Observatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea ai aambat’a'.
Pretinlu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fi. 60 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimiau cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. adu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sdu 11 franci; — numeri singuratici ae dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
r
Ori-ce inserate,

ae plateacu pe serie adu linia, cu litere merunte garmoudu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. ai preste aceea 30 cr. de timbru la teaaurulu publicu.
Pretiumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru priu aaaem-natiuuile poştei atatului, adresate ile a dreptulu la Redactiunea Ohmului Observatoriulu iu Sibiiu.
Nr. 53.
Sibiiu, 4/16 Iuliu 1879.
Anulu II.
Greci’a si Romani’a.
Subt acestu titlu a publicatu cunoscutulu filo-romanu d. Vegezzi Ruscalla unu articolu pe care ne simtiniu indemnati alu reproduce chiar’ la loculu acesta, recomandandu’lu deosebitei atenţiuni a cetitoriloru nostrii.
Eta coprinsulu acelui articolu, asia precum ilu aflamu tradusu in „Binele publicu“ din Bucuresci:
„S’a forraatu de curendu la Rom’a unu comitatu filo-elenicu, compusu din senatori si deputaţi, cu unu indoitu scopu, unulu inmediatu si altulu mai de-partatu, adeca: de a obţine ca ministrulu Depretis se susţină pe langa marile poteri cererea gubernului grecu in privinti’a nouei sale fruntarii orientale, după spiritulu tractatului dela Berlinu; si apoi de a provoca sprijinulu moralu alu Italiei pentru Elenii după continentu si de prin insule ca ei se se pota constitui in naţiune una si independinte.
Acestu comitatu in scurtu timpu dobândi multe adessiuni, câ-ci numele Greciei antice esercita unu poternicu fascinu asupra mintiloru italiane, si acesta nu trebue se mire pe nimeni, considerandu ca in invetiamentulu secundariu si universitariu ocupa unu bunu locu studiulu limbei, literaturei si istoriei Greciei antice, astfelu ca numele lui Sofocle, Xenofonte si Platon, cari traira inaintea erei vulgare, sunt mai poporale de câtu acelea ale lui Alfieri, Bott<t si Gioberti, contiporanii noştri.
Eu, care mulţi ani am luptatu mereu pentru principiulu nationalitatii, seu câ se me esprimu cu unu cuventu grecescu, alu etnocratiei, laudu fprte scopulu ce si-a propusu comitatulu filo-elenicu, de si prevedu multele obstacole ce se voru opune in-plinirei lui din caus’a putinei bunei-vointie ce arata Engliter’a si Russi’a si prin urmare si Germani’a, catra Eleni; dar’ o alta naţiune, după parerea mea are dreptulu la o asemenea, deca nu si mai mare simpathie din partea Italieniloru, care ne e mai de aprdpe ruda si care a facutu câ si Greci’a trei secole parte din imperiulu Otomanu.
Acâsta tiâra e Romani’a.
Câteva confrontari ce voiu face repede si fara ordine, speru câ voru pote a ve demonstra dreptatea tesei mele.
Originea comuna preistorica a Greciloru si a Latiniloru fii demonstrata prin pacientele cercetări comparative ale limbistiloru, printre cari primulu
este nemuritoriulu Bopp; dar’ dela epoc’a istorica in dilele nostre, Grecii, Latinii si descendenţii loru Italianii, remasera afini, e adeveratu, dera devenira naţiuni distincte. Nu totu astfelu se intempla cu Romanii; ei desciudu din legiunile aduse de Traianu in Daci’a spre a o repoporâ câtra inceputulu celui de alu douilea secolu alu erei creştine, ei, cu tote invasiunile barbare conservară latinitatea idiomei loru, de si in trecerea dela fiinti’a sintetica la fiinti’a analitica suferira ore-cari alteratiuni diferite de acelea ce le incerca italianulu in aceeaşi transformare.
Ori-cine a facutu ceva studiu de psicologia scie ce parte are in constituirea caracterului nationalu limb’a, si pentru acesta caracterulu Romaniloru mai multu se apropia de acela alu Italianiloru de câtu de alu Greciloru, pentru câ e asemenare care induce la relatiuni intelectuale mai intime intre aceste doue popora, pe candu cu Grecii, relatiunile nostre, fiindu teritoriulu loru aprope de alu nostru, sunt de natura materiale.
Deca Grecii se potu lauda câ au fostu aceia cari ne au adusu civilisatiunea europena prin poterea mintii dăruită loru de natura, Romanii potu la rendulu lom a se mândri de a fi respinsu, cu mari sacrificie de averi si de omeni, mulsumanii peste Dunăre si de a’i fi opritu prin urmare câ se nu coprinda Poloni’a si Germani’a orientale, dandu astfelu esemplu Unguriloru de a se asociâ la acea mare întreprindere care salva Europ’a centrale de barbari a fanatismului si a ignorantiei, pe care ordele turcesci le aduceau cu sine.
Romanii aretara tutudeauna mare afecţiune câtra Italiani, si candu la congresulu din Berlin corniţele Corti nu protesta vigurosu in contra retrocedării Basarabiei câtra Russi’a si in contra in-punerii indigenarii Evreiloru veniţi turme nenu-merate in Moldov’a; pressa periodica a României se areta forte mahnita, dera nu isi schimba limba-giulu amicalu la adress’a nostra; nu totu asia făcură Elenii asupra presupunerii nedrepte câ mi-nisteriulu itahanu nu ar prea fi favorabilu preten-tiunilorn loru, ei intrebuintiara atunci câtra noi unu limbagiu aprope injuriosu, si ministrulu Depretis in audienţi’a acordata comitatului filelenicu se planşe câ de unu nemeritatu ultragiu.
Candu parlamentulu italianu se stabili in Rom’a, parlamentulu României se grăbi de a’i tramite o
felicitare oficiale; după câte sciu eu, celu din Aten’a nu a facutu totu asia.
In fine, Romani’a câ si Itali’a plânge pe fiii sei inca nerescumparati. Trentinulu si Triestinulu, tieri italiane, zăcu si acum in poterea Austriei, după cum zăcu Bucovin’a si Transilvani’a, pamen-turi romanesci; o paritate de aspiratiuni este dera intre Iialianii regatului si Romanii principatului.
Acum se mi se permită de a face alte con-sideratiuni asupra mai marei utilitati de a ave relatiuni cu Romani’a de câtu cu Greci’a.
Naţiunea greca continentale seu insulara din Europ’a se rădică aprope la 2,200.000, pe langa alţi
600,000	in coloniele interpolate de turci pe litora-ralulu Asiei mici dela Sinope până la Kilindria, cari au moravuri si interese deosebite de cei de antaiu.
Romanii se rădică peste 8 milione, locuescu toti pe unu teritoriu unitu, si astfeliu relatiunile loru de schimbu sunt dese si multe, si asia cum se mantie in rigore sentimentulu nationalitatii comune apoi in privinti’a poporatiunei si intinderei târgului pentru desfacerea producteloru sale, Itali’a gasesce mai mare avantagiu in relatiunile sale cu Romani’a. Productele agricole ale Italiei si ale Greciei fiindu identice, nu oferă prin urmare materie de schimbu comercialii, ci de concurintia pe pietiele străine, pe candu din contra, Romani’a, avendu o clima mai putinu calda, ne oferă unu locu de desfacere, pentru vinurile, uleiurile, orezulu, castanele, portocalele nostre etc. Afara de acesta, ea fiindu tiera forte producetbre de grâne, ne dâ acea considerabila cantitate de grâu de care are lipsa Itali’a pentru consumatiunea’i interna; si deca unu trac-tatu comercialu intre ambele state ar face se se acorde naveloru italiane tractamentulu celu mai bunu in porturile romane pentru legatur’a de sânge ce unesce pe amendoue poporale, comerciulu nostru maritimu in marea Negra ar pote se ia o mare desvoltare.
Din cele ce am espusu pan’aci, mi se pare câ am demonstraţii pana la evidenţia câtu este de fundata tes’a mea. Asiu dori dar’ câ onor. deputatu Correnti, alu cărui nume este stimatu la Bucuresci, prin auctoritatea gradului si influintiei sale in camera si cu poterea cuventului seu se ia initiativ’a de a institui unu comitatu filo-romanu, nu pentru a face câ se se conceda României platoniculu sprijinu mo-
Foisiora „Observatoriului“.
0 brosiura prea interesanta.
In a. 1877 d. Ios. St. Siulutiu a publicatu o brosiura intitulata: „O 1 acr im a fi e rb inte,“ in care, adre-sandu-se câtra iubiţii sei fii, ne presenta o colectiune de monografii, fragmente biografice si episode din vieti’a propria de mare valore. Astadi avemu inaintea nostra a dou’a parte din opulu acesta sub titlu: Din Memoriul lui Ios. St. Siulutiu, continendu 83 pag. 8° mare. Venitulu curatu se va inpartî in trei parti: pentru orfanii soldatiloru romani din Romani’a, pentru orfanii soldatiloru noştri, cari au sangeratu in Bosni’a si pentru scol’a de fetitie romane din Câmpeni.
Brosiur’a este scrisa cu multa verva, cu multa frumsetia de stilu si limba, diversele scene si capitole sunt atâtu de bine tiesute, in câtu lectorulu de cum o prinde in mana, nu se pote desparţi de ea pana n’a percurs’o intrega. Ea este o oglinda in care se reflecta omulu liberu, independenţii, francu, patriotulu entusiasmatu si mai pre susu de tote: romanulu ade-v era tu.
Me Hercle! in acestu secolu, numitu alu civili-satiunei, care totu-odata porta timbrulu corruptiunei celei mai grossiere, trebue se simţi o mangaere nespusa candu dai de câte unu individu cu ânima curata, cu ca-racteru nobilu, care si in relatiunile cele mai seducatore se remana constantu convingeriloru proprii. D-lu S. a avutu totu de un’a încredere in viitoriulu Romaniloru, acesta o sciu aceia, cari cunoscu trecutulu d-sale, acesta apare din scrierile d-sale.
„Unde erâ naţiunea, idealulu iubirei mele?" se intrebâ d-lu S. (p. 18) candu vedea starea deplorabila in care gemea poporulu romanu in urm’a servitutii îndelungate. „N’o vedeamu. In zadaru o cautamu, n’o atiarnu. Deca dîceamu in societâti câ sunt \V a l ac li — cfc-ci pe aceju timpu (1849) nu se dîcea in limbi străine r°nianu______toti me rideau si-mi diceau. Ee voibesci
d-ta eşti donmu, nu eşti prostu. După legile tierii eşti nobilu magiaru. Si cine suntYalachii? vasalii noştri. Nu te dejosl!"
Aici trebue se adaogemu, câ d-lu S. după familia si cultura sa intelectuala dinstiusa, a avutu totu de un’a ocasiune a veni in contactu cu cercurile mai înalte din societatea ungara si transilvana, anume cu nobilimea, carea de repetîte ori. s’a incercatu a’lu castigâ pentru sine, cum a si castigatu pe cei mai mulţi slabi de ângeru, cari sunt perduti pentru natîune pentru totu-deaun’a.
De aceea se nu ne mirâmu. deca si astadi mulţi romani, de positia inalta, mai preferu in conversarea loru o limba străină, de câtu se useze de accentele dulci si sonore ale multu iubitei si frumuşei nostre limbi! — Inse: apa trece, petrile re mânu.
Ce se dîcemu? Ar trebui se reproducemu intreg’a brosiura, pentru câ on. lectori se simtă aceea, ce am simtîtu noi la cetirea ei. Ne potendu face acesta comunicanţii mai antâiu coprinsulu. care este urmatoriulu: Introducerea. (Acest’a este o inspiratiune plina de sentimente naţionali. „Vei fi avendu vr’unu frate in tabar’a romana din Bulgari’a?" dise cu sarcasmu intr’o dî cutare domnu d-lui S. (p. 5) candu acest’a parea electrisatu de tota scirea inbucuratore, care ni-o comunica telegra-fulu in campani’a trecuta. „Dar’ ati nimerit’o! asia e, am patru dieci mii de fraţi acolo," respunse d Siulutiu); Fidelitatea cânelui; O femeia eroica; Trei spioni; Deşteptarea; O încurcătură oficiosa; Crucea dela „dealulu cerbului" (istoria mosiului Dinii); Venatoriulu romanu; 1850; Fet’a din pădure; Illusiune si desillusiune; Unu juramentu; O gluma nevinovata; Mam’a grigesce bine de copii, dar’ maic’a Domnului si mai bine; După diece ani — si iu fine câte-va correspondentie.
Câ specimenu vomu reproduce astadi o singura piesa, care totu-odata va servi si câ modelu de curagiu si virtute a femeii romane. Acesta este:
O femeia eroica.
In diu’a urmatore, 11 Iun. 1849 am plecatu la Buciumu, am cercetatu stempurile, unde fet’a stempariului nostru mi-a povestitu, câ au venitu odata nisce husari p’acolo, cari au vrutu se dea focu caseloru, dara fiindu barbatii p’acasa, i-au incungiuratu si i-au omoritu pe toti. De asta data barbatii nu erau a casa, erau duşi toti la tabara in contra unguriloru, câtra Zarandu la comun’a Bucuresci, pe cum spunea fet’a cea gusiata.
M’am intorsu dara câtra casa, si findu-câ erâ câtra amedi, abia poteamu merge de arsiti’a sorelui pe drumu, si fiindu si flainendu, am indreptatu calulu prin pădure pe o carare, care conduce paralelu cu drumulu.
Langa unu isvoru care Tu sciamu câ venatoriu, m’am datu josu de pe calu, mi-am acatiatu pusîc’a pe o crenga, si scotiendu’mi merindea din straitia, am mancatu.
In jurulu meu o tăcere profunda, ici colea se audiâ clopotulu unei vaci, care pascea de asupra stânceloru, si tiuerulu unui baiatu, care pascea vitele.
Pentru unu omu dela cetate o asemenea escursiune totu-deaun’a e plăcută, cu deosebire eu, care iubescu si admiru natur’a ne-spusu de multu, abiâ me pociu desparţi de o asemenea panorama.
Am mai beutu odata din isvoru, cum se dice „de drumu", si apoi am pornitu pedestru ducendu calulu după mine de frâu.
De odata audu pe o femeia strigandu câ din gur’a sierpelui: „fugiţi pentru D-dieu, câ au venitu ungurii in satu si ne omora pe toti." — Me uitu intr’acolo si vedu vreo trei femei prin fundulu gradiniloru fugindu la dealu in susu. — Totu odata vedu doi husari mer-gendu la o casa se i dea focu. — Ce-i asta pentru Dum-nedieu? nu’mi poteamu esplicâ de locu, nu’mi credeamu ochi loru mei.
In Abrudu nici pomena de soldaţi unguri; cum si de unde au resaritu acei husari ? au se vina mai mulţi ? . . . Situatiunea ’mi venia forte periculosa, de locu am legatu calulu de o tufa, de orece calare nu poteamu
212__________________________________________________
ralu alu Italiei dar’ pentru a conduce pe reinviat’a muma patria si antic’a sa colonia la o noua inso-tire politica-comerciala; candu se va face acesta, amendoue voru trage unu mare beneficiu, câ-ci prim’a va cresce in mărime si preponderantia, si cealalta in vigore si in prosperitate comerciala. “
Transilvani’a.
— C1 u s i u , 8 Iuliu st. n. Traimu in epoch’a inventiuniloru mari si surprindietore; abea trecură câteva dile de candu atrase inventiunea telefonului si a logografului admiratiunea lumei intregi asupra sa si eata ca in patri’a nostra se inventa unu instrumentu carele intrece, nu numai tote inventiunile de pana acum ci trece susu preste orice fantasmagoria audace. Instrumentulu se nu-mesce „magy.ar nyelvi pottanfolyam“ pe romanesce cam „magiaro-limbifonu" si se dice ca e in stare de a turna in tempu de 18 septemani nu numai perfect’a cunoscintia a limbei magiare in docenţii nemagiari, dara a preface totu-odata „iu sânge si carne" intrinsii si „ide’a unicitatiei natiunei magiare" ! Petrun-diendu scirea acdsta si pana la satulu, unde sum eu invatiatoriu, am alergatu si eu la Clusio-Mecc’a câ se admiru minunea. Dorindu inse de a satisface si curiositatiei on. publ. cetitoriu imi voiu permite a raporta despre cele ce le voiu audi, vede si — pâti pe aici. Eata dara primulu meu raportu:
Numerulu docentiloru romani confessionali poporali cari inpoporedia stradele Clusiului dela 1 Iuliu in coce trece preste trei sute. Incependu dela bărbaţi incaruntiti de 50 si mai bine de ani pana la băieţi de 18—19 ani si dela vestminte câtu de curate si moderne din stofa fina, pana la sumanu cu „pantaloni de panza" si cu opinci, se afla repre-sentate tote nuantiele esteriorului provincialu. Fi-sionomiile loru arata in maioritate absoluta conturele (trasurile) regulate si classice ale rassei latine, si dovedescu o inteligentia surprindietore.
După cum spunu mai toti, dinsii au fostu comandaţi la Clusiu, prin ukase szolgabi-roesci, asiadara cu absoluta incungiurare a su-perioriloru loru legali, a auctoritatiloru eclesiastice, ceea ce deca e asia, involva in sine o lesiune brutala a autonomiei eclesiastice si inaugureza ese-cutarea legei XVIII din 1879 inca pana a nu se usca negreal’a cu care s’a tiparitu.
Dar’ fostau si voru mai fi de aceste mai multe. Eata aici unele, ce merita tota atenţiunea publicului nostru. In 6 a 1. c. onora unu membru alu inaltului regimu, paremise câ a fostu chiaru unulu dintre domnii miniştri, cetatea Clusiu cu presenti’a sa. Firesce câ numai din intemplare fusera conduşi docenţii romani si sasi grupaţi câte patru inşi intr’unu siru spre piatia dealungu dela localulu gimnasticei la liceu pe dinaintea casei, unde se dice câ a fostu incuartiratu acelu ospe inaltu. Processiunea acesta inscenata de bunii Clusieni semana prea multu cu dorinti’a loru de a j
________OBSERVATORIULU.____________________
convinge pe inaltulu regimu, si de a informa si opiniunea publica in Europ’a despre aceea, câ re-monstrarea episcopatului si opositiunea deputatiloru romani din dieta in contra aducendei legi a fostu numai „bujtogatâs" — agitaţiune provocatore.
Se concedemu inse câ si processiunea acesta a fostu numai din intemplare, câ si mai susu amentita incungiurare a jurisdictiuniloru eclesiastice, si se cautamu a ne esplicâ altu faptu duplu curiosu. Pentru propunerea limbei magiare in despartiamentulu II de invetiatori poporali romani nu s’a aflatu in Clusiulu celu plinu de inteligentia inalta, cu universitate, cu o mulţime de filologi ex professo, altu individu aptu decâtu protopopulu romanu gr.- catholicu Gavrila Popu, carele nu scimu se fia nice membru alu academiei de sciintie magiare, nici altu feliu de lucefaru filologicu.
Dara se presupunemu si aici, câ domnii din Clusiu au voitu a-si manifesta prin denumirea acesta din nou numai deplin’a incredere, ce o au câtra nu-mitulu d. protopopu; se nu facemu deductiuni din lucruri care potu fi totu-atâtea intemplari casua-listice, câ-ci curiositatea nostra de a sci: pentru ce s’a procesu cu atâta vehementia la punerea in vietia a art. XVII ex 1879, afla deslucire completa in cuventarea cu care a salutatu inspectorele scolariu reg. Kethely Josef pe invetiatorii adunaţi aici. Eata-o din cu ventil in cuventu:
„Onoratiloru domni invetiatori! Cu amore fratibsca si cu bucuria patriotica ve salutu pe DD.-V. d-loru invetiatori, cari v’ati grabitu a ve aduna aici la primulu cuventu ce vi-l’a adressatu unu organu alu poterei executive, d-lu ministru reg. ung. de culte si instrucţiune publ. prin care v’a adusu la cunoscintia legea art. XVIII din acestu anu, adeca legea despre propunerea limbei magiare in tote institutele de invetiamentu ale monarchiei nostre (monarchiânk ? ?) si v’ati grabitu a saluta cu lealitate credinciosa acesta lege, care s’a adusu si sanctionatu priu vointi’a unanima a natiunei si prin preagra-tios’a alaturare (hozzâjârulâs) a Maiestatii Sale ces. si reg. apostolice."
„ Sum c o n v i n s u, câ ati facutu acesta din acea firma convingere, câ in calitate de factori ponderosi ai diferiteloru individualităţi na-tionalistice din tienutulu acesta (orszâgresz = Transilvania), cari suntell chiamati de a promova progressulu culturalualuunicei naţiuni politice, ati fostu petrunsi de convingerea necessitatii de a se propune limb’a magiara in tote scolele nostre (??) poporale, si acesta cu atâta mai vîrtosu, fiindu câ numai in modulu acesta veţi pote suporta executarea art. XVIII de lege din a. c.“
„De siguru Domniile Vbstre nu priviţi legea acesta de una intentiunespre hegemonia a natiunei politice, ci de o aspir are la unificarea natiunei (politice), la susţinerea ideei de stătu a regatului (ungurescu), si credu câ de orece ex. sa d. mi-
nistru ve intinde din motulu propriu ocasiune spre insusirea acesteia (adeca a natiunei politice) câ aceea cu atâtu mai multu se se prefacă in sânge si corpu in D-vostre, fiindu câ in urm’a constitutiunei nostre e si egalitatea de de drepturi o lege fundamentala, er’ facultatea de a se folosi de acesta (egalitate!) se pote sperâ dela unu cursu supletoricu in limb’a magiara — credu câ D-vosta veţi votâ ex. sale d-lui ministru recunoscintia generala pentru acesta a sa binefacere."
„Câ se se pota ajunge scopulu acestui cursu supletoricu si ce privesce invetiarea limbei magiare prin exercitia, tienu de lipsa de a ve inrolâ in 6 despartiamente sub conducerea aloru 6 docenţi. Cu conducerea si disciplinarea (?) acestora despartiamente si cu direcţiunea iutregului institutu am investitu pe d. directoru docentu Paal Ferencz."
„Fiindu-ve data ocasiune atâtu de favorabila de a ajunge successe practice, urezu sinceramente ajutoriulu si binecuventarea lui Domnedieu asupra nobilei D-vostre adoperari."
Prin acesta declara cursulu supletoricu pentru limb’a magiara de deschisu".*)
Eata dara copit’a calului, eata cum ese cuiulu prin sacu ! D-lui Kethely, carui’a Domnedieu nu i’a datu limb’a spre a-si ascunde cugetele, in puţine cuvinte ne interpreteza legea, ne spune motivele, spiritulu si tendinti’a ei in modu asia de clara si exactu, in câtu nu credemu se esiste vre o fiintia atâtu de naiva, care se nu pricepa — pe d-lu Kethely.
La vorbirea acesta caracteristica si memorabila vomu mai reveni. De astadata mai insemnamu numai, câ li s’a demandatu invetiatoriloru de a incepe „insusirea limbei magiare" cu aceea câ se-si scrie numele unguresce.
Acuma dd. professorii noştri isi — bătu capulu cum s’ar pote scrie bine unguresce d. e. Mitrofanu Cherc’a-Pedurariu, seu Pachomie Murgu-Brusturelu si altele asemenea.
— „Untu copilasiului, zeru catielu-s i u 1 u i! “ — Asia e dical’a romana, si asia e sortea nostra a invetiatoriloru poporali. Dar’ ce se făcu, deca n’am avutu minte se ine bagu la câtane ?! Fraţii noştri, cari participară la ultimele fapte gloriose ale armatei nostre, povestescu minuni câtu le-a mereu loru de bine in Bosni’a si Hertiegovin’a. Menagia buna, plata dupla si incuartirare pretutindenea; asia se totu traesci!
Dar’ noi, cari după cum ne-a spusu in vorbirea de deschidere d-lu inspectoru de invetiamentu regiu ung. de aici, trebue se luptamu cu armele sciintiei pentru „unificarea natiunei" si „susţinerea ideei de stătu" — noi ce sorte avemu in Clusiu? Eata — ce! A trecutu o septemana de candu nu amu gustatu bucata calda; câ-ci din cei 80 cruceri diurne trebue se tramitu 40 la nevasta si copii, pentru cari nu e cine se lucre acasa; 20 cr. trebue se platescu librari ului pentru cele 4 cârti frumbse, ce mi s’a po-runcitu a mi-le cumperâ; imi remanu pentru susţinerea
*) Vedi „Kelet" Nr. 154 din 8 Iuliu.
merge; a trage calulu după mine, nu mai aveamu nici timpu, nici voia, si m’amu datu pe carare inainte vreo suta de paşi, din causa câ eramu intr’o adâncime, de unde nu mi se vedea bine. Se vede câ sîndilele nu vreau se prindă focu; nu vedeamu flacar’a esindu; husarii au parasitu cas’a aceea si innaintau pe drumu insusu, dar’ numai in paşi. Intr’aceea o femeia tinera cam de vreo 24 de ani, inalta si voinica, purtandu pe bratia unu copilu micu, era in mana o lance, ’mi atrase atenţiunea in celu mai mare gradu. A esitu in fuga dintr’o casa afara, si-a sarutatu copilulu; si l’a pusu intre nisce tufe in apropiarea gradinei; a pornitu catra husari, . . . a stătu pe locu, .... era s’a intorsu la copilu, l’a sarutatu mai de multe ori, si era l’a bagatu in tufe.
Se parea câ are ceva lucru mare si grabnicii a intreprinde. Nu se potea decide. Cine scie ce simtie-minte se luptau in sufletulu seu! Erâ palida câ mortea. Aru fi avutu timpu se fuga cu copilasiulu seu, dara n’a fugitu.
Husarii intr’aceea se apropiau de cas’a de unde esise femei’a. De odata a ragnitu femei’a câ o ursoica carei’a venatorii i-au rapitu puii. „Nu me lasă Domne, D-dieule!“ s’a rapeditu câ o turbata asupra husariloru, cari observandu-o si’au trasu săbiile si au strinsu caii in pinteni, câ se ajunga inaintea femeii la o punte unde erâ se treca.
Femei’a fiindu apope de punte a ajunsu inaintea loru acolo. Aici s’a inceputu o lupta pe viatia si morte. Femei’a manuâ lancea cea lunga cu ambe manile ast-felu, in câtu nu se poteau apropia de dens’a. Dedea lovituri candu in cai, candu in husari. De odata a plesnitu pe unulu, care intrase pana la capulu punţii peste obrazu asia cumplitu, in câtu sociulu seu a trebuitu se’lu sprijinesca, câ se nu cada josu de pe calu. L’a napaditu sângele; fara unu cuventu, debelatu s’au intorsu pe drumu indereptu. Dara in momentulu acela s’a aruncatu celalaltu busariu asupra femeii cu o furia, intre injuraturi infernale si cu tote câ femei’a s’a aparatu cu desperatiune, i-a succesu husariului prin o apucatura
a-i lovi lancea astfelu, in câtu aceea i-a saritu de parte din mana.
Femei’a unu momentu nu si-au perdutu presenti’a.
Au luat’o la fuga catra tufele din apropiarea drumului, unde calare nu ar fi potut’o urmări. Husariulu după ea.
„Inca unu pasiu si eţâ scapata!"
Dar’ oh! fatalitate! S’a inpedecatu biat’a femeia; a cadiutu, vai de ea .... Husariulu au ajuns’o. Femei’a s’a radicatu. dara numai pe genunchi, cu spatele catra pădure, cu fati’a catra acelu locu unde erâ ascunsu copilasiulu seu; cu ochii si manile câtra ceriu.
Erau cam de 80 paşi in acesta positiune de mine. Husariulu cugetandu câ biat’a femeia se rdga de elu se’i deie pardonu o injura deDdieu. „Ea serman’a nu cerea pardonu; aru fi fostu si inzadaru," se parea câ ea in acele momente supreme, se impacâ cu Ddieu.
Atunci husariulu si-a bagatu sabi’a in teaca, si-a luatu carabin’a se pusce, injurandu Dumnedieulu celu romanescu ....
Oh! Dumnedieulu celu romanescu edreptu si puternicul
In acelu momentu a trasnitu o puscatura din
pădure".........Husariulu a cadiutu mortu de pe
calu josu.
Calulu spariatu s’a intorsu in fuga selbatica, târa-indu pe husariulu, alu cărui picioru se acatiase in sca-ritia — după elu, isbindu’i trupulu de tote stâncile.
Femei’a a mai stătu vreo câteva secunde câ înmărmurită pe acelu locu. Apoi s’a sculatu, s’a uitatu in juru de sine; n’a vediutu pe nimenea.
Si-a facutu de trei ori cruce, si in fug’a mare s’a dusu la tufisiulu cu copilulu. L’a ridicatu la gura si sarutandu’lu s’a departatu.
Tote aceste s’au petrecutu in vreo câteva minute, câ fulgerulu asia, in câtu eu abiâ arau avutu timpu se me reculegu! mi s’au parutu tote câ unu visu, dara timpu de perdutu nu erâ, mi-amu deslegatu calari’a si , scoborîndu-me la drumu in fug’a calului, m’amu dusu —
nu catra Abrudu — dar’ catra Isbit’a alarmandu pe toti câţi se aflau in apropierea drumului, facandu’i atenti despre apropierea pericolului.
Aici observu, câ de si pe tirapulu acel’a telegrafulu nu erâ inventatu, muntenii noştri se avisau despre apropierea pericolului, cu o iutiela de admiratu; ei aveau pe culmele dealuriloru păzitori, cari suflau buciumulu, si aprindeau focu; pazitoriulu din satulu vecinu facea la momentu asemenea, asia in câtu iu pucine ore toti munţii, la o estindere de mai mai multe mile patrate, erau alarmaţi.
Abatendu-me la padurariulu dominalu, si spunendu betranului padurariu scen’a petrecuta cu femei’a aceea eroica, betranulu a datu cu socotel’a: câ acea femeia, a cărei barbatu va fi fostu in tabera, de siguru va fi avutu tata, ori mama betrana bolnavu in patu, care nepotendu fugi de acasa, biet’a femeia tinera de câtu sei parasesca mai bine si-au espusu vieti’a. — Va se dica sufletulu seu se lupta in acele momente de estrema anxietate, nu pentru a-si scapâ viati’a sa: ci pentru a decide intre iubirea de părinţi, si iubirea de copilu; s’a decisu a se jertfi pe sine. Ce sufletu nobilu! Vediendu eu aceste cu ochii mei, numai asia mi-amu potutu face o ideia clara despre eroismulu femeiloru Romane, care la Fon-tanelle s’au batutu in contr'a lui Vasvâri alaturea cu barbatii si despre acele, care ele singure au omoritu o mulţime de honvedi din armat’a lui Hatvani.
Passiunea mea de venatoriu — careia aveamu d’a multiami orientarea mea in munţi si in vali, diu’a si noptea — de astadata mi-a fostu spre mare consolare; ba pote mi-a scapatu viati’a.
Pe câli laterali amu ajunsu in Câmpeni, unde amu auditu, câ mai multe mii de honvedi au intratu in Abrudu."
D-lu S. si acesta brosiura o adresedia fiiloru sei. Noi ne rugamu se o cetesca nu numai inteligentulu dar’ si tieranulu dela sate. D-lui S. i-dorimu vietia iudelun-gata, câ se pdta termină si partea III. promisa la cal-câiulu brosiurei.	Petra-Petrescu.
mea douedieci de cruceri pe di . . . A trecutu o septemana de candu dinpreuna cu 200 de colegi dormimu candu pe strada, candu pe campu si numai in dile de serbatore sub vreunu siopru de prin suburbii . . . . „Zaru catielasiului!u Ore mai tiene batai’a cu Zuluşii? Dade voru tracta aceştia mai humanu cu noi!
Dara sa fimu cu rabdare! orice cura radicala isi are regulele sale dietetice. D-lui inspectoru regiu de invetiamentu de aici, carele si-a propusu a ne straformâ firea nostra eredita din moşi si stratnosi si conservata de diece secoli, cunosce paremi-se proverbulu despre „plenus venter", pentru aceea a ordonatu câ, deca va veni careva cu o minuta mai tardiu la „lectiune“ decâtu se cetesce catalogulu, se i se detraga 40 cruceri din diurna. Se nu luamu nemicu in nume de reu; pote câ e de lipsa ca se se prepare anume organismulu omenescu spre a fi susceptibilu pentru instrumentulu inventionatu acum de curendu (magiarolimbifo-nulu). Se avemu pacientia ori-ce voru baga in noi, câ-ci „et agere et pati!“
Fiindu dominec’a trecuta (24 Iuniu) totu-odata si Sanjuenele (nasc. sânt. Ioanu bot.) merseiu satosu de doru la sant’a nostra mama biserica spre a-ini inplorâ solatiu si luminare dela Atotupoterniculu; ascultaiu pa-rabol’a cea cu sensu profundu din evangeli’a dilei, despre omulu in care se bagase ducbulu celu necuratu .... Firm’a lui credinti’a in poterea cea Domnediesca (a mantuitoriului) a alungatu spiritele cele necurate din elu, cari intrandu in porci s’a innecatu in marea e g e i c a.*)
Sub cantarea cheruvicului imi aduseiu aminte de pruncutiulu meu de acasa! Cum va arunca elu astadi cununi de sanjuene pe strasin’a casei! Cum va dice „una moşi ului . . una tucului (tatucului) . . una mie . . . dara cea mare natiunei romane" . . . „Dă, domne se se opresca tote pe strasina!“ — si nici una
na cadiutu---------. Nu voi muri dara aici sub durat’a
curei cu „limbifonulu"; cununile tote s’au opritu pe strasina — toti vomu traii!! Se credemu in poterea domnediesca-----------!
Poterea domnediesca se manifesteza in noi prin firea nostra spirituala. A crede in poterea domnediesca insemnedia a cultiva firea nostra spirituala, seu fiinti’a nostra interna, care e sufletulu adeca mintea si ânim’a. Că esista ore credinti’a acesta in poterea domnediesca la invetiatorii adunaţi aici? si câ ore adopereza-se ei a-si cultivă fiinti’a loru interna (mintea si ânim’a)? — vomu vede din raportulu proximu.
P. M. Brusture 1 u.
Romani’a.
— Bucuresci in Dio’a de SS. Apostoli. (Corespondenti’a particulara a „Observatoriului4*.) Lectorii D-Vostra voru fi cititu adesea in viatia multe bune si frumose despre solemnităţi scolastice, intre cari la inpartirea premieloru ocupa de comunu loculu antaiu; abia credu inse câ se fia vediutu solemnitate scolastica mai inpunetoria si totu-odata consolatoria de sufletu precum sunt acestea ce se făcu capital’a României cu finea fiacarui anu scolasticu.
Eri demanetia pe la 7 ore avendu a trece preste riu si prin piati’a cea mare dau cu ochii de vreo 64 drapelle (steguri) tricolore mari si altele mai mici falfaindu in curtea si pe edificiulu primăriei municipale. Ce se face aici? intrebaiu eu. „Se voru inparti preste puciim vestmente si alte ajutorie la toti şcolarii orfani si la alţii lipsiţi, cati au invetiatu forte bine in cursulu anului in tote scolele primărie intretinute din veniturile capitalei nostre fu respunsulu. Sunt mulţi acei şcolari ? Mulţi domnule, ca-ci scopulu este, câ si cei mai sărăci se pota invetiâ celu pucinu cele patru classe primărie.
Totu eri primiramu următori’a invitatiune onorifica :
Domnule!
In dilele de 29 si 30 Iuniu curentu, la orele 12 din di, avendu a se face solemnităţile distribuirei premieloru la elevii si elevele scoleloru secundare si primare din capitala, ministerulu ve roga se bine-voiti a onoră cu presenti’a D-vostra aceste solemnităţi, care pentru scolele de băieţi se va face in dio’a de 29, era pentru cele de fete in dio’a de 30 Iuniu.
Aceste solemnităţii voru avea locu in Sal’a Senatului (palatulu Universitatiei).
Primiţi, Domnulu meu asigurarea distinsei mele consideratiuni.
Ministru, G. Cantilli.
Siefulu divisiei, Gr. C. Manno.
Cunosceti sal’a cea mare dela universitate, in care se ţinu si siedinfiele senatului ? Pe la 12 ore era plina, mi numai sal’a si cele doue serii de galerii giuru inpregiuru, ci si tdte coridorele, partere si chiaru una parte din largulu bulevardu, era după intrarea suveranului urmatu de ministru si de corpurile statului iubuldirea multimei nu mai cunoscea margini. Decursulu solemnitatiei ilu va descrie Monitorulu in stilulu seu celu mesuratu
*) In cugetările sale melancholice se pare a fi preocupatu dlu corespondinte de Novibazar si Salonichi. Marea amintita in evangelia nu pote fi marea egeica!
Red.
_________OBSERV ATORIULU.___________________________
câ in tote diariele oficiali, dra celelalte diarie care după colorea sa; eu inse ve dicu d-vostra, câ multe scene caracteristice le voru trece cu vederea, nu atâtu din lipsa de spaţiu, câtu mai vîrtosu prin surprindere, câ-ci zelulu acestui poporu de a se cultiva prin sciintie si arti mi se pare ajunsu la culme. Cu câtu ne simtimu mai remasi, cu atâtu dorinti’a devine mai inflacarata de a ajunge pe poporale cele mai civilisate. Mi se pare câ miniştrii de culte si instrucţiune, carii isi successera câ de cinci ani incoce ajutati de directorii loru, pre langa ce au sciutu se descepte o nobila rivalitate intre profesori si directori, au priceputu cum se inpintene mai multu si zelulu tinerimei. Eara suveranulu?
A merge mai in tote dilele câtu tînura esaminele prin scole, a lua rolulu de profesoru, a pune in-trebari din cele mai multe studie spre mirarea tuturora, se pare a fi una din ocupatiunile de predilec-tiune ale lui Carolu I. In fine In. Sa R. apare la acesta solemnitate câ se inpartia cununile si premiele cu man’a propria, netedindu fati’a baieti-tiloru frumosiei intocma precum face ori-care părinte doiosu cu pruncii sei cei buni, născuţi din cop-sele sale. Si cum intimpina poporulu acesta acţiune a Domnitoriului ? Unu esemplu din cele multe. Me aflam siediendu in vecinătatea unei familii de burgesu ce aşteptă cu ânim’a sbocotintu se vedia ce calculu va fi luatu fiiulu ei câ de II ani. Din-tr’odata i se striga numele si Domnulu i dâ pre-miulu; baiatulu se vira pintre mulţime până la mama-sa cu risulu pe budie; in acelu momentu mam’a ilu sărută ferbinte si binecuventaudu; atunci baiatulu prorupe in plânsu, după elu mama, sorori, matusia si mosiu-seu. Nu plânge fiiulu-meu, câ vedi ce premiu frumosu ti-a datu M. Sa. — Dara d-vostra de ce plângeţi cu totele mama ? — Nu sciu dragulu mamei; se mergemu acasa.
Se’mi esplice filosofii, pentru-ce uneori plan-gemu si de bucuria.
Cum vedeţi, mane voru veni fetitiele la premiu. Daca astadi maioritatea publicului o facea femeile, ce va fi mane ? Daca si astadi vedeai ici colea dame elegante in costumu naţionale de o frumsetia judecata, ce fisionomia voru avea băncile roşii ale senatoriloru la solemnitatea anuale a scoleloru de fetitie? Eu tocma se am timpu de a asista, nu voiu fi in stare a o descrie, d-vostra inse nu veţi lipsi a reproduce acea descriptiune după unulu din diariele mai seriose.
Premie se inpartu pe la tote scolele României mai totu din veniturile statului in valore uneori până la 50 mii de franci.
Despre introducerea exerciţiului militariu la şcolarii mai măricei din classele scoleloru primărie veţi fi cititu in diariele de aici; a vede inse unu batalionu compusu din vreo 600 de baiati in exerciţiu cu pusei frumose fabricate din lemnu de teiu, facendu evolutiuni comandate chiaru si de Domni-toriulu, defilandu pe de inaintea D 6 m n e i, pentrucâ si Iu. Sa R. se lacrime de bucuri’a, aceste semnifica ceva mai multu de câtu a citi după tipariu.
— Cestiunea evreiesca trece dintr’o crisa in alfa, si eu remanu pe langa ce v’am disu: aceea e plănuită de in afara cu scopu de a umili pre câtu se pote mai multu pe naţiunea si patri’a ro-manesca. Aici in capitala, câ si in tota tier’a, spiritele devinu totu mai irritate; pressiunea morale ce simtu mai mulţi representanti ai tierei din partea alegatoriloru este atâtu de mare, pre câtu nu’mi aducu aminte se mai fia fostu vreodată. Unii vor-bescu de executiune militaria, cu care ar amerintiâ Bismark et Socii, alţii credu câ se voru curma tote relatiunile diplomatice, inca si cele comerciali cu Romani’a. Poporulu nu le crede, si mie inca mi se para absurde, chiaru si in casu candu vrăşmaşii României s’aru incercâ se le realisedie. [J
Revisuirea constitui iunii.
Propunerea d-lui Blaremberg.
Considerandu că Romani’a chiaru inaintea doben-dirii si proclamării independintiei sale s’a bucuratu de dreptulu de legiferare absolutu, dreptu recunoscutu in mai multe renduri de insusi inaltele poteri protectore seu garante;
Considerandu că acestu dreptu de autonomia a dobenditu o si mai solemna consacrare prin faptulu inde-pendentiei, castigata de poporulu romanu prin mari sacrificie de sânge si de totu soiulu;
Considerandu că articolulu 44 din tractatulu din Berlin lovesce in acestu dreptu;
Considerandu că, si deca fia-care naţiune trebuie se contribuie la fericirea si perfecţiunea celoru-lalte, in totu ce sta in poterea ei, datoriele ei inse, fatia cu sine insusi, trecu incontestabilu inaintea datorieloru fatia cu alta si că, atunci candu o naţiune nu pote contribui la binele alteia, fara a isi vatemâ esentialmente sie-si, obligaţiunea incetesa in acesta ocasiune particulara si
______________________________________________________213
naţiunea este presupusa in inpossibilitate de a se supune la esigintiele altuia;
Considerandu că, naţiunile fiindu libere sî independente unele de altele, fia-care naţiune este singura judeeatore a demnităţii sale si a drepturiloru ce garan-tesa respectulu acesteia; că datori’a ei consista in a le aperâ cu ori-ce risicu si prin tote mijlocele; că o naţiune este stapana pe acţiunile sale pe cătu ele nu lesesa drepturile proprii ale alteia, pe catu nu e legata printr’o obligaţiune esterna perfecta (conventiune), si câ, chiaru candu ar abusâ de libertatea sa, ea peeatui-esce, der’ cele-lalte trebuiescu se o sufere, ne-avendu nici unu dreptu spre a i porunci;
Considerandu câ, statele fiindu libere si neatarnate de si acţiunile unui stătu potu fi ilegitime după legile consciintiei, celelalte sunt obligate a le suferi, candu aceste acţiuni nu ranescu drepturile loru perfecte de unde decurge principiulu fecundu alu neinterventiunii;
Considerandu câ, cea d’anteiu datorie a unui stătu este de a se pastrâ, si câ prin urinare elu are dreptulu la totu ce e necessaru conservatiunii sale; câ, naţiunea fiindu singura judeeatore de possibilitatea seu inpossibili-tatea de a satisface la o obligaţiune esterna, naţiune seu stătu are dreptulu la totu ce i pote servi spre a inlaturâ unu pericolu eminentu si spre a departâ lucruri capabile de a causâ ruin’a sa, si acesta pentru aceleaşi cuvinte care stabilescu dreptulu seu la lucrurile necessare conservatiunii sale;
Considerandu câ, independenti’a politica a fia-carui stătu se întinde asupra a totu ceea ce constituie esistenti’a sa in modulu consimţiţii de naţiune, fără interventiunea nici unei auctoritati seu influientie străine, si câ nu esista alte esceptiuni la aceste regule generale de catu acelea ce resulta din tractatele de aliantia, de garanţie si de mediatiune la care statulu ale cărui afaceri sunt in cestiune este parte contractanta seu, din tractatele incheiate de alte state in urmarea esercitiului unui dreptu presupusu de interventiune, intemeiatu pe neces-sitatea propriei loru conservatiuni seu pe o primejdie, eventualu amenintiandu securitatea generala a poteriloru câ din aceste fapte nu se pote trage unu argumentu pe care se se pota intemeiâ unu dreptu de interventiune, acestu dreptu fiindu totu-deauna basatu pe necessitatea conservatiunii stateloru intervenitore, si esceptiunea ne facendu de catu a confirmă regul’a independentiei stateloru intervenitore, pentru care dice câ ori-ce dreptu limitatu prin dreptulu altuia este mentinutu;
Considerandu câ unu tractatu nu pote a le duce prejuditiu la drepturile necontestate a unui alu treilea, nici la acelea ce i-au fostu acordate seu recunoscute inca de mai inainte;
Considerandu câ e afara de ori-ce controversa, câ fia-care stătu are dreptulu de a fixă liberu conditiunile cu care acorda si retrage calitatea de cetatienu;
Considerandu câ poterile europene adunate in congresulu dela Berlinu s’au basatu pe o erore, in privinti’a simtimenteloru de tolerantia religiosa ale ro-maniloru, pentru câ se introducă art. 44 in tractatu, câ unu felu de pedepsa pentru Romani’a;
Considerandu câ acesta pedepsa este contraria echităţii, câ-ci ea presupune romaniloru simtimente de barbaria, de netolerantia si de persecutiune in contra evreiloru;
Considerandu câ romanulu, departe de a merită aceste reprosiuri si aceste calificări infamante, a datu cele mai vederate probe de liberalismu si de dispositiune emancipatrice in privirea tutuloru locuitoriloru din tiera si din afara; ca-ci numai in timpulu celoru cinci-dieci de ani din urma a desrobitu ţiganii, a emancipatu clacasii, a datu drepturi politice Armeniloru si a contri-buitu cu sângele seu la emanciparea chiaru a unoru popora de alta ginte, cum au fostu Grecii si Bulgarii;
Considerandu câ alianti’a israelita, pentru a ajunge scopurile sale de acaparare a pamentului romanescu si transformarea lui intr’o noua Palestina, s’a servitu de arm’a calomniei pe langa cabinetele europene, represen-tandu Romani’a câ o tiera barbara, cruda, selbateca, netoleranta si persecutore, pe candu navalirea israelita cresce dilnicu in proportiuni uriasie si spaimentatore;
Considerandu câ Romani’a ar afirmă ea insasi aceste calificări si ar admite stigmatulu inferatu astu-felu pe fruntea sa, deca s’ar supune in tăcere stipula-tiuniloru art. 44 din tractatulu de Berlin;
Considerandu câ poterile europene sunt prea drepte si prea generase pentru câ, in cunoscintia de causa, se arunce o asemenea grava insulta unei naţiuni, care a meritatu pana acum increderea si stim’a ei, care a pasitu cu paşi grabnici si uriaşi pe calea civilisatiunii si care si-a redobenditu independinti’a cu pretiulu sângelui seu, atragendu asupra’i simpathiele opiniunii publice din lumea intrega;
Considerandu că, recunoscerea independintiei nostre prin art. 44 din tractatulu dela Berlin fiindu subordonata obligaţiunii pentru noi de a dâ drepturi civile si politice evreiloru, deca ne-amu supune acestei obligaţiuni inpuse câ o pedepsa nemeritata, amu datori recunoscerea independintiei nostre nu sângelui si sacrificieloru nostre, daru aliantiei israelite;
Considerandu totu ce e de anormalu si de contradictoriu in faptulu de a recunosce independintia unei tieri si totu in acelaşiu timpu a o si violă, prin acesta chiaru că i se inpunu legi ce sunt espressiunea unei vointie din afara;
Considerandu câ, fâra a negă ceea ce pote fi de nenorocitu in redactiunea art. 7, care vorbesce de religiune in genere, in locu de a tinti unu neamu anume care este o amenintiare permanenta pentru esistenti’a nationalitatii nostre, câ de o causa de esclusiune, dandu astu-felu o aparintia de intolerantia religiosa la o simpla mesura de aperare in contra unei invasiuni străine si a amenintiarii de distrugere a nationalitatii nostre, in-vasiune cu atâtu mai primejdiosa că se operesa pe tăcute si in timpu de pace;
Considerandu, dicemu, câ, fara a tăgădui tote acestea, nici ceea ce redactiunea acelui articolu ar pote
214
O 13 SERV A T O R I U L U.
conţine de contrariu simtimenteloru nostre si ideiloru secolului in care traimu, nu potemu decatu se revendi-camu susu si tare pentru noi, câ naţiune libera si care isi are individualitatea sa proprie, câ stătu neaternatu, de-a fi singuri judecători despre utilitatea si oportunitatea unei reforme, fâra inse de-a renuntiâ vr’odata la nici una din precautiunile pe care insusi instinctulu de conservare ni le inpune fatia cu invasiunea ebraica;
Considerandu in faptu câ evreii, pretinşii persecutaţi, departe, o mai repetamu, de-a emigra din tier’a nostra câ se fuga de pretins’a persecutiune, din contra, numerulu loru cresce necontenitu prin mulţimea ce na-valesce dilnicu aci, parassindu chiar’ si acele tieri in care ei se bucura de tote drepturile civile si politice si prin insasi acesta emigrare dâ insisi ei cea mai formala si mai eclantata desmintire calomnieloru de netoleran-tia religiosa a romaniloru, sistematicu respandite in Europ’a;
Considerandu câ numele de evreu nu este numai acela alu unei secte, deru si alu unui nemu care, de si resipitu pe intrega suprafatia a globului, are inse trecutulu, traditiunile si aspiratiunile sale proprii, la care n’a intielesu nici odata se renuntie, precum o do-vedesce esperientia, chiar’ in tierile unde ei nu sunt de catu intr’unu numeru cu totulu restrensu, necum la noi unde pe alocurea ei represinta doue treimi din numerulu totalu alu poporatiunii;
Considerandu câ unu stătu, pentru a fi bine con-stituitu, trebue se aiba cetatieni din o singura rassa, seu cu dispositiuni de-a se contopi pentru a formâ unu elementu omogenu;
Considerandu câ evreii stabili in Romani’a se afla in conditiuni morale care ii inpedica de-a se assimilâ si a se contopi cu naţiunea romana;
Considerandu ce evreii din Romani’a, prin numerulu loru sdrobitoru, prin emigratiunea loru necontenita, prin tendinti’a loru de-a formâ in Romani’a stătu in stătu, prin solidaritatea loru cu toti evreii din celelalte parti ale lumei, cu cari conspira pentru formarea unui stătu ebraicu pe malurile Dunărei, amenintia de a supt-plantâ natiuunea romana, in locu de a se assimilâ cu densa, ceea ce constitue pentru noi unu pericolu de distrugere si câ stătu si câ naţiune;
Considerandu câ, in fati’a acestei tendintie manifeste de a constitui ceva distinctu si a invasiunii continue si uriasie la care suntem espusi din partea acestui nemu, suntem fatia cu densulu in casulu de legitima aperare a nemului nostru, basatu pe dreptulu ce’lu are ori-ce fiintia individuala seu colectiva de a pune propri’a sa vietia mai presusu de catu poftele altuia;
Considerandu câ a admite aceste pretensiuni ale aliantiei israelite universale, si aceea câ legile se ni se inpuna din afara, este totu una cu a abdice câ stătu si câ naţiune; câ concessiunile făcute astadi, in aceste conditiuni umilitore, ar fi sancţionarea unoru altoru pretensiuni latente care mane voru deveni la rendulu loru esigibile câ-ci, deschidiendu usi’a interventiunii străine, cine ne pote spune unde se voru opri mai tardiu pretensiunile nedrepte din afara?
Pentru aceste motive, Romani’a, nepotendu a se introduce in marea familia a Europei cu unu stigmatu pe frunte, nepotendu sacrificâ demnitatea sa unei inpu-neri umilitore ce provine dintr’o sisthema bine urzita de calomnii, nepotendu esecutâ a sa sinucidere pregătită de alianti’a israelita;
Declara câ nu e locu, câtu pentru acum, la revi-suirea art. 7 din constitutiune.
P. Casimiru, C. Ghica, I. C. Ciupercescu, B. Conta, E. Ghica, Nicolae Blaremberg, D. Roseti Teticanu, I. C. Negruti.
Invitare.
Adunarea generale a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului ro-manu avendu a se ţinea in anulu curg. la 3 si 4 Aug. c. n., in Sighisior’a, rogamu cu tota onorea, pre toti, cari voescu a partecipâ la acea adunare, se binevoiesca a ne incunosciintiâ despre acesta, la adress’a subscrisului, celu mulţii pana la 25 Iuliu c. n., aretandu-ne totu-oduta, cei cu familia, si numerulu membriloru acesteia, cari voru veni, — precum si timpulu sossirei, — pentru a ne potea ingrigi de cu bunu timpu de incuartirare.
Sighisidr’a, la 8 Iuliu 1879.
Pentru cornitetu
Augustu Horsia direct, desp. XXI.
Sciri diverse.
— (Necrologu). Miercuri in 9 1. c. a muritu in Cernăuţi Preasfintitulu archiepiscopu si metropolitu alu Bucovinei si Dalmaţiei
Teoctist Blasziewicz
după o funcţionare si gubernare abea de doui ani. Inmormentarea s’a facutu Sambeta in 12 1. c. Fia’i tierin’a usiora si memori’a eterna!
— (D. dr. Grigoriu Sil a si), profesoru la universitatea din Clusiu a obtînutu permissiunea câ la numit’a universitate se pdta tînea cursu din limb’a semitica..
—	(Congresulu limbeloru neo-latine, care erâ se se intrunesca la Bucuresci in Septembre, precum ne spune „Renascerea“, a fostu amanatu fara data. La 9 Augustu Academi’a limbeloru romane dela Montpellier se va intr’uni in siedintia plenara. In acea siedintia se va ceti traducerile in limb’a provenciala a trei poesii poporale romane: Mioriti’a, Cuculu si Turturic’a ale d. Yasilie Alesandri, care au fostu tramise la con-cursu. D. V. A. Urechia va asistâ la acesta intr’unire a Academiei limbeloru romane.
—	(Diuariului „Romani’a Liberau) i s’a detrasu debitulu postalu pentru Austri’a, prin unu or-dinu alu ministului austriacu de interne.
—	(Doctoruln Principelui moştenitor iu russescu condamn atu la morte.) Justiti’a din Petersburg a pronuntiatu erasi o sententia de morte. Doctorulu Waimar, unu medicu germanii domiciliatu in Petersburg, care scurtu timpu după atentatulu comisu contra Tiarului, a fostu arestatu, banuitu de complice cu Solowief.
Doctorulu Waimar, care este proprietariulu unui insemnatu stabilimentu de sanetate a functionatu si câ medicu alu casei principelui mostenitoriu.
Justiti’a gubernului Gurco a voitu se descopere in acestu nenorocitu pe acela, care a cumperatu revolverulu intrebuintiatu contra Imperatului, pe acela, care a datu lui Solowief retiept’a pentru otrav’a ce s’a gasitu asupra lui, precum si pre acela, care a procuratu omoratoriului generalului Mezenzef calulu pe care a fugitu.
Publiculu din Petersburg este forte ingrijatu in privinti’a sortei acestui doctoru, forte multu stimatu de intregulu orasiu.
Bibliografia.
—	La Brasiovu a aparutu a „XV Programa a Gimnasiului Mare publicu romanu de religiunea ort. resariteana si a celorulalte scole secundare si primare inpreunate cu acesta, din Brasiovu pe anulu scol. 1878/9 publicata de Stefanu Josifu, directoru si profesoru.
Coprinsulu:
I. Ochire chronologica despre fundarea si augmentarea scoleloru romane ort. or. din Brasiovu, II. Sciri scolastice, de directorulu.
—	(Negriad’a) d. Ar. Densusianu, va concurge la marele premiu Nasturelu escrisu din partea Academiei romane, pentru cea mai buna carte publicata in limb’a romana dela 15 August 1878 pana la 15 Augustu 1879.
—	Partea a dou’a din „Memoriulu" d. Iosifu Ster ca Siulutiu de Carpenisiu, acarei aparitiune o amu fostu anuntiatu in numerulu trecutu si din care cu permissiunea autorului publicamu o prea interesanta episoda in „Foisior’a" nostra de astadi se afla de ven-diare aici in Sibiiu cu pretiulu d e 4 5 cr. era tramisu cu posta 5 0 cr. v. a.
Cu Nr. 52 alu „Observatoriului" se încheia Semestrulu I. Numerile viitore se voru tramite deci numai acelor’a, cari au bine-voitu asi reînnoi abonamentulu de tempuriu.
Esemplare complete dela inceputulu anului acestuia, precum si din anulu trecutu se mai afla vreo chteva. Pretiulu loru este celu cunoscutu.
Pretiurile cerealieloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
15 Iuliu	in Sibiiu :			
Grâu, dopa cualitati ....	. « . 1	hectolitru	a.	4.50 - 5.30
Grâu, ainestecatu		. . . 1	11	i»	3.60—4.20
Secara 			11	fi	2.80—3.20
Papusioiu			»;		2.90
Ordiu			i»	ii	3.10
Ovesu			i»	if	1.90—2.30
Cartofi			11	ii	1.80—2.—
Mazare				ii	6.	6.50
Linte				»	n	9.—9.50
Fasole				ii	4.50-5--
Lardu (slănină)			Kilogram.	ii	25.-30.—
Untura (unsore topita) . . .	. . . 50	>9	ii	28.—
Carue de vita			11	ii	40—44
Oua 10 de					
('ursulu manetei	oru in	val. austr.		
Vien’a,	14 Iuliu.			
Galbinii iinperat. de auru . .			a	
Moueta de 20 franci ....	• . •	; . . .	i'	. 9.20 „
Imperiala rusescu				i	, 9.35 „
Moueta germana de 100 maree	. . . .	. . . .	>1	, 56.7 5 „
Sovereigus englesi ....			i	, 12. „
Lira turcesc» ......			ii	, 10.58 „
Monete austr. de argintu 100 fl-			ii	1 ““ 11
C ursuri de Bucuresci in Lei noi (frânei).
12 Iuliu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10®/,.................1. l02.'/»h.
Imprumutulu Oppeuheim din 1866 cu 8®/,	.	.	.	.	„	106 —	»»
Obligaţiune de impruinutn dominiule din 1871	cu	8°	0	»*	104-V*	»>
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7®  ............„ 97.'/» ».
Creditu fonciariu urbunu (alu capitalei cu 7® ,. . . „102.— ,,
Imprutnutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% „ lOi-— „
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10%	.	.	..	„	184 —	,,
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0	.	.	.	„	33.—	„
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6%	.	.	„	94.10	„
Editorii si redactorii respons. <*. Hnrifiii in Sibiiu.

Anunciu inportantu. (76)4-6
La fabric’a C r u c e r e a s ’a, districtulu Muscelu (Romani’a), aprope de Campu-lungu, sunt
de vendiare 600 porci mari,
ingrasiati forte bine, carii se potu taiâ pentru măcelărie, slănină, untura e. t. c. Doritorii se potu adressâ chiar’ la numit’a fabric’a.
Licitatiune minuenda.
Pe curtea fundationale dela Springu in apropiere de Miercurea (Reussmarkt) si Siebesiu (Miihlbaeh) este de a se edifică unu stabulu (grasdu) din materialu solidu după planulu ce se pote vede la provisorele Springului d. Teodoru Colbasi in Springu ori in Cutu. — Intre-prindietoriulu va ave de a dâ totu materialulu afara de cărămidă, carea se dâ dela curte.
Pretiulu ştabului după preliminariulu de spese face 1400 fl. v. a. dela care se va incepe licitatiunea minuenda.
Licitatiunea se va tiene la 30 Iuliu 1879 in fatia locului si in curtea fundationale din Springu unde se potu vede si conditiunile.
Intreprindietorii si doritorii de a licitâ voru ave a depune vadiulu de 10°/o a sumei de esclamare.
Blasiu, in 20 Iuniu 1879.
(77) 3—3	Dela inspectoratul;! Bunului fund.
Esarendare de Bunu.
Bunulu fundationale dela Springu si Ungurei in depărtare de 1 milu de Miercurea, la 2'/2 mile dela Sas-Siebesiu, constatoriu — după foi’a catastrale — din 282 jugere 1552 °[j locu aratoriu, din 128 jugere
9750[_( rituri si grădini, din 14 jugere 216 "Q. vinee
la Springu si Ungurei, si din circa 50 jugere pasiune, carea stâ sub escindere, mai de parte: din dreptulu regale de carciumaritu in Springu si Ungurei si de mo-raritu etc. se dâ in arenda pre tempu de 6 ani, si anumitu din 15 Novembre 1879 până in 15 Novembre 1885 pre calea licitatiunei pre langa oferte sigilate provediute cu vadiulu de 10°/o, si cu espress’a declarare : câ conditiunile sunt cunoscute oferentelui.
Doritorii au de a-si tramite ofertele loru până in 15 Augustu a. c. capitulului metropolitanu gr. cath. la Blasiu.
Conditiunile de licitatiune se potu vede in cance-lari’a advocatului archidiecesanu in Blasiu si la domnii protopopi gr. cath. alu Sibiiului Ioanu Rusu, alu Albei-Iuliei Gregoriu Elechesiu si alu Clusiului Gavrile Popu.
Blasiu, in 20 Iuniu 1879.
(78) 3—3 Dela inspectoratul;! Bunului fundationale.
Nr. 566—1879.	(80) 2-2
Concursu.
La scolele granitiaresci sunt de conferitu patru posturi de invetiatori-dirigenti si anume : in T o h a-nulu-vechiu, Veste mu, Spinu si L i s s ’a — la fiacare cu salariu anualu de 300 fl. si la cea din urma unu postu de invetiatoru secundam cu salariu anualu de 180 fl.; la tote cu cortelu si lemne de focu.
La Orlatu staţiunea de invetietoresa cu salariu anualu de 300 fl. pentru cortelu 16 fl. 80 cr. si 9 orgi de lemne.
Cei ce dorescu a primi vre-una din aceste staţiuni au a substerne suplicele loru instruite cu documentele necessarie până in 30 Iuliu st. n. a. c. la „Comite-tulu administrativu alu fondului scolasticu alu fostiloru granitieri din regimentulu romanu I in Sibiiu.“
Sibiiu, in 10 Iuliu 1879.
Depuneri
de	(81) 1-4
capitale pentru fructificare
se primescu la institutulu subsemnatu
cu 5 Va0/0 interese fara denunciare, potendu-se ridica depunerea ori-candu la momentu;
cu 6°/0 interese sub conditiunea, de a se denunci’a institutului ridicarea depunerii cu 3 luni inainte;
6'/20/0 interese cu conditiunea, de a se insciintiâ ridicarea cu 6 luni inainte.
Interesele incepu in dio’a, care urmedia după dio’a depunerei capitalului si inceta cu dio’a premergatore dilei, in care se ridica depunerea cu acelu adaosu inse, câ numai după acele capitale se dau interese, care stau depuse la institutu celu putinu 15 dile.
La dorinti’a deponentelui se potu stabili in dio’a depunerei capitalului si conditiuni speciali de esolvire, cari se insemna apoi in libelu si in cartea depuneriloru institutului. In atare casu restituirea depunerei urmedia dupu aceste modalitati speciali.
Depunerile tramise prin posta pe langa comunicarea adressei deponentelui se resolvu totu-deuna in dio’a primirei.
Asemenea se potu efectui prin posta denunciari si radicari de capitale.
Sibiiu in 11 Iuliu 1879.
„Albina"
Institutu de creditu si de economii.
Tipariulu lui W. Kraflt in Sibiiu.