Observatoriulu e8e de doue ori in septemaua, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., duau la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laiutrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sdu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s6u 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -economicii si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie adu linia, cu litere meruute garmondu, la prim’a
publicare căte 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. do timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiuuile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Dinriului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 56.
Sibiiu, 14/26 Iuliu 1879.
Anulu II.
Revista politica.
Sibiiu, 25 Iuliu st. n. 1879.
Situatiunea politica si diplomatica a monarchiei austro-ungare este atatu de incurcata si nedefinita, in catu prea bine pote fi asemenata cu unu labi-rintu obscuru in care domnesce o atmosfera ina-busitore. Nesigurantia este asia de mare, in catu orientarea este aprope inpossibila chiar’ si pentru cei mai versaţi si consumaţi barbati de stătu. Lipsita de busol’a indreptatore precum si de ener-gios’a si firm’a conducere a unui capitanu si car-maciu esperimentatu, vasalu statului se pare câ pluteşte fara se aiba o tînta ficsata, pe capritiosele si amagitorele valuri ale unui oceanu lovitu si sbiciuitu de venturi furtunose.
Umbre obscure si unu velu negru si misteriosu se intinde asemenea unei perdele netransparante inaintea dilei de mâine, despre care astadi niminea nu scie ca ce va aduce: bine sdu reu. Venturile sunt nefavorabile, ele umfla pandiele, isbescu cu o potere elementara in catarguri si ridica asupra vasului spumosele valuri, care amenintia a ilu cufunda seu a ilu sfarimâ de cea niai apropiata stenca pe care o va intalni in fantasticulu si bizarulu seu cursu.
Veni-va bre curendu acelu capitanu care se fia capabilii a mântui vasulu periclitatu si deca va fi se sosesca, nu va fi bre venirea lui prea tardie ? Acestea sunt intrebarile ce ne preocupa, fatia cu critic’a si insuportabil’a situatiune in care se afla monarchi’a nbstra atatu in laintru catu si in afara.
Evenimentele politice ce se prepara in Austri’a si cele ce se petrecu in Ungari’a sunt departe de a ne linişti spirituiu si a ne oferi sigurantia chiar’ si numai pe o di inainte. In Austri’a domnesce chaosulu parlamentara si o lupta inversiunata si intensiva intre diferitele partide politice ce isi disputa domni’a si supremati’a asupra celorulalte, bra in Ungari’a sunt la ordinea dilei scandal ele politice celebre, care asemenea unoru fulgere atmosferice străbătură si iluminară abisulu coruptiunei in care a fostu inbrancitu acestu regatu si poporale lui, tocmai de câtra aceia acaroru chiemare ar fi fostu a le apară si a le vindecă de acea cangrena consumatore si ruinatore.
Niminea nu scie astadi cum se va cristalisă viitorea maioritate a Reichsratului austriacu acarui
conchiemare se aştepta pe la midiuloculu lunei lui Septembre, niminea nu scie care si din ce barbati va fi compusu noulu cabinetu si mai putinu se pote sci care va fi programulu politieu alu acelui cabinetu. Parlamentu, cabinetu si programulu politieu sunt astadi inca totu atătea mărimi necunoscute, pe care nici celu mai corectu calculu de probabilitate nu le va potea află, pentru că ele sunt mărimi imaginare si problematice, ce isi schimba valorea pe totu momentulu.
In fine inse acesta situatiune chaotica si obscura va trebui se se clarifice intr’unu modu ori intr’altulu, pentru că relatiunile esterne ale monarchiei o pretindu si o reclama acesta in modu im-perativu. Acum că si de repetiteori pana acuma, evenimentele esterne voru escrcitâ o intluintia decisiva asupra politicei interne a monarchiei austriace. Evenimentele acelea i punu alternativ’a de a urmă curentului russo-prussianu cu o supunere orba sau a se opune acelui curentu si a se emancipâ prin forti’a armeloru sale de gbiatios’a si sugrumatorea inbratiosiare a aliatiloru sei nordici, prin care nu numai că s’au isolatu de catra restulu Europei, dar’ si-au prefacutu in inamici chiar’ si pe acele state, care ar fi doritu si au solicitatu alianti’a ei, precum a fostu Angli’a, Franci’a, Itali’a si Tur-ci’a, abstragendu dela statele de alu douilea rangu.
Reacţiunea absolutistica — militară va fi con-secinti’a inevitabila in casulu, candu Austri’a va primi prim’a alternativa si atuncea ea va face inca unu pasu mai inainte spre total’a sa decadintia si desmembrare. Pentru de a potea face fatia alternativei de a dou’a, n’are decatu se isi inpace naţionalităţile nedreptăţite si sugrumate dandule egala indreptatire si recunoscendule că factori si individualităţi politice si atuncea ea va fi tare si va potea resistă cu barbatia lovituriloru si pericoleloru ce o aru amenintiă din afara. N’are deci decatu se alega.
Escrocheriele seu pe romanesce disu, manca-toriile si insielatoriile comise prin traficulu de or-duri si titulaturi din partea vice-presiedintelui dietei unguresci d. Gabriel de Varâdy scandalisara lumea intrega si compromissera iutr’unu modu catu se pote de neplacutu gubernulu d. K. Tisza. dar’ cele ce le au descoperitu unulu din redactorii dia-riului „Magyarorszâg“ d. J. Asbotb despre specu-latiunile si mancatoriile neruşinate pe care le au
comisu corniţele Victorii Zicliy Ferraris, actual ulu secretara de stătu in minîsteriulu de interne, au ridicatu scandalulu si compromiterea la culme, asia că astadi acele descoperiri au ajunsu a fi o causa celebra sensationala de care se ocupa lumea intrega. Nu este loculu aci a espune detailurile acelei afaceri scandalbse de coruptiune inalta, aristocratica si liberala. O vomu face iuse de sigura, catu mai curendu cu alta ocasiune asia, precum o merita si precum ne simtimu datori a o face.
List’a barbatiloru de stătu romani cu ajutoriidu carora d. J. Bratianu si-au reconstruitu cabinetulu, este in tocmai asia precum ne o anuntiase telegrara’a nostra particulara publicata in numerulu trecutu, numai cu acea mica deosebire, că d. J. Bratianu pre langa presiedinti’a consiliului a mai primita nu portofoliulu ministeriului de culte pe care l’au luatu d. Cretiulescu, ci pe acela alu lucrariloru publice.
Este forte de doritu si speramu că noulu ca-binetu de coalitiune alu României va fi in stare a deslegă in modu multiumitoru pentru naţiune ar-diend’a cestiune a jidaniloru. Camerele de revidiuire s’au prorogatu pe terminu de o luna de dile. Pana atuncea noulu gubernii va caută se’si fiesedie in modu definitivu atitudinea si programulu seu politieu.
Romani’a.
— Bucuresci, 10/22 Iuliu. (Estrasu din o corespondenta privata.) Din unele foi de preste Carpati afiamu că cineva au alarmatu pe acolo pe literaţi cu scirea, câ si cum A c a d e m i ’a romana ar fi luatu nu sciu ce decisiuni essentiali si definitive in privinti’a orthografiei limbei nostre. Din tdte acelea faime adeverulu este numai acela ce se vede curatu si respicatu din processele verbali ale Academiei; era din acelea nu afli mai multu decâtu câ Academi’a, esmissese una comissiune compusa din siepte membrii ai sei, cu insarcinare câ se ia in revisiune acea orthografia, cu care societatea academica isi publicase in 11 ani Annalile si alte cârti tipărite cu spesele sale. Membrii aleşi au fostu Laurianu, Baritiu, Odobescu, Hasdeu, Cara-giani, Maiorescu, Quintescu. Vreo doue siedintie ale comissiunei se petrecura numai in conversatiuni prealabile si amicabile, din cari esi numai atâta, câ asia numiţii fonetisti n’au nici-o plăcere a stă de vorba asupra principieloru, ci pretindu câ se intre
Foisior'a „Observatoriului“.
4
Venatoriulu romanu.*)
Ce rolu au jucatu venatorii tuturoru natiuniloru in tote resbelele de libertate, o scimu. Ce însemnătate au venatorii din Tirolu si din Helveti’a, pana in dio’a de astadi, inca ni e cunoscutu.
Vedemu, câ Angli’a, in totu anulu inscrie in bud-getulu statului mai multe milione pentru incuragiarea „sportului de venatu", marturissindu pe fatia, câ armat’a englesa „sportului" are in mare parte a i multiumi barnici’a sa.
Venatorii de comunu sunt mai isteti, mai energiosi si curagiosi, de câtu alţi omeni; au darulu de a se orienta in munţii si câmpii, dio’a si noptea. Din caus’a acesta ei se privescu pe sine superiori altor’a.
Despre tote aceste s’au scrisu in tote limbile Lur(^Pei opuri interesante, numai despre venatorii romani din Transilvanii n’a aflatu inca nimenea demnu de a scrie o iotta.
Cine se’si pierda timpulu cu „Valacbi?" Ba pote proverbiulu strabunu:	rnortuis aut bene, aut nihilu
ilu voru fi intielegendu asia: „de valacbi daca nu poţi scrie reu, apoi mai bine se taci."
Bar’ nici nu va fi pote ce se scrii despre ei? Voru fi omorindu si ei din candu in candu, câ „cei 7 Swabi", unu iepure, ori, câ cutare vitezu, care a pus-catu unu Turcu mortu, ori câ eroii moderni, cari au duelatu la o distantia de 100 paşi cu pistole, cari ducu numai la 80 de paşi. Apoi „sportulu" e o petrecere aristocratica. Tieranulu e bunu de gonaciu. Asia e candu e vorb’a de venatu meruntu, dar’ candu e vorb’a
*) Mai reproducemu câ proba inca si acestu capi-tolu din interesantulu „Memoriu alu d. J. Sterca Siulutiu de Carpeuisiu.	Re<*-
de ursi si porci selbatici, cari numai in sângele vena-toriului isi stempara turbarea loru, atunci romanulu e in elementulu seu.
Cine n’a vediutu pe venatorii romani la asemenea ocasiuni, n’are idea despre desteritatea, curagiulu, bra-vur’a si despre sângele seu celu rece, cu care intimpina celu mai mare pericolu. La venatu de ursi poţi vede pe venatoriulu romanu in classicitatea s’a. In celu mai mare pericolu nu-i lipsesce glum'a si umorulu.
Ce e dreptu, nici romanii nu sunt toti venatori de ursi. Precum e dical’a: „nemu bunu", „nemu reu", va se dica: pre cum e tat’a asia este si feciorulu. Asemenea dice romanulu: „e nemu de venatoriu". Pas-siunea pentru venatu au fostu caracteristica si in famili’a nostra. Uncbiulu meu, metropolitulu, inca a fostu in tineretiele sale unu mare gimnasticu si unu venatoriu renumitu. Boerimea Transilvauiei, cu care isi esercitâ acesta plăcere, ilu tienea de o auctoritate de rangulu primu. Elu a fostu celu dantaiu, care a scrisu in limb'a romana unu opu despre art'a venatoriei.
Din generatiune in generatiune se transplanta aplecarea spre venatu. A petrece cu aceşti omeni in munţi e o desfetare estraordinara.
De cu uopte pleca d'acasa, urca la munte voini-cesce „cu speranti’a in sinu si cu ânim’a la loculu seu."
Ei, feciori! dice d'odata vatavulu, aici resuflamu un’a. Sorele tocma resare, venatorii se desbraca, cu fati’a spre resaritu, se spala, si isi făcu rogaciunile îndatinate.
Omenii sunt infierbentati. ap’a e rece câ ghiati’a, trupurile fumega. Toti omeni otieliti, venjosi pare câ i-ai alesu. „După olalta. se inbucamu si se mergemu, c’avenm inca d’a paşi barbatesce pana la măgură."
Intr’acea ii apuca unu viforu. începe a se’ntunecâ, munţii fumega, ventulu urla infricosiatu, ninge, cărările s’au incurcatu.
„Se pune erna, omeni buni! Amu nimeritu reu de asta data."
„Ei, da! va stă ea pana mane."
„Aidati se ne cautamu unu locu de adapostu, colo, la „gur’a ursului" , „pare câ nu bate ventulu asia amara." Se punu cu toporale, taia bradi întregi, făcu unu focu cumplitu, pana se frige carnea si se gata mama-lig’a — mai pe tote locurile au ole ascunse in tufe spre acestu scopu — si dau la glume.
Crivetiulu urla, ai cugetă câ a sositu dio’a de apoi, finitulu luraei. „Mei! va fi gresitu cine a scrisu, câ Ddieu o se prapadesca lumea prin focu, câ-ci, mi se pare, câ o se se prapadesca prin geru."
S’a innoptatu. Venatorii se’nsira d’alungulu pe langa focu. Dimineţii, pe de o parte fripţi, pe ceea-lalta inghiatiati, se scola.
„Apoi numai sanetate se ai dela D-dieu!“ Era pleca si nu se laşa, pana candu nu si-au ajunsu scopulu.
Mai in tote comunele afli venatori, cari porta urme din luptele avute cu ursii; la unii le-au trasu pelea de pe obrazu, la alţii le a frantu pieptulu si umerulu, pe unii i-au si omoritu.
Ar’ cugetă cineva, câ asemeni catastrofe ii in-strainedia dela venatu. Ferit’a D-dieu! Cu mai mare passiune persecuta ursii, ii cauta in vizuinele loru; daca nu’lu pote puşcă, ori numai ilu vulnereza, si e atacatu de ursu, isi iâ toporulu, ori isi scote cutitulu si, luptan-du-se cu elu, ilu omora.
Asemenea lupta e ceva terribilu, si nu e egala, câ-ci poterea unui ursu întrece poterea aloru diece omeni din cei mai voinici. Daca cugeti, câ pe unu bou, ori bibolu, ilu trantesce de pamentu, si la momentu ilu omora, iti poţi închipui poterea ursului. Mai adaoga ferocitatea s’a, si inpregiurarea, câ in asemenea situatiune de comunu te afli singura fatia cu elu, si, daca se intempla, se fi la panda noptea, candu imaginatiunea si altmintrea e mai iritata, . . intr’unu munte de bradi, unde si dio’a abia străbate sorele, cine nu e dedatu, chiaru se nu fia ursi,’i pare, câ in totu sgbiabulu vede unu „bata-lu crucea!"
In asemenea positiune trebue se pazesci une-ori pana la mediulu nopţii.
224____________________________________________________
puru si simplu pe calea conventiunei. De alta parte, etimologistulu celu mai rigorosu, adeca dn. Laurianu n’a voitu se participe la nici o discussiune, ci s’au abtînutu cu totulu dictindu, ca in sciintia nu recunosce maioritati nici minorităţi si nu vrea se scia de nici o transactiune. Abia in 16/28 Iuniu comissiunea s’a potutu constitui, alegendu’si de presiedente pe Baritiu, de actuariu pe Maiorescu. De aci in colo s’au mai potutu tine inca numai alte doue siedintie in 19 si 27 Iuniu st. v. despre care s’au si luatu processe verbali, era mai departe a fostu preste potintia a intr’uni pe membrii in nu-meru cerutu de regulamentu, adeca '/, + 1 = 4. De comunu convenia numai trei inşi, dela 4 pana la 6 ore d. a. Concertatiunile, schimbarea de idei intre acei membrii au potutu se le folosesca loru forte multu; resultatulu inse practicu a fostu asta-data = 0. Din acea causa Acaderni’a, in ultimele sale doue siedintie dela 5/17 et 6 18 Iuliu nu a permisii se se pună cestiunea orthografiei la ordinea dilei, in câtu fostulu presiedinte alu comissiunei abia ajunse câ se faca totuşi o referada scurta de câteva minute, din care se constată, celu puciuu atâta, ca intre etimologistii latinişti rigorosi si intre fonetistii cei anarchisti sta unu adeveratu abisu, preste care nu duce nici-o punte; din contra, intre etimologistii romanesci si intre fonetistii carii mai respecta regulele limbei, apropierea nu este departata. Academi’a cunoscendu prea bine, ca cestiunea orthografiei e de inportantia neasemenatu mai mare decatu se se pota deslegâ numai asia en passant si intre glume humoristice, a decisu prorogarea ei pentru alta sessiune, recomandandu totu-odata mem-briloru sei din secţiunea filologica, câ in restimpulu de 8 luni, adeca pana la viitori’a sessiune se ia la revisiune orthografi’a stabilita provisoriu in anulu 1869 si dupa-ce va elabora in siedintiele sale hebdomedarie unu proiectu, se’lu si presente in sessiunea din Martiu a. v.; intr’aceea secretariulu generale se continue a publica lucrările academice cu orthografi’a etimologica romanesca ce se vede in Annalile academice din anii mai de curendu trecuti, evitandu inse mai bine erorile de tipariu, unele duplicatiuni care n’au nici o raţiune de a se adopta in scrierea romanâsca, precum si câte o abatere gramaticale.
Ştergerea lui u finale o a propusu, ce e dreptu, dn. Hasdeu, carele pana in anii din urma ilu scria regulatu, a datu inse preste opositiune forte seriosa si intemeiata.
Cele trei processe verbali a le comissiunei redactate cum se dice, „stante sessione“, sunt câtu se pote de macre, in câtu adeca nici-unu conclusu nu e moţi va tu cu nici-unu argumentu. Voiu cerca se vi le transmitu in copia, pentru câ se scoteti si cu acelea pe publicu din nedumerire. Intr’aceea eu sunt de părere, câ „Observatoriulu“ se faca locu mai multu criticeloru literarie si se le continue celu pucinu până la sessiunea viitoria din Martiu 1880. Ambele estreme sunt rele, de aceea tre-buescu combătute. Pâna’i lumea si pamentulu latiniştii cu ori-ce pretiu nu voru mai face din limb’a nostra limba latina câ a lui Cicerone; era fonetistii anarchisti carii saru de inaintea reguleloru limbei câ si iepurele din calea venatoriului, voru cadea dintru o
Candu ilu audi venindu, ... si s’a intunecatu poteculu unde ilu astepti, a sositu .... ânim’a iti bate poternicu, simţi unu felu de nervositate, tota atenţiunea si totu cugetulu e concentratu intr’acolo „cum se’lu pusei “
Daca cineva e provediutu cu arme, precum sunt eu cu „Lancaster" cu glontiu, anume pentru venatu mare, si daca are încredere in sine, ce e lucru princi-palu, atunci pote fi liniscitu. Dar’ candu vedeamu pe romanulu cu flint’a legata cu drotu, — in timpii mai d’inainte cu cremene — mi se recea sângele in vine.
„Dora nu vei sta cu pusc’a aceea inaintea ursului?"
„Nu, câ va sta elu inaintea mea. Apoi e inear-cata cu nădejde pusc’a, n’ai grija, Domnule! Numai de ar dâ D-dieu se pociu dâ fatia cu badea Nicolae! (asia numescu venatorii ursulu).“
„Ce intielegi Dta, câ iti e incarcata pusc’a cu nădejde?"
„Ce se intielegu! bagi unu pumnu de prafu, unu puinnu de plumbu si feru taiatu, apoi i dai drumulu p’aci incolo. Daca te palesce si smancesce se-ti sara caciul’a din capu, si se-ti pornesca sângele pe nasu, atunci de siguru cade si ursulu. Altmintrea nu."
In anulu 1869 eram la „Poian’a-marului" unu satu aprope de Brasiovu, candva proprietate a principelui Brancovanu. Aici nii-au istorisitu autiştii comunali si alţi omeni demni de crediementu, câ inainte cu vre-o cativa ani a muritu acolo unu venatoriu vestitu, — daca nu me insielu cu numele Plesia — alu cărui fecioru asemenea e venatoriu de ursi. Betranulu era preste 80 de ani, bolnavu in patu mai de multu si nu avea sperantia se se mai scole.
„Nu pociu muri pana nu mai puseu unu ursu!" dise betranulu intr’o di.
„Ai puscatu destui, tata, da-le pace se’i puseu eu de aici inainte. Tocma me pregatescu de sera se
OBSERV ATORIULU.________________________
gropa in alt’a, până ce’si voru dâ in nasu; câ-ci nici-odata naţiunea nu va voi se aiba o limba fara caracteru, după care apoi se producu si omeni fâra caracteru. Anarchistii in limba trebue se scuture lenea si comoditatea, se’si o invetie, câ-ci nu o sciu, de aceea o si scriu câ in batjocura, in câtu anume unii moldoveni au ajunsu până a o si jidovi in pronuntiare si scriere, câ si cum aru fi taiati inpregiuru.
—	Dela unu timpu incoce unii si alţii din părţile Dv. intreba mereu prin scrisori, ba unii trimitu si petitiuni, de ex. câ se fia primiţi la scolele mili-tarie, alţii câ se fia aplicaţi la montanistica etc. Sărmanii omeni demni de compătimire, nu cunoscu nimicu din legile si asiediemintele acestei tieri, se pare inse câ nici nu citescu nimicu romanesce, câ-ci de aru citi, totu aru aflâ celu pucinu lucrurile cele mai simple si mai usiore de cunoscutu.
Spuneti-le rogu-ve, prin pucinele diarie câte suuteti suferiţi câ se le mai aveţi, câ la scdlele militaria romanesci se primescu, câ si in alte staturi, numai baiati trecuti de 14 ani, visitati de medici si cu conditiune câ se fia indigeni, nu străini, precum si câ chiaru de aci din tiăra se inbuldiescu tineri forte mulţi la acelea scole si asia străinii in nici-unu casu nu au locu. Baiatii oficiariloru sunt si aici preferiţi câ iu tota Europ’a.
Despre montanistica se le aratati, câ in momentele de fatia nu pote fi nici vorba. Las’ câ mai antaiu trebue se treca prin camere o lege de montanistica, precum s’a prevediutu in cuven-tulu de tronu, dara apoi au nu vede tota lumea, pe ce gratariu ardietoriu e pusa din nou Romani’a? Cine se amble a deschide mine acuma, candu patri’a este amerintiata de iuvasiune noua ? Se intielega odata omenii, câ cestiunea orientale inca nu e deslegata, si câ se cauta preteste, nodu in papora, câ se sparga din nou si pote cu furia mai mare de câtu in 1876—7. Astadi se ia de pre-testu caus’a jidovesca, mane voru sci se inventedie alt’a, câ de aceea sunt ei diplomaţi.
Despre crucea Elisabeta audiu numai atâta, câ aceea nu se mai dâ in afara, din causa câ unu representante alu unei poteri ar fi protestatu, dara se nu diceti câ de fric’a femeiloru, pentru care e destinata acea decoratiune frumosica; destulu câ elu a remonstratu. Se traiesca, câ se mai pota remonstrâ de multe ori.
—	înainte de sosirea acestei scrisori firulu elec-tricu ve va aduce scirea despre reconstituirea ministe-riului, nu inse si despre curmarea crisei jidovesci.
Memorandulu d-lui ministru de esterne Ioauu Campinenu adressatu poteriloru europene Taţi cititu in diariele străine. Revelatiunea noua ce se face in acelasiu asupra invasiunei jidovesci este intru adeveru infricosiata. Adeca mai multe mii de jidovi au venitu in Moldov’a cu pasporte de acelea in care stâ sensu limpede, câ potu se 6sa din cutare stătu, dara nu se mai potu intorce, ci câ au se remana pe spinarea moldoveniloru. Asia dara toti jidovii inculpaţi sau si condamnaţi in tierile vecine pentru vreo crima sau delictu si toti vagabondii erâ scosi in Moldov’a cu „Schubpassw, cum dicu austriacii, cu pasporte de vagabondu; era daca moldovenii s’aru fi incercatu se’i intorca la
me ducu la loculu nostru la panda. Au inceputu se mance cucuruzulu."
„Apoi e tocma bine, duceti-me acolo la potecu, sci tu! unde am puscatu mai anu o ursoica mare."
„Pentru Ddieu! dar’ cita nu eşti harnicu se mergi pan’acolo."
„Tocma pentru aceea se me duceţi cu straiu cu totu. Acesta e poft’a mea cea de pe urma."
Ce se i faci? Poft’a cea de pe urma trebue s’o inplinesci.
L’au dusu cu straiu cu totu la potecu, l’au asie-diatu după poft’a s’a, punendu si pusc’a langa elu.
„Acuma mergeţi acasa. Candu veţi audi pusc’a trasnindu se grăbiţi aici."
„Aidati se cinamu", dise bab’a, „betranulu meu va fi asteptandu inzadaru. Ursulu e alu naibei, tocma candu ilu astepteti nu vine, si vine candu nu te nadaesci. “
Dar’ feciorulu venatoriului ambla prin curte neli-nistitu; elu sciâ, câ a sositu timpulu, candu pornesce ursulu la prada.
Paff! s’aude trasnindu o puscatura, a cărei resu-netu s’a repetitu in tacerea nopţii, prin vali si prin munţi.
Ai casie au esitu in curte. Feciorulu inarmatu a luat’o la fuga in pădure.
A incungiuratu cu mare grija poteculu, nu cumva intalnindu-se cu ursulu ranitu, se’si pericliteze viati’a.
Ursulu zacea mortu la gur’a potecului.
„Tata, bucura-te! ursulu e mortu."
Tat’a n’a respunsu. Elu avuse atata taria de sufletu, pan’ a puscatu ursulu, apoi in scurtu timpu a muritu liniscitu.	(Va urmâ.)
urm’a loru, aru fi patito precum se vediîi in a. 1868 candu din casulu celoru trei jidovi daţi preste Dunăre la turci, de unde’i goniseră, se făcu cestiune europena, se batii alarmu si ministeriulu de atunci trebui se demissionedie. Sciţi câ in codicele au-striacu sta curatu, câ orice locuitoriu alu tierei pe langa alte pedepse ce are a suferi, pentru anumite crime sau delicte pote fi si exilatu, trimisu preste fruntarie pentru totudeauna. De aci se esplica totu. In Russi’a nu se cere nici atâta, ci daca nu plăcu ochii jidovului ori pung’a lui, este datu preste Prutu. Mai multu: eta câ jidovii russesci veniţi cu trupele russesci câ liferanti si speculanţi, câţi n’au apucatu a se intorce in patri’a loru inainte de a se retrage acelea trupe din Romani’a, acuma, după retragere, nu mai sunt suferiţi a trece inapoi la Russi’a !
Erâ odata doui vecini, unulu siedea intr’unu palatu mare, situatu intre curte, gradina, arii si bateturi pline de animale domestice, patru pede si aripate. Unele dintre acelea se bolnaviâ si crepâ. Sîerbitorii atunci le aruncâ preste gardu in gradin’a unui vecinu care siedea intr’o casa modesta si’i placea forte se’si tina curtea si gradin’a curate. La inceputu elu mustra numai pe sier-bitorii trufasiului vecinu pentru neomeni’a loru, aceia inse scotea limb’a si isi batea jocu de elu. In fine modestulu vecinu isi perde patienti’a si arunca indaraptu mortatiunile in curtea boieriului. Atunci sierbitorii sarindu gardulu ilu iau intre pumni si’lu bătu pâna’lu laşa lungitu. Ceilalţi vecini se uitâ la acea scena brutale cu indiferenti’a unoru asini. Vecinulu modestu vediendu câ „forti’a pri-media dreptulu", se decise a mancâ numai odata pe di, până ce adunâ atâti bani, câtu fii in stare se ridice de câtra boieriu unu zidu inaltu, spicuitu de asupra cu una serie de tiepe camu de form’a baioneteloru si a sabiiloru. Acum argaţii domnului incepura se arunce tote mortatiunile pe partea oppusa a stradei, câ se putia locuitoriloru din acea serie de case, daca nu le voru ridica si duce undeva afara din comuna. Abia atunci vecinii de-steptandu-se din somnolenţi’a loru, se duseră la preotu se’lu iutrebe, ce este solidaritatea inter eselo ru?
Revisuirea constitutiunii.
Comissiunea de iniţiativa a Camerei.
In siedinti’a de Sam. din 23 Iun. st. v. a Camerei s’a depusu, cum am anunciatu proiectulu de dispositiuni constituţionale care, după opiniunea maioritatii comissiunii de iniţiativa ar trebui se inlocuesca art. 7 din Constitutiune.
Acelu proiectu a fostu insotitu de unu raportu, o espunere de motive si de diferitele amendamente produse. Punemu chiar’ aci subt ochii cetitoriloru noştri documentele presentate Camerei pentru câ ei se pota judecă in deplina cunoscintia de causa starea in care se afla insemnat’a cestiune ce este la ordinea dilei:
D-loru deputaţi,
Comissiunea de iniţiativa legislativa, alesa din sî-nulu d-vostre, si compusa din d-nii: Teriachiu Alesandru, Chitiu George, Codrescu Ioanu, Fleva Nicolae, Agarici Ioanu, Geani Dimitrie, Carp Petru, Costinescu Emilu, Nicorescu Nicolae, Caprenu Dimitrie si subtsemnatulu, insarcinata fiindu cu o missiune speciala, aceea de a elabora unu tecstu de dispositiuni constituţionale, care se inlocuiesca art. 7 din Constitutiune pe care dissolva-tele Corpuri Legiuitore au declaratu, conformu art. 129, al. I si II, din Constitutiune, că este trebuintia a se supune revisuirii, comissiunea de iniţiativa legislativa are onore de a veni astadi, prin organulu subtsemnatului, alesu raportoru in siedinti’a dela 21 curinte, spre a ve supune resultatulu deliberariloru sale.
De datori’a comissiunii d-vostre a fostu mai antaiu de a constata, câ dreptulu de revisuire, actualele Corpuri Legiuitore ilu esercita conformu reguleloru ce pactulu nostru fundamentalu le a determinatu.
Si dara, precum Constitutiunea din 1866 a esitu din liber’a vointia a representantiloru naţiunii, comissiunea d-vostre spera câ totu asia si adunările aceste noue voru ajunge prin o discutiune calma si patriotica de a opera revisuirea articolului 7, conformu datorintieloru tierei.
Lucrarea ce am onorea de a supune, in numele comissiunii, desbateriloru d-vostre, nu este unu proiectu de lege propriu disu, ci o serie de dispositiuni constituţionale, destinate de a inlocui articolulu 7 din Constitutiune.
Din 11 membri ce compunu comissiunea d-vostre, d. Petru P. Carp a depusu o propunere, in urmatorea coprindere :
„1). In virtutea art. 129 din Constitutiune, se suprima puru si simplu alineatulu art. 7 din Constitutiune care incepe cu cuvintele „numai stainii".
„2). In codulu nostru civilu se introduce urmato-rele modificări:
„Art. 8 si 9 se suprima si se inlocuescu cu art. 16, la care se adaoga urmatorele: „asemenea voru fi dispensaţi de stagiu Evreii cari, născuţi in tiera, nu se voru fi bucuratu de vr’o protecţia străină."
„3). In legea comunala se introduce unu nou ar-ticolu in urmatoriulu coprinsu:
„Israelitii pamenteni voru potea esercita drepturile comunale fara a fi obtienutu mpamentenirea cea mare.
225
_________OBSERVATORI ULU.
considerare de toti membrii comissiunii, subt conditiunea bine intielesa de a’si sustiene, in sînulu onoratei Adunări, fia-care membru amendamentele ce le-a propusu si care de comissiune au fostu respinse.
D. Petru P. Carp, in momentulu acestui ultimu votu de luare in considerare, era absentu dela siedintia, era d. Dimitrie Giani a declaratu inca dela deschiderea siedintiei câ, de orece nu s’a facutu de maioritatea comissiunii nici o concessiune in aceia ce privesce drepturile politice, d-sa, care considera că, esista o coordinare intre drepturile politice si civile, la care drepturi civile era decisu se admita restrictiuni daca s’ar ti facutu concessiuni la drepturile politice, pentru acestu cuventu, a disu d. Giani că nu ia in considerare proiectulu, ab-tienendu-se dela discutarea pe alineate.
Unamitatea membriloru comissiunii — minus d-ni Giani si Carp — ini-a facutu onorea de a me numi ra-portoru.
Aceste esplicari date, si alaturandu in originalu atatu propunerea d-lui Petru P. Carp, cătu si cele-lalte propuneri înaintate de biroulu onoratei adunari, precum deosebitele amendamente respinse in sînulu comissiunii, sosescu la espunerea de motive pe care se bassedia proiectulu de dispositiuni constituţionale, destinate de a inlocui art. 7 din proiectulu nostru fundamentalu.
Raportorulu comissiunii de iniţiativa.
Marzescu.
Bucuresci, 1879 Iuniu 23.	(Va urmâ.)
Finantiele statului romanu in trim. I, 1879.
„Monitoriulu oficialu" publica doue documente de o mare însemnătate;
1)	Raportulu adressatu M. S. R. Domnitoriului de către d. ministru de financie asupra starei finan-tieloru statului in cele d’antaiu trei luni ale anului curinte.
2)	Unu raportu alu d-lui directorii alu regiei monopolului tutunuriloru către consiliulu de admi-nistratiune asupra administrării acestui venitu de-a dreptulu de către stătu.
Prin acele raporturi se constata că, in cele d’antaiu trei luni ale anului curinte, tesaurulu pu-blicu a incassatu sum a de 12.366,375 1. 86 b., pe căndu in trimestrulu corespundietoru din anulu 1879 se incassase surn’a de 16.273,598 1. 49 b. adica, 3.907,222 1. 23 b. mai multu.
Remasitiele acestui trimestru se urca la 10.161,939 1. 14 b., scadiementulu de 3 mii. indi-catu mai susu, va provine dela inpositele indirecte, era mai in specialu dela vămi si dela monopolulu tutunuriloru; elu s’a redusu la 1.504,222 1. 23 b. prin incassarea in a dou’a trilunia a sumeloru datorate de fost’a regia a monopolului.
I). ministru observa si dovedesce printr’unu tablou comparativii publicatu in acestu raportu că, in semestrulu I, ineassarile au fostu totudeauna mai slabe de cătu in celelalte doue urmatore care com-pleteza anulu finantiaru.
In acestu timpu, s‘au mai incassatu in comp-tulu esercitiului anului 1878 surn’a de 8.999,820 1. 86 bani.
In privinti’a cliieltuieleloru, raportulu constata, că creditele acordate pentru primulu trimestru 1879 se urca la‘28.661,583 1. 60 b.
Plăţile făcute au fostu de 15.736,917 1. 36 b., eră in trimestrulu corespundietoru din 1878, s’au facutu plaţi de 11.235,363 1. 52 b.
Adeverulu asupra morţii principelui Louis Napoleon.
(Urmare si fine.)
Depositiunea sergentului Willis.
Ete estrasulu celu mai caracteristicu din lung’a marturissire făcută de sergentulu Willis :
„.........Urmaramu drumulu nostru păna la
3 ore, apoi coboriramu o colina spre unu kraal, câ la o suta metri de riulu Imbanano. Acestu kraal consta din patru, cinci colibi si teremulu era impede d’inaintea nostra; inse „giuru inpregiuru, pe coste, se intindea o brba mare si holde“ inca nesecerate. Primiramu „ordinulu se luamu sieile de pe cai" si se „lasamu caii se pasca.“ Ne cul-caramu afara din colibi si beuramu cafea, pe candu Cafrulu era ocupatu cu adaparea cailoru.
La 3 ore si 50 minute, principele dice: „Se mai damu cailoru inca diece minute." Cafrulu aduse caii si la 4 ore primiramu ordinulu se pu-neinu sieile pe cai. Cafrulu dice că vediuse dincolo de riu unu Zulusu urcandu-se pe inaltimea opusa.
„Insielaramii caii cătu poturamu mai iute. Principele dete atunci ordinulu de incalecare; ceea ce facuramu toti, afara de soldatulu Rogers, care se trudea se isi tiena calulu seu. In acestu momentu se descarcara fara veste mai multe pusei si „noi plecaramu in graba", afara de Rogers, pe care ilu vediui cadiendu langa o coliba.
I.	Ai vediutu pe principe?
R. Nu potu spune deca l’am vediutu. Am vediutu doui omeni cadiendu de pe calu; inse, fiindu in galopu, n’amu potutu vede cine sunt. La vre-o 50 de metri mai departe eră unu felu de tufisiu si, candu ajunseramu pe locotenentulu Carey, ni-se spuse că ordinulu era de-a ajunge la taber’a colonelului Wood. Zuluşii continuara a trage asupra nostra pe o distantia de doue sute metri. Ajunseramu la tabera toti inpreuna pe la 7 ore.
I.	Care era numerulu Zulusiloru ?
R. După focurile pe care le-au trasu, pre-supunu că erau vre-o cinci-dieci. Corporalulu Grubb luă calulu principelui si ilu incaleca, conducăndu propriulu seu calu de friu. Pe principe nu l’amu mai revediutu. “
Astfelu dara, supt-oficiarulu acestei mici trupe certifica :
1.	Câ principele si-a asiediatu omenii pe unu teramu dominatu de coline apropiate, coline acoperite de brba mare;
2.	Câ a datu ordinulu, ocupandu o positiune atâtu de periculosa, de a desielâ caii si câ, in locu de a tramite unu omu se taie nutretiu, mantienendu caii legaţi si la indemana, a lasatu caii se pasiuneze departe de călăreţi;
3.	Câ a intardiatu plecarea;
4. Câ fug’a s’a facutu fara se se fi datu vr’unu ordinu, câ principele nu comandase a se lua dis-positiunile de lupta, de a incarcâ armele si de a incepe foculu; câ locotenentulu Carey nu inplinise, după cum era datori’a sa, acesta lipsa de iniţiativa a siefului;
5.	Câ locotenentulu Carey a fostu ajunsu de omenii sei, după ce deduse esemplulu fugei.
„Prin Israeliti pamenteni se intielegu acei cari, născuţi si crescuţi in tiera in cursu de doue generatiuni nu s’au bucuratu nici odata de vr’o protecţia străină.
„4). In privinti’a drepturiloru civile pentru străini, se mantiene legea din 19 Augustu, a. 1864.“
Acesta propunere, desvelita de autoru in sînulu comissiunii, a fostu sustienuta prin consideratiuni de politica esterna; dara ea a fostu respinsa de unanimitatea tuturoru celorulalti membri din comissiune.
Secţiunile onoratei adunari, candu se voru ocupa de proiectulu comissiunii, voru fi in stare de a aprecia mai bine tota economi’a si inportanti’a propunerii d-lui P. Carp.
Proiectulu de dispositiuni constituţionale pe care am onorea a vi’lu presentâ in numele comissiunii nu pote fi luatu in esaminarea d-vostra separatu de diversele amendamente produse in sînulu comissiunii, si care amendamente au picatu sau prin paritate de voturi sau pentru câ ele n’au intr’unitu maioritatea reglementara.
Proiectulu de dispositiuni constituţionale si diversele aceste amendamente esprima totu fondulu cugetariloru si ideiloru emise in numerosele siedintie ce comissiunea a tienutu.
Amendamentele propuse de d. Emilu Costinescu sunt urmatorele:
Prin antaiulu, se acorda scutirea de stagiulu de diece ani strainiloru născuţi si crescuţi in Romani’a, si cari nu se voru fi bucuratu vr’o data de o protectiune străină.
D. Costinescu gasesce câ este o rigore estrema, si care numai esista in nici unu stătu din lume, câ strainulu nascutu si crescutu intr’o tiera se aiba tre-buintia câ si părinţii sei se se fi nascutu in aceeaşi tiera si se nu se fi bucuratu vr’o data nici densii de o protectiune străină, pentru câ se fia scutitu de stagiulu de diece ani de la dat’a cererei sale de inpamentenire. Acesta rigore, sustiene d. Costinescu, este cu atatu mai isbitore, cu cătu până astadi strainulu nascutu si crescutu in Romani’a deveniâ cetatienu romanu prin simpla opţiune.
Alu douilea amendamentu propusu de d. Costinescu cere câ, prin esceptiune, si numai prin acesta un’a si singura data, se se admita la bucurarea drepturiloru de cetatienu romanu personele coprinse intr’o lista, ce se va vota de odata cu modificarea art. 7 din Constitu-tiune. In acesta lista propunetoriulu amendamentului cere se se inscrie: A) Evreii cari au servitu in armata dela aplicarea legei de recrutare din 1864 pana astadi. B) Evreii, cari au urmatu pana astadi scolele romane si au dobanditu bacalaureatulu. C) Aceia cari au facutu o donatiune inportanta unei institutiuni de cultura sau de binefacere. D) Aceia cari au stabilitu o industrie si o fabrica inportanta in tiera, afara de fabricele de rachiu. E) Aceia cari au scrisu in limb’a romana o opera scientifica seu literara.
Ambele aceste amendamente au picatu prin paritate de voturi.
Intielepciunea d-vostra politica si legislativa nu va intimpinâ vr’o greutate spre a constatâ enorra’a deosebire si consecintiele naturale ce potu a se deduce din redactiunea acestoru doue amendamente, cari contienu unu fondu de idei deosebitu de acelu ce tecstulu dis-positiunilnru constituţionale in întregimea sa pote se esprime.
Din espunerea de motive ce precede tecstulu acestoru dispositiuni constituţionale, onorat’a Adunare se va covinge despre spiritulu, care a predomnitu in sînulu comissiunii.
Câ raportorii fidelu, sunt inse datoriu de a con-constatâ câ toti membrii comissiunii, afara de d. Carp a cărui sistema in resolvarea cestiunii israelite o cunos-ceti deja, au fostu unanimi in sustienerea acestoru patru mari principii.
1)	N’au esistatu si nu esista in tiera israeliti romani, ci israeliti indigeni, adeca născuţi in tiera, dara neasimilati nici prin limba, nici prin moravuri, nici prin aspiratiuni cu naţiunea romana.
2)	Inpamentenirea se se dea fia-carui strainu, fara deosebire de credintia religiâsa, in modu individuala si prin lege speciala.
3)	Formele de naturalisare se faca parte integranta din Constitutiune.
4)	Dreptulu de a dobândi imobile rurale se fia unu dreptn politicii si nu civilii.
In privinti’a dreptului de a dobândi imobile in Romani’a, am onorea de a ve alatura doue amendamente care au fostu respinse in sînulu comissiunii. Autorii unui amendamentu sunt d-ni Codrescu si Nicorescu. Autorii celui-laltu amendamentu sunt d-ni Teriachiu si subt-seninatulu.
Amendamentulu d-lui Codrescu are urmatdrea co-prindere:	„Numai aceia ce se bucura de deplinetatea
„drepturiloru de cetienu romanu potu dobândi imobile „in Romani’a"
Amendamentulu d-lui Teriachiu si a subt-semnatului glasuiesce in modulu urmatoriu :
„Străinii, chiar’ si cei născuţi si crescuţi in tiera, „daca nu voru dobândi inpamentenirea, n’au dreptulu de „a dobândi proprietăţi imobiliare, prin acte intre vii, „dispositiuni testamentare seu usucaptiune.
„Prohibitiunea acesta nu se aplica la acei străini, cari după legile anteriore aveau dreptulu de a dobândi „imobile"
D-nii Codrescu si Agarici au mai propusu o opi-niune separata:	„Celu in pamenteni tu nu va potea eser-
„citâ mandatulu de representatu alu naţiunii, precum „nici îndeplini funcţiunile de ministru si de membru la „inalt’a curte de justiţie si de cassatiune, de cătu după „trecere de 20 ani inpliniti dela dat’a promulgării legii, „prin care va ti dobanditu inpamentenirea."
Si acesta opiniune a avutu nenorocirea de a fi respinsa de maioritatea comissiunii.
Tecstulu de dispositiuni constituţionale ce voiu avea onorea a vi’lu ceti indata, după votai ea deosebite-lorp alineate din care se compune, a tostu luatu in
Monopolnln tutunuriloru.
Din raportulu ce avemu suptu oclii resulta câ vendierile in timpulu dela Aprile până 6 Iuniu cătu s’a administratu de-a dreptulu de către stătu, au fostu de 3.537,355 1. 80 b., adeca cu 327,788 1. mai multu de cătu in aceleaşi luni din 1876 si cu 126,718 1. mai multu de cătu iu aceleaşi luni din 1877; ele inse au fostu cu 486,280 1. mai mici de cătu in 1878, ceea ce se intielege de sine, de vreme ce atunci eră iu tiera o însemnata popo-ratiune flotanta.
Chieltuielele, din contra. au fostu mai mici de cătu in epocele corespundietore din 1876 si 1877 ; ele au fostu cu putinu mai mari de cătu cele d’antai luni din 1878, inse vendierile iu 1878 au fostu mai mari de cătu cele din anulu curentu si e naturalu câ chieltuielile se fi fostu mai slabe, de bre-ce ele nu crescu in aceeaşi proportiune cu veniturile.
Din veniturile sale. actual'a direcţiune a monopolului a platitu statului cuvenita redevantia de
1.602,000	pe timpulu dela 6 Aprilie până la 6 Iuniu, mai remanendu'i unu saldu disponibilu de 469,119 1. 61 b.
Acestu saldu, adaoge raportulu, va merge crescendo din luna in luna si va fi iutrebuintiatu a stinge datori’a de 3.356,972 1. 75 b., ce direcţiunea a contractatu fatia cu ministerulu de finatie pentru tutunurile si materialulu de totu felulu ce s’au predatu nouei administratiuni.
Depositiunea corporalului Grubb.
Marturissirea corporalului Grubb ofere mai putinu interesu. Se observa cu tote acestea faptulu, câ Zuluşii, vediendu pe Englesi câ iau dispositiunile loru de retragere, au strigatu in limb’a lorii: „Eta laşii de Englesi!" Este inse de notatu partea urmatore din interogatoriulu seu :
—	Care a fostu „celu din urma ordinu datu?"
—	Principele comandă: „încălecaţi!" si n’amu mai audiţii altu ordinu după acesta; inse la sgo-motulu inpuscaturiloru me uitaiu ia locotenentulu Carey, deteramu amendoui pinteni cailoru si por-niramu in galopu.
—	Câţi Zuluşi erau ?
—	Potu dice câ erau vre-o patru-dieci seu cinci-dieci.
—	Cu ce arme trageau Zuluşii ?
—	După ran’a glontiului care a lovitu pe Abel, amu recunoscuţii câ erau pusei Martini-Henry.
— înainte de a incaleca, cum eraţi asiediati?
— Eramu in linia, principele fiindu in fati’a nostra; eramu cu spatele spre kraal."
Astfelu se confirma relatarea sergentului Willis, in ceea ce privesce ultimulu ordinu si numerulu restrinsu alu agresoriloru. Candu intr’unu asemenea momentu, unu soldatu vede patru-dieci de inamici, se pote prinde cineva câ nu trebue a se citi de cătu celu multu doue-dieci si cinci. Acesta nu face de cătu se dovedesca *si mai multu lips’a de esperientia a siefului si reu’a atitudine a locotenentului Carey.
226
OBSERVATORIULU.
Calaretiulu Cochrane.
Marturissirea cea mai desluşită si mai dramatica e aceea a calaretiului Cochrane.
„Principele ne dete ordinulu se desielamu caii. O ora după aceia principele comanda se punemu sieile. După ce facuramu acesta, locotenentulu Carey observa ca sunt trei ore si jumetate si principele ordona de a ne pregăti pentru incalecare si apoi de a incalecâ. Eramu langa densulu. Ne aruncaramu pe cai; dara pe elu nu ilu vediui se faca acesta. Mi se pare ca potrivia ceva la freulu calului. Deodata isbucnesce in contra nostra o salva de pusei si nesce Zuluşi scotu unu strigatu teribilu.
Caii se speriara si abia ii poturamu tiene. Unii scapara. După ce trecuiu tufisiulu la vre-o 50 de yardi de kraal, vediuiu pe principe pe josu, incoltitu de aprope de Zuluşi. Calulu seu alerga in alta direcţiune. N’amu mai revediutu pe principe, m’amu luatu după locotenentulu Carey. Elu nu dete nici unu ordinu. Cam după unu patraru de ora, Grubb si AVillis ne ajunseră si ne spuseră câ Abel, Rogers si Cafrulu fuseseră omoriti.
—	In ce direcţiune alerga principele ?
—	Elu alerga după noi.
—	Câţi erau Zuluşii cari ilu urmariau?
—	Credu ca erau vre’o doui-spre-diece.
—	Câtu de departe erau aceştia de elu?
—	Câ la vre-o trei metri; ei aveau toti pusei si azagaie.
—	Facutu-s’a vre-o încercare pentru a ve uni, pentru a ve face se ve opriţi sau pentru a scapâ pe principe ?
—	Nu; n’aveamu cu noi de catu carabinele.
—	Pana la ce distantia ati alergatu?
—	Vre-o doue mile, fara a ne opri.
—	S’a ingrijatu care-va de principe?
—	Nu; eramu despărţiţi."
De aici se pote judeca prea bine purtarea locotenentului Carey. E invederatu câ, deca principelui i-a lipsitu sângele rece si esperienti’a, apoi suplinitoriulu seu, care avea de dreptu comand’a — de vreme ce siefulu seu era urmaritu intrunu modu isolatu — n’a facutu nimicu, avendu patru călăreţi la ordinele sale, spre a scapâ pe camera-dulu seu, pe care ilu amenintiau doui-spre-diece selbatici, reu armaţi.
Soldatulu Letoga.
Eta in fine ce dice soldatulu Letoga :
„Trecendu pe d’inaintea principelui care tienea scar’a cu o mana si se incercâ se incalece, i diseiu: „Grabiti-ve, ve rogu, domnule, de-a incalecâ." Elu nu-mi respunse; se silea si nu potea se apuce friulu. Ilu vediuiu cadiendu si calcatu in peciorele calului.
Carey ne conducea. Fugiramu in galopu vre-o doue seu trei mile. Vediendu câ Grubb si Willis nu ne potu ajunge, sfatuiiu pe Carey se-i asteptamu. Elu imi respunse: Se trecemu mai anteiu valea si, candu vomu fi pe inaltime, vomu asteptâ. Nu s’a datu nici unu ordinu câ se ne adunamu, se ne oprimu, se inpuscamu sau se incercamu a scapâ pe principe. Locotenentulu Carey se margini a ne dice numai atâta : „ Iute! Iute! Se ne grabirau! “
Ce se adaogemu, dice „la France", la aceste marturissiri atâtu de conchidietore ? Comandantulu supremu a comisu o mare gresiela, punendu supt ordinele unui june fara esperientia o recunoscere asupra inamicului si subordonandu principelui pe unu oficiaru cu servitie indelungate.
Principele a doveditu odata mai multu, câ studiulu nu pote inlocui esperienti’a. Elu a cadiutu in inprejurari dramatice, fara a luâ in tiâr’a inamica nici una din dispositiunile cele mai elementare, spre a asicurâ scaparea sa si pe aceea a omeniloru sei, fara a retiene macaru, in momentulu necessaru, pe soldaţii sei prin comand’a: „începeţi foculu!"
Locotenentulu Carey a fugitu celu d’anteiu cu unu egoismu pe care nu-lu p6te esplicâ de câtu o pisma ascunsa seu o frica fara margini.
Soldaţii, lasati fara ordine, au parasitu pe Francesu, spre a urmâ pe adeverulu loru oficiaru in fug’a sa nebuna preste câmpii.
Nu ne miramu câ asemeni incidente au pro-dusu in Engliter’a o emotiune atâtu de mare. Vechi’a reputatiune a armatei britanice este, in adeveru, forte atinsa.	„Romanulu."
Sciri diverse.
— (Cerculariu) câtra tote oficiile protopresbi-terale din archidiecesa.
Fiindu a se pune 'cu inceputulu anulai scolasticu
1879/80 in lucrare regulamentulu seminarialu in tota estensiunea sa, se publica urmatorele dispositiuni ale aceluiaşi regulamentu privitore la primirea eleviloru:
§. 17. Tinerii, cari aspira a fi primiţi in vre-o secţiune in instit.utulu arcliidiecesanu, au a’si presentâ suplicele instruite (§. 19) in regula celu multu pana la 1 Augustu st. v. avendu a se presentâ celu primitu in persona la 1 Septembre st. v. si a satisface indatorirei din §. 22.
§. 18. In despartiamentulu pedagogicu se pri-mescu numai acei tineri, cari au absolvatu 8 classe gimnasiale cu succesu bunu; era in despartiamentulu pedagogicu se primescu tineri, cari au absolvatu cu succesu bunu 4 classe gimnasiale sau 3 respective 4 reale.
Abatere dela acesta se pote face pentru pedagogi cu mai puţine classe de pregătire numai prelanga unu esamenu de proba, care se va face in presenti’a corpului profesoralu (§. 30 a.)
§. 19. Pentru primire se recere, câ aspiranţii se producă in suplica scrisa de mana proprie prelanga o scurta descriere a vietiei loru, urmatorele documente:
a)	atestatu	de botezu;
b)	atestatu	de scola;
c)	atestatu	medicalu despre	starea	sanetatii	si
anume,	câ nu au	nici unu defectu spiritualu,	sau	cor-
poralu.
§. 21. După primire fia-eare elevu se presentâ la direcţiunea seminariala spre înmatriculare.
§. 22. La înmatriculare, care e de a se face in cele dintaiu 3 dile după primire va fi datoriu fia-care elevu din ambe despartiamintele a solvi tacs’a de 60 fi. pe fia-care anu. Afara de acesta fiacare elevu la prim’a sa inscriere in ori-care din despartiamintele seminariale va fi datoriu a solvi la direcţiunea seminariala, odata pentru totu-deauna tacs’a de 2 fi. pe sama bibliotecei seminariale (§. 8).
§. 23. Nici unu elevu nu pote in acelasiu timpu frecventâ câ ascultatoriu ordinaru si alte institute de invetiamentu.
§. 26. La toti elevii institutului atatu din secţiunea teologica, câtu si pedagogica se dâ cuartiru comunu si viptu preste totu anulu, fara a plaţi altu ceva, decâtu tacs’a prevediuta in §. 22 alu acestui regulamentu.
Dispositiuni transitore.
§. 79. In trei ani consecutivi după introducerea regulamentului se potu primi la ascultarea studieloru teologice tineri si numai cu 6 classe gimnasiale, nefiindu numerulu 90 completu cu tineri cari au absolvatu giin-nasiulu.
§. 80. In caşuri de necessitate notorica potu fi admişi prin consistoriu candidaţi de teologie si cu mai putina pregătire, dar’ neaperatu celu putinu cu 4 classe gimnasiale. Pentru instruirea acestora se voru infiintiâ despartiaminte separate in institutu.
Aceste dispositiuni vei avea tit. d-ta a le publica in tractulu de subt administratiunea tit. D-tale spre scrirea si orientarea aceloru tineri, cari voescu a ascultâ studiile elericale sau pedagogice in institutulu archidie-cesanu, observandu-se câ in anulu scolasticu 1879/80 se voru primi in seminariulu andreianu in tote trei cursurile clericale precum si in cele trei pedagogice până la 100 elevi, cari toti voru avea a solvi tacs’a de 60 fi. si câ suplicele pentru primire in cursulu I clericalu si pedagogicu se potu aşterne esceptional-mente si până la 10 Augustu st. v. a. c.
Din siedinti’a plenara a consistoriului archidiecesanu tienuta la Sibiiu la 4 Iunie 1879.	„Telegr. rom.“
— (Proclamatiuneaprincipeluibulgaru.) Principele Alesandru, puindu peciorulu pe pamentulu Bulgariei la Varna, a datu urmatorea proclamatiune :
„Prea scumpii mei patrioţi! Alesu prin votulu unanimu alu poporului Bulgaru la tronulu princiaru si in momentulu solemnu candu punu peciorulu pe pamentulu Bulgariei, simtu trebuinti’a de a esprimâ câtu sunt de convinsu de santieni’a datorieloru ce’mi sunt inpuse prin vointi’a naţionala si câtu dorescu de a consacrâ tote poterile mele pentru fericirea Bulgariei, care devine patri’a mea.
înainte de a me duce in nou’a capitala pentru a luâ direcţiunea afaceriloru gubernarii principatului, credu de datori’a mea de a me duce la Tîrnov’a pentru a depune juramentulu solemnu adunării naţionale, care m’a alesu.
Anuntiandu poporului bulgaru sossirea mea in principatu, rogu pe a Totu-Poterniculu de a bine-cuventâ silintiele mele.
Speru se gasescu in patriotismulu poporului bulgaru concursulu ce’mi este trebuinciosu pentru a asicurâ fericirea tierei, careia declaru câ i consacru de aci înainte tota vieti’a mea.
Domnedieu celu a totu poternicu se’mi vie in ajutoriu."
Alesandru 1.
—	(Invitare)*) Acei onor. domni caror’a li s’a inpartasitu proiectulu de statute pentru consortiulu „Furnic’a", si cari si altcum dorescu a participâ la adunarea generala a „Asociaţiunei transil. p. lit. rom. si cult. pop. rom.“ sunt rogati a veni cu o di mai înainte de deschiderea adunarei gener. la Sighisior’a, spre a participâ la un’a conferintia tienenda in obiectulu acesta.
Pentru comitetulu provisoriu:
A. Trombitasiu.
—	(„Romani’a“) va fi titlulu subt care va apare in Rom’a unu diariu bimensualu cu scopulu de a face cunoscuta tier’a romana dela Dunăre in Itali’a. Direcţiunea diariului este incredintiata d-lui Enrico Croce conuscutu deja Romaniloru prin scrierile sale. Birourile „României" sunt in Foro Traiano 45, Rom’a. Abona-mentulu este numai 8 lei pe anu si 4 pe jumetate de anu pentru Romani’a, Transilvani’a si celelalte tieri locuite de romani. — Vomu salută cu bucuria apari-tiunea acestui diariu roinanu in antic’a capitala a gintei latine.
—	(Iutiel’a tren urilor u). — Unu interesantu studiu s’a publicatu in Germani’a asupra iutielei trenu-riloru in diferitele tieri ale Europei. In Engliter’a, intre Londra si York, Londra si Hastings, trenurile mergu cu mai multa rapediciune; au o vitesa de 80 km. pe ora. In Belgi’a, câte-va trenuri accelerate făcu aprope 67 km. intr’o ora. In Franci’a trenurile accelerate intre Paris si Bordeaux percurgu 63 km. pe ora; aceiaşi vitesa esista pe lini’a dintre Berlin si Coloni’a.
In Itali’a maximulu este de 50 km. intre Boloni’a si Brindisi; in Austri’a de 40—48 km.; in Russi’a, pe lini’a Petersburg-Moscova, si in Elveti’a intre Genev’a si Lausane de 43 km.
Post’a redactiunei.
—	J. D. — Akna-Sugatag. „Catechismulu calvinescu" va esi de subtu tiparu numai preste o luna. Sunteti prenotatu.
—	V. A. — Clusiu. „Memoriulu" d. J. St. Siu-lutiu se afla de vendiare insusi la autoru aici in Sibiiu.
—	C. M----Toporoutiu. Abonamentulu regu-
latu. Scusati erorea. — Poesiile lui A. Murasianu s’au publicatu in brosiura, dar’ ele nu se mai afla de vendiare. Bine ar face veduv’a repaosatulului bardu sau vre unulu din literaţii noştri mai tineri deca ar publicâ o a dou’a editiune a aceloru poesii. Venitulu acelei editiuni s’ar potea apoi adaoge la fondulu pentru ridicarea unui monumentu demnu de autoriulu loru'.
*) Diarele romane sunt rogate a reproduce acesta invitare.
Cursulu miMieteloru iu val. austr.
Vien’a, 24 luliu.
Galbinii imperat. de	auru...........................fl
Maneta de 20 franci...................................
Imperialii rusescu.....................................
Maneta germana de	100 maree........................„
Sovereigns englesi............................ .	,,
Lira tureesca.........................................„
Monete austr. de arginta 100 fl.......................
.Y49 cr. 9 20'/, „ 9-35 „ 56.70 „ 12.- „ 10.58 „
Cursuri de Bacuresci in Lei noi (franci).
22 luliu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%	...... I. I0l.’/*b.
Iinprumiitulu Oppenh-Min din 1866 cu 8%	.	.	.	.	„	101. —	„
Obligaţiune de imprumutn dominiale din 1871	cu 8°/0	>.	101.—	„
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7%...............„	96.3/*	»»
Oreditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu	70/*	.	.	.	„	91.%	„
Irnprumntulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8%	,,	100 —	,,
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 1U%	•	•	■	„	l»3.—	„
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0	•	•	•	»	32 90	„
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868	eu	6%	•	•	„	94-75	„
„ALBINA44
Institutu de creditu si de economii in Sibiiu.
Acorda inprumuturi cu interese scadiute pe langa amanetare de chartii de valore unguresci, austriace si de Romani’a; pe langa amanetare de auru si argintu cum si de scrisuri fonciari (Pfandbriefe) ale instituteloru ipotecarii;
escompteza chartii de valore si cuponi espirati sau cari espira celu multu după 6 luni;
primesce afaceri de incassari, comissiuni pentru cumperare si vendiare de chartii de stătu si de alte efecte, cum si alte comissiuni de banca pre langa coperire.	(82) 1_3
Sibiiu, 21 luliu 1869.
Direcţiunea.
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de machine agricole (69) 14—20
se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a
Mascliielorn lom. de treierat! fle mana si ca verteja
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atatu locomobiie catu si Stabile. Mai in colo fabricamu in marinii diferite si de o con-structiune probata:
Ciururi pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Cataldge ilustrate ia limbile patriei, se tramitu gratuita si franco.
Editoru si redactoru respons. <*. Baritia in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krairt iu Sibiiu.