte garmondu, la primea publicare ckto 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. v. a. si preate aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunilo ae potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Di anului Obaeryatoriuluin Sibiiu.
Nr. 64.	Sibiiu, 11/23 Augustu 1879.	Anulu II.
Retragerea comitelni Andrâssy considerata din pnnctu-de vedere romanescu.
A dâ cu pîetrii in binefăcători, nu prea este raritate nici in dilele nostre; dara insultele si blastemele aruncate in capulu unuia din cei mai mari binefăcători ai rassei magiare, de câtra o parte considerabile a pressei magiare, semena forte cu faptele aceloru greci, cari au ucisu cu veninu pe Socrate, carii conduşi de vanitate si pisma au lasatu pe Cimonu si Miltiade se mora in saracia estrema, carii au exilatu pe alţi barbati eminenţi precum fusese Aristide, numai pentru ca le esise renumele de omeni drepţi. Corniţele Andrâssy a fostu unulu din cei mai activi lucratori pentru in-fiintiarea dualismului, ageru luptatoriu in contra individualitatiei naţionale a celorulalte gruppe de popora care vorbescu alte limbi, centralistul u celu mai decisu in favorea rassei magiare, cărei voia se’i asigure dominatiune eterna preste celelalte na-tionalitati; inse acelu comite Juliu Andrâssy, care singuru a facutu mai multu pentru desnationalisarea altoru popora si magiarisarea loru decâtu n’au facutu tote dietele dela 1867 incoce, — acelu Andrâssy, carele după-ce se inpartise monarchi’a intre germani si magiari, elu acum erâ pe aci se supună si cerbicea germaniloru sub genunchiulu magiaru, — ajunse astadi de batjocur’a unei legiuni de sbieratori din tote classile societatiei magiare.
De candu s’au latitu scirile despre retragerea comitelui Andrâssy; de candu se scie, ca in Cis-laitani’a (Austri’a) fu denumitu unu ministeriu de coalitiune, adeca ministeriu moderatu, compusu din diverse partide si .camu după nationalitati, aceeaşi pressa de opositiuue striga si mai tare contra ministrului de estenie, câ si cum - elu singuru ar fi de vina, câ in fine se face dreptate si milioneloru de cechi si de sloveni. Aceeaşi pressa magiara se incerca totuodata a seduce si cu acâsta ocasiune, anume pe naţiunea roraanesca, aratandu’i momîia, stachi’a panslavismului, care ar avea se o inghitia si pe ea, câ si pe naţiunea magiara, si s’a obser-vatu câ unii romani carii citescu unguresce, iau acelea stratageme in seriosu si dau crediementu sofismeloru. Este, precum credemu noi, timpulu supremu, câ tocma cu acesta ocasiune se’si alega odata si romanii cu asia numitulu panslavismu, se judece ei singuri cu mintea loru, âra nu se se ia orbesce după spusele altora.
Publiciştii magiari striga neincetatu, câ Andrâssy cu Col. Tisza aru fi datu pe naţiunea magiara in prad’a panslavismului atunci candu nu s’au invoitu, câ celu puginu magiarii se merga in ajutoriulu turciloru contra Russiei, precum si atunci candu ei au facutu pe voi’a slaviloru si au lasatu a se ocupâ (mai bine a se incorporâ) Bosni’a si Hertiegovin’a la monarchia, pentru-câ numerulu slaviloru se cresca si mai multu in trens’a, si asia mai curendu sau mai tardiu se neutralisedie pre-domnirea magiarismului.
Se ne intielegemu bine in termini si in defi-nitiuni, câ se nu fimu sedusi prin frase macliia-vellistice.
Scimu cu totii ce semnifica in epoc’a presenta panlatinismulu, pangermanismulu, panslavismulu: Sentimentu si consciintia de origine comuna, prin urmare si simpathii relative mai mari decâtu câtra alte popora de alta origine, apoi tendentia câtra cultura si civilisatiune conforma. Acelu sentimentu, acelea simpathii, acea tendentia considerata in sine, nu potu se involva nici-unu reu, nici-o crima, nici-unu periculu pentru nimeni. Dara potu ori nu, nici-o potere nu existe in lume, câ se le stea vreodată in drumu, si cu atâtu mai puginu va fi in stare miculu poporu magiaru de cinci milione a opri acelu currentu alu spiriteloru ome-nesci, alu geniiloru naţionali, care in casu de asia, l’ar sfarmâ si şterge de pre faţi'a pamentului fora urma. Nici 15 milione de locuitori din tierile coronei unguresci si nici cliiaru 36 milione din intreg’a monarchi’a austro-unguresca nu voru in-pedeca in veci atotupotintele progressu si cu elu solidaritatea poporaloru homogene, prin cultura si literatura.
Se dice inse, câ consciinti’a de origine comuna si simpathiile naţionali provoca si producu cestiuni de inalta politica, gravitatiuni in afara, periculu mare pentru cutare stătu. Asia este, prea adeve-ratu. Acestu periculu inse existe acolo, unde poporale de alte limbi sunt tractate si gubemate cu legi tirannice, sau si fora nici-o lege, după arbitri ulu si capritiulu tirauiloru. Elu inse existe cliiaru si in staturi homogene, candu una classe de locuitori se inaltia preste celelalte, le inpila si despoie. Nenumerate sunt exemplele de natura acestora in istori’a staturiloru si a poporaloru. De candu lumea, totu numai nebuni’a tirauiloru a causatu desbinari
in staturi si apunerea loru cu infamia. Tirani’a aristocraţiei britanice a perdutu Americ’a septem-trionale; tirani’a curtiei de Madridu a ruptu de câtra tier’a matre mai tote coloniile din Americ’a meridionale; brutal’a tirania turcâsca a perdutu Egiptulu, Serbi’a, Greci’a si in dilele din urma Bulgari’a. Acelu poporu bulgarescu de origine tatara, dedatu a portâ jugulu tocma precum ilu porta bivolii bulgaresci, nici-odata nu ar fi alergatu la Russi’a, daca aru fi mai fostu in stare de a portâ nespus’a lui greutate barbara. De aici ur-raedia cu logica de feru, câ se afla in erorea si ratacirea cea mai funesta si fatale toti aceia, carii mai credu in possibilitatea de a inparti drepturile omenesci după origine, rassa, naţionalitate. Nimicu nu pote fi mai periculoşii, anume pentru unu stătu poliglottu, decâtu unu principiu asia de blastematu, precum este acesta.
Cei carii cunoscu de aprope câ si noi doctrinele politice si naţionali ale mai multoru publicişti din Ungari’a si Transilvani’a, se voru fi convinsu, câ daca ei astadi sbiera si racnescu asupra corn. Andrâssy câ si asupra ministeriului Tisza, făcu acesta mai virtosu din causa, câ-ci n’au executatu mai iute, cu midiuloce câ cele din 1848/9, pro-gram’a dictata de ei. In ochii aceloru publicişti „egalitatea de drepturi si egala indreptăţi re“ (Rechtsgleichheit und Gleichberechtigung) sunt nesce frase gole, cuvente pronuntiate in ventu, bune de a seduce pe „prostime" si pre toti năucii din lume, era nu pe omeni de calibrulu loru. Aceşti omeni semena forte multu cu caii selbatici si totuodata spariosi, carii saru in apa, in focu, dau cu capetele in păreţi si cu folele in pari ascuţiţi.
Nu e omu pe lume care se fia lucrata pentru naţiunea sa mai cu mare zelu si mai corectu decâtu lucra 13 ani de dile corn. Andrâssy pentru a sa; crim’a lui inse este in ochii fanaticiloru, câ-ci nu a cercatu se sparga paretii cu capulu seu, se declare adeca resboiu la tota lumea, pentru câ se asigure domni’a unei singure rasse. Ei, bine, nu se mai pote. Sisthemele politice vinu si se trecu; esperimente se făcu cu anii; intr’aceea desvolta si celelalte popora atâta potere de vietia, câtu in resistenti’a loru perseverante isi spargu capetele toti fanaticii si toti catilinarii călcători de drepturile omenesci si dumnedieesci. Ceea ce pretindu astadi slavii din acesta monarchia, nu este mai
Foisior'a „Observatoriului“.
Famili’a patriciana Cretiulescu.
In Nr. 59 pe col. 3 et 5 dandu o scurta recensiune asupra cartiei scientifice Anatomi’a* descriptiva, dedr. Nicolae Cretiulescu, membru alu Academiei romane, promiseramu si unele schitie din mono-grafi’a familiei dsale.
Famili’a Cretiulescu este una din cele mai vechi si mai ilustre ale Munteniei. După chrisovele (documente, diplome) vechi Dragomiru Cretiulescu mare banu in sec. alu 16-lea, avea la A1 u n i s i u pe marginea Oltului, o monastire clădită pe un’a din moşiile sale numita Planiceni, cum si grădini mari in judetiele (districtele) 011 u si Roiuanati.
Una diploma de donatiune pentru famili’a Cretiulescu emanata dela Mateiu Basarabii in 10 Decern, anulu dela creatiunea lumii 7145 (dela Chr. 1637) scrisu in limb’a slavona, tradusu in romanesce de dascalulu Constandinu la a. 1794, se vede publicata si in Column’a lui Traianu.
Irumds’a biserica Cretiulescu, situata in calea Victoriei (Mogosioei), nu departe de palatulu domnescu, este edificata la a. 1722 de marele vornicu (Curiae praeses) Georgie; Cretiulescu si de soci’a sa S&fta (Elisabet af domniti’a, fiic’a lui Constanţi nu Bran-covanu, Domnu alu Munteniei. Acestu Cretiulescu pe langa cd dotase acea biserica cu tote cele necessarie si’i asecurase venitoriulu prin donatiuni de immobile, apoi monastirea sa dela Alunisiu o inchinâ câ metocu (filiala emphiteutica) la biseric’a din Bucuresci.
Prin testamentele loru, fundatorii si ctitorii din famili’a Cretiulescu au dispusu, câ disele biserici se nu se inchine nici-odata nicairi la nici-unulu din asia numitele locuri sânte, sau vorbindu respicatu: protopa-rintii acelei familii ilustre si temetorie de Ddieu, n’au suferitu câ călugării bizantini se pună man’a pe averile
acestoru biserice, nici se care veniturile loru in tieri I străine, ci au voitu si decisu, câ se le caute si administre totudeauna descendenţii loru, precum se si face si se continua pana in dio’a de astadi: unulu din Cretiulesci se alege pe vietia câ eforu de toti Cretiulescii ajunşi in etate de maioreni, si administra averile bisericei.
Pre câtu timpu veniturile mosiiloru au fostu mai mărginite si modeste, actele de binefacere inca au fostu mai restrinse; astadi inse, dupa-ce acelea venituri anuali ajunseră la o suma de 120 mii franci, actele de binefaceri s’au inmultitu in aceeaşi proportiune. Biseric’a matre din Bucuresci, biseric'a dela Planiceni, tote bise-ricele comuneloru pe unde membrii familiei Cretiulescu sunt proprietari de moşii, precum si una alta biserica fundata de protoparintii acestei familii totu in sec. alu 16-lea in Tergovistea fost'a resiedentia a domniei, sunt ajutate si intretîuute in modulu celu mai convenabile. Pe langa acesta se dau mai multe pensiuni la membrii scapatati din familia, se ajuta sărăci, si in fine, de câţiva ani incoce se intretînu pe la universităţi din aceleaşi venituri vreo 27 (douedieci si siepte) de teneri pentru studiulu sciintieloru matematice sifisice, cum si pentru belle arte (artes liberales).
Acestea informatiimi si acestea cifre n’au trebuin-tia de nici-unu comentariu.
In nici-o epoca din istori’a tierei membrii de ai familiei Cretiulescu n'au lipsitu dela afacerile tierei in timpuri grele si furtunose câ si in anii de pace. Ei insa nu ’iau lipsitu nici martirii, si ar fi datori’a chro-nicariloru romanesci a le inprospetâ memoria. Georgie (Jordache) Cretiulescu fundatorulu cunoscutu din cele premisse, cadiutu in prinsore turcesca cu tota famili’a lui Constandinu Brancovenu. după uciderea Domnului si a fiiloru sei, fusese exilatu la Chiutahi’a in Asia mica inpreuna cu Domn’a si cu ceilalţi gineri, de unde abia după trei ani au scapatu cu viatia câ prin urechile acului, infrantu de suferintie barbare.
Lips’a de discretiune ce ni s’ar inputâ din vre-o parte, o vomu justifica cu alta ocasiune.
Acte relative la biografi’a lui Andreiu Murasianu.*)
Raportu prin care comitetulu Asociatiunei transilvane este rogatu a examinâ poesiile lui Andreiu Murasianu si ale recomendâ adunarei generale spre a fi premiate.
„Escelenti’a Vostra Prealuminate si Preasantite Domne Episcope si Presiedinte alu Asociatiunii transilvane romane!
Onorabile Comitetu!
Conformu datorintiei mele am onore a raportă Escelentiei Vostre si Onor. Comitetu urmatorele:
In 4 Fauru n. am trimisu in priimirea dlui casieru A. Bechnitiu 33 ţţ et 8. fl., incassati prin dn. Aronu Crainicu in Bucuresci dela 24 binefăcători, toti ardeleni de nascere, afara numai de d. conte Rosetti. Numele conferitoriloru s’au publicatu in Gazeta Nr. 5 a. c. din acea causa, pentruca in privirea acestei colecte se escase pe la Decembre a. tr. ore-si-care neintielegere acolo pe locu, carea trebuiâ delaturata prin ajutoriulu publicitarii din momentulu in care sosiră acei bani la manile nostre.
Dumineca in 9 Febr. am mai primitu 2 ţţ si 2 douadieceri dela acelaşi dn. A. Crainicu pe langa ala-turat’a scrisore de dto 25 Jan. v., care sumusiora erasi o voiu inaintâ preste câteva dile si inca pote fi câ in-socita de alt’a mai mare, de ca cumva decretele mem-briloru onorari voru fi ajunsu la respectivele persone, seu adica de cumva In. gubernu va fi incuviintiatu alegerea loru.
Din alaturatulu protocolu de siedintia se vede, cumca membrii din Brasiovu ai Asociatiunei folosindu-se de incuviintiarea onorabilului comitetu centrale, isi alesera unu comitetu ad boc, destinatu numai pentru espusetiuue si insarcinatu numai cu întocmirea aceleia; precum si aceea, cumca brasiovenii punu mare temeiu pe incuviin-
*) A se vede Foisior’a din Nrii „Observatoriuluirt 47, 48, 49, 51, 52, 54, 55. despre A. Murasianu.
Red.
256
OBSERV ATORIULU.
multu decâtu aceea ce le compete loru cu totu dreptulu câ popora cu individualitate naţionale si politica in monarchi’a, la a cărei conservare con-tribue cu averea materiale, cu intelegenti’a si cu sângele loru; bra in acesta privintia noi romanii ne aflamu intocma pe aceeaşi trepta cu densii. Pre câtu timpu slavii monarchiei nostre se mar-ginescu intru a pretinde numai drepturile la care tînu germanii austriaci si magiarii pentru sine; pre câtu timpu ei nu sufere confiscarea ulteriora a liber-tatiloru publice, a drepturiloru politice de câtra alţii, dara nici nu se încerca se le confisce ei numai pentru sine, pe atâta a’i incrimina de panslavisti politici semnifica a’i calumniâ, pre cum suntemu si noi calumniati de dacoromanisti, ori-candu ne ceremu drepturile nostre nealienabili. Din dio’a in care slavii austriaci aru apuca pe calea panslavismului politicu, ei aru avea a face cu pan-germanismulu si cu panlatinismulu. De altumintrea despre panslavismu a fostu vorba inainte si pe timpulu congresului dela Berlinu, cliiaru si in cercurile cele mai inalte; respunsulu inse din partea ceealta era scurtu si indesatu: Nu asupriţi pe nationalitati, fiţi drepţi câtra ele, dati-le sfera si terenu pentru desvoltarea viatiei loru naţionale, câ se nu ve temeti nici de panslavismu nici de daco-romanismu, si se nu o patiti câ turcii.
Asia dara publiciştii magiari asupriâ infrico-siatu pe corniţele Andrâssy candu pretindea dela elu, câ se dea peptu cu tota Europ’a in favorea loru, se urasca si elu, anume pe slavi si pe romani, totu asia de inflacaratu precum ii urescu acei publicişti, manifestandu’si urele loru resbunatorie pe fiacare di in mii de variatiuni. Acei fanatici uita, câ mai sunt in lume si alţi domni neasemenatu mai tari decâtu toti aristocraţii si plutocratii din Ungari’a, cu totu apparatulu loru de cuceriri naţionali.
«f OBSERVATIUNI CRITICE

asupra starei sociale si economice a romanilor*u din Transilvani a.
Partea a don’a.
Presintele.
• Mai multa lumina, mai multa lumina!* ....
(Gothe murindu.)
I.
Cercetandu asta-di sortea si starea materiale a tieranului romanu din Transilvani’a, după emanciparea sa de supt jobagia, vomu aflâ câ ea nu se
tiarea, patronarea si proptirea espusetiunii prin toti acei Preasantiti Archierei, sub a caroru păstorire sufletesca se afla romanimea austriaca.
In urma imi iau voia a insciintiâ pe Onor. Coini-tetu, cumcadin tipografi’a lui Joan Gott esira la lumina poesiile lui Andreiu Murasianu, care privite din punctu de vedere alu artei, merita luarea aminte a criticei. De aceea
rogu pe Onor. Comitetu, câ se binevoiesca a .	.......
supune acelu opu poeticu la recensiunea sa esistenti a sa si a familiei, si espusi cu totulu supersti-intru intielesulu statuteloru, si deca va aflâ câ merita, j/tiunii si inriuririloru unui fatalismu orientale, caruia a’lu recomendâ viitorei adunari spre a fi premiatu, pentru-câ prin aceste se se si mai incorageze acelu barbatu, carele astadi se pare a fi prea cadiutu cu ânim’a si cu spiritulu.
Am onore a fi cu profunda reverintia
servu prea plecatu.
G. B a r i t i u ra. p.“
Brasiovu 1862 Fauru 12 n.*).
Dupace comitetulu centrale a luatu in considera-tiune rogarea lui G. Baritiu făcută in favorea amicului seu, o a si recomendatu adunarei generale dela Brasiovu tînuta in Juliu 1862, care apoi ii votâ premiulu de 50 galbini. Cassariulu espositiunei ii transmisse pe langa urmatori’a adressa.
„Prea Onorate Domnule Concipistuî
Insarcinatu fiindu de câtra Onor. Comitetu alu Associatiunii transilvane prin mijlocirea dlui secretariu primariu G. Baritiu, câ se ve numeru 50 ţţ premiulu votatu D.-vostra de câtra adunarea generala, am onore a ve si trimite acesta suma, rogandume totudeodata, câ spre a mea legitimare se binevoiţi a’mi dâ o quie-tantia de priimire.
Pe langa care sunt Alu Prea On. DTale
gat’a spre servitiu.
Joanu G. Joanu m. pr."
Brasiovu 1862 Oct. 6.
Din afara:
Prea onoratului Domnu Andreiu Murasianu c. r. concipistu gubernialu.
Aici.
(adeca in Brasiovu). I
Quietanti’a data de A. Murasianu pote se fia sad intre actele espositiunei de atunci, sau in posessiune^ dlui J. G. Joanu, carele avea a se legitima cu ea. f
deosebesce cu multu mai multu de aceea, pe care o a suferitu până la 1848. Intrebandu poporulu romanu deca asta-di se simte mai bine câ atuncea, elu ne va respunde cu unu nu dorerosu, dera firmu. Unu astfelu de respunsif^gativu, in primele momente va fi in stare a ne pune in uimire si a ne aduce in tentatiune de a ne indoui despre adeverulu celoru audite din gur’a poporului, de bre ce noi scirau prea bine, câ elu nu mai este sclavulu domnului seu câ mai inainte, ci se bucura chiaru si de o umbra de autonomia personale, ce’i permite a se misicâ si a manipulâ cu poterile sale fisice si morale si cliiaru cu productele activitatii sale, intr’unu modu mai liberu. Cu tote acestea, de si elu este inproprietaritu, de si are dreptulu de cumpărare si vendiare in acelaşi gradu cu compatrioţii sei de alta naţionalitate, de si are dreptulu de a se rautâ de pe o raosiia pe alt’a seu a arendâ o mosila străină, de si scurtu disu, are mai multe drepturi positive, elu totuşi nu este multiumitu cu starea sa.
Cadrulu si tendinti’a observariloru nostre pre-sente nu ne permitu a ne ocupâ cu cercetările si constatarea causeloru politice, care au inriuritu iu-tr’unu modu atâta de fatale asupra starei actuale a Romaniloru din Transilvani’a. Aceea este treb’a si datorinti’a acelora cari se ocupa strictu si simplu numai cu politic’a.
Adeveratulu medicu inse nu se multiumesce numai cu alinarea dureriloru unui corpu bolnavu, ci se silesce se afle mai antaiu caus’a morbului seu intr’unu casu complicatu, cum si diferitele cause si numai după ce le a aflatu si le a studiatu, purcede la curarea morbului. Elu tace si face, pe candu cârpaciulu striga in gur’a mare, câ in 24 bre va fi sanetosu cu desăvârşire, de si sermanulu bolnavu simte câ până atuncea va fi unu cadavru rece. Ce’i pesa siarlatanului, dbca mane cimitirulu va numerâ unu mormentu mai multu, numai pung’a lui se se ingrasie ! !
Este cunoscutu câ unulu si aceleaşi raorbu nu se pote curâ cu aceleaşi medicamente la toti bmenii, ci ele se schimba si trebue se se acomodese naturei si temperamentului diferiteloru organisme. Totu asia este si cu morburile natiuniloru. Ce ajuta uneia, strica seu celu puginu nu ajuta nimica celeilalte si vice-versa.
Suferindele de cari patimescu romanii din Transilvani’a in partea loru cea mai principale, se reducu la starea loru materiale. Ei sunt seraci si scimu cu totii, câ lipsindu-ne finantiele suferimu cu totii, totu atâtu de cumplitu fisice, câtu si psichice. Starea cea mii nesuferita inse este, candu cine-va are prea puţinu pentru câ se traiâsca si prea multu pentru câ se mora. In starea acbsta neplăcută se afla romanii nostrii. De aceea i vedemu eternu indispusi, lipsiţi de spiritulu intreprindietoru, ce este eminamente caracteristicii gintiloru latine, cadiutu in letargia, facendu numai atâtu câtu este de neaparata trebuintia pentru câ se’si sustiena
n r» ni n fVt rviilî /vi fii Afmnnî /in	n
■ »
*) Originalulu acestui documentu se afla in chivulu Asociatiunei transilvane pentru literatur’a cultur’a poporului romanu.	Red.
inse i lipsesce chiaru si acelu farmecu poeticu, ce’lu respira acelu faimosu dolce-farniente alu Lazaroni-loru din Itali’a. Romanulu geme greu, câ si candu ar fi apasatu de o greutate, pe care nu o pbte restumâ de pe pieptulu seu. Unde este curagiulu si temeritatea lui de mai inainte ? Unde este energi’a si perseveranti’a in intreprinderile lui ? Pentru ce productele activitatii sale incordate sunt atâtu de mici, in câtu se pierdu câ unu punctu neinsemnatu pe orisontulu marei ? Care si unde sunt productele intieligentiei sale ?
La tote acestea nu potemu respunde alta, de câtu câ ele sunt paralisate de o potere muta, inse tare, si câ voru stâ inca legate până atuncea, până candu nu voru rumpe acelu lantiu odata pentru totudeauna. Acesta o potu insa face numai atuncea, candu isi voru concentrâ tote fortiele pentru a combate neincetatu pe acelu inamicu ce le tîne legate.
Pauperisraulu la Romanii din Transilvani’a va fi permanente, până atuncea, până candu nu voru avea o burgesia câtu se pbte de mare si poternica. Se ne esplicamu.
Emancipandu-se tieranulu romanu din Transilvani’a si inpamentenindu-se, elu a patitu totu aceea ce au patitu tote poporale, cari au avutu nefericirea de a trai in sclavia până in secolulu acesta. Adică: s’au emancipatu de sclavia si iobagia, pentru câ inpamentenindu-se se cada sclavu pacientului. Va parea curibsa acbsta aserţiune, inse ea este o fapta necontestabile, ale cărei consecintie le potemu studia mai bine câ ori si unde la insu-si poporulu nostru. Tieranulu inpamentenindu-se, se vede deodata cu rolulu schimbatu. Din umilit’a sa
stare de producetoru pentru domnulu seu si totu-odata consumatoru alu aceluiaşi domnu, elu se redica la gradulu de producetoru pentru sine insusi. La inceputu lui i lipsescu poterile si chiaru si instrumentele pentru a potea cultivâ cu vre-unu successu favorabile, chiar si acea parte de pamentu, alu cărui proprietariu se numesce. Elu este cu multu mai seracu de câtu se’si pbta luâ lucratori si, chiar deca s’ar aflâ in positiunea acbsta, n’are de unde se ii ia, fiindu câ nu i afla. De aceea ilu vedemu purtandu până in diu’a de astadi o cultura câtu se pbte de primitiva a pamentului, astfelu in câtu mai in totu anulu jace, de-si nu jumetate, dera de sicuru a trei’a parte a teritoriului tierei nelucratu si nesemenatu, espusu la stricacios’a pasiune a rimatoriloru si a gâsceloru, cari in locu se aduca vre-unu folosu ogorului, din contra i rapescu si i paralisedia forti’a vegetativa si pro-ducetore pe ani inainte. Miculu numeru de vite, ce de abia si’lu pbte ţinea si nutri câ vai de ele peste brna, nu este in stare a produce acea cantitate de gunoiu, ce’i este de neaparata trebuintia pentru câ se’si ingrasie pamenturile cele slabe, sbu a iubunetati pe acelea ce au o positie nefavorabile.
(Lipsitu astfelu de gunoiu, acestu capitalu necessariu vsi nepretiuitu pentru agricultoru, elu nu numai câ mu produce atâta câtu este in stare si in dreptu kde a aştepta după lucrulu seu, dera trebue se mul-tiamesca lui Dumnedieu si nesecatei vegetaţi uni a pamentului seu, deca i-a succesu a secerâ si a culege tocmai atâta, câtu se pbta trai ern’a intrega si se’i remana si pentru semenatur’a anului viitoriu.
Acbsta stare a lucruriloru influintibdia câtu se pote mai reu asupra tieranului nostru. Vediendu elu câ nu este in stare a isi iubunetati vibti’a cu lucrarea pamentului, se apuca jle^ taiaţulu paduri-lloru. Activitatea ce desvblta elu aicea este inspai-. mentatbre. Necunoscundu natur’a si sisthem’a ce trebue se urmedie o cultura raţionale in paduraritu, elu nimicesce totu ce i se presenta securei sale fara pietate, stîrpindu astfelu elemenfaîif~celu mai productivu si inportantu alu economiei. Taindu pădurile	si	neingrijindu de	o	semenatura noua
pentru viitoriulu paduriloru stirpite, se pomenesce cu o noua greutate ce ilu apesa, de bre ce stir-pindu vegetatiunea seculara a paduriloru nu scie ce se incbpa pe acea suprafatia acoperita cu pa-mentulu celu mai roditoru si grasu, ce se estinde
acuma inaintea scurtu-vedietoriloru sei ochi. In primele momente se mira de ceea ce a facutu, fiindu câ scie prea bine câ nu este in stare se’si lucredîe nici acea-a ce a avutu până acuma, necum se	pbta	se	se ingrijesca si	de	cultivarea acelei
suprafetie, ce o a castigatu taindu pădurile. Astfelu acele suprafetie roditore de pamentu, ce odata erau acoperite de păduri si codri virginali, re mânu cu	dieci	de	ani lasate in scirea	lui Dumnedieu si
a	fiereloru	selbatice, până	candu le descopere
ochiulu vre-unui agricultoru practicu si intreprin-dietoriu, ce adesea inse este straiuu.
(Va urmA.)
Raportulu comitetului Associatiunei transilvane despre lucrările sale in anulu administrativo 1878 9.
(Urmare si fine.)
VI.
Si acum venimu la unu obiectu pbte mai inportantu decâtu despre cari am raportatu până aci, si asupra caruia pbte ar fi trebuitu se ve raportamu chiar’ dela inceputu.
E vorb’a despre publicatiunile Associatiunei, seu adeca despre „Foi’a periodica a Associatiunei, destinata pentru publicarea afaceriloru ei si pentru latirea midilo-celoru inaintarei de literatur’a romana si cultur’a poporului romanu". (vedi §. 33 din statute.)
Acesta foia in form’a ei cunoscuta de toti au aparutu până la ultîin’a Decembre 1878.
In anulu trecutu intr’o siedintia estraordinaria dela 29 Iuliu, comitetulu cu ocasiunea desbaterei proiectului de budgetu a emisu si adoptatu opiniunea, câ in sum’a de 800 fi. propusa pentru secţiunile Associatiunei, se se cuprindă si subventiunea foiei Associatiunei; dar’ câ acesta foia dela 1 Ianuariu 1879 incependuse se apara in sisthemu de Anale, cu atâtu mai virtosu, ca in-fiintiate fiindu acum si secţiunile, acestea inca voru trebui se concurgă cu lucrările si publicatiunile loru la inate-rialulu ce acea foia are se contiena si se publice. In câtu pentru insusi formatulu, asia dicbndu technicu, si pentru terminulu periodicu, de câte ori se apara pe septemana, pe luna, seu pe anu, se lasâ in deliberarea sectiuniloru intr’unite.
Acesta opiniune s’a adusu de catra comitetu, prin raportulu seu din anulu trecutu, la adunarea generala din Sîmleu, câ propunere, si a cerutu a deliberâ asupra ei.
Adunarea generala in prim’a s’a siedintia dela 4 Augustu 1878, la punctu II, după cetirea prin secreta-riulu alu doile a raportului comitetului, a luatu puru si simplu actu despre raportu, si l’a alaturatu la processulu verbale alu siedintiei din acea di.
Asiadar’ propunerea comitetului a fostu adoptata
O B S E R V ATORIULU.
fâra nici o discussiune; si prin urmare acea propunere dreptu conclusiune luata de adunarea generala, si obligatoria, asemenea câ orice altu conclusu alu adunariloru generali.
Comitetulu pentru esecutarea acestei conclusiuni a adunarei generale, in siedinti’a sa dela 11 Ianuariu a. c. la propunerea secretariului alu doilea a luatu urmatorea decisiune:
„In urm’a conclusului adunarei generale a Associ-atiunei, tienuta in Sîmleu la 4 si 5 Augustu 1878, foi’a periodica „Transilvani’a“ a Associatiunei, avendu a incetâ dela 1 Ianuariu 1879 de a mai aparea in form’a ei de până acum.
„In vederea §-lui 33 din statute, care dice, câ; Associatiunea va sustienea o foia periodica in fasciore nelimitate, destinata pentru publicarea afaceriloru ei, si pentru latirea midiloceloru inaintarei de literatur’a romana si cultur’a poporului romanu.
„Comitetulu decide precum urmedia:
„1. Foi’a periodica prevediuta in statute (§. 33) Ya porta titlulu de: „Annalile Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu."
„2. In aceste Annale se voru publica:
„a) Processele verbali, actele sitote lucrările adunariloru generale, precum si ale comitetului, si ale sec-tiuniloru Associatiunei.
„b) Discursurile seu dissertatiunile istorice, scien-tifice si literarie ale membriloru, tienute in adunările generale seu in secţiuni; precum si lucrările altoru, cari lucrări au obtienutu aprobarea Associatiunei seu a sectiuniloru.
„c) Alte scrieri, documente seu articli, pe cari in sfer’a loru de competentia le voru judeca de bune, folo-sitore si demne de publicatu (§. 32).
„d) Operatele premisse se voru publica in Annale numai după ce prin unu anume regulamentu se va regula dreptulu de proprietate intre autorulu premiatu si intre Associatiunea care premiadia.
„3) Annalele voru apare in fascicule nelimitate in formatu octavu, de atâtea-ori decâte-ori va fi materialu suficientu de publicatu.
„4) Pretiulu loru se va stabili si aretâ pe fia-care fasciculu după marimea lui. Acestu pretiu inse va fi mai moderatu pentru membrii Asociatiunei, decâtu pentru aceia, cari nu sunt membrii ei (35).
„5) Annalele publicate in cursulu unui anu, voru forma unu tomu completu alu publicatiuniloru Associatiunei din acelu anu.
„6) Pentru publicarea acestoru annale va ingriji comitetulu Associatiunei prin secretariulu primu, câ re-dactoru alu aceloru publicatiuni. (§. 16 din statute). In totu casulu inse primulu secretariu va fi ajutoratu in privinti’a acesta de secretariulu alu doilea, câtu si de secretarii sectiuniloru, si de aceştia anume in ceea ce se raporta la publicatiunile ce cadu in activitatea si competenti’a aceloru secţiuni.
„7) In publicarea annaleloru se va observa modulu de scriere etimologicu, precum elu s’a observatu si până acum in publicatiunile Associatiunei."
Cum am disu, acesta propunere s’a primitu in unanimitate de catra coinitetu, cu adaogere câ este primita numai in modu provisoriu, până la alte dispositiuni ale sectiuniloru,cari voru avea a se intr’uni anume pentru a iteliberâ asupra acestui obiectu.
jh Secţiunile si respective membrii sectiuniloru, nu 4ijau intr’unitu spre a decide asupra insarcinarei adunarei generali de a determina formatulu si terminulu periodicu pentru aparitiunea „Ânnaliloru" si a se pronunţia asupra fconclusiunei, ce a luatu comitetulu in privinti’a acesta, conclusiune ce am aretatu mai in susu.
Asia conclusulu de a se publica „Annalile", a re-masu neesecutatu.
Si inca totu se potea publica celu puginu unu fasciculu seu doue, daca ar fi stătu la disposititunea comitetului Discursurile ce s’au tienutu in adunarea dela Sîmleu din anulu trecutu.
Cu acele discursuri cu processele verbale ale comitetului si ale sectiuniloru, cari nu sunt publicate, s’ar fi potutu face unu, fasciculu seu doue, destulu de volu-minose,.
Eca dar’ căuşele si inpregiurarile pentru cari in anulu trecutu nu s’au publicatu. Annalile inse, seu in form’a cum a fostu foi’a „Trasilvani’a", seu in ori ce alta forma, precum voru judeca secţiunile, dela 1 Ianuariu 1880 trebue se se publice.
Intregu publiculu romanu o aştepta acesta; er’ înaintarea literaturei romane, si progressarea culturei poporului romanu, ni o inpune intr’unu modu mai multu decâtu imperativu: ni o demanda.
Aci este loculu se amintimu, câ nutnerulu membriloru sectiuniloru a remasu aprope totu acela, care a fostu in anulu trecutu. Deosebirea este câ: D. Sava P. Barcianu, membru sectiunei filologice, fostu paroehu in Resinari, assesoru consistorialu si administratoru pro-ţopopescu, a repaosatu, ceea ce ara memorata si mai in susu, si Dr. Nicolau Stoia, fostu membru in Blasiu si membru sectiunei sciintieloru naturale.
Mortea acestoru duoi meritabili barbati, nu potemu decâtu se o regretamu cu totii, si se esprimamu cu totii adânc’a dorere pentru perderea loru din midiloculu nostru.
Asia astadi secţiunea filologica numera 8 membri; secţiunea istorica 13; si secţiunea sciintieloru asemenea 13 membri.
Listele acestoru membri s’au subcernutu adunarei generali gela Sîmleu din anulu trecutu.
)	VII.
Acesta este, si aci amu potea termina cu raportulu ce comitetulu are onorea alu presentâ onorabilei adunari generali 3pre alu esaminâ si a dispune in deplinu suveranitatea sa.
Ceea ce ni a mai remasu, noue comitetului, este
se reasumamu cererile ce amu facutu la unele puncte din acestu raportu si anume:
1)	Ve ceremu câ pentru cele doue sume ce s’a datu preste prevederile budgetari, adeca70fl. stipendiu tinerului Constantinu Boghiciu, elevu la scolele comerciale in Brasiovu, si 50 fi. ajutoriu tinerului Emilianu Popoviciu technicu in Vien’a, adunarea generala se aprobe edarea acestoru sume din rubric’a speseloru neprevediute ale Budgetului anului trecutu (I. 8).
2)	Ve ceremu se aprobaţi paşii, ce comitetulu a facutu in privinti’a „Fundatiunei şcolare Tofalene", si se adoptaţi acesta fundaţiune intre celelalte ce sunt date in administratiunea Associatiunei (II.)
3)	In urma, permitetine se ve tragemu atenţiunea asupra publicarei Ânnaliloru; aci ve ceremu, se decideţi prin conclusu formalu, câ după program’a comitetului din siedinti’a dela 11 Ianuariu a. c. aretata mai in susu (VI), publicarea „Ânnaliloru Associatiunei tranne pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu", are se incepa negresitu dela 1 Ianuariu anulu viitoriu 1880, si a se continua periodicu după sum’a, asia dicendu, si valorea materialului ce se va presentâ.
VIII.
In urma avemu onorea a ve presentâ ratiociniulu cassei Associatiunei, si alu fondului Academiei de drepturi pe anulu 1878/9 spre alu esaminâ; precum ve subscer-nemu si proiectulu de budgetu alu Associatiune pe a. 1879/80, spre a-lu luâ in deliberare si alu vota după cum va aflâ adunarea generala de bine.
IX.
înainte de a termina, trebue se aducemu la cunos-citi’a onorabilei adunari generale, câ primulu secretariu alu Associatiunei d-lu Georgiu Baritiu prin scrisorea sa din 6 Martiu, adressata comitetului, si-a cerutu dimis-siunea din funcţiunea de secretariu, pe motive câ: „in acesta calitate si intre inpregiurarile actuale nu vede câ ar ave nici o ramura de ocupatiune, din câte sut destinate pentru secretariulu I. in Statute.".
Comitetulu in siedinti’a sa dela 10 Maiu a. c. luandu in pertractare cererea de dimissiune a d-lui G. Baritiu, a luatu resolutiunea câ: comitetulu nu este competentu, ni a i primi nici a-i refusâ dimissiunea, fiindu aci competenta numai acea corporatiune, adeca adunarea generala, care la alesu, de a se pronunciâ deca-i pri-mesce seu ba dimissiunea.
Submitemu, prin urmare acesta cestiune la resolutiunea onorabilei adunari generale.
Din siedinti’a comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu.
Sibiiu, 29 Iulie 1879,
Raportoru: Dr. Jos. Hodosiu, secrt. II.
ACADEMI A ROMANA.
Sessiunea estraordinaria.
(Urmare.)
Procesu-verbalu Nr. 20.
Siedinti'a din 15 Iun iu st. v. 1879'
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. in.
Se da lectura procesului-verbalu alu siedintiei precedente si se aproba.
D. Stefanescu comunica 2 esemplare din Revist’a sciintifica anulu IX pentru bibliotec’a Academiei. Se primesce cu multiamire.
La ordinea dilei discussiunea projectului de statute.
Art. 45, relativu la facerea regulamenteloru, se primesce cu unanimitate fara discussiune.
La art. 46, relativu la modificarea eventuala a statuteloru, D. Babesiu cerendu cuventulu, dice câ dlui inca in comissiune a observatu câ prescriptiunea de a nu se potea modificâ statutele de câtu cu 3 pătrimi din numerulu membriloru nu e practicabila, câ-ci forte greu s’ar potea intr’uni unu asemenea nuraeru, chiaru 2 treimi cu greu se potu adună, de aceea d-lui crede câ este destulu a se cere votulu majoritatiei absoluta dintre toti membrii.
D. Aurelianu este de părere câ statutele fiindu pactulu fundamentale alu Academiei trebuescu mantînute cu mai multa tărie, câ-ci schimbarea desa a legiloru nu aducfc adesea de catu confusiune. Totu-si nu respinge in principiu ide’a modificarei loru, dera pentru acesta e destulu a se cere voturile a 2 treimi din membrii Academiei. Pe langa acesta cere câ modificarea se fia propusa de 7 membri, era in discussiune se nu se pota pune de câtu in sesiunea generala. Pentru acesta si depune unu amendamentu sustînutu de dnii Hodosiu, Stefanescu, Chintescu, in urmatorea coprindere:
„Alineatulu 2 dela art. 46 se se redacteze in modulu urmatoru:
„Modificările insa nu se potu face de catu asupra propunerei a 7 membri si cu votulu aprobativu a 2 treimi din numerulu totale alu membriloru Academiei. Cererea de modificare trebue făcută intr'o sessiune si supusa discussiunei si votarei in sessiunea proxima."
D. Chintescu, pe bas’a esperientiei câ este inpossi-bilu a se adunâ 3 pătrimi, sustîne amendamentulu de mai susu.
D. Hasdeu sustîne câ amendamentulu d-lui Babesiu este mai practicu. D-lui intreba deca veri odata s’au potutu adunâ 3 pătrimi din membri; de aceea crede câ nu e bine a se prescrie mesuri cari nu se potu esecutâ, si se pronunciâ pentru majoritatea absoluta propusa de D. Babesiu.
D. Odobescu se declara totu in favorea propunerei acesteia.
D. Stefanescu se declara pentru amendamentulu seu.
D. Laurianu dice câ in principiu este contra mo-dificariloru dese, dera avendu convingerea câ statutele acestea nu sunt mai bune de câtu cele vechi ale socie-tatiei Academice, se vede nevoitu a deroga pentru pre-sentu, si a admite modificarea cu midilocele cele mai lesniciose.
____________________________________________________257
D. Babesiu depune amendamentulu seu in urmatorea coprindere :
„Modificările inse nu se potu face de catu asupra propunerei a 7 membri, făcută in precedent’a sessiune generala si cu votulu aprobativu alu majoritatiei absolute dintre toti membrii Academiei."
D. Maniu declara câ se unesce cu amendamentulu d-lui Aurelianu, inse cu unu subamendamentu de a se adaoga: „Modificarea se va potea propune numai după 2 ani de incercare si punerea in lucrare a statuteloru de facia."
D. Ghica, luandu cuventulu, dice câ nu intielege argumente de stabilitate ce s’au invocatu in propunerea de fatia. Nici o lege umana nu se pote sustîne câ este perfecta; aceea ce astadi se considera de buna, mâine ideile progresului potu se probeze câ e defectuosa. Academi’a, câ institutiune progressiva, trebue se tîe comptu de acestu principiu, fara a tînea atatu de multu la ide’a stabilitatiei. De aceea nu e nici de parerea d-lui Maniu nici de aceea a proiectului, nici de a d-lui Aurelianu, ci se asociasa cu a d-lui Babesiu.
D. Ionescu dice câ din tota desbaterea urmata se recunosce, câ necessitatea de a se face modificări mai tardiu este neaparata. Se unesce cu argumentele aduse de D. Ghica, dera cere câ se se stabilâsca o norma raţionala. Ori catu de tari ingradiri amu adoptă astadi, nu voru fi o cautela pentru mâine, candu se va recunosce necessitatea modificării. Totulu este cu necessitatea se fia bine espusa, si atunci nu intielege acelu terminu de prelungire pana la o sessiune proxima. Apoi, vor-bindu despre cele 3 pătrimi seu 2 treimi propuse de preopinenţi, se intreba: ore numai forti’a numerica pote remediâ unu reu recunoscuţii ? Ore nu e destula garanţia in majoritatea absoluta a membriloru, propusa de d. Babesiu? De aceea d-lui depune unu amendamentu in coprinderea urmatore:
„Modificările se potu aduce in desbatere in cele d’antaiu dile ale sessiunei anuali după propunerea subscrisa de doui membri si insocita de o espunere de motive detailata. Fia-ce modificare ast-felu introdusa, se adopta cu majoritatea absoluta a membriloru presenti."
I). Romanu dice că e de părere câ statutele se fia incunjurate cu mai multa garanţia, si numerulu membriloru cari aru aproba modificarea trebue se fia celu puginu totu atatia cati se ceru pentru schimbarea regulamenteloru.
D. Babesiu dice câ intre doue estreme amendamentulu seu tîne midiloculu: nici nu ingreuneza modificările câ propunerea d-lui Stefanescu, nici nu le in-lesnesce câ aceea a d-lui Ionescu. Acesta din urma propunere nu se pote primi nici pentru cuventulu câ face mai inlesniciosa modificarea statuteloru de câtu chiaru a regulamenteloru; prin urmare sustîne pe alu seu.
D. Ionescu observa câ astadi modificarea statuteloru se face cu majoritate relativa; crede prin urmare, câ admitiendu-se pentru reforme majoritatea absoluta este o garanţie mai mare; de aceea amendamentulu seu speră a fi mai bine apreciatu.
D. Stefanescu observa, câ preopinenţii ceru mai pugine garanţii de ce cereau statutele vechi; de aceea nu va hesitâ de a sustîne propunerea sa de doue treimi.
D. Chintescu observa la argumentările d-lui Laurianu, câ deca pentru modificarea regulamenteloru s’a cerutu doue treimi, crede câ modificarea statuteloru nu se pote face cu mai puginu.
D. Laurianu rectifica objectiunile d-lui Chintescu, afirmandu câ nu crede a se fi contradisu: D-lui si-a esplicatu părerile destulu de limpede in privinti’a pa-strarei legiloru fundamentali. Dera fiindu-câ, după cum a argumentatu si d. Ghica recunosce câ totu ce se face de omeni este inperfectu, trebue se se faca modificări, inse numai atuncea candu se va probă, câ sunt defec-tuose, si după o matura deliberatiune.
La proiectulu de fatia, care crede si este convinsu câ are defecte, admite a se face inlesniri de modificare, de aceea se unesce cu amendamentulu care presinta asemenea inlesniri. Respundiendu d-lui Stefanescu dice câ in privinti’a noueloru statute e de părere a se luâ ori-ce felu de mesura, câ-ci ele sunt de mai pugina inportantia de câtu regulamentele.
Se cere inchiderea discutiunei si se admite.
Se pune la votu amendamentulu d-lui Ionescu si cade.
Se pune la votu acela alu d-lui Aurelianu si se primesce cu maioritate.
Amendamentele domniloru Babesiu si Maniu se respillgU.	(Va urina.)
Soiri diverse.
— (Scrierile lui Georgie Sincai si ale lui Samuilu Clăi nu in Oradea). Dn. Nicolae Densiusianu care luase dela Academi’a romana frumosa missiune de a cercetă pe spesele densei documente istorice prin archive diverse, descrise starea desolata, in care se aflâ la Oradea manuscriptele remase dela cei doui martiri ai natiunei. Sunt aprope 40 de ani dela mortea neuitatului episcopu Samuilu Yulcanu (m. 25 Dec. 1839), in acarei posessiune au remasu acelea mspte dela contimpuranii sei amici. De atunci incoce oradanii au fostu rogati celu puginu de patrudieci de ori, mai antaiu prin blasiani, pe la 1851 prin moldoveni (Grig. Ghica-Yoda si Laurianu), dela 1861 incoce de repetite-ori prin comitetulu Asociatiunei transilvane si chiaru prin adunari generali, câ se nu mai tîna in captivitate acelea tesaure naţionali, ci daca densii se temu se le publice ori le lipsescu spesele si timpulu de a Ie cercetă si pune in ordine, se le ceda altora, carii sunt decişi a sacrifică si timpu si bani spre a le scote din intunerecu. Nimicu nu a folositu. Episcopulu Vas.
258
Erdeli le-a datu la Vien’a in dilele lui Bacii, afara inse de chronic’a lui Sin cai, nu le a datu romaniloru. înainte cu vreo 4—5 ani venerabilele prepositu si amicu alu nostru din tineretie, Stefanu Moldova nu dela Lugosiu, unulu din cei mai competenţi si zeloşi scrutători in istoria, a fostu in adinsu la Oradea cu scopu că dora ar potea induplecâ pe confraţii sei la ceva. Se ve spună reverenti’a sa ce respunsu a luatu dela oradani. Acum inse o patira ca nici-odata. Mulţi voru a sci, câ daca in Oradea nu se vorbesce bucurosu despre acelea tesaure adunate intre dificultăţi ne mai audite pana pe la 1806, caus’a se se caute mai multu in cumplit’a frica ce ducu omenii pe acolo, câ nu cumva se fia insultaţi de „romani“ si chiaru de „dacoromâni," mai alesu candu după informatiunile mai prospete venite din unele parti ale diecesei oradane si din partea superiora a diecesei gherlene lucrulu au ajunsu asia departe, in câtu chiaru si unoru preotese le cade reu daca le dice cineva „român papne," la care’ti respundu câ numai legea (ritulu) este „român," era ele sunt „magyar". Cu tote acestea „Kelet" Nr. 187 inca totu mai are fruntea de a versâ lacrime de crocodilu, câ magiarii se valachisedia si trecu in blastemat’a scol’a de naţionalitate alui „Baritiu Gyorgy". (In corespon. dela Iclodu).
—	(Pericoledefocu,tetiunarii.)Nu ajungu omeniloru alte calamitati, le mai nimicesce si foculu esistenti’a, era ceea ce merita cea mai de aprope luare aminte este, câ focurile cele mai multe se intempla dupace locuitorii isi aduna productele loru inpregiurulu caseloru. Estimpu, câ si in alţi ani pe teritoriulu Transilvaniei cele mai multe daune de focuri se intempla in Secuime (districtele de câtra Moldov’a). De 3 sep-temani incoce numeramu 9 caşuri de incendie mai mari si mai mici, in orasie si sate secuiesci. După secuime urmedia nefericitulu districtu alu Fagarasiului, in care mai in toti anii se prefăcu in cenuşia câte 20 — 30 de locuintie omenesci din unele comune; si s’a intemplatu câ in câte o comuna arde totu la câte 2—3 ani. Prin comune romano-sasesci focurile sunt mai totu asia dese câ si in Secuime. In multe caşuri desastrulu (nenorocirea) vine dela satanic’a reutate si resbunare a tetiu-nariloru, altele totu asia dese sunt causate in urm’a spurcatei beţii, prin pipa si sugari aruncate intre fenu si paie, sau din lene ori naucia femeiesca, candu ambla prin podu si pe la canepa uscata, cu luminare aprinsa, candu versa petroleu, candu iau cenusi’a cu spudia ardietoria si o punu in câte unu vasu de lemnu etc. Sunt tieri in Europ’a, unde mai toti locuitorii isi asigura casele, productele, chiaru si mobilii din casa pe la institute de asecurantia; la noi din contra, tocma pe unde se intempla focuri mai dese, asigurarea pare câ nu ar fi cunoscuta nici din nume. In punctulu acesta nu suntemu mai buni decâtu turcii; fatalisti si noi, câ si cum amu fi crescuţi cu Alcoranulu in mana. Nu cumva cărturari, magiari, sasi, romani locuitori pe la sate si orasiele, sunt totu atâti dervişi, carii credu câ de ceea ce au decisu Ursi tor iele, nu pote scapâ nici-unu omu? De ar fi fostu de ex. „Transilvani ’a" societate de asecurantia reciproca din S i b i i u, in alta tiera ci vili sa ta, ea ar avea in administratiunea sa până acum celu pucinu 10 de milione, din alu caroru venitu s’ar îndeplini curendu si siguru tote daunele causate prin focu.
—	(Dela Sinai’a). Alaltăieri, Dumineca, Sinai’a a avutu câ ospeti cincisprediece oficiari din armat’a austriaca. Aceşti oficiari, din regimentulu de husari, care se afla la Raznovu, intre Brasiovu si Zernesci, au trecutu dela acelu satu călări preste Bucegi si au venitu de a dreptulu la d. Dim. Ghica, alu cărui ginere, d. capitanu Vladoianu, servise in acelu regimentu austriacu. D. Dim. Ghica, le a oferitu unu dejunu somptuosu, la care s’au golitu butelii de siampanie in onorea ambeloru armate, etc. etc.
M. S. R. Domnitoriulu a invitatu apoi pe oficiari la mesa si s’a intretienutu cu densii despre diferite ces-tiuni, conversandu cu fia-care cu multa amabilitate.
In aceesi sera ospetii se intdrsera totu preste pla-iulu Bucegiloru la Raznovu, de orece in dio’a urmatore aveau se ia parte la nesce mari manevre ce se făcu dincolo de Carpati.	„Romanulu"
—	(Denumiri.) Maj. Sa ces. si reg. apostolica a denumitu din elevii Academiei militare din Wiener Neustadt, mai mulţi oficieri locotenenţi, cu rangulu dela 1 Septrembre 1819, dintre cari pe câtu cunoscemu d. Alesandru Stanisslav este Romanu. Acesta este comandantu in regimentulu de infanterie Nr. 50 (Baden).
Mai departe sunt din elevii romani ai scolei de cădeţi denumiţi cădeţi: la infanterie, Ioanu Ursu la reg. Nr. 50; Masimilianu Russu la reg. Nr. 33; Nicolae Hi du la reg. Nr. 31; Ioanu Boeriu la reg. Nr. 68; Dimitriu Pop o viciu la reg. Nr. 64; Petru Badescula reg. Nr. 61; Eugeniu Roşea la reg. Nr. 31;
_________O B S E R VATORI ULU._________________
Dionisiu Florianu la reg. Nr. 50; Sabinu Hodosiu la reg. Nr. 50; la artilerie: Niculae Lugosianu la reg. de artilerie Nr. 8; Mihailu Stoica de Hatiegu la reg. de artilerie Nr. 13.	„Tlg. rom."
—	(Antecessorii comitelui Andrâssy) in ministeriulu de esterne alu Austriei au fostu dela imperates’a Mari’a Teresi’a incoce următori: Kaunitz, Thugut, Lehrbach, Trauttmannsdorf, Cobenzel, Stadion, Metternich, Fiquelmont, Wessenberg, Schwarzenberg, Buol, Rechberg, Mennsdorf, Beust. Urmatoriulu comitelui Andressy va fi alu siepte-sprediecelea.
—	(O inventiune roman esc a.) Destinsulu artistu romanu d. C. Dimitriade a inventatu de curendu nesce ingeniose aparate pentru agatiarea galerieloru si roseteloru la fereşte, prin midiloculu caror’a se pote atîrnâ ori ce galerii si rosete, evitanduse incon-venientulu baterii si scoterii cuieloru din părete, cari strica zidulu caseloru. Aparatele in cestiune sunt pro-vediute cu nisce cârlige, cari se potu muta după voie, si permitu asfeliu a se agatiâ ori ce galerii.
Bibliografia.
A esitu de subt tipariu:
—	Catechismulu Calvinescu inpusu clerului si poporului romanescu subt domni’a prin-cipiloru Georgiu Râkoczi I. si II. Transcrisu cu litere latine după editiunea II tipărită in anulu 1656, insocitu de un’a escursiune istorica si de unu glossariu de Georgiu Baritiu. Cu spessele Academiei Romanesci. Pretiulu 60 cr. v. a. Sibiiu Tipografi’a lui W. Krafft 1879.
—	Pro gram’a gimnasiului superiore, preparandiei, normei si scolei poporale de fetitie din Blasiu pre anulu scolasticu 1878/9 redactata de J. Anton el li ca-nonicu si directore gimnasiale. Blasiu 1879. Tipariulu Seminariului Archidiecesanu.
Pretiurile cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
19 Augustu in Sibiiu :
Grâu, după cualitati . Grâu, amestecatu .	.
Secara ...............
Papusioiu .	.	.	.
Ordiu.................
Ovesu.................
Cartofi...............
Mazare................
Linte.................
Fasole................
Lardu (slănină) .	.	.
Untura (unsore topita) Carne de vita .	.	.
Oua 10 de .	.	.	.
1 hectolitru fi. 6.80 — 7-60
1
l
1
1	>,
l
1	n
l	I*
1
1	)>
50 Kilogram. 50 1
5.90-6.50
3-	40—3.80
4-	60—5.-
•3-10
2.---2-50
1.25—1.53
6.---6.50
9.---9.50
5.50—6.— 30.—35.— 28.—28.50 40-42 . . —.20
Nr. 2324—1879.	(85) 2—3
Escriere de eoncursu.
Pentru unu stipendu de 52 fi. 50 cr. v. a. din fondatiunea fericitului Ioanu Bobbu odiniora fostu eppu alu Fagarasiului, care stipendiu s’a usuatu de gimna-sistulu Aureliu Popu, din caus’a nelegitimarei despre progressulu facutu in anulu scol. elapsu, dechiaratu de vacante, se escrie eoncursu pana in 15 Septembre st. n.
Doritorii de a obtiene acestu stipendiu au de a-si instruâ suplicele loru concursuali cu cartea de botezu, cu testimoniale loru scolastice in origine ori copia au-tenticata, cu testimoniu de paupertate subscrisu de antisti’a comunale si de parochulu respectivu si intaritu cu sigilele acelora, vidimatu si de oficiul u politicu con-cernente, in orasie si opide de antisti’a opidana.
Cererile concursuali astfeliu adjustate voru avea de a le substerne consistoriului subsemnatu, pre termi-nulu prefiptu.
Datu in Blasiu din siedinti’a consistoriale tienuta la 12 Augustu 1879.	*
Consistoriulu metropolitanii gr.-cath. de Alb’a-Iuli’a si Fagarasiu.
Nr. 2324—1879.	(86) 2—3
Escriere de eoncursu.
Pentru unu stipendiu de 50 fi. v. a. usuatu de studentele Emiliu Ciceiu, cu abdicerea acestuia devenindu vacante din fondatiunea fericitului Gavrila Vaida, se escrie eoncursu până in 15 Septembre a. c. st. n.
Fiendu acestu stipendiu familiare si numai in lips’a de atari concurenţi se va pote conferi si altor’a ce nu sunt din familia, asia doritorii de a obtienea acestu stipendiu au de a-si adjustâ cererile loru concursuali cu carte de botezu, si cu genealogi’a familiei lui din care se se pota vedea consangenitatea concurentelui cu fondatorele; testimoniu in origine ori in copia auten-ticata despre progressulu facutu in studie in anulu scol. elapsu, testimoniu de paupertate subscrisu de antisti’a comunale si de parochulu respectivu intaritu cu sigilele acestor’a si in fine vidimate si de oficiulu politicu.
Astfelu instruite cererile concursuali, le voru aşterne pre terminulu prefiptu la subsemnatulu consistoriu.
Datu in Blasiu din siedinti’a consistoriale tienuta la 12 Augustu 1879.
Consistoriulu metropolitanu gr.-oath. de Alb’a-Iuli’a si Fagarasiu.
Nr. 2324-1879.	(87) 2—3
Escriere de eoncursu.
Pentru 2 stipendia de câte 40 fi. v. a. din funda-tiunea fericitului fostu odiniora canonicu Constantinu Alutanu, cari stipendia pentru nelegitimare despre progressulu facutu in anulu scol. elapsu dechiarate de vacante, se escrie eoncursu până in 15 Septembre st. n.
Fiendu aceste stipendia familiarie, si numai in lips’a de consângeni se voru dâ si altora, asia concurenţii din familia au de a-si instruâ suplicele loru concursuali pre langa cartea de botezu si cu una genealogia carea se documentedie consangeneitatea loru cu piulu fondatore, cu testimoniu scolastecu in origine ori in copia autenticata, cu testimoniu de paupertate subscrisu de antisti’a comunale si de parochulu respectivu intarite cu sigilele acestor’a si vidimate de oficiulu politicu.
Astfeliu adjustate cererile loru concursuali le voru aşterne subsemnatului consistoriu pre terminulu prefiptu.
Datu in Blasiu din siedinti’a consistoriale tienuta la 12 Augustu 1879.
Consistoriulu metropolitanu gr.-cath. de Alb’a-Iuli’a si Fagarasiu.
Nr. 2324—1879.	(88) 2-3
Escriere de eoncursu.
Pentru 4 stipendia de câte 315 fl. v. a. usuate de medicinistii absoluţi: Octavianu Blasianu, Aureliu Chisbahu, Ioane Uilacanu si techniculu Pompeiu Hossu, — pentru 2 stipendia de câte 84 fi. usuate de juriştii Ioanu Circa si Vasiliu Turcu; 3 stipendia de câte 63 fl. v. a usuate de juristulu Georgiu Muresianu, gimnasistii Ioanu Micu si Emiliu Buteanu; tote din fundatiunea repaosatului Dr. de medicina Simeonu Ro-mantiai parte devenite curatu vacante, parte dechiarate de atari pentru nelegitimarea despre progressulu facutu in studie in anulu scolasticu espiratu; prin acesta până in 15 Septembre st. n. se escrie eoncursu.
La stipendiele preatinse potu concurge :
1.	Numai acei tineri studenţi pauperi, cari sunt născuţi in marele principatu Transilvani’a.
2.	Cari au din studie calculi de eminentia si portarea morale buna.
3.	Dinpreuna cu auditorii de medicina si drepturi, aceia cari se voru aplicâ la scientiele reali, precum: technica, montanistica si silvanistica.
4.	Dintre concurenţi voru avea preferintia „ceteris paribus" cei de origine nobili si consângeni ai piului fundatoriu.
5.	Dela concurenţi se cere, câ testimoniale scolastice alaturande la cererile loru concursuali se le dea in origine ori in copia autenticata, se producă carte de botezu; er’ atestatele de paupertate se fia provediute cu subscrierea antistiei comunali si a parochului respectivu si intarite cu sigilulu comunale si alu parochului, precum si cu subscrierea oficiului politicu de cercu, er’ in cetati si opide cu subscrierea parochului si a antistiei cetatiene ori opidane.
Cererile concursuali astfeliu adjustate se le sub-sterna până in terminulu prefiptu la subsemnatulu consistoriu metropolitanu.
Datu in Blasiu din siedinti’a consistoriale tienuta la 12 Augustu 1879.
Consistoriulu metropolitanu gr.-cath. de Alb’a-Iuli’a si Fagarasiu.
Nr. 2324-1879.	(89) 2—3
Escriere de eoncursu.
Pentru unu stipendiu de 400 fl. v. a. si altulu de 100 fl. v. a. ambele din fundatiunea fericitului fostu metropolitu Alesandru St. Siulutiu, usuate de fraţii Aureliu si Flaviu Siulutiu, pentru nelegitimarea despre progressulu facutu in studia in anulu scol. elapsu, dechiarate de vacante, se escrie eoncursu până in 15 Septembre st. n.
Doriitorii de a obtiene stipendiulu de 400 fl. v. a. menitu pentru jurişti ori medicinisti la ver-o universitate afara din patria (i. e. Transilvani’a), er’ celu de 100 fl. v. a. pentru gimnasisti, au de a-si instruâ cererile loru concursuali cu testimoniulu de botezu, cu celu scolastecu in origine ori in copia autenticata, cu testimoniu de paupertate subscrisu de antisti’a comunale si de parochulu respectivu, intaritu cu sigilele acestora si vidimatu de antisti’a politica, in cetati si opide de antisti’a cetatiana ori opidana.
Cererile concursuali astfeliu adjustate voru avea de a le substerne pre terminulu prefiptu capitulului subsemnatu.
Datu in Blasiu din siedinti’a capitulam tienuta la 12 Augustu 1879.
Capitululu metropolitanu gr.-cath. de Alb’a-Iuli’a si Fagarasiu.
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de machine agricole (69) 18-20
se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a
Machinelom lori ie treierau ie maia si ci vertejo
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atatu locomobile catu si Stabile. Mai in colo fabricamu in mărimi diferite si de o con-strnetiune probata:
Ciure pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Catal6ge ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuitu si franco.
Editoru si redactoru respons. G. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KrafH in Sibiiu.