Ob*ervatoriulu eae de doue ori in «eptemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., duiu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s<u 28 franci, pe 6 luni 5 fl. s<u 11 franci; — numeri singuratici se dau câta cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu,
Orl-ce inserate,
se plategcu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiuuile poştei statului, adresate de a dreptulu la Red acţiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 45.
Sibiiu, 6 18 Iuniu 1879.
Anulu II.
Abonamentu nou la
„Olservatoriuln11
Apropiandu-ne de finea Semestrului primu precum si a triluniului Apriliu—Iuniu, prin acesta deschidemu prenumeratiune noua si invitamu la reinvoirea abonamentului pe Semestrulu alu douilea si pe triluniulu Iuliu — Septembre.
Conditiunile de abonamentu se potu vedea in fruntea diariului si adeca:
In laintrulu monarchiei:
Cu 4 fl. val. austr. pe 6 luni Cu 2 fl. val. austr. pe 3 luni.
In strainetate:
Cu 5 fl. seu 11 franci pe 6 luni.
In Sibiiu „Observatoriulu" costa 3 fl. 50 cr. pe 6 luni, era dusu la casa cu 50 cr. mai multu.
Abonamentele se potu face mai usioru prin asemnatiuni (mandate) poştali, de a dreptulu la Redactiune in Sibiiu, Piatia mica Nr. 27.
Din Romani’a primimu abonamente si in bilete hipotecari de ale statului, al pari.
In Bucuresci abonamentele se potu face si la librari’a d-lui J. Sz 611 o si, piati’a teatrului.
Pentru inlesnirea publicului primimu abonamente noue si cu Prim’a fi acarei luni.
Din 10 esemplare abonate efectivu, unulu se da gratis.
Ne afla mu in plăcut’a positiune a potea anuntiâ totu cu acesta ocasiune, ca in septaman’a viitdre vomu incepe a publica in Foisior’a „Observatoriului“ intr’o^ serie de numerii „BiogTaphi’a lui Anireiu Murssianu , neuitatului nostru bardu nationalu, precum si câteva co-respondentie torte interesante de ale sale.
Hedactiunea.
Foisior'a „Observatoriului“.
Femelele.
De: Juliu Pederzani.
Traducere de: J. G. Baritiu.
III. Preotes’a omenim ei.
Esista flori, cari esala parfumulu loru in umbra. Ele se afla ascunse intre verdeti’a abondanta, subt umbr’a copaciloru titanici, neajunse de radiele aurie ale sorelui.
Candu arsiti’a sorelui, ajunsu in punctulu de cul-minatiune, infierbenta padurea, atunci aceste flori ascunse esala parfumulu loru inbetatoru. Mirosulu loru inpru-muta padurei unu caracteru determinatu, o poesie, si prin acesta acelu asilu alu padurei esista încă multu timpu in mernori’a nostra.
O femeie delicata si profundu simtitdre nu va iubi nici-odata rigidele plăceri ale lumei, ci se va retrage departe de omenii fara sufletu de cari din fatalitate intalnesce forte mulţi in vietia.
Ea semena cu acea flore de pădure ascunsa, care infloresce si respandesce mirosulu seu departe de orbi-torea lumina a publicitatiei.
Nu fia-care fiintia femeiesca isi incredintiesa sortea neconstanteloru valuri ale lumei: nu fia-care femeie este chiemata a fi soti’a unei altei esistentie.
Si a cunoscutu „o nobila" cliiemarea sa, apoi se consacra sublimului cultu alu amorului universalu, deve-nindu „preotes’a omenimei" a omenimei suferinde si gem&nde subt greutatea crucei pre care o porta.
Cartea santa adreseza unu cuventu sublimu si ade-veratu câtra tote femeiele: „Unde nu este femei’a, bol-^avulu suspina."
Elementulu romanescu in armat’a imperiala austro-ungara.
In escelentulu si memorabilulu seu discursu tînutu in siedinti’a din 5 Maiu a. c. a dietei Ungariei, deputatulu romanu d. Parteniu Cosma, apostrofa intre altele pe deputatulu ungurescu Ma-darasz cu urmatorele cuvinte :
„De cumva dl. Madarâsz nu afla date spre acesta eu cunoscu o statistica esacta, — nu acea statistica care inainte cu vreo câţiva ani cu spese enorme o facuramu, câ-ci din aceea cu intentiune s’a scosu rubric’a de naţionalitate, ca nici se vadia alţii ca aici sunt si nationalitati — ci alta. Avemu noi o oglinda, adeverata oglinda a natiunei — armat’a. Egalitatea in patri’a nostra numai acolo este realisata unde se incepu sarcinele, mai cu sema unde, pentru patria se cere se ne sacrificamu sângele si averea. De cumva ve veţi uita in acesta oglinda, veţi vede intrensa ce este Ungari’a? Yeti vede, ca in ce proportiune este locuita acesta tiâra de fiacare naţionalitate ? Acolo veţi afla totu-odata si adeveratulu patriotismu, câ-ci in armata nu veţi afla esemplu, ca soldatulu de o naţionalitate se dea intaietate intru inplinirea datorintiei sale de ostasiu — in bravura si curagiu — soldatului de alta naţionalitate."
Tota	lumea scie, ca	romanulu este	soldatu
escelentu si ca in ceea ce priveşte in specialu pe soldatulu romanu din monarchi’a austro-ungara, apoi este de ajunsu, deca ne amintimu, ca in resbelulu recentu din Bosni’a, romanulu erasi a datu probe admirabile de vitejia si disciplina. Câ proba pentru acesta ne potu servi cuvintele maresialelui-locotenentu corniţele S z â p â r y, care câ unulu ce a participatu la tote campaniele dela 1848 incoce, a declaraţii ca: regimentulu Caesarevici Nr. 61 (Timisior’a) este celu mai	bravu din tote	regimentele pe	care	le
cundsce.
Candu regimentulu Nr. 61 din care aprope 3/4 sunt romani se afla in siantiurile dela Doboj, espusu in deeursu de mai bine de o luna la tote intemperiele atmosferice si la foculu cu plumbu alu inamicului, atunci colonelulu acelui regimentu se crediu datoru a spune generalului, ca trup’a sa fiindu ca au participatu la tote luptele ce au avutu locu spre	Tuzla si inapoi	spre Doboj, are	lipsa	de
repaosu.	Generalulu inse	i-au respunsu:	„Sunt	si
eu de acordu cu d-ta, dar’ crede-me d. colonelu, ca eu numai atunci potu dormi linistitu, candu sciu, ca regimentulu Caesarevici se afla in ante-posturi."
Alte doue regimente iu cari se afla mulţi romani si adeca regimentulu Nr. 37 (Oradea-Mare) si regimentulu Nr. 41 (Cernăuţi) au aratatu in lupt’a cea mai crâncena si mai sangerosa din in-tregulu resbelu, in lupt’a dela Bandin-Ogiac, ca romanulu merge pe campulu de lupta totu cu acelu sânge rece câ si pe campulu de manevrare, ceea ce a recunoscu tu insusi Maiestatea Sa imperatulu, intr’unu actu de recunoscintia adresatu câtra ba-ronulu Kelner, care este siefulu regimentului Nr. 41.
Amu mai potea cită inca multe acte si documente prin care se probamu bravur’a si eroismulu soldatului romanu din armat’a austriaca. Scopulu ce ne amu propusu inse de astadata este, de a comunica oresi-cari date statistice despre propor-tiunea in care este representatu elementulu romanu in armat’a imperiala, precum si conditiunile in care se afla elu acolo.
Romanii sunt recrutaţi cu preferintia la infanterie asia, ca ei in urmatorele regimente formâdia maioritatea absoluta si adeca: in regimentulu Nr. 2 (Brasiovu), in regimenlu Nr. 5 (Szâtmar), in regimt. Nr. 31 (Sibiiu), in regimt. Nr. 33 (Aradu), in regimt. Nr. 41 (Cernăuţi), in regimt. Nr. 43 (Ca-ransebesiu), in regimt. Nr. 50 (Alb’a-Iuli’a), in regimt. Nr. 61 (Timisior’a), in regimt. Nr. 63 (Bistriti’a) si in regimentulu Nr. 64 (Orasthi’a). Afara de acesta regimentulu Nr. 29 (Becskereculu-Mare) conţine V6 romani, regimt. Nr. 37 (Oradea-Mare) conţine '/3 si regimt. Nr. 39 (Dobritînu) conţine V6 romani, din nuinerulu totalu alu aceloru regimente. Contingente mai mici de romani se mai afla inca si in regimentulu Nr. 46 (Szeghedin) si in regimentulu Nr. 65 (Munkacs).
In batalionele Nr. 23 (Mediasiu) si Nr. 28 (Alb’a-Iuli’a) ale trupei de venatori inca se afla mulţi romani. La cavalerie romani sunt represen-tati in modu sporadicu in regimentulu de dragoni Nr. 9 (Cernautiu), in regimentulu de dragoni Nr. 2 (Clusiu) si in regimentulu Nr. 3 de husari (Aradu.) In numeru micu se mai afla romani si in regimentele de artilerie Nr. 8 si 13, dar’ cu atâtu mai numeroşi sunt ei in corpulu sanitaru si de trenu. (Va urmk.)
Femei’a posede, si eu nu voiu obosi a o repeţi de nenumerateori, femei’a posede multu amoru.
Acesta este destinulu ei, dogm’a ei si legea esi-stentiei sale. Acesta este glori’a, sorgintea marimei sale, dara si aceea a suferintieloru sale. Ea sufere turmentele propriei sale animi finu instrunate, dara si gloriosele turmente ale compatimirei.
Provedinti’a a incrediutu miceloru sale mani mi-sterios’a batista prin care se usuce lacrimele miseriei; in ochiu privirea blandetiei, in voce unu tonu siinpathicu vibratoru si cuceritoru de anima.
Numai femei’a este capabila de sacrificie mari si este in stare se uite de sine. Pentru aceea ea „va ferici" fiindu ca damu fericire numai unde nu cugetamu la noi.
Spiritulu amorului, alu amorului adeveratu cresti-nescu, a ridicatu acele asile străine de lume, unde femeiele isi inplinescu missiunea loru de preotese. Acele asile, in care amorulu desinteresatu se acopere in velu negru, dupace a refusatu coron’a de mirtu seu florea de granata.
Acele insule paclnice in oceanulu lumei, de acaroru tiermuri se frangu valurile vietiei spumegaude.
Monastirile.
Nu acele monastiri, unde copile d'abea inflorite, constrense prin crud’a vointia a parintiloru, seu in urm’a unui amoru desamagitu isi petrecu vieti’a visandu, neactive si nepasetore, cu spiritulu adormitu.
Nu acele temnitie, unde o vietia abondanta si in-sielata a unei femeie recunosce prea tardiu: „Ca s’au amagitu," deplangendu’si vietia perduta, pana candu se termina in noptea nebuniei seu a desperarei.
Intielegu acele monastiri, din cari fiintie de femeie, inbracate in vestmentulu resignatiunei, cu o anima plina de amoru alerga la patulu de durere alu omenimei si in colib’a pauperismului.
Cine nu v’au vediutu pe voi preotese ale omenimei, cu blândeţi a, consolarea si activitatea vdstra, acela nu ve vâ pote stima si venera nici-odata după meritulu vostru.
Cunosceti voi acele edificie lungi, in ale caroru sale dorerea intregei omenind geme concentrata? Paturile de dorere ale spitaleloru nostre? Candu noptea s’a respanditu pe pamentu si cu ea deodata dulcele ospe somnulu, atunci omenimea obosita se repaosedia si som-nulu invelesce ânimele ingrigite si pline de suferintie cu auriele valuri ale visului. In somnu este uitarea!
Pentru omulu bolnavu si murindu nu esista repaosu subt velulu nopţii. Ranele ardu mai tare, imagini in-spaimentatore nelinistescu sufletulu si mortea stinge mai cu predilectiune in intunereculu nopţii, lamp’a unei vietie omenesci.
Si dealungulu aceloru paturi de dorere se preumbla aceşti angeri ai ajutoriului, preotesele amorului de pietate.
Pentru fiacare dorere au unu cuventu consolatoru, pentru fiacare suferintia o mana ajutatore, pentru fiacare turmentu o privire plina de compătimire sincera.
Aceste femei delicate au abandonatu patri’a, cami-nulu parintescu, au sacrificatu fericirea vietiei loru, pentru de a’si consacra vieti’a omenimei si a muri in servitiulu loru. Ori unde cauta privirile loru, intimpina fetie palide si desfigurate prin spasmurile dorerei; ure-chi’a loru nu cunosce altu tonu, decatu strigatulu de dorere si ultim’a respirare a murindului.
Man’a loru atinge numai frunţi infierbentate de frigurile deliriului seu recite si acoperite de sudorea morţii.
A muri pentru o idea sublima este demnu de omenime si nobile, adesea inse numai fapt’a unui mo-mentu de entusiasmu, adesea usioru inaintea ochiloru unei lumi, care tresaltă de admiratiune. Inse — departe de lume si ascunsa — nu odata, ci in fia-cara di a’si sacrifica o parte a unei vietie lungi, cu blandetia constanta, cu potere liniştita si fara de a obosi este cea mai sublima si mai frumosa fapta a unui omu. Este unu martiriu. Unu martiriu pe care preotesele amorului de pietate ilu sufere pe altariulu omenimei!	(Va urmi.)
180
OBSERVATORIULU.
Revista politica.
Sibiiu, 17 Iuniu st. n. 1879.
Genialulu si cavalerescul!! nostru ministru de esterne corniţele Andrâssy este indispusu si bolnavu si gurele rele au si inceputu a vorbi despre retragerea sa si inlocuirea lui prin baronulu Haymerle, actualulu ambasadorii austro-ungaru in Itali’a, care de câteva dile se afla in Vien’a, chiematu fiindu de urgentia de câtra gubernulu seu.
Morbulu de care sufere corniţele Andrâssy sunt neste friguri nervose, pe care i le au causatu fai-mos’a conventiune austro-ungaro-turcesca incheiata cu gubernulu turcescu, relative la ocupatiunea sand-j acului Novi-Bazar. Conventiunea aceea au facutu forte multu sânge ren in cercurile militare, diplomatice si gubernamentale si astadi amicii cei mai devotaţi ai comitelui Andrâssy declara, ca acea conventiune este una din cele mai mari erori diplomatice pe care o au potutu comite actualulu ministru de esterne.
Afara de acesta, situatiuuea diplomatica din Constantinopolu, unde iufluinti’a russesca este 6rasi predomnitore, precum si scirile ce vinu din Novi-Bazar si chiaru din Bosni’a, nu sunt nici decum de natura a calmâ nervositatea si a redâ comitelui Andrâssy somnulu perdutu in urm’a „gutunaiului d i p 1 o m a t i c u “ pe care i l’aii causatu consecinţele neperceptibilei sale politice orientale, care precum s’au mai disu, pe câtu este de radicala, pe atâtu este si de confusa si aventuriosa.
Interpelaţi fiindu in dieţa Ungariei despre conventiunea austro-ungaro-turcesca, ministrulu-pre-siedinte K. Tisza a respunsu, ca ocupatiunea sand-jacului Novi-Bazar se va face in pace si linişte, fara câ se fia de lipsa o noua mobilisare a armatei imperiale si fara de mari sacrificii banesci. Asia au disu d. K. Tisza in calitatea sa de organu si colegu alu comitelui Andrâssy. Dar’ bta ce i se telegrafedia din Vien’a diariului „Peşti Naplou relative la situatiunea ce domnesce in sandjaculu Novi-Bazar :
„Pacificarea sandjacului Novi-Bazar n’a reusitu. Capii arnautiloru au declarata valiului dela Kosovo, ca isi voru apară patri’a in contra invasiunei străine si ca au inceputu se trăsnită dejâ bande la fruntariele Bosniei. Aderintii gubernului otomanu s’au refugiatu la Mitrovitia, de frica se nu fia masacraţi de câtra insurgenţi, a caroru parola este acesta: „Morte trădătorilor u.“
De alta parte atitudinea Russiei fatia cu Austro-Ungari’a incepe a deveni din ce in ce mai ostila. Limbagiulu ce’lu porta diarele russesci, numai amicabilu si incuragiatoru nu se pote numi. Asia „GolosK dela 5 1. c. vorbindu despre ocuparea Novi-Bazarului de câtra Austri’a, dice, intre altele urmatorele :
„Cunoscemu intrigele Austriei in provinciele tur-cesci dela sudulu Balcaniloru. In misîcarile insurecţionale din Macedoni’a, totu man’a Austriei erâ in jocu. După evacuarea provincieloru turcesci, de câtra ruşi, se va deschide unu campu favorabilu pentru intrigele Austriei. După cum aflamu din Sofi’a, numeroşii agenţi austriaci ce s’au ivitu in timpulu din urma acolo, aveau missiunea de a provocă turburari, cu scopulu de a prepară terenulu pentru ocuparea Macedoniei de câtra austriaci, cari voru se strabata până dincolo de Mitrovitia. Deca cu modulu acesta, Austri’a va prinde rădăcini in vecinetatea Bulgariei si a Rumeliei orientale, ea isi va concentrâ tote poterile pentru câ se atraga in sfer’a ei politica si pe aceste doue tieri slavice. Dar’ cum remane apoi caus’a slaviloru dela media-di ?“
Unu altu diariu russescu „Petersburger Zeitung“ dela 5 Juniu se esprima astfelu:
„Congresulu dela Berlinu si-a propusu de a lucră in contra progresării si unitatiei nationalitatiloru slavice. Divide et imp era erâ cuventulu de ordine in Berlin si Austri’a germana, urmandu acestu cuventu, a ocupatu Bosni’a si Hertiegovin’a si voiesce a pătrunde afundu in Novi-Bazar. Asia ea desparte pentru multu tempu doue tieri slavice independente, pe Serbi’a si pe Muntenegrulu. Austri’a magulindu p& principele Milan si pe ministrulu Ristici, si-a infiptu ghiarâle in mânuşi de catifea in gatlejulu independenţei si progresării Serbiei."
Acestu limbagiu alu diareloru russesci este claru si nu laşa nici o indoiala, ca relatiunile politice intre Austri’a si Ilussi'a sunt deca se pote si mai incordate, decatu ciim sunt acelea cu Itali’a. Vedemu deci, ca si pe orisontulu politicei esterne se gramadescu totu mai multe puncte negre, care ameninţa monarchi’a austro-ungara cu o catastrofa teribila.
Acesta presimţire a inceputu a coprinde si pe unele diare independente magiare, precum este „Peşti Naplo“, „Magyarorszâg“ si „Szabadsâg“, cari sunt forte ingrijate pentru viitoriulu monarcliiei si in specialu pentru acela alu regatului St. Stefanu. Dar’ vocea loru suna in desiertu câ si a Cassandrei, pentru ca raţiunea si logic’a a incetatu de multu a fi conducetorele politicei unguresci. Devis’a comitelui Andrâssy precum si a d. K. Tisza se pare
a fi aceea a lui Metternich, care a disu: „După noi diluviuluU
In momentele de a termină revist’a nostra de astadi, eata ce scire durerosa si trista ne aduce diariulu ungurescu „Fiiggetleu Hirlap“, relative la pacitic’a ocupare a Novi-Bazarului. Acelu diaru afirma, ca deca nu va interveni vre unu incidentu neprevediutu apoi, ordinulu de mobilisare pentru o parte a armatei imperiale va fi datu in diu’a de 20 1. c. Regimentele ce voru fi mobilisate sunt urmatorele: regimentulu de reserva Nr. 6 „Corniţele Coroninif din Neoplat’a, regimentulu de infanterie aradanu Nr. 37 „ A r c li i d u c e 1 e I o s i f u“ (Esseg); regimentulu de infanterie din Dobritinu Nr. 39 „Marele duce Alecsi“ (Timisiora); regimentulu de infanterie lugosianu Nr. 42 „Ale-man“ (Pola); regimentulu de infanterie din Mure-siu-Osiorheiu Nr. G2 „Principele de corona Ludo vi cu de Bavariau (Clusiu) si regimentulu de infanterie otocianu Nr. 79 „JelacsicsL
Spre intregirea acestui corpu de armata se voru mai mobilisâ urmatorele trupe aflatore in Ungari’a si adeca: batalionele de venatori Nr. 23 si 31; părţile corespundietore din regimentele de husari Nr. 5, 9 si 12; o parte din regimentulu de ulani Nr. 53 si regimentele de artilerie Nr. 3 si 12.
Mame, soţii si sorori romane fiţi gafa de adio si pregătiţi scame si bandage pentru bravii soldaţi cari voru fi din nou cliiemati a isi versâ sângele pe campulu de onore!
Dela diet’a Ungariei.y
Discursulu \
deputatului Parteniu Cosma, tînutiF in siedinti’a dela 5 Maiu a. c. a dietei Ungariei in cestiunea limbei magiare.
(Urmare si fine.)
On. casa: Numai pe scurtu voiu se mai reflectediu la o aserţiune a d-lui deputatu Madarâsz.
D-lui nega, câ tier’a acesta ar fi o tiera polyglota, si nega acesta pe bas’a legii de naţionalitate.
Madarâsz Josef: Nu tiera, ci stătu!
P. Cosma:	Fia dar’ „nu tiera, ci stătu!"
Nu sciu deca o nega elu acesta pentru câ cuventulu „polyglott" este grecescu, seu din alta causa necunoscuta noua, câ-ci intru adeveru legea la care se provoca este o dovada prea eclatanta câ este polyglota; dar’ este curiosu, câ tocma d-sa o face acesta, câ mem-brulu acelei partide carea e totu cu intregitatea coronei sântului Stefanu in gura..........
Madarâsz:	„A statului!"
P. Cosma: E curiosu dicu, câ d-lui nu scie, câ statulu ungaru este stătu polyglotu, fiindu elu polyglotu dela inceputu, ba intemeiandu-se chiar’ câ atare (intreruperi in steng’a estrema:	„înainte de mii
de ani!“)
Ori candu a fostu, totu adeverata remane vechia sententia a sântului Stefanu câ :	„Regnuş unius linquae
fragile et imbecille estu si de cate ori s’a incercatu o naţiune din patria a resturnâ acestu programu, totu-deuna s’a resturnatu pe sine si a justificatu pe santulu Stefanu!
De cumva d-lu Madarâsz nu afla date spre acesta eu cunoscu o statistica esacta, — nu acea statistica care inainte cu vr’o cati-va ani cu spese enorme o facuramu câ-ci din aceea cu intentiune s’a scosu rubric’a de naţionalitate, câ nici se vedia alţii câ aici sunt si natio-nalitati — ci alta. Avemu noi o oglinda, adeverata oglind’a a natiunei — arinat’a. Egalitatea in patri’a nostra numai acolo este realisata unde se incepu sarci-nele, mai cu seina unde pentru patria se cere se ne sacrificamu sângele si averea. De cumva ve veţi uita in acesta oglinda, veţi vede in trensa ce este Ungari’a? Veţi vede, câ in ce proportitme este locuita acesta tiera de fia caro naţionalitate? Acolo veţi află totu-odata si adeveratulu patriotismu, câ-ci in armata nu veţi afla esemplu câ soldatulu de o naţionalitate se dea intaietate intru inplinirea datorintiei sale de ostasiu — in bravura si curagiu — soldatului de alta naţionalitate.
Se luamu numai casulu celu mai recentu, catastrofa dela Szeghedin, unde soldaţii au dovediţii o astfelu de bravura in câtu au obttnutu recunoscinti’a Europei intregi, — ore i-a venitu cuiva in minte se cerce de ce naţionalitate sunt acei soldaţi bravi? Eu credu, câ deca ar fi cercatu cineva după limb’a regimentului, ar fi aflatu soldaţi de tote limbele, dar’ nu ar fi aflatu pe nici unulu, care s’ar fi lasatu se fia intrecutu de altulu intru inplinirea datorintiei sale.
Nu ve nisuiti dar’ domniloru a statori concepte noue despre patriotismu si despre stătu, si anume a construi unu cadru, in care nu incape acesta oglinda, câ-ci candu patri’a este in pericolu, se recere câ tote poporale se o apere.
Eu sub decursulu acestei desbateri am totu astep-tatu câ se me luminedie cineva, câ: propriaminte ce este acelu lucru mare „Ide’a de stătu ungaru" inediti-une noue? — câ-ci de acesta este vorb’a — si trebue se ve marturisescu, câ din cele audite pana aci am aflatu, câ acesta idee este unu vestmentu atatu de strimtu, in care numai naţionalitatea magiara pote i ncapea.
Nu duceţi lucrulu la estremitati d-loru, nu ve nisuiti a statori aici despre ide’a de stătu si patriotismu teorii noue, ci remaneti la cele vechi, pe cari este basatu acestu stătu. Nu cercaţi in alte state institutiuni
analoge institutiuniloru nostre, câ-ci asemenea stătu nu mai esista, nu samena acestu stătu nici chiar’ aceloru state mici, la cari de atatea ori ve provocarati aici.
Nu diceti câ acesta naţionalitate este mai rea decatu cealalta, nu vorbiţi de Serbi’a mare, de Daco-Romani’a ete. ci nisuiti a intemeiâ in patria astfelu de conditiuni, intre cari fia-care cetatienu alu patriei aici se-si afle deplină, sa fericire, câ-ci eu totu susţinu ceea ce am mai disu inca in acesta casa, câ de si Belgiulu nu este asia mare câ Franei’a cea gloriosa, totuşi nu esista uici unu francesu belgianu, care ar dori se-si incorporedie mic’a sa naţiune in marea Francia, pentru câ elu isi afla in patri’a sa deplina multiumire, acasa isi pote desvoltâ si institutiunile sale naţionale.
On. casa! In proiectulu de lege, asia după cum sunt indreptatitu a-’lu pricepe, după cele premise — eu vedu o direcţiune, carea — facutu odata pasiulu primu, deca se va continuă, nu va conduce acolo, unde cere interesulu patriei, ci la nemultiumiri, neintielegeri si frecări, cari potu se inpinga patri’a in celu mai mare pericolu.
Nu priviţi d-loru legile ce vreţi se le modificaţi de legi simple, făcute de adi pe mâine, cari se potu modifică după plăcu in fia-care momentu, ci ve aduceţi aminte câte lupte au costatu nascerea acestoru legi! Promissiuni solemne făcute prin legislatiune, promissiuni de totu felulu pe cale sociala si mandate preainalte au premersu crearei aceloru legi. Considerati-le deci de aceea, ce si in alte state sunt asemenea legi — de legi fundamentale.
Diet’a din anulu 1861 a promisu in adresa câ va multiuini nationalitatile din patria. Eata cuvintele adresei:
„Credemu câ nici cetăţenii de naţionalitate nema-magiara din Ardelu nu-si voru vede prin uniune periclitate interesele naţionali, câ-ci ’si voru află multiumire si deplina asigurare in acelea ce vomu dispune si face in privinti’a concetatieniloru noştri de alta limba."
La acesta a respunsu Maiestatea Sa urmatorele:
„Mai departe, ne vedemu necessitati a provocă pe magnaţii si deputaţii coadunati, câ ori in urm’a propu-neriloru regesci ori la initiativ’a dietei se se apuce de pertractarea unui astfelu de proiectu de lege, care se conţină precisu si lamuritu formulate drepturile naţionali ale locuitorilor ude limb’anemagiara din Ungari’a, dimensiunea aceluia atatu in privinti’a des volta re i limbei si naţio nalitatii catu si in privinti’a referintiei loru administrative."
La acesta a respunsu naţiunea cu a dou’a pro-missiune, prin a dou’a adresa din anulu 1861, unde
se dice:
„De cumva Maiestatea Vostra la inceputu chiemati la diet’a nostra pe toti aceia, cari după lege trebuiau chiemati, si diet’a intregita numai decatu se potea apucă de facerea legiloru, proiectele referitore laase-c ura rea interese loru nationalitatiloru a ru fi dejâsubsternuteinainteaMaiestatii Vostre. Ba camer’a deputatiloru, in sperantia, ca diet’a câtu de curendu se va intregi, a si esmisu o comissiune care se pregatesca proiectele necessarii iu acesta privintia si acesta comissiune si-a si terminatu dejâ lucrările. Inse Maiestatea Vdstra si acuma denegati intregirea dietei, — er’ diet’a neintregita cum s’ar pote dimite in aducerea definitiva a unoru legi, in specialu asupra unoru obiecte, cari pe cei nechiemati ii intereseza mai multu, si la cari tocmai dorintiele acelora sunt in prim’a linia de consideratu?"
Acestea au fostu promisiuni solemne d-loru si re-sultatulu loru a fostu mai tardiu legile: de instrucţiune si de nationalitati din 1868.
Astadi altfelu se vorbesce de legile acestea, câ si candu aceia, cari le-au facutu n’ar fi cunoscutu interesele patriei, n’ar fi fostu adeverati barbati de stătu, ba dora nici patrioţi adeverati. Cu atâta intetire se cere reformarea loru, in câtu s’au aflatu deputatu, care au afirmatu, ca daca nu o facemu acesta acuma, tiera intrega devine ce a devenitu Szeghedinulu; alţii erasi au negatu prevederea si intieleptiunea bar-batiloru, cari au facutu legile dela 1868. Eu inse d-loru sunt convinsu, ca barbatii nostrii de stătu de adi, aru fi prea multiumiti, decomva istori’a i-aru pune paralelu cu cei ce au facutu legile acestea, cu multu regretatulu Deâk Ferencz si br. Edtvos.
A vorbi de creatiunile aceloru barbati intr’unu tonu câ d. raportoru si preste totu că toti părtinitori proiectului de lege — nu este perinisu.
Cum diseiu se nu priviinu legile acestea de legi simple, ci de legi fundamentale, si se nu tragemu la indoiela patriotismulu acelora, cari se nisuescu a-si aperâ drepturile garantate prin asemenea legi, candu le vedu periclitate, candu isi apera naţionalitatea periclitata prin proiectulu din cestiune, câ-ci prin aceste legi fundamentale le este garantata si chiaru desvoltarea naţionali tatii.
Din tote aceste motive, si fiindu ca prin proiectulu din cestiune totu-odata se intentioneza modificarea unei legi fundamentale si inca intr’unu modu, care in resul-tatele sale pote deveni funestu pentru patria — nu-lu primescu de basa pentru desbaterea speciala.
„Telegr.
Transilvania.
— Sibiiu. — (Dela sinodulu archi di ecesanu.)
Siedinti’a XIV.
(Urmare si fiue.)
Urmedia la ordine raportulu comissiunei petitic nare. Raportorulu Absolonu T o d e a cu privire la rugare comitetului parochialu gr. or. din Cojocn’a prentru un ajutoriu in bani spre scopuri şcolare din vre’unu fond
OBSERVATORIULU.
archidiecesanu propune si sinodulu decide: Se se transpună consistoriului.
Rugarea comitetului parochialu din Bintinti pentru dobendirea unui ajutoriu de celu putinu 500 fl. spre edificarea scolei confessionale romane gr. or. — Se transpune consistoriului spre a o lua in possibila con- ! siderare.
Rugarea sinodului parochialu din opidulu Dev’a pentru unu ajutoru anualu de 100 fi. la salariulu inve-tiatoriului dela scol’a confessionala romana gr. or. din Dev’a* — Se transpune consistoriului spre a o lua in possibila considerare.
Rugarea parochului gr. or. din Rochi’a, Aronu Cosma, pentru unu ajutoru de celu putinu 50 fl. din ajutoriulu de stătu pro 1877 presentata subtNr. 58 din 1878 — Se transpune consistoriului.
Rugarea Paraschivei Popu din Alb’a-Iuli’a pentru estradarea sententiei divortiale a fiicei sale Carolin’a Vladu. — Se transpune consistoriului.
Rugarea comitetului bisericescu din Mihaesti, tractulu Dobrei, pentru unu ajutoru in bani spre continuarea edificiului bisericei noue, ce are se se incepa. (Nr. 37 a) 1878) — Se transpune consistoriului.
Rugarea parochului Mihaiu Chebeleanu din Nyârâd-Szt-Benedek pentru a i se dâ ajutoriulu de stătu pe totu anulu (Nr. 37 b) 1878) — Se transpune consistoriului.
Recursulu lui Gregoru Simedru si Ioanu Romosanu epitropi in Vinerea in contra decissiunei consistoriale in afacerile epitropiei parochiale de acolo (Nr. 37 c) 1878) — Se transpune consistoriului.
Cererea lui Basiliu Motora, parochu in Câmpeni, pentru asigurarea daruirei făcute la 1873 de Anca Petru si la a. 1876 de Nicodimu Cotislelu in favorulu bisericei gr. or. din Certeje. — Se transpune consistoriului.
Pentru autenticarea protocoleloru sed. XII, XIII si alu siedintiei presente presidiulu propune si sinodulu decide: autenticarea protocoleloru din cestiune se va face Vineri la 11 ore in comissiune de toti membrii sinodului, cari voru fi presenti in Sibiiu.
Presidiulu constata cu multa plăcere, câ de si din consultările acestei sessiuni n’a resultatu creatiuni de o insemnetate deosebitu mare, totuşi sunt resultate, de si modeste, dar’ salutare pentru biseric’a nostra, si cores-pundietore poteriloru de cari dispunemu. Multiumeste apoi deputatiloru pentru concursulu si bun’a vointi’a, cu care i au usioratu deslegarea agendeloru acestui sinodu si ’si esprima multiumirea, câ sub decursulu acestei sessiuni sinodulu a avutu ocasiune, de a’si esprima simtiemintele sale de lealitate catra Prea Inaltiatulu imperatu si rege si catra dinasthie, simtieminte, cari se voru păstră a buna sdma si pe viitoriu. Accentuedia apoi paşii făcuţi de episcopatulu nostru si de consistoriu pentru salvarea autonomiei bisericesci, si a pacei publice din tiera si dandu deputatiloru bicuventarea archieresca declara sessiunea sinodului archidiecesanu pro 1879 de încheiata.
Deputatulu, vicariulu N. Popea multiumeste înaltului presidiu, părintelui Archiep. si Mitropolitu in numele sinodului, pentru ostenelele ce si-a datu intru conservarea autonomiei nostre bisericesci, pentru nisu-intiele de a aduce biseric’a pe cale sigura la scopulu ce doresce se ’lu ajunga si pentru pacienti’a si tactulu cu care a condusu pertractările acestui sinodu.
Despre acesta inchieiere a sinodului presentu se ia actu la protocolu. După „Telegraf, romanu."
Corespondenţi© particulare ale „Obsemtoriului“.
Russi’a.
Procesele nihilistiloru.
La 18 Maiu, se aflau inaintea tribunalului de resbelu din Kiew trei nihilisti: Valerian Osinsky, Sofia Lesern Herzfeldt si Volosenko, studentu la universitate.
Procurorulu ii acusâ ca au luatu parte la misîcari revoluţionare, cu scopulu de a resturnâ starea de lucruri de astadi, câ au falsificata pas-porte, câ au respanditu proclamatiuni revoluţionare si câ Osinsky a încercata se omore pe unu oficiaru de gendarmi, er’ Sofia Herzfeldt pe unu aginte po-litienescu.
Inculpaţii au declarata câ aparţinu partidei revoluţionare socialiste, câ nu se credu vinovaţi si refusa ori-ce depuneri, pentru câ nu voru se recu-nbsca auctoritatea tribunalului de resbelu.
După acesta tribunalulu a pronunciatu sentinti’a pe care deja amu publicat’o intr’unulu din numerile precedente.
La 13 Maiu, in Moscv’a, unu politiaiu a prinsu o feta chiar’ in momentulu candu se încerca se afisedie o proclamatiune revoluţionara. Totu in acea di s’a prinsu alta feta, totu afisîandu o proclamatiune. Cea d’anteiu e comites’a O . , . er’ cea de-a dou’a e fiic’a unui fabricantu forte avutu din Moscv’a. Amendoue sunt elevele institutului de crescere pentru fetele nobililoru din Russia. S’au gasitu la ele revolvere si cartusie.
La 26/14, dimineti’a, s’au gasitu scrisori afi-slate in mai tote stradele Moscvei, in care se ame-nintiâ cu incendiarea orasiului, deca numitele fete nu voru fi puse imediata in libertate si, in adeveru in acea di, pe la amedi, a si isbucnitu unu nou incendiu in Moscv’a. Foculu a durata de la amedi pana la 9 ore ser’a. Au arsu cinci case, unu otelu si trei vile.
Intre personele condamnate dilele trecute de consiliulu de resbelu din Kiew de a fi inpusîcate, se numea si unu Louis Brandtner. Scirile mai recente spunu, câ din gresiela s’a disu ast-felu, de ore-ce subt acestu nume trebuia se se intielega o femeie dr’ nu unu barbatu. Acesta feta, condamnata a fi in-pusicata, se numensce Louisa Brandiner si e supusa prussiana. Ast-felu der’ au fostu condamnate la morte doue femei :	Louisa Brandiner si Sofia
Herzfeld. Multe persone au fostu condamnate la munca silnica, unele timporaru altele pe vieta, si dintre acestea unele chiaru fete din societatea cea mai inalta. Eta cateva esemple:	Domnisiorele
Natalia Armfeldt, fiic'a consiliarului de stătu actualu; Catarin’a Sarandovici, fiic’a asesorului de colegiu cu acelasiu nume; Alexandra Potalicine, fiic’a unui capitanu; Maria Kovalevski, fiic’a unui gentilomu; Catarin’a Nitociaietf, veduv’a unui farmacista, si Ver’a Vasiliew, fiic’a unui oficiaru.	„RomanuluL
— (Bania corn. Severinu in 2 Juniu 1879). Străbunii nostrii din fosta granitia militară, petrunsi fiindu de acelu adeveru, ca scdla este isvorulu fericirei poporaloru, concepura sublim’a ideia de a infiintiâ pentru următorii loru unu fondu acarui procente se-se intrebuintiedie spre scopuri culturale.
Acestu fondu pana la desfiintiarea granitiei militare s’au urcata la o suma aprope de 300.000, inpar-tindu-se după numerulu sufleteloru la comunele din fosta granitia, din care primi si comun’a nostra unu capitalu de 5000 fl. carele se administredia in comuna.
Dar’ ce se intempla cu fondulu acesta?
Precum de comunu se afla in totu loculu omeni reutatiosi si fara sufletu — asia si in comun’a nostra, cari conduşi fiindu de unu spiritu diavolescu defraudara din cancelari’a oficiului comunalu — lad’a numitului fondu, carea conţinea afara de obligaţiuni si o suma de 1036 fl. 64 cr. — Intemplarea acesta indigna pana la sufletu pe zelosulu nostru pretore d. Antonu Szabo din Bozoviciu, carele numai decatu ne trimise 2 fetiori de siguritate in frunte cu vigilieriulu supremu Ilia Ciortusu.
I’etrecandu aceştia 3 dile in comuna, descoperiră pe furi, scosera dela densii si banii defraudati, aducendu prin acesta atatu comnn’a, catu si pe iubitulu nostru pretore Antoniu Szabo la cea mai mare linesce sufletesca.
Venimu deci prin acesta a ne esprima caldurosa nostra multiumire zelosului si noue multu iubitului d. pretore A. Szabo, asigurandu’lu din parte-ne, câ îngijnea dovedita cu acesta ocasiune pentru comun’a nostra, au născuta in noi o iubire si reeunos-cintia profunda catra persona domniei salo, carea va remanea nestersa din ânima poporului.
Asemenea si bravului vigilieru supremu de sigu-rantia J. Ciortusu si cameradiloru sei P. Vedrila si N. Lazarescu, cari n’au crutiatu osteneala — de si ce e dreptu prin mijloce aspre — pentru descoperirea de-fraudatoriloru, le esprimamu cu acesta ocasiune sincer’a nostra recunoscintia.
Se traiesca!
„Mai mulţi, in numele comunei."
ACADEMIA ROMANA.
Sessiunea estraordinara.
Procesulu-verbalu Nr. 1.
Siedinti’a din 23 Maiu st. v. 1879.
Membrii presenti:
D-nii Aurelianu Petre S., Babesiu Vincentiu, Baritiu George, Caragiani Ioanu, Cretiulescu Nicolae, Falcoianu Stefanu, Ghica Ioanu. Hasdeu Bogdanu P., Ionescu Nicolae, Laurianu Augustinu Treb., Maniu Vasile, Odo-bescu Alesandru, Papadopolu-Cahm. Alesandru, Romanu Alesandru, Sionu George, Stefanescu Grigore, Sturdza Dimitrie A.
Presiedinte, Ioanu Ghica.
Siedinti’a se deschide la 8'2 ore sera.
D.-lu presiedinte dâ lectura adresei d-lui ministru de culte cu Nr. 3,659, din 4 Aprilie a. c., prin care i s’a transraisu legea votata de Corpurile Legiuitore sanc-tionata de A. S. R. Domnulu, prin inaltulu decreta cu Nr. 759, din 27 Martie, si promulgata prin Monitoriulu ojicialn in urmatorea coprindere:
Art. 1. Societatea academica romana, instituita prin decretulu domnescu cu Nr. 1.246, din 26 Augustu 1867, se declara institutu nationalu cu denumirea de: Academia romana.
Ea isi are resiedinti'a in Capitala României.
Art. 2. Academia romana are de scopu cultur’a limbei si a istoriei naţionale, a literiloru, sciintieloru si frumdseloru arte.
Art. 3. Academia romana este si remane persona morala si independenta in lucrările sale de ori-ce natura Ea singura se organisa. isi face regulamente si-’si administra averea sa presinte si viitore.
„Art. 4. Statulu face Academiei romane o dotatiune anuala fixa de 30,000 lei, care se va înscrie in budge-tulu Statului. Din acesta suma o parte va ti pururea afectata de catra Academie la acordarea a doue premii, unulu scientiticu si altulu literaru purtaudu denumirea de:	Premiulu Lazaru si PrtmiuLu Heliade Radulescu,
fia-care premiu va fi celu putinu de 5,000 lei."
„Art. 5. Societăţii academice se va dâ unu locu
________________________________________________________181
de catra Stătu, pentru clădirea unui edificiu alu seu, care se va hotari prin o anume lege."
„Art. 6. Academi’a romana intretîne relatiunile sale cu gubernulu prin ministeriulu culteloru si instruc-tiuniloru publice."
D-lu presiedinte dice, câ Societatea luandu actu de acesta lege, este datore a aretâ sentimentele sale de gratitudine catra gubernulu tierei si către A. S. R. Domnulu. Se admite a se cere o audientia A. S. Regale spre a i se presentâ toti membrii Academiei in acestu scopu.
D-lu secretam generalu dâ lectura raportului dele-gatiunei despre lucrările si activitatea sa, in urmatorea coprindere:
„Conformu decissiunei luate de D-vostra, in siedinti’a din 27 Sept., din sessiunea anului trecuta, dele-gatiunea combinandu a*ve convoca pentru diu’a de astadi in sessiune estraordinara pentru câ se potemu lua actu in modu solemnu despre constituirea societăţii nostre in institutiune de Stătu, recunoscuta prin legea votata de Corpurile Legiuitore promulgata prin decretulu domnescu din 27 Martie a. c., se crede datore a ve supune in resumatu resultatulu activitatii sale in decursulu timpului câtu si-au esercitatu mandatulu cu care ati onorat’o, cu observatiune inse, câ din lucrările prescrise pentru anulu curgetoriu nu tote s’au potutu îndeplini in cursulu celoru opta luni care ne despartu de ultim’a nostra sessiune.
1.	Mai antaiu ve vomu relata, câ după missiunea ce ati incuviintiatu a se incredintia d-lui N. Densusianu spre a urmări documentele din bibliotecele dela Pest’a si alte parti din Transilvani’a, proprie a constata faptele si istori’a revolutiunei lui Horia si Cloşca, delegatiunea dandu’i cuvenitele instrucţiuni si sum’a de 1,500 lei votata de D-vostra si după raporturile sumarii primite dela numitulu donmu, vediendu câ prelungirea missiunei sale era necessarie, dar’ câ totodată reclama spese ce intreceau previsîuuile incuviintiate, a aflata cu cale a convocâ spre consultatiune pe membrii aflători in capitala.
Astfelu in consideratiunea espuneriloru făcute de d-lu Densusianu, prin raporturile sale, in acordu cu opi-niunea generala espresa de d-nii colegi ce au luatu parte la intr’unirea din 18/30 Ianuarie a. c., delegatiunea si-a permisu a libera d-lui Densusianu inca 1,000 lei preste sum’a acordata, cu reserva de a solicita aprobatiunea placului Adunarei.
Asta-data inse se simte fericita a ve aduce la cu-noscintia, câ d-lu Densusianu i-a comunicata 27 caiete cu copie de pe documentele aflate la Pest’a, mai multe acte interesante transcrise prin fotografie (inpreuna cu unu raporta detailata ee merita a vi se supune la cunoscintia) care fara indoiela voru fi apretiate câ adeverate tesaure de lumina pentru epoc’a istoriei de care ne ocupamu. Se magulesce totodată a sperâ, câ d-vostra veţi aprobâ virimentulu, ce a fostu consultata a face asupra altoru fonduri pentru acesta, si veţi incuviintiâ prelungirea unei missiuni, ale carorei resultate păru inca de pe acum a fi asia de fericite.
2.	Venindu la ordinea inprimateloru esecutate in acestu intervalu, la primulu rendu vine publicarea ana-leloru societatiei, delegatiunea a aflata cu cale a dâ o forma mai eleganta si mai inlesnitore la citirea acestei publicatiuni; a dispusu tipărirea in formatulu usitatu si la alte societăţi scientifice. Secţiunea I din anale a esitu in 37 cole; era secţiunea a II subt titlulu notitie si memorii este terminata pana la ultim’a sa foia, in 451/2 cole si aştepta numai esecutarea unora din stampe spre a esi la lumina.
Spre a dâ acestei publicatiuni totu pretiulu scientiticu ce trebue se aiba lucrările unei societăţi, care produce lucrări de critica, s’a anexata, pe unde necessitatea a ceruta, stampe, cele mai multe esecutate in litografie, a caroru confectiune a trasu după sine spese, intrecandu previsiunile budgetare. Dar’ delegatiunea D-vostra este incredintiata, câ veţi aprobâ liberarea tuturoru aceloru fonduri, care au de scopu a înlesni luminarea publicului prin lucrări de sciintia ale membriloru Academiei Romane.
3.	Din inprimatele făcute după avisulu comissi-unei de revisuire a dictionariului câ materialu limbisticu, mai antaiu se va menţiona tipărirea Psaltirei lui Coresi. — D-lu Ilasdeu însărcinata cu acesta lucrare propunendu câ originalulu acestei opere, câ primulu incunabulu esitu in limb’a romana se se fotografiedie după editiunea primitiva si se se transcrie pe contra pagina cu k diferite note si versiuni de texturi comparative, după alte psaltiri vechi lucrate pana in secolulu alu XVII, si esecutiunea acestei lucrări reelamandu spese pre care budgetulu societăţii nu le pote intempinâ, delegatiunea a gasitu de cuviintia a cere avisulu si altoru membrii ai societatiei.
Deci in dio’a de 18/30 Ianuarie a. c., convocandu pe d-nii membrii aflători in capitala si supuindu-le probâ presentata de d-lu Hasdeu, mai unanimitate a aprobatu in principiu, incuviintiandu inse câ pana la viitorea sessiune se se liberedie din sum’a afectata prin budgetu pentru asemenea tipăriri numai 2000 lei; era totu-odata se se întreprindă calea subscriptiuniloru si invocarea subventiuniloru dela liberalitatea naţionala. Pentru acestu scopu mai antaiu colegulu nostru D. Cretiulescu a oferita 500 lei, apoi câte alţi 500 lei d-nii C. Costescu Coma-nescu, Alex. Stirbeiu si Menelas Ghermani de a carora primire nu ne indoimu, câ societatea nostra va vota adesiunea sa si sentimentele sale de multiumire.
(Va uruiâ).
Sciri diverse.
— (Mul ti urni ta publica.) In noptea din 10 spre 11 Decemb. 1878 fiindu la cass’a comunei nostre spre priveghiere 13 slujbaşi (strajari) si fara a se audi ceva s’a rapitu dela cass’a comunei nostre 1036 ti. 64 cr. parte din darea statului, parte din fondulu orfanalu — scolariu, comunalu, dări si bani pe sare la caresi celu
n.ai seracu a contribuitu dinarulu seu.
182
OBSERVATORIULU.
Acestu furtu s’a facutu prin lotrii Vasilie Moic’a, Petru Pletea er’ in fruutea loru a fostu conducetoriu Za-haria Marsiavela unu fecioru de preotu, epitropulu sântei nostre biserice, caruia comuna nostra i-au fostu incre-dintiatu averea bisericei — si alţi trei au fostu din Cornea.
Aceşti 6 lotrii au spartu zidulu de petra, cu unu feru de plugu si cu o dalta, au facutu prin zidu gaur’a, prin care au potutu intra, au furatu sum’a susu numita si au arsu forte multe documente, pentru care comun’a nostra si acum sufere mari scăderi.
Ca acestu furtu insemnatu a esitu la lumina si astadi se cunoscu lotrii, este meritulu bravului d. pretore Antoniu SzaJ)6, carele lucra diua si noptea pe terenulu Patriei nostre spre inaintarea, si fericirea poporaloru, câ-ci după ce cei 13 slujbaşi pre care comun’a ii avea in prepusu au fostu arestaţi catva tempu, prea bravulu nostru pretore ’i-au luatu in cercetare si gratia talentului d-niei sale aflandu’i nevinovaţi ’i elibera dandu-le consiliulu câ si densii se dea ajutoru pentru descoperirea furtului.
Domnia sa după eliberarea slujbasiloru celoru 13 si cu mai mare zelu a inceputu a urmări pe furii, dede ordine domnului vigilu supremu de siguritate Ili’a Ciortusu, care apoi cu feciorii lui bravi Pavelu Vedrila, Nistoru Lazarescu si Alesandru Ruja, au umblatu ispi-tindu di si nopte până descoperiră acestu furtu insemnatu, pentru care trebuia seraca nostra comuna multu se sufere, dara mai multu cei 13 slujbaşi pentru ca n’au prive-ghiatu cu atenţiune, dara si bravulu nostru primariu Constantinu Gerjoba, care cu multa ostenela a adunatu o asia suma de bani, caruia comun’a nostra i arata profunda multiumire pentru tote ostenelele sale.
In fine comun’a intrega arata in publicu multiu-mit’a sa catra neobositulu facetoriu de bine si conducetoriu d. pretore Antoniu Szabo, care a lucratu si lucra spre aperarea legiloru, inaintarea si fericirea poporului.
Se esprima in fine multiumita domnului vigilu supremu de siguritate Ilie Ciortusu si fecioriloru de siguritate Pavelu Vedrila, Nistoru Lazarescu si Alesandru Ruja, cari cu mare zelu si-au inplinitu chiema-rea loru.
Acestoru feciorii pentru ne-obosita loru bravura li se cuvine una remuneratiune.
Borloveniu-Vechiu in 27 Maiu 1879.
Pavelu Imbrescu, Mihaila Zamela, Ili’a Imbrescu, Petru Florea prin Bacila, Jancu Bacila repre. m. p., Josifu Boldi a m. p., Popo-viciu m. p., Gerjoba m. p.
—	(Maialulu ce s’au tînutu inDev’a)in folosulu edificandei scole romane de acolo au reusitu catu se pote de bine, favorisatu fiindu de unu tempu frumosu. La acelu maialu au partecipatu si mulţi unguri petrecendu’si fratieste si prietenesce cu romanii la unu locu. Venitulu curatu alu acelui maialu au fostu de 51 fi. v. a., cari s’au adaosu la sum’a de 100 fi. pe cari i-au fostu daruitu inca de mai ’nainte d. N. Oprea dirigentulu scolei romane de acolo la fondulu pentru edificarea nouei scole romane.
Totu in folosulu scolei romane din Dev’a se mai proiectedia si o a dou’a petrecere, ce va avea locu după St. Petru si careia noi i dorimu succesu favorabilu.
—	(Atent atoru Solowjeff) a fostu spendiu-ratu la Petersburg in presenti’a unei mari mulţime de poporu. Condamnatulu s’au aretatu linistitu si au re-fusatu consolările ultime ale preotului. Esecutiunea a decursu fara de nici unu incidentu.
—	(Literariu.) D. Nic. Densusianu a co-municatu Academiei romane copie de pe neste acte diplomatice ale principiloru romani din secolulu alu XVIII de o insemnatate forte mare. Societatea academica a primitu actele cu multiumire.
După cum se dice, cativa din membrii Academiei sunt de părere, câ missiunea d. Densusianu la Pest’a se se mai prelungesca.
Contractulu Sociala.
De J. J. Rousseau.
......Foederis aequas
Dicarrrus leges.
Virgil. Aen*id. XI. 321.
Cartea Prima.
Voiescu a cerceta deca, in ordinea civile pote esistâ vre-o regula legitima si sigura de administra-tiune, consideranduse omeni asia precum sunt si legile precum ani potea fi. In cercetarea acesta imi voiu dâ silintia a combină totu-deuna, aceea ce permite dreptulu cu aceea ce prescrie interesulu, pentru câ dreptatea si utilitatea se nu para despărţite.
Voiu intra in materie fara de a mai proba inportantia subiectului meu. Me voru intrebâ: deca sunt principe seu legislatoru de scriu despre po-
litica ? Voiu respunde ca: nu! si tocmai pentru aceea scriu despre politica. Deca asiu fi principe seu legislatore, nu imi asiu perde tempulu a spune ce trebue facutu, ci o asiu face seu asiu tacea.
Nascutu câ cetatienu alu unui Stătu liberu, participesu deci si la suveranitatea lui si ori câtu de neinsemnata ar si fi influinti’a vocei mele asupra afaceriloru publice, totuşi dreptulu de a votâ imi inpune datoriutia de a me instruâ despre ele. Me simtiu ferice, câ de câteori meditesu asupra gu-berneloru, aflu in cercetările mele totu mai multe motive de a iubi pe acela alu patriei mele.
Capitolulu I.
Subiectulu cârtii prime.
Omulu este nascutu liberu si elu pretutindinea este in fera. Unii se credu a fi domnii altora, de si sunt mai multu sclavi câ ei. Cum s’au facutu acesta schimbare ? Nu poc iu se o sciu ? Prin ce pote se devie legitima? Acesta cestiune credu a o potea resolvâ.
Deca asiu luâ in considerare numai forti’a si efectele sale asiu dice: până candu unu poporu este constrensu a fi supusu face bine, dăca se supune, dâca pote se isi sfarame jugulu si ilu sfarama, face mai bine: pentru ca deca elu isi recâştiga libertatea prin acelasiu dreptu, prin care i s’au rapitu, apoi, său este indreptatitu a si-o recâştigă seu ca i s’au rapitu pe nedreptu. Inse ordinea sociala este unu dreptu sacru, care servesce de basa la tote celelalte. Cu tote ca dreptulu acesta nu deriva dela natura, elu este fondatu pe con-ventiuni. Se agita deci de a sci, care sunt acele conventiuni. Mai inainte de a paşi la acesta, trebue se probezu cele ce am premisu.
Capitolulu II.
Despre prim’a societate.
Societatea cea mai vechie si unica firesca este aceea a familiei si cu tote acestea, copii si aicea remanu uniţi cu tatalu numai până candu ei au lipsa de elu pentru conservarea loru. Indata ce acesta lipsa incetâdia, legatur’a firesca se desface. Candu copii au scapatu de ascultarea ce o datorau tatalui loru si candu acesta au scapatu de ingri-jirile pentru copii sei, ei toti devinu in modu egale independenţi. Deca ei continua a mai remanea uniţi si de aci incolo, apoi acesta nu este o ne-cessitate firesca, ci o fapta de buna voia si famili’a insasi nu se mantîne, decâtu numai prin con-ventiune.
Acesta libertate comuna este o consecintia a naturei omenesci. Legea sa prima este de a veghiâ asupra propriei sale conservări. Primele sale îngrijiri sunt acelea, ce si-le datoreste fatia de sine si indata ce au ajunsu in etatea ratiunei elu singuru este arbitriulu asupra mijloceloru necessare pentru conservarea sa si prin urmare, propriulu seu domnu.
Famili’a deci deca voimu, este primulu modelu alu societăţi politice: capulu este imaginea tatalui, poporulu imaginea copiiloru si fiindu toti născuţi egali si liberi nu isi alienesa libertatea loru, decâtu numai pentru utilitatea loru. Diferenţia este numai, ca in familia iubirea tatalui pentru copii sei ilu despăgubeşte pentru îngrijirile sale avute, in tempu ce in Stătu, plăcerea de a comandă suplineşte acelu amoru pe care capulu nu ilu simte pentru poporale sale.
Grotius nega, ca ori ce domnie omenesca este introdusa in favorulu celoru ‘ gubernati si citesa câ esemplu sclavi’a. Conformu indatinatei sale maniere de a rationâ si de a basâ dreptulu totu-deuna pe esercitarea lui.*) S’ar potea intrebuintiâ unu me-todu mai consecinţe, dara nici decum mai favorabile pentru tirani.
După Grotius este indoiosu, deca genuin ome-nescu aparţine la o suta de individi seu deca acei o suta individi aparţinu genului omenescu si se pare, ca in opulu seu intregu elu se inclina spre opiniunea prima. Si Hobbes este de aceeaşi opi-niune. Astfeliu genulu omenescu ar fi inpartitu in turme asemenea animaleloru si fiacare din ele ar avea unu capu, care o păzeşte pentru câ se o inghita.
Precum unu pastoru este de o natura superiora acelei a turmei sale, asia si pastorii omeniloru, cari sunt capetele loru, sunt de o natura superiora acelei a poporaloru loru. Asia după raportulu lui Philon rationâ imperatorele Caligula si conchise * I
*) Cercetările savante asupra dreptului publicu adesea nu sunt, decâtu istori’a abusuriloru vechi si studiandule cineva prea multu, devine numai incapa-tinatu." Marcuisulu d’Argenson. Tocmai asia o pati
I si Grotius.	Not’a lui J. J. Rousseau.
din acesta prin o analogie nici decum necorecta ca: regii sunt Diei seu ca poporele sunt nişte bestii.
Rationamentulu lui Caligula convine cu acela alui Hobbes si alui Grotius.	Aristotele inca au
disu, înaintea loru,*) ca omeni nu sunt egali dela natura, ci ca unii se născu pentru sclavie era ceilalţi pentru domnire.
Aristotele avea raţiune, inse elu schimbă efectulu cu caus’a. Fiacare omu nascutu in sclavie se nasce pentru sclavie, nemica nu este mai siguru. Sclavii perdu in ferele loru totu, până la dorintia de a se eliberă de ele: ei iubescu servitutea loru, precum cameradii lui Odiseu iubeau ticalosi’a loru.**) Deca esistu sclavi prin natura caus’a este, ca esistu sclavi in contra naturei. Forti’a au facutu pe cei de antai sclavi, laşitatea loru ii au perpetuatu.
Nu am disu nemica despre regele Adam, nici despre imperatulu Noe, părintele celoru trei mo-narchi mari, cari au inpartitu lumea intre ei, câ si candu aru fi fostu fiii lui Saturnu, pe cari au voitu se ii recundsca in ei. Speru, ca imi voru fi recunoscători pentru acesta moderatiune, pentru ca descindiendu in linie drăpta dela unulu din aceşti principi si pote ca dela ramur’a cea mai vechie, cine scie, dăca prin verificarea titluriloru mele, nu asiu potea pretinde a fi regele legitimu alu genului omenescu ? Dara fia ori cum, nu se pote negă, ca Adam au fostu regele lumei, câ si Robinson regele insulei sale, până candu au fostu singurulu locuitorii alu ei si ce au fostu mai coinodu in iinperiulu acesta erâ, ca monarchulu siguru pe tro-nulu seu, nu avea a se teme nici de rebeliune, nici de resbelu, nici de conspiratori.
Capitolulu III.
Despre dreptulu celui mai tare.
Celu mai tare nu este niciodată asia tare pentru câ se fia totudeuna domnu, deca elu nu isi schimba poterea sa in dreptu si supunerea in datoriutia. De aicea deriva dreptulu celui mai tare, unu dreptu luatu ironicu in aparintia, dara in realitate stabilitu câ principiu. Dara nu ni se va esplicâ ore nici-odata acestu cuventu ?
Forti’a este o potere fisica si nu intielegu ce feliu de moralitate pdte resultâ din efectele sale. A cedă fortiei este unu actu de necessitate, nu alu vointiei; celu multu este unu actu de prudentia. In ce sensu pote fi elu o datorintia?
Se presupunemu unu momentu acestu dreptu pretinsu. Eu dicu, ca nu resulta decâtu unu galimatias inesplicabilu, pentru ca, deca fortia face dreptulu apoi efectulu se schimba cu causa: ori ce fortia care invinge pe cea dintaiu urmaşa in drepturile ei. Indata ce cineva p<5te refusâ supunerea, fara a fi pedepsitu, este indreptatitu la acesta si fiindu ca celu mai forte are totudeuna dreptu, cestiunca este de a face câ se fia cineva celu mai forte. Dara ce feliu de dreptu este acela, care dispare deodata cu forti’a ? Deca cineva- este constrensu de a se supune, n’are necessitate de a se supune din datorintia si deca nu mai este fortiatu de a se supune, nici nu mai este de datorintia sa de a se supune. Se vede deci, ca cuventulu de dreptu nu ajuta nemica fortiei; elu aicea nu are nici o insemnatate.
Daţi ascultare celoru potemici. Deca prin acesta voieşte a se dice : cedaţi fortiei, apoi pre-ceptulu este bunu, inse de prisosu. Eu garantesu, ca nu va fi niciodată violatu. Ori ce potere vine dela D-dieu, o concedu, inse ori ce morbu inca vine dela elu : se nu fia deci pennisu pentru acesta a chiemâ pe medicu ? Deca unu brigantn me surprinde intr’unu coltiu de pădure sunt constrensu a i dâ burs’a prin mai forti’a, inse candu i-o pociu refusâ sunt eu obligatu iu consciintia de a i-o dâ? pentru ca in fine pistolulu seu inca este o fortia.
Se concedemu deci, ca forti’a nu ofere nici unu dreptu si ca nu suntemu deobligati de a ne supune decâtu numai poterei legitime. Astfeliu re-venimu erasi la cestiuuea mea primitiva. (ya urmi.,>
*) Politic., lib. I, cap. 5.
**) Vedi unu micu tractata alui Plutarcu, intitu-latu: llepi tou ii i'hoyct X6y^ xp^aăxt, seu pe romanesce: Animalele inca se bucura de raţiune.
Cursuri de llucuresei in Lei noi (franci).
13 luniu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu IU*/»		1.	102.%	t>.
Impruinutulu Oppeuheiui din 1866 nu 8*/# ....	»»	104--'	>1
Obligaţiune de iraprumutu dominiale din 1871 cu 8* «	tl	104.'/,	tP
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7% . ,		98.-	n
Credita fonciariu urbana (alu capitalei cu 7® , . . .	1»	iot.%	»!
Impruinutulu municipale nou (alu capit) din 1875 cu 8%	>1	104—	i f
Kondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% • • •		186—	i»
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5® , ...	»»	33—	
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6®/» • •	»*	80.60	9»
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de			
250 1. a. 8*/,		t»	190—	•»
Editoru si redactoru respous. O. Baritiu iu Sibiiu.
Tipariulu lui W. Kraflt iu Sibiiu.