Observatoriula ese de doue ori in septeman», mercurea si sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In str&inatate pe 1 anu 10 fl. sâu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s5u 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. Diariu politicii, naţional-eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie sâu linia, cu litere mornnte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a c&to C cr. v. a. si presto aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face iu modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu iu Sibiiu. Nr. 57! Sibiiu, 18/30 Iuliu 1879. Anulu II. Coruptiunea in Ungari’a. S’au disu si nu fara cuventu, ca Orientulu este tier’a „bacsisieloru" sau pe nemtiesce „Der Trinkgelder.“ Acolo ca si in Russi’a este unu abusu inveteratu, consfintitu prin usu tradiţionalii, câ organele administrative si politice se primesca mita, fara câ se aiba frica de pedepsa. Acolo averea statului si banii publici se fura si se de-fraudedia in modu sistematicu pe o scara forte intinsa si culpabilii se bucura de inpunitate, pentru câ se fura dealungulu intregei linie a chierarchiei functionarilom civili si militari, de susu si pana josu la celu mai din urma copistu si sergentu. Unulu din flagelele despotismului si ale cesa-rismului este coruptiunea. In Russi’a coruptiunea a datu nascere teribilelui nihilismu, era in Turci’a coruptiunea va fi peirea acestui stătu putredu si ruinatu, despre acarui capitala venala se pote dice aceea ce a disu Jugurta despre Rom’a corupta, câ ea si inpreuna cu ea imperiulu va fi alu aceluia, care va avea bani destui câ se o pota cumperâ. Numerulu acelora state in care domnesce cea mai desfrânata, mai neruşinata si ruinatore corup-tiune s’au mai inmultitu inca cu unulu, despre acarei administratiune inca de multu a fostu disu unulu din cei mai luminaţi patrioţi ai sei, câ ea este „asiatica.“ Acestu stătu nefericitu este Ungari’a, in care precum vomu vedea mai la vale, coruptiunea a ajunsu la culme si s’au incuibatu iu cercurile parlamentare si in regiunile cele mai inalte ale gubernantiloru acestui stătu. Trecură mai multe septamani, de candu in Yien’a s’au pertractatu inaintea assisseloru unu procesu scandalosu si sensationalu, care se termina cu condamnarea celoru acusati. In acelu procesu erâ vorb’a despre insielatorii si mâncătorii comise din partea celoru acusati cu traficulu de orduri si titulaturi. Nemesis, care nu dorme a voitu câ prin depositiunile si marturissirile celoru acusati si ale martoriloru se se faca descoperirea, câ in acele afaceri scandalose au fostu si este amestecatu si vice-presiedintele dietei unguresci d. Ga briei de Varâdy si inca unu altu magnatu si inaltu funcţionam de stătu totu magi ara. Publiculu si lumea intrega scie astadi, câ d. Varâdy pentru câ se’si platesca datoriile sale personale, care precum se dice s’ar fi urcandu la sum’a de 260,000 fl. v. a. abusandu de increderea si influintiâ positiunei sale de vice-presiedinte alu dietei unguresci, s’au negutiatoritu cu traficulu de decoratiuni si titulaturi, care se vede câ este unu comerciu forte lucrativu si multiumitora. Dom-nulu Varâdy s’au incercatu se se justifice inaintea lumei pentru acusarile ce i se făcură dar’ nu i-au succesu, ceea ce iuse nu ilu inpedeca de a mai figurâ si astadi in calitatea sa de vice-presiedinte si de deputatu. Procurorulu de stătu inca n’au facutu nici unu pasu. pentru câ se traga la res-pundere pe d. Varâdy pentru esclirocheriele ce i se inputa. Se vede, câ inca nu au primitu ordinulu mai inaltu, pentru câ in Ungari’a justiti’a este asia de independenta si de complesanta, in câtu nu se simte îndemnata a isi face datorintia fara permissiunea prealabila nu a ministrului de justiţie, ci a celui de interne, care in Ungari’a este precum se scie d. K. Tisza, alu cărui amicu intimu si par-tisanu infocatu a fostu până acuma d. Varâdy. O mana spala pe cealalta si amendoue fati’a suna proverbulu pe care se pare câ voesce a ilu aplicâ d. K. Tisza câ buiiu si sincera amicu alu conipro-missului si compromitietorului seu amicu. Acesta este o nobletia de anima ce merita totu respectulu, care inse in casulu de fatia este forte echivoca si ren aplicata, totu asia câ si fatia cu celu de alu douilea casu. cunoscuţii subt numirea de: afacerea Asboth-Zichy, carea este urmatorea: Erâ intre magnaţii Ungariei unu comite anume Victor Zichy Ferraris, care n’avea alta scădere, decatu câ i placea se duca o viatia fru-mosa si plăcută, o viatia boeresca, dar’ nu pe contulu averei sale care de si mare, dar’ erâ ruinata, ei pe aceea a creditoriloru sei, care in tem-pulu din urma ilu incomodau forte neplacutu prin inpacienti’a si insistenti'a cu care isi cereau banii inprumutati. Siretulu comite ruinatu, sciu se’si faca mana buna cu actuala jirovedintia a Ungariei si se făcu secretara de stătu in ministeriulu de interne, ceea ce s'au mai intemplatu si cu alţi magnaţi ruinaţi. Din nefericirea comitelui Zycliy se afla unu diaristu opositionalu d. J. Asboth, care se vede câ sufere de morbulu curiositatii si alu indiscretiunei si care sciricindu despre trecutulu d. secretara de stătu, descoperi nisce lucruri forte scandalose pe care le si publicâ de arendulu in diariulu „Magyarorszag“ ce apare in B.-Pest’a. Intre altele indiscretulu diaristu descoperi, câ corniţele Zycliy este unu amatorii passionatu alu „bacsisiuriloruu celoru mai grase si câ cunosce arfa de a isi plaţi datoriile prin insusi creditorii sei, dar’ pe contulu si in daun’a tesaurului publicu. Asia nobilulu comite primi successive dela societatea Bodencredit-Anstalt unu inicu presentu de 10.000 fi. v. a.; dela Banc’a municipala a capitalei unu presentu de 100,000 fl. v. a.; dela fa-bricantulu de bere Anton Dreher unu presentu de 160.000 fl. v. a.; dela Banc’a franco-austriaca unu presentu de 160,000 fi. v. a. era dela jidani Bernhard si Josef Deutsch pentru câ le.au ajutatu se fia primiţi in nobilimea magiara, unu presentu de 100,000, din cari 30,000 fi. i-au capatatu Aca-demi’a magiara, câ dara din partea marinimosiloru donatori semitici, ce dorea se ajunga nobili magiari. Se prea intielege, câ tote acestea presente d. secretara nu le au primitu de fiori de meru, ci pentru câ se ofere donatoriloru contra-servicii in daun’a fiscului, ceea ce a si facutu pe câtu numai i-a fostu prin potintia. Instrainetoru este, câ in fati'a acestora grave • acusari justiti’a inca n’au facutu nici unu pasu in contra comitelui Victor Zychy Ferraris si mai in-strainetore si mai caracteristica inse este inpregiu-rarea, câ prin unu conclusu formalii alu consiliului de miniştri s’au decisu, câ nu este nici casu de urmărire si nici motivu de demissionare pentru ac-tualulu secretara de stătu. Comentariile la acestea si le pote face ori cine. Cam ilu. Revista politica. Sibiiu, 29 Iuliu st n. 1879. Conformu unei sciri mai recente Maiestatea Sa imperatulu Franciscu Iosifu I. va veni in 28 1. c. la Transilvani’a insotitu de archiducele Albrecht pentru câ se asiste la manevrele militare. Spre acelasiu scopu va plecâ si la Boemi’a unde se dice câ va petrece mai multe septemani. Organele diaristice ale boemiloru si ale nem-tiloru austriaci discuta din nou si cu multu interesu cestiunea inpacarei. Boemii pre langa recunoscerea Foisior a „Observatoriului“. Venatoriulu romana. (Urmare.) In tomn’a anului 1870 m’am intalnitu in muntele „Buceciu" cu padurariulu domenialu din Branu — omu preste 80 de ani — o figura inposanta. Elu aniblâ cu o siguritate si temeritate admirabila pe stanei si sgliia-buri, pe unde si capr’a cea negra numai dubitandu se incuraeta a se urca. „Hei Domnule! mulţi cocoşi de munte, capriore, cerbi, lupi, porci, ursi si capre negre am puscatu eu in viati’a mea in aceşti munţi. Acum inca totu mai amblu la venatu. La capre negre inca me ducu in totu anulu odata. Me coprinde unu doru; candu n’amu odiclina in satu, atunci vinu aici si inii petrecu o di, doue. Acuma nu mai sunt harnicu se portu tiapulu in spinare, ilu puseu, i taiu unu pecioru si ilu ducu acasa de mărturia, se nu diea vre-unu tîndala de omu, câ am amblatu pustii iu. Tiapulu ilu rostogolescu pe sghiabu in josu se ilu mance vulturii, apoi me punu pe unu coltiu de sghiabu si me uîtu in depărtare plăcere si bucuria, cărei asemenea numai in dio’a pas-ciloru in biserica mai simtiescu,“ Intorcendu-me ser’a in istoriculu si romantieulu castellu din Branu, — care e radicatu d’asupra unei stanei colosale la polele muntelui, unde curge in vale unu riu framosu, — donmulu casţellanu a constatatu tote cele istorisite de bravulu venatoriu, adaogendu, câ acelu betranu e unulu dintre cei mai renumiţi venatori de alpi din Transilvanii. Yenatulu a fostu si va fi pururea cea mai nobila si cea mai barbatesca petrecere pentru unu omu nede-generatu. E singur’a convenire unde aristocraţii si plebeii, uitandu pe unu momentu de a loru positiune, isi petrecu la olalta admirandu pe acela, care e mai voi-nicu si deprinsu intre densii. La asemenea escursiuni ne-a insocitu adesea chiar’ omeni cari nu sunt venatori. Au venitu se admire natur’a. Intr’adeveru nici câ le-a parutu reu. Pe la apusulu sorelui, caravanulu sosesce la o prelunca la polele muntelui, unde prin bradetu, la marginea stanciloru falnice, intre maluri de flori sierpuesce unu riu frumosu. La momentu se descarcă caii, se face unu focu cumplitu si se pregatesce de cina. Venatorii se inprastia in deosebite grupuri printre bradi, culegendu la afine, smeura si mure; alţii botaniseza, er’ alţii admira locurile romantice si ruinele, despre care legendele poporului istorisescu interessante episode. O parte din societate s’a dusu se prindă păstrăvi. Caii inpra-stiati printre bradi pascu erb'a desa. Tote acestea infacisieza unu tablou rococo si pitorescu. S’a datu semnalulu de cina. Toţi din tote părţile s’aduna la nies’a inprovisata si manca cu unu gustu raru. După cina fiasce-care isi cauta unu locu de culcatu. Asternutulu de cetina de bradu e elasticu si minunatu. Intr'aceea s'a inseraţii, cantulu paseriloru a incetatu. numai murmurulu viului ti se pare câ aduce pe aripele ventului nisce versuri doiose. Fiasce-care isi dâ cursu liberu fantasiei sale. Totu insulu isi esplica versulu acelui riuletiu după tem-peramentulu si după ideile sale de predilectiune cu care se ocupa. Nu sciu cum, dar' mie mi se parea, câ si candu asin audi nisce sunete misteriose plangendu sortea Romanului. De odata s'aude in tacerea nopţii fluerulu unui flăcău, care pazea de cai. E o „doina de jale.“ Ce se si fia? Romanulu n'are altu cantecu. Cu doin’a doinitia la leganatu, cu aceea a crescutu si viatiuitu, după morte totu prin doina ilu amintescu fiii si nepoţii sei. Erau sunete, cari me străbătură paua la meduva. Am suspinatu odata adencu si asiu fi adormitu, inse ra’a desceptatu latratulu caniloru dela o stana din depărtare si chiuitulu ciobanului: „nu lasâ cane! . . tiene-te! eca ursulu!" . . . Ataculu acesta a tienutu câ vre-o diece minute. Cânii noştri de venatu, cari erau legaţi, audindu acestea, au facutu unu adeveratu cravalu. Apoi erasi a incetatu totulu. De-odata lun’a a resaritu si a iluminaţii munţii. Acestu prospectu mi-a alungatu somnulu din ochi, nu me poteainu satura de deliciulu, care ilu gustamu. Cugetamu, câ natur’a s’a ostenitu in distribuirea gratieloru sale si câ acesta este culmea placeriloru pamentesci. M’am insielatu. Obositu de framentari sufletesci amu adormitu. Dimineti’a m’am desteptatu tocuia candu se inaltiâ sorele, si candu radiele sale străbateau printre bradii plini de rouă, care picurâ de pe cetina. Se s’ascunda smaraldulu si briliantulu inaintea acestui ornamentu! Câ la o comanda au inceputu paserile din tote părţile a isi inaltiâ versulu loru spre ceriu. Ti se parea, câ e rogaciunea loru de diminetia. Toţi venatorii erau destepti, daru toti ascultau in tăcere, câ si candu nime n’ar fi cutezatu a întrerupe acesta serbatore. Oh! acuma intielegu eu pentru ce nu’lu poţi desparţi nici cu forti’a pe romanu de munte, si pentru ce elu, si cu deosebire venatoriulu de alpi, more in strainetate de dorulu patriei. „Elu s’a nascutu intr’unu pecioru de raiu, intr’o vale incantatore, pururea verde, tinera si vesela, unde umbr’a e lata, cărările încurcate, isvorulu nectaru si aerulu aroma. Din’a muutiloru la leganatu la sinulu seu pe asternutu de flori; la sunetulu farme-catoriu alu fluerului, purtatu de zepliiru, acompaniatu de murmurulu riului mititelu si de cliorulu armoniosu alu paseriloru, a dormitu linu, inganatu dulce in visu usioru. Cu cerbulu s’a deprinsu in fuga, cu ursulu in lupta, cu vulturulu si cu capr’a cea negra in temeritate. Semnalulu a sunatu. Toti venatorii saru pe tălpi, se inbraca, se spala in apa eristallina, dejuna, si in-calecandu pe cai, urca la munte. „Lucru curiosu,* imi dise unu amicu alu meu magiaru, apropiandu-se de mine, „de cate-ori audu fluerulu sau tulniculu Romanului 228 OBSERVATORIULU. autonomiei regatului boemu, pretindu o reforma administrativa mai favorabila pentru ei decâtu cum este actual’a administratiune, o reforma a instruc-tiunei, infiintiarea unei universităţi boeme, dissolvarea actualei diete boeme si escrierea de alegeri libere. Nemţii se arata aplecaţi a face aceste concessiuni boemi-loru, dar’ ei pretindu câ Boemii se intre mai antaiu in Reichsrath si apoi acolo se’si formuledie ei pre-tensiunile loru de inpacare fara intervenirea guber-nului, sau cu alte cuvinte, nemţii pretindu dela boemi câ ei se intre in Reichsrath si uninduse cu nemţii anti-anecsionisti si contrari politicei orientale a comitelui Andrâssy se combata inpreuna si se se opună acelei politice. Naivitatea politica a boemiloru inse nu merge asia departe, pentru câ ei se cadia in acesta cursa pe care le-o intindu nemţii. Ei le respundu, câ nu voru face causa comuna cu ei, pana candu nu li se voru dâ garanţii suficiente, câ cererile si pretensiunile loru voru fi inplinite. Punctulu de diferintia intre boemi si nemţi este dar’ cestiunea garantieloru reciproce. Silintiele comitelui Taafie de a isi creâ o partida a sa si a adunâ in giurulu seu o maioritate compacta nu păru a fi reusitu, din causa câ politic’a sa nebulosa, acarei programa inca nu este cunoscuta, intimpina neîncredere nu numai la nemţi, dar’ chiar’ si la boemi. Nu este deci inpossibilu, câ missiunea cu care a fostu insarcinatu corniţele Taafie de catra monarchu se nu o pota inplini si câ densulu se se retraga, pentru câ se isi cededie loculu si missiunea comitelui Hohenwart, despre care se dice, câ ar fi ocupatu cu infiintiarea asia numitei „partide imperiale", alu cărei programu politicu va fi unitatea imperiului pe basa federalistica. Organisatiunea si reconstruirea interna a mo-narchiei inca n’au facutu deci nici unu progresu remarcabilu. Totulu se afla inca in stadiulu em-brionalu, de transitiune si provisoriu, ceea ce si este signatur’a particulara si distinctiva a situatiunei astuale, plus nesiguranti’a si oscilatiunile neprecal-culabile ale politicei esterne orientale, care erasi a intratu intr’o noua fasa prin preparativele necontestabile ce se făcu pentru ocuparea pasialicului Novi-Bazar, care conformu comunicateloru oficiose si semi-oficiose este unu lucru decişii in modu irevocabilii, ce nu se mai pote amanâ multu timpu. La trei Maiu a fostu terminulu in care trupele russesci conformu stipulatiuniloru tractatului dela Berlii^ aveau se evacuedie Bulgari’a si Rumeli’a orientala. Sciinu bine, câ Russi’a a declaratu, câ i este inpossibilu din cause fisice se’si inplinesca acelu angajamentu si câ poterile semnatare ale tractatului dela Berlin s’au invoitu, câ terminulu evacuarei se se prelungesca până la 3 Augustu a. c. Acea di se apropia si trupele russesci in rea- litate voru paraşi acele locuri, celu putinu asia promitu organele gubernului russescu. Dar’ cu câtu ne apropiamu mai multu de acelu terminu cu atâtu cresce mai tare si temerea, câ după plecarea tru-peloru russesci desordinile voru incepe din nou. In casulu acesta, corniţele Andrâssy se va grăbi a se folosi de ocasiune pentru câ se ocupe pasialiculu Novi-Bazar. Alianti’a celoru trei imperati nordici se va iuprospetâ din nou intre Austri’a si Prusso-Germani’a prin visit’a ce va face imperatulu Austriei impera-tului Wilhelm, care petrece la băile din Gastein. Se dice, câ imperatulu va fi insotitu si de corniţele Andrâssy, ceea ce ar fi unu semnu, câ acea visita nu va fi numai o simpla visita de curtenire, ci câ va avea unu caracteru politicu. Imperatulu Russiei iu anulu acesta nu va cercetâ băile din Germani’a, ci va petrece vâra acesta in resiedinti’a sa dela Tiarskoe-Selo. Caus’a pentru care imperatulu Ale-sandru au parasitu asia fara de veste Livadi’a, se dice a fi fostu descoperirea unei conspiratiuni nihiliste, acarei agenţi se fi strabatutu până si in parculu dela Livadi’a, cu scopu de a atentâ la viati’a imperatului. Imperates’a s’au spariatu asia de tare, in câtu n’au mai voitu se remana nici o di mai multu acolo, ci au insistatu se se intorca la Petersburg, ceea ce s’au si intemplatu. Sermanii despot!! câtu sunt ei de slabi si demni de com-patimitu, candu sclavii loru au incetatu de a se mai teme de ei, a tremurâ inaintea loru si a ii respectâ. Romani'a si politic’a noului seu gubernii fatia cu cestiunea jidovesca, n’au incetatu de a preocupâ cabinetele europene precum si intreg’a pressa străină. Program’a noului cabinetu de coalitiune a facutu o buna inpressiune atâtu in tiera, câtu si in strai-netate. In acea programa, alu cărei tecstu ilu vomu publicâ in numerulu viitoru, noulu gubernu promite a dâ cestiunei jidovesci o solutiune basata pe principiulu naturalisarei individuale, care esclude ori ce categorii, precum si pe restrictiuni speciale pentru dobendirea proprietăţii rurale. Ca-binetulu se declara a nu fi espressiunea unei partide politice sau a unei colori politice orecare, ci a tierei intregi, alu cărei bine ilu doresce si ale cărei interesse le voru aperâ cu totii. Este probabilu câ ministru de culte d. Cre-tiulescu va fi tramisu in missiune diplomatica la Petersburg, era d. V. Boerescu ministrulu de esterne se va duce la Vien’a, Berlin, Londr’a, Paris si Rom’a. Albanesi creştini din Albani’a de nordu au avutu in 20 1. c. unu conflictu sangerosu cu turcii din caus’a unui bosniacu omorîtu de catra unu turcu, fara câ acesta se fia fostu pedepsitu. Albanesi au de-pradatu satulu Raic’a si au omorîtu mai mulţi nu-ini potu esplicâ, cum? si de unde; a invetiatu acestu fiiu alu muntelui, care pote in viati’a sa nu s’a departatu din loculu nascerei sale, acea musica melodiosa, acele tonuri si versuri, care pare câ iti povestescu in dialogu adenci suferinde cu atata măiestria, in catu ar’ face onore ori-carui artistu“. „Frate", respunsei eu, „Romanulu e unu poporu poetu si nascutu cantaretiu, jalea e retiec-sulu amariciunei sufletului seu.“ „Va fi dara adeveratu", ine intrerupse unu donmu germanu, care nu era vena-toriu, ci ne-a insocilu câ caletoriu de plăcere, si care, mai inainte, făcuse escursiuni prin comunele sasesci cu scopu s’adune din gur’a poporului sasescu cântece poporale, „va fi adeveratu," dise elu, „ceea ce am auditu, câ romanii au unu talentu raru pentru poesia si câ fetele romane isi făcu „ex-abrupto“ după dispositiunea ânimei loru „de jale" seu „de bucuria" cea mai frumosa poesia. In alta di pote o uita, la momentu inse iti face alta in loculu ei. La poporulu nostru, continuă elu, s’au pastratu pucine poesii, ele s’au perdutu. „Dâ, e prea adeveratu ceea-ce ati auditu D-vostra. La poporulu D-vostra se voru fi perdutu multe poesii pretiose, din causa câ a muritu acela, care le-a scrisu. La noi poesiile poporale le face insusi poporulu, care nu more." Cnm-câ poesiile poporale nu se studiesa, ci le face insusi poporulu „ex-abrupto,“ intr’altele multe, le-am istorisitu din pracs’a mea judecatoresca, câ odata, unu teciunariu, cari d’altinintrea sunt forte rari intre romani, a prefacutu in cenuşia cas’a unui oinu. Tote silintiele de a descoperi pe teciunariu au remasu desierte. La câteva dile trece teciunariulu pe d’inaintea casei arse, n’a vediutu pre nime, isi trase palari’a pe ochi, si mustratu de consciintia, a pornitu pe strada in josu chiuindu: „Bate-me Domne se zăcu, ce-am facutu se nu mai făcu!" etc. Acesta poesia l’a tradatu si descoperim. Semnalulu conducetoriulu a pusu capetu conver-sarei nostre. Am stătu la locu, ne-amu datu josu de pe cai. „Suntemu pe fati’a locului, Domniloru," dise elu, „cine are arma bunu si anima, se vina cu mine, imi trebuescu vre-o doui venatori de nădejde, j Am datu de urma prospeta de doui ursi mari." Toţi ■ au stătu pe locu, nici unulu nu se imbulziâ. Conduce- | toriulu, care a auditu ieri-ser’a vorbindu intre pocale i l>re aceşti „coconasi" s’a ingrijatu, câ n’o se mai remana ; ursi de prasila, acum a privitu odata asupra loru c’unu surisu sarcasticu, care sernenâ a „dispretiu", apoi apro- piandu-se de mine, imi dise: „Poftiti, D-le, cu mine! Domnii aceştia voru merge cu badea Sofronu la vale in josu. Pote se esa si acolo vre-unu iepure seu ceva meruntiusiu." Dupa-ce ne-amu departatu de ceilalţi s’a opritu pe locu, si sioptindu, mi-a disu: „Ei, D-le! nu totu omulu e omu, bagu-sama, vorb’a d’acasa nu trece la tergu." La unu semnalu datu se dâ drumu caniloru de venatu, cari se respandescu prin codrii. Pretotindenea domnesce cea mai profunda tăcere. De-odata s’aude latratulu unui cane, care a datu mai antaiu de urma. Toţi cânii alerga acolo la momentu. Gonacii după ei indemnandu-i si strigandu: aveţi grija, puscasiloru, e ursulu Gon’a s’a pornitu. Codrii resuna de menatulu capoiloru, de chiuituri, de^sunetulu buciumului si alu cornuriloru gonaciloru. Pentru unu adeveratu venatoriu musica mai frumosa nu esista. Gon’a s’apropia. Ursulu infuriatu, bornaindu, sverlindu se lupta cu cânii, cari i stau in drumu, si pe tote laturile vinu d’avalm’a. Ve-natoriulu sta câ stanc’a neclatitu, numai ochii i scânteie si cauta se strabaţa cu vederea prin desime, de unde s’apropia gon’a. Ânima i bate poternicu, dar’ nu se teme. „Paff" trasnesce o puscatura, care face se tresară ânima si celui mai departatu venatoriu. La audiulu acesteia, toti gonacii din tote paitile, „dau gura" si, indemnandu cânii, se grabescu intr'acolo. Cânii, sim-tiendu câ venatoriulu e in apropiere, se incuragieza si cu unu cravalu s’arunca asupra ursului. Dar’ in acelu momentu, câ si candu le-ai fi taiatu firulu, au incetatu cânii. Venatoriulu patitu scie, ce insemna acea tăcere. Se dâ semnalu, s’aduna cu totii. „Ore ce se fia acolo? O grupa mare de puşcaşi si gonaci stau si se mira la unu locu." E unu ursu colossalu intinsu pe erba câ unu bibolu, cânii culcaţi in giurulu seu, er’ omenii pri-vescu candu la ursu, candu la „eroulu dilei", carele s^a intre densii câ eroulu dela Marengo, si abia resbesce a dâ respunsu la întrebările adressate catra densulu. Nu me voiu incercâ, pentru câ nu sunt in stare a descrie inpressiunea candu pusc’a a „trasnitu" si venatoriulu vede, câ ursulu nici n’a fugitu, nici n’a atacatu, ci a cadiutu mortu la pamentu. E unu momentu in viati'a venatoriului la care totdeauna cugeta cu mare plăcere, cu unu felu de electrisare si s’o marturissimu sinceru: ori-catu de modestu ai fi, simţi o „trufia." (Va urmi.) turci. Telegram’a ce anuntia acestu conflictu adaoge, câ Port’a au luatu mesuri energice. A mai vorbi astadi despre energi’a gubernului turcescu este mai multu decâtu o ironie, este o satira ridiculdsa. R o m a n i ’a. Not’a circulara adressata representantiloru României in strainetate. — Bucuresci, 27 Iuniu (9 Iuliu) 1879. „Domnule ! Dela Conventiunea din Paris până in ajunulu evenimenteloru care se desfasiurara in Orientu, Romani’a a trebuitu se consacre tota activitatea sa spre a’si creâ conditiunile de ordine interiora pe care le indicase Congresulu din Paris câ neaperatu trebuinciose pentru esistenti’a sa si de care acesta nu tienuse in destulu sama. Cu tote greutăţile ce presenta acesta opera, Romani’a avu destula vigore si norocu spre a’si ajunge in mare parte scopulu doritu. Ea va pastrâ totudeauna o adanca gratitudine pentru Marile Poteri, care, convinse in fine de necessitatea ace-storu transformări, nu le mai puseră nici o pedeca si se grăbiră chiaru a le aprobâ. In acesta scurta bucata de timpu, Romani’a trebui se faca reforme si se esecute lucrări care in alte tieri au cerutu unu lungu siru de silintie si de sacrificie. Legislatiunea sa erâ inapoiata pe langa aceea a Europei Occidentale; ea cautâ a introduce intr'ensa modificările trebuinciose spre a o radicâ la nivelulu acelora ale societatiloru civi-lisate. Administratiunea sa, magistratura sa, finan-tiele sale, armat’a sa, nu esistau de câtu cu numele: ea se puse se le creedie sau se le reorganisedie, si face inca in fia-care di inbunatatirile reclamate de esperientia. Caile sale de comunicatiune se mărgineau, acum doue-dieci de ani, la câteva bucăţi de sosiele; astadi, afara de drumurile mari construite, ea possede o retiea de caii ferate care unesce tote centrurile cele mari ale tierei si o pune in comunicatiune, prin patru joncţiuni, cu restulu Europei, si unu mare numeru de siosele care vinu din tote părţile se alimenteze caile ferate. Tieranii, care erau legaţi de brasda, fura emancipaţi si devenira proprietarii pamentului pe care ilu cultivau; despăgubirea datorita pentru acele panienturi vecliiloru loru proprietari se urca la mai multe milione, si astadi ea. este plătită aprope cu deseversire. Tier’a avuse, in acelasiu timpu, se achite despăgubirea datorita fostiloru posessori de robi, Ţiganii, liberaţi cu câţiva ani mai inainte. Robii si tieranii sunt astadi cetatieni liberi si se bucura cu demnitate de tote drepturile civile si politice. Aceste reforme, o repetu, ceruseră in alte tieri, cu resurse multu mai mari, secole de munca si de jertfe; la noi, au trebuitu se se faca prin silintiele unei singure generatiuni, de aceea au cerutu sacrificie atâtu de grele in câtu nu e de locu surprindietoru daca ultimele evenimente nu ne-au gasitu in starea de prosperitate ce ar fi fostu de doritu. Inse, cu tota ostenela care resulta din nesce asemeni silintie, Romani’a nu se areta lipsita nici de vigorea, nici de resursele trebuinciose, câ se faca fatia inprejurariloru. In fati’a evenimenteloru care framentau pe-ninsul’a Balcaniloru, Romani’a remase liniştita si lua astfelu de mesuri in câtu mislcarea de pe tier-mulu dreptu alu Dunării nu potu se fia in nici unu chipu sprijinita prin concursulu unoru elemente venindu, din tier’a nbstra. Mai tardiu, candu erâ invederatu câ cris’a orientala avea se ia proportiuni asia de mari, in câtu pamentulu nostru nu potea se nu fia amestecatu, Romani’a se adressa Mariloru Poteri. Ea lacu repetite demersuri; cerii o declarare de neutralitate care ar ti pus’o la ada-postulu ori cânii evenimentu, sau celu putinu unu sfatu, o aretare despre atitudinea ce ar fi con-venitu Europei se o vedia pastrandu-o, despre linia ce ar fi doritu se o vedia urmandu-o in timpulu resbelului care batea la usiele sale. Cunosceti, d-le.........., reserv’a absoluta ce Poterile crediura de cuviintia a pastrâ fatia cu demersurile nostre. Lipsita de ori-ce sprijinii, de ori-ce sfatu, Romani’a fii silita se’si alega singura o linia de purtare si se’si alâga pe aceea pe care i-o aretâ gravitatea pericoleloru inmediate la care erâ espusa. Inse, v’amu facutu se observaţi deja, câ nu se otari a luâ o parte activa in resbelu de câtu in momentulu candu se vediu espusa a deveni teatrulu ostilitati-loni, si candu esistenti’a sa chiaru fii pusa in cestiune. Purtarea Romaniloru le dedea dreptulu se spere in dreptatea Europei. Erau autorisati a crede câ, la regularea afaceriloru orientale, ei voru dobândi folose materiale si politice, potrivita nu numai cu sacrificiele ce făcuseră, dara inca si cu purtarea loru intielepta, corecta si independenta. Din nenorocire, nesce consideratiuni, pe care nu avemu a le aprecia aici, preponderara in Congresulu dela Berlin si Poterile semnatore acelui tractatu crediura ca trebuie se nu mai tiena sama de drepturile nostre si se cera dela Romani noui sacrificie cu multu mai dorerose. Pentru a nu crea noui dificultăţi, pentru a nu inpedecâ oper’a pacificării Orientului, Romani’a, după ce afirma drepturile sale înaintea Congresului, a trebuitu se cededie vointiei Europei si se se resem-nedie a indura asprele stipulatiuni ale tractatului. Ea nu cerea nici unu felu de compensatiune, câ-ci nu intielegea se faca unu tergu. Nu făcu chiaru nici macaru o reclamare in privinti’a des-pagubiriloru ce i erau cu dreptu cuventu datorite pentru chieltuielele resbelului, pentru orasiele sale deschise de pe marginile Dunării, bombardate înaintea ori-carei declaratiuni de resbelu. Doritore se inlesndsca oper’a de pace, ea păstră tacerea asupra sortii fratiloru sei de pe tiermulu dreptu alu Dunării. Tote nationalitatile respandite in peniusul’a balcanica făcură se se auda reclamările loru; drepturile fia-carei fura aperate, discutate, garantate. Toţi uitara ca mai multu de 3,000,000 de Romani se afla ressipiti in provinciele pe care Europ’a le organisâ pe nesce base noui; Romani’a isi inpuse datori’a de a nu pune in evidenţia acesta uitare; si acesta numai ca se evite greutati care poteau se faca a se nasce noui complicatiuni. Tractatulu din Berlin inpuse României sacrificie penibile; ea se areta supusa vointiei Poteriloru. Ea ceda Basarabi’a si lua in stăpânire Dobrogea, ce i se dâ supt titlulu de compensare, si care, in realitate, nu i aduce, inca pentru multu timpu, de câtu noui si grele sarcine. In urm’a tuturoru acestoru grele sacrificie, indurate cu o statornicia care nu s’a desmintitu nici odata, o încercare noua se inpune României. Congresulu din Berlin a crediutu câ trebue se cdra României solutiunea inmediata a cestiunii israelite; a facutu mai multu, elu a aretatu pana la ore-care punctu solutiunea acestei cestiuni cu totulu interna, cestiune din cele mai delicate, care nu ar fi trebuitu tractata de câtu in momente de linişte, trep-tatu si fara sguduitura. De si Europ’a îngăduie fara a protesta in mai multe state ale sale, mai însemnate, mai desvoltate, mai vechi in civilisatiune de catu noi, esclusiuni positivu religiose si multe mai grave de catu acelea ce esista la noi, totuşi amu fi intielesu, câ Congresulu se se preocupe de acdsta cestiune candu cu discutarea afaceriloru României. Amu fi intielesu câ se esprime o dorintia in discutiune; câ se înscrie chiaru o declaratiune in protocolele sale; câ se iusciintiedie pe Romani câ Poterile nu voru intrâ in relatiuni oficiale cu densii înainte de a se fi conformatu principieloru moderne, recunoscendu, câ religiunea nu pdte fi unu motivu de inegalitate pentru bucurarea drepturiloru politice si civile, adeca înainte de ce ei nu aru fi suprimatu din art. 7 alu Constitutiunii dispositiunea ce’i dâ caracterulu unui esclusivismu religiosu. In fati’a unei asemenea declaratiuni, Romanii nu aru fi facutu greutati câ se se supună dorintiei Europei. Din nenorocire, Congresulu nu s’a multiumitu cu o declarare de felulu acesta. Elu a facutu din acesta cestiune un’a din clausele tractatului si i-a datu o astfelu de forma, in câtu apare câ o ade-verata porunca adressata Romaniloru de a avea se reguledie, fara intardiare si intr’unu spiritu deter-minatu, o cestiune de ordine curatu interna, de o mare însemnătate politica, naţionala si sociala. Acesta cerintia, comparata cu indulgenti’a Europei fatia cu alte naţiuni din Orientu, a respauditu printre Romani o mare nelinişte. (Vh urmâ.) Revisuirea constitutiunii. Comissiunea de iniţiativa a Camerei. (Urmare si tine.) Espunere de Motive. Considerandu câ. sirnplulu faptu alu nascerii pe teritoriulu romanu, după traditiunile nostre istorice din timpii cei mai vechi, prin elu insusi, nici intr’o epoca n’a conferitu deplinu dreptu la naţionalitatea romana ; Considerandu câ, nici in casulu candu faptulu nascerii era urmatu de unu domiciliu permanentu sau de o resiedintia inmemoriala, erasi nu conferea deplinu dreptu naţionalitatea ; Considerandu câ prohibitiunea constituţionala a alineatului 2 din art. 7 din pactulu nostru fundamentalu a fostu dictata de simtiementulu de conservare si de desvoltarea naţionala, si nu de simtiementulu de neto-lerantia religiosa, câ-ci Romanii in toti timpii au fostu __________OBSERVATORIULU.________________________________ recunoscutu si practicatu adeverulu acestu filosoficu: câ consciinti’a omului este o facultate pe care densulu nu o pote sacrificâ conventiuniloru sociale; Considerandu câ trebue a proba o data mai multu câ prescriptiunile nostre legislative au fostu basate in totudeauna nu pe diferenţia de religiune, ci pe con-siderante si raţiuni de o ordine puru civila si politica; Considerandu câ, libertatea complecta si intrega a tuturoru culteloru fiindu unu principiu consacratu prin art. 21 din Constitutiunea nostra, îngrădirile ce se aducu prin acestu articolu sunt conforme adeverate-loru principii si raţiuni politice observate la tote poporale lumii civilisate ; Considerandu câ, naturalisarea fiindu unu atributu alu suveranităţii naţionale, după art. . . din Constitu-tiune, acesta suveranitate resiede in adunarea naţionala; Considerandu câ, deca teritoriulu este unu ele-mentu necessaru pentru constituirea unei naţiuni câ stătu, totuşi, nu prin acestu teritoriu se pote caracterisâ naţiunea, ci numai prin geniulu propriu alu rassei sale; Considerandu câ nu numai simtiementulu de demnitate naţionala, dara si supreinulu interesu de conservare naţionala reclama in modulu celu mai imperiosu câ Romani’a se nu confieze destinele sale in man’a straimloru cari n’au probatu inca, prin deprinderi, moravuri si limba, câ sunt assimilati si identificaţi in totulu cu aspiratiunile si geniulu propriu alu naţiunii romane; Considerandu câ o lege de naturalisare, prin na-tur’a si esenti’a sa, avendu cea mai intima si mai indi-visibila legătură cu chiaru basele fundamentale ale esistentiei statutului este o lege eminamente constituţionala ; Considerandu câ, in materie de naturalisare, fa-vorea personala ce se acorda unui strai nu, este de supremulu interesu alu unui Stătu se nu se confere de câtu după îndeplinirea unoru conditiuni de garanţie, in stabilirea si formularea caroru conditiuni de garanţie fia-care Stătu este suveranu apretiuitoru; Considerandu câ, daca progresulu civilisatiunii, facilitatea comunicatiuniloru, raporturile dilnice de co-merciu, intre naţiuni si individi, au facutu se se sta-tornicesca legaturi de simpathie intre poporale lumii moderne, cu tote altele de ale poporeloru antice, mintea cea sanetosa, totuşi, demonstra câ distinctiunile naţionale dintre naţionalii si străinii intr’unu Stătu, chiaru si in casulu candu aceşti din urma aru fi născuţi pe teritoriulu acelui Stătu, este inpossibilu se fia cu deseversire sterse; Considerandu câ, fara de a lipsi la traditiunile ospitaliere ale României, formele de naturalisare trebue se fia in raportu directu cu ideile si instinctele tierei, si deci o facilitate prea indulgenta in acesta materie, ar echivalâ cu o abdicare deghisata la naţionalitatea romana; Considerandu câ, de câte ori este vorba de o transformare sociala, intielepciunea unoru legislatori in adeveru luminaţi consta mai cu sama in aceea de a tienea mai anteiu de tote socotela de consciinti’a naţionala, luminandu cu incetulu si fara de comotiuni sociale spiritulu publicu; Considerandu câ nu numai interesulu nostru na-tionalu, dara si onorea naturalisatiunii reclama unu studiu minutiosu si consciintiosu de antecedentele morale ce fiacare strainu doritoru de a se naturalisâ le posede, atâtu in Romani’a, câtu si in tiera străină; Considerandu câ s’ar sgudui chiaru din temeli’a sa Statulu romanu, candu elu de plano, fara de nici o conditiune sau formalitate, ar conferi naţionalitatea romana unoru străini cari, prin ideile si deprinderile loru cosmopolite, nu i-aru oferi nici o garanţia; Considerandu principiulu acestu fundamentalu recunoscutu de tota lumea: câ una din conditiunile esenţiale ale esistentiei unui Stătu este teritoriulu; Considerandu câ de teritoriu, domeniulu nationalu, după pactulu nostru fundamentalu, indivisibilu si nealie-nabilu, sta strinsu legata proprietatea inmobiliara privata; Considerandu câ, un’a din basele dreptului nostru publicu si constitutionalu fiindu proprietatea inmobiliara, câ consecintia naturala deriva câ de interesulu celu mai mare alu Statului romanu este câ proprietatea inmobiliara, celu putinu cea rurala, se nu o pota dobândi de câtu numai acei ce se bucura de plenitudinea drepturiloru civile si politice, câ-ci numai o naţiune condamnata de a deveni nomada pdte se stea nepesatore si se pri-vesca cu ochi indiferenţi pamentulu pe care sta orga-nisata câ Stătu: Pentru aceste considerante, si acele, d-loru deputaţi, ce voru isvori din inalt'a intielepciune si din luminatulu vostru patriotismu, maioritatea comissiunii de iniţiativa legislativa, prin suptsemnatulu raportoru, are onore a ve propune, cu respectulu celu mai profundu, câ art. 7 din Constitutiune, supusu revidiuirii, se fia înlocuitu prin dispositiunile constituţionale din alaturatulu proiectu. Raportorulu comissiunii de iuitiativa, G. Marzescu. Bucuresci, 1879, Iuniu 23. Proiectu de dispositiuni constituţionale destinate de a înlocui art. 7 din Constitutiune. Art. 7. Strainulu, de ori-ce credintia religiosa, pdte dobândi insusirea de cetatienu romanu, indeplinindu conditiunile si formele urmatore: Va adressâ către Donmu cererea sa de naturalisare aretandu capitalurile, statulu seu. professiunea sau meseri’a ce esercita si vointi’a de a’si statornici doiniciliulu pe teritoriulu României. Deca după o asemenea cerere petitionariulu va locui diece ani in tiera, si daca prin purtarea si faptele sale va dovedi câ este folositoru tierei. Corpurile Legiuitore i voru pote acordâ inpamentenirea. Voru pote fi scutiti de stagiulu de diece ani acei cari voru fi facutu tierei servicie inportante, cari voru fi adusu in tiera industrii, inventiuni utile sau talente distinse, cari voru fi fondatu in tiera stabilimente mari de comerciu sau de industrie. ____________________________________________________229 Asemenea, voru pote fi scutiti de stagiulu de diece ani străinii născuţi si crescuţi in Romani’a, din părinţi născuţi in Romani’a, si cari nici unii nici alţii nu s’au bucuratu veri odata de o protectiune străină. Inpamentenirea nu se pote acordâ de catu in modu individualu, prin lege votata cu majoritate de doue treimi de Corpurile-Legiuitore, sanctionata si promulgata de Domnu. Insusirea de romanu se conserva si se perde, con-formu dispositiuniloru coprinse in codicele civilu. O lege speciala va determină modulu prin care străinii isi, voru pote stabili domiciliulu pe teritoriulu României. Acei ce nu se bucura de plenitudinea drepturiloru de cetatienu romanu nu potu in altu modu dobendi inmobile rurale in Romani’a de catu numai prin moştenire abintestatu. Raportorulu comisiunii de iniţiativa. G. Marzescu. Propunere. 1. In virtutea art. 129 din Constitutiune, se suprima puru si simplu alineatulu art. 7 din Constitutiune care incepe cu cuvintele „numai străinii." 2. In codulu nostru civilu se introducu urmato-rele modificări: art. 8 si 9 se suprima si se inlocuescu cu art. 16, la care se adaoga urmatorele: „Asemenea „voru fi dispensaţi de stagiu evreii cari, născuţi in tiera, „nu se voru fi bucuratu de vre-o protectiune străină." 3. In legea comunala se introduce unu nou articolu in urmatoriulu coprinsu: „Israelitii pamenteni voru „pote esercitâ drepturile comunale fara a fi obtienutu „inpamentenirea cea mare. Prin israeliti pamenteni se „intielegu acei cari, născuţi si crescuţi iu tiera, in cursu „de doue generatiuni nu s’au bucuratu nici odata de „veri-o protecţie străină." 4. In privinti’a drepturiloru civile pentru străini, se mantiene legea din 19 Augustu 1864. Semnatu. P. P. Carp. Amendamentu. Asemenea voru pote fi scutiti de stagiulu de diece ani străinii născuţi si crescuţi in Romani’a, cari nu se voru fi bucuratu veri-odata de o protectiune străină. Costinescu. Amendamentu. Prin esceptiune la dispositiunile de mai susu si numai pentru acesta un’a si singura data, Corpurile Legiuitore admitu la bucurarea drepturiloru de cetatienu romanu pe tote personele coprinse in list’a ce se va votâ deodata cu acestu articolu. Costinescu. Amendamentu. Numai aceia ce se bucura de deplinătatea drepturiloru de cetatienu romanu potu dobândi inmobile in Romani’a. Nicorescu, Codrescu. Amendamentu. Străinii, chiaru si acei născuţi si crescuţi in tiera, deca nu voru dobândi inpamentenirea, n’au dreptulu de a dobândi proprietate inmobiliara, prin acte intre vii, dispositiuni testamentare sau usucaptiune. Prohibitiunea acesta nu se aplica la acei străini cari după legile anteriore aveau dreptulu de a dobândi inmobile. . G. Marzescu, Al. Teriachiu. Opiniune separata. Celu inpamentenitu nu va pote esercitâ mandatulu de representantu alu naţiunii, precum nici indeplini funcţiunile de ministru si de membru la inalt’a curte de justiţia si de cassatiune, de catu după trecere de 20 ani inpliniti dela dat’a promulgării legii prin care va fi dobanditu inpamentenirea. 1. Codrescu, I. Agarici. ACADEMIA ROMANA. Sessiunea estraordinara. Pro ce su-verbalu Nr. 17. Siedintia din 12 Iuniu st. v. 1879. Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m. Se dâ lectura procesului-verbalu alu siedintiei precedente, si după ore-cari rectificări, se verifica. Se comunica adress’a d-lui ministru de culte Nr. 6.466, prin care se recomanda Academiei o epistola a d-lui bibliotecariu-siefu alu bibliotecei universitare si provinciale din Strasburg, care solicita a i se trimite inprimatele Academiei Romane in schimbulu publicatiu-niloru sale anuale. — Academi’a consultata, aproba cererea ce i se face. Se comunica o adressa a d-lui Gr. G. Tocilescu, care arata câ memoriulu seu despre Daci, tiparitu cu fondurile societatiei Academice, reclama mai multe stampe pentru care a intratu in vorba a se esecutâ la Paris prin unu litografu pe unu pretiu stipulatu. — Se recomanda sectiunei istorice. La ordinea dilei continuarea discutiunei Statu-teloru. La art. 21, D. Hasdeu dice, câ terminulu califica-tivu de membrii actuali ai Academiei nu i se pare propriu, si câ mai nimeritu ar fi a se admite pe acela de ordinari, sau se se destiintiedie orice epitetu. D. Urechie sustienutu de d. Cretiulescu si alţi membri, propunu a nu se pune nici unu calificativu. D. Laurianu dice, câ e bine a se conservă terminulu de actuali; nu vede necessitate a se face schimbări fara causa. Titlulu acesta n’a adusu pana acum nici o incurcatura. Cere a se observ^ câ sunt mai multe categorii de membrii: mai sunt onorari si corespondenţi, nu este discutiune; pentru cei in lucrare regulata, comissiunea a prefiratu diferite calificatiuni, precum 230 efectivi, activi, reali, titulari, lucratori, si s’a opritu la acela de actuali,care atâtu in limb’a latina câta si in cea francesa corespunde pe deplinu cu ide’a de lucratori in permanentia, si numai in cea francesa are o semui-ficatiune accesorie relativa la timpulu presente. Mantiene dar’ redactiunea articolului. D. Ckintescu sustiene câ terminulu actualu este in-exactu, de orece actualu este unu calificativu de timpu, precum resulta invederatu si din derivatulu actualitate. Actualu cu intielesulu latinu nu se pote intrebuintiâ, .c.â-.ci este in contradicere cu celu relevatu, care este cousacratu de usulu limbei nostre. Pe langa acesta de nici o Academie nu se numescu actuali membrii ei efectivi. D. Cretiulescu, dice câpecâtu apretiuesce cele dise de d. Laurianu considera si acele sustienute de d-lu Hasdeu; dar’ propune unu nou terminu acelu de titulari. D. Hodosiu, observa câ propunerea e prea tardie, câ-ci in alţi articoli precedenţi aporbati de Adunare, s’a adoptatu caliticativulu de actuali, si câ nu se cuvine a reveni asupra votului. D-ni Stefanescu, Falcoianu si Ionescu sustienu câ calificativulu admisu in articolii votati mai susu nu se pote opune la propunerea de fatia. La articolulu acesta e loculu a se determina definitivu. D. Babesiu sustiene tecstulu comissiunei; dar’ in caşulu candu maioritatea ar admite ştergerea epitetului de actuali, ar dori câ se se contraga ambii art. 21 si 22 formulandu-se unulu singura. Dnii Stefanescu si Falcoianu, depunu unu amen-damentu prin care ceru câ art. 21 se se redactedie astfeliu : „Academia Romana se compune din 36 membrii, câte 12 de fia-care secţiune. Pe langa acestea Academia mai numera: membri onorari si membri corespondenţi.“ D. Cretiulescu isi retrage amendamentulu. După mai multe deliberatiuni, acestu amendamentu se primesce cu rnaioritate a inlocui art. 19 si 20 din proiectu. Din partea d-lui Stefanescu si Falcoianu se primesce unu amendamentu cu propunerea câ din alineatulu alu douilea (in proiectu 20) se se fonnuledie unu arti-colu in coprinderea urmatore: „membrii Academiei se alegu pe viatia, si numai la casu de vacantia se pro-cede in cea mai apropiata sessiune generala la înlocuirea loru.u Acestu amendamentu, fara multa discutiune se primesce de rnaioritate. La alineatulu urmatoriu, care propune câ vacanti’a se constată prin repaosarea sau prin votulu afirmativu a trei din patru parti ale totalitatiei membriloru, d. Hasdeu dice câ nu intielege raţiunea unei asemenea prescriptiuni. Pe ce caşuri s’ar potea ore basâ vr’odata Adunarea câ se afirme vacanti’a unui membru? D-lui ar admite celu multu câ se se mentionedie despre cei ce ar cadea sub interdictiunea legei comune; dar’ crede câ nici acesta nu se cuvine a se face, ci mai bine se se sterga acestu alineatu. In acestu intielesu d-lui isi face o propunere espressa. D-nii Maniu, Falcoianu, Romanu si Babesiu sustienu reflectiunile, d. Hasdeu afla redactiunea proiectului inoportuna si neadmissibila. D. Maiorescu, ascultandu argumentatiunile celoru mai de susu, dice câ comissiunea in care a luatu parte si d-lui, si-a pusu inainte possibilitatea unoru caşuri nefericite, precum alienatiunea sau caderea subt o lovire infamanta; aduce mai multe esemple. Conchide a reflectă câ: daca Adunarea pote in numeru de rnaioritate simpla se alega unu membru, cum trei pătrimi n’ar potea se’lu respingă din sînulu seu, candu ar avea motive legitime? De aceea sustiene redactiunea proiectului. D. Babesiu dice, câ nici in comissiune nu s’a potutu inpacâ cu coprinsulu alineatului 2, nu câ dora n’ar fi simtitu possibila trebuinti’a de o astfeliu de dispositiune, ci pentru câ, caşurile de asemenea trebuintia sunt de o natura atâtu de singulara in câtu abia este cugetabile o prevedere in privinti’a acelor’a, care se nu pota stricâ mai multu. Membrii Academiei sunt aleşi pe viatia, prin urmare o destituire a loru in orice casu este o contradicere cu chiemarea loru; si inca destituirea loru prin colegii loru. Argumentulu câ cei ce alegu cu */3 pe membri, cum se nu-i pota destui cu 3/4 parti, acestu argumentu nu este basatu; câ-ci alegerea se face pe viatia. Dar’ mai sunt si alte considerante. După cea mai noue jurisprudentia criminala, chiar’ facetoriulu de rele se considera nu câ unu reu voitoriu, ci câ unu paciente psycliicu, si trebue mai multu cautatu, vinde-catu, de câtu pedepsitu. Ei bine: daca nu admitemu casulu in care unu membru pentru vre unu greu morbu fisicu se pota fi destituitu, pare câ si in caşurile de morburi psychice destituirea ar fi o mesura prea estrema. Si asia Academia pentru asemenea caşuri, de buna sama forte rari, va trebui se afle o alta ore-care procedare fâra a o inserâ in statutele sale. Consultandu-se Adunarea, maioritatea admite propunerea d-lui .Hasdeu câ alineatulu in cestiune se se suprime. Orele fiindu inaintate, siedinti’a se ridica la 11 si jumetate ore. Vice-presiedinte, G. Baritiu. Secretarii ad-lioc, G. Sionu. Corespondentie particulare ale „Observatoriului". — Clusiu in lun’a lui Iuliu 1879. — (Dela cursu 1 u supletoricu pentru invetiarea limbei mag ia re din Clusiu.) „Unde-su „doui poterea cresce si dusmanulu nu „sporeşce.“ — Lupt’a cu poteri unite e maxim’a cea mai probata in art'a .strategica. Prin observarea acesteia cucerise Napoleon I. Europ’a si Editoru si rcdactoru respons. Ci. llaritiu in _________OBSERV ATORIULU.__________________________ totu pe bas’a aceleia trânti Moltke in dilele nostre pe poternic’a Francia la pamentu. Sora cu maxim'a acesta e aceea de „divide et impera" — cu acea desclinire câ acesta din urma se validitedia iu strategica - politica. Din ambele resultedia siste-mulu de a-si intr’uni la ofensiva pe câtu se pote poterile proprii, si a desbinâ pe câtu se pote poterile contrariului. Cei ce vreau se domnesca isi concentredia tote poterile, se intarescu si ingradescu in tote direcţiunile desbinandu si slabindu astfeliu pe aceia asupra carora vreau se domnesca. Dar’ pentru-ce se nu se pota adopta princi-piulu acesta si pe terenulu luptei spirituale? Au dora noi invetiatorii poporali, cari avemu a ne luptâ cu intunereculu si nesciinti’a pe de o parte, cu vicleni’a si egoismulu omenescu pe de alta parte, nu vomu reuşi mai securu, punendu umeru la umeru inbarbatandune, intarindune si luminandune unii pe alţii? — Si ore fiindu toti unu sufletu nu vomu potea intimpi ia cu mai mare virtute si consciintia de sine greutăţile si pedecile, ce ni se arunca in calea nostra si fara de aceea destulu de spindsa? Se pretinde multe astadi dela noi? Poporulu carele ne nutresce si ne sustiene, cere se crescemu gene-ratiunea viitore in acelu gradu de cultura intelectuala, ce-lu recere spiritulu timpului; er’ potestatea statului ne prescrie a-i „insusi" acelei generatiuni o limba pe câtu se pote de grea in form’a si teclmic’a ei. Ce pote dara fi mai rationabilu si mai naturalu de câtu aceea, câ se ne duplicamu si noi sirguinti’a nostra spre a ne prepară pentru greulu si indoitulu servitiu. Acesta e ide’a si sensulu intr’unirei autodidac-tice a invetiatoriloru romani convocaţi la cursulu supletoricu in Clusiu. — Intr’unirea s’a formatu si s’a constituitu după cum a avutu on. publicu oca-siune a vedea din protocolulu adunarei constitutive, publicaţii in Nr. 54 alu „Observatoriului“, er’ aici voiu raporta pe scurtu asupra activitatiei intr’unirei de până acum. In convenirea I tienîi d-lu invetiatoriu Ioanu Germanu din Sebesiu o prelegere de proba din gramatic’a limbei romane si anume „Despre sub-stantivu." Propunerea a reusitu câtu de bine, mul-tiumindu pe deplinu forte numerosulu auditoriu. Punctulu de culminatiune alu convenirei a fostu critic’a publica asupra prelegerei. Mi ti-lu luâ adeca mai antaiu Nesaudeanulu la trei parale pe d-lu propunetoriu si i dâdii materialu destulu pentru replica. Apoi urmâ Salisceanulu, Seceleanulu si Siomcuteanulu .... pâna-candu i veni unui colegii in minte, câ nu e nimicu mai usioru, de câtu a vedea tiandur’a in ochii altora. Barn’a in ochii proprii e după parerea mea aceea, câ ne tienemu prea strictu de regulele invetiate din manualele pedagogice si prin acâsta alunecamu catra pedan-tismu. Credemu in infabilitatea doctrinei prepa-randiali si negligemu a ne conformă in didactic’a nostra naturei si caracterului poporului nostru. Romanulu e talentatu, ageru in cugetările sale si possede o fantasia vivace; nimicu dara nu pote fi mai contrariu naturei sale de câtu — pedantismulu nemtiescu. Romanulu are ânima mole, semtitore si susceptibila si nimicu nu-lu pote desgustâ si instra-inâ mai multu, de câtu o tractare dura si sicanare pedantica. In convenirea II se aduce la cunosciintia adunarei câ dintre temele aşternute din partea membriloru in adunarea constitutiva s’a primitu si se voru propune de catra onor. inteligent ia rom. din Clusiu urinatdrele: 1. Despre „Constituirea comuneloru pe bas’a art. de lege XVIII 1871 si V 1876 si 2. Esplicarea art. XIII de lege din a. 1876 despre relatiunea de dreptu intre stapani si servitori va disertâ — d. A. Trombitiasiu. 3. Despre „Institutiunea tutorale" — d. adv. Alexiu Popu. 4. Despre „Procedura in cause bagatele" si 5. Despre „Institutiunea cartiloru funduari" — d. adv. Dr. Aurel iu Isacu. 6. Despre „Constitutiurea bisericei gr. or. romane din Trausilvani’a si Ungari’a pe bas’a art. IX 1868“ — d. adv. Vasiliu Al m asia nu. 7. Despre „Recerintiele formali ale testamentului — art. XVI 1876“ — d. adv. Juliu Coroi an u. 8. Despre „însemnătatea poesiei poporale in genere si a povestiloru si balladeloru popolare in in specie" si 9. Despre „Terminologi’a juristica in afaceri de dreptu extraforense" — d. profesorii Dr. Gre-goriu Silasi. 10. Despre „Anghin’a difteritica" si Sibiiu. 11. Despre „Morburile venerice “ — d. asistenţii de profesura Dr. F i 1 i p a n u. Sirulu disertatiuniloru academice se si inceph in convenirea acesta (II.) cu tem’a „Despre constituirea comuneloru" espunendu d-lu diser-sante intr’unu exordiu fundamentalu noţiunile principali din dreptulu publicu. Disertatiunea a fostu tienuta strictu din punctu de vedere alu filosofiei de dreptu; dara in stilu poporalu, usioru de price-putu, in câtu ni s’a datu cea mai buna ocasiune de a ne formă idei clare despre conceptiunile cele mai grele. Totu in acesta convenire a declamatu domnulu invetiatoriu Fratesiu o poesia dela unu autoru necunoscutu, a cărei idea fundamentala e: inani-marea spre cultur’a artei poetice. — Dauna câ poesi’a din poesiora e preste mesura poetica: „Li-li’a plânge plangaudu trandafirulu — suspine de taina, suspine de flori." „Auror’a plapenda versa perle din virginui sînu," (??) „ .... in murgu de inserare, candu Febus apune in Hesperu concerturi de paseri saluta cu gratii minutulu so-situ “ (—!) „ Geniulu suie prin eter nu, citer’a-i vărsa in aura plansetu d’unu vecnicu misteru" „Boreas bate frundrutie la caii." „Si in urma ah supuneţi pe jun’a-vi lira — O bardi, candu arca-nulu descinde din raiu: — Ah spuneţi ce Mus’a cu dragu vi traspira — Cantati se re’nvia alu Bihoriloru plaiu !" Am dori se reinvie câtu de multe pe acolo prin „plaiii Bihoriloru", numai de una voimu se fimu crutiati de „Diorii Bihoriloru!" Intr’altele cea mai mare parte dintre noi inca totu ne aflamu pe strade si pe subt sioprone. Care nu si-a adusu de acasa bani pentru cuartiru, aceluia nu’i remane alta decâtu a dormi subt ceriulu libera, in urm’a caraia devinu totu mai numerose caşurile de bolnavire. Preste 50 inşi fussera ne-cessitati a paraşi cu totulu Clusiulu ne mai potandu suportă martiriulu de a remanea nopţile cele reci si ploiose pe stade si pe câmpuri. Deciseramu a face ultim’a incercare si a ne adressâ in cestiunea acesta catra d-lu ministru de culte si instrucţiune publica — dora vomu află acolo mai multu de câtu promissiuni simple, cu cari ne traganedia pe aici. P. M. Brusturelu. Soiri diverse., — (Invitare) la petrecerea inpreunata cu jocu ce se va tienea de câtra Reuniunea Sodaliloru romani. Petrecerea se va tienea sarnbata ser’a in 21 Iuliu (2 Augustu) in Pavilionulu din „Gradin’a Her-mann“. — Inceputulu la 8 ore ser’a. DD. membri ajutători si alţii platescu intrarea după bunavointia; er’ DD. jucători 80 cr. v. a. — Damele si garde-damele sunt scutite de tacs'a intrarei. Bilete se potu capatâ de Joi in 19/31 Iuliu până Sarnbata in 21 Iuliu (2 Augustu) la 12 ore in tipografi’a archidieeesana si sera la cassa. Sibiiu, in 14 26 Iuliu 1879. Comitetulu Reuniunei. Pretiurile cerealelor» si altoru obiecte de traiu au fostu la 29 Iuliu in Sibiiu : Grâu, după cualitati fl. 5.30 -6.10 Grâu, amestecata H 4.40-5.— Secara 91 11 2.80—3.20 Papusioiu 1f fi 3.10—3.50 Ordiu 91 91 3.10 Ovesu 11 1.80—2.— Cartofi 11 1.80—2.— Mazare li 6. 650 Linte 9—9.50 4.50-5.— Lardu (slănină) logram. îi 25.-30.- Untura funsore topita) .... . . 50 11 28.— Carne de vita 40-44 Oua 10 de La institutulu subsemnatu se primescu depuneri de capitale spre fructificare cu 5V,0/0 era sub comiitiune de a se ununciâ institutului ridicarea depunerii cu 6 luni mai inainte cu 6°/lt. Depunerile făcute pana astadi cu 6,/20/o se voru fructifică dela 1 Septembre 1879 in colo cu 6°/„, cu esceptiunea acelor’a, acaroru ridicare este pana astadi anunciata, câ-ci fructificarea acestor’a se continua cu 6 '/2°/0 pana la dio’a, in care espira terminulu inscien-tiatu. Era depunerile urmate pana astadi cu 6% dela 1 Septembre 1879 in colo voru fi supuse conditiunei: de a se anunciâ institutului ridicarea loru cu 6 luni inainte. . Sibiiu, in 28 Iuliu 1879. (brf) l— 6 „Albina" Institutu de creditu si de economii. Fructificarea depuneriloru. Tipariulu lui W. KruU’f iu Sibiiu.