Observatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. a<Su 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politicii, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare cîite 7 cr., la adou’a si a trei’a cilte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesanrulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usiorn prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 62.	Sibiiu, 4 16 Augustu 1879.	Anulu II.
1 jOBSERVATIONI CRITICE
asupra starei sociale si economice a rQmaniloru din
Transilvani’ a.
Partea antaiu.
Trecutulu.
* III.
După cucerirea si colonisarea Daciei prin Români, pe aceştia ii aflamu ocupaţi cu edificarea de cetati, cu facerea de drumuri, cu esploatarea mine-loru de metale si a salineloru, cu organisarea provinciei si totuodata in processulu de assimilare si ab-sorbere a elementului dacicu. Abia incepuse a se cristalisâ poporatiunea Daciei, pe la inceputulu primiloru secoli ai erei creştine, si deodata incepu a se rostogoli torentele si valurile emigratiunei ginteloru barbare preste Europ’a intrega, pornindu din nordulu ei si din Asi’a. Drumulu loru nere-gulatu, de orece nu aveau nici o ţinta de câtu aceea a devastarei, ii abate mai anteiu spre tier-murile Dunărei. Aicea dau preste poporulu daco-romanu, cu care se lupta pe morte si pe vietia. Poterea de resistentia inse a Daco-Romaniloru este forte mare, fiindu câ ei trebue se se lupte atatu pentru esistenti’a loru periclitata, câtu si pentru apararea patriei. Crescendu inse in decursulu timpului torentulu emigratiloru totu mai mare si atacurile din partea loru facendu-se totu mai dese, Daco-Romanii incepura a paraşi siesurile si campiele Dunărei si se retragu spre munţii Daciei superiore, aflandu acolo refugiu si favorulu naturei intru apararea loru. Astfelu ne potemu esplicâ cum Hunii se potura asiediâ si ocupa teritoriulu ce astadi porta numele de Ungari‘a.
Terminandu-se periodulu invasiuniloru de barbari, ajungemu la periodulu in care incepe crista-lisarea si formarea de state, după caderea imperiului romanu.
Daco-Romanii din Daci’a superiora, ne mai potendu resistâ fortiei brutale, se retragu totu mai multu spre munţi, pana ce in fine ii vedemu ca-diendu subt jugulu de sclavia alu feudalismului ve-neticu. De aci inainte sortea Romanului este de-cadintia, umilire si martiriu seculariu. Inaintandu mai departe, ne pomenimu pe la finea secolului alu XII si inceputulu secolului alu XIII câ regii Ungariei chiama si permitu, cu scopu de a cultiva pamenturile ce jacu nelucrate, câteva mii de emigranţi din Flandri’a a se asiediâ in Transilvania si a formâ colonii pe pamenturile ce au fostu ale Romaniloru. Aceşti emigranţi, alu caroru numeru cresch totu mai mare, asemenea unui roiu de albine ce se asiediâ, urmandu chiamarei reginei loru, pe unu campu infloritu, sunt Saşii nostrii de astadi. Istoria patriei ii numesce ospeti-hospites. Ce in-riurintia au avutu aceşti ospeti asupra desvoltarei nostre naţionale dela venirea loru in Transilvani’a si până in presentu, vomu vedd mai la vale.
IV.
Indata după asiediarea emigrantiloru din Flandri’a pe pamentulu Transilvaniei, li se garantedia prin privilegie, date de regii Ungariei, autonomi’a cea mai completa, astfelu in câtu ei, prin privile-giele, prin constitutiunea municipale ce si-o iu-tocmescu după acelea ale cetatiloru sorori din Germani a, prin independenţi a cultului si a admini-stratiunei bisericei loru, formesa unu stătu in stătu, pe candu Romanulu este declaratu prin lege de sclavii imobile glebae adscriptus, — astfelu in câtu elu nu mai pote dispune nici chiaru de vieti’a sa.
Favorisati astfelu prin legile statului si prin privilegiele loru, aceşti ospeti fiandresi incepu activitatea loru sub auspiciele cele mai strălucite. După ce s au concentratu m comune, incepu mai antaiu a taiâ pădurile seculare, pentru a-si mari si a-si castigâ o suprafatia câtu se pote mai intinsa. pentru econoini’a pamentului. Securile si aratrele loru inaintedia iute, taindu pădurile si brajdandu pamentulu dela unu capu alu Transilvaniei până la celalaltu. Pamenturile ce le prisosescu le inpartu
si le daniiescu confratilonr, cari audindu câtu de rine stau trebile in Transilvania pentru fraţii loru de acolo, emigredia neconteuitu spre acestu „pa-mentu alu promissiunei“, unde avea se curgă miere si se cadia mânna din ceru, pentru ei si pentru toti ai loru.*)
Cu timpulu vedemu câ ei, câ unu poporu inteligente ce sunt, nu se multiumescu numai cu starea de simpli economi de pamentu, ci isi formesa cen-truri si terguri pentru productele industriei si ale manufacturei, alu caroru secretu l’au adusu cu sine din patri’a ce o-au .abandonatu. Aceste centruri si terguri crescându, ajungu a se inaltiâ la rangulu de cetati, pe cari le vedemu inca si astadi inflo-rindu in patri’a nostra comuna. In sinulu acestora cetati se desvolta o classa potemica, aceea a ceta-tieniloru, cari in cursulu timpuriloru infloresce si se inavutiesce atatu de multu, in câtu este in stare a edificâ catedrale, a-si fortificâ cetatile prin muri si bastile potemice, a-si infiintiâ scdle poporale si gimnasiale si alte institute de cultura si de civi-lisare. Din class’a acesta apoi se nasce o birocraţia si o aristocraţia, a cărei influintia si potere remane neatacata din generatiune in generatiune, garantata fiindu prin successiune in familia si prin nepotismu. .Cu unu cuventu, elementulu germanii ajunge la o potere si prestigiu câtu se pote mai mare si mai respectabile. Esistentfa lui este garantata prin bul’a de auru a lui Andrea alu H, regele Ungariei, era după caderea sub sceptrulu austriacu, prin privilegiele cele mai favorabile.
Se ne intorcemu acum la Romani si se vedemu ce au facutu ei in timpulu acela, pe candu emigranţii fiandresi grabescu cu paşi iuti spre consolidarea si intiorirea loru.
Ei după ce au fostu strimtorati, câ sobolulu din fabula, parasescu locuintiele loru vechi si se retragu totu mai afundu in munţi, unde porta o vietia câtu se pote mai primitiva; traindu din venatu si pastoritu, nomadisandu dintr’unu codru in altulu, dintr'o vale in alt'a. Parasiudu-si locuintiele loru cele vechi, incepu a uitâ preste totu de trecutulu loru si de positiunea ce o-au ocupatu odata. Crestinandu-se Romanulu, isi plânge trist’a sa soite lui Dumnedieu si sântei feciore, chîamandu-i in ajutoriu. Din tbta civilisatiunea la care ajunsese, nu-i mai remane de câtu resuvenirea unora timpi mai fericiţi, pe care i-o recliiama iu memoria ruinele Sarmiseghetusei, ale Apulului, ale Aquae vivei, si ale Utidavei. Femei'a romana cade la trept’a cea mai de josu, facendu-se sclav’a sociului ei. Ânim’a ei se consuma in durere si suspine, ochii ei versa neincetatu lacrime fierbinţi, si intreg’a fiintia pri-mesce espressiunea acelei melancolii profunde si langediende, pe care si-a pastrat’o până in dilele mameloru si-ale surorilora nostre, si care ne farmeca si ne entusiasmedia ânimele pana in dilele acestea, pentru câ se ne luptamu pentru fericirea loru si a nostra.
In starea acesta, Ingur’a consolatiune ce’-i mai remanea, erau copii ei, pe cari i adormia cantandu-le acele doine si acele cântece de voinicie, ce sunt celu mai sublimu tesauru alu trecutului nostru, pe ' care mara’a ilu istorisea, inbracandu-lu in acele povesti pline de spiritu si de sentimente, copiiloru sei, după ce cresceau mai mari.
Acesta era vieti’a familiei romane, pe timpurile acelea.
Ne avendu nici unu centru, Romanulu se respandesce cu locuinti'a de nomadu de a lungulu muntiloru patriei sale, lasandu siesurile si pamenturile cele bune in posessiunea Ungurului si a emigrantiloru fiandresi.
Fiindu in munţi, lipsitu de ori-ce comunicatiuue, elu nu pote se formedie de câtu numai sate, in distantie forte depărtate, ce seinana multu cu edi-ficiele de palissade ale Elveţiei, alu caroru centru
*) Se fimu bine intielesi. Vorbimu despre trecutu, care difere forte multu de reiaţiunile mai amicabile ce s’au stabilitu in decursulu tempuriloru si cu deosebire in anii (lin urma intre romani si sari. Not a autor.
inse totudeauna ilu ocupâ biseric’a, ce nu se distinge de câtu numai prin spatiositatea si turnuletiulu seu de celelalte colibe ce o incongiora. Preotulu, după D-dieu, le este alu douilea părinte. Asculta cu mângâiere consiliele ce i-le dâ elu, si le urmedia cu conscientiositate. Ori si ce ar dice elu, pote fi sicuru de consimtiementulu poporeniloru sei, fiindu-câ sunt convinşi câ densulu le voiesce numai binele.
Astufelu, câ nisce insule sporadice, satele romane cadu in sclavia, unele după altele, pentru câ se gemă secoli intregi sub claca si jobagia si se isi blasteme sortea.	(Va urmâ.)
Transilvani’a.
— Sibiiu, 3/15 Augustu. (Sciri economice si comerciali de cea mai mare in-p ort an ti a). Este abia o septemana de cându reflectaramu pe agricultorii nostrii preste totu la resul-tatele secerisiului si la rapedea scumpire a pro-ducteloru pamentului. De atunci incoce tote scirile câte ne mai veniră despre inpregiurarile economice sunt asia de interessante si necessarie ale cunosce, in câtu ara merita se fia inregistrate una câte un’a.
Din Ungari’a. Până in 9 Augustu s’au constatatu prin raporturile oficiali venite la ministeriu din tote districtele tierei, câ resultatele secerisiului de grâne, secări si ordiuri au fostu mai multu rele decâtu bune, prin urmare câ unde se speră, câ prin unu esportu bogatu de bucate se intre sute de milione in tiera, se se ajute locuitorii si prin ei statuia la platirea enormeloru datorii, acum-ese la lumina, câ din Ungari’a prea puţinu esportu se va face, câ-ci in o parte mare a tierei abia se voru ajunge locuitorii cu câte cerealii au potutu adunâ. In partea cea mai mare a Ungariei mai este si reulu acela, câ locuitorii credu mai multu numai in pane de grâu, era de mămăligă nu voru se audia; de aceea si pre câtu cucurudlu (papusîoiu, porumbu) semena, acela e intrebuintiatu mai multu numai pentru comerciu iu afara si pentru ingrasîare de porci; asia ei daca nu au pane de grâu, e vai de capulu loru; £ra mai spre nordu se ajuta cu pane de secara, de ordiu, pe alocurea si de ovesu. Nici cartofii nu se cultiva la Ungari’a in cantitati, necumu câ in Germani’a, dara nici macara câ in o parte mare a Transilvaniei, de si acestu productu. americanu de vreo 60 de ani incoce de cându pre la noi s’a introdusu cu forti’a, prin batai si alte pedepse, a scutitu de fonie si a conservatu viati’a la multe mii de omeni in anii sterpi, in cari nu s’au facutu nici grane nici papusîoiu.
Din Franci’a, unde este lege, câ gubernulu se faca a se numerâ pe campu crucile (claile) de grâne, elu trage prin organele sale administrative tote informatiunile necessarie, despre secerisiu; asia se adeveri erasi prin date oficiali, câ locuitorii Franciei nu se voru ajunge până la secerisiulu din 1880 cu câtu au produsu in anulu acesta, prin urmare câ trebue se se inporte de airea bucate si mai alesu grâne in pretiu de multe milione.
Intocma asemenea sciri avemii din Angli’a, din una parte a Germaniei, chiaru din nefericit’a Bosnia si din Muntenegru.
Din Romani’a se constata, câ secerisiulu gra-neloru de tomna si de primavera, luate unele cu altele, a esitu bunu in partea cea mai mare a tierei si mai alesu in Moldov’a. Papusiolulu tânjise de seceta, dara in dilele din urma se indreptâ, era mai spre munte este frumosu. In Dobrogea recolt’a fii preste totu buna. Adaogemu la acestea, câ in Romani’a se mai afla cantitati mari de cerealii remase din anulu 1878, din care causa proprietarii cei mari si arendatorii era desperaţi câ „nu ambla porturile/ câ adeca veniâ forte puţine corăbii străine pentru transportări de bucate. De trei septemani incoce situatiunea s’a schimbaţii cu totulu. Corăbiile aducu pe langa alte mărfuri, butoie pline cu moneta de auru, in fiacare câte 5000 de uapoleondori (circa 45 mii fiorini intr’unulu), cu care se cumpără cerealii si se incarca pentru
248
OBSERV ATORIULU.
străinătate. Unde pana aci aurulu incepuse a dispare din Romani’a, si se scumpise forte in propor-tiune cu argintulu (2—2 % %), acumu incepe a esi la lumina si a se inmulti in cerculatiune precum nu se mai vediuse dela 1867 de candu a fostu erasi unu esportu estraordinariu. Acestu evenimentu intre inpregiurarile actuali ale tierei pfite fi consideratu in adeveru ca oper’a provedintiei dumnedieesci, care ajuta romaniloru in momente de pericole si strimtorari mari. De si finantiele României stau relative multu mai bine câ de ex. ale Ungariei, dara situatiunea politica in care se afla Romani’a, presupune nu numai o stare finan-tiale de suferitu, ci un’a regulata perfecţii, brilianta.
Diferenti’a in pretiurile cerealiiloru după cum era ele inainte numai cu câteva septemani, este forte batetoria la ochi. Asia de ex. in porturile României chil’a (circa 8 galete de ardealu) papu-sioiu care se vendea cu 42 franci, au ajunsu iute la 50—60 pana la 70 franci. In piati’a capitalei unguresci, sau adeca la burs’a de cerealii (Frucht borse) grânele cele mai frumose si grele se cumpără pana in Maiu 100 de Kilograme cu 8 fi. 60 cr. pana la 9 fi. val. a.; astadi aceeaşi calitate se vende acolo cu 12 fi.
Eca si diterenti’a de pretiuri in piati’a Sibiiului, computata pe hectolitra.
1 Iuliu a. c. Graulu curatu in greutate de 76 pana la 80 Kilograme eră cu 5 fi. 40 cr.; secar’a cea mai buna cu 8 fi. 20 cr.; ordiulu
3	fi. 10 cr.; papusioîulu dela 2 fi. 70 cr. pana la 3 fi. 10 cr.; ovesulu bunu 2 fi. 30 cr.; cartofi 1 fi. 30 cr.; mazarea 6 fi. 50 cr.; lintea 9 fi. 50 cr.; fasolea 5 fi.
In 12 Augustu pretiurile publicate dela primăria fusera: hectolitra grâu curatu si greu 7 fi. 60 cr.; amestecatu 5 fi. 90 cr. si până la 6 fi. 50 cr.; secar’a 4 fi. 80 cr.; papusioiulu dela
4	fi. 80 cr. până la 5 fi. 20 cr.; ordiulu si ovesulu au remasu mai totu iu pretiurile de inainte; asia si productele pastaiose, ale caroru pretiuri se voru regulă mai tardiu, spre tomna.
Nu ne-amu insielatu candu amu disu câ speculanţii cutriera tier’a, si acum adaogemu, câ se aflara destui economi desperaţi, carii luara arvune pe productele intregi de pre agrii inca nesecerati, obligandu-se câ totu ce va esi din trieratura, se venda speculantului cu pretiu de nimicu, ficsatu atunci candu au luatu arvun’a. Colo in primavera, candu nu vom mai avea nici-unu grăunte in cosiu sau iu granariu, aceiaşi economi nefericiţi voru merge la aceiaşi speculanţi si voru cumpără aceleaşi bucate cu pretiu indoitu, daca le voru plaţi cu bani, cu pretiu impatratu, daca le voru luă pe creditu, pe aşteptare, pe lucru cu palm’a sau cu vitele. Atunci apoi spre a’si alină foinea, voru luă recursu la vinarsulu celu veninosu si puturosu, de care mai beu numai selbaticii (omenii roşii) din Americ’a si cei ce se nutrescu cu carne de omu; dara cliiaru si pe acei selbatici vinarsulu puturosu i omora, i şterge de pre faci’a pamentului.
(Poporu nefericitu, candu isi va mai afla elu pe adeveratii sei dăscăli, carii se nu bea alaturea cu elu in carcium’a cea scârnava jidovesca?
Raportulu comitetului Associatiunei transilvane despre lucrările sale in anulu administrativa 1878 9.
(Urmare.)
II.
In cele dise mai in susu, amu aretatu, cum comi-tetulu Associatiunei a dispusu cu diversele summe din budgetulu anului trecutu.
Dlu cassariu prin raportulu seu va aretâ starea cassei, si propriamente starea fonduriloru, atâtu ale Associatiunei câ atare, câtu si ale Academiei de drepturi. Prin acelu raportu va aretâ si numerulu si numele merabriloru noi, parte fundatori, parte pe vietia si parte ordinari.
Amintindu inse aci despre starea fonduriloru Associatiunei , nu potemu lipsi datorintiei nostre, de a nu ve annunciâ, câ in cursulu anului trecutu, si chiar’ acum de curendu, fondurile cu destinatiune speciala, date in administratiunea Associatiunei si a comitetului ei, s’au mai inmultitu cu unulu, si acest’a este: „Funda-tiunea şcolara Tofalena," care cu finea lunei Decembre 1878 representâ summ’a-capitalu de 1200 fi. 42 cr.
In cate-va cuvinte se ve aretamu originea acestui fondu, si conditiunile in cari elu e pusu sub administratiunea Associatiunei.
Se scie câ Tofalenii prin unu processu si-au per-dutu averile loru. Atunci omenii induratori, vrendu a veni intru adjutoriulu loru se le dea midi-loce de sub-sistentia quotidiana, au deschisu collecte. Aceste collecte s’au adunatu, si din ele s’a inpartitu la fia-care familia din Tofalenii pretiulu ce facea averea sa perduta. Dar’ după ce s’au satisfacutu cu modulu acest’a tote fainiliele, mai remasese anca disponibila o summa de un’a-miie (1000) florini. Tofalenii, plini de gratitudine pentru concursulu cu care publiculu romanu a grabitu
a veni in adjutoriulu loru spre a fi recompensaţi de totu ce si au perdutu, au destinatu acea summa pentru a formă unu fondu cu scopu scolasticu si de meserii. Summ’a de 1000 fl. a fostu depusa la institutulu de creditu si de economii „Albin’a," unde până la ultim’a Decembre 1878, a crescutu la summ’a de 1200 fl. 42 cr. precum amu aretatu mai in susu.
Intr’aceea Tofalenii, 26 familii, au facutu „Litterele fundationali, “ care porta datulu 27 Novembre 1875, si prin care punu acelu fondu in administrarea Associatiunei si respective a comitetului nostru.
Comitetulu in siedinti’a sa din 30 Iuniu a. c., a primitu acele „Littere fundationali,“ spre a urmă con-formu dispositiuniloru cuprinse in ele; a primitu prin urmare a luă in administrarea sa „Fundatiunea şcolara Tofalena.“ „Litterele fundationali,1* si libelulu de păstrare de la institutulu „Albin’a11 despre 1200 fl. 42 cr., s’au transpusu la cass’a Associatiunei.
O copia a „Littereloru fundationali “ se aclude ./' pentru a luă o mai de aprope cunoscintia despre ele.
După acestea, venimu se rugamu pe onorabil’a adunare, câ aprobandu paşii ce comitetulu a facutu in privinti’a acest’a, se adopte si din partea sa fundatiunea din cestiune intre celelalte fundatiuni date in administrarea Associatiunei.
III.
Din raportulu bibliotecariului, onorabil’a adunare va vede: cum bibliotec’a Associatiunei nostre s’a regu-latu; ce sistemu s’a urmatu la înregistrarea cartiloru si locarea loru in armariuri (dulapuri); câte opuri si in câte volume sunt in bibliotec’a nostra până la in-cheiarea anului administrativu 1878 9; si alte detaliuri relative la o biblioteca bine organisata.
Insemnamu aci numai atata, câ mai tote cărţile din bibliotec’a nostra provinu din donatiuni, si prea pucine sunt procurate prin cumperare.
Din diurnale si alte foi periodice romane ni se tramitu gratisu:	1. Telegrafulu romanu. 2. Observa-
toriulu. 3. Famili’a. 4. Foi’a scolastica. 5. Economulu.
6.	Amiculu Familiei. 7. Predicatorulu şatenului romanu.
8.	Scol’a romana si 9. Siedietori’a.
Câ prin incidentu, fia-ne permisu a memorâ aci o frumosa donatiune de cârti, care de si n’au fostu si nu sunt date spre a face parte din bibliotec’a Associatiunei, dar’ ele chiar’ prin scopulu cu care s’au pusu la dispositiunea comitetului, tindu a face plăcută lectur’a romana la tinerimea nostra de ambe sexele; si pentru aceea credemu ca e de cuviintia, se o aducemu la cu-noscinti’a onorabilei adunari generali.
Dlu I. M. Riureanu din Bucuresci, membru onorariu alu Associatiunei nostre, si care se ocupa forte multu cu editarea de cârti de lectura pentru tinerimea de ambe sexele, a inaintatu la comitetu prin Dlu vice-presiedinte Iacobu Bologa 15 cârti, tractandu despre diverse obiecte, si fia-care carte in câte 20 de esem-plarie, astfeliu câ in totalu sunt 300 de bucăţi, spre a fi distribuite la bibliotecele scoleloru romane.
Comitetulu a primitu cu multiamita acesta frumosa donatiune, si din 20 de colectiuni, a distribuitu câte o colectiune la scolele romane precum urmeza:	1. la
scol’a gr.-or. romana din Sibiiu; 2. la scol’a gr.-cath. romana totu din Sibiiu;	3. la scol’a din Resînari;
4.	la scol’a din Seliste; 5. la scol’a din Branu; 6. la scol’a din Boiti’a; 7. la scol’a din Satulungu; 8. la scol’a din Monoru; 9. la scol’a din Borgoprundu; 10.	la	scol’a din Marpodu;	11.	la	scol’a	din	Abrudu;
12.	la	scol’a din Sebisiu;	13.	la	scol’a	din	Dobr’a;
14. la scol’a din Câmpeni; 15. la scol’a din Veneti’a;
16.	la	scol’a din Siomcut’a;	17.	la	scol’a	din	Gherl’a;
18.	la	scdl’a din St. Giorgiu;	19.	la	scol’a	din	Iieghinu.
Si in urma 20. la Societatea de lectura „Juli’a** in Clusiu.
Atâtu despre biblioteca si despre cărţile donate si distribuite scoleloru romane.
IV.
Se vedemu acuma, cum comitetulu a urmatu in alte lucrări ale sale. Si aci ve vomu presentâ o dare de seina: despre activitatea despartieminteloru; despre numirea de comissiuni; despre starea processeloru; si despre unele lucrări transpuse la secţiuni.
A. Dintre despartierainte, in cursulu anului trecutu, mai active s’au aretatu urmatorele:
1.	Despartiementulu E (Brasiovu) tienendu regu-latu siedintie si adunare generale si substernendu la comitetulu centrale processele verbali.
Acestu despartiementu, in adunarea sa generale din 1 Octobre 1878, a luatu conclusulu câ: „Associa-tiunea transilvana pe viitoriu se nu mai dea adjutorie invetiaceiloru de meserii, ci numai aceloru măiestri, cari voru primi invetiacei romani pe terminu de 3 ani.“
Comitetulu nostru n’a potutu se incuviintieze si se aprobe acelu conclusu, fiindu elu in contra usului urmatu de Associatiune până asta-di, de o parte, er’ de alta, fiindu-câ acel-a ar’ fi chiar’ in detrimentulu invetiaceiloru mai seraci, pe cari Associatiunea nostra voiesce a-i adjutorâ in lipsele loru quotidiane de sustie-nere prin inbracaminte, si prin aleviarea altoru necessi-tati ce ei intimpina.
2.	Despartiementulu II (Fogarasiu) si despartiementulu III (Sibiiu), anca isi tienu siedintiele si adunările generali regulatu, si substernu processele verbali comitetului centrale spre revisiune si aprobare.
3.	Despartiementulu IV (Sebisiu), urmeza asse-menea.
4.	Nu mai puţinu urmeza astfeliu despartiementulu VII Abrudu si despartiementulu VIII (Alb’a-Julia).
Acestu din urma prin processulu verbale alu subcomitetului din 15 Decembre 1878, conclude si cere, ca la distribuirea adjutorieloru, comitetulu centrale alu Associatiunei se cera si opiniunea subcomiteteloru.
Comitetulu centrale n’a potutu luâ in considera-tiune acestu conclusu alu numitului despartiementu; fiindu-câ numai elu, comitetulu centrale, este organulu
esecutoriu alu conclusiuniloru adunariloru generali ale Associatiunei. Cu tote aceste, in câtu despartiementulu si-ar’ dâ opiniunea din indemnu propriu, fara a se fi cerutu de catra comitetulu centralu, si inainte de distribuirea adjutorieloru: acea opiniune se va pote luâ in drepta consideratiune.
5.	Despartiementulu XX (Blasiu) urmeza in regula cu siedintiele si adunările sale.
Acestu despartiementu, si propriamente subcomi-tetulu seu, prin unu conclusu din siedinti’a dela 6 Octb. 1878, cere o noua arondare a despartiementului.
Comitetulu centrale a invitatu pe acelu subcomi-tetu se substerna unu proiectu despre noua arondare a despartiementului seu.
Proiectulu s’a substernutu acum de vre-o câte-va dîle la comitetulu centralu; acel-a inse pentru scurtimea timpului ce ne despartiâ dela terminulu tienerei adunarei generali, nu s’a potutu luâ in deliberare; dar’ credemu de pe acum, câ asiâ â parte, nici nu s’ar’ pote decide cestiunea, ci ar’ fi mai cu scopu câ se se faca o noua arondare preste totu după nou’a inpartire politica a tierei, precum pare câ s’a facutu arondarea la a. 1869 aprope după inpartirea politica a tierei pe acelu timpu.
6.	Despartiementulu XXI (Sighisiora) anca este unulu dintre cele mai active despartieminte ale Associatiunei.
— Celelalte despartieminte abiâ-abiâ dau semnu de vietia; celu puţinu in anulu espiratu, n’a intratu la comitetulu centrale nici unu actu dela ele.
B. Intre alte comissiuni cari s’au numitu in cursulu anului, sunt duoe de inportantia, pentru obiectulu in care sunt chiamate a-si dâ opiniunea si a veni cu propunere meritoria.
Si anume:
1.	Dlu conte Schweinitz s’a adressatu comitetului in cestiunea de a se infiintiâ o scola de sculptura in petra si in lernnu in comitatulu Sibiiului. Comitetulu a numitu o comissiune de trei, in personele Dloru Iacobu Bologa, Georgiu Baritiu, si Eugenu Brote, spre a studiâ adress’a Dlui Schweinitz, si respective spre a esaminâ cestiunea despre care tracteza acea adressa, si apoi se vina cu o propunere la comitetu spre a o luâ in desbatere si deliberare.
2.	Anca in adunarea generale ce s’a tienutu anulu trecutu, se sulevase ide’a, câ la adunarea generale din acestu anu in Sighisior’a, se se faca si o mica espositiune de lucrări si obiecte naţionali. Intr’aceea, vediendu-se greutăţile, si chiar’ si scurtimea timpului, spre a pote instalâ o espositiune fia câtu de modesta, comitetulu a decisu a abstâ dela infiintiarea acelei es-positiuni, si prin urmare a dispensatu pe subcomitetulu despartiementului din Sighisiora dela facerea dispositiuniloru in acesta privintia.
(Va urmâ.)
Corespondentie particularie ale „Observatoriului“.
— (Estrasu). M. Terem 11 Aug. Eri dumineca in 10 Augustu s’a serbatu in orasiulu Careiulu-mare (Nagy Kâroly) aniversari’a sau iubileulu servitiului de 50 de ani câ preotu, alu reverendei sale domnului Toma Sorbanu, parochu romanescu gr.-cath. din Careiulu-mare, protopopu alu partiloru sătmărene, cava-leru alu ordinului Franciscu Iosifu I. Venerabilele preotu iubilariu incongiuratu de alţi siepte preoţi, sierbi in acea di s. liturgia in presenti’a unui poporu numerosu nu numai gr.-cath., ci si de alte confessiuni, era chorulu vocale execută melodiosele cantari ale ritului orientale chiaru si spre plăcerea strainiloru nededati intru nimicu cu ritulu nostru. După liturgia preotulu iubilariu intonâ: „Mărire Tie celui ce m’ai invrednicitu se ajungu 50 de ani in statulu preoţiei!“ După aceea se cantâ si Mărire intru cei de susu lui Ddieu, era după acesta iubilantele binecuventâ pe preoţi si pe poporu.
Meritele preotului iubilariu le coprinse intr’o cu-ventare elocenta si meduvosa pronuntiata din amvonu, rev. sa dn. Gabriilu Lazaru parochu in Sanislau. Pa-rochulu si protopopulu Toma Sorbanu, pre langa ce a respunsu in totu timpulu vocatiunei sale sacre intre in-pregiurari grele si critice, a midiulocitu la regimu infiintiarea cathedrei de limb’a si literatur’a romana la gimnasiulu din Cărei; a castigatu meliorarea salarieloru pentru preotulu romanescu si pentru celu rutenescu din locu; adaogerea de 100 fl. la salariulu protopopului; a ingrijitu de repararea si infrumsetiarea bisericei inlaintru si in afara, precum si a scolei confessionale, era la realisarea acestora concurse nu numai cu consiliulu si ostenel’a sa, ci si cu pung’a. Intre alţi mulţi, fiindu de fa<;ia si dn. I. Hegediis primariulu orasiului, care cunosce bine limb’a nostra, a decluratu câ l’a petrunsu atatu cuventarea, câtu si cântările si preste totu executarea ritului nostru.
Veteranulu preotu si protopopu iubilariu fusese casatoritu, a remasu inse de multu veduvu cu fiicele sale, pe care le crescu in fric’a lui Ddieu, de aceea le-a si maritatu bine după barbati preoţi si civili. Solemnitatea se inchiaie cu unu prandiu elegantu.*)
Revista politica.
Si blin, (5 Augusta st. n. 1879-
întâlnirea celoru doui imperati Ia Gastein, adeca a imperatului Austriei cu acela alu Prusso-Germaniei este comentata din diferite puncte de vedere, fara câ se i se adscrie vre-o deosebita inportantia politica si acesta cu atâtu mai puqinu nu, pentru câ la acea întâlnire nu au fostu de fatia nici principele Bismark si nici corniţele Audrâssy. Mai multa in-
*) Romanii au mai mulţi preoţi trecuti de câte 50 de ani, si nu le prea stă bine câ’l dau uitarei. Red.
I
portantia i se da intalnirei ce o va avea imperatulu Prusso-Germaniei cu imperatulu Russiei la Berlin, seu in vre unu altu locu din Germani’a. Deca imperatulu Russiei va avea vre-o întâlnire si cu imperatulu Austro-Ungariei nu este inca sigurii, se dice inse că este probabila, ceea ce laşa campu deschisu celoru mai diferite conjuncturi si combina-tiuni politice.
Dela 1866 si cu deosebire dela 1871 întâlnirile si visitele personale si particulare intre mo-narchi au ajunsu a fi asia dese si de repetite, iu cătu ele au incetatu de a mai esercitâ asupra poporaloru acelu farmecu si acelu interessu sensationalu si intensivu că odiniora. In cătu privesce desele întâlniri ce au avutu locu in anii din urma intre cei trei imperati nordici, apoi din contra se pote dice, că ele au fostu perniciose si fatale pentru pacea lumei, dandu astfeliu desmintirea cea mai formala aceloru optimişti naivi, cari isi faceau ilu-siuni si isi promiteau, că acele intalniri ale impe-ratiloru voru contribui la consolidarea pacei si la apropiarea si intarirea relatiuniloru amicabile intre diferitele popora. Realitatea si cele ce s’au petre-cutu si mai sunt inca in ajunu de a se petrece in dram’a orientala probedia tocmai contrariulu, asia că poporale in locu se se bucure de amiciti’a si fratietatea intima ce s’au stabilitu la aparintia intre cei trei imperati nordici, au cause forte legitime de a nu se felicită pentru acdsta schimbare si a urmări cu neîncredere si cu sânge rece aceste prea dese intalniri ale capeteloru incoronate, ale caroru urmări păna acuma n’au avutu nici unu resultatu favorabilu pentru ele. De si traimu in er’a constituţionalismului si a parlamentarismului, totuşi vedemu, că in realitate interessele si aspiratiunile dinastice sunt inca departe de a fi identice si de acordu cu acelea ale poporaloru.
In totu casulu este deci consultu a fi mai pu^inu sangvini ci si mai puginu creduli fatia cu acele intalniri particulare ale capeteloru incoronate, de orece istori’a mai noua ne pastredia caşuri precedente, din care au resultatu, că aliantiele intre imperati s’au incheiatu mai totudeauna pe contulu si in detrimentnlu poporaloru. Inamiculu celu mai periculosu este acela, care subt masc’a amiciţiei si a sincerităţii cauta se te seducă, se te amagesca cu vorbe dulci si cu momieli insielatore, pentru că apoi se te prindia in cursele sale acoperite cu flori si verd^tia. „Apara-me Domne de amici, că de inamici me voiu sci eu aparâ“ a disu unu italianu nefericitu si cu totu dreptulu. Mai bine se pote aplică acesta la diplomati’a si la po-litic’a moderna, a cărei machiavelismu a inventatu macsim’a că: amicii in amicii or u nostrii sunt si inamicii nostrii si că inamicii amiciloru nostrii sunt si inamicii nostrii.
întâlnirea ce a avutu Marti in 12 1. c. A.
S.	R. principele Carolu I alu României cu A. S. I. archiducele Albrecht la Brasiovu si visit’a ce a facutu acesta suveranului romaniloru la resiedinti’a sa de vara dela Sinai’a este unu evenimentu, care consideratu din tote punctele de vedere, merita o deosebita atenţiune, fiindu de o inportantia estra-ordinara, atătu cu privire la augustele persone cătu si la momentele si inpregiurarile politice in care avii locu acea întâlnire. Nu potemu avea preten-tiunea a sci, ddca acesta întâlnire a archiducelui austriacu cu principele Carolu este numai unu simplu actu de curtenire pe care avemu a ilu multiami numai intemplarei, seu că elu este unu pasu diplo-maticu si politicii ale cărui consecintie se voru simţi mai tardiu. N’avemu deci deocamdată causa nici a ne bucură, dar’ nici a ne intristă, ci a privi cele ce se intempla cu sânge rece si a le inregistră că semne forte elocente ale tempului. Nu ne in-doimu, că press’a urguresca si cu deosebire organele publicistice ale siovinistiloru magiari, voru fi mai inventiose si voru sci se comentedie mai bine decătu noi, acestu pasu alu archiducelui Albrecht, care se bucura de simpathiele cele mai vii si mai neindoidse din partea romaniloru de dincoce de (arpati, subt acami comanda au trecutu multe generatiuni de soldaţi romani, care la Custozz’a in 1866 au castigatu victori’a cu regimentele sale romane favorite si despre a cărui inpartialitate si iubire de dreptate romani au avutu ocasiuue a se convinge de repetiteori. Precum i-au strigatu dara, romanii liberi si independenţi din Romani’a, archiducelui Albrecht la Sinai’a unu resunetoru: „Se traiesca!“ asia se strigamu si noi justului si umanului părinte alu armatei imperiale unu in-treitu:	„Se traiesca A. S. I. archiducele Albrecht,
la mulţi fericiţi ani! “
Cris’a ministeriala semnalata prin demissio-narea apropiata a comitelui Andrassy este inca latenta si ea va luă unu caracteru acutu, păna in
______OBSERVATORI ULU.
20 a. 1. c. pe candu se aştepta reintbrcerea sa la Vien’a dela mosi’a sa dela Terebes, unde se afla acuma.
Intr’aceea cabinetulu austriacu Stremayr-Taaffe si-a datu demissiunea pe care M. S. imperatulu o a si primitu, insarcinandu totuodata prin decretu de dato: Munchen, 10 Augustu a. c. cu compunerea noului cabinetu pe corniţele Taaffe. O telegrama sossita astadi dela Vien’a ne spune, că „Wiener Zeitung“ publica ieri decretele imperiale de dato: Munchen 12 xAugustu a. c. prin care noulu cabinetu austriacu s’a compusu in modulu urmatoriu si adeca: corniţele Taaffe ministru-presiedinte si ministru de interne, Stremayr ministru de justiţie si conducetoriu alu resortului cul-teloru si instructiunei, Horst ministru pentru apararea tierei, Ziemialkowsky ministru fara portofoliu, corniţele F a 1 k e n h a y n ministru de agricultura, baronulu Korb-Weidenheim ministru de comerciu, P r a z a k (boemu) ministru fără portofoliu si siefulu de secţiune Chertek condu-cetoru alu ministeriului de finantie.
Ce va mai fi si acesta ? Vedere mo!
Romani’a.
Circular’a d-lui ministru de esterne V. Boerescu câtra representantii din strainetate.
(Urmare si fine.)
S’ar potea respunde mai departe, că atunci toti ebreii din Romani’a ar fi străini. Acestu pre-textu e numai in parte basatu. Nu toti ebreii din Romani’a sunt supusi străini, dar’ cei mai mulţi. Nici intr’unu timpu alu istoriei nostre n’a fostu vre’unu ebreu cetatianu romanu. îngrijirea actuala a Europei dă dovada despre acesta: conventiunea din Paris din anulu 1858 in art. 46 dovedeşte acesta, si tote legile, obiceiurile si datinele, tote faptele vechi si noue o dovedescu. Ebreii cari in Romani’a nu erau supusi străini, erau simplu supusi romani, cari esercitau drepturile civile cu anumite restrictiuni, dar’ cari nau possedatu nici odata drepturi politice. In modulu acesta se explica faptulu, că ebreii, de si au fostu supusi la contributiuni si servicii in armata, n'au fostu nici decum cetatieni ai statului romanu.
Acesta a fostu starea lucruriloru la noi in privinti’a ebreiloru, pe care semnatarii tractatului de Berlin au doritu se o schimbe. Noi asemenea o dorimu cu franchetia si tota naţiunea cu noi. Dar’ in ce inodu? Acesta este cestiunea cea mare dela ordinea dilei in Romani’a, care iritedia ânimile si tulbura cugetele si care agravanduse pe fiacare di, ne amenintia cu urmări periculose pentru noi si pote pline de nenorociri si pentru ebrei. Ce e de facutu aci ?
Noi amu spusu dejâ. Acesta stare exista; in loculu ei trebue se vie alta, in nou’a situatiune trebue se avemu înaintea ochiloru principiulu con-tienutu in art. 44 alu tractatului, atătu in privinti’a influintiei lui asupra viitoriului cătu si in privinti’a poterei lui retroactive asupra trecutului. Principiulu contienutu in acestu art. 44 este si va fi recu-noscutu de naţiunea romana, după cum amu de-claratu formalu, va fi vorba asia dar’ numai de inplinirea acestuia ceea ce, după cum vedu bine marele poteri, nu se va potea face decatu intre marginile possibilitatii. Pentru viitoru efectulu acestui principiu recunoscutu va fi absolutu. Fia-care strainu, ebreu sau neebreu, va fi admissu la naturalisatiune conformu stipulatiuniloni dreptului cetatienescu si fără deosebire de religiune. Altfelu stă cu poterea retroactiva a acestui principiu asupra trecutului. Ebreii ce se afia adi in Romani’a, o repetamu n’au fostu ni<ji odata cetatieni romani. Cum ’i-amu potea declară intr’o di că atari ? Cum amu potea admite că Romani’a si mai cu sema Moldov’a, in care au navalitu mai multu ca 300,000 ebrei se fia inpluta cu mai multu de 150,000 de cetatieni noui, necultivati si fanatici, cari au alta limba, alte moravuri si alte tendintie. si cari totudeauna au fostu priviţi de indigeni că străini, ceea ce au facut’o de altmintrelea chiaru si aceşti ebrei?
Prin acesta s’ar dă o lovitura grea tutuloru intereseloru economice ale tierii, s'ar atitiă boldulu de conservare, s’ar nelinişti consciintiele si sar aduce cei mai fricoşi la amaraciune estrema. In adeveru poporatiunea ar fi inpiusa la desperare, la revolta si scie Dumuedieu la mai cate alte nenorociri.
{ Gubervulu actuala n’ar potea luă asupra-si nici odata o astfelu de respundere si nici nu cre-demu, că vr’unu altu gubemu ar potea face acesta. De aceea, d-le representantu, v’amu spusu că îndeplinirea art. 44, in ceea ce se atinge de interessele
______________________________________________________249
nostre interiore, se pote face din punctulu de vedere alu poterii retroactive intre limitele possibilitatii.
Ce ar fi acesta possibilitate ? Acesta este o intrebare grea si incurcata, la care nu se pote respunde usioru. In termenulu de o luna ce l’amu ficsatu pentru studiulu stării actuale a lucruriloru vornu caută acesta limita a possibilitatii. Vomu vedea, că ore cu sustienerea principiului basatu pe solutiunea naturalisarii individuale pentru de a pune in vigore principiulu egalitarii religiose, se va potă votă listele, care coprindu numele tutuloru acelor’a dintre ebreii romani, cari s’au assimilatu indestulu cu cetatienii actuali, pentru de a’i declară inmediatu si fără stagiu de cetatieni romani.
Trebue inse, o repetu, că noi se ne mai cu-getarnu asupra acestei cestiuni. Totuşi ve potu asigură, că gubernulu M. S. R. Domnului este ho-taritu de a află, totudeodata unu midilocu, prin care se se dea legei celei noui o potere retroactiva asupra art. 7, pentru că prin o schimbare inmediata principiulu celu nou inscrisu in art 7 se afle confirmare solemna. Ceea ce se atinge de restrictiu-nile ce le vomu face in privinti’a castigarei pro-prietatiloru rurale e usioru de intielesu, că acăsta cestiune nu inlatura nici unu principiu alu ordinei esterne, ci ea in consonantia cu organisatiunea nostra politica va dă nascere la mesuri conservative.
Din tote acestea urmedia după cum ati potutu vedea, d-le representantu, necessitatea in care se afla noulu gubernu de a prorogă pentru unu timpu scurtu sessiunea camereloru. Noi n’amu potutu cutediâ de a purcede la discutiunea atătu de importanta, la solutiunea unei cestiuni atătu de seriosa in afara si atătu de periculosa in - laintru, fără de a ne cunosce cu acuratetia positiunea si fără de a ne pregăti bine.
Bine voiri a dă gubernului pe langa care sunteti acreditatu esplicatiuni in acestu sensu, despre politic’a si ţînt’a gubernului nostru, precum si copi’a acestei depesi, in casu că vi se va cere.
Primiţi, etc. etc.
Recolt’a porumbului amenintiata de seceta.
Subt acestu titlu i se scrie „României libere" ur-matorele :
„Secet’a ce bantue o parte însemnata din tiera si-a trecutu marginile la cari noi ne asteptamu, si ne-a aruncatu intr’o îngrijire seriosa pentru poporulu sateanu. Betranii ne spunu, că n’a mai pomenitu unu timpu asia de nenorocitu pentru agricultur’a nostra.
Daca se voru inplini disele d-lui Donici, că „păna la 31 Augustu n’are se ne ploua" — me temu forte multu se nu audimu, că, in cutare si cutare comuna, locuitorii au inceputu se se hranesca cu meduva de coceni!
Pentru acestu cuventu trebue dar’ se firau cu mare bagare de sema in desfacerea producteloru nostre.
Graulu este cam puginu, parte cu tăciune, pe unele locuri a fostu batutu de petra; recolt’a porumbului in mare parte compromissa cu desavirsire: ne aflamu intr’o positie critica, si cu deosebire tieranulu, care muncesce, din di si păna in nopte, si cu tote acestea chiaru in timpuri normale, elu nu este inca indestulatu.
Unii din locuitorii judetiului Ilfovu, si mai alesu aceia din jurulu capitalei, au inceputu dejâ a taiâ po-rumbulu dandu’lu viteloru că nutretiu verde.
Ori ce ploie, in presentu, este de prisosu pentru rodirea porumbului, de orece Horea mascula a trecutu, pe candu cea femela nici că se ivesce; mai aceiaşi sorte o are cartofulu si fasolea de tomna, cari umple totudeauna unu golu mare in economi’a tieranului.
Porumburile cari sunt rodite si fecundate sunt micutie la stuletiu, bobulu pipernicitu si fara adevera-tulu lui gustu. Pentru acestea totuşi, o ploie le aru aduce multu bine. Vini-va ea insa, păna mai este timpu ? . .
Aici ne vomu permite a spune, că disele d-lui Donici, s’au realisatu in cea mai mare parte.*)
Eta cele sustienute de d. Donici:
„In totu casulu, vara va fi secetosa, incependu de prin Maiu; asia dar’, recolt’a porumbului pote fi compromissa, chiaru si recolt’a grâului, mai cu sema a spe-eiiloru tirzii; ea pote fi puginu producetore, si a se compromite chiaru, daca secet’a ar incepe mai timpuriu."
D. Donici n’ar fi gresitu de locu daca ar fi mai spusu, că chiaru si recolt’a furagera va fi compromissa, de orece, si ea laşa multu de doritu.
Noi prin aceste renduri ne facemu o datorie de confrate, punendu in vederea agrieultoriloru, se nu se gra-besca cu desfacerea producteloru, iutr’unu modu cam usioru, si mai alesu a porumbului; acela care se afla inca in magasii se’lu includă cu doue lacate.
Pretiurile cerealeloru nostre s’a cam urcatu, si acesta urcare provine din doue cause:
1 Că in afara, in Franci’a si Angli’a, din caus’a ploiloru recolt’a grâului a fostu compromissa.
2.	Tierile civilisate, Americ’a de e. s. producu totudeauna cereale in conditiuni mai bune de cătu noi, avendu unu sistemu de cultura raţionalii; ele desfăcu totudeauna productele loru, cu o mai mare valore.
Adi, valorea loru a crescutu si mai multu, si, comparativu calitatii, a crescutu si a cerealeloru nostre.
*) Prediceriie metereologice ale d-lui Donici au fostu publicate in „Revist’a sciintifica" din Oct. 1878.
250
Fiindu-câ vorbimu de o cestiune mare a tierei, ne permitemu cu acesta ocasiune, a atrage atenţiunea d-lui ministru Cogalniceanu, rogandulu a dâ o circulara câtra toti d. prefecţi, spre a raporta câtu se pote mai in graba starea de vegetaţie a porumbului, pentru câ noi agricultorii se ne potemu face o socotela mai timpuria, intru câtu privesce desfacerea productelorn nostre agricole.*)
E o mesura de cea mai mare inportantia.
Basile S. Mo ga, agricultoru.
ACADEMI A ROMANA.
Sessiunea estraordinaria.
(Urmare.)
Procesu-verbalu Nr. 19.
Siedinti’a din 14 Iuniu st. v. 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m.
Se da lectura procesului-verbale alu siedintiei precedente si se verifica.
D. presiedinte comunica, câ bibliotec’a si materialulu inprimateloru Academiei inmultindu-se din di in di, se strimtoredia localulu: de aceea consulta Adunarea de nu ar face bine a ilu autorisâ se midiulocesca a afla veri-unu ehipu de comoditate. Se decide a se numi o comissiune compusa din d-nii Hasdeu, Urechia si Ste-fanesu, cari se se ocupe de starea materiala a biblio-tecei si a deplasarei sale. era d. presiedinte se fia autorisatu a lua mesurile ce va socoti spre intempinarea necessitatiei.
La ordinea dilei discussiunea proiectului de statute.
D. Odobescu face o propunere, sustienuta si de d. Aurelianu, câ după articolulu votatu in siedinti’a precedenta , se vina unu nou articolu sub Nr. 29, in urmatorea coprindere:
„A. S. R. DomnitoruluRomaniloru, protectoru alu Academiei, este presiedintele seu onorariu.“
Acestu articolu se primesce cu unanimitate.
La art. 30, relativu la alegerea si numirea membri-loru onorari, d. Falcoianu dice câ i se pare cumca alineatulu din urma ce propune a se numi onorari per-sone cari voru fi inlesnitu desvoltarea activitatiei Academiei prin donatiuni de valore însemnata, nu ilu in-tielege, si câ ar inclinâ a se şterge cele din urma cuvinte.
D. Laurianu esplica, câ tocmai aceste cuvinte făcu poterea alineatului; si câ dreptu este câ o persona ce ar veni se aduca oferte generose Academiei, se fia onorata cu asemenea distinctiune.
După acesta lămurire, d. Falcoianu ne mai staruindu in observatiunea sa, articolulu se votesa cu o mica rectificare la alineatulu alu douilea.
La art. 31, relativu la numirea membriloru core-pendenti, d. Aurelianu intreba daca n’ar fi loculu câ se se specifice sarcin’a acestoru corespondenţi, obligaudu-i se aduca ceva lucrâri utile.
D. Odobescu intempina, câ ar fi greu a determinâ asemenea sarcine, dara lucru de sine este in perspectiva, câ-ci la alegerea unoru asemenea corespondenţi se voru avea in vedere totu-deauna lucrârile loru, apoi concep-tiunea ideei numirei loru are de scopu, câ din aceştia se se recruteze membrii Academiei in caşuri de vacantia. In totu casulu, de va fi chiaru a li se cere lucrâri, acesta ar fi de atributulu unui regulamentu specialu.
După aceste lămuriri articolulu se voteza; cei viitori sub Nr. 32, 33, 34, 35 si 36 se primescu in unanimitate, fâra discussiune.
La art. 37, după ce se făcu mai multe obiectiuni si propuneri, se depune unu amendamentu sustienutu de d-nii Sturdza, Falcoianu, Hodosiu, Ionescu, Maniu si Babesiu, spre a se redige in urmatorea coprindere:
„Suin’a remasa disponibila pe fia-care anu din venitulu fonduriloru cu destinatiune generala, după satisfacerea necessitâtiloru comune, se va inpârti in fia-care anu de Adunarea generala parte pentru a spori fondurile generali, parte intre cele trei secţiuni ale Academiei, in pârti egale, pentru intempinarea cheltuele-loru necessarii fia-carei din ele, la indeplinirea atribu-tiuniloru, precum publicatiuni, missiuni, premiari, achi-sitiuni de materialu scientificu, etc.“
După deliberatiuni, iu cari d-nii Odobescu, Hasdeu si Aurelianu au sustienutu redactiunea proiectului, era d-nii Sturdza, Falcoianu, Babesiu, Ionescu si Maniu amendamentulu acesta, se voteza cu maioritate.
Art. 38, 39 si 40 se primescu cu unanimitate, fara discussiune.
Art. 41, după adesiunea chiar’ a comissiunei, se primesce amendatu cu urmatorea redactiune:
„Averea Academiei, compusa din fonduri permanenţi, si din venituri, anuali, se se administredie de densa, prin delegatiune, ai cărei membri sunt solidaru responsabili, si care este insarcinata a pune in esecu-tare dispositiunile budgetarie."
La art. 42 relativu la pastrarea fonduriloru permanenţi, la determinarea sumei necessarie pentru spesele curente, se pune de d. Falcoianu unu amendamentu, care propune a se şterge fras’a destinata a determinâ sum’a, după care articolulu se voteza cu urmatorea redactiune:
„Fondurile permanenţi ale Academiei si versamen-tele venituriloru ei periodice, afara de sumele necessarie pentru spesele curente, se voru pastrâ la cass’a de depuneri si consemnatiuni.“
Art. 43 si 44 se admitu fara discussiune. După acesta, orele fiindu inaintate, siedinti’a se rădică la 11 ore si jumetate.
Vice-presiedinte, Cr. Baritiu.
_	Secretariu ad-hoc, G. Sionu.
*) A urmatu si ploi’a dorita, precum si circular’a d. ministru de interne catra prefecţi.	Red.
OBSERVATO RI U L U.
Sciri diverse.
(Arc hi ducele Albrecht si principele Car o lu I in Brasiovu.) înălţimea s’a imperiala archiducele Albrecht a sositu Luni dim. la orele 11 in Brasiovu cu-o suita numerbsa si a descălecaţii la „Pomulu verde “.	Elu fii salutatu de
autoritatile militare si civile din locu. Fiindu osteniţii n’a primitu ai se face ovatiune. In diu’a urma-tore a inspectatu stabilimentele militare din locu si la 1 ora a plecatu la gara spre a primi pe principele României, care a venitu se’lu salute si se’lu conducă pena la Sinaia. La orele V/2 a sositu trenulu separatu princiariu. Principele Carolu s’a datu josu din vagonu salutatu de strigări de „se traiesca„ a publicului dela gara si a mersu inaintea archiducelui, care l’a imbraqiosiatu cu căldură si l’a sarutatu. Principele era acompaniatu de doui adiutanti si de doui atasiati dela ambasad’a austriaca. înalţii ospeti au plecatu apoi, in trăsură, principele Carolu la drept’a, la „Pomulu verde", unde archiducele a datu unu prandiu in onorea principelui, după care au plecatu earasi amendoui la gara si de aci la Sinaia. Astadi la 10 V2 ore archiducele s’a reintorsu dela Sinai’a si a plecatu indata cu comandantulu tierei gen. Bauer la manevrele dela Tergulu-Maresiului. („Gazet’a Transilv.")
—	Cu ânim’a franţa de dorere aducemu la cunoscintia, prematur’a morte a prea amatului si neuitatului nostru frate, nepotu, veru si afinu:
JOANU BUDU de BUDESCI professoru la scolele superiore civile din Deesiu in-templata astadi la V* 9 ore antemedinale după unu morbu indelungatu si după primirea santeloru sacramente din urma, in etate de 23 ani.
Osamentele lui reci se voru reda pamentului mane, adeca la 11 Augustu a, c. 5 ore după ame-diadi in eemeteriulu gr.-catholicu din locu după ri-tulu bisericei gr.-catholice; era sacrificiulu pentru repaosulu nobilelui spiritu se va celebrâ in capel’a episcopdsca la 12 Aug, a. c. 7 ore demânetia, la cari solemnităţi triste invitamu pre toti amicii, cunoscuţii si binevoitorii lui.- In veci amintirea lui!
Gherl’a, la 10 Augustu 1879.
Georgiu Budu, Luis’a Demianu n. Budu, Ga-vriilu Budu, fraţi cu familie. Georgiu Buday pa-rochu-prot., Carolin’a Buday vedua preotesa, Mart’a Buday protopopesa, Joanu Buday not. si possessoru, Lenc’a Budu preotesa, unchiu si matusi cu familie, Corneliu Budu parochu, Titu Budu v. not. consis., Cecili’a Budu n. Szabo, Otili’a Budu preotesa, Ros’a Budu preotesa, Gavriilu Szabo preotu, Victoru Ge-za Szabo, Eugeniu Szabo preotu, Joanu Szabo no-tariu veri cu famili’a. Afini: Atanasiu Demianu prof. teol. Basiliu Gyenge protopopu. Vasiliu Ruscai parochu.
—	(O scolanormalaincaletoria.) Luni ser’a
a sositu in Brasiovu, venindu dela Sacele directorulu scolei normale (preparandia) din Barladu (Moldov’a) d. Ioanu Popescu, care a intreprinsu cu şcolarii sei, 80 la numeru, o caletoria in părţile sudvestice ale Transilvaniei spre a studiâ relatiunile economice s. a. de aci. D. Popescu cu şcolarii sei, viitori invetiatori satesci in Romani’a, a aflatu primirea cea mai cordiala. Toti au fostu incuartirati prin casele romane din orasiu si din suburbiulu Scheiu. Marti deminetia după unu scurtu repausu trup’a a plecatu earasi spre a visitâ Zernescii si alte sate d’impregiuru, de unde se va in-torce vineri. Audimu, câ ck Popescu are de cugetu a estinde calatori’a s’a de astadata pena la Sibiiu. Salu-tamu cu bucuria in mediuloculu nostru p’acesti bravi tineri, cari se dedica nobilei missiuni a instruirei poporului tieranu din Romani’a, felicitamu in deosebi pe bravulu si zelosulu loru directore, care a avutu norocit’a idea de a face, câ invetiaceii sei se intrebuintieze va-cantiele intr’unu modu atâtu de frumosu, bunu si fo-lositoriu!	*	(„Gazet’a Transilv.")
—	(Unu nou procesu de pressa) va avea G. Baritiu in 3 Septembre a. c. in calitatea sa de fostu redactoru alu foiei „Transilvani’a", din causa câ in Nr. 23 din a. 1878 publicase documentele istorice dela 1849 care se vedu acolo.
3.	Dare de sama despre pubhcatiunea domnului Emile Legrand „Recueil de poemes historiques en grec vulgaire, relatifs la Turquie et aux Principautes danu-biennes, de V. A. Urechia.
4.	Schitia biografiica asupra lui Eudoxiu Hormu-zaclie si operele sale, de Dimitre A. Sturdza.
5.	Recensiune si critica despre publicarea pro-fessorului dr. Jung „Romanii si Românii" contra lui Roesler, de Vas. Maniu.
6.	Memorialu asupra Numismaticei de Dim. A. Sturdza.
7.	Relatiuni despre localităţile din districtulu Roman a ti in Munteni’a, memorabile pentru anticitatile si monumentele aflate pe acolo, de Alesandru J. Odobescu, cu mai multe Annexe.
8.	Dare de sama asupra Cestionariului re-dactatu despre datinele (usulu, obiceiurile) juridice ale poporului romanescu satenu, tînute din stravechime si practicate, fora judecători si fora advocaţi inpusi.
La acestea materii atâtu de instructive, coprinse intr’unu singuru volumu, publicate inse si separatu, se adaose mai in urma si memoriulu celu lungu alu d-lui Greg. G. Tocilescu titulatu:
—	„Cercetări asupra poporaloru care au locuitu tierile romanesci de a stang’a Dunărei (adeca in Daci’a propria, antica), mai inainte de cucerirea acestoru tieri de câtra imperatulu Traianu. “
—	Din tom. XI alu A n n a 1 i 1 o r u academice pe anulu 1878 avemu de facia part. I in care se co-prindu lucrările sessiunei annuale; asteptamu inse in celu mai scurtu timpu si partea II, mai voluminosa, in care se coprindu memorii si dissertatiuni. Intr’aceea mai avemu dela câţiva membrii ai academiei si anume dela cei din comissiunea lexicografica: Din operele principelui Dim. Cântemiru tom. V care coprinde 1. evenimentele familiiloru de Domnitori Cantacusinu si Brancoveanu. 2. Divanulu lumei cu intieleptulu sau la gîudecata sufletului cu trupulu etc., tractatu fi-losoficu, scrisu in anii juniei. A esitu sub ingrijirea dlui G. Sionu in voi. 4°, la care’i adaose si unu glos-sariu de cuvente aflate in acelea scrieri, astadi neusitate in limb’a nostra.
—	Dioscoride si Luciu Apuleiu (botanic’a daco-getica) de Alexandru Papadopul-Calimachu, membru alu Academiei. Dissertatiune scurta, plina inse de o rara eruditiune.
—	Catechismulu calvinescu inpusu bisericei romanesci, edit. II din a. 1656, transcrisu, comen-tatu si insocitu de unu glossariu prin G. Baritiu.
Mai sunt alte cinci lucrări de a le membriloru Academiei, care se afla sub tipariu. Le vomu anuntiâ si pe acelea, indata-ce ne voru veni.	(Va urmâ.j
Invitare !
Acei domni carii au binevoitu a primi in comissiune exemplarie din „Darea de sema“ despre pro-cessulu de pressa alu lui G. Baritiu, sunt rogati cu tota onorea, câ se remitta la adress’a subscrisului, pretiulu pre langa subtragerea rabatului, sau exempla-riele in natura. Sibiiu, 15 Augustu 1879.
W. Krafft.
Pretiurilc cerealeloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
15 Augustu in Sibiiu:
Grâu, după cualitati...........1	hectolitru	fl.	6.80—7-60
Grâu, amestecatu...............1	„	„	5.90-6-50
Secara.........................1	,,	„	3-40—3-80
Papusioiu......................1	„	„	4-80—5-20
Ordiu..........................1	„	„	3-10
Ovesu.........................1	„	„	2.-2-50
Cartofi........................1	„	„	1.25—1-55
Mazare.........................1	„	„	6.-6.50
Linte..........................1	„	„	9.-9-50
Fasole.........................I	„	„	5.50—6.—
Lardu (slănină)...............50	Kilogram.	„	30.—35.—
Untura (unsore topita)........50	„	„	28.—28.50
Carne de vita..................l	„	„	40—42
Oua 10 de...................................—.20
Cursiilu iiioiietHorii in val. au&tr.
Vien’a, 14 Augustu.
Galbinii imperat. de auru...............fl. 5.50 cr.
Moneta de 20 franci........................ 9 31 „
Imperialu rusescu.......................,,	9.35 „
Moneta germana de 100 maree.............„	57.25 „
Sovereigns englesi......................... 12.— „
Lira tnrcesca............................. 10.58 „
Monete austr. de argiutu 100 fl........... — .— „
Epilepsii
bol’a rea, nevoi’a) o cureadia prin cores-pondentia in scrisu inediculu specialistu Dr. Killisch, Dresd’a (Neustadt). Esperientia mare, de orece au tractatu preş te 11,000 caşuri.	(84) 2—4
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de machine agricole (69) 17-20
se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a
Bibliografia romanesca insocita de scurte recensiuni.
(Urmare.)
— Din lucrările Academiei romane au esitu in lunile din urma si partea II din tomulu X alu Anna-leloru sale.	Acea parte sau secţiune II coprinde
optu memoriale si dissertatiuni, anume:
1.	Notitia despre bibliografia Istriei si Dalmaţiei de Vas. Allesandrescu-Urechia.
2.	Noţiuni relative la economia sociale si la istori'a civilisatiunei in Transilvania, de Georgie Baritiu.

Madiinelom lom ie treierai! ie nana si ca verteja
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atata locomobile catu «> Stabile. Mai in colo fabricamu în mărimi diferite .si de o con-structiune probata:
Ciure pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Catalige ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuitu si franco.
Editoru si redactoru respons. G. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. krall'l in Sibiiu.