Observatoriulu ese de doue ori in septemaua, mercurea ei sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fi. s<u 23 franci, pe 6 luni 6 fl. 8du 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -economicii- si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sdu linia, cu litere mernnte garmondu, la prim’a publicare ckte 7 cr., la adou’a si a trei’a ckte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tosaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assern-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 55.	Sibiiu, 11/23 Iuliu 1879.	Anulu II.
Cestiunea emancipării jidaniloru din Romani’a.
Diaristic’a germano - niagara nu numai din monarchi’a nostra austro-ungaria, ci si cele mai respandite foi din strainetate se preocupa cu cestiu-nea emancipării jidaniloru din Romani’a, ce in momentele de fatia a devenitu o crisa acuta, respective cestiune de cabinetu dupace ministrulu-pre-siedinte Bratianu si-a si datu era Domnitoriulu ia si primitu demissiunea invitandu si insarcinandu
—	precum ne anuncia scirile mai recenţi telegrafice
—	pre Demetriu Ghic’a cu formarea noului cabinetu.
Caus’a acestei crise este, — precum se scie — diverginti’a escata intre păreri, cu privire la resol-virea dispositiuuei din punctulu 44 alu tractatului de Berlin croitu de câtra poterile europene, prin care independinti’a României s’a facutu pendinte dela esecutarea acestui punctu relativu la condi-tiunile de naturalisare ale strainiloru veniţi in Romani’a, adeca nu numai a jidaniloru, ci si a tutu-roru neindigeniloru fara osebire de naţionalitate si confessiune.
In decursulu desbateriloru in camera si după multe din cele mai insufletite discursuri ale depu-tatiloru, modulu celu mai corectu si eficace la resolvirea cestiunei si respective pentru esecutarea corespundietore si practica a susu atinsului punctu conventionalu, s’a stabilitu intru revidiurea Art. 7 din constitutiunea tierii, adeca modificarea aceluia in consonantia cu recerintiele indigitate prin acelu punctu din conventiune. Regimului Bratianu, in butulu celoru mai incordate nisuintie nu i succese a-si face o maioritate spriginitore.
Angustulu spaţiu nu ne permite a comunica lectoriloru noştri tote cate le scriu diariele străine despre acesta cestiune, acum cea mai inportanta intre evenimentele politice esteme. Cea mai buna si esacta informatiune asupra ei, o aflamu clarificata si caracterisata in not’a diplomatica a ministrului de esterne Campineanu tramisa catra agenţii de langa poterile europene pe carea o publica diariulu germanu din Vien’a „Neue Freie Presse“ in Nr. 5350 din 19 1. c. si care negresitu ca va fi reprodusa si in colonele acestui diariu.
Intr’acea inse este bine si necessariu, câ lectorii noştri, mai vertosu cei din Romani’a pe cari
ii privesce si interesedia mai deaprope cestiunea, se scie cum se pronuncia asupra ei diariele de dincoci, anume cele germane magiarone simpatliice jidaniloru si cele magiare ?
Precandu cuuoscutulu mare organu alu „Aliantiei israelite universale “ celu mai latitu si cetitu diariu „Pester Lloydu in Nr. 197 din 18 1. c. intr’unu articolu de fondu, tractandu cestiunea din punctulu seu de vedere pronuntiatu jidovescu speculativii, isbesce in regimu, camera si deputaţi pentru atitudinea loru fatia de jidani si se folosesce de cei mai persiflatori si infruntatori termini, după cum i cam este datin’a a scuipa la tote ocasiuuile candu se ocupa de Romani’a, — atunci diariulu guber-namentalu magiaru din Budapest’a „Hon“ in Nr. 171 din 16 1. a. surprinde pe lectorii sei cu o corespondentia datata din Bucuresci si subscrisa de cuuoscutulu Ludovicu Van dor y redactoru alu diariului magiaru ce apare in Bucuresci sub nume de „Bukuresti Hiradou in care uu arare ori au fostu batjocuriti romanii de dincoce si de dincolo de Carpati, precum insusi o spune pe fatia in esordiulu corespondintiei sale alu cărui coprinsu este urmatoriulu:
„Amu fostu in Budapesta, dar’ n’ara avutu atâta timpu, câ se potu cerceta mai adese ori onorat’a re-dactiune a foiei d-vostre, de si asiu fi doritu acesta mai cu sama, câ se ve pociu dâ desluşiri verbale mai detaiate in cestiunea „jidovesca", care e la ordinea dilei in Romani’a, câ se ve pociu comunicâ mai pe largu in câtu e corecta sau nu purtarea camerei României si a regimului in cestiunea „jidovesca"; dar fiindu câ tote aceste nu le-amu potutu face din caus’a scurtimei timpului si a multeloru afaceri, fia’mi ertatu de si pe scurtu a ve inpartasi in acesta afacere, vederile mele câştigate in urrn’a esperientieloru făcute in decursu de unu siru lungu de ani.
Se nu fiu acusatu. câ dora asiu fi contrariu neamului jidovescu, departe e de mine acesta; din anima iubescu pe patrioţii jidovi din Ungari’a si mai bine amu invetiatu a’i cunosce departe de patria — in strainetate. — Mai multe sute de Jidovi magiari lo-cuescu in Romani’a de decenii, si nu câ dora ’si-ar uitâ limb’a, dar’ nu afli familie de jidovu magiaru, unde copii se nu invetie mai antaiu limb’a magiara, si nu numai câ vorbescu unguresce, dar’ si sciu simţi un-guresce.
Trebue se premitu inca si aceea, câ nepreocupatu ve scriu aceste renduri, voindu a servi purului adeveru. Liberu si sinceru v’amu scrisu si atunci din Bucuresci, candu Russulu a fostu domnu aici si candu Romani’a si press’a ei ne urau pre noi Magiarii. Liberu v’amu
scrisu si atunci candu sabi’a lui Damocle aternâ asupra capului meu, si daca amu avutu curagiu a ve scrie despre lucruri incorecte, au nu este datorinti’a mea a ve vorbi si despre cele corecte ?
Romani’a este nemijlocit’a vecina a Ungariei; in multe privintie interesele nostre sunt identice si asia e cu atâtu mai de lipsa câ in patri’a mea se se cunosca adeverulu.
Acestea premise se vedemu, corecta e purtarea României fatia cu punctulu 44 alu conventiunei din Berlin? Se cautamu corecta e revidiuirea punctului 7 alu constitutiunei romane asia după cum voiesce legislatiunea României a’lu revidiui ?
In Romani’a aflamu 300 mii de Jidovii poloni (er’ nu 130 mii — după cum sustienea „N. P. J.u in Nr. de Sambat’a trecuta.)
Intre acestii 300 mii Jidovi nici cu lamp’a lui Diogene n’amu aflâ nici pe unulu, care se simtia romanesce,
— aceştia se nisuiescu numai spre aceea, câ se aduca Romani’a la sapa de lemnu apoi câ trădători se o arunce in ghiarele Muscalului; Jidovii din Moldov’a nu camatorescu cu 60—70°/o ci su 600—700°/o. E dreptu câ in Romani’a nu se afla nici unu Jidovu polonu, care se nu vorbesca limb’a romana, dar’ ei nu pentru aceea invatia romanesce, câ se pota dice : „Se traiasca patria", ci pentru aceea o invetia, câ se pota strigâ: „Piara Romani’a". Jidovulu polonu nu este, cum au fostu Jidovii noştri magiari inainte de emancipare, cari in anii 1850 au plânsu inpreuna cu noi, in anulu 1861 s’au bucuratu inpreuna cu noi si in 1867 inpreuna cu noi au serbatoritu, fara a fi fostu emancipaţi.
Jidovulu polonu nu scie ce este patriotismulu, Jidovulu polonu nu scie ce e ânim’a, ce e sufletulu; elu nu cunosce aceste scântei domnedieesci, elu numai un’ascie: usur’a fara sufletu; numai unu lucru e sacru inaintea lui: egoismulu cu ori-ce pretiu.
Se nu intrebe poterile europene pe creştinii, daca e adeverata aserţiunea mea? ci intrebe pre Jidovii francesi, germani, austriaci sau magiari, cari locuescu in Romani’a; dela aceştia se cera informatiuni despre coreligionarii loru si apoi se judece.
Poterile europene cu esceptiune de Austro-Ungari’a solicitedia cu tota seriositatea emanciparea Jidoviloru, ba amenintia chiaru pe gubernulu romanu, daca nu va esecutâ câtu mai curendu punctulu 44 din conventiunea dela Berlin, nu după cum cere mintea sana-tosa, ci după cum pretinde interesulu „Aliantiei israelite".
Da! Naţiunea si regimulu romanu voiescu a esecutâ punctulu 44 — inse asia după cum le dictedia spi-ritulu acestui punctu — asia cum le o permitu interesele morale si materiale ale României. Acela care pretinde dela Romani’a mai multu e inamiculu României, acela doresce nimicirea României, câ-ci in acelu momentu, candu Romani’a va emancipâ preste totu pe Jidovii din Moldov’a, in acelu momentu ea este din punctu de vedere economicu nimicită.
Foisior'a
„Observatoriului“.
Materialii pentru biographi’a lui Andreiu Murasiauu.
(Din corespodenti’a lui Andreiu Murasianu.)
Clarissime Domine!
Sibiiu, 19/4 1861.
Am cititu cu multa plăcere pretios’a D-tale scrisore din 17 Aprile, si ’ti multiumescu din profundulu âniinei pentru ostenelele ce ai facutu pentru mine. — Eu la gol’a translatura, câ-ci nu este inpreunata, cum a fostu aci, cu rangulu de concipistu, am ajunsu numai câ Pilatu in Credo, nu am cerut’o cu gur’a au inscrisu la sufletu de omu, câ-ci ea nu e pentru mine; precum D-ta bine scii, la translatur’a din Clusiu a’si avea a traduce din roman’a in magiara si vice-versa, asta din urma totu ar merge, dar’ cea dintaiu nu de locu, câ-ci eu de 11 ani nu am mai prinsu carte magiara a mana apoi mei-odata nu am fostu asia de perfectu in limb’a magiar^ câ se fiu potutu indrasni a stilisâ după spiritulu celu nou, va se dica din capulu meu nu aveamu cuventu se-o ceru nici-odata; dar’ eata cum s’a intemplatu. Dunca si Alduleanu au fostu de multu avisati, câ voru merge consiliari la Clusiu. Femeile loru cu femei’a mea, mai alesu Alduleana, traiau forte bine; acesta audindu câ barbatu ’i merge la Clusiu, a miscatu tote barrierele ânimei bărbatului seu, câ acela cu ajutoriulu lui Dunca se’mi câştige si mie quo cunque pretio unu postu in Clusiu, câ se fia femeile (sic) la olalta.
A vinitu treba alegerii consiliariloru, s’au alesu Dunca si Alduleanu; a venitu rendulu se se alega secretarii, dar consiliarii noştri nu erâ pe acolo. La acesta propunere de secretari, nu sciu bine in Clusiu au in Vien’a s’a intemplatu se dice, câ s’ar fi atinsu ceva si de mine, câ de celu uiai vechiu concipistu alu gubeinului
germanu dela noi, dar’ audindu unu magiaru, ce stâ intr’unu fundu alu salonului numele Muresianu, a intre-batu: Acela este, care a compusu „Deşteptate Romane? respundindui ceilalţi, câ e acela, ar fi disu incetu: Na, joi vagyon." — Va se dica secretariu nu me am facutu.
A venitu mai tardiu rendulu la alegerea concipi-stiloru, dupa-ce mersese la Clusiu si Dunca cu Alduleanu si au asistatu ambii la alegerea concipistiloru, se vede treb’a ca 'aici de mine nu a fostu nici vorba. Asia dara am cadiutu si din concipistu. — Ce se faca ei acum, câ se me imbrace si pe mine cu ceva? Se sculară si votâra cu totii romanii consiliari. câ trebuinti’a neaparata ar cere, câ si mai inainte, infiintiarea postului de „român nyelvbol fordito". Aici sortea pote după recomandatiunea domniloru mei, cu cari eu in viati’a mea nu amu fostu vorbitu de nici unu postu, a cadiutu pe mine se fiu eu simplu translatoru si inca cum sta in decretu, cu leafa de 472 fl. 50 cr. val. aust. adeca plat’a cea vechia de 450 fl. pe care o avu fratele Bobu, si pe care ’lu puseseră translatoru din cancelistu. Acesta e se fia.si rangulu meu, va se dica, din concipistu cu a 9 classa de diete, cancelistu cu a 12 classe de diete. Cu tote aceste in decretu ’mi se dice, câ s’a scrisu totu-odata susu. câ se se aduca salariulu celu de 472 fi. 50 ra. a. la 840 fl. m. a.; dar’ de categoria rangului nu atinge nimicu; va se dica, remane si pe viitoriu rangulu de caucelistu. — Eu decretu'lu mai tienu ceva timpu, cam până la pasci, apoi ilu tramitu frumosu indaraptu, escusandu ’me, câ nu am acea desteritate, câ se potu traduce bine si curatu din romanesce in magiara, si mai incolo câ am unu baiatu la Gvmnasiulu germanu in Sibiiu, pe care ducendu Iu ia Clusiu, si ne-sciindu unguresce, ar trebui se taie caniloru frundie.
Adaoge! A sera veni la noi femei’a lui Alduleanu cif o scrisore dela barbatu in mana. si dice, câ’ia de-mandatu se mi o citesca. ce este despre mine. Acolo de mine stâ: „spune fratelui Andreiu, câ acum se nu indrasnesca a veni la Clusiu, chiaru de l’aru chiamâ cu forti’a, ci se aştepte, câ pe
pasci vinu eu acasa, si atunci ilu voiu luâ cu mine."
Ce va se dica acesta nu sciu! — Eu dar, se fii siguru, câ ’mi dau dimissiunea din postulu de translatoru si la Clusiu nu me ducu de feliu! La lun’a lui Iuliu vinu cu familia cu totu la Brasiovu si petrecu până in primavar’a viitore, candu apoi trecu Carpatii cei mândrii carii mi-au fostu pururea pretiuiti, si me asiedu dincolo. D-da la Brasiovu nu poţi se strabati cu mine de sena-toru, câ-ci eu sunt din Bistriti’a si Comesulu mana pe omeni la patri’a loru. — Fa ce poţi. Cu aceste saru-tandute remanu*)
Alu D-tale frate in dreptate
Andreiu m. p.
Clarissime Domine!
Sibiiu, 20/8 Maiu 1861.
Am primitu onorat’a D-tale epistola din 16 a. c. si cele cu bunătate impartasite le-am luatu la anima. In epistol’a de mai inainte eu am scrisu, ca nu am primitu postulu de simplu „fordito" din caus’a limbei magiare in care nefiindu eu asia tare, numai ma’si ti prostituatu. In decretulu meu a stătu curatu, câ lef’a mea este 472 fl. 50 cr. b. W., inse se apromite, câ totu-odata se scrie la curte, câ lefa dela 472 11. 50 cr. o. W. se se maresca
*) Acesta epistola si ceea ce urmedia arata la lumin’a dilei adeveratele cause mai prospete ale amara-tiunei sutietesci de care erâ petrunsu Andreiu Murasianu in a. 1861. Maltratarea morale din partea gubernului de optu luni alui Miko si Kemeny, o simtiâ elu până in ren unchi; se si necajiâ, câ pe langa tote incordarile nostre nu amu fostu in stare de a’i castigâ nici lui — nici altora funcţiunea de senatoru in vreunu municipiu sasescu. Suferindele sale de mai inainte inca’i erâ in memoria prospeta. Elu isi perdu tota patienti’a si cadiâ cu spiritulu.
220
OBSERVATORIULU.
Romani’a astfelu voiesce a satisface punctului 44 din conventiunea de Berlinu, că, modifica punctulu 7 din constitutiune intr’acolo, ca toti aceia, cari sunt in-pamenteniti in Romani’a se se bucure de tote drepturile civile si politice, pre Jidovi ii privesce preste totu de străini, nu le ia inse calea si modulu spre a se pote face cetatieni romani. — Jidovulu ca si cresti-nulu pote petitionâ pentru inpamentenire si acesta i se va dâ si lui ca si creştinului.
Astfelu voiesce Romani’a a resolvf cestiunea jido-vesca, si cine cunosce inpregiurarile de aci, acela nu pote de câtu se aprobe acesta procedere prevedietore si acomodata.“
Deocamdată credemu a fi de prisosu a mai face vre-unu comentariu la aceste descoperiri ale compatriotului nostru magiaru, — inpamentenitu in liber’a Romani’a. — Mai eclatanta si plausibila reflecsiune asupra aberatiuniloru lui „Pester Lloyda decâtu cum o face acesta corespondentia a d-lui Vandory, nime dintre ai noştri, nici unu diariu romanu nu i-o aru pote face.
Dar’ lui „Hon“ i si păru reu de acesta sinceritate, pentru aceea indata a dou’a di, adeca in Nr. urmatoriu 172 din 17 1. c. se si grăbi a dâ alta fatia lucrului, accentuandu in altu arti-colu de fondu totu in cestiunea jidaniloru: „câ cele desfasiurate in corespondenti’a publicata in numerulu precedente, — adeca in a lui Vandory se se considere numai câ vederi de ale celoru interesaţi din Romani’a (?!)“	Vedi domne câ si
candu aru vrea se-lu scuse inaintea „ Al ian t iei israelite“ pre bietulu corespondinte alu seu care din capulu locului a declaratu negru pe albu câ totu ce scrie este o afirmatiune basata pe espe-rintiele sale proprii si este purulu adeveru necon-testabilu.
Asia isi intielege si isi inplinesce missiunea sa ministerialulu „Hon“.	Curţius.
Romani’a.
Revisuirea constitutiunii.
Proiectulu propuşii de d. Braescu.
Art. 7. însuşirea de romanu este originala sau dobândita; ea se conserva si se perde potrivitu regule-loru statornicite de legile civile.
Este romanu originalu celu ce descinde din familie cu sânge romanu, de origine traditionara, care este nas-cutu din părinţi cetatieni romani si crescută cu religiunea, limb’a si moravurile naţionale ale acestei tieri.
însuşirea de romanu, la care se refere si art. 8 alu Constitutiunei, este singur’a, care concede drepturi comunale si politice, precum si dreptulu de a dobândi proprietate de imobile rurale si urbane; acesta insusire pote fi acordata străinului in conditiunile urmatore:
A. Membrulu unei naţiuni constituite de ori-care religiune, dintr’unu Stătu esistentu organisatu, autonomu si de sine statatoriu, unde Romanulu are perspectiv’a si dreptulu a fi indigenată, voindu se’si schimbe patri’a si se devină cetatienu romanu, se va presentâ, in per-sona, la sonsiliulu de miniştri, depunendu’i urmatorele acte :
la 840 fi. v. a., er’ de rangu in decretu n'a fostu pomenire de locu decâtu cum ti-am disu, „fordito“. Apoi nefiindu vorba de rangu, de sine se intielege, câ la Clusiu rangulu translatoriului a fostu si este class’a a 11 cancelistu, cum a fostu D. Bobu, de care se nu te indoiesci nimicu. Dara mie imi pare forte bine, câ am scapatu asia usiurelu, câ-ci officiulu de translatoru imi era de nesuferitu. Capatandu ceva coprindere in Bra-siovu, câ se potu tienea cas’a’mi. nu a’si trece in Ro-inani’a: câ-ci eu o sciu destulu de bine cum le mergu la ai noştri trebile acolo, insa „nevoi’a n’are voia.“ — Archiepulu Siulutiu nu vine la Sibiiu, câ-ci a mefsu cestu de aici la elu. — La 15 Maiu au fostu de aici mai mulţi la Blasiu, la serbarea ceremoniei din 1848. Totu ce am intielesu, câ se a otaritu acolo mai insemnatu, ar fi in voirea pentru adunarea unui congressu naţională din totaMoarchi’a austriaca, pentru-câ s’a determinată cum audu a se petitionâ la Imperatulu.
La Sibiiu au facutu sasii cu alegerea amploiatiloru romani si mai mare scandalu, decâtu in Brasiovu; câ-ci Vineri au alesu pe fratele Roşea, ginerele protopopului Panovits, juristu, nascutu in Seliste in suta, seu in comunitate, unde a respunsu 14 fi. v. a. câ cive, si Sambata erâ se’lu alega de Senatoru et In-spectoru peste Seliste. Omuiu o avea câ a mana, si candu colo ce se vedi, remase cu c— in balta, câ-ci D-lu Conradt Schmidt, procuratorele financialu, venindu numai in dilele trecute dela Vien’a unde fusese chia-matu, a sucitu treb’a in mijloculu votatiunei, câtu Roşea pentru neajunsulu voturiloru, a remasu pe josu. — !!!
Altu romanu Wladu Chioru din Bungard, vor-bindu cu corniţele, s’a intielesu câ se’si cumpere la Sibiiu ceva mosiora; elu de locu si cumpără inca in aceeaşi di o fenatia cu 450 fl. v. a., cu sperantia câ va intră in comunitate si la magistratu câ Senatoru, câ-ci este erasi juristu, si a fostu adjunctu judecatorescu ; inse candu a mersu cu chartiile gata, sasii ilu detera pe usia dicundu, câ s’a pomenitu prea tardiu, si acum se pote apucâ elu singuru, câ se ’si cosesca livad’a.
Pe Bologa la indreptatu corniţele se merga la vatr’a lui, unde s’a nascutu, la Nocrich, câ acolo ilu pote face si Konigs-Richter, ma in Sibiiu nu!!! — Cu aceste recomandatu amorei D-tale celei fratiesci, si
a)	O petitiune legalisata, prin care va declară do-rinti’a si vointi’a sa de-a deveni cetatienu romanu si de-a fi statornicită in Romani’a, cerendu a i se deschide calea pe care se ajunga a fi onoratu cu unu asemenea dreptu.
b)	Acte in regula pentru starea sa civila.
c)	Unu certificatu originalu dela ministeriulu de esterne alu patriei sale primitive, constatandu câ a avutu si a practicatu acolo, celu putinu diece ani, drepturile civile si politice; câ este liberu a emigrâ dela aceea cetatienie si câ până la dat’a acelei liberări, candu s’a retrasu de acolo, nu a planatu asupra’i nici o peta pentru vre unu delictu seu crima si nici interdictiune seu falimentu.
d)	Dovedi despre capitalurile, starea, professi’a seu messeri’a ce esercita; si
e)	Unu certificatu dela primari’a comunei, unde si-a asiediatu domiciliulu realu, după venirea sa in tiera.
După inplinirea anului alu cincilea dela prim’a cerere, va presentâ din nou consiliului de miniştri o alta petitie legalisata, repetitore declaraţiei sale anteriore si cererii de a i se dâ inpamentenirea, depunendu certifi-catulu primăriei unde domiciliedia, doveditoriu întreprinderii cu care s’a ocupatu, onestitatea cu care s’a purtatu si câ in totu timpulu aceloru cinci ani trecuti, fara se recurgă la vr’o protecţie străină, a participată la tote dările si sarcinele catra stătu, judetiu si comuna, pac-tidiandu totu-d’aun’a in relatiunile sale cu naţionalii locali in societatea romana.
După inplinirea a diece ani dela prim’a cerere, va presentâ consiliului de miniştri o ultima petitie legalisata, repetandu cererile anteriore si depunendu erasi unu certificatu in aceeaşi regula dela primari’a locala care certificatu, de asta data va mai contienea incredin-tiarea, din partea primăriului, câ solicitatoriulu indigenatului a doveditu prin faptele sale câ s’a indentificatu cu portulu si obiceiurile romane, câ a invetiatu a ceti si a scrie, ori, celu putinu, macaru a vorbi in destulu de bine limb’a romana, precum si daca densulu a des-velitu in decursulu stagiului sentimente de patriotismu romanu folositore tierei.
Actulu prin care consiliulu de miniştri va statuă asupra unei asemenea cereri, precum si tote petiţiile cu certificatele enumerate mai susu, voru fi inaintate cu Mesagiu Domnescu, mai antaiu Adunării Deputatiloru si apoi a Senatului, la comissiunile caror’a solicitatoriulu va potea se se presinte seu se fia chiematu pentru orice constatare.
Admiterea cererii, adeca acordarea insusirei de romanu, la fia-care adunare, se face cu doue treimi de voturi din numerulu integralu care este hotarîtu pentru compunerea fia-carui Corpu Legiuitoriu.
Candu astfeliu ambele adunari voru fi hotarîtu acordarea insusiri de romanu, Domnulu, după avisulu consiliului de miniştri, va potea acordă sancţionarea si promulgarea decretului de naturalisatiune ale cărui con-secintie, de dreptu, incepu din dio’a publicării acestui decretu in „Monitoriulu Oficialu".
B.	Stagiulu de diece ani se reduce la siese ani pentru strainulu in condiţiile aretate mai susu la liter’a A, care s’ar fi casatoritu si ar avea copii născuţi cu o Romanca; in asemenea casu formalităţile sunt aceleaşi cu derogare numai la termine, asia câ actele prescrise a se face la midiloculu stagiului se făcu in alu treilea anu după prim’a cerere, er’ cele ulteriore se făcu după inplinirea anului alu sieselea.
C.	Pentru strainulu in conditiunile aretate la li-terile A si B, care după veritatea de notorietate publica, a facutu tierei servitie inportante, seu care au adusu in
salutandu totu coprinsulu, inpreuna pe fratele Jacobu, remanu cu profunda stima, si pururea ascultatoriu Alu multu pretiuitei D-tale celu mai sinceru
Mureş ian u m. p.
Clarissime Domine!
Brasiovu 29/3 1861 *)
Dela H. D. Comite Rosetti a sositu la Efori’a scoleloru gimn. romane din Brasiovu unu ursoriu, unde aduce aminte barbatiloru de litere, carii se apucara de traducerea opuriloru clasice, romane, si cere pe lun’a viitoriului Maiu, câ la terminu, ce espira pentru Swe-toniu, si pentru Jornandes (Jordanes), cu tote câ mie mi s’a datu acestu din urma după epistol’a D. Munteanu numai la 30/12 1861 si eu am primitu din man’a D-lui Puscariu abia 29/3 1862 pe Jordanes, lati-nesce, câ Tacitus alu D-tale cu note latine pede de-suptu. Te rogu dara prea frumosu, se binevoiesci a ’mi midiuloci, câ se’lu potu predă tradusu deodata cu Tacitus.
Totulu e 13 cole si 7g, prin urmare se pote lasă si radimâ in omenia mea, care ce nu potu inplinii nu apromitu; era deca 111. S’a D-lu Conte nu ar binevoii a se multiumi cu acesta, atunci eu ilu rogu se faca bine se’si alega pe altulu.
Cu aceste recomandandume buneivointiei D-Vostre, si spuinduve, câ prea onor. familia a D-Vostra se afla sanatosa si in pace, remanu cu profunda reverintia Alu D-Vostra prea obligatu
Andr. Muresianu m. p.
Din contestulu acestei epistole se vede limpede câ aci in anu este erore. Acesta epistola nu e scrisa in 1861, ci din 29 Martiu 1862 adressata lui Baritiu la Bucuresci, unde se află elu pe atunci in missiune data de câtra municipalitate si de câtra tote comunele din districtulu Barsei, spre a midiuloci la camere si la Domnulu tierei deschiderea unei caii ferate prin vreo strimtore a Carpatiloru. A. Murasianu doria, câ Baritiu se se intielega si cu C. Rosetti asupra traductiuniloru si se’i cera unu altu terminu, cum s’a si facutu.
Red.
tiera o industria, inventiuni utile seu talente distinse, ori a formatu in tiera stabilimente mari de comerciu seu de industria, se pote reduce stagiulu la trei ani; formalităţile voru fi aceleaşi prescrise la liter’a A, in-plinindu-se unele la prim’a cerere, altele in alu douilea anu si cele ulteriore după încheierea anului alu treilea.
D.	Pentru câ nascerea si crescerea unui neromanu pe teritoriulu tierei se’i faca perspectiva dreptului la inpamentenire, trebue urmatorele conditiuni:
a)	Părinţii sei se fi fostu cetatieni cu drepturi civile si politice ai unui stătu esistentu organisatu, autonomu si de sine statatoriu si se fi locuitu diece ani in Romani’a; era elu, fiiulu, nascutu si crescutu in tiera, se fia in totulu identificată cu limb’a, portulu si moravurile naţionale romane.
b)	Candu ast-feliu va fi, elu va declară, in anulu antaiu după ce a atinsu maioratulu, la consiliulu de miniştri, printr’o petitiune legalisata, vointi’a sa de a nu urmă naţionalitatea părintelui seu si cererea sa de a fi indigenată in Romani’a, depunendu acte doveditore câ intr’unesce conditiunile de mai susu si câ nu este considerată câ supusu protectiunii străine subt care a fostu părintele seu.
Acordarea indigenatului, in casulu acesta, se dâ fara stagiu, prin filier’a statornicita mai susu la liter’a A; er’ deca solicitatoriulu, pe langa iutr’unirea celoru-lalte conditiuni, va fi casatoritu si va avea copii născuţi cu o Romanca, atunci votulu Corpuriloru Legiuitore, pentru acordarea indigenatului, este numai cu maioritatea absoluta ordinara.
E.	Dreptulu de a deveni deputatu seu senatoru in Adunările Legiuitore, precum si dreptulu de a ocupa funcţiunile de ministru alu tierei, ori representantu alu tierei, seu administratoru ori directoru de scola publica, seu judecatoriu la inalt’a curte de cassatiune, ori alta functiuue dintre acele inamovibile, seu primariu ori ajutoriu de primariu, aceste drepturi sunt acordate inpamenteuitului, de ori-care categorie, numai pentru succesorii sei, adeca numai fiii sei, născuţi si crescuţi romani, incepu, la maioratulu loru, a usâ de atari drepturi, câ avendu densii depliua si perfecta insusire de nationalisati romani.
F.	In respectulu art. 3 din Constituţie, care nu permite colonisarea României cu poporatiuni de ginte străină, prin urmare nici invasiuni deghisate de individi nomadi, fara capataiu si fara patria, se declara câ ori ce individă s’ar introduce in Romani’a fâra se aiba dreptulu de cetatienu alu tierei de unde vine, prin urmare fara dreptulu, care deschide perspectiv’a la indi-genare in Romani’a, este consideratu câ vagabondu, trac-tatu in consecintia si espulsu din tiera conformu legiloru speciale.
Eventual’a participare a unoru asemeni individi la tote datoriele, sarcinele si dările catra Stătu, judetiu si comuna, precum si vechimea oplosirii in tiera prin strecurări in ori ce modu si de oiice feliu, nu creedia nici unu dreptu in favorea loru de a fi consideraţi câ indigeni si cu atâtu mai multu nu le creedia nici o perspectiva de a se incercâ candu va se solicite vr’unu dreptu dintre acele ale cetatienii romane, si nici potu se se folosesca de vr’o protectiune străină ce ar caută a si-o innovâ aici.
G.	Numai pentru acesta una si singura data, se va derogă dela principiile statornicite la liter’a F, in fa-vorea strainiloru aflaţi dejâ in tiera introduşi de mai nainte si standu fara vr’o positie regulata.
Strainulu de ori ce ritu seu confessiune religiosa, care va fi nascutu si crescutu in tiera, esitu din părinţi asemenea născuţi si crescuţi in tiera, deca nici elu nici părinţii sei nu au recursu nici odata la vr’o protecţie străină si au indeplinitu neincetatu fara nici o siovaire seu sustragere tote datoriile, sarcinele si dările catra Stătu, judetiu si comuna; daca este indentificatu in totulu cu limb’a, portulu si moravurile naţionale romane; deca nu planedia asupra’i nici o pata pentru vr’unu delictu, crima, interdictiune ori falimentu; deca purtarea lui in tote interprinderile a fostu onesta si deca a prac-tisatu la nevoile publice cu naţionalii tierii in societatea romana; unu asemenea strainu, care indeplinesce aceste conditiuni, va potea dobândi drepturile de cetatienu romanu prin aceiaşi filiera, cu acelaşi stagiu si cu aceleaşi conditiuni de probe, forme si procedure, statornicite la liter’a A, dispensatu fiindu numai de singur’a conditiuue privitore la possederea anteriora a cetatieniei vr’uuui Stătu.
Strainulu aflatu dejâ in tiera, care pe langa intr’u-nirea tnturoru conditiiloru de mai susu, va fi in vr’unu casu dintre acele aretate la literile B si C, sau care, servindu in armata, a luatu parte activa subt stegulu României in campulu resbelului purtatu de Romani’a, va potea fi dispensatu de ori ce stagiu, dobandindu in-susirea de cetatienu romanu prin aceiaşi filiera si cu aceiaşi regula prescrisa la liter’a A.
Terminulu in care va fi primita petiti’a legalisata cu cererea indigenatului dela ori-care din acei indicaţi aici, la liter’a G, este marginitu la siese luni de dile cu începere din diu’a candu present’a lege va fi promulgata.
Inpamentenirea data unuia dintre aceşti străini, pe temeiu de informatiuni false seu acte neîntemeiate, pote fi revocata prin filier’a justiţiei tierei, după o es-pressa contestatiune sprijinita cu probe.
H.	Redacti’a anteriora a art. 7. din Constituti’a tierei, dela a. 1866, remane suprimata si legea presentâ va servi câ art. 7 alu Constituţiei.
Ori-ce alte legi, regulamente si dispositii, contrarii legei de fatia, sunt si remanu abrogate.
Costinu Braescu.
NB. Restrictiunile si celelalte garanţii de fondu forme si proceduri, ce le am descrisu in acestu alu meu proiectu de lege, mi se păru a fi indispensabile pentru economi’a nationalitatii romane; numai cu aceste garanţii eu aderediu a se modifică redactiunea in vigore astadi a art. 7 din Constituţie.
Către acestea, urmedia se făcu o singura menţiune
221
aceia adica câ este discutabilu deca ar trebui, seu nu, a se adaoge la finele acestui proiectu de lege, urma-torea frasa:
„Fara inse a se prejudecâ, pentru terminele pe „care sunt făcute, ingagianientele internaţionale, coprinse „in conventiunile de comerciu, care deja sunt legiferatei
Costinu Braescu.
Adeverulu asupra morţii principelui Louis Napoleon.
Raportulu locotenentului Carey.
„După ce aflaiu ca Alteti’a Sa imperiala ar intreprinde la 1 Iuniu o recunoscere, spre a găsi unu locu pentru campamentulu dilei urmatore, me oferiu a’lu insoti, de orece cunosceamu terenulu dintr’o escursiune de mai inainte. Cererea mi se acorda: inse in acelaşi timpu fuiu avisatu de catra colonelulu Harrison a nu me amesteca de locu in ordinele principelui, de orece densulu (Harrison) doresce câ tota onorea alegerii locului de campare se se cuvina principelui. Putinu inainte de plecare vediuiu ca nu se făcuseră pregătiri pentru nici o escorta si me adresaiu in acesta privintia maiorului de brigada alu cavaleriei. Primiiu ordinele necessare si la 9 ore si jumetate sidse călăreţi de ai căpitanului Bettington stau gafa d’inaintea cuartliierului generalu. Porniramu deci cu aceştia si cu unu Zulusu amicu. Pe de alta parte sidse Basutosi din corpulu căpitanului Shepstone aveau ordinulu de a ne insoti si inainte de a trece riulu sangerosu, tramiseiu după aceşti omeni. Solulu tramisu se intorse cu respunsulu, ca ei ne voru esi inainte pe cdst’a unui delu, intre colinele Incenzi si Itelezi. Atunci tramiseiu solulu inca odata, insarcinandu’lu se se intdrca aducendu cu sine escorfa."
„La flanculu nostru din drept’a si din stang’a vedeamu despartiamente tari de tiraliori bazutosi. Ajungendu in valea dintre cele doue coline, ne lasaramu josu, de drece voiamu se fisamu cu compasurile nostre positiunea catoru-va coline. Colonelulu Harrison veni calare si ne comunica, ca cavaleria generalului Marshall e gafa de plecare."
„După ce se duse, propuseiu principelui se asteptamu restulu escortei. „Nu e de lipsa, respunse principele, câ-ci suntemu destulu de tari."
„După ce percurserarau o mila si jumetate, ajunseramu pe unu siru de coline stancose si dominante, dincolo de riulu Iliotozi. Propuseiu se descalecamu aci; inse principele observa ca mai bucurosu ar voi se se opresca in apropiarea riului. Ne opriramu aci o jumetate de dra, ocupandu-ne cu schiţări si cu observatiuni cu ochianulu. Neza-riudu pe nimeni, inaintaramu pana intr’o vale la unu kraal*) si acolo descalecaramu, luandu sieile de pe cai. Nu luaramu nici o mesura de precau-tiune, de orece presupuneamu ca nu se afla Zuluşi prin apropiare. Principele era ostenitu si se iutinse josu langa o coliba. Omenii făcură cafea, era eu faceamu recunosceri cu ochianulu. La 3 ore si 35 minute propuseiu se plecamu. Alteti’a Sa imperiala respunse: „Se mai asteptamu diece minute" ; inse deja după cinci minute dete ordinulu cuvenitu. Eu trasraiseiu ordinulu mai departe si me duseiu se’mi aducu calulu dintr’o holda. Pusesemu deja sieua pe elu si incalecasemu, candu audiiu pe Alteti’a Sa imperiala dandu ordinulu: „Gafa de inca-lecare!8 Intorseiu capulu si’lu vediuiu cu peciorulu in scara. In acelaşi timpu dedeiu ordinulu: „încălecaţi !w si zariiu, in momentulu candu omenii se aruncau pe siei, fetiele negre ale Zulusiloru la o depărtare câ de 20 yardi, navalindu prin holde spre noi. Ei scosera unu strigatu si descarcara armele asupra nostra, pe candu noi plecaramu in gona. Credeamu câ toti sunt călări si socotiiu câ e mai bine se trecemu de drba cea mare inainte de-a ne opri, de orece sciamu câ carabinele ome-niloru nu erau incarcate. Cunoscendu din esperiintia câtu de reu inpusîca Zuluşii, nu me asteptamu câ cineva se fia ranitu. De aceia, apropiandune de unu tufisiu strigaiu: „Trebuie se ne adunamu pe eealalta jparte !	Veghiati ^ la retragerea fiacaruia
din noi ! Candu me uitaiu inapoi, vediuiu câ o parte ne urmâ, pe candu eealalta incercâ a ne esi inainte pe la stanca, spre a ne taiâ retragerea printr’o vale prin care trebuia se trecemu. Iu-tr’aceia eramu espusi unui focu aprigu si, după ce trecuramu tufisiulu, unulu din omeni imi dise: „Me temu câ principele e ucisu." Me opriiu, me uitaiu inapoi, si, zarindu calulu principelui pe eealalta parte a tufisiului, ilu intrebaiu deca ar folosi ceva se ne intorcemu. Zuluşii trecuseră deja preste loculu unde trebuise se cada si omulu imi aretâ Zuluşii cari cautau se ne incungiure pe la stanga. Asteptaiu Pana sosiră si ceilalţi omeni si apoi alergaiu mai
________OBSERVATORI ULU._____________________
departe spre a cautâ o trecetore preste riulu Tom-bocho."
Acestu raportu dovedesce, câ locotenentulu Carey a fugitu intr’unu modu rusinosu, fara a in- 1 torce macara capulu, intrecendu in fuga pe soldaţii ceilalţi si parasindu fara ruşine pe cameradulu seu de arme, pe principele neesperimentatu, supt ale cărui ordine i-se poruncise se stea, precum si pe cei doui soldaţi cari si-au gasitu mortea in acesta intemplare.
Depositiuuile soldatiloru din escorta sunt inse desluşite, concordante intre ele si avendu tota apa-rintia adeverului. Aceste depositiuni au fostu făcute supt juramentu, in fati’a comissiunii de ancheta, presiediuta de maioralu Marshall si constituita spre a adunâ marturissirile celoru scapati cu vietia din acea espeditiune: locotenentulu Carey, sergentulu Willis, caporalulu Grubb, soldaţii Letoga si Cochrane si Zulusulu care servea de caleuza.
Vomu reproducemu, după „la France", unu resumatu alu acestora depositiuni, dinpreuna cu reflesiunile pe care le face diariulu parisianu.
(Va urmâ.j
ACADEMIA ROMANA.
Sessiunea estraordinara.
Procesulu-verbalu Nr. 15.
Siedinti’a din 10 Iuniu st. v. 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m.
Procesulu-verbalu alu siedintiei precedente, după ore-cari rectificări, se verifica.
La ordinea dilei continuarea discutiunei asupra proiectului de statute ale Academiei.
Se dâ lectura amendamentului propusu in siedinti’a trecuta de d-nii Ionescu si Stefanescu.
D. Odobescu sustiene redactiunea proiectului. După amendamentulu propusu. d-sa argumentedia câ siedintiele ordinari seu septemanali, n’ar fi possibile, câ-ci de nu aru veni membri in numerulu indicatu, sau de ar lipsi numai unulu, atunci toti cei ce aru fi venitu aru fi para-lisati de a face ceva. Acesta nu numai ar inpedecâ ide’a dominanta de permanentia, dara ar face si nedreptate membriloru aceloru cari ar veni, câ-ci atunci ei aru perde si timpulu si dreptulu la diurna. Apoi lucru s’a prejudecatu prin votarea art. 5, care dice câ activitatea Academiei se esercitâ sau de corpulu intregu, sau de secţiuni, sau de comissiuni. Nu e bine a se restrânge cursulu activitatiei aceştia subordinand’o la numeru, din contra se se lase tota latitudinea pentru membrii cei mai activi. In cele din urma d-lui declara, câ admite a se adaogâ, câ de nu voru fi membri in numeru mai mare siedintiele se se considere câ conferentiali.
D. Romanu dice, câ acestu articolu este din cei mai inportati, pentru câ din elu se prevede permanenti’a activitatiei Academiei, si din acesta causa crede câ trebue se se preciseze bine; de aceea propune se se intdrca la comissiune spre a’lu redige din nou.
D. Babesiu observa, câ după ori-câte discutiuni s’au facutu, e vederatu câ adunarea inca nu e in destulu luminata: articolulu propusu de proiectu pote dâ locu la interpetatiuni diverse. E de doritu a se precisâ mai bine, de aceea sustiene propunerea d-lui Romanu.
D. Laurianu propune amendamentulu urmatoriu la al. 2 in josu.
„Siedintiele septemanale se tienu sau de intregulu corpu academicu, sau de secţiuni, sau numai de comissiuni ; dilele si orele se voru determina printr’unu regu-lamentu.
„Siedintiele ordinare septemanale se potu tiene in presenti’a unei treimi a membriloru actuali.
„Siedintiele sessiuniloru generali se potu tienea numai in presenti’a maioritatiei absolute a membriloru actuali"
In sustienerea acestui amendamentu, d-lui releva cestiunea diurneloru: se nu se confunde acesta cu va-lorea sau validitatea lucrariloru; câ-ci daca in aceste siedintie se va stabili a se luâ resolutiuni seriose, apoi ele trebue se fia mai bine representate; numerulu de a treia parte crede câ este indispensabilu. Câtu despre diurne,d-lui afirma câ e dreptulu câ cei ce voru veui se le primesca.
D. Maiorescu, lasandu cestiunea diurneloru la o parte, arata scopulu siedintieloru acestora si missiunea ce o au in perspectiva. Nu’si pote esplicâ nedumiririle de cari se ocupa unii din membri. Siedintiele acestea dice d-lui, nu au a lucra cu conclusiuni; au a ascultâ comunicatiuni, a face lecturi, a studia diversele lucrări, si rolulu acesta pote se fia celu mai inportantu. Ast-felu ele voru manifesta o activitate regulata.
D. Aurelianu sustiene câ siedintiele de septemana se se pota tienea cu ori-ce numeru de membri; cu atâta mai multu câ nu au a luâ decesiuni de competinti’a sessiunei generale. In aceste siedintie se primescu si se citescu memorii; se trimitu sectiuniloru spre a le discutâ, se făcu comunicatiuni literarie si sciintifice. Asia se urmedia in o mulţime de societăţi literare si sciintifice si nu vede pentru ce s'ar urmâ intr'altu feliu la noi. Marginindu-se numerulu membriloru, s'ar potea intemplâ, câ Academia se tiena numai câteva de aceste siedintie, si cu modulu acesta caracterulu de parmanetia ar deveni ilusoriu.
Se deschide discutiunea asupra art. 10.
D. Stefanescu atrage atenţiunea Academiei asupra acestui articolu, câ-ci de s'ar primi astfeliu ar atrage consecintie forte grave: s'ar potea alege membri actuali onorari si corespondenţi; s'ar potea decerne premii s. c. 1. uumai cu doue treimi din a treia parte din nume-
rulu totalu alu membriloru actuali, care din 36 este numai 12. Se vorbesce, este adeveratu, de esceptiuni; dara una din esceptiuni este art. 22, care se refere totu la art. 10; astfeliu câ 8 membri potu vota unu membru actualii. Acesta nu se pote admite.
Puindu-se la votu amendamentulu d-lui Laurianu după alineate, celu antaiu se admite si de comissiune si de maioritate, era celu urmatoriu intr’unindu paritate de voturi, se amana a se pune la votu in siedinti’a de mane.
Se deschide discutiunea asupra art. 10 din proiectu, devenitu 11. După puţine esplicatiuni, in acordu cu comissiunea, se araendedia si se admite cu urmatorea redactiune:
„Decisiunile Academiei in siedintiele ordinare, atâtu ale intregului corpu, precum si ale sectiuniloru si comissiuniloru, se potu luâ in genere cu maioritatea vo-turiloru membriloru presenti, atunci inse numai candu se afla fatia celu putinu o a treia parte, plus unulu din membrii actuali ai corpului, ai sectiuniloru, sau ai comissiuniloru."
Orele fiindu inaintate, siedinti’a se ridica la 11 si jumetate ore.
Presiedinte Ioanu Ghica.
Secretara ad-hoc, G. Sionu
Procesu-verbalu Nr 16.
Siedinti’a din 11 Iuniu st. v. 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 74 ore a. m.
După lectur’a si verificarea procesului-verbalu alu siedintiei precedente, se comunica o adressa a d-lui I. Sioimescu, care inaintedia 35 esemplare din oper’a sa Diurpane ultimidu decebalu alu Daciei spre a se avea in consideratiune la eoncursulu premieloru Nasturelu, câ, cartea cea mai bine scrisa in anulu curentu.
La ordinea dilei discutiunea asupra proiectului de statute.
D. presiedinte aduce a-minte câ alianeatulu finalu alu articolului 9, votatu in siedinti’a precedenta, fiindu amendatu si amendatulu cadiendu prin paritate de voturi urmedia a se discutâ spre a se complecta.
D-nii Cretiulescu si Babesiu sustienu, câ nu e ne-cessitate a se completa, ci a se lasă astfeliu fâra nici o adăogire.
Se mai urmedia ore-cari discutiuni, după cari se admite redactiunea urmatore: „Siedintiele urmatore ordinare septemanale ale Academiei, sectiuniloru si comissiuniloru, se tienu cu numerulu membriloru presenti ori câţi ar fi."
La ordine, discutiunea se deschide asupra articolului 11.
D-nii Laurianu si Stefanescu propunu câ inainte de acesta se se intercaledie unu articolu nou relativu la maioritatea cu care se ia decisiunile principale in sessiunea generala. D-loru depunu unu amendamentu, care, după ce se combate de o parte din membri, se primesce dela d. Hasdeu unu sub-amendamentu. După mai multe discutiuni ambele amendamente se inbina cu urmatorea redactiune :
„Art. . . . Decisiunile Academiei in sessiune generala se iau de regula cu maioritatea membriloru presenti inse discutiunile relative la alin. 6, d, e, f, l% si m din art. 7, nu se potu luâ de câtu cu doue treimi a votu-riloru membriloru presenti. In casu inse de a nu se potea obtienea doue treimi la votarea in doue siedintie consecutive, va ti de ajunsu in a trei’a siedintia votulu maioritatiei absolute."
Acestu articolu subscrisu si sustienutu de domnii Stefanescu, Chintescu, Caragiani, Laurianu si Hasdeu, după mai multe deliberatiuni punendu-se la votu se primesce cu maioritate.
Art. 13 si 14 se primescu fâra discutiune.
La art. 15 relativu la alegerea presiedintiloru si vice-presiedintiloru, d. Stefanescu propune unu amendamentu, care cere se se dica câ, „aceştia nu potu fi realesi de câtu după trei ani", era d. Romanu care cere se se dica numai câ: „potu fi realesi". Ambele amendamente se punu la votu si se respingu; aricolulu intregu se votedia asia cum figuredia in proiectu.
La art. 16, relativu la alegerea secretariului generalu, d. Laurianu arata câ in comissiune emitiendu-se ide’a câ secretariulu se fia perpetuu, după esemplulu altora Academii din Europ’a, d-lui nu s’a unitu, si atuncea comissiuninea a convenitu a admite septenatulu. Dara d-lui nu admite acesta innovatiune pentru cuventulu câ pote se aiba de resultatu inconveniente suparatore, ci prefera a se mentienea dispositiunea statuteloru vechi a se alege adeca in totu anulu.
D. Maniu sustiene si se pronunţia pentru alegerea pe siepte ani.
D. Sionu se declara pentru propunerea domnului Laurianu.
D. Aurelianu combate argumentele de inconveniente. Nu crede câ acestea ar veni vre-o data, fiindu câ acţiunea si activitatea secretariului generalu este prescrisa si precisata prin statute. Apoi este bine câ se se cre-edie o traditiune: secretariulu se represinte continuitatea permanentiei si a lucrariloru Academiei.
Inchidiendu-se discutiunea, se consulta adunarea si punendu-se la votu articolulu din proiectu se primesce cu maioritate.
Art. 18, 19 si 20 cari inchie partea I. a statuteloru cu ore-care mici rectificări de termini, se adoptedia cu maioritate.
Orele fiindu inaintate, siedinti’a se ridica la 11 si jumetate ore.
Presiedinte, Ioanu Ghica.
Secretara ad-hoc, G. Sionu.
*) Unu catunu de câteva colibe.
222
OBSERV ATORIULU.
Soiri diverse.
—	(Cerculariu.) „Telegrafulu rom.“ in nu-merulu seu 78 din 7 Iuliu st. v. publica unu cerculariu prin care se convoca conferentiele invetiatoriloru gr-or. pe diu’a de 10 Augustu a. c. Acele conferintie inva-tiatoresci, care voru dura 5 dile adeca pana in 15 Augustu, se voru tienea in urmatorele localitati si adeca:
1.	Sibiiu, 2. Alb’a-Iuli’a, 3. Dev’a, 4. Idicelu, 5. Cojocn’a,
6.	Brasiovu, 7. Sighisior’a, 8. Abrudu, 9. Fagarasiu,
10.	Deju. De conducetori ai conferentieloru invetiato-resci pentru anulu acesta sunt denumiţi: pentru cerculu S i b i i u 1 u i, professorulu dela institutulu archidiecesanu pedagogico-teologicu Dimitriu Comsia; pentru cerculu Alb’a-Iuli’a, parochulu din Bucerdea-Vinosa Teodoru Popu; pentru cerculu Dev’a, invetiatoriulu si directo-rulu scolei din Hatiegu Vasiliu Florianu; pentru cerculu Idicelu, professorulu Pavelu Besia; pentru cerculu Cojocn’a, parochulu din Cojocn’a Teodor Ciortea; pentru cerculu Brasiovu, invetiatoriulu si directorulu dela scol’a capitala normala de acolo Georgiu Belissimus; pentru cerculu Sighisior’a, invetiatoriulu si cape-lanulu de acolo Dimitriu Moldovanu; pentru cerculu Abrudu, professorulu George Parau dela gimnasiulu din Bradu; pentru cerculu Fagarasiu, parochulu din Gridu Iacobu Urdea; pentru cerculu Deju, invetiatoriulu si capelanulu din Borgo-Bistritia Simeonu Monda.
Obiectele ce voru fi a se desbate in conferentiele invetiatoresci pentru anulu acesta voru fi urmatorele:
1.	Cari inprejurari inpedeca inca si astadi pro-gresulu invetiamentului poporalu; apoi propuneri practice pentru delaturarea acelora.
2.	Darea de părere spre compunerea unui planu de invetiamentu, prin care se se pota satisface articolului de lege XVIII din anulu 1879, privitoriu la inve-tiamentulu obligatoriu alu limbei magiare in scolele poporale romane greco-orientale din archidiecesa, care articolu de lege se alatura aci V. in mai multe esem-plare spre studiare.
3.	Pe ce cale si-ar pote invetiatorii scoleloru nostre poporale insusi mai cu inlesnire cunoscintia limbei magiare in estensiunea prestinsa de lege.
4.	De ore-ce in anulu trecutu cele mai multe conferentie invetiatoresci ’si-au esprimatu dorinti’a de a se constitui in reuniuni invetiatoresci, ba unele si-au si compusu statute si s’au constituitu, consistoriulu pentru a înlesni efectuirea intentiuniloru demne de tota laud’a ale invetiatoriloru noştri pe de o parte, de alta parte pentru a se ajunge o uniformitate a sta-tuteloru reuniuniloru, comunica aci sub *//. unu proiectu de statute care consistoriulu ’l-a a aflatu mai corespun-dietoriu spre luare de basa pentru casulu, că invetiatorii dela conferentiele invetiatoresci aru voi se se con-stitue in reuniune invetiatoresca.
5.	După deliberarea cuviinciosa si cu seriositate, precum se pretinde dela unu corpu maturu invetiatorescu a obiecteloru de sub punctele 1—4, se pote pune la ordine deslegarea si a altoru întrebări din sfer’a peda-gogica-didactica, ce se voru propune de conducetoriu sau de altu membru alu conferentiei si se voru incu-viintiâ si admite la desbatere cu invoirea membriloru conferentiei.
—	(Necrologu.) Julian’a Popu preotesa din comun’a Lepindea, inpartasita cu ss. taine adormi in Domnulu după unu morbu greu si indelungatu, in 4 Iuliu a. c. in etate de 49 ani. Inmormentarea a avutu locu in 6 1. c. Fia’i tierin’a usiora!
—	(Inmormentarea principelui Napoleon) alu cărui cadavru a fostu adusu in Angli’a, a avutu locu intre mari pompe funebrale in 12 Iuliu la Chislehurst.
—	(Magiari sare.) Precum citimu in ministe-rialulu „Pester Lloyd,“ ministrulu ungurescu de culte si instrucţiune a escrisu unu premiu de 700 fl. v. a. pentru publicarea unei „Liturgie gr. cath. in editiune autentica magiara.“ Numitulu diariu lauda forte acesta mesura pe care o numesce „unu bunu serviciu facutu ideei de stătu magiaru."
—	(Economicu.) Din Monoru ni se scriu urmatorele : Tempulu pe aicea este forte priinciosu economiei; ploua candu trebue, secerisiulu secariloru a in-ceputu; celelalte bucate dau cele mai bune sperantie; fenu in abundantia; vitele sunt cu pretiu bunu.
Contractaiu Sociala.
De J. J. Rousseau.
(Urmare.)
Cartea a Doua.
Capitolulu I.
Suveranitatea este inalineabila.
Consecinti'a prima si cea mai inportanta, ce resulta din principiele stabilite pana aci este: ca singuru numai vointi’a generala pote dirige fortiele Statului spre scopulu institutiunei sale, care este
binele comunu; de orece deca opositiunea iute-reseloru particulare au facutu necessara infiintiarea societatiloru, apoi erasi numai acordulu acelorasiu interese le au facutu possibile. Tocmai aceea ce au comunu acele interese diferite constitue legatur’a sociala si deca nu ar esistâ unu punctu in care se fia tote interesele de acordu, nu ar potea esistâ nici o societate. Prin urmare, societatea trebue se fia gubernata singuru numai prin acelu interesu comunu.
Afirmu deci, ca suveranitatea nefiindu altu, decâtu esercitiulu vointiei generale, nu se pote aliena nici-odata si ca suveranulu, care nu este decâtu o fiintia colectiva nu pote fi representatu, decâtu numai prin sine insusi: poterea pote fi transmisa, dara nu vointi’a.
In fapta, de si nu este inpossibilu ca o vointia particulara se fia de acordu in oresicare punctu cu vointi’a generala, totuşi este inpossibilu ca unu astfeliu de acordu se fia durabilu si constantu, pentru câ voiuti’a particulara, prin natur’a sa, tinde la preferintie. Si este inca cu multu mai inpossibile de a avea unu garantu pentru acestu acordu, chiaru si candu elu ar esistâ in totudeuna, ce nu ar fi efectulu artei, ci alu intemplarii orbe. Suveranulu pote se dica: Eu voiescu acuma aceea ce voiesce cutare omu, seu aceea ce dice câ voesce, dara elu nu pote dice: aceea ce va voii mâine acelu omu va fi si vointi’a mea, pentru câ este absurdu câ vointi’a se se incatusiese pentru viitoru si afara de aceea nu depinde dela nici o vointia se consimtia la unu ce contrariu binelui fiintiei voitore. Deca unu poporu deci, promite simplu de a fi ascultatoru, prin acestu actu elu se disolve si perde calitatea sa de poporu. Indata-ce elu are unu domnu, nu mai este suveranu si din momentulu acela corpulu politicu este nimicitu.
Cu acesta nu se dice inse, câ ordinele siefiloru nu aru potea trece câ vointia generala, până ce suveranulu avendu libertate de a se opune nu o face. In unu astfeliu de casu, din tacerea universala se pdte conchide la consimtiementulu poporului.*) Acdsta va fi esplicatu pe largu.
Capitolulu II.
Suveranitatea este indivisibila.
Din aceiaşi causa prin care suveranitatea este inalienabile este ea si indivisibila pentru-câ vointi’a seu este generala**) seu nu, ea seu este a întregului poporu seu numai a unei parti a lui. In casulu primu declaratiunea acestei vointie este unu actu de suveranitate si devine lege; in casulu alu douilea, ea nu este, decâtu o vointia particulara seu unu actu de magistratura, celu multu unu decretu.
Inse politicii noştri, nepotendu divide suveranitatea in principiulu seu, o dividu in obiectulu seu: ei o inpartu in fortia si in vointia; in poterea legislativa si in poterea esecutiva, in dreptulu de inpositu, de justiţie si de resbelu, in administra-tiune interna si in poterea de a tractâ cu strainulu: aci confundandu tote aceste parti, aci separandule. Ei făcu din suveranu o fiintia fantastica si fragmentara, ce samana câ si candu ar voi se compună pe omu din mai multe corpuri, din care unulu se aiba numai ochi, alu douilea numai bratie si altulu numai peciore si nimicu mai multu. Se dice, câ siarlatanii din Japoni’a desmembrâdia unu copilu iu vederea spectatoriloru, după aceea aruncandu tote acele membre unulu după altulu in aeru făcu câ copilulu se cadia erasi viu si intregu la pamentu. Cam acestea sunt apucaturile de prestidigitatori ale politiciloru noştri; dupace au desmembratu corpulu socialu, prin o apucatura de escamatori demna de unu tergu (bîlciu) apoi aduna erasi bucăţile de nu pote sci niminea in ce modu o făcu.
Acesta erore vine de acolo, câ nu si-au facutu noţiuni clare despre auctoritatea suverana si câ au consideratu câ parti ale ei, acelea ce nu sunt de câtu emanatiunile ei. Astfeliu de esemplu, actulu de a declarâ resbelu si acela de a incheiâ pace au fostu considerate câ acte ale suveranităţii, ce nu pdte fi, de orece fiacare din aceste acte nu este o lege, ci simplu numai aplicatiunea legei,
*) Seu si la incapabilitatea de a avea o vointia nedependinte, candu poporulu este intimidatu, coruptu seu terorisatu prin unu gubernu despoticu seu prin o reactiune usurpatore, ce’i au surprinsu vointi’a.
Not’a Traduct.
**) Pentru câ vointia se fia generala nu este totudeuna de lipsa câ ea se fia unanima, este inse de lipsa câ se fia numerate tote vocile. Ori ce eschidere formala distruge generalitatea.
Not’a lui J. J. Rousseau.
unu actu particularu, care determinedia casulu in care se se aplice legea, precum se va vedea claru, candu va fi ficsata ide’a legata de cuventulu lege.
Urmarindu in acelasiu modu si celelalte divi-siuni, apoi s’ar aflâ, câ de câteori crede cineva câ vede suveranitatea inpartita se insiela; s’ar vedea mai departe, câ drepturile care se considera câ parti ale acelei suveranităţi sunt tote subordinate si presupunu totudeauna o vointia suprema, acarei esecutare o conditionedia acele drepturi.
Este inpossibilu a spune, câta obscuritate au aruncatu acesta lipsa de esactitate, asupra deci-siuniloru făcute de auctori in materie de dreptu politicu, candu ei au voitu se judece după principiele stabilite de ei, asupra drepturiloru respective ale regiloru si ale poporaloru. Ori cine pdte vedea iu capitolulu III si IV alu cârti prime alui Groti us,*) cum acestu barbatu savantu si traducâ-torele seu Barbeyrac se încurca si se retacescu in sofismele loru, de frica câ se nu dica prea multu seu prea putinu pentru scopulu loru si de a ofensâ interese pe care aveau se le conciliedie. Grotius refugiatu in Franci’a, nemultiumitu cu patri’a sa si voindu a curteni pe regele Ludovicu XIII, caruia i-au si dedicatu cartea sa, nu crutia nemica, pentru de a despoiâ pe popora de tote drepturile loru, pentru de a investi cu ele pe regi, prin tota arfa possibila. Acdsta ar fi fostu si după gustulu traducâtorelui Barbeyrac, care si-au dedicatu traducerea sa regelui Angliei George I. Dara din nefericire alungarea lui Iacobu II, pe care elu o numesce abdicare, ilu fortiâ a fi cu reserva, a se coti si a cautâ preteste, pentru câ se nu declare pe regele Wilhelm de unu usurpatoru. Deca aceşti doui scriitori aru fi adoptatu adeveratele principii, tote dificultăţile aru fi inlaturate si ei aru fi totudeauna consecinti; dara ei atuncea aru fi trebuita se spună tristulu adeveru si u’aru fi curtenitu decâtu numai poporulu. Dara cu adeverulu cineva nu i’si face carier’a si poporulu nu are de datu nici ambasade, nici catedre, nici pensiuni.**)
*) Opulu seu intregu cunoscuţii subt titlulu „De jure belii et pacis“, au fostu multu tempu consideratu câ codicele dreptului gintiloru.
Not’a Traduct.
**) Esemplulu celu mai elocinte pentru acesta este insusi nemuritoriulu J. J. Rousseau, care pentru adeverurile proclamate, au suferitu esiliulu si persecu-tiunile cele mai neomenose, până ce muri in miserie la Ermenonville langa Paris.	Not’a Traduct.
Telegrama particulara a „Observatoriului."
— Bucuresci, 23 Iuliu 1879. Ministeriulu reconstruitu : Ioanu Bratianu presiedinte si culte, Cogalniceanu interne, Boerescu esteme, Kre-tiulescu lucrări publice, Sturdza finantie, advocatu Stolojanu justiţie, colonelu Lecca resboiu. Com-binatiunea acesta place.
Anunciu inportantu. (76) 6~6
La fabric’a Crucereas’a, districtulu Muscelu (Romani’a), aprope de Campu-lungu, sunt
de vendiare 600 porci mari,
ingrasiati forte bine, carii se potu taiâ pentru măcelărie, slănină, untura e. t. c. Doritorii se potu adressâ chiar’ la numit’a fabric’a.
Depuneri
de	(81) 2-4
capitale pentru fructificare
se primescu la institutulu subsemnatu
cu 5W° interese fara denunciare, potendu-se ridicâ depunerea ori-candu la momentu;
cu 6°/0 interese sub conditiunea, de a se denunci’a institutului ridicarea depunerii cu 3 luni înainte;
6Va0/0 interese cu conditiunea, de a se insciintiâ ridicarea cu 6 luni inainte.
Interesele începu in dio’a, care urmedia după dio’a depunerei capitalului si inceta cu dio’a premergatore dilei, in care se ridica depunerea cu acelu adaosu inse, câ numai după acele capitale se dau interese, care stau depuse la institutu celu putinu 15 dile.
La dorinti’a deponentelui se potu stabili in dio’a depunerei capitalului si conditiuni speciali de esolvire, cari se însemna apoi in libelu si in cartea depuneriloru institutului. In atare casu restituirea depunerei urmedia dupu aceste modalitati speciali.
Depunerile tramise prin posta pe langa comunicarea adressei deponentelui se resolvu totu-deuna in dio’a primirei.
Asemenea se potu efectui prin posta denunciari si radicari de capitale.
Sibiiu in 11 Iuliu 1879.
„Albin’a“
Institutu de creditu si de economii.
Editoru si redactoru respons. ii. Baritiu iu Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krail't in Sibiiu.