Observatoriuln ese de doue ori in eeptemana, mercurea ai aambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu poat’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In atrainatate pe 1 anu 10 fl. adu 22 franci, pe 6 luni 6 fl. adu 11 franci; — numeri ainguratici ae dau c&te cu 10 cr.
Diariu politicii, naţional -economicii si literariu.
r
Orl-ce Inserate,

ae plateacu pe aerie adu linia, cu litere merunte garmondu, la prim'a publicare c&te 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. v. a. ai preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile ae potu face in modulu celu mai usioru prin aasem-natiunile poatei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Obserrstoriulu in Sibiiu.
Nr. 48.
Sibiiu, 16 28 Iuniu 1879.
Anulu II.
Romani’a,
Cestiunea Evreiloru.
I.
Cestiunea Evreiloru, care agita astadi societatea nostra, nu este de câtu inceputulu lupteloru, ce naţiunea romana este destinata a purta pentru apararea esistentiei sale.
D£ca la incercarea ce făcu străinii in contra * nostra vomu sci se respundemu cu demnitatea si barbatia de care amu datu doveda pe campulu de lupta, potemu fi siguri câ vomu avd pace si respectu pe lungu timpu; er’ deca din contra, perdiendu cumpetulu si curagiulu, ne vomu lasă a fi bătuti câ Francesii la Wfirtli si vomu cofirmâ disele ina-miciloru nostrii, câ in acesta tiera numai opinc’a este omu de anima, atunci potemu fi şicuri câ gu-bernulu nostru nu va mai ave resbunu, câ repre-sentantii noştri voru fi siliţi a acorda strainiloru pe rendu pretentiunile cele mai arogante si câ vomu termina in fine prin a compromite pana si esistentia nostra câ naţiune.
Perfidia navalitoriloru evrei se areta manifestu prin insusi acusarile ce ne făcu, câ amu fi intoleranţi si câ ei ar fi suferindu in Romani’a perse-cutiuni religiose.
Singure aceste pîri mincinose sunt de ajunsu spre a deschide ochii celoru mai orbiţi si a ii face se vedia claru câ uneltirile loru ascundu planuri clandestine; altfelu, n’aru ave trebuintia se pună inainte nisce neadeveruri atâtu de vedite.
Cine nu intielege in adeveru, câ deca ei aru fi persecutaţi in Romani’a, celu d’antaiu lucru ce aru face am fi se inceteze de a mai navali, ba inca toti proletarii care n’au nici o prinsore in acesta tiera s’aru intorce indata de unde au venitu? Cum aru continuâ se intre in focu nesiliţi de nimeni, ei care sunt cei mai misiei dintre omeni ?
Deca acei 500,000 de laşi aru veni cu arm’a in mana se ne cera tiera, care Romanu ar mai stâ la indoiela? Singuru regimentulu alu XIII de dorobanţi aru fi de ajunsu spre a ii inprastiâ cum unu singuru lupu inprascie o turma de oui.
Dâra ei nu vinu câ Goţii, câ Pecenatii, câ Hunii, câ Turcii cu arm’a in mana, pentru a’si mesurâ cu Romanii curagiulu loru; după obiceiulu loru, ei vinu terindu-se,. se apropia câte putinu si,
Foisior'a „Observatoriului".
Materiala pentru biographi’a lai Andreiu Murasianu.
(Urmare.)
III.	Calea pe care ajunse A. Murasianu la Bras io vu.
In acelasiu anu, in care Andreiu Murasianu intrase in seminariu, cateva familii fruntasie din Brasiovu luandu-se după exemplulu economului Oprea Circa din Cematu si alu advocatului Nicolae Baiulu dela Zernesci, unchiu alu ddloru Branu, Alduleaiiu, Metianu, începură a’si tramite pre fiii loru „la Blasiu, câ se invetie latinesca, pe care uniţii o invetia mai bine decatu ungurii si sasii.“ Cei de antai tineri carii veniseră dela Brasiovu la Blasiu in J834/5 au fostu Ioanu
J.	Zsipa fiiulu curatorului dela S. Nicolae, Dimitrie Leca, nepotu de sora alu lui Zsipa, ltadu Tempeanu, fiiulu v. protopopului Tempeanu si nepotu alu directorului de odiniora, Panaiotu Dsanly, grecu, curatoru la biseric’a grecesca, Constandinu Joanu, Secareanu, Dimitrie Orgi-danu si alţi câţiva, pe carii ’iam uitatu, se potu inse află iu registre. După aceştia urinara alţii de prin comunele rurali, ale acelui districtu, cum Sacele, Zernesci, Vladeni etc.
Dara totu pe atunci familiile romanesci de comercianţi, locuitore inlaintrulu cetatieiBrasiovului, separandu-se de asia numiţii greci duptt unu procesu nefericiţii portatu cu oresi-care precurmari aprope 40 de ani pentru biserica, scola si fonduri, castigara cu mari greutati permissiunea de a’si deschide in ca.sa privata una ca-pella romanesca, langa care se deciseră a infiintiâ scola de trei classe si alfa comerciale de 1 anu. Le tipsia profesorii. Pana se’i aiba din locu, trebuea se chiame de airea. La inceputu luasera pe unu grecu, anume Antonie, care sciâ bine roinanesce; acela inse stete
la cea mai mica amenintiare, se arunca inderetu; incongiura pe departe, cum faceau odiniora prin pustiele Arabiei; se avilescu, rabda tote nevoiele si umilintiele, pandindu ocasie si cautandu trădători câ se le deschidia porţile cetatii.
Pentru câ se intre in pamentulu Hanaan, totu astfelu s’au siupuritu ei 40 de ani, până ce au' aflatu in fine, in cetatea Ierihon, pe prostituata Rahab, care s’a invoitu a trad’a patria ei si s’a intielesu cu spionii lui Iesua se le deschidă porţile candu aperatorii voru fi adormiţi, si se le dea semnalu intindiendu in ferestr’a sa o perdea roşia. Numai cu asemenea manopere au potutu luâ cetatea cantandu. Ei singuri ne-o spunu: tradarea le-a deschisu porţile Hanaanului, si numai prin tradare s’au introdusu pretutindeni. Fi-voru ore de asemenea trădători si intre Romani?
In totu casulu, Evreii comptâza pe acesta: ei aduna bani, fia-care isi aduce obolulu seu, cei avuţi dau câtu voru, dar’ si celu mai saracu, acelu ce traiesce cu cersietoria, si acela este datoru a da, celu putinu 3 fr.
Acesta este pericolulu ce se rădică inaintea României chiaru in pragulu usiei ce ea si-a deschisu câtre unu nou viitoru. Pentru adu inlaturâ, pentru a’lu face se se inprastie câ fumulu, ceia-ce trebuie, este unirea intre noi, prudentia si perseverantia.
Lipsi-ne voru ore aceste calitati noue care ne credemu chiamati a jucâ in Oriente unu rolu atâtu de splendidu?
O circumstantia desfavorabile este, câ Evreii venindu despre nordu si intindiendu-se treptatu, câ o apa, asupra intregei Romanii, desimea loru nu este inca de o potriva peste tota suprafatia tierii; grosimea cea mai compacta a bordei este mai cu sema in Moldov’a, astfelu câ Romanii de cealalta parte de Milcovu nu cunoscu pericolulu de câtu din audiu, s’aru pote se se amagesca asupra emi-nentiei lui. Pentru a isi dâ sema, ei trebuie se scie, câ tote orasiele de dincoci de Milcovu sunt dejâ ocupate mai cu totulu de Evrei care acum se latiescu si prin sate, cu mare grăbire, astfelu in câtu si pe aci numerulu loru a ajunsu a fi acum a (liecea parte din poporatiunea rurale. In curendu patria lui Stefanu va fi copleşita. Chiaru si peste Milcovu, tota partea tierii, până dincolo de Bucu-resci este inpenata de Evrei. Cele mai mari progrese le-au facutu ei in cei din urma diece ani si,
acolo numai unu anu. Pe a. 1834 5 veni mai susu numitulu Dini. Leca, carele ascultase si unele colegie de filosofia la Blasiu; dara si acesta se restrase după unu anu. Mai era si alta dificultate mare; câ-ci auctoritatile politice locali provocandu-se la unele decrete guberniali nu suferia câ romanii se’si faca alte scole decatu numai elementarie, celu multu de doue classi, in care se in-vetiâ a citi bine pe „Bucovna", Catechismu, „Ceasoslovu“ Psaltire, a scrie roinanesce cu litere ciriliane si a se deprinde in cele patru operaţiuni arithmetice. Leca tipărise si una gramatica romano-germana, pe care o introduse pentru şcolarii sei. La bogafa biserica din suburbea Schiai se afla una umbra de scola, cu 30 pana in 40 de baiati si 15—20 fetisiore cunoscuţi poporului numai sub nume de Lache seu Yasilache (diminutivu grecescu) adeca Vasilie Fagarasianu, omu de 60—65 de ani, care era totu-odata si clisieriu (fetu) la biseric’a si Tomiti’a, adeca Toma Yasiliu, totuodata câ cantaretiu. Acestea era scolele celoru 10 mii de locuitori romani din Brasiovu intre anii 1833 et 35; Baiatii de „negustori" mai mergea totu la scola grecesca. unii si la cele sa-sesci, unde inse dela asia numit'a sintaxe, care ar cam corespunde, classei a 4 gimnasiale de astadi, nu potea înainta mai departe, câ-ci se dicea câ atata e prea destulu pentru valachi.
Acuma istori’a lui Petru Maioru despre inceputulu romaniloru in Daci'a se afla si in manile catoruva bra-sioveni; unii avea si manuscripte de chronice romanesci remase loru dela betrani; dr. med. Y. Popu pre catu timpu locuise in Brasiovu le regulase miculu arcbivu dela S. Nicolae câ se scia ce tesaure avea aruncate pe după ladi si dulapuri, venerabile protopu sexageru Ignatiu Ca-rabetiu, fostu preotu de regimentu. continuâ deşteptarea loru începută de Radu Tempea auctorulu gramaticei cunoscute literatiloru; totu-odata se stracurâ in 2 - 3 exemplarie si C u r i e r u 1 u lui Eliadu prin cărăuşii cunoscuţi sub nume de prahovani, câ-ci altmentrea nu se potea. nu era permisu. Spiritulu naţionale începuse a se deştepta; omenii zaria câ prin o sita desa unu altu viitoriu: desele caletorii al ecomer-ciantiloru iumultiâ cuuoscintiele practice si nutria dorintia
după unu calculu aprossimativu, numerulu navalitoriloru se indoiesce in fie-care dieei ani.
Acestea trebuie se le aiba in vedere totu Ro-manulu ce tine la naţionalitatea sa si se’si aduca aminte câ este mai onorabilu, a cade in lupta cu arm’a in mana, decâtu a se lasâ se fia sugrumatu de o horda de misiei.
II.
Art. 7 din constitutiune, este in adeveru in contra simtiului de tolerantia alu Romanului. Elu nici odata n’a vrutu se scie ce felu de botezu a primitu strainulu care cere a fi inpamentenitu. Fia crestinu, Turcu seu Evreu, d6ca prefere naţiunea nostra la ori-care alta, dâca doresce fericirea României si lucreza spre acdsta, conformeze-se legii de inpamentenire, si Romanulu ilu primesce cu bratiele deschise. D6r’ candu o horda selbatica se serva de unu gubernu strainu si ocultu, cum este „Aliantia Israelita“, candu ei cu bani si alte midiloce intreprindu totu ce potu laşii intreprinde in contra naţiunii romane, atunci chiaru de aru fi Romani acei individi, in interesulu sicurantiei societarii, aru trebui se fia alungaţi.
Iesuitii, alungaţi din Franci’a in 1764, erau francesi, si cu tote acestea au fostu alungaţi pentru singurulu cuventu câ, după statutele Ioni, erau datori a dâ ascultare papei si generalului societarii loru, care erau străini.
Francesii der’ alungara pe insusi supusii loru pentru câ dau ascultare papei, capului religiunii loru, si totu ei ne silescu pe noi se damu drepturile inamiciloru Românismului, care cu gubernulu loru, cu aliantia israelita in frunte, au declaratu resbelu in contra natiunei nostre surori! Incepa d-loru prin a primi pe iesuiti, si atunci vomu vede si noi deca ne convine seu nu se lasamu tier’a stramosiloru nostrii in manile Evreiloru.
Nu trebue inse se ne amagimu: Evreii cari dorescu a fi Romani, cari si astadi sunt Romani prin simtimintele loru, acei Evrei sunt prd putini: marea maioritate a acestora venetici nici nu se gandesce la naţionalitate. Acesta rassa vagabonda n’a avutu nici-odata simtimentulu nationalitatii. Ei sunt animaţi numai de lacomia câştigului, si, câ animalele cele mai vile, nu se grupedia de câtu in scopu de a se inbogati din sudorea altora naţiuni. Ceea-ce cauta acum nu sunt drepturile politice;
pentru civilisatiune. Acesta inse nu se potea fara scole. Atunci se deciseră se chiame pe cineva dela Blasiu. In a. 1834 invitară Brasiovu pe J. Pastui unulu din profesorii classei in care se află doi fii de ai loru; Pastui inse repausa in acelasiu anu. Zsipa scrise nepotului seu Leca se caute pe altulu. Nici-unu profesoru nu voi se merga de frica câ se nu fia insultatu pentru confessiunea sa.
In fine Leca se adressa catra mine, care pe atunci me aflamu in a. III an. alu facultatiei tbeologice. Eu sciamu dela tata-meu care avuse unu conscolariu Rudolfu Zsipa si dela cativa conscolari brasioveni sasi pe carii avusemu in Clusiu, câ Brasiovulu este o cetate situata intre munţi. M’am decisu se mergu pe vacantia ce se dâ pe lunile Augustu si Septembre. Caletori’a ţinea pe timpu bunu 3 pe timpu reu 4 dile; adeverat’a distautia, inse considarata din puiictu de vedere naţionale erâ câ si cum ai merge in dilele nostre la Lisabon’a in Por-tugali’a. Cam atata sciamu unii de alţii. Pe Rosalii veniseră doi greci fruntaşi la Blasiu, anume P. Dsanly si Hagi Gbidru. Conduşi la biseric’a cathedrale pre candu episcopulu Joanu Lemeni celebra si liturghia cu assistentia numerosa, onorabilii comercianţi nu se potea mira, „câ liturgi’a se celebredia in Blasiu tocma câ la Tiarigradu". Vice-versa, orasienii din miculu Blasiu voia se scia, daca mai sunt turci in Brasiovu."
In Augustu plecaiu cu trei tineri brasioveni. O lume noua pentru ori-care ardelenu; alta vietia, alte costume, datine, limba mai eleganta, primirea cea mai dulce si turci nicairi. In a. 1835 denumitu profesoru de fisica la liceu, in Martiu 1836 representantii dela capell’a romana imi scriu prin fericitulu in Domnulu Georgie Nica se le cautu macara unu profesoru care se scia si nemtiesce. Comunicu scrisorea cu colegii mei, toti mai inaintati decatu mine in etate. „Sau nici-unulu, sau numai tu", imi dise profesorulu de fericita memori’a Joanu Rusu. Episcopulu inse nu voia se audia de acea „usioratate de minte" a mea; era cano-niculu Yas. Ratiu dicea „câ voiescu se me făcu merce-nariu alu negustoriloru“. Bunii betraui me iubia si uu
192_____________________________________________________
putinu le pasa loru deca voru ave s6u nu drepturile de alegatori. Ei voru se aiba dreptulu de a cumpără proprietăţi teritoriale, dreptu care s’a acordata celorlalţi străini prin legea dela 1864.
Singur’a loru dorintia este dar’ suprimarea puru si simplu a articolului 7 din Constitutiune, câ-ci prin acesta, assimilandu-se cu ceilalţi străini ar urmă se beneficieze si ei de susu menţionata lege. Forti de acestu dreptu, ei aru incepe deocamdată a cumperâ, micele proprietăţi ale vechiloru mosîneni, mosineni seu rezasi, apoi după timpu, loturile ce s’au datu clacasiloru dela 1864 incoce si, continuandu a remanea sub protectiunea străină, ne-aru pune in cea mai falsa positiune, aceia d’a ved6 teritoriulu României trecutu in posessiunea strainiloru, cari intr’o di aru pote intrebâ pe Romani, deveniţi atunci proletari, ce mai cauta cu gubernulu loru in acesta tiera ?
Se modificamu dar’ Constitutiunea nostra din punctulu de vedere alu tolerantiei, se suprimamu art. 7, inse, pentru a preveni perfidele loru planuri, se punemu in loculu lui unu altulu, in care se se esprime claru si precisu că, in Romani’a, dreptulu, de proprietate teritoriale este unu dreptu politicu, si nu apartiene de cătu Romaniloru si inpamenteni-tiloru Romani.
Cu aceste dispositiuni, Constituant’a ar pote declară anticipando că prin votulu camereloru, in specialu pentru fia-care îndividu ce s’ar presintă, se va pote acordă dispensatiunea stagiulu prescrisu de legea de inpamentenire celoru ce voru probă, că au luptatu in campu de bataie pentru independentia României.
Nu potemu face pentru Evrei mai multu de cătu ceia ce facemu pentru Romanii din provinciele străine.
Aceste dispositiuni s’ar pard pentru momentu a fi suficiinte; este de observatu inse că ele nu inpedica invasiunea continua a proletariloru străini cari constitue celu mai mare pericolu pentru naţionalitatea nostra.
Se cercetamu acum care sunt căuşele ce in-pingu pe Evrei a navali necontenitu la noi si care aru fi mijlocele proprii de a opri navalirea loru.
(Va urmâ.)
Dela diet’a Ungariei.
Discursulu
deputatului Alesandru Romanu, tînutu in siedinti’a dela 1 Maiu a. c. a dietei Ungariei in cestiunea limbei magiare.
(Urmare.)
Alesandru Romanu:	Densulu vorbesce de
doue sute de scole. Sunt doue sute nu sciu, voru fi pote mai puţine; cum că invatia limb’a romana cea mai mare parte, o sciu, caus’a este, că Magiarii locuescu mai cu sema la cetati si au lipsa de cunoscinti’a limbei. Eu insumi am fostu intr’o scola de aceste, in Pitesci. Acolo s’a intemplatu, că curatorulu, care aduce din Transilvani’a si alunga popii, a traitu in neintielegere cu popa. Ce a facutu ? A denunciatu gubernului pe popa, că nu propune limb’a romana. Intemplandu-se
voia se imi stricu carier’a, se me aruncu „in pericolu". I)upa o consultare de cateva luni, m’amu decisu abia in Septembre 1836 că se trecu la Brasiovu, inse numai in modu provisoriu, cu contractu inchiaietu pe trei ani Aveamu si unu adjunctu, pe Ionnu Procopu din tînutulu Câmpiei, era catechismulu si istori’a biblica le propunea venerabilele preotu Vasilie Greceanu.
Am trebuitu se premitu acestea, pentru că se se vedia, cum s’a deschisu si lui Andreiu Murasianu oea-siunea de a merge si a se asiediă la Brasiovu.
In a. 1836 venise si Ioanu Popasu că preotu si mai apoi protopopu in loculu nascerei sale. Ne apuca-ramu de lucru că juni vigorosi, elu in Schiai, eu in cetate. Din 12 şcolari cu carii incepusemu, intr’unu anu se făcură 79. Procopu trecu la Craiov’a.
Comunitatea se aduna de repetite-ori, scrise la Sibiiu. Nu afla altu individu calificatu asia precum ilu voiâ familiile fruntasie.
„Se ti cauţi altu colegu dela d-vostra din Blasiu."
„Nu vine nici-unulu.“
„Ba vine, că eca pop’a celu mare dela catholici aduse totu de acolo pe Jacobu Murasianu, că se’i ajute a deschide unu gimnasiu nou, unde voru merge si baiatii nostrii daca voru fi si profesori de romanu."
(Va urmâ.)
Diverse.
- (Unu romanu din Maramuresiu), din comun’a Saplontia, condamnatu la inchisore, pentru-că a omoritu pe unu jidovu, asta-primavera fii lasatu acasa pe garanţia, spre a-si isprăvi lucrurile de primavera. Inse jidovii din Saplontia nu erau multiumiti cu sentinti’a, si deciseră se pedepsesca mai aspru pe romanu. Deci ei ilu ucisera, si — că crim’a loru se nu se descopere j — legandu de cadavru unu sacu plinu cu petrii, ilu aruncara in Tis’a. Inse la Teceu valurile scosera ca-davrulu, lucrulu esi la ivela si făptuitorii fura (prinşi.
__________OBSERV ATORIULU.
se me intalnescu cu elu, m’a rugatu se spriginescu ru-garea lui la ministru de culte. Nu me laudu cu ceea ce i-am spusu. Dara servesce pentru onorea ministrului, care la rugarea curatorului amintitu de mine, a respunsu: Suntem in tiera libera, constituţionala, eu nu alungu pe pop’a. Deca nu voiesce se propună limb’a magiara, este in lini’a prima pagub’a invetiaceiloru; de altmintre voiu sci eu susţinea valorea dispositiuniloru. D-loru, cu tote că n’am obiceiulu a me provocă la alte staturi, trebue se observu aceloru ce o făcu, că in Romani’a libertatea individuala si cu deosebire cea confessionala este in mare onore. La noi unu amploiatu romanu nu cutedia se se faca membru vre-unei casine, nu cutedia ceti foi romane, pentru că indata este denunciatu că e daco-romanistu si apoi vai de elu! pedeps’a cea mai domola ce’lu aştepta este permutarea. M’am plânsu insumi la d-lu ministru respectivu contra procedurei de feliulu acesta si acum ni se dă ocasiunea a descoperi că unu functionariu de positiune mai inalta intrebandu-lu de caus’a deportatiunei, spre marea mea surprindere, a respunsu:	„Se mai faca acum si acolo Daco-Romania.“
I-am spusu acesta inca atunci respectivului d. ministru, cu care ocasiune i-am descoperitu: negu că sunt daco-romanisti intre funcţionarii romani si deca sunt se se departedie aceia, dara se nu se departedie nimenea in urm’a unoru neruşinate denunciari.
Pentru mine este o dorerosa esperientia si inpre-giurarea, că funcţionarii statului in provincia (districte) nu se porta cum se cuvine functionariloru statului, ci că dînnni de partida, că representanti ai nationalitatiloru, si astadi amu ajunsu acolo, in cătu in multe privintie, cu deosebire inse in privinti’a limbei stamu mai reu, decatu amu stătu in periodulu lui Bach. In mani’a legei de indreptatire egala judecătoriile, solgabiraii nu primescu petitiuni redactate in limb’a romana, era deca le primescu, respectivulu pote aşteptă respunsulu in ceea lume. La tribunale mai figuredia haiducii că intrepreti macar că in concursele publicate totudeuna figuredia si pretensiunea pentru cunoscinti’a limbei, la denumire inse nu se baga nici intr’o sema.
Madarasz st. meu condeputatu a vorbitu despre autonomie. Ve place a ve laudă pururea, că libertate de limba si autonomie bisericesca, că la noi nu mai este. Este adeveratu, principiulu este enunciatu, dara nu se prea manca; pe candu in Romani’a, biseric’a protestanta cu deosebire, se bucura de astfeliu de drepturi, in cătu popii ei, cari vinu mai cu sema din secuime in privinti’a ierarchica se afla sub superintendenti’a reformata ardelena. Acesta este o autonomie bisericesca d-loru, care de siguru aici in monarchie nu ati suferio. Ceea ce privesce presupus’a intieleptie a Romanului, că in Ungari’a Magiarii de o mie de ani nu au potutu sterpi pe Romani, pe candu in Romani’a Romanii au stinsu pe Bulgari si pe Greci, se’mi fia dar’ permisu a observă, că totu ce s’a disu in acea foia, pana la unu firu de peru e totu neadeveru. Acolo nu s’au luatu bisericile dela Greci si dela Bulgari, nici alta avere a acestora. Ce au avutu, au si acum. Adeveratu că in timpulu Domnitoriului Cuza statulu au secularisatu averile bisericesci si pe cele cari streinii, sub pretecstu religiosu sciura a si le insusi, le-a luatu inapoi. Ocuparea acestoru averi s’a intemplatu in periodulu, candu sultanii turcesci licitau tronulu domniei romane pentru bani. Atunci s’a intemplatu că din un’a din suburbiile Constantinopolei Grecii au trecutu cu mulţimea dincoce. Aceştia au pusu mai tardiu man’a pe bunurile bisericesci, au introdusu limb’a grecâ in bisericele romanesci, care a si domnitu aprope unu secolu — precum domnise mai inainte cea slavena doue sute de ani.
Candu Romanii i-au alungatu, n’au facutu alta, decatu au luatu inapoi ceea ce a fostu a loru.
In bisericile sustînute de Greci si de Bulgari păna in dio’a de astadi se folosesce limb’a greca seu bulgara.
Aladâr Molnăr prea stimatulu meu colegu deputatu a pasitu cu intregu aparatulu elocentiei si alu specialităţii sale pentu proiectu. Sunt forte recunoscetoriu fatia cu moderatiunea si demnitatea, cu care a tractatu obiectulu si asupra mea a facutu inpressiune plăcută descoperirea, că densulu nu e siovinistu. Ar trebui se respundu la argumentările lui, pentru că am vediutu că pe densele se pune mare pondu atătu in cas’a acesta si pe cum bagu de sema si in pressa i se atribue ore care insemnatate, care nu o au, voiu spune si pentru ce.
St. d-nu deputatu dice, că statulu ungurescu nici odata nu s’a nisuitu a respandi cu poterea limb’a magiara seu a priva pe alte natîonalitati de limb’a loru. Recunosce apoi, că acesta in secolulu nostru nici nu este cu potintia, dara indata după acesta dice, că de aici inca nu urmedia, că acum nu ar fi cu scopu de a respandi limb’a magiara. Intr’acesta eu vedu o contra-dicere.
St. d-nu deputatu vrendu se combata pe domnulu deputatu Polit citedia Belgiulu. Nu’mi plăcu provocările devenite la noi in obiceiu, la Angli’a, Americ’a, Belgiu. Dau in tote părţile se pună man’a pe ceva, numai nu studiadia situatiunea de aici de a acasa, ceea ce ar fi de lipsa. Precum omnis similitudo claudicat, asia schiopeta si tote asemenarile cu strainatatea. Noi trebue se comptamu cu inpregiurarile nostre si cu factorii esistenti. Asia dara si candu ar fi adeveratu, că Flandredii in Belgiu trebue se invetie limb’a francesa, acolo sunt alte inpregiurari. Potu inse asigură pe on. casa, că tocma in dilele aceste am avutu norocirea a vorbi cu unulu din funcţionarii consulatului belgianu, care mi-a spusu, că in Belgiu nu esista Francesu, care ar indrasni, fara de cu noscinti’a limbei flandredie, a cere o funcţiune in ţinuturi, undemaioritateapoporatiuneiesteflandresa.
Esemplulu ce a avutu bunetate a’lu aduce inainte despre confiniile militare este unu eflusu alu absolutismului intr’o provincie administrata militaresce. Că in contra acestei n’au remonstratu cetatienii nu dovedesce nimica. Dar iubitiloru, noi toti protestamu candu umblau se ne
pună in spinare limb’a nemtiesca? Nu! ci amu asteptatu inpregiurari mai favorabile, cari ne au pusu in positiune de a ne recâştigă dreptulu nostru de stătu si asia amu scapatu si de catusile limbei germane.
St. deputatu vrendu se justifice legalitatea acestui proiectu de lege se provoca la onoratulu anticu corpus juris. Nu negamu, că legea si alte mai multe, care sunt citate, esista, scimu si pentru ce esista? Pentru că limb’a magiara trebue se se introducă si se ocupe loculu celei latine, că-ci in tota Europ’a numai noi amu mai fostu cari ne tinemu de limb’a latina. Mergendu inse totu mai departe, precum voiţi si acum a merge mai departe — fiindu că l’appetit vient eu mangeant — pana la acea epoca nefericita, candu ati prescrisu nationalitatiloru terminu de siese, diece ani in care trebuia se invetie unguresce, asia fiindu si in proiectulu de fatia terminulu de 4 ani mi-a adusu a-minte terminulu de 6 ani hotariti pentru Croaţi — preste legile acele istori’a a trecutu la ordinea dilei. Nu voiu aminti in-templarile, se-mi fia permisu a aminti numai de starea faptica urmata după ominosulu terminu prescrisu frati-loru Croaţi, după care in Croati’a nu numai că este limb’a croata esclusiva a gubernului in tote ramurile, dara representantii ei, cari siedu inpreuna cu noi in dieta au dreptulu se vorbesca si aici in limb’a loru.
Provocarea la astfelu de legi asia dara nu dovedesce nimica. Nu dicemu, că ceea ce este in corpus juris, nu ar fi legalu, inse pentru că este ceva legalu nu urmedia se fia si dreptu: nu trebue uitatu că de multe ori legalitate mare e si nedreptate mare. Suminum jus summa injuria! Se vede că acesta o uitase, dara a mai uitatu si altu ceva, ceea ce ttnu a fi mare uitabilitate din partea unui barbatu cu spiritu ageru cum e d-lu deputatu, care se provoca necontenitu la legelitate. De aceea me voiu sili a’i inprospetâ memori’a; densulu adeca a intrebatu pe d-lu deputatu L. Mocsâry, in care lege lovesce proiectulu de lege? Acesta nu e lucru asia greu, este articululu XLIV din 1868 pe care ilu uitase st. condeputatu si nu e mirare deca insusi gubernulu uitase legea pentru nationalitati. In introducerea acestei legi se dice, că egal’a indreptatire a nationalitatiloru se res-tringe prin mesuri speciale numai cu privire la folosirea oficiala a diverseloru limbi si in cătu pretinde possibili-tatea unitatiei tierei, gubernarei, administratiunei si justiţiei. Acesta e lege clara si deca se alteredia fara de a se şterge, eta o flagranta vatemare a legei. Me miru că deputatulu colegu, omu ageru la minte, a aparatu caus’a acesta rea cu astfelu de sofisme si cu o căldură demna de o causa mai buna.
(Va urmâ).
ACADEMIA ROMANA.
Sessiunea estraordinara.
Procesulu-verbalu Nr. 4.
Siedinti’a din 28 Maiu st. v. 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m.
Se dă lectura procesului-verbalu alu siedintiei precedente si se aproba.
Se comunica o adresa a d-lui V. A. Urechia prin care depune o colectiune de cârti dăruite bibliotecei de d. de Rosny, membru corespondentu alu Academiei, si totu-odata depune o serie din analele societatiei ethno-grafice din Paris, devenite forte preciose si cu totulu dispărute din comerciulu librăriei. Acesta serie se aproba a se cumperă pe pretiulu de 91 lei, după not’a biuroului societatiei.
D. presiedinte intreba deca comissiunile au ce-va lucrări terminate spre a se supune la discutiune.
D. Odobescu, in numele comissiunei de revisiune a statuteloru din care face parte, arata că comissiunea acesta are necessitate celu putinu de unu termenu de 8 dile păna se isi termine lucrarea.
D. Hasdeu dă relatiune asupra sarcinei ce i s’a pusu de a cercetă notitiele bibliografice asupra tieriloru danubiane, oferite de d. comite de Marsy. — Se decide a se depune la biblioteca si a se adress’a multiumiri d-lui de Marsy.
D. Odobescu aretandu, că de mai multu timpu se afla in capitala pentru studiulu limbei nostre d. Jarnik, docentu de liinbele romanice la universitatea din Vien’a si profesoru la scola reala din Leopoldstadt totu de acolo; si in consideratiunea inseinuetatiloru sale calitatii sciintifioe si a prediletiunei speciale ce are pentru limb’a romana, propune a se numi membru corespondentu alu Academiei. Acesta propunere sustînuta de D-nii Alexandri, Maniu si alţi membri, se primesce cu unanimitate.
D. Ioanu Ghica supune discursulu ce a tinutu in dioa de 27, la Cotroceni, A. S. II. Domnitoriului, cu ocasiunea audientiei Academiei, a caruia coprindere se decide a se tipări in anale, inpreuna cu respunsulu Măriei Sale Regale asia cum s’a publicatu in „Monitoru". Adunarea decide că acesta multiumire se se faca prin
0	adressa cătra d. ministru alu culteloru.
D. presiedinte dă lectura unei adresse primite de la d. ministru de finantie, care cere avisulu Academiei despre textulu inscriptiunei ce se cuvine se se pună pe palatulu de fabricatu monet’a tierei. După ore-cari discutiuni, in cari s’au propusu inai multe forme, s’a adoptatu aceea de „Monetaria Statului".
D. Odobescu dice, câ acesta ocasiune presintă unu fericitu auguru pentru Academie, că gubernulu vine a
1	cere avisulu pentru asemenea inscriptiuni, că-ci prin acesta ar dispare inconvenientulu eroriloru ce adesea se vedu in limbagiulu oficialu.
Vice-presiedinte G. Baritiu.
Secretam ad-hoc, Sionu.
Procesu-verbalu Nr 5.
Siedintia din 29 Maiu 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m.
Se dâ lectura procesului-Yerbalu alu siedintiei precedente, si se verifica.
D. Babesiu ofere pentru bibliotec’a Academiei unu esemplaru din statutele academiei din Vien’a. Se pri-mesce cu multiumire.
Se primesce o adressa a epitropiei bisericei Sf. Vineri prin care cere ca Academia se destineze câ diurna de 5 la suta din venitulu averei repaosatului generalii C. Nasturel-Herascu, care se incasedia de Academie, pentru remunerarea epitropiloru ce administedia acesta avere.
După ore-cari discutiuni in cari se propunea respingerea puru si simplu a propunerei, cestiunea se recomanda in studiulu unei comissiuni compuse din d-nii V. Maniu, Titu Maiorescu si V. Babesiu.
Nefiindu lucrări la ordinea dilei, adunarea se desface in secţiuni si comissiuni spre a se ocupa de lucrările loru respective.
Presiedinte, Ioanu Ghica.
Secretam ad-hoc, G. Sionu.
Procesulu-verbalu Nr. 6.
Siedinti’a din 30 Maiu 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 ore a. m.
Se verifica procesulu-verbalu alu siedintiei precedente.
D. presiedinte comunica o adressa a d-lui ministru de esterne cu Nr. 5,824, prin care inaintedia 4 volume manuscrise ale Principelui Dim. Cantemir, si anume:
1.	Incrementa atque Decrementa Aulae Othmanicae;
2.	Adnotationes ad Incrementa Aulae Othmanicae; 3. Ad-notationes ad Decrementa Aulae Othmanicae; 4. Vita Constantini Cantemyri cognomento senis Mold. — Se face cunoscutu totu-odata câ aceste manuscrise s’au datu la decopiare, pentru câ se se pota, până intr’unu anu, intorce locului de unde s’au primitu. — Se recomanda sectiunei istorice.
Se mai comunica o adressa a d-lui ministru culte-loru si instructiunei publice, cu Nr. 3825, cu unu ra-portu alu d-lui Remu Opran, prefectu alu districtului Constantia, descriptivu alu obiecteloru si petreloru sculpturali archeologice, găsite in districtulu seu, — cu cererea de a se da avisulu Academiei, despre adunarea si conservarea sistematica a unoru asemenea pretiose pelicule. Se recomanda sectiunei istorice.
D. presiedinte aduce la cunoscintia Adunarei câ d. Andreiu Adamescu, cassierulu actualu alu Academiei, se afla ajunsu la o stare de delibitate in catu i e cu nepotintia a mai purta sarcin’a, si pentru acesta, trebue luata de urgentia raesura de a ilu inlocui. Propune totu-odata câ sarcin’a acâsta se se incredintieze compta-bilului actualu Alexandru Laurianu, caruia se i se adaoge jumetate numai din apuntamentele cassierului, era jumetate se se dea d-lui Adamescu, câ mangaere a slabiciunei si betranetieloru sale, si totu-odata câ recompensa pentru serviciele aduse societatiei. Propunerea acesta se primesce in unanimitate a se efectuâ in modu provisoriu până la revisuirea statuteloru si regularea definitiva a situatiunei budgetare.
După acestea, membrii se inpartu in secţiuni si comissiuni, spre a se ocupâ cu lucrările loru respective.
Presiedinte, Ioanu Ghica.
Secretam ad-hoc, G. Sionu.
Procesulu-verbalu Nr. 7.
Siedinti’a din 31 Maiu 1879.
Siedinti’a se deschide la 9 ore.
Se verifica procesulu-verbalu alu siedintiei precedente.
D. presiedinte comunica, câ delegatiunea observandu cum câ, după testamentulu fericitului Evangeliu Zapa, epitropulu esecutoru-testamentaru s’a obligatu a aduce la societatea academica copie legalisate după tote actele, sineturile si hotărniciile proprietatiloru casei, si câ, după cate-va cereri formale ce i s’a facutu, aceste acte inca nu s’au adusu. D-lui s’a crediutu datoru a le cere prin serviciulu egalu alu portareiloru; era acum priinindu respunsulu d-lui epitropu, crede câ e bine alu aduce la cunoscintia adunarei.
Se dâ lectura acelui respunsu, din care se vede câ numitulu epitropu, D. C. Zapa, ar fi tramisu originalele documente la auctoritatea competinte din Greci’a, câ copiele cerute de societate s’aru fi inaintatu din erore inpreuna cu originalele, si câ d-lui acuma le va cere spre a le inapoia, si apoi le va depune.
După acesta, d. presiedinte cere avisulu adunarei: câ ce se faca in casu candu copiele cerute nu voru veni?
D. Hasdeu, crede câ ar fi bine se se lase d-lui epitropu latitudinea de 2 luni pentru depunerea aces-toru acte.
D. Maniu spune câ aceste copie, conformu cu legea, trebue se fie autentice, de aceea e de părere a se cere prin interventiunea ministerului de esterne, era in ca-sulu de a se vedea intardiere se se cera prin tribu-nalulu local u.
D. Babesiu inclina catra parerea d-lui Hasdeu. cu acesta câ se se acorde termenu de 3 luni pentru depunere.
D. Maiorescu e de părere a se cere, daca voru veni copiele, prin intervenirea ministerului de esterne, avisulu consulatului generalu elenu din Bueuresci, asupra autenticitatiei copieloru după legile grecesci.
Incidentulu se închide, resumandu-se in decisiunea câ biuroulu, după aşteptarea timpului catu ar trebui câ aa vie copiele aretate dela Athen a, se tata cuvenitele berari, conformu cu legea.	.	.	.
D. Hasdeu, aducendu aminte adunarei câ Mana
________OBSERVATORIULU.
Sa Regala a espresu dorintia de a veni la una din siedintiele sale, crede câ e bine a defige si a se preparâ o siedintia publica, in care, pe langa alte lucrări, se se faca si vre-o lectura. D-lui declara câ chiaru ar avea o lucrare gata pentru asemenea ocasiune.
După ore cari discutiuni asupra acestui subiectu, se decide câ, după votarea statuteloru, se se tina o siedintia solemna in cursulu sessiunei acesteia, care inse se va regulâ la timpulu oportunu.
D. Odobescu, aducendu la cunoscintia mortea comitelui de Lastegrie, membru onoraru alu societatiei, adunarea esprima regretele sale. — Totu de odata d-sa aduce aminte câ dintre barbarii de litere străini cari se ocupa de limba nostra este unulu care, dintr’o regretabila scapare din vedere, n’a capetatu inca voturile nostre de distinctiune. Acesta e D. Picot, cunoscutulu pro-fesoru de lirab’a si literatur’a romana la scola de lirabele orientale moderne din Paris. De aceea propune câ se se indreptese acesta scapare din vedere.
Mai mulţi membri, sustînendu propunerea D-lui Odobescu, Academia in unanimitate admite pe D. Picot intre membrii sei onorari.
Se votesa statulu de presentia a membriloru Academiei dela 23 pana la finele lunei Maiu, si membri se desfăcu in secţiuni si comisiuni.
Presiedinte, Ioanu Ghica.
Secretam ad-hoc, G. Sionu.
Despre industri’a de charthie in Transilvania.
Daca vei sci care sunt midilocele principale de traiulu vierii alu unui poporu, care sunt vestmintele si localităţile lui câ scutu contra inpressiunei atmosferei, care este cantitatea de charthie si de cârti care se produce si consuma de elu: vei potea conchide cu multa certitudine la gradulu lui de cultura.
Munc’a fiindu pretiulu cu care se castiga ori ce avere, si ori ce obiectu de valore ce posedemu repre-senta munc’a nostra ce amu datu in schimbu. Dela cantitatea productiunei, adeca dela aceea cum unu poporu si in ce gradu pote valorâ munc’a sa: se pote deduce cu positivitate la gradulu de starea lui materiale.
Daca prin urmare se constatedia, câ munc’a unui poporu este din ce in ce totu mai putinu productiva, câ productiunea muncei sale se micsioredia, câ munc’a sa in mare parte nici mai valoredia — prin urmare poterea sa se consuma in desiertu câ poterea unei machine de vaporu, cărei i lipsesce materialulu de pro-ductiune: atunci e semnu invederatu câ starea lui materiale se afla in stagnatiune, pe cale spre pauperismu.
Cumc’a productiunea la noi preste totu este in stagnatiune, câ munc’a nu se cauta, câ prin urmare saracia cresce rapidu intre poporu, se vede mai limpede din emigratiunea ce se continue neintreruptu spre Orientu — romani, unguri, sasi isi dau man’a pe acestu terenu.
Productiunea de charthie — de care voimu a vorbi cu acesta ocasiune, este una ramura de castigu inpor-tanta, câ-ci valorea materialului crudu din care se prepara fiindu neînsemnata in proportiune cu valorea charthiei fabricate, castigulu ce resulta este considerabila
Datele ce urmedia dovedescu cum câ acestu ramu de industrie la noi este cu deseversire in deeadintia.
Prima mora de charthie in Transilvani’a sau ziditu la anulu 1546 in Brasiovu. se dice câ pe acelu locu unde adi se afla fabric’a de charthie alui G. Tiirk.
In anulu 1574 s’au ziditu in Sibiiu una mora de charthie.
In anulu 1635 la Colosmonostor.
In anulu 1665 la Clusiu.
In anulu 1714 la Gyergyo-Sz.-Iuire.
In anulu 1725 la Fagarasiu.
In anulu 1753 la Dev’a.
In anulu 1770 la Orlatu.
In anulu 1779 la Borgoprund.
In anulu 1789 la Magyaro — Comit Turdii. La finea secolului trecutu si inceputulu secolului presentu s’au ziditu: la Sibiiu, Sighisiora. Bogata, Fel-Enyed-Strungaciu langa Sebesiu. Oprea Cartisiora, Csik-Szent-Mârton, Gelentze si Avrigu.
Mai departe sau ziditu la anulu 1840 la Orlatu o fabrica de charthie, apoi la 1853 la Zernesci proprietatea unui consorţiu romanu din Brasiovu la a. 1856 s’a ziditu fabric’a de charthie din Presmeru in fine la anulu 1871 aceia dela Petrifalau langa Sebesiu.*) Cu totulu 27 mori si fabrice de charthie.
Unu frumosu numeru de mori si fabrici de chartie, inse câte si care se mai afla astadi?
Concurentia străină au stersu pe cela mai multe lasandu numai numele loru.
Astadi mai esista sau mai bine vegetedia din tote câte s’au amentitu mai susu numai 9 la numeru si adeca
1.	fabric’a de charthie din Petrifaleu,
2.	fabric’a de charthie din Zernesci,
3.	fabric’a de charthie din Brasiovu,
4.	fabric’a de charthie din Borgoprund,
5.	fabric’a de charthie din Presmeru,
6.	inor’a de charthie din Gelentze,
7.	mor’a de charthie din Dev’a.
8.	mor’a de charthie din Gyergyo-Sz.-Imre,
9.	mor’a de charthie din Csik-Sz.-Mârton.
Moriloru de charthie le sunt numerate dilele standu
ele fatia de fabricele de charthie in acea proportiune in care sta inblaciulu fatia de machin'a de inblatitu cu vaporu, era fabricele nostre de charthie voru mai vegeta, inse mortea loru este atâtu de sigura cum este sigura mortea ori cărui muritoriu.
Acesta nici se pote altfeliu, câ-ci banulu după principiele economice consacrate prin pracs’a de tote dilele isi ia cursulu seu intr'acolo unde folosulu lui
*) Blâtter fUrHandel und Industrie Nr. 13 din 1878.
_______________________________________________________193
este mai mare, unde munc’a este mai productiva si prin urmare si procentele ce se platescu pentru folosulu lui mai mici (H. C. Carey, Econ.-Nationala si sciintia sociale 1857) sau cu alte cuvinte, banulu se duce din tierile agricole in tierile industriare unde se ducu si productele nostre crude pentru câ prefăcute conformu lipsei si gustului se ni se retrimită scumpe si pipărate cu spesele de transportu.
O tiera agricola — care nu se cugeta a’si in-temeiâ si desvoltâ industri’a sa propria este prin urinare nu numai saraca si totudeuna in lipsa de bani, dara si tributara tieriloru industriari si sub tote punctele de vedere dependenta de acelea.
După cum este greşita sisthem’a nostra politica prin privilegiarea unei rasse de poporu asupra celoru-lalte si inpedecarea acestora in mersulu loru culturalu, nu mai putinu este greşita, ba chiaru ruinatore si sisthem’a nostra economica.
Conventiunea vamale din 1878 stabilata intre Un-gari’a si Austri’a prin care intrega monarchia Austro-Ungara pe 10 ani înainte se considera de unu singuru teritoriu vamale, deschide tote porţile nostre industrii străine — cu care industri’a nostra de abea la inceputulu desvoltarii sale, nu pote tînea concurentia, prin urmare trebue se inbranciasca după cum a inbrancitu si industria de charthie.
Unu copilu in etate frageda nu ar potea ajunge etatea unui barbatu vigorosu si inteligentu — lasandulu fara scutu si fara ingrigire.
Franci’a si-a intemeiatu industri’a si avuti’a sa naţionala prin principiele sisthemei de vama protectionista a cărei inceputu la facutu Colbert si continuatu de Turgot, si astadi chiaru candu nu prea are tema de concurentia străină tîne la acestu principiu.
Angli’a la inceputulu secolului alu 14-lea era o tiera agricola — esportâ productele sale câ ori care tiera fara fabrici si industria propria.
Prin introducerea sisthemului protectionistu prin urmare prin ridicarea valorei muncei si inmultirea propriei sale productiuni si-a intemeiatu industria sa proprie, si astadi productele ei inundedia tota lumea.
J. — R . . . . u.
Bibliografia.
—	„Negriada" acesta este titlulu unei epopea naţionale a cunoscutului literatu d. Ar. Densusianu, care va apare in curendu de sub tipariu in Bueuresci.
Abonamentele se potu face la adress’a autorului, pentru Austro-Ungari’a la Brasiovu, era pentru Romani’a si străinătate totu la adress’a autorului la Bueuresci, strad’a Stirbeiu Vodă Nr. 66.
Pretiulu este de 5 lei noi. Pentru Austro-Ungari’a
2.	fl. v. a.
Colectantii voru primi dela 10 esemplare unulu rabatu.
Coprinsulu Pârtiei antaiu a „Negriadei* consta-tore din siese canturi este după „Romani’a libera“ ur-matoriulu:
—	Cantulu antaiu. Espunerea subiectului. In-vocatiunea. Negru plecandu cu romanii, intra in Carpati. Dochi’a, vechia zeitate daca, misica tote pentru a inpe-decâ intemeiarea statului romanu. Alerga la Geril’a in pester’a de ghiatia, si d’aci la Ventosele, chiemandu-le in ajutoru. Ea vine dinpreuna cu Ventosele si se asie-diara la panda pe stanei in giurulu poenei unde avea se ajunga ser’a Negru si se petreca preste nopte. Co-sinziana, protectorea Romaniloru alerga la Somnu, ru-gandu-lu se vie se adorma pe Dochi’a si pe Ventose, cari se asiediase pe stanei la panda. Somnulu vine si le adorme. Romanii ajungu si se asiedia in poena. Pe candu ei se ospetedia in giurulu focuriloru, lautarulu Sorin canta atâtu de doiosu, in câtu stâncile incepu a se clatinâ. Dochi’a si Ventosele se deştepta si ridica o furtuna infioratore, er’ Geril’a, sedusa de Dochi’a, ese din pescere si începe a suflâ. Romanii se rissipescu. Dochi’a cauta se prindă pe Negru, dar Cosizian’a inve-lindu-lu in noru fuge si trece cu elu pe taramulu celu laltu. Intrarea. Trecerea pe la port’a iadului si impe-rati’a Uitarei. Cosinziana parasesce pe Negru. O alta zina ilu intempina si i arata calea ce duce la cei nemuritori. Zin’a dispare. Lui Negru se oferu arme divine. Negru trece preste riu in plaiulu celoru nemuritori. Accidentulu lui Negru la tiermu. Redeşteptarea lui Negru. Negru pleca pe plaiu. Negru se intalnesce cu Gelu, care îlu îndrepta la Traianu. întâlnirea cu Traianu la Fontan’a- manei. Negru roga pe Traianu se’i naredie coprinderea Daciei. Traianu incungiuratu de cei nemuritori, incepe a narâ alu douilea resboiu cu Dacii.
—	Cantulu alu douilea. — (Naraţiunea
lui Traianu.) Decebalu aduna căpitănii la consiliulu de resboiu in unu codru afundatu. Elu desfasiura starea tierei.	Decidu a se resculâ. Tramitu soli la
poporale vecine, chiamandu-le in ajutoriu. Faim’a duce scirea la Rom’a. Augurii consulta dieii. Minunile favorabili resboiului- Resboiulu se declara. Traianu pleca cu legiunile. Catalogulu poporaloru, cari pleca in ajutorulu	Daeiloru.	Crudimile Daciloru asupra
romaniloru. Traianu ajunge la Dunăre. Preoţii inblan-diescu cu sacrifieie Danubiulu turbatu. Rugăciunea lui Traianu catra dieulu Istru. Dieulu Istru inblanditu alina valurile, apare din unde si întinde lui Traianu, in semnu de legătură, o trestie care in man’a lui Traianu se preface in spada. Cu ajutorulu dieuiui Traianu face podu preste Dunăre. Lupt’a la podu. Duras ucide mulţime de romani. Soran invinge si omora pe Duras. Dacii infranti se retragu in castre urmăriri de romani, dar’ noptea intrerumpe lupt’a. Dacii decidu in consiliu a atacâ noptea castrele romane. Romanii se preparu a petrece in castre voioşi de învingere pentru a seduce pe Daci, in fapta inse se pregatescu se atace castrele Daciloru. Decebal si Sardon făcu minuni de eroismu. Lupt’a intre Decebalu si Adrian. Zamolcse dieulu scote din lupta pe Decebalu invinsu si ranitu. Soran antaiu
194
OBSERVATORIULU.
fortiedia valurile, inse Zamolcse, amestecandu-se in lupta cu o petra mare aşterne pe Soran la pamentu. Romanii intra in castre. Zamolcse se duce in munţi, deslega venturile si le tramite cu torenti de ploie asupra Ro-maniloru. Lupt’a se curma. Dăcii se retragu in munţi. Romanii trei dile inmormentedia si sacrifica. Dacii re-tragandu-se nimicescu tote in urm’a loru. Romanii intra in munţi pe trei locuri. Luptele in munţi. A diecea di vulturii romani falfae de pe culmile muntiloru. Dacii aprindu tier’a, se ucidu unulu pe altulu, o parte para-sesce tier’a, alta se retrage la Sarmiseghetudia. Romanii incungiura Sarmiseghetudia. Betranulu erou dacu, Udar, lupta dinpreuna cu fiii si nepoţii sei Sever, Dentat, Murena si Bolan ucidu mulţime de Daci. Seian ucide pe Sitaleu, Gaian pe Bedar. Lupt’a lui Herculan cu Barsim, Chiun, Biarc, Sata si Cervab. Dieulu Sarmand se intorce ranitu pe Gogan si roga pe Zamolcse se stingă dio’a. Zamolce rechiama pe Aziz si se face nopte.	Dieii daci tînu consiliu se decidu a cobori
la lupta.
Dacii ajutoraţi de diei ataca castrele Romaniloru. Lupt’a lui Traianu cu Sarmandu. Sant’a Vineri se duce la Joe si cere ajutoriulu dieiloru pentru Romanii strim-torati. Joe i descopere cele viitore si laşa voie libera dieiloru. Lupt’a dieiloru daci cu cei romani. Dacii scapa pe Decebalu ranitu din manile lui Adrian. Lupt’a pe valuri, romanii sue valurile, intra in cetate, aprindu si ucidu. Decebalu, ce zace ranitu in palatu audindu sgomotulu si vediendu flăcările, se ridica si voesce se esa la lupta. Romanii inpresura palatulu. Preoţii si căpitănii din giurulu lui Decebalu decidu se se arunce in spatele loru. Se arunca. Mortea lui Decebalu. Pe-rirea Daciloru. Risipirea Sarmiseghetudiei.
—	Cantulu alu treilea. Traianu pleca cu Negru, pe munte in susu, Negru naredia lui Traianu sortea lui (Traianu) pana la timpuln seu. Ajunşi pe culmea muntelui, la arborulu luminei, Traianu esplica lui Negru ordinea arborului si a balaurului de sub elu, cobora apoi pe munte in josu si Traianu esplica vuetulu ce se aude josu in câmpie, ce se intinde la polele muntelui. Coborandu in câmpie Traianu desvelesce lui Negru viitorulu Romaniloru, aratandu-i eroi viitori. Aratarea eroiloru si descrierea fapteloru celoru mai in-semnate dela Dragosiu pana in celu mai de aprope trecutu. Negru se intorce pe pamentu.
—	Cantulu alu patrulea. Cosinziana intorcen-du-se pe pamentu se duce si ia arculu lui Fet-frumosu, pe candu elu dormiâ, se sue pe Surulu si incepe a săgeta asupra Ventoseloru. Ventosele fugu si se ascundu. Dochi’a vediendu Ventosele alungate si pe Negru intor-cendu-se erasi pe pamentu, alerga si cere ajutoru dela Mam’a padurei. Acesta chiama la consiliu monştrii si uriaşii codriloru. In infioratoriulu consiliu se primesce sfatulu ce’lu dâ Baba-Gaia. Dochi’a se intorce si se pune in Buceci la panda, se veda ce făcu Romanii. Retacirile lui Negru prin codri. Italnirea cu uriaşii Sfarima-petri si Stramba-lemne. Negru in pescera la Baba-Gaia. Uriaşii ajutoraţi de maestriele Babei-Gaei despoie pe Negru de haine si le ducu in pescera, unde Mama-padurei pune unu balauru se le padiasca, er’ Ielele iau pe Negru, ilu ducu si’lu inchidu in palatulu loru. Pe candu se intempla tote acestea, eroii Riscogel si Troian aduna de prin codri Romanii rissipiti de Ven-tose. Nouele uneltiri ale Dochiei câ se intorca pe Romani indaraptu. Confusiunea Romaniloru. Cicala o maresce batandu’si jocu de interprinderea lui Negru. Geniulu patriei apare. Pedepsirea lui Cicala. Coron’a. Preotulu Ilinu liniscesce poporulu. Se trimitu soli se caute pe Negru, er’ Romanii incepu a se cobori in josu pe plaiuri.
—	Cantulu alu cincelea. Starea Romaniloru pe timpulu descalecarei lui Negru. Domnii de pe atunci | in Romani’a. Dochi’a alerga la Domnulu Danu in Ro-mula si’lu scola asupra Negreniloru. Catalogulu ostei lui Danu.
Solii tramisi după Negru consulta in pescera pe Baba-Murga. Solii la Fetu Zefir in Valea-primaverei. Plecarea de aici si ajungerea loru la părintele codriloru. Consiliele si ajutorele ce le dâ, acesta soliloru. Plecarea soliloru. Solii ajungu la palatulu Ieleloru. Luptele soliloru cu monştrii si aratarile Ieleloru. Intrarea soliloru in palatu. Interiorulu palatului Ieleloru. Aflarea si I redeşteptarea lui Negru. Plecarea din palatulu Ieleloru.
—	Cantulu alu sdselea. Negru cu soţii ajunge la Magur’a Codinu, in Valea-Sargentina. Aci, I la fontan’a Cresei, se intalnescu cu Zileana, care ii conduce la tatalu seu, Musiatu d-lu ţinutului. Ei afla pe Musiatu siedendu la sfatu cu betranii tierii. Musiatu recunosce pe Negru si pe solulu Mosiu-Albu. Ospetiului, j in onorea lui Negru. In decursulu ospetiului, lautarulu Mosiu-Totinu canta timpurile trecute si laudele vechiloru eroi. Intr’aceea sosesce Nuvras, fiiulu lui Musiatu, aducendu vestmentulu si armele lui Negru, ce i le luase uriaşii, si nareasa lupt’a lui cu balaurulu ce le pazia in pescere, si inchina armele lui Negru fara se scie câ, ar fi ale lui. Musiatu tramite cursori in tiera se cheme la arme junimea, din care o parte se o dea lui Negru. Facendu-se diua, Musiatu conduce pe Negru la templulu lui Longinu. Aratarea sau miracolulu in templulu candu se intorcu la palatu, junimea se adunase. La întrebarea lui Negru, Musiatu i descrie pe unii din junii eroi, atingendu originea lui Gelu si starea romaniloru după caderea lui. Petrecerea junimei in jocuri de arme si hore. Cântecele lui Mosiu-Totinu in timpulu petrecerei. Se tragu la sorti junii cari se plece cu Negru. Musiatu la plecare, incredintiesa lui Negru spad’a lui Traianu. Despărţirea lui Musiatu de Nevras. Plecarea.
Contractata Sociala.
De J. J. Rousseau.
(Urmare.)
Capitolulu VII.
Despre suveran u.
Din acesta formula se pote vedea, ca actulu de asociatiune contiene unu angajamentu reciprocu alu publicului cu particularii si ca fiacare individu contractantu, asia dicendu cu sine insusi, se afla angajatu subt unu raportu indoitu, adeca, câ membru alu suveranului fatia cu particularii si câ membru alu Statului, fatia de suveranu. Dara in casulu acesta nu se pote aplicâ macsim’a dreptului civilu, câ adeca niminea nu este obligatu a tienea angajamente luate fatia cu sine, pentru câ este o mare diferenţia intre unu obligamentu fatia cu sine si intre unulu luatu fatia cu totulu din care face cineva parte.
Mai departe, este de a se observâ, câ deli-beratiunea publica, care pote obligâ pe toti supusii fatia de suveranu, din caus’a celoru doue raporturi diferite, din cari este consideratu fiacare din ei, nu pote, din considerante opuse, se oblige pe suveranu fatia de sine insusi si câ prin consecintia ar fi in contra naturei corpului, câ suveranulu se isi inpuna o lege pe care se nu o pota infrange. Nepotenduse considerâ de câtu numai subt unu singuru raportu, elu sar aflâ in casulu unui particulara contractantu cu sine insusi, din care se pote vedea, câ nu esista nici unu feliu de lege fundamentala obligatore pentru corpulu poporului, nici chiaru contractulu socialu. Acesta inse nu insemnedia, câ acestu corpu nu s’ar potea angajea fatia cu unu altulu, la lucruri ce nu deroga acelui contractu, pentru câ fatia cu strainulu elu devine unu simplu individu.
De orece corpulu politicu seu suveranulu nu are de a multiumi esistinti’a loru, decâtu numai sfintienii contractului, elu nu pote a se obligâ nici chiaru fatia de unu altulu, la nimica, ce ar derogâ acelu actu primitivu, precum de a isi alienâ o parte din sine insusi sâu de a se supune unui altu suveranu. A violâ actulu prin care esista, ar insemnâ a se nimici si aceea ce nu este nemica, nu pote produce nemica.
Indata ce acesta mulţime este unita astfeliu intr’unu corpu, nu se pote ofensâ unulu din membrii sei fara de a fi atacatu corpulu intregu, nici cu atâtu mai putinu, a ofensâ corpulu intregu, fara câ se nu sufere toti membrii lui. Astfeliu dato-rinti’a si interesulu deobliga in modu egalu pe ambele parti contractante de a se aparâ mutualu si aceeaşi omeni voru trebui se cerce a uni subt acestu raportu indoitu, tote avantagele care depindu dela ele.
Fiindu câ suveranulu consta din particulari, cari ilu compunu, nu are si nu pote avea interese opuse loru; prin consecintia deci, poterea suverana nu are lipsa de nici unu garantu fatia cu supusi, sei pentru câ este inpossibilu câ corpulu se voiesca a păgubi pe toti membrii sei si vomu vedea mai la vale, câ elu nu va potea păgubi pe nici unu particulara. Suveranulu, singuru numai prin in-pregiurarea câ esista, este totud^una aceea ce trebue se fia.
Nu este inse totu asia si cu supusii fatia de suveranu caruia, prelanga interesele comune nu i-ar garantâ nemica angajamentele loru, dâca nu ar aflâ mijldce de a se •assigurâ de fidelitatea loru.
Intr’adeveru, fiacare individu pote avea in calitatea sa de omu o vointia particulara opusa seu divergenta de vointia generala, pe care o are câ cetatienu. Interesulu seu particulara pote se i vorbesca cu totulu altfeliu câ interesulu comunu; esistentia sa absoluta si dela natura independenta ilu pote face se considere aceea ce datoreste elu causei comune, câ o contributiune gratuita, acarei perdere ar fi mai putinu daunosa pentru ceilalţi, de câtu i este lui onerosa platirea ei si conside-randu person’a morala, care constitue Statulu, câ o fiintia imaginara, pentru câ ea nu este unu omu, ar fi aplecata se se bucure de drepturile de cetatienu, fara se voiâsca a isi inplini datorintiele de supusu, ceea ce ar fi o nedreptate, care progre-sandu ar causâ ruin’a corpului politicu.
Pentru câ contractulu socialu se nu fia deci o formula gola, elu contiene tacitu angajamentulu, ce singura este in stare a dâ potere celorulalti câ: ori-care voindu a refusâ de a dâ ascultare vointiei generale se fia constrensu la acesta prin corpulu intregu, ce nu insemnedia alta, decâtu a ilu fortiâ se fia libera, pentru câ acesta este conditiunea care dandu pe fiacare cetatiânu patriei i garantedia in-
dependenţii personala, conditiune care constitue arfa si activitatea macliinei politice si care singura face legitime angajamentele civile, care fara acesta aru fi absurde, tiranice si supuse celoru mai mari abusuri.	(Va urm*.)
Abonamentu nou la
„Observatoriulu"
Apropiandu-ne de finea Semestrului primu precum si a triluniului Apriliu—Iuniu, prin acesta deschidemu prenumeratiune noua si invitamu la reinnoirea abonamentului pe Semestrulu alu douilea si pe triluniulu Iuliu — Septembre.
Conditiunile de abonamentu se potu vedea in fruntea diariului si adeca :
In laintrulu monarchiei:
Cu 4 fl. val. austr. pe 6 luni Cu 2 fl. val. austr. pe 3 luni.
In strainetate:
Cu 5 fl. seu 11 franci pe 6 luni.
In Sibiiu „Observatoriulu" costa 3 fl. 50 cr. pe 6 luni, era dusu la casa cu 50 cr. mai multu.
Abonamentele se potu face mai usioru prin aseranatiuni (mandate) poştali, de a dreptulu la Redactiune in Sibiiu, P i a t i a mica N r. 27.
Din Romani’a primimu abonamente si in bilete hipotecari de ale statului, al pari.
In Bucuresci abonamentele se potu face si la librari’a d-lui J. Szollosi, piati’a teatrului.
Pentru inlesnirea publicului primimu abonamente noue si cu P r i m ’a f i a c a r e i luni.
Din 10 esemplare abonate efectivu, unulu se dâ gratis.
liedactiunea.
Pretiurile cerealieloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
Grâu, după cualitati . Grâu, amestecata .	.
Secara ...............
Papusioiu .	.	.	.
Ordiu.................
Ovesu.................
Cartofi...............
Mascare...............
Linte.................
Fasole................
Lardu (slaniua) .	.	.
Untura (unsdre topita) Carne de vita .	.	.
Oua 10 de . . . .
27 Iuniu in Sibiiu:
1	hectolitru	fl.	4.60-5.40
1	9»	99	3.70-4.30
l	»»	M	2.80—3.20
l		}>	2.70-3.10
l	»*	99	3.10
1		99	1.90—2.30
l	V»	99	1.20—1.30
1	f*	91	6.	6.50
1	99	t»	9.—9.50
l	91	99	4.50-5.-
50 Kilogram.		99	25.-30.—
50	1?	99	28.—
1	99	99	<9 i 1 O <1*
—.20
Cursulu moneteloru in vhI. austr.
Vien'a, 26 Iuniu.
Galbinii imperat. de auru...............................fl.
Moneta de 20 franci....................................  „
Imperialii rusescu........................................„
Moneta germana de 100 maree Sovereigns euglesi ....
Lira turcesca .................
Monete austr. de arginta 100 fl.
5.48 cr. 9.237, „ 9.35 „ 56.95 „ 12.- „ 10-58 „
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
24 Iuniu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%....................
împrumutata Oppenheim din 1866 cu 8*/,	•	•	.	■
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu 8%
Credita fonciariu (bipot.) rurale cu 7%...............
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu 7% .	.	.
împrumutata municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% Fonduln de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10'/#	•	•	.
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5# # • • . Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% . . Daci'a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 1. a. 8*/,...................................
Rom ani'a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.) '	1873 cu 87# .....................................
1.	102.%	b.
99	104. V,	99
99	104.’/,	91
99	97.7,	#9
99	iot.•/♦	99
19	104 —	IP
91	184.-	99
99	33 —	99
99	80.60	9 9
99	210.—	99
99	75.-	99
Anunciu inportantu.
La fabric’a Crucereas’a, districtulu Muscelu (Romani’a), aprope de Campu-lungu, sunt
de vendiare 600 porci mari,
ingrasiati forte bine, carii se potu taiâ pentru măcelărie, slănină, untura e. t. c. Doritorii se potu adresâ chiar’ la numita fabric’a.
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de machine agricole (69) 10-20
se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treierata curatu a
Masclinelori lom .ie treierat! ie mana si co vertejn
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atatu locomobile catu si Stabile. Mai in colo fabricarau iu m&rimi diferite si de o cou-structiune probata;
Ciururi pentru bacate, taiatore de paie, mori pentra sdrobitu etc. etc.
Cataloge Ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuita si franco.
Editoru si redactoru respons. 4*. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. lira Ut in Sibiiu.