Obaervatoriula ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la caaa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimiau cu poat’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In 8trainatate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 6 fl. a£u 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
ae plateacu pe 8erie aău linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a Bi a trei’a câte 6 cr. v. a. ai preate aceea 30 cr. de timbru la teaaurulu publicu.
Prenumeratiunile ae potu face in modulu celu mai uaioru priu asaem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului O b a er va t o riul u iu Sibiiu.
Nr. 46.	Sibiiu, 9/21 Iuniu 1879.	Anulu II.
1
Abonamentu nou la
„Observatoriulu"
Apropiandu-ne de finea Semestrului primu precum si a triluniului Apriliu—Iuniu, prin acesta deschidemu preuumeratiune noua si invitamu la reinoirea abonamentului pe Semestrulu alu douilea si pe triluniulu Iuliu — Se p tem bre.
Conditiunile de abonamentu se potu vedea in fruntea diariului si adeca:
In laintrulu monarchiei:
Cu 4 fl. val. austr. pe 6 luni Cu 2 fl. val. austr. pe 3 luni.
In strainetate:
Cu 5 fl. seu 11 franci pe 6 luni.
Iu Sibiiu „Observatoriulu“ costa 3 fl. 50 cr. pe 6 luni, 6ra dusu la casa cu 50 cr. mai multu.
Abonamentele se potu face mai usioru prin asemnatiuni (mandate) poştali, de a dreptulu la Redactiune in Sibiiu, Piatia mica Nr. 2 7.
Din Romani’a primimu abonamente si in bilete hipotecari de ale statului, al pari.
In Bucuresci abonamentele se potu face si la librari’a d-lui J. SzollOsi, piati’a teatrului.
Pentru inlesnirea publicului primimu abonamente noue si cu Prim’a f i a c a r e i luni.
Din 10 esemplare abonate efectivu, unulu se da gratis.
Ne aflamu in placut’a positiune a potea anuntiâ totu cu acesta ocasiune, ca in numerulu viitoru vomu in cepe a publica in Foisior’a „Observatoriului“ intr’o serie de numerii „BlOgTaphi’a lui An&reiu Muresianu“, neuitatului nostru bardu nationalu, precum si câteva co-respondentie forte interesante de ale sale.
R-odactiunoa.
Foisior'a „Observatoriului“.
Femelele.
De: Juliu Pederzani.
Traducere de: J. G. B ari tiu.
(Urmare.)
Celu mai frumosu cuventu, ce au esprimatu vreodată gur’a unui principe este: „Voiescu abolitiunea miseriei!" Inse pana acuma acestu cuventu nu s’au inplinitu. Acesta fapta, care este un’a din cele mai sublime, nu va succede nici-odata bogăţiei seu poterei unui principe. Fiindu ca numai cu moneta sunatore si cu bancnot’a trosnitore paupertatea nu se pote des-fiintia, nici miseri’a nu se pote alunga.
Cu moned’a, ce o arunca cineva seracului, nu este facutu totu. Moned’a nu are ochi, nici anima si nici voce. Ea este surda si muta.
Poporulu seracu voiesce inse se vedia unu ocliiu, care cu o privire plina cauta in palid’a sa fatia, o ânima ce inpartieste cu sinceritate dorerile sale, o voce care plina de blundetia i dice: „Te iubescu si nu te voiu paraşi. Eu suferu inpreuna cu tine si remanu la tine!“
„Cine nu’si a mancatu panea cu lacrime, cine nu a siediutu plangendu pe asternutulu seu in nopţi de suferinde, “ acela nu cunosce paupertatea si nu va fl in stare se intielega nici-odata strigatele ei de dorere.
O dama din cea mai inalta classa a aristocraţiei se duse intr’o diminetia cu trasur’a la biserica. Era o di forte rece de iern’a. De si era inbracata in blana de samuru si hermelinu, totuşi sosindu acasa era de jumetate inghiatiata. Sarindu din trăsură cliiama inca pe scara pe intendantulu seu. Elu sosi. „Tramite indata familieloru sinnane din suburbiu. si ea esprima
cateva nume ___ lemne, multe lemne. Sei manii de ei
trebue se inghietie!"
Elementulu romanescu in armat’a imperiala austro-ungara.
(Urmare si fine.)
Numerulu oficialilor de naţionalitate romana se afla intr’o disproportiune batatore la ochi fatia cu numerulu totalu alu soldatiloru romani. Deca vomu considera, ca in tempu de resbelu se afla aprope la 70.000 romani subt stegurile imperiale, apoi socotindu cate unu oficiaru la 50 soldaţi, numerulu ofieiariloru de naţionalitate romana ar trebui se fia de 1400. In realitate inse elementulu, romanescu de abea copere a sieptea parte din cifr’a indicata. Asia resulta celu putinu din statistic’a militară încheiata cu finea anului 1878, ale cărei date de atunci incoce, in locu se cr£sca au de-crescutu.
Intre demnitarii actuali superiori de naţionalitate romana, loculu primu ilu ocupa Es-celentia sa d. feldmaresialu-lieutenantulu Alec-sandru Gura nu, care mai inainte a fostu directorulu celei mai inalte scole militare, adeca a Scolei de resbelu (Kriegsschule), mai apoi directorii alu renumitului Institutu geograficu, care se bucura de o reputatiune europeua, era actualmente se afla in Mostar in calitate de coman-dantu alu Hertiego vinei si alu divisiunei a 18 de infanterie. Afara de acesta in ranguri mai inalte, se afla colonelulu din stabulu generalu d. L a d i s 1 a u P o p p, fostu siefu alu ştabului generalii alu supremului comandante, generalelui de artilerie Phili-p o v i c i in decursulu campaniei bosniace; apoi vice-colonelulu T e o d o r u S e r a c i n din stabulu generalu, care a functionatu rin campani’a trecuta ca siefu in geueralu-stabulu feldmaresialu-lieute-nantului Szâpâry, comandatulu multu incercatei divisiuni Nr. 20. Mai avemu inca a menţiona pe d. vice-colonelulu Mihailu Trapsia in stabulu generalu, atasiatu timporaru la regimentulu de artilerie Nr. 2, pe d. maioru Ar o nu Bilioiu dela regimentulu de infanterie Nr. 50 si pe d. Io anu Rad o se viei dela regimentulu de infanterie Nr. 16. Pana inainte de acesta cu cateva luui se mai afla in activitate si d. colonelu Velicauu de Bol-d o g m e z 6, care de atuuci incoce au iutratu in pensiuue.
Cu finea anului 1878 iu corpulu de oficiari alu regimentului de infanterie Nr. 64 se aflau
Urcandu scara grabesce in bine inealditulu ei ca-binetu. Asiediata intr’unu fotoliu, cu peciorele pe tabl’a căminului, inalt’a dama se incaldieste. După cateva momente intra intendantulu si primulu ei cuventu este: „Ah, laşa nu mai tramite lemne. Nu este asia frigu, cum imi inchipuisemu. Astadi nu este frigu."
La mesa de scrisu, in cameria bine incaldita, cinev’a pote scrie frumosu despre paupertate. Am auditu in multe salone, in jurulu splendidu aşternutei mese, vorbindu-se cu multa elocintia despra miseria si paupertate. Cine se cobora inse in colibele seraciei, care sunt situate in capetulu unui orasiu, cine intra in camerele umede, unde ap’a curge de pe păreţi si unde viscolulu iernei străbate priu gemurile sparte, acela amutieste.
Cine a privitu odata intri o fatia, pe care fomea o au acoperitu cu acea colore vtnata alburia, in care miseri’a a scrisu cu degetu de feru: „Tu eşti a-mea,“ acela nu are cuvinte frumose pe budie, acela are numai o ânima, care amenintia a i se frânge de dorere si unu ocliiu umedu de lacrime.
Sbieratulu si tipetulu paupertăţii străbate in lume, alu paupertatiei care isi arata golitiunea si miseri’a acoperita cu sdremtie.
Si acesta inca totuşi nu este paupertatea adeve-rata si estrema.
Ide’a, ca adeverat'a paupertate remane ascuusa, ranesce ânima nostra, pentru ca ea, coprinsa fiindu de ruşine a cerşi, nu parasesce tristele sale locuintie.
Acele colibe triste unde locuesce miseri'a. Acea miseria liidosa si petrundietore de ânima, „a cărei in-ceputu este nepriceputu si alu cărei finitu nu se pote prevede."
„Seracii sunt lasati in grij’a ta,® dice unu cuventu frumosu catra femeie, „si tu vei fi ajutoriulu orfaniloru."
Femei’a este geniulu sermaniloru. Ea se bucura de unu intreitu daru: amorulu, timpulu si simtiulu delicatetiei.
Candu o sermana si betrana matusica vede deschi-dienduse usi’a mansardei sale si privirile ei de jumetate
relative mulţi romani si adeca 2 căpitani, 10 locotenenţi, 13 sublocotenent! activi si 3 in reserva, apoi 1 cadetu-sublocotenente.
Preste totu au servitu :
la infanterie: 37 căpitani, 64 locotenenţi, 60 sublocotenenţi activi, 30 sublocotenenţi in reserva, 12 cădeţi activi si 1 cadetu in reserva;
la venatori: 2 sublocotenenţi activi si 2 sublocotenenţi in reserva;
la cavalerie: 2 capitalii, 2 locotenenţi si 5 sublocotenent!;
la artilerie: 3 capitalii, 6 locotenenţi, 6 sublocotenenţi activi, 3 sublocotenenţi in reserva si 1 cadetu;
in corpulu mediciioru militari ser-vescu: 2 medici de regimentu, 3 medici-loco-tenenti si 12 medici-locotenenti numiţi si medici de asistentia in reserva;
in corpulu administrativu militam se aflau: 2 căpitani, 1 locotenentu si 3 sublocotenenţi si in fine in corpulu de auditor atu se afla 1 practicantu, care de atuncea au avansatu la rangulu de locotenentu-auditoru.
Din cifrele de mai susu se pote convinge ori cine, câtu este de reu representata naţiunea nostra in corpulu de oficiari alu armatei de linie austro-ungara. Speramu a potea espune cu alta ocasiune, .adeveratele cause ale acestei disproportiuni uimitore si instrainatore si a cerceta intru câtu este de vina la acesta naţiunea insasi si intru câtu siste-mulu de avansamentu, ce a domnitu in armat’a austriaca până la catastrofa dela Sadow’a.
Acum ne vomu margini a indigetâ modulu cum s’ar potea repara acesta scădere. Modulu celu mai practicu si mai comodu este: câ tineri inteligenţi dar’ lipsiţi de mijloce se intre in scdlele de cădeţi si acolo se’si faca educatiunea loru militară pe spesele statului, la alu cărui budgetu de„ feru si sânge “ contribue si naţiunea nostra cu sume destulu de considerabile. In acele scole militare, acei tineri după ce se voru supune unui esamenu de recep-tiune, potu se’si faca in cursu de 4 ani educatiunea loru militară, candu apoi parasescu scol’a cu rangu de sublocotenenţi, pentru câ se fia aplicaţi la ser-viciulu activu alu trupei. Asemenea scole militare de cadet! se afla infiintiate in T i m i s i 6 r ’a, Sibiiu, Ka sc li au (Casiovi’a) Bud’a-Pest’a etc.
Datele comunicate până aci se referescu numai
stinse, intalnescu pe pragulu acelui ângbiu umedu, figur’a unei femeie cu unu zimbetu dulce pe budie, ce i aduce sperantia; candu vede man’a in care straluce eleiraosin’a si ochiulu care i dice: „Te compatimescu si voiu câ se’ti ajutu tie si copiiloru tei."
Atuncea cu acea voce incantata a ânimei, care odiniora resunâ si saluta in munţii Hebronului, pe cea mai sublima dintre femei, esclama: „Tu eşti binecu-ventata," si plângerea incetedia.
Marimea ce se dejosesce din pietate; bogati’a care se desbraca din amoru, acesta este caracterulu femeiei. „Abondantia, dice o lume fi!voia, este poesi’a vietiei, necessitatile ei este pros’a!"
Din amoru femeia renuntia la acesta poesie a vietiei si inbratisiedia pros’a unei esistentie pline de privaţiuni.
Amorulu puru si desinteresatu inaltia femeia la rangulu unui geniu alu paupertăţii si la acela alu preotesei omenimei.
Diverse.
—	(O mama uituca.) Siefulu staţiunii din Gent, primi dilele trecute urmatorea depesia: „In trenulu dela 10 ore 50 minute am uitatu: unu copilasiu de 6 luni, unu cortu de ploia si unu pacbetu de haine."
—	(T i e r a n i i noştri.) Acum câtu-va timpu, scrie „Renascerea" unu preotu de satu primesce visit’a a mai multoru tierani. — Părinte, dicu ei, amu venitu se te rugamu se faci o sfesitania. — Forte bine, copii mei, le respunde preotulu. — Asia părinte, amu dori se dea putina grindina. — Vreţi se rideti, fetii-mei. Ati dori pote din contra, se ve feresca D-dieu de asia lucru. — Nici-de-cum, părinte. Anulu acesta, după cum se vede, nu pre o se fia bucate multe. Deca ar cade grindina, amu fi forte multiumiti. — Cum asia? — Părinte, ne-amu asiguratu bucatele, la societatea „Dacia." Preotulu n’a
| voitu se faca sfesitania.
184______________________________________________
la soldaţii romani, cari se afla inrolati in armat’a de linie imperiala. In câtu priveşte armat’a teritoriala a Ungariei, numita armat’a de li o n v e d i, adeca apărători ai patriei magiare, apoi si in batalionele acelei armate naţiunea romana este representata cu celu putiunu 30,000 din cele 80,000, care este cifr’a ficsa a acelei armate teritoriale. Deosebirea intre honvedi si armat’a de linie, este, ca aceea nu este supusa ministrului de resbelu imperialii din Vien’a, ci unui ministru ungurescu numitu ad hoc pentru aperarea tierei. Acesta deosebire inse este ilusorie, pentru ca precum amu vediutu in decursulu campaniei bosniace, in tempu de lipsa, honvedii trecu fruntari’a si sunt supusi comandei ministrului de resbelu imperialu. Asemenarea este, ca honvedii, care au numai infanterie si câteva escadrone de cavalerie, era artilerie de locu, au pusîca de acelaşi sistemu ca si infateri’a de linie, asia ca acelu fe-cioru, care a servitu la linie pote se manuedie si arm’a honvedului si vice-versa, fara de a mai avea lipsa de o alta instrucţiune, decâtu numai aceea a comandei, care la armat’a de linie este cea germana, dra la honvedi cea magiara.
Luandu cele doue cifre la unu locu, adeca cele 70,000 romani diji armat’a de linie si cele
30.000	dela honvedi resulta, ca: conţingentulu pe care iludâ naţiunea romana este de
100.000	soldaţi. Se prea intielege ca in tempu de resbelu acdsta cifra pdte se cresca pana la
150,000.
Aceste cifre sunt forte instructive dar’ totu-odata si forte elocente. Ele sunt in acelasiu mo-mentu inveselitore, dar’ totu-odata si intristatore, pentru câ pe deoparte, ele probddia in modulu celu mai stralucitu, câ naţiunea romana este o naţiune cu unu trecutu militarii, cu o actualitate militară si cu unu viitoriu militaru, dra pe de alta parte, câ aceiaşi naţiune, care contribue cu aprope Vs la forti’a armata a monarchiei, mai este inca un’a din naţiunile umilite si desmostenite ale aceleiaşi monarchii, pentru acarei aparare si-au versatu si isi vărsa pana in dilele de astadi nobilulu seu sânge, atâtu in contra inamiciloru esterni câtu si interni, ori de câte ori o a chiematu si i-au poruncitu su-veranulu seu.
Acestu devotamentu si acesta lealitate esem-plara remane-va ea ore in eternu nerecompensata si ignorata ? Eata o intrebare asupra careia trebue se meditedie intreg’a naţiune romana si pe care n’ar trebui se o pierdia din vedere, nici dinasthi’a si nici gubernele Maiestatii Sale imperiale.
Dela diet’a Ungariei.
Discursulu
deputatului Alesandru Romanu, tînutu in siedinti’a dela 1 Maiu a. c. a dietei Ungariei in cestiunea limbei magiare.
(După diariuiu stenograficu aiu dietei.
On. casa! Fiind ca in acesta casa a deputatiloru .... (sgomotu). Rogupetoti deputaţii se aiba bunavointia a asculta cu deosebire pentru câ se poteti intielege, câ-ci mi-ar parea forte reu, candu unele din cuvintele mele aru fi reu intielese din causa, ca a fostu prea putina linisce in casa. (Se audimu!)
Fiind ca in cas’a acesta si potu se dicu in patri’a nostra, cestiunea nationalitatiloru n’a fostu de unu timpu incoce obiectu de discussiune, fenomenului acestuia voiu se’i dau o scurta esplicatiune. Caus’a acestui fenomenu, celu putinu in câtu privesce pe deputaţii, cari se tînu de naţionalitatea romana, a fostu, ca inainte de acesta cu patru ani, candu din consideratiune la calamitatea finan-ciala si la indelung’a si steril’a disputa, s’a facutu fusiunea, deputaţii romani s’a sfatuitu si au hotaritu, ca de ore-ce după convingerea loru politica, interesulu intre ele-mentulu magiaru si romanu este atâta de comunu, in câtu daca nu aru tine comptu de situatitiunea actuala si aru pune pedeci gubernului, cu dreptu cuventu s’aru pote invinovati de prea putinu patriotismu. Mai departe au vrutu se ia arm’a din mana aceloru ce necontenitu i-au acusatu, ca sunt cu porniri vrajmasiesci contra na-tionalitatii magiare si contra patriei. Dicu, asia dara, ca amu hotaritu se punemu la o parte cestiunea nationalitatiloru, pentru ca iubimu patria comuna, câ ori cari alţii si se nu punemu pedeci gubernului, câ se pota vindecâ relele si se ajute din ticăloşia generala. Hota-rîrea acesta amu inpartasit-o actualului ministru-presie-dinte, pe care l-amu rugatu cu ocasiunea aceea se midiulocesca susţinerea legei despre nationalitati. Durere, de atunci incoce calamitatile financiale nu au in-cetatu, ticăloşia generala in multe privinţe a mai cres-cutu, era in privinti’a Romaniloru nemultiumirea prin inpregiurarea, ca art. XVIV din 1868, care reguledia egal’a indreptatire a nationalitatiloru, din di in di se dâ mai multu uitarei, s’a potentiatu, pentru ca nu se mai tîue comptu de nici o secţiune a acelei legi, care ga-rantedia si nationalitatiloru ore care drepturi. Se nu vorbimu de dd. solgabirei si celu din urma notariu satescu calea in picidre legea acesta. Si noi Romanii amu inadusitu durerea nostra din caus’a acestui fenomenu si amu tacutu si nu ne-amu plânsu.
Intr’aceea ce s’a intemplatu ? Manipulantii intregei presse siovinistice magiare n’au apretiuitu resignatiunea
__________OBSERV ATORIULU.
acesta patriotica, nu au intielesu tacerea acesta, nu inadusirea durerei, ci luandu-o dreptu semnu de in-destulire si unnandu tactic’a noue binecunoscuta au in-ceputu a agită necontenitu, facendu pressiune teroristica asupra publicului magiaru cetitoriu, fiindu ajutati in sirguintia loru de unele foi volante din părţile de susu ale Ungariei, a caroru autori numai cu provocarea principiului de intolerantia naţionala au sciutu asiu trage atenţiunea asupra’si — au facutu pressiune si asupra gubernului si — cu părere de reu trebuie se o spunu — chiaru si intre partizanii aceia ai acestei case, cari conformu programei loru dorescu a se intinde până la marginile estreme a le libertăţii, in privintia nationalitatiloru asia se pricepe libertatea in catu aru voi se sterga si putintelulu ce la lasatu art. XL din 1868.
După astfeliu de primire este acum aprope unu anu, ca proiectulu acesta de lege tîne câ si sierpele de mare din fabula pe cetatienii patriei intr’o agitaţiune continua. De o parte atitudinea pressei siovinistice maghiare, de alta parte vocile aparatore in press’a nationalitatiloru intr’atata au intaritatu spiritele in catu cu deosebire simburele poporului romanu, ingrigiatu de limb’a sa, pentru ca e uniculu si celu mai scumpu tesauru alu seu a datu navala cu petitiuni asupra archipastori-loru sei, câ se intrevina la Majestate cu rugari cu scopu de-a inpedecâ pericolulu cu care era amenintiatu. Si pentruce s’au adresatu ore archipastorii romani de-a dreptulu la acestu factoru alu legislatiunei ? Pentru ca din trista esperientia ei au sciutu bine, ca delaturarea acestui proiectu intentionatu, aici dela factorulu acesta alu legislatiunei abia se pote speră.
Ne este in prospeta aducere aminte campania pressei maghiare contra archipastoriloru romani si continuata pana la punerea acestui proiectu pe mesa dietei. Erâ pe aci se’i declare de trădători de patrie. Cu tote ca nimenea nu pote negă, ca dreptulu de petiţionare este unulu dintre libertăţile constituţionale si nu este nimenea intre noi in cass’a acesta, nici gubernu, nici deputaţi, cine se fia in stare a invinui pe ori care dintre archipastorii romani de pecatulu nepatriotismului.
Siovinistii pressei magiare cu unu entusiasmu demnu de o causa mai buna, cautau prin colonele putineloru foi străine, care incuviintiau proiectulu de lege si tindeau manile câ Bernard după peatra trasnitului, candu dau de unu fragmentu golu de articolu, câ reproducendu-lu si comentandu’lu se’lu presentese publicului cetitoriu magiaru. Inse incungiurau cu mare precautiune, numai a aminti de vocile si articolii mai insemnati, aparuti in foile mai insemnate din străinătate, s’au ale nationalitatiloru din tiera, cari desaprobau proiectulu, de buna seina cu intentiunea, câ poporulu magiaru se nu audia glasulu dreptăţii si strigatulu demnu de apretiare alu vatematiloru.
Eu, d-loru, in procedur’a acesta gasescu numai mo-tivulu, ca manipulantii pressei siovinistice se temu de mintea cea tresa a natiunei magiare.
Simtiulu nedreptăţii se caracterisesa mai departe si prin procedur’a aceea a pressei, ca foile una după alta, au comunicatu o asia numita epistola a unui preotu serbescu.
După aceea s’a pregatitu de mana lunga adress’a aceloru doui episcopi ruteni, si folosindu-se de nesciintia bietului poporu romanu din Maramuresiu, funcţionarii co-mitatensi petitiunile pregătite de densii cu măiestrie si cu insielaciuni, in glasu de trambitia, le-au taritu, câ pe calulu troianu, in tote foile.
Ce felu de pondu au astfelu de adresse necopte cu deosebire ale celoru doui episcopi ruteni, asia credu ca este bine cunoscutu in cercurile gubernamentale, dara mai bine in biroulu respectivu alu ministeriului de instrucţiune publica. Nenorocit’a adressa mestesiugita in Maramuresiu nici atata pondu nu pdte se aiba, catu a avutu la timpulu seu adress’a pregătită de funcţionarii domina-tiunei teroristice, subscrisa de vre-o cateva sute de locuitori din Bud’a, la tota intemplarea mai inteligenţi decatu omenii din bietulu poporu romanu din Maramuresiu, si substernuta carnificelui anteluptatoriloru pentru libertatea magiara din 1849.
După astfelu de premise acestu nenorocitu proiectu s’a pusu pe mes’a dietei intr’o di de jale. Malum omen! Quod Deus a republica avertat.
Câ ori si cine, asia doriamu se cunoscu si eu co-prinsulu si motivarea lui. Le-amu cetitu, le-am studiatu, dara n’amu aflatu in motivare alta, decatu argumente mascate si silogisme sucite. Me-am miratu de bunavointia pentru care nu se pdte multiumi din destulu, cu care este saturata motivarea machiavelistica, acarei autoru, câ si candu ar fi inbracatu intr’o rasa de calugaru misericordianu, spune cu multa compătimire, ce interesu mare are, câ si copii nationalitatiloru diverse, cari din scola se inlorcu la plugu, se se faca partasi de tota fericirea si bunetatea ce si-o pdte omulu gândi, si care a buna sema se va reversâ asuprale, daca voru sci unguresce. Asia credu ca nimenea dela plugu nu devine de-adreptulu ministru, afara de limb’a magiara mai trebuie se invetie multe alte: „multa tulit, fecitque puer, sudavit et alsit'“ Cine vrea se se faca partasiu de bunetatea acesta invatia elu si unguresce, la acesta inse se cere timpu. Dar’ dicu, asemenea argumentatiuni nu sunt, precum a observatu st. meu amicu Mocsâry Ludovicu forte nimeritu, nu sunt demne de demnitatea casei si me mira cum s’a potutu alaturâ astfelu de motivare la unu proiectu de lege atatu de seriosu.
Oper'a acesta de amalgamisare esita din birourile resortului ministerialu, si aici atingu câ in trecatu, cu tote ca dlu ministru este responsabilu, este nevinovatu de paternitatea proiectului acestuia — acestu proiectu esitu din resortulu birouriloru ministeriale, după ce l’am studiatu. m’a convinsu ca pe deoparte e de prisosu, de alta parte in locu de-a ajunge scopulu, care se feresce a'lu mărturisi, dara pentru aceea ilu scimu care este, va ave unu resultatu cu totulu contrariu.
Insusi st. d. ministru escusandu-se do nedreptatea acestei afaceri a marturisitu înaintea comissiuuei, ca
numai la instigatiunile mai multora deputaţi si altora omeni a adusu acestu proiectu de lege.
Min. de culte si instrucţiune publica Augustinu Trefort (intrerupendu): Nu m’amu escusatu, pentru-ca n’amu obiceiulu acesta!
Alesandru Romanu: Acesta mărturisire însemna, ca nici densulu nu’lu incuviintiedia si unulu dintre membrii cei mai de frunte ai comissiunei a spus-o pe fatia, ca nici densulu nu aştepta multu dela proiectu — si la acesta voiu veni mai tardiu, — dara si unulu si altulu a primitu proiectulu inca si in form’a modificata, cu tote ca ministrulu de instrucţiune s’a declaratu gata la ori-ce mitigare. In mania tuturora acestora a primitu proiectulu in tote părţile sale, care nu numai ca nu s’a mitigatu, dara in esecutare este cu multu mai draconicu si mai rigurosu.
In privintia obiectului acestuia m’am intielesu cu mai mulţi dintre soţii deputaţi si i-amu rugatu de opi-niunile loru. O parte forte considerabila dintre aceştia a recunoscutu, ca proiectulu este fara scopu si a disu: nu’lu votezu si nu voiu fi de fatia nici la desbaterea si nici la votarea lui. Alta parte a disu: este o inepta cortesie. Nu, eu nu credu acesta din partea gubernului. Proiectulu acesta este o zala, d-loru, din acelu lantiu, care forineza unu sistemu intregu, pe care’lu cunoscemu din trecute. Acesta este intorcerea la legile despre limbi din 1848 si de mai nainte, care prin articolii de lege XLIV si XXXVIII din 1868 au fostu delaturate, dar’ care prin proiectulu acesta mai nou nu numai se modifica, ci se restorna. On revien toujours a ses premiers amours.
Me folosescu de acestu proverbu francesu si n’am vrutu se citesu pre celu latinu, pentruca e mai drasticu.
Unii dintre domnii deputaţi din punctulu de vedere alu partidei loru au disu, ca proiectulu este apucatura cortesiesca, care gubernulu o folosesce pentru-câ se’si recâştige poporaritatea perduta prin politic’a sa cea rea. La aceste le-amu respunsu, daca proiectulu de lege este apucatura cortesiesca, atunci d-vostra sunteti datori, ca urmandu convingeriloru ce aveţi se ridicaţi cuventulu in contra. Mi-au marturisitu, ca pressiunea siovinistica este atatu de mare, in catu unu magiaru nu e in stare a se espune se vorbesca contra. N’am potutu crede, ca domnii, cari după punctulu loru de manecare declara proiectulu de o apucatura cortesiesca isi esprimau convingerile loru, de orece candu st. d. propunetoriu precum si mai mulţi din stang’a estrema au facutu reflecsiunile d-loru la discursurile condeputatiloru Mihailu Politu si Adolf Zay, au spusu claru, care este scopulu si mărturisirea loru, care este forte pretiosa pentru mine, pentru-ca descopere motivarea proiectului in tota golatatea ei.
(Va urmâ.J
R o m an i a.
— In siedinti’a dela 30 Maiu st. v. a camerei romane de revisuire s’a alesu biroulu definitivu. D. C. A. Rosetti a fostu alesu cu 71 voturi espresse dintre 113 de presiedinte alu Adunarei deputatiloru, 42 de bile (ale opositinali-loru) au fostu albe. Presiedintele a proclamatu apoi de presiedinte pe d. C. A. Rosetti, care ocu-pandu fotoliulu presiedintiei a rostitu urmatoriulu discursu :
„Mandatari ai natiunei! Bine-voiti a primi espressiunea simtieminteloru mele de recuuoscintia pentru ondrea, ce imi ati facutu. Am avutu fericirea de a străbate cu Camer’a trecuta prin mari greutati, der’ gloriose, si a merge cu deus’a până la punctulu de sosire, sustienutu de naţiunea intrdga, care este stimata, respectata si declarata de Europ’a intrdga, câ naţiune vitdza si leala. (Aplaose.) Astadi suntemu la punctulu de plecare alu erei celei noue, in care intra Statulu romanu. Câ re-presentanti ai natiunei, cunosceti situatiunea. Orien-tele este inca turburatu si nu-’si a gasitu inca basele, care se promită, care se asigure, pentru unu timpu mai indelungatu liniştea si pacea. Europ’a este frementata de felurite interesse, de felurite neintielegeri, in care adesea interessele se ciocnescu intre densele. Câ ori ce naţiune, avemu amici in afara, ddra pote naturalu s’avemu si inamici. Positiunea nostra geografica ne-a facutu si ne va face adesea multu bine; ddr’ ne-a adusu, cum sciţi, mari calamitati, suferintie urasie si pote, in starea actuala a Europei, se ne mai aduca mari greutati, ddca mandatarii naţiunii nu voru urmă nestramutatu calea strabuuiloru si a parintiloru loru. (Aplaose). Constitutiunea nostra si libertăţile ndstre plăcu multora; ddr’ displăcu altora. Cestiunea ce sunteti chiemati a deslegâ este din cele mai grele: interessele din afara lupta a ne aduce, a ne mari greutăţile, ele inse voru fi inlaturate indata ce toti uniţi vomu luptă, câ passiunile din intru se nu ne retacesca intr’o cestiune atâtu de mare si naţionala. (Aplaose). Uniţi der’, d-loru deputaţi, uniţi cu totii, nu pdte fi nici o indoiela, câ nu veţi deslegâ acdsta cestiune astfeliu, in câtu Europ’a se ve admire din nou si pe terenulu po-liticu, dra naţiunea se proclame, ca mandatarii ei au bine meritatu dela patria. (Aplaose prelungite).
— După aceea s’au alesu cei patru vicepresiedinti ai Camerei si adeca: d. A. Teriachiu cu 75, d. G. Chitiu cu 71, d. D. Giani cu 70 si d. D. Lec’a cu 69 voturi.
In siedinti’a de Marti 29 Maiu st. v. Sena-tulu romanu s’a constituitu alegendu-’si biuroulu definitivii. Imediatu inainte de alegere se redicâ Em. S’a Metropolitulu-Primatu si dise: „D-loru senatori! Ara vediutu in totudeuna cu mandria si cu recunoscintia pe acestu maturu si inaltu corpu deprinsu a alege pe Mitropolitulu-Primatu alu tierei ca presiediute alu seu, acesta ca unu omagiu si respectu catra religiunea strabuniloru nostrii. Inse, fiindu-câ in sessiunea de estu-timpu acestu corpu are a se ocupa de cestiunea israelita si fiindu-câ Europ’a a fostu insielata ca, in acesta cestiune, noi Romanii suntemu conduşi de spiritulu de into-lerantia religiosa, pentru a nu dâ locu der’ la nici o umbra de banuiela, ve rogu, d-loru senatori, se bine-voiti a dâ acesta onore unei persone laice dintre d-vbstre, care se intr’unesca sufragiele nostre ale tuturoru, si astfeliu cu totii, strinsu uniţi si uitandu ori-ce vrajba seu deosebire de partida, se damu concursulu nostru pentru resolvarea acestei grave cestiuni, dela care depinde liniştea scumpei nostre patrie." — Se procede apoi la votare si se proclama presiediute d. C. Bozia nu, care a intr’unitu 33 voturi in contra la 23 date d-lui M.
C.	Iepureanu, din 57 votanti, fîindu si 1 bila alba. De vicepresiedinti se alegu apoi d. G. Lec’a cu 35 si d. Petru Opranu cu 34 voturi. — In siedinti’a urmatore d. C. Bozianu ocupandu fotoliulu de presiediute a rostitu urmatorele cuvinte: „D-loru senatori! Ve rogu se binevoiţi a primi antaiu multiumirile mele recunoscetore, pentru ca ati bine-voitu a imi incredintiâ direcţiunea desbateriloru d-vostre, forte delicate in inpregiurarile actuale. Sunt datoru se ve declaru, câ- in ceea ce privesce biuroulu, nu am nici o opiniune politica; singur’a opiniune ce voiu ave este observarea regulamentului, spre a se pote face desbaterile libere si cu ordine. In ceea ce privesce opiniunile mele, d-loru senatori, sunt ceea ce am fostu totudeauna; imi conservu opiniunile mele independinte. Eu n’am facutu pactu cu nici o partida politica. Principiele mele sunt liberale si voiu aperâ totudeauna principiele liberale. “	(Aplaose.)
— Relative la situatiunea finantiara a României cetimu in „Curierulu finantiaru" urmatorele: „Unu faptu inportantu si magulitoru totu deodată pentru ori ce romanu, este frumosa tînuta ce au valorile nostre de stătu, si atitudinea loru firma spre o urcare continua si constanta. Regularitatea cu care Romani’a, si-a indeplinitu obligaţiunile sale contractate iu strainetate, onestitatea si promptitudinea cu care a achitatu dobandile si amortismentele datoriei publice, mai multu de câtu ori care altu stătu din Europ’a, a facutu câ tesau-rulu romanu se inspire o mare si legitima incredere in strainetate, câ, capitalurile străine se prefere in fine scrisurile romane inaintea ori carora altele. De aceia amu avutu a constatâ de câtu va timpu ca, pe candu alte valori străine stau pe locu, acelea ale nostre si-au luatu unu aventu poternicu, unele tindiendu a ajunge „al pari" altele intrecendu’lu dejâ de multu cu 2, 3 si 4%. Astfelu „domenialele" ndstre cotedia adi in piatia 104, si totulu laşa se credemu ca voru atinge in curendu 105; „ruralele" se cauta si ele cu 101 si 10lV2; „rent’a romana" isi urmedia asemenea cursulu seu de urcare reluatu dilele trecute; ea cotedia la Paris 7 2 manifestandu tendintia de a o aflâ in septaman’a viitore la 73 si 74. Inprumutulu municipalu 8% apropia dome-nialele; elu face 102Va si 103, cu tendintie de urcare.“
ACADEMIA ROMANA.
Sessiunea estraordinara.
Procesulu-verbalu Nr. 1.
Siedinti’a din 23 Maiu st. v. 1879.
(Urmare.)
4.	D-nu Odobescu, care inca din anulu trecutu tipărise prin transcriptiune cu litere latine textulu Pravilei cele mici dela Govora (1040) n’a scosu inca la lumina acelu volumu, voindu mai antaiu se completedie unu studiu limbisticu pe care l’a continuatu in a. c. incependu publicarea textului, pana acum ineditu alu traductiunei romanesci ce vestitulu Udriste seu Orest Nasturelu a facutu de pe Viaţi a Santiloru Varlaam si Ioasaf, care in consideratiune, câ este o opera capitala a ilustrului stramosiu alu fericitului nostru donatoru generalu C. Nasturelu Herescu si câ unu cuvenitu omagiu datu acestei luminate, patriotice si generose familii romanesci, dele-gatiunea a admisu se fia tipărită cu textu chirilicii si transcriptiune cu litere latine in conditiunile unei fru-mose editiuni. Acesta tipărire începută se continua cu tota ingrijirea si precautiunea necesarie.
5.	Dela d-lu G. Baritiu, care insusi ne va aduce
OBSERVATORIULU._______________________________
lămuriri mai precise despre lucrare sa, avemu sciintia câ a si dispusu tipărirea Catehismului romanescu a lui Racoti.
6.	Tipărirea Psaltirei lui Dosoteiu inca nu s’a esecutatu, fiindu câ abia s’a decopiatu manuscriptulu.
7.	Primindu-se acum, de câteva septemani numai dela Petersburg manuscriptulu originalu a lui Cantemiru intitulatu : „Incrementa atque decrementa aulae otomanice“
4 volume scrise in limb’a latina cu numerose citate arabe, delegatiunea a pusu in lucrare a se decopiâ părţile scrise latinesce si remane se ckibsuimu inpreuna dis-positiunile privitore la transcrierea citateloru arabe.
8.	Conformu dispositiuniloru ce s’au luatu anulu trecutu, in privinti’a tiparireloru Cantemiriane, doiunulu Odobescu a pregatitu o editiune a Istoriei ieroglifice, care de si este tipărită gafa in 31 de cole, nu s’a datu publicitatiei remanendu inca se se faca de catra d-lu Editoru o precuventare explicativa si unu glosariu alu limbei din acestu opu interesantu. Insusi d-lu Odobescu va relata mai cu de amaruntulu despre acesta lucrare.
Asemenea s’a facutu tipărirea in 2 cole cu numerose stampe xilografice a estracteloru din Colectunea orientalia; era Vita Constantini Cantemiri se afla acum sub pressa fiindu. intardiata din causa, câ textulu originalu abia de cateva septemani numai a sositu din St. Petersburg. Trei cole din trensulu fiindu culese si tipărite, este de prevediutu, câ intregulu opu va fi de vr’o 7 cole.
D-nu Odobescu, care se ocupa de acesta publica-tiune va relata si despre tipărirea proiectata a cores-pondentiei principelui D. Cantemiru adusa din Russi’a de d-lu Tocilescu.
9.	Cu tipărirea memoriului d-lui Tocilescu despre Vechii locuitori ai Daciei ne aflamu inca in intardiare din causa câ d-sa stremutendu-se la Paris a intardiatu cu revisiunea ultimeloru cole din lucrarea sa. D-lui insa acum de. curendu a trimisu jumetate din manuscri-sulu seu remasu netiparitu, carele s’a si pusu subt pressa; era restulu ilu promite in cursulu lunei viitore.
10.	Spre a ve dâ o relatiunemai desvoltata despre starea bibliotecei nostre, ve vomu supune raportulu bib-liotecariului actualu, marginindu-ne a menţiona câ cum-perarea bibliotecei repaosatului nostru colegu A. Papiu Ilarianu este unu faptu terminatu, era cărţile ce o con-punu s’au catalogisatu tote după ordinea adoptata, remanendu numai a se asiediâ intr’unu armoriu specialu, care s’a comandatu pentru acesta.
11.	Nu vomu trece la altu subiectu, fara a ve relata câ esecutiunea monumentului pe mormentulu repaosatului nostru colegu Papiu, deca este inca in intardiere acesta provine din aceia, câ delegatiunea a crediutu de cuviintia se tractedie cu artişti speciali pentru facerea mai antaiu a unui projectu corespundietoriu cu ideea monumentului si cu meritele multu regretatei sale memorii.
12.	Staţiunea meteorologica dela Bradu inca nu s’a infiintiatu, fiindu câ onor. dlu I. Ionescu, membru onoraru alu societăţii dela a cărui bunavointia depindea instituirea ei, nu a respunsu inca in modu formalu de pri-mesce sarcin’a si de se prinde a [regulâ funcţionarea statiunei.
13.	Colectiunea de monete si medalii, după îngrijirile fundatorelui seu d-nu D. Slurdza s’a inavutitu cu diece bucăţi monete dela Petru Musiatu care au costatu 88 lei.
14.	Pentru cumperarea de cârti de si in anulu acesta nu s’a afectatu in budgetu nici o suma, cu tote aceste după notele primite dela d-nii Laurianu si Odobescu despre nesce cârti comandate mai d’inainte pentru trebuintiele societatiei, delegatiunea a dispusu a se respunde valorea loru, care inse nu trece preste sum’a de 145 lei 20 bani.
15.	Galeri’a de portrete ale membriloru incetati din vietia astadi este complecta: ultimele patru portrete, adeca ale repaosatiloru: Cozacovii, A. Hasdeu, Gh. Mun-teanu si Strajescu, au fostu esecutate si le poteti vedea pe paretii salei nostre de intf unire, asiediate in cadrele ce s’au confectionatu acum in Bucuresci, după modelulu acelora aduse anulu trecutu dela Yien'a si inca cu pre-tiuri reduse.
1G. Relativu la starea proceseloru ce delegatiunea a fostu insarcinata a urmări, se afla in fericit’a situatiune de a ve refere, câ ele sunt pe cale multiumitore, atatu acelu cu epitropi’a defunctului Mateescu, câtu si acelu cu epitropi'a Sf. Vineri, primulu aperatu de cole-gulu nostru V. D. Maniu si secundulu de renumitulu nostru jurisconsultu d. C. Bosianu, s’au cascigatu la prim’a instantia de catra societatea nostra si se afla in stare de apelu.
Acesta fiindu, d-loru colegi, lucrările de care s’au ocupatu delegatiunea dela despărţirea nostra pana astadi, adeca aprope de trei luni inainte de terminulu de or-dinaru fixatu pentru raportunile de genulu acesta, ea le aduce la cunoscinti-a D-vostra. felieitandu-se de a vedea acesta institutiune radicata la rangulu ce merita si urandu-i zelu, activitate si succesu, care se’i permită glori’a si onorea.
D-nu presiedinte anuncia parerea, câ Adunarea se numesca o comissiune, care se revisuiasca statutele spre ale pune in acordu cu legea.
D.	V. Maniu. cerendu cuventulu, dice câ crede momentulu oportunu a face o propunere de prioritate, adeca: câ inainte de a numi acesta comissiune, societatea se chieme in sinulu seu pe membrii actuali, aleşi chiar’ dela inceputulu societatiei academice, cari inse de câtu-va timpu, din diferite inpregiurari pote, nu iau parte la siedintiele societatiei si anume pe d-nii: Mel-chisedecu actualulu episcopu de Romanu, pe d-nu V. Alexandri si pe d-nu T. Maiorescu, in consideratiune câ chiar’ de voru fi demissionatu, dar’ după usurile altoru societăţi de asemenea natura nu sunt demissi-onabili.
După ore-cari discutiuni, se supune o propunere a d-lui Dim. Sturdza, susţinuta de d-nii Papadopolu Calimah, Odobescu si Maniu, in urmatorea copriudere:
„Părintele episcopu Melchisedecu si d-nii V. Ale-
_______________________________________________________185
„xandri si T. Maiorescu, membrii actuali ai societatiei, „se fia chiemati a luâ parte la lucrările nostre.w
D-lu presiedinte, punendu la votu pe fia-care din membrii menţionaţi in parte si obtînendu majoritatea legala, se decide câ prin organulu delegatiunei, numiţii membri se fia invitaţi a luâ parte la lucrările Academiei.
D-nu presiedinte comunica o scrisore a domnului cavaleru Ioanu de Puscariu, prin care multiuinesce societatiei ca l’a prenumeratu intre membrii sei onorari si o felicita pentru constituirea ei in Academie romana.
Adunarea ia actu.
Or’a fiindu înaintata, se ia decissiunea sumarie, câ siedintiele se se tîna dimineti’a la 8 ore si jumetate, si numai pentru a dou’a di, 24 Maiu, se se tîna la 8 ore si jumetate ser’a.
Presiedinte, Ioanu Ghica.
Secretaru, Sionu.
Sciri diverse.
—	(Crud’a morte) erasi a stinsu vidti’a unei nobile matrone romane, care in lung’a sa vietia nu a cunoscutu alta plăcere, decatu aceea de a’si inplini datorintiele ei sacre de soţia, mama si romana in sensulu celu mai idealu alu cuventului. Acesta femeie a fostu d-na
Paraschev’a G. Nica nasc. Bombemi, care a repaosatu in Brasiovu in 2/14 Iuniu, după unu morbu greu si indelungatu in alu 77 anu alu etatii sale.
Pe repaosata o deplangu jalnici fii Dr. Consta n t i n u N i c a si Dr. T e o d o r u N i c a, precum si fiicele Zoe maritata Teodoru Ciurcu si Mari ’a maritata Secareanu, inpreuna cu numeroşii consângeni.
Fia-i tieriria nsiora si suvenirea neuitata!
wmmmmamamumaBammmamBmmmmm
—	(Lulu omorîtu de Zuluşi.) O depesie telegrafica oficiosa venita dela London anuntia, ca uni-culu fiiu alu imperatului Napoleonu III a fostu omorîtu de Zuluşi, cu ocasiunea unei recunosceri pe care o întreprinse cu câţiva oficiari englesi. Mortea principelui Lulu este o lovitura mortala pentru partid’a bonapar-tistiloru din Franti’a, cari in tempulu din urma provo-cara scandale mari in parlamentulu francesu.
—	(Dela curtea romana). Joi’a trecuta pe la 11 ore dimineti’a Domnitoriulu Carolu a primitu in audientia oficiala pe E. Sa D. siambelanu de Falbe, tramisu estraordinariu si ministru plenipotentiariu alu M. S. Regelui Danemarcei. E. Sa, fiindu de fatia d. ministru de esterne a inmanatu principelui Carolu scrisorile regelui Danemarcei, prin care ii multiumesce, câ i-a notificatu independenti’a României si lunandu actu de acesta, ilu felicita. E. Sa, mai fiindu insarcinatu a remite Domnitoriului si marele cordonu alu ordinului „Elefantului" depuse in manile suveranului României insemnele acestui ordinu regalu, insocite de o a dou’a scrisore din partea Regelui. — In 1 Iuniu A. S. R. Domnulu a datu in onorea Escel. Sale d-lu siambelanu de Falbe la palatulu din capitala unu prandiu de gala, la care au fostu invitaţi Metropolitulu-Primatu alu României, d-ni miniştrii, presiedintii corpuriloru legiuitore, d-nu tramisu estraordinariu si ministru plenipotentiaru alu României pe lenga inalt’a Porta, principele Grigore Brancovenu, care a inplinitu inissiunea estraordinaria langa Regele Danemircei s. a. s. a. peste totu 50 persone. A. S. R. Domnulu, care portâ ordinulu Elefantului, a redicatu cu acesta ocasiune unu toastu in senatatea regelui si reginei, in prosperitatea regatului si in onorea armatei Danemarcei.
—	(Tarif’a calei ferate Brasiovu-Ploesci) s’a ficsatu in modulu urmatoriu: Pretiulu dela Brasiovu la Predealu: Clas’a I 1 fi. 69 cr., CI. II 1 fi. 18 cr. CI. III 84cr. Pretiulu dela Predealu la Sinaia. CI. I 3 franci 45 centime, CI. II 2 fr. 60 cent., CI. III 8 fr. 50 cent. Petiulu delaPredealu la Bucuresci CI. I 25 fr. 35 cent., CI. II 20 fr. 95 cent. CI. III 12 fr. 65 cent. — Dela Brasiovu mergu vagonele până la Sinai’a. Dela Sinai’a până la Campin’a, transportulu se face prin diligentie si dela Campin’a (Podulu vadului) pana la Ploesci merge er’ carulu feratu. La Predealu se opresce trenulu 35 minute, la Sinai’a este o oprire de 4 ore. Din Brasiovu pleca trenulu la 7 ore 39 min. dimin., er’ dela Sinai’a sosesce la 7 ore 6 min. sera in Brasiovu. Regulele privitore la transporte nu s’au schimbatu, prin urinare fiacare calatoriu trebuie se fia prevediutu cu documentele necessare. La Predealu tacsele pentru line’a romana se platescu in auru seu in franci, dela Brasiovu la Predealu in valuta austriaca. La gar’a dela Brasiovu se libereza bilete numai până la Predealu. Mărfuri se primescu la gar’a dela Brasiovu deocamdată numai până la Predealu. „Gaz. Trans."
—	(Convocare). Adunarea cercuala a desper-tiamentului Vll-lea alu associatiunei transilvane se convoca prin acesta pe Do mi ne ca, in 6 Iuliu st. n. a anului curinte d. amedi la 2 bre in opidulu Roşia-
186
OBSERVATORIULU.
montana, la carea avemu onorea a invita pe toti cei ce se interesedia de cultur’a naţionala.
Abrudu. in 10 Iuniu 1879.
Comitetulu cercualu:
A. Filipu, directorii.
Ioane Ternoveanu, secret.
—	(Osententia solomnica). Corespondintele
din Constautinopole ala diarului „Golos" povesteşte ur-matorea picanta istoriora de serailu: Frumos’a socia a lui Cafegi pasîa Mahmud Efendi s’a dusu intr’una din dilele acestea in satulu Kefilikoi situatu intr’o vale romantica intre Terapi’a si Buiukdere, unde isi dedese rendez-vous cu Raif bey, adjutantulu Sultanului. înamoraţii se delectau subt umbr’a plataniloru câ in para-disulu profectului si nici prin gandu nu le trecea, câ barbatulu insielatu trimisese politi’a in urm’a femeiei sale. . . . Deodata politi’a vine si sparia pe înamoraţi in momentele loru cele mai dulci! Scandalul Frumos’a tur-coica scapa inse prin fuga din manile politiei si nu pote fi dusa cu sil’a la barbatulu ei. Candu Sultanulu Abdulu Hamid afla acesta istoria, chiama la densulu atatu pe sociulu, catu si pe amantului fruinosei femei si se adresa loru cu urmatorele cuvinte: „Voi amendoi sunteti scosi din serviciulu meu. Tu, Raif pentru câ i-ai furatu nevast’a, er’ tu Mahmud, pentru câ ai lasatu se ti-se fure nevast’a. Celu ce fura nevast’a altuia, pote se-mi faca si mie acesta, er’ celu care nu-si padiesce propri’a sa femeie, acela nu-mi pote padi nici cafeu’a mea." Cuvintele din urma erau adresate lui Cafegi pasîa, alu cărui servitiu consta, după cum se scie, in a servi Sultanului cafeu’a.	(Romanulu).
—	(Unulu din cei mai bogaţi greci din Romani’a scrie „Rom. Libera." e si d-lu Xantos. D-lui avea unu frate mai mare numitu Anastase, cu destula sciintia la gramatologia. Acestu frate alu d-lui M. Xantos avea o mare si frumosa biblioteca. Elu a muritu si după mortea lui fratele seu a vendutu acesta biblioteca, prin cantaru, la jidani, câ băcănii se rupă cărţile si se vendia in ele brandia si măsline. Da, a vendut’o la jidani, in locu se o daruiesca scoleloru patriei lui natale seu — deca acesta ’lu costa prea multa ostenela — bibliotecei statului romanu!
—	(Moştenitorulu de tronu alu Italiei arestatu). Miculu fiiu alu regelui Italiei dilele trecute s’a jucatu cu mic’a sa amica, fiic’a marcuisei de Mon-terno, si in mani’a-i copilaresea a disu: „De asiu fi rege, te asiu decapitâ." Regele audindu acesta, câ se-lu desvetie de asemenea espectoratiuni, l’a condamnatu la arestu pe 8 dile. Indesiertu s’a rugatu regin’a Margareta, miculu tiranu n’a capetatu gratia. „Famili’a"
Contractulu Sociala.
De J. J. Rousseau.
(Urmare.)
Capitolulu IV.
Despre sclavie.
De drece nici unu omu nu are o auctoritate naturala asupra deaprbpelui seu si de orece fortia nu produce nici unu dreptu, astfeliu conventiunea remane câ basa a ori ce auctoritati legitime intre omeni.
Ddca unu particularu, dice Grotius, pote se’si alienese libertatea si a se face sclavulu uuui domnu, pentru ce se nu si-o pota alienâ si unu poporu intregu si a se supune unui rege. Acesta eonstructiune contiene câteva cuvinte ecuivoce, cari au lipsa de esplicatiune; dara noi ne vomu tienea numai de acela de a alienâ. Cuventulu alienâ insemndsa a donâ sdu a vinde. Candu cineva inse se face sclavulu altuia nu se donesa, ci se vinde celu putinu pentru subsistenti’a sa: dara unu poporu pentru ce se vinde elu ? Departe de a oferi unu rege sub-sistentia supusiloru sei, din contra o primeşte elu pe a sa dela densii si precum dice Rabelais: „unu rege nu trăieşte dela putini". Supuşi isi donesa deci person’a, subt conditiune de a li se luâ si averea loru ? Nu sciu, ce le mai remane apoi de conservatu.
Se va dice, ca despotulu asigura supusiloru sei pacea civila.	Fia; dara ce profita ei, deca
aviditatea lui nesatiosa si vecsatiunile ministriloru sei ii desoldsa mai multu, decâtu o ar potea face dissensiunile dintre ei ? Ce profita ei, deca cliiaru acesta pace este una din miseriele loru ? Si in inchisore trăieşte cineva in linisce: este inse acesta de ajunsu pentru de a se simţi fericitu? Grecii, cari au fostu incluşi in pescerea Ciclopiloru traiau linisciti acolo, in aşteptare de a le veni si loru rendulu se fia devoraţi.
A dice, ca unu omu se donesa gratuitu, este a dice unu ce absurdu si neconvenabilu: unu astfeliu de actu este nelegitimu si nula, pentru ca celu ce o face nu este cu mintea intrdga. A dice aceeaşi despre unu poporu intregu insemnedia, a
presupune unu poporu de nebuni: era nebuni’a nu ofere nici unu dreptu.
Candu cineva ar fi in stare se se alienese pe sine insusi, elu nu pote alienâ si pe copii sei. Ei sunt născuţi câ omeni si liberi, era libertatea le apartiene loru si niminea altulu nu pote dispune de ea, de catu numai ei. Mai înainte de a fi ajunsu ei in etatea ratiunei, tatalu pote contractâ conditiuni pentru conservarea loru, pentru bunăstarea loru, dara elu nu ii pote dâ in modu irevo-cabilu si fara conditiune; pentru ca o astfeliu de donatiune este in contra scopuriloru naturei si trece preste poterea parintesca. Pentru câ unu gubernu arbitram se pota fi legitimu, ar trebui câ la fiecare generatiune noua se depindă dela poporu deca voieşte se ilu primesca seu se ilu refuse: atunci inse acestu gubernu nu ar mai fi arbitram.
A renuntiâ la libertate insemndsa, a renuntiâ la calitatea sa de omu, la drepturile omenimei si chiaru la datorintiele sale. Pentru celu ce renuntiâ la tote acestea nu esista nici o recompensatiune. O astfeliu de renuntiare este necompatibila cu na-tur’a omului si celu ce răpeşte ori ce libertate a voiutiei sale, acela detrage totuodata actiuniloru sale si ori ce moralitate. In fine, este o conventiune vana si contradictorie a admite, pe de o parte o auctoritate absoluta, era de cealalta o supunere nelimitata. Nu este ore clam, ca cineva nu se angajesa la nemicu fatia de acela, dela care este in dreptu a pretinde totu ? Si acesta singura conditiune fara ecuivalentu, fara schimbu nu coprinde ea ore nulitatea actului ? Pentru ca, ce dreptu pote avea sclavulu meu fatia de mine, deca totu ce are elu este alu meu si dreptulu seu este alu meu, acelu dreptu alu meu in contra mea este unu cuventu, ce nu are nici unu sensu.
Grotius si ceilalţi deriva din resbelu o alta origine a pretinsului dreptu de sclavia. După densii, invingetoriulu avendu dreptulu de a ucide pe celu invinsu, acesta pote se isi rescumpere viati’a cu pretiulu libertăţii sale; o conventiune acesta cu atatu mai legitima, de orece profita ambele parti.
Dara este claru, ca acelu pretinsu dreptu de a ucide pe celu invinsu, nu resulta din nici-o maniera a starei de resbelu. Chiaru singuru si numai pentru ca omeni traindu in starea loru de inde-pendintia primitiva, nu se gasescu intre ei in raporturi asia de constante, pentru de a constitui nici starea de pace, nici aceea de resbelu din care causa nici nu sunt inamici naturali. Nu raportulu dintre omeni, ci acela alu obiecteloru conditiondsa resbelulu si fiindu ca resbelulu nu se pote naşte din simple relatiuni personale, ci singuru numai din relatiuni reale, de aceea resbelulu privatu intre omu si omu nu pote esistâ, nici in statulu naturei, unde nu esista nici o proprietate constanta, nici in statulu socialu, unde totulu se afla supusu auctoritatii legiloru.
Combaterile particulare, duelurile si luptele ocasionale sunt nişte acte, care nu constitue o stare stabila si relative la luptele private, auctorisate prin institutiunile lui Ludovicu IX regele Franciei si suspinse prin pacea divina, apoi ele sunt abusuri ale gubernului feudale, sistemulu celu mai absurdu ce au potutu esistâ vreodată, contrariu ori cărei politice sanetose.
Resbelulu deci, nu este o relatiune intre omu si omu, ci o relatiune intre Stătu si Stătu, in care particularii nu sunt inamici, decâtu numai in modu accidentalu, nu in calitate de omeni, nici câ ceta-tieni,*) ci câ soldaţi; nu câ membrii ai patriei, ci câ aparatori. In fine ori ce Stătu nu pote avea alţi inamici, decâtu erasi alte State si nu omeni, de orece intre lucruri diverse nu se pote ficsâ nici unu raportu adeveratu.
*) Romani, cari au intielesu si au respectatu dreptulu resbelului câ nici o alta naţiune din lume, au dusu scrupulositatea atâtu de departe in privintia acesta, in câtu unui cetatienu nu i erâ permisu a servi câ volontaru, fara de a se fi angajatu espresu in contra inamicului si inca numindu’lu. O legiune in care Cato fiiulu, servea pentru prim’a ora cu armele subt comand’a lui Popiliu, avendu a ti reformata, Cato tatalu scrise lui Popiliu, ca deca doreşte câ fiiulu seu se continue a servi subt comand’a lui, se ilu faca a depune de nou juramentulu militam, fiindu ca celu dintaiu fiindu anulatu, elu nu mai pote purtâ armele in contra inamicului. (Cic., de Offic., lib. I, cap. 2.) Si acelasiu Cato scrise Aiului seu se se padiesca bine de a intrâ in lupta, mai înainte de a fi depusu juramentulu de nou. Sciu, ca mi se va potea opune la acesta asediarea Clusiului si alte fapte particulare, inse eu citesu numai legile si datinelc. (Tit. — Liv., lib. V, cap. 35—37.) Românii sunt sin-gurulu poporu, care au avutu legi asia de frumbse si uniculu, care le au calcatu asia de putinu.
Not’a lui J. J. Rousseau.
Acestu principiu este conformu macsimeloru stabilite in tote tempurile si pracsei constante a tuturora poporaloru civilisate. Declaratiunile de resbelu nu sunt propriu disu avertismente ale po-teriloru, câtu a subiecteloru din cari se compunu. Strainulu, fia elu rege, unu particularu seu unu poporu, care despoie, ucide seu tiene prinşi pe ceta-tieni, fara de a fi declaratu resbelu principelui, nu este unu inamicu, ci unu brigantu. Chiaru in decursului resbelului, unu principe iubitoru de dreptate, intratu in tidra inamicului ia in posesiunea sa totu ce apartiene publicului, respectandu person’a si bunurile particulare ; elu respectesa drepturile pe care sunt basate si ale sale. Scopului resbelului fiindu destructiunea Statului inamicu, cineva este in dreptu a ucide pe aparatori, candu ei se afla cu arm’a in mana; inse indata ce ei depunu armele si se supunu, inceta de a mai fi inamici seu instrumente ale inamicului, ei redevinu erasi simpli omeni si cineva numai are nici unu dreptu la viati’a loru. Câteodată cineva pote nimici unu Stătu fara de a ucide unu singuru membru alu seu : resbelulu inse nu ofere nici unu dreptu, care nu ar fi necesarii pentru ajungerea scopului seu. Acestea principii nu sunt acelea ale lui Grotius. Ele nu sunt basate pe auctoritatea poetiloru, dara ele deriva din natur’a lucruriloru si se basesa pe raţiune.
Dreptulu de cucerire nu are alta basa, decâtu legea celui mai tare. Deca resbelulu nu dâ invin-getoriului dreptulu de a măcelări poporale învinse, apoi acestu dreptu, pe care nuflu are, nu pote se inplice pe acela, de a le subjugâ. Numai atuncea are cineva dreptulu de a ucide pe inamicu, candu nu ilu pote face sclavu. Dreptulu de a ilu face sclavu nu deriva deci din dreptulu de a ilu ucide: este deci unu schimbu nedreptu a i vinde pentru pretiulu libertăţi sale viatia sa, la care cineva nu are nici unu dreptu. Este deci claru, ca voindu cineva se stabilesca dreptulu de viatia si de morte pe dreptulu de sclavie si dreptulu de sclavie pe dreptulu de viatia si morte se inverte intr’unu cercu vitiosu.
Voindu chiaru a admite acelu dreptu teribilu de a ucide totu, totuşi dicu, ca unu sclavu facutu in resbelu, seu unu poporu cuceritu, nu este oble-gatu la nemica altu, fatia de domnulu seu, decâtu a ilu ascultâ numai până candu este fortiatu la acesta. Luandu’i unu ecuivalentu pentru viatia sa, invingetoriulu nu i-au facutu nici o gratie: in locu de a ilu ucide fara de nici unu folosu, l’au ucisu in folosulu seu. Departe deci de a fi castigatu vre-o auctoritate legata de fortia asupra lui, starea de resbelu esiste intre ei câ si mai inainte, fiindu chiaru relatiunile loru efectulu ei si esercitiulu dreptului de resbelu nu presupune nici unu tractatu de pace. Ei au incheiatu o conventiune. Fia; dara acesta conventiune departe de a face se in-cetedie starea de resbelu, din contra presupune continuarea ei.
Astfeliu, din ori ce punctu de vedere s’ar considerâ lucrulu, dreptulu de sclavie este nulificatu, nu numai pentru ca este nelegitimu, ci pentru ca elu este absurdu si nu insemnedia nemica. Aceste cuvinte: sclavie si dreptu sunt contradictorie, ele se eschidu mutualu. Dice-se urmatdrele cuvinte, din partea unui omu altui omu, sdu din partea unui omu unui poporu, ele in totudeuna voru fi unu non-sensu: Eu incheiu cu tine o conventiune cu totulu in defavorulu teu si cu totulu in profitulu meu, pe care eu o voiu observâ până candu imi va placea mie si pe care tu o vei observâ până candu imi va placea erasi mie. (Va urm&.)
Cursulu moiieteloru in val. austr.
Vien’a, 19 luuia.
Galbinii imperat. de aura....................A-
Moneta de 20 franci..........................>•
Imperialii rusesca............................
Moneta germana de 100 maree...................
Soveroigns englesi............................m
Lira .................................... •	>.
Monete austr. de arginta 100 fl. ••••*••»>
5.48 cr. 9-24'/» „ 9.35 „ 56 95 „ 12— „ 10-58 „
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de maschine agricole (69) 9-20
se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a
' —-^5au
MascMneloru lom de treierata fle mana si co vertejn
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atatu locomobiie cată si Stabile. Mai in colo fabricainu in mărimi diferite si de o con-structiune probata:
Ciururi pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Catal6ge ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuitu si franco.
Tipariulu lui W. kratl’t in Sibiiu.
Edituru si redactoru respons. O. llaritiu in Sibiiu.