Observatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea ii sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fi., pe 6 luni 3 fi. 50 cr., dusu la casa cu 1 fi. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarcbiei pe 1 anu intregu 8 fi., pe 6 luni 4 fi. — In străinătate pe 1 anu 10 fi. s<u 22 franci, pe 6 luni 5 fi. sân 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce Inserate,
se platescu pe serie său linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a cite 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 44.
Austro-Ungari’a si Itali’a.
De catuva tempu diarele oficiose si neoficiose din Yien’a au inceputu a publica sciri alarmatdre despre dresicari concentrări de corpuri militare de diferite arme, pe care gubernulu italianu le au intreprinsu pe nesimţite si treptatu in Lombardo-Yenetia. Acele corpuri de armata italiana ale ca-roru fronturi sunt indreptate spre fruntariele austro-ungare, precum se afirma, s’ar fi urcandu la cifr’a de 73,710 combatanţi, carora din paitea austro-ungara le aru sta in fatia numai 12,640 combatanţi. Aceste sciri la inceputu se colportau in modu forte discretu, cu adaosulu, ca gubernulu austro-ungaru ar fi cerutu deja esplicari gubernului italianu pentru acdsta de-monstratiune militară.
Astadi, acele sciri se confirma in modu forte precisu si in catu pentru respunsulu pe care l’au primitu corniţele Andrâssy dela gubernulu italianu, apoi se dice, ca elu ar fi linistitoru si câ acea concentrare de trupe in Lombardo-Veneti’a nu este nimica alta, decatu o simpla dislocare de trupe, ce se usitesa in fiacare stătu, fara ca prin urmare ea se aiba vre-o tendintia demonstrativa.
Asia ne* spunu organele literare ale comitelui Andrâssy. Dar’ de si aceste asigurări păru a fi linistitore, totuşi opiniunea publica si press’a interna si streina a inceputu a discuta in modu seriosu acele mislcari ale veciniloru nostrii de peste Alpi si a le urmări cu atenţiunea cuvenita.
Credemu deci a satisface numai datorintiei nostre de publicişti, deca ne vomu ocupa si noi la loculu acesta cu relatiunile politice ce domnescu actualmente intre cele doue state vecine, acaroru tendintie si aspiratiuni politice au fostu mai totu-deuna in opositiune si rivalitate reciproca.
Intre pretinsele merite ale fostului cancelariu si ministru de esterne corniţele Beust, actualulu ambasadoru austro-ungaru in Paris, s’au enumeratu cu multa ostentatiune si acela, ca densulu a reusitu după resbelulu din 1866, a restabili relatiunile cele mai amicabile intre cele doue state, acaroru inamici-tie le costase torente enorme de sânge, cari s’au versatu cu abondantia si dintr’o parte si din alta pe câmpurile de resbelu ale Italiei, dela 1848 si pana la 1866. Amiciti’a intre Austro-Ungari’a si Itali’a ajunsese a fi o dogma, de acarei adeveru nu se
Foisior'a „Observatoriului11.
IVioolo.
O istorie italiana.
Comunicata de: J. . . C. . .
(Urmare si fine.)
Eramu tare curiosu si compătimirea ce o avemu fatia de acestu nenorocitu nu-mi dâ pace se nu cerce-tediu despre caus’a nefericirei sale.
—	Potea-mi-ai dâ pe bani pane si putina apa? Am facutu o caletoria lunga si sunt forte obositu.
Nicolo facti unu semnu negativu.
—	N’am nemicu.
—	Asia dar’ fa’mi si mie putinu locu câ se siedemu langa olalta.
Incapemu amendoui, eu inse sunt unu slabu vorbitoru si nu voiu potea face nici o plăcere unui ast-feliu de tineru frumosu.
7" \ oiu purta eu conversatiunea. Locuinti’a ta e aici, acesta coliba? Me privi selbaticu si misîca din capu.
Ar fi o locuintia incomoda, ventulu si ploi’a au cursu liberu in ea.
—	Si totuşi — murmura elu — nu este multu de candu s’a aflatu aici cea mai mare fericire.
___ Asia dara a disparutu fericirea de aici? —
£rasi me privi câ unu selbaticu.
___ Pentru ce vrei se scii? — I aretaiu crucea
de lemnu.
Da — acolo — acolo jace fericirea mea ingropata pentru totudeun’a.
Sibiiu, 2 14 Iuniu 1879.
mai indoiâ niminea, atâtu de multu si de repetite-ori a fostu ea proclamata si confirmata.
Dela congresulu din Berlin incoce, multu lau-dat’a amiciţie austro-ungaro-italiana se pare inse câ s’au racitu forte tare si câ este aprdpe a cadea subtu zero, adeca subt acelu punctu, in care amiciti’a se schimba in contrariu. Câ simptome ale acestei schimbări ne potu servi acea concentrare de trupe in Lombardo-Yeneti’a ce sâmana forte multu cu o mobilisare parţiala in tota form’a, despre care vorbiramu mai susu; apoi acele agitaţiuni anti austro-ungare ale comiteteloru „Italiei irre-dente", sossirea neaşteptata la Rom’a a betranului revoluţionara, conspiratoru si eliberatora alu Italiei generalulu Garibaldi, relatiunile forte intime ce intretîne acestu erou adoratu alu natiunei italiane cu Lig’a albanesa si in fine pre langa altele, neli-mitatulu congediu ce si-a luatu ambasadorulu italianu corniţele Robillant dela curtea imperiala din Yien’a.
Aceste aparitiuni instreinetore sunt totu atâtea puncte negre, care se iviră in tempu relativu forte scurtu pe orisontulu politieu alu relatiuniloru austro-italiane si cari prevestescu furtuna.
Astadi in Itali’a la aparintia, rivalidiesa doue curente politice si adeca, celu oficiosu care voieşte pacea si acela alu natiunei italiane, care pretinde a i se face si Italiei parte din ereditatea „bărbatului hoinara “ dela Bosforu. Scimu cu toti, ca la congresulu din Berlin marele cancelariu alu Prusso-Germaniei au facutu parte la toti, numai Italiei nu. Acesta desconsiderare au iritatu forte multu pe poporulu italianu, care se dedase a profita la tote ocasiunile candu eră vre-o incurcatura. Asia a fostu favorisata in 1866 candu cu resbelulu prusso-austro-italianu, castigandu Lombardo-Yeneti'a, asia la 1871 candu cu resbelulu prasso-francesu Itali’a unita ’si recâştiga vechi’a sa capitala, etern’a urbe a Romei.
Nefacendu-se inse Italiei parte la congresulu din Berlin, naţiunea italiana si-au adusu aminte de macsim’a si consiliulu pe care i l’au testatu marele si multu regretatulu Cavour, candu au disu ca: „Itali’a farâ da se!“ adeca „Itali’a va merge singurau si ea se prepara a-’si luâ partea ce crede câ i se cuvine. Yointi'a si dorinti’a generala si asia dicendu unanima a natiunei italiane este: câ se i se dea Triestulu si litoralulu pe care le numeşte partea „irredenta“, adeca inca neeliberata a
—	Si cum o chiemâ candu era inca in viati’a? ilu intrebaiu eu mai de parte, fiindu misîcatu de sortea acestui omu nefericitu.
Tăcu, n’amu mai continuatu nici eu cu intrebarile. După o pausa mai lunga incepii:
—	Dta domnulu meu eşti curiosu; si cum se nu fi? Eşti tineru si veselu! Oh! si eu am fostu odata asia. Domnulu meu ’ti voiu enarâ istori’a crucei:
Confessorele meu, cardinalulu Feretti mi-a datu câ penitenti’a se peregrinesu pe genunchii goli la sfant’a Fecior’a din Lorente la „Casii santa “ si crede-me domnulu meu, ca acesta caletori'a nu mi-a cadiutu asia de greu câ enararea acestei istorie. — Nicolo! cine ce trâba are cu Nicolo? Confessorele supremu m’a desle-gatu si nici unu omu de pe pamentu nu me mai pote acusâ.
Amu siediutu in tăcere mai multu tempu langa olalta si in fine isi incepii enararea sa cu o voce slaba.
—	Doui ani au trecutu numai decandu in acesta coliba locuia cea mai fericita parechia din intrega Campagna: Nicolo si Francesc’a.
Nicolo erâ unu barbatu frumosu si voiosu dar’ selbaticu si passionatu. I placea forte multu se merga noptea la venatulu de bivoli. Pe soci’a sa cea tinera o iubea mai multu decatu iumin’a oehiloru.
Francesc’a trecuse 16 primăveri, erâ frumosa câ rosieti'a aurorei, frumosa câ ros’a de granatu candu e numai pe diumetate intiorita, acesta roşa pe parte o purta ea cu mare plăcere in perulu ei negru. Erâ buna si res-fetiata câ unu copilu.
Ser'a candu siedeau ei pe acesta statua si Nicolo voiâ se plece la venatore. deca Francisc’a lingusiendu-se isi inpletea cositiele ei cele lungi pre lenga grumadii lui, atunci Nicolo nu se mai misîca de langa ea, atunci remanea acasa. Oh! deca si in acea sera fatala ar fi remasu totu acasa. — Der’ Nicolo sari de lenga ea ridiendu si luandu-si pusîc’a se departa.
Dela venatulu ce n’avuse succesu s’a reintorsu tardiu.
Anulu II.
Italiei, câ compensatiune si câ equivalentu, pentru aceea ce n’au capatatu din mass’a de licvidatiune a Orientului europenu, care au fostu licitata la congresulu din Berlin.
Acâsta este astadi parol’a intregei naţiuni italiane, care afla resunetu firescu si simpathicu in multe animi ale italianiloru, cari se mai afla subt dominatiunea austriaca. Este inse mai presusu de ori ce dubietate, câ până ce Austri’a va mai dispune de armat’a sa actuala, nu va dâ de buna voia aceea ce pretinde dela ea Itali’a.
Mai curendu seu mai tardiu, asupra sortei „Italiei irredente" voru avea deci se decide armele.
C amilu.
Revista politica.
Sibiiu, 13 Iuniu st. n. 1879.
In Graz, capital’a Stiriei, partid’a progres-sista germana a tînutu o conferenţia electorala, care in urm’a programului si a resolutiunei luate la finea acelei conferentie a primitu o inportantia si a facutu o inpressiune mai multu câ ordinara. Pro-gramulu politieu alu acelei partide, difere in modu esentialu de acela alu dr. Herbst si a partisaniloru sei, cari in numeru de 112 subscrisesera inca pe candu se aflau la parlamentulu austriacu disolvatu, unu feliu de programu mai multu teoreticu, vagu si academicu, decâtu practicu.
Partid’a progressista ştiri ana, care se afla inca in stadiulu de constituire si consolidare are multe sorti de a deveni o partida inportanta, alu cărei rolu in viitoriulu parlamentu austriacu nu va fi nicidecum secundara si lesne se pote intemplâ, câ mulţi din partisanii actuali ai dr. Herbst si ai desmembratei si desorganisatei partide „fidela con-stitutiunei “ se treca in taber’a contrara, ai cărei căpitani sunt nişte barbari de reputatiune si aucto-ritate necontestata, precum sunt de esemplu baronulu Walterskirchen, dr. Mack si alţii.
In tempu ce partid’a dr. Herbst au adoptatu principiulu de oportunitate, recunoste de faptu or-ganisatiunea actuala a monarchiei, se inpaca cu supremati’a ce o esercitâdia elementulu magiaru, face inse opositiune si combate politic’a de espan-siune in Orientu, inaugurata prin corniţele Andrâssy si cere micsiorarea cheltueleloru si introducerea de reforme salutare pe terenulu eeonomieu, industrialu
Apropiandu-se de case audi conversarea a doue voci plăcute. Un’a o cunoscea — oh — astfeliu numai Francesc’a potea conversă; der’ cealalta erâ o voce de barbatu necunoscuta, carea esprimâ cuvintele italiane cu unu accentu streinu.
Nicolo tresari — cu desteritatea unei pisice s’a apropiatu de coliba. Acolo siedea femeiea lui — nema-culat’a lui madona in braciele unui barbatu streinu.
Spiritulu necuratu alu jalusiei i coprinse sufletulu n’a mai vediutu nimicu si numai la ecourile pusîcaturei sale s’a treditu. Francesc’a a esclamatu: — Nicolo — sfanta, sfanta Feciora — fratele meu Pietro — si a cadiutu de pe statua in ierba si ochii sei, aceşti ochi frumoşi i-a inchisu pentru totudeaun’a. Langa ea ingenunchiâ fratele ei Pietro, pe carele o famili’a englesa luandu-lu in servitiu l’a dusu inca de copilu in Angli’a, in a cărei s&rvitiu se află si acum. Elu venise se’si visitedie pe sor’a sa. Acolo sub cruce dorine fericirea mea — Francesc’a. Pietro s’a reintorsu in servitiulu seu. Nicolo inse, urmaritu de umbr’a sangeranda a Francescei ratacesce — câ asassinatoriulu sociei sale fidela.
Nenorocitulu s’a sculatu mai palidu de cum a fostu.
—	Si confessorele?
—	Acel’a ce e dreptu a consolatu pe omenii, inse nu conscienti’a lui Nicolo.
Se departa incetu.
—	Unde te duci? ’lu intrebaiu forte emotionatu.
Aretâ spre dealu.
—	Sfant’a Feciora se te ia sub scutulu ei.
—	Roga-o mai bine domnulu meu, se grabesca finitulu vietiei mele, atunci va ti si aici — aretandu-si pieptulu — linesce.
Confundatu am privitu mulu tempu in urm’a lui cum pasia prin desierturile Campagniei, pana caudu dispăru din vederea oehiloru mei.
Sermanulu Nicolo!
176 ______________________________________________
si alu inpositeloru, nou’a partida a progressisti-cere o reforma electorala pe bas’a „censului de inteligentia“, desfiintiarea institutului delegatiuniloru asia precum este elu organisatu acuma si schimbarea loru intr’unu parlamentu centralu, care se se ocupe cu afacerile comune ale inonarchiei, lărgirea competintiei si a controlului parlamenteloru si asupra politicei esterne a monarchiei. Acestea sunt punctele principale din programulu politicu ce s’au adoptatu in conferinti’a electorala din Graz.
Memorabile si forte inportante din tote punctele de vedere, sunt cuvintele pe care le au pronuntiatu cu acea ocasiune dr. Mack raportorulu acelei programe electorale, care a si fostu primita cu mare maioritate din partea numerosiloru alegători, cari veniseră la acea conferintia. Intre altele nu-mitulu raportoru dise:
„Nu se pdte ca dualismulu se fia ultimulu cuventu alu istoriei austriace; nu se pote admite ca acea jumetate a monarchiei ce este mai inferiora, atâtu curespectu la avuţi’a sa economica, câtu si a fortiei sale intelectuale seesercitedie pe o mai lunga durata pr eporideranti’a politica. Pentru reformarea constitu-tiunei delegatiuniloru va fi far a îndoiala de lipsa, a intra in negotiatiuni cu Ungari’a; dar’ deca Ungari’a nu ar voi se consimtia cu niciunupretiula acea reforma, apoi scopulu totuşi se va ajunge, pentru câ si in Ungari’a esista o minoritate, care prefera ide’a de stătu austriaca dominatiunei unilaterala a elementului magiaru.“
Prin constituirea partidei germane a progres-sistiloru scisiunea in taber’a nemtiloru austriaci este o fapta inplinita. Acesta este si caus’a pentru ce negotiatiunile de inpacare cu boemii au inceputu a stagna, fara câ pana acuma se fi obtînutu vre unu resultatu positivu. Si intr’adeveru, asia cum stau astadi lucrurile, boemii n’au cu cine se se inpace, pentru ca nemţii au incetatu de a mai avea o partida politica compacta si solidara, ce ar fi competenta si auctorisata a vorbi si a pactâ in numele elementului germanu. Boemii deci voru aştepta se vedia cum se voru mai desvoltâ lucrurile pentru câ se ia o decisiune definitiva, relative la intrarea seu absentarea loru dela parlamentulu austriacu. Se afla inse si intre boemi o minoritate, numita partid’a „boemiloru tineriu acarei conducetoru este Julius Greger, care agitedia si plededia pentru capitularea necondiţionata a natiunei sale subt hegemoni'a nemtiesca si intrarea in parlamentulu din Vien’a. Avemu inse bune sperantie, ca naţiunea boema nu va ascultâ de d. Greger, ci isi va remanea fidela traditiuniloru sale istorice si va sci se esploatedie in modu cu niultu mai fertilu, minunata si favora-bil’a situatiune in care se afla ea acuma, fatia cu vechii sei adversari.
Merita se inregistramu si noi critic’a ce o face unu corespondentu din Pest’a alui „N. fr. Presse“ sessiunei dietei unguresci, care probabilii ca precum se dice, va fi inclusa mâine prin unu rescriptu regescu. Acelu corespondentu scrie :
„Istori’a acestei sessiuni lungi este trista si instructiva; ea ne aratâ pe de-oparte domni’a brutala a mamelucismului, era pe de alta nişte asalturi fara tienta, urmate de o blanda resemnatiune. Semnele caracteristice sunt: decadenţi’a parlamentarismului, anarchi’a cluburiloru si a coterieloru. In dieta nu se mai decide nemicu, ci deputaţii vinu cu decisiunile dejâ făcute gafa. Inca pe tempulu, candu K. Tisza adveni la potere, diet’a mai erâ inca foculariulu tuturoru intereseloru ce se intalneau acolo; astadi domni’a gubernului este aprope nelimitata. Nu Tisza este corupatoriulu parlamentarismului in Ungari’a, ci deputaţii inşii au lucratu din potintia la minarea influintiei loru, supunendu-se lipsiţi de vointia la discretiunea unui singura omu. Din caus’a acesta Ungari’a au si incetatu de multu a mai fi acelu paladiu alu constituţionalismului precum fusese odiniora pentru monarchi’a intrega, pentru ca si Ungari’a acuma nu are ni mi cu mai multu, decktu constitutionalismulu cu foi a de finicyr.u
Dela diet’a Ungariei. A
Discnrsulu	\
deputatului Parteniu Cosma, tînutu in siedinti’a dela 5 Maiu a. c. a dietei Ungariei in cestiunea limbei
magiare.
(Urmare.)
Poporulu romanu este unu poporu religiosu si acesta o consideru de virtutea lui, si ckiaru pentru câ este religiosu este moralu, elu nu’si pdte inchipui si nu’si doresce alta cultura, decatu, acea condusa prin biserica, pentru ca biseric’a lui mai multu câ ori care
___________OBSERV ATORIULU.__________________________________
alta biserica, i conserva naţionalitatea, i nutresce moralitatea, virtutea, si ceea ce in statulu nostru este forte ponderosu — simtiementele monarchice; din contra — si acesta este slăbiciune — acelu romanu din poporu, care din intemplare seu câ servitoriu pe la domni, seu câ soldatu, seu pe alta cale au ajunsu a sci cate ceva si unguresce — este celu mai stricatu, si celu mai demo-ralisatu in comuna, ca-ci aceştia se considera superiori j connationaliloru loru, de aceea sunt neascultători, nu se ; supunu ordinei si sunt cei mai aplecaţi spre fapte rele.
Deci d-loru! in momentulu in care noi vomu pune fundamentu pentru latirea nemoralitatii la poporu, in momentulu candu vomu porni pentru realisarea aceloru principii, din cari au suslînutu condeputatulu Helfy acestu proiectu, in acelu momentu amu ucisu in Romani, nu numai elementulu de cultura adeverata, ci totuodata si patriotisinulu, câ-ci din momentulu acela, cu nereligiositatea si demora-lisarea lui se va laţi si intre ei acea direcţiune periculosa, care dejâ au ajunsu a subminâ temeliile altoru state.
Si ’mi este frica, ca inceputulu la acesta va urina atunci, candu ni se voru luâ din mana şcolile con-fessionale.
Intr’unu modu forte necrutiatoru s’au atacatu on. casa! episcopatulu romanu, si deputatiunile consistoriali, pentru ca in positiunea loru oficidsa, si câ romani, ve-diendu pericolulu ce involve acestu proiectu pentru patria, au avutu curagiulu si celu mai inaltu gradu de patriotismu a se espune odiului, si persecutiuniloru pre-vediute — din partea opiniunei publice magiare — si a intrevenf la prea inaltulu tronu pentru delaturarea acestui proiectu.
Fapt’a loru s’au infatisiatu câ unu lucru nepatrioticu.
Eu nu m’asiu estinde asupra acestei acţiuni in-template afara de casa, de cumva inaintea mea alţii nu o aduceau in discutiune, si daca in dilele trecute, candu se vorbi aci si de acestu lucru, nu me convingămu din unele semne si espressiuni aled-lui ministru de culte, ca inca nici dsa nu este luminatu destulu, ca : ore ce au potutu indemnâ pe numitulu episcopatu si pe deputatiuni câ se întreprindă pasiulu atâtu de condamnaţii ? Acuma inse me simtiu indatoratu a me declarâ si in acesta privinti’a, cu atâtu mai vîrtosu, ca eu inca am avutu norocirea a fi alesu si a primi mandatulu unui consistoriu câ se participu la deputatiune (o voce din stanga estrema: „destulu de reu !“)
Motivele le poteti aflâ in cele ce diseiu mai susu, dara ele sunt espuse pe largu in insasi representatiune.
In câtu privesce procedur’a inse: eu asia sciu dloru, ca in tier’a nostra constituţionala, fia-cine are dreptu a petitionâ la regele incoronatu, la legislatiune, si la ori care auctoritate, era acela care se folosesce de acestu dreptu nu se pdte acusâ nici cu nepatriotismu si nici cu vatemarea drepturiloru constituţionali. Celu mai sfantu dreptu este acesta intr’unu stătu constitutionalu!
Ei bine D-loru ! Ve intrebu eu, ca aceia cari au vediutu pericolu in proiectulu de lege, in stadiulu ce erâ candu le-a venitu la cunoscintia, unde ar fi trebuitu se petitionedie in contra lui la altulu, decâtu unde se aflâ — la Mai. Sa ? La dieta n’au potutu petitionâ inainte de a sosi proiectulu acolo. La gubernu n’au avutu pentru ce petitionâ, câ-ci elu ilu substernuse dejâ la Mai. Sa.
Si ore cine este caus’a, ca proiectulu nu erâ cu-noscutu inainte de a ajunge acolo? Singuru gubernulu, care acestu proiectu ponderosu cu abatere dela modulu usitatu, l’au pregatitu in secretu, si deodata au surprinsu lumea cu elu.
Vedemu si astadi, ca pentru tdte proiectele pon-derose conchiama gubernulu enchete, cere opiniunile celoru interesaţi, si inainte de a le presentâ in camera le publica pl in jurnalistica, câ tier’a intrega se le vedia, se le discute, si se se pota orientâ.
Astfelu au lucratu si antecesorele de pia memoria alu d-lui ministru, br. Iosifu Eotvos, care negresitu au fostu celu putinu asia pedagogu si barbatu de stătu câ si ministrulu actualu — candu au pregatitu proiectulu legei de instrucţiune din 1868, si de traiâ elu astadi, negresitu ca totu asemenea urmâ si cu acestu proiectu.
De altmintrelea in acesta privintia vorbesca insasi petitiunea. Permiteti-mi se cetescu din ea punctulu respectivu care suna astfelu:
„înainte de a se fi gatitu proiectulu legii de instrucţiune din 1868 ministrulu de culte de pia memoria de atuncea a conchiematu encheta de esperti pentru discutarea si studiarea obiectului, si la acea encheta pe calea aucloritatiloru loru bisericesci a chiematu esperti si din partea diferiteloru confessiuni. Regretamu forte, câ cu abatere dela calea urmata atunci, de asta-data auctoritatiloru nostre bisericesci nu li s’au datu ocasiune, câ in privintia unui proiectu de lege de o inportantia atâtu de mare, si care trebue adencu cumpenitu din diferite puncte de vedere, se-’si pota dâ opiniunea a priori, câ-ci de se facea acesta, credemu ca nu ar fi ajunsu biseric’a nostra in acea positiune la tota intem-plarea genanta, câ cu ingrijirile sale provenite din acestu proiectu de lege — după parerea nostra neconducetoriu la scopu, se fia necessitate a alergâ de-adreptulu la prea inaltulu tronu alu Mai. Vostre."
Precum ve poteti convinge d-loru din cele audite, recunosce insasi deputatiunea, ca drumulu urmatu nu este celu normalu, inse precum diseiu nu ea a fostu caus’a ca mai inainte n’a avutu scire de proiectu, precum n’a fostu causa nici la aceea, ca i-a venitu la cunoscintia atunci, candu i-a venitu, — ci gubernulu, care erasi in contra usului de până atunci, indata ce a substernutu proiectulu la Mai. Sa pentru prealabila incuviintiare, s’a grabitu pe calea organeloru sale a-’lu dâ publicităţii. Din ce causa? o scie tier’a intrega!
In câtu privesce invinuirile de nepatriotismu si de păşire in contra limbei unguresci, numai acela pote aduce judecata drepta, care nepreocupatu va ceti insasi petitiunea deputatiunei. Eta ce se dice in respectivulu punctu alu petitiunei:
„N’avemu nici o observare in contra câ ceta-tieniloru statului după potintia se li se dea modu potrivi t u de a invetiâ limb’a magiara câ limba a statului, de sf in generalu, lips’a de acesta nu o justifica legea esistenta de naţionalitate, respective dreptulu asiguratu nationalitatiloru pentru folosirea limbei loru, si preste totu referintiele ethnografice ale patriei nostre: inse pentru scopulu de a invetiâ limb’a magiara, proiectulu de lege conţine astfeliu de dispositiuni, despre cari cu totu respectulu ce nutrimu in privintia intieleptei prevederi a gubernului Mai. Vbstre, — suntemu necessitati a dâ espressiune acelei convingeri a nostre, ca acele dispositiuni absolutu nu sunt apte de a corespunde scopului.u
Cum pote aflâ aci unu omu nepreocupatu ura contra limbei magiare si contra ideii de stătu ungaru ?!
Eu acestei preaumilite representatiuni atribuescu aceea, ca s’a scosu din proiectulu originalu acelu §., care a fostu mai tare combatutu. (Referinţele: Care este acela?) Este acelu punctu alu proiectului originalu, prin care se dispunea introducerea limbei magiare presţe 6 ani in tdte scolele poporale, si destituirea aceloru invetiatori, cari până atunci nu voru sci limb’a magiara! Si deca n’avemu alta satisfactiune, deca si nu potemu aretâ mai mare resultatu, celu putinu potemu dice, ca amu esoperatu moderarea reului prin delaturarea acelui §.
Nici litera, nici spiritulu representatiunei nostre nu dovedesce nepatriotismu, nici o litera a ei nu res-pandesce ura in contra limbei magiare in contra natio-nalitatii magiare, seu in contra statului ungaru; deci aceia, cari invinuescu pe episcopatulu romanu si pe deputatiuni cu nepatriotismu — comitu cea mai mare nedreptate.
Dar’ deca nu v’a convenitu acesta d-loru! cestiunea a ajunsu dejâ in altu stadiu.
Episcopii si consistoriele au raportatu despre pasiulu intreprinsu sinodeloru ordinarie bisericesci, cari s’au tînutu in dilele acestea in tdte diecesele. Sinodele au luatu spre scire si au primitu de alu loru faptulu deputatiunei si au decisu câ representatiunea cunoscuta se se substerna dietei cu acea rugare, câ cu ocasiunea pertractării acestui proiectu de lege şe ia in considerare ingrijirile si motivele coprinse intr’ensa. Acum dara petitiunea este aci inaintea forului competinte, binevoiţi a-i apretiâ motivele, si prin acesta aveţi ocasiune a delaturâ reulu pe cea mai constituţionala cale.
Este forte caracterictica si manier’a cu care unii dintre deputaţi apera proiectulu. Fara a privi la soliditatea isvoreloru din cari ’si culegu datele, inainte s’au pregatitu, câ fia-carui deputatu de naţionalitate nema-giara se ’i pota aretâ, câ in acele tieri, unde elementulu seu este in maioritate, totu asemenea se urmedia.
Astfelu d-lu deputatu Madarâsz inca inainte de a vorbi vreunu romanu la cestiune dice:	„Sciu câ veţi
vorbi si voi, si din acestu motivu inca inainte ve servescu cu date, câ in acea tiera, unde elementulu vostru este in maioritate, inca si mai aprigu se tractedia cu cei de alta limba, decatu la noi.“ După aceea cu mare plăcere cetesce unu jurnalu — jurnalulu lui Vândory din Romani’a, in care sunt nesce povesci despre mai multe sute de scole, cari nici nu sunt ale suditiloru României, si gubernulu de acolo totuşi le ar fi inpusu limb’a statului,
A mai cetitu apoi si unu dialogu scornitu intre unu romanu si unu magiaru.
Eu nepunendu nici unu pretiu pe jurnalulu meu-tionatu, si cugetandu câ sunt mai mulţi aici, cari cunoscu isvorulu din care se nutresce acelu jurnalu, si cari cunoscu si scopulu pentru care se scriu astfelu de ar-ticlii ’mi propusessemu a nu reflectâ la elu; inse in alta siedintia vine deputatulu Orbân Balâzs si ne infati-siedia cu tota positivitatea unu casu concretu, afirmandu câ „in Romani’a esista lege, prin care se inpune limb’a statului tuturoru scoleloru confessionali si private, in-poternicendu-se gubernulu câ, se esaminedie pe toti in-vetiatorii confessionali de limbi streine, si de cumva va afla câ nu posedu limb’a statului se’i destituiesca, inlo-cuindu-i cu aitii cari sciu limb’a romanesc». Pe bas’a acestei legi gubernulu a esaminatu pe toti invetiatorii ciangailoru din Moldov’a, i-au declaratu de neapti pentru propunerea limbei romane, si destituindu-i a tra-misu in loculu loru invetiatori romani si a indatoratu pe comunele ciangailoru a le plaţi unu salariu de câte 600 fl. pe anu, si de atunci aceşti invetiatori instruedia pe ciangai.
Acesta afirrnatiune categorica intr’atata m’a surprinsu, in catu de si câ unulu, carele petrecu cu atenţiune desvoltarea României in acesta privintia, si care cetescu jurnalele romane, sciamu câ nu esista asemenea lege, nici dispositiune de a gubernului; totuşi findu câ afir?-matiunea vine dela unu omu, care se considera de istoriografii, si se si ocupa cu istori’a, considerandu si positivitatea, cu care ’si face afiruiatiunea, m’am pusu pe gânduri, câ in fine totuşi pote se fia ceva in lucru si numai decatu am telegrafatu la unu deputatu, care totodată este si redactorulu celei mai latite foi din Romani’a, caruia comunicandu-i cele dise de Orban l’am rugatu: se aiba bunetate a me luminâ, in catu sunt esacte acele atirmatiuni ? inse astfelu, câ de deslucirile lui se me potu folosi aci in dieta fara a deveni espusu la o desmintire.
La acesta am oapetatu următori ulu respunsu, carele cu permissiunea D-vdstra — fiindu câ aci sunt mulţi cari sciu romanesce ilu voiu ceti in tecstulu originalu, după aceea si in traducere magiara. Eata respunsulu: „Tote aretarile lui Orban tunt absolutu false. Articolulu 5 din constitutiune asigura libertatea invetiamentului in tote scolele confessionale si private, functionedia mai fara controla, nu li se inpune nici limba nici esamenu, nici nimica. Nu s’a inpusu nici odata invetiatori ciangailoru, cari in cea mai mare parte nu mai vorbesca unguresce de o suta de ani, pe candu nici nu erau scoli rurali, ci fiindu isolati in mici grupuri intr’o massa compacta de romani cum s’a intemplatu si mnltoru romani in Ungari’a si Transilvani’a.u
E bine d-loru fatia de aserţiunea categorica a d-lui Orbân eu susţinu acesta desmintire categorica, la care nimicu nu voiu a mai adaoge. (y* urmâ.)
Roman i’a.
*“• * *••• %
— Bucuresci, 10 Iuniu n. 29 Maiu v. Camerele deschise in sessiune estraordiuaria se ocupara pana acumu aprdpe numai cu verificarea celoru aleşi, intre cari si unulu Comanescu, alias Comanu Ghicea profesoru, a cărui alegere produse unu scandalu cumplitu. Pecatulu vanitatiei l’a inpinsu a se espune la pericolulu si ruşinea preste care a datu. Desbaterile inse le aflaţi in „Monitora" per extensum de aceea eu nu me mai ocupu de ele.
Membrii Academiei se adunara in sessiune estra-ordinaria in numeru ca nici-odata; ba ce e mai multu, trei foşti membrii, dintre cari unulu esise in 1868, alţi doui mai tardiu, dupace ’si descoperiră aplecarea de a reintra in Academia, membrii actuali votara a loru receptiune cu tota plăcerea, voindu a documenta si cu acesta ocasiune: ca in acestu corpu scientificu nu cauta nimeni la credintiele p o-litice ale cuiva, ci cu totulu la alte calificatiuni. Processele verbali ale siedintieloru Academicei se publica deocamdată numai in „Monitoriulu oficiale" pana la reorganisarea definitiva a corpului acade-micu ale cărui statute noue se voru dâ preste câteva dile in desbatere meritoria, ca-ci membrii s’au adunatu pana in numeru de douedieci. Crediendu eu, ca lucrările de acum ale Academiei voru interessa pe toti literarii romani si pe mulţi neromani, ve recomandu câ se le reproduceri si dvostra. Ortlio-graphi’a „ Monitoriului“ n’are se ve sparie, câ-ci ori-cum aceea totu mai respecta incai regulele gramaticali, de si nu asia de bine câ „Roma-nulu", dara mai bine de câtu mai tote celelalte diarie si multe cârti.
Primirea de domineca a corpului academicii la palatulu de vera dela Cotroceni a fostu din cele mai ilustre. Discursulupresiedintelui J. Chica demnu de Academia si de d-sa, era respunsulu In. Sale R. cu atatu mai surprindietoriu si gratiosu, cu catu era inprovisatu si oresicumu dictatu la momentu de inportant’a missiune a acestui institutu de sciintie, pe care Domnitoriulu a sciutu a’lu apretiâ totu-deauna. Academi’a proclama pe In. Sa R. de Presiedente onorariu alu seu.
Vineri in 6 Iuniu a intr’unitu dn. Titu Maio-rescu in salonele sale o societate aldsa de domni si domne, unde dn. Vas. Alesandri avii bunetate a citi una parte mare din drain’a sa istorica „Legend’a lui Despotu Vodă" in 5 acte. O ascultaramu cu mare plăcere. Domii’a casei si gentil’a fiic’a a ddloru sale, in costumu naţionale, făcură câ acea serata se remana multu timpu in memori’a ospe-tiloru sei.
Dominica, 27 ale curentei, M. S. R. Domnulu a bine-voitu a primi, la palatulu dela Cotroceni, pe dnii membrii ai Academiei romane, cari au venitu spre a esprimâ multiumirile loru Prea Inaltiatului
l)omnu pentru organisarea Societatiei academice in corpu constituitu, sub denumirea de „Academia romana."
Dn. Ionu Chica, presiedintele Academiei, a adresatu cu acdsta ocasiune, Altetiei Sale Regale urmatoriulu discursu:
Maria Ta,
„Academia romana petrunsa de recunoscintia pentru solicitudinea ce Altetia Vdstra Regala a aratatu acestei instititutiuni, vine astadi, cu celu mai profundu respectu, se-si esprinie simtiementele sale de gratitudine.
Ide’a fundamentala de a face câ limb’a se fia una, precum una este si viati’a naţionala in noulu stătu romanu, a datu nascere „Societatiei Academice Romane."
Cultur’a spiritului in tote ramurile activitatiei sale face glori’a natiuniloru civilisate, gloria care se mesora după urmele de lumina ce laşa din gene-ratiune in generatiune, in litere, in sciintie si in arte, ca si in vitejie.
Câ mai tote cugetările naţionale, si acesta a fostu reservata domniei Măriei Tale a o realisâ. Ea a fostu si este din numerulu acelora care sunt menite a inaltiâ naţiunea pe trdpt’a ce i se cuvine.
Câ patronu, Altetia Vdstra Regala, s’a asociaţii la modestele ndstre Încercări, câ Suveranu, a sanc-tionatu transformarea Academiei in institutiune naţionala.
Noi, membrii acestei institutiuni, venimu dera respectuoşii a esprimâ simtiementele ndstre de gratitudine înaltului nostru protectoru, si totu-odata a rugâ pe Suveranu se bine-voiesca a primi presiedenti’a onorarie a Academiei Romane.
Acesta este cea mai scumpa dorintia a mem-
_______OBSERVATORIULU.
briloru Academiei, cari vinu a depune omagiele loru la peciorele tronului Altetiei Vostre Regale."
M. S. R. Domnulu a bine-voitu a respunde cu urmatdrele cuvinte:
„Sunt mândru ca sub domni’a Mea s’a fondatu Societatea care astadi devine Academia Romana. Urezu din tota ânim’a câ acesta frumosa institutiune se fia unu avutu isvoru pentru sciintia, pentru limb’a si istori’a nostra naţionala. Primescu cu o viua satisfactiune a fi presiedintele onoram alu acestui doctu corpu, precum am fostu fericitu de a fi, chiaru dela fondarea ei, Presiedintele Societatiei Academice."
După acesta, d. Ionu Ghica a presentatu Domnitoriului pe dnii membrii ai Academiei, cu cari Maria Sa Regala s’a intretînutu in modulu celu mai bine - voitoru despre lucrările si activitatea fia-caruia.
P. S. Timpulu pe aici ambla forte priintiosu. Caidurile sunt mari, cadu inse si ploi manose de câte 3—4 ore, prin care se mai moderâdia.
Gorespondentie particulare ale „Observatoriului“.
— (Rodn’a vechi’a Maiu 1879). Macaru ca corespondintiele rare din acestu orasielu, stracurate din candu in candu prin jurnalistic’a romana, născu neplăceri, indignatiune si mare iritare in spiritele magiaroni-loru din locu; totu-si intemplarile cari percurgu aici, fiindu forte acomodate pentru a servi de materialu jur-nalisticu, nu se potu dâ uitarei si nepasarei asia, după cum ar fi dorinti’.a celoru ce contribue la sporirea acelor’a.
Cu atâtu mai vîrtosu nu potemu sigilâ astfelu de lucruri cu sigilulu nepasarei, pentru câ prin clubulu celu micu magiaru, compusu din vre-o cateva persone inteligente, in frunte cu nişte neofiţi — buna ora câ si poterniculu aparatoriu alu proiectului legei de magiari-sare — Stoicovits, au sositu acolo, in catu acestu clubu dispune si conduce după plăcu tota poporatiunea de aici.
Ore pentru ce? pentru câ sunt poternici si prin anumite afaceri voiescu a ’si ajunge scopulu loru personale si a castigâ simpathie inaintea poterniciloru dilei.
Intre evenimentele locale, celu mai insemnatu este, ca Rodneni au perdutu precesulu cu scol’a de stătu si la a treia instantia. Asia dara s’a inplinitu profeti’a comunicata in Nr. 8 a acestui diaru din a. c. deci potemu dice:
Finis est rei Gloria Hungariae Dei.
Noi suntemu asiguraţi, ca pe candu se va introduce cinstit’a lege se nu suferimu lipsa de invetiatori magiari. Aveinu la scol’a de stătu 3 invetiatori si 1 invetiatoresa, care de care mai calificatu pnntru câ nu sciu decatu numai limb’a magiara, si asia toti prunci fia ori si de care naţionalitate sunt siliţi a invctiâ unguresce. Apoi elassele sunt inpartite forte bine, pentru câ fetitiele in fia-care classa invetia cu băieţi in etate de 12-13 ani la unu locu.
Avemu si vre-o cativa linguşitori in acestu tienutu, cari la indemnulu unora si a altora si-au luatu pruncii dela scol’a din Naseudu si’i au adusu in cea de stătu din Rodn’a, numai pentru câ se capete crescere magiara, traindu in buna sperantia, câ pruncii loru numai asi’a se voru ferici deca voru sci unguresce.
Avemu si noi norocire a fi salutaţi din partea aceloru prunci in locu de cu „buna diminetia" cu „jo reggelt kivânok“ si cu „dicsertessek a jezus krisztus".
Iuaiutamu si vomu inaintâ si mai multu in cresce-rea magiara, fiindu câ tocma in timpulu presentu au sositu aici domnulu inspectoru de scole d. Szeremlei, cu missiune de a constata necessitatea infiintiarei unei scole de stătu si in comun’a Carlibaba, colonie micsta russesca langa graniti’a Bucovinei. Trei scole de stătu si anume cea din locu, cele cari se voru ridic’a in Colbu pe sema minariloru si in Carlibaba, de buna sema voru fi in stare se magiarisedie, nu numai personele nemagiare din acestu tienutu, ci inca si petrile de pe muntele Ineului.
Totu in primaver’a a. c. s’a mai intemplatu in acestu opidu era-si ceva caracteristicu ce atinge interesele acestei comunitari, adeca:
O mora erariale, prin crescerea fluviului Somesiu schimbanduse cursulu apei, erâ se devină la acea fatalitate in catu se remana fara apa.
Pentru incungiurarea urmariloru, domnii dela ofi-ciulu montanu deciseră se cladesca unu jazu nou si unu altu canalu câ asia se pota conduce ap’a spre mora. Si ce se vedi? notariulu, priraariulu si magistru poştale din locu, sedusi prin amabilitatea viclena si pressiunea usuatu a donmiloru respectiri. au esitu cu totii in fati’a locului, si fara de a mai intrebâ si pe alte persone interesate si fara de a fi cerutu concessiune dela locurile competente, au hotaritu câ se se faca atatu jazulu precum si canalulu. Tote acestea s’au si facutu.
Acestu casu cu deosebire merita tota atenţiunea, fiindu câ nice nu se observa legile si ordinatiunile statului cari sunt in vigore.
Si ce e mai multu, câ comun’a si-au.jertfitu si loculu ei propriu numai câ se satisfaca donmiloru dela oficiulu montanu.
In fine luandu-se pe sema vre-o caitva proprietari din apropierea jazului, vediendu cele intemplate au prinsu numai a dâ din capu. câ cum s’au potutu clădi acelu jazu fara de a fi si ei intrebati si fara esoperare de concessiune dela locurile mai inalte. De si au ob-servatu omenii pericolulu esundarei de apa in caşuri neprevediute, nu s’au incumetatu a paşi pe cale legale, pentru câ aducendu-si aminte de trist’a intemplare cu scol’a, se temu a se opune fatia cu acei domni atatu
______________________________________________________177
de poternici; mâi bine voiescu a tâce decatu se patiesca câ atunci.
Ce se atinge despre societatea pompieriloru din Rodn’a v. am se obsevu numai atata, ca acesta societate cu 39 individi activi esista numai cu titula provisorica, inse in afacerea ei nu se vede nici unu progresu, din causa ca tocma aceia, cari erau forte animaţi pentru infiintiarea ei, astadi au devenitu de totu indiferenţi.
Ar fi tare consultu câ acei onoraţi domni, cari au fostu asia de insufletiti pentru acesta idee atatu de salutura — se desvolte mai multa activitate pentru sustienerea societatei, fiindu câ altmintrelea i se apropie sfîrsitulu catu de curendu.	— n. —
Soiri diverse.
Emilia Cuciuba maritata Bogdanu, Iosifu Cuciuba si Anna Maria Cuciuba maritata Bokenyi, câ fii; Vin-centiu Bogdanu si Ioanu Bokenyi, câ gineri: in numele loru si in alu numerosiloru nepoţi, strănepoţi, in alu fratelui si alu consangeniloru, cu ânim’a infranta de durere pentru perderea ce au suferitu, dar’ cu supunere umilita si religiosa câtra dispositiunea preaintieleptei Provedintie, aducu la cunoscintia cum ca iubitulu loru părinte, respective socru, mosiu si stramosiu, frate si consangenu
Mihailu Cuciuba de Teiusi,
functionariu alu comitatului Aradu prin mai multe decerne, după unu siru lungu de fapte bune, venindu la apusulu vietiei, si provediutu cu sfintele sacramente, a repaosatu in alu 82-le anu alu etatei sale.
Osamintele adormitului in Domnulu, au fostu astrucate in 29/10 Iuniu a. c.
„Sit tibi terra levis,
Molliter ossa cubent."
Aradu, 28 Maiu (9 Iuniu 1879.
—	(Necrologu.) Maria G. Dima, născută
I.	Florianu, si-a tenninatu jun’a sa viatia in urm’a unei scurte suferintie in etate de 22 de ani si in alu treilea anu alu fericitei sale casatorii.
Cu ânim’a franţa de durere Ve incunostiintiedia despre acesta perdere ireparabila inconsolabilulu ei sotiu G. Dima in numele seu, alu inicutiloru sei fii, alu jel-niciloru părinţi, fraţi, cumnaţi, cumnate, si alu celoru-lalte rudenii.
Remasitiele pamentesci ale reposatei s’au radicatu Sambata in 26 Maiu (7 Iuniu) a. c. la 3 ore p. mi din strad’a Furcoaei Nr. 63 si s’au asiediatu in cimite-riulu bisericei S-tei Treimi in Groveri. Fie’i tierin’a usiora !
Brasiovu in 24 Maiu (5 Iuniu) 1879.
—	(Necrologu). In Beiusiu a muritu in 9 1. c. la 2 ore p. m. d. Teodoru Ardeleanu, eetatienu si proprietariu, in urm’a unui morbu indelungatu in etate de 53 ani. Reposatulu este deplansu si jelitu de de catra fiii si fiicele Maria Ardeleanu, inpreuna cu sociulu seu Elia Frentiu notaru cercualu, Alexiu Ardeleanu agronomu, Ecaterin’a Ardeleanu si minorenii Georgiu, Ioanu si Petru Ardeleanu inpreuna cu mai mulţi consângeni.
Fia’i tierin’a usiora si memori’a neuitata !
—	(Calea ferata Ploesci-Predelu.) — De la 29 Maiu (10 Iunie) 1879, incepe circulatiunea trenu-riloru pe secţiile Ploesci-Campina (Podulu-Vadului) si Sinaia-Predelu stării ale calei ferate Ploesci-Predelu. Iar’ pe distanti’a dintre staţiile Campin’a (Podulu-Vadului) si Sinaia si intre staţiile Sinai’a si Campin’a (Podulu-Vadului), circulatiunea se va face totu de calea ferata printr’unu serviciu regulatu de trasuri.
Staţiunea Bucuresci liberedia la trenulu seu de caletori, cari pleca din Bucuresci la 7 ore 20 minute dimineti’a, bilete directe pentru staţiunile deschise ale calei ferate Ploesci-Predelu, in care bilete directe se coprinde si tacs’a de trasuri.
Tote staţiunile deschise ale calei ferate Ploesci-Predelu liberedia asemenea bilete directe pentru trenulu de caletori care ajunge la 9 ore 30 minute ser’a in Bucuresci, in care bilete se coprinde si tacs’a de trasuri.
Trenurile calei ferate Ploesci - Predealu sunt in legătură cu trenurile calei ferate Austro-Ungare, care ajunge si pleca din Brasiovu.
Bagagele predate, urmedia pe caletori pana la destinatiune prin îngrijirea calei ferate.
Mersulu trenuriloru calei ferate s’a regulatu asia: Dela Ploesci la Predealu:
Ploesci plecarea 9 ore 45 minute, plecarea din Bucuresci cu trenulu la 7 ore 20 minute diminti’a. Baicoiu, 10 ore 31 minute. Campin’a (Podu-Vadului), 12 ore (plecarea cu trasuri). Sinaia, 4 ore 33 minute (plecarea cu trenulu). Predealu, (sosirea) 5 ore 30 min. (in legătură cu trenulu dela Brasiovu).
Dela Predealu la Ploesci.
Predealu (plecarea) 10 ore 30 minute, (in legătură cu trenulu dela Brasiovu). Sinaia, 12 ore 17 minuteT
178____________________________________________________
(plecarea cu trasuri). Campin’a (Podulu-Vadului) 5 ore 7 minute, (plecarea cu trenulu). Baicoiu 5 ore 57 min. Ploesci (sosirea) 6 ore 40 minute, (plecarea la Bucuresci cu trenulu la 9 ore 30 minute ser’a.)
—	(Legatiunea Imperiala si Regala a Austro-Ungariei), cu not’a No. 445, adresata mi-nisteriului afaceriloru streine, comunica decisiunea gu-bernului Imperialu si Regalu alu Bucovinei, prin care: „se permite intrarea in stabilimentele de caranthine de acolo, a viteloru cornute destinate peutru esportu, cari provinu din districtele neinfectate ale României: Dorohoiu, BoLosiani, Fălticeni, Nemtiu, Iaşi si Romanu, supuindu-se aceste vite unui timpu de observatiune de 12 dile.“
„Monitoriulu."
—	(Unu duelu Ruso-Romanu.) Diariulu „le Lombardia“, dela 27 Maiu, care apare in Milano, publica urmatorea relatiune ce i se tramite din Como ;
„Eri a avutu locu unu duelu cu pistolulu langa Mudrissio, intre Cat . . . ., romanu din Bucurusci si domiciliatu la Milano, si intre d. comite Tom . . ., rusu din Moscv’a.
Caus’a duelului au fostu o conversatiune forte animata : celu d’anteiu sustînea că la batali’a dela Griviti’a, langa Plevn’a, romanii s’au batutu câ nisce lei, fara veri unu ajutoru din partea armatei russesci; elu sustînea câ armat’a romana a fostu chiemata in graba de marele duce principele Nicolae printr’o telegrama directa către Carolu alu României, in care se dicea:
„Treceţi Dunarea cu oştirea Vo'stra, alt-felu caus'a nfotra este perduta.“
Elu proba câ victori’a romaniloru a fostu recunoscuta de acelu generalu turcu Osman-pasia, incredintiandu spad’a sa după caderea Plevnei, unui generalu romanu caruia i a disu urmatorele cuvinte:
„Voue gloria.u
Celu d’alu doilea sustînea câ armat’a russa a sca-patu raic’a oştire romana, reu organisata, condusa de generali ignoranţi; câ libertatea de care se bucura acum Romani’a este o curata opera de umanitate a Russiei; câ naţiunea romana este o naţiune ignoranta fara recu-noscintia, si câ nu merita decatu dispretiulu si nimica mai multu; elu au adaogatu câ ministeriulu Bratianu-Cogalnicenu a furatu milione de la Russi’a si alte asemenea insulte.
Eata caus’a duelului.
D. comite Tom . . ., ranitu subt costa fii trans-portatu, la Lugano, si ast-felu se termina acesta certa pentru onorea iîâtionala. “
—	(O noua proba de iubire unguresc a.) Liberalulu d. ministru de culte si instrucţiune alu Ungariei afla cu cale a mai opri o carte romanesca. De asta data acesta onore i se făcu d. profesore din Blasiu BeniaminuPopu acarui manualu intitulatu „Istori’a Transilvaniei si a tieriloru din giuru, pentru adulţi si clasele gimnasiale superiore", a fostu oprita pentru tote scolele romanesci din Ungari’a si Transilvani’a. D-lu profesore B. Popu ar trebui se multiumesca d-lui ministru pentru reclamulu gratuitu ce i l’au facutu.
—	(Bibliografia). In dilele trecute avuramu placut’a surprindere a primi dela Bucuresci unu frumosu volumu de poesii intitulatu: „Patrie si Libertate." Poesii vechi si nuoi de d-lu Georgie Cretzianu. Bucuresci 1879.
Prin publicarea acestei colectiuni de poesii, prea stimatulu autoru ce se bucura de o inalta reputatiune in magistratur’a si in societatea confratiloru noştri de dincolo de Carpati, a facutu unu pretiosu pre-sentu literaturei romane in genere si in specialu poesiei, care sufere de mai mulţi ani de o seceta aprope completa. De si parte din poesiile d. Cretzianu au fostu deja publicate, ele inse n’au strabatutu decatu numai sporadice in publiculu nostru celu mare. Acum inse avendu-le in colectiune ele stau la dispositiunea fiacaruia si din parte-ne in locu de ori ce alta recomandare dicemu : Voi toti cati mai credeţi in idealulu poesiei, in amorulu de patrie si libertate, toti a caroru ânimi mai sunt inca in stare a se entusiasmâ si a iubi cu tineretie, grăbiţi a gusta din recoritorele si cristalinele unde ale acestui isvoru poeticu si recreatoru. Suntemu siguri câ după ce veţi ceti acele poesii scrise intr’o limba dulce, linu curgetore, si armoniosa, care au isvorîtu dintr’o anima de adeveratu poetu si romanu, veţi simţi si in ânim’a vostra vibrandu acelu resunetu pe care ilu redeştepta intimele si sincerele accente ale poesiei.
Pretiulu acestui volumu de poesii este 5 franci.
Economi’a naţionala.
Creditulu poporala.
(Urmare si fine.)
Pentru momentu in Franci’a, băncile dise de inprumutare pe onore, care sunt fundate pe aceste principii, pana acuma au avutu slabe succese. Ideia e frumosa. Ce pote se fia mai frumosu de câtu apelulu facutu la ondrea celuia care se inprumuta? Prea bine; dera trebue negresitu câ inprumutatulu se si platesca. Esista in unele localitati unu bre-care
____ OBSERVATORI ULU.______________________
numeru de asemenea banei pe cari asiu pote se le numescu, la cari formalităţile nu lipsescu de a inspira inprumutatoriloru sentimentulu sacru alu obli-gatiuniloru ce contractedia. Inprumutatorulu se pre-sinta inaintea băncii, insotitu de nevasta si copiii sei, seu de tatalu si inuma-sa, câ se ipoteceze datoria pe onorea intregei familii. Sunt deschise doue registre : unulu este numitu, nu fara putina pompa „cartea mare a stimei publice a comunei" unde se inscriu numele acelora cari s’au tînutu de cuventu; in cealalaltu figuredia numele datorniciloru de rea credintia. Unele din aceste banei o ducu, si aedsta e ceva. In câte-va despartiminte francese se citedia numele unoru asemenea banei cari aducu servicii reale, de si limitate.
Se nu uitamu a vorbi aci si de Societatea creditului principelui imperialu, născută dintr’o in-spiratiune atingetore care a facutu si face in tote dilele servicie reale, fia lucratoriloru cadiuti in nenorocire, fia procurandu muncitoriloru, prin usiore in-prumuturi, mijlocele de a’si dobendi unelte seu materialu. Este bine câ, din timpu in timpu, se se dea de susu modele si esemple bune. Prin asemenea lucruri se face unu apelu claseloru instarite câ se consacre la opere folositore sufletulu si concursulu loru grabitu.
In fine mai este o a dou’a forma a acestui creditu poporalu, care are dreptu scopu productiunea, creditulu mutualu realisandu-se sub forme de banei. Detaliulu unui asemenea mechanismu este forte complicatu. Ve voiu indicâ numai principiulu. Si acilea trebuescu negresitu câte-va capitaluri, câ-ci nu pote se esiste creditu de câtu cu acesta condi-tiune prealabile. Dera nepotintia individului isolatu este corigiata prin legea mariloru numere si prin incomparabila potere a asociatiunei. Cu mii de individe sarace aducendu obolulu loru, se face o banca bogata, după cum cu mii de consumatori sărăci este alimentatu inpositulu mai bine de câtu l’aru alimeutâ unu micu numeru de bogaţi. Acesta o intielese bine organisatorulu poternicu alu banci-loru poporale din Germani’a, alu cărui nume este bine cuventatu de poporatiunile tutuloru tieriloru, d. Schulze-Delitsch. Câ-ci, lucru de mirare, lucru aprope unicu in asemenea materii in care acţiunea esercitata este in generalu, mai multu colectiva de câtu individuale, unu omu singuru a creatu mai totulu. Nu trebue in adeveru a se numi creatiune actulu care apuca elementele unei idei seu unei institutiuni, ce esistau mai multu seu mai putinu intr’unu modu vagu, spre a le dâ unu corpu? Nu se numesce a creâ candu grupezi tendintie răspândite, trebuintie si midiuloce diseminate, pentru a le comunicâ unitatea si cu unitatea poterea ? Astfelu fu oper’a principalului fundatoru alu banciloru poporale in Germani’a. Aceste banei se basbdia pe ideia cautionamentului solidaru. Se pune la banca unu capitalu modestu; apoi, in casu de trebuintia, se adresedia la stabilimentu. Până la totalulu sumei ce se coprinde in bonulu ce ’i-a constituitu versa-mintele făcute, fia care societaru pote se se inpru-mute la banca numai pe simpla’i semnătură; inpru-mutarea se face de ordinaru pe termenu de trei luni, după care se reinoesce. De este vorba de sume mai mari de câtu cea coprinsa in bonu, ’i mai trebue semnătură si unui altu societaru, care se garanteze solvabilitatea celui ce cere in inpru-mutu. Lucratorii, micii iutreprindietori asociaţi in aceste banei de inlesniri de bani, după cum vedeţi isi făcu creditu unii altora. Si eficacitatea acestei combinatiuni, care lucredia de odata, si câ banca de păstrare si câ banca de inprumutare, este asia, ca departe de a infatisiâ pericolele cari s’aru crede, este de o sicurantia minunata. Aceste stabilimente sunt dintre cele mai solide. Germani’a socotesce astadi mai multu de noue sute de asemenea banei, inpartite pe unu vastu teritoriu. Patru sute cinci dieci si cinci din aceste banei numai, tramisera in 1865, sumele necesarii; ele presintau unu totalu de 135,013 societari si av£u o stare de 12.197,849 fr. la care mai trebue adaogatu 20.082,244 fr. provenindu din economiile poporale si 27.837,183 fr. inprumutati de societăţi; adica reunindu cele trei sume, unu totalu de 60.035,096 fr. daţi cu inprumutu lucratoriloru. Durat’a acestoru inprumu-tari fiindu de trei seu siese luni, si, prin urmare, banii reiutrandu randu pe randu aprope de trei ori pe anu in cass’a sociale, cu aceste 60 milione, aceste banei poteau se inaintedie societariloru loru sume urcandu-se până la 180.553,096 fr. Numerulu inaintariloru de bani si alu reintrariloru fiindu de 332,311 fr., media inprumuturiloru, in cursulu anului 1864, se gasesce radicata la 543 fr. Per-derile suferite de societăţi au fostu de 30,623 fr.,
adica câte 17 centime la fia care miia de franci inprumutati. S’a calculatu, ca adaogendu la cele 455 banei, ale caroru resultate sunt cunoscute, pe cele 455 asupra carora nu sunt dări de sema precise, trebue socotitu pentru 1864 si 202,500 societari, o suma disponibila de 90 milione si inain-tari urcandu-se la 270 milione.
După cum vedeţi prin acestu mare esemplu, la care asiu mai potea adaoga si altele, precum in Engliter’a vastele asociatiuni cooperative dela Boch-dale si dela Leeds, creditulu poporalu pdte se esiste: elu esista in proportiuni chiaru de miratu, candu te gandesci ia slabele midiuloce ale acelora cari constituescu fondurile banciloru de inlesniri de bani si ale acelora cari se inprumuta la ele.
Franci’a asemenea este in caile creditului mutualu. Lucratorii francesi pasiescu câtra realisarea acestui frumosu idealu alu classei lucratore facendu-si sie-si inlesniri de bani. Sunt departe inca de a egalâ pe Germani’a; care si ea asemenea nu cu-nosce creditulu mutualu de câtu numai de vre-o cinci-spre-diece ani.
V’ati potutu convinge credu, ca: din tote mi-diulocele de a organisâ creditulu poporalu, celu mai eficace este acela care vine chiaru de la lucratori. Dintre tote silintiele, cele mai fecunde sunt acelea care le face unu omu elu insu-si pentru sine-si. A voi este prim’a conditiune a succesului; a voi, adica pe de o parte a practicâ munc’a si economi’a, câ-ci totu la acestu severu punctu de plecare trebue se revenimu mereu, si, pe de alta parte, a intrebuintiâ tote midiulocele cari potu se dea celoru mai mici capitale tota valorea loru. Dera a voi nu este destulu; trebuie se si scii, trebuie se si poţi. Unei constitutiuni speciale a creditului apartsne de a ingriji câ se prepare dile mai bune lucratoriloru. Câ mai mulţi lucratori se pota, cu profitu pentru densii, deveni intreprindie-tori, câ mai multu belsiugu se se respandesca pentru lucratori, acesta e scopulu institutiuniloru de cari vorbimu, institutiuni pe cari le aplauda economistulu, moralistulu, omulu onestu, bunulu cetatienu, amiculu omenirei.
Toti se’si aduca partea loru: cugetatorulu ini-tiatu la asemeni afaceri ideile sale; omulu luminatu si care are, concursulu seu celu putinu moralu; lucratorulu, inteligintia, zelulu, moralitatea si mo-destu’i obolu.
Trebue negresitu concertulu tutoru acestoru poteri; si nu va lipsi, seu mai bine elu esista si n’are de câtu se se desvolte. Se fimu convinşi, ca a venitu diu’a de a ne pune cu totii si cu graba la clădirea acestei opere moralisatore si de buna stare pentru mulţime, si miseri’a, aceia adica pe care nu ne-o atragemu voluntaru, miseria, dejâ prin libertatea muncii, prin aplicatiunile usuale ale sciintiei si prin propagarea instructiunei, va găsi unu remediu mai multu in o si mai buna constituire a creditului.
(„Binele publicu".)	H. Baudrillart.
Post’a redactiunei.
—	N. N. — Clusiu Precum ne informaramu din sorginte autentica, brevetele pentru decoratiunea „Crucea Elisabet’a" au fostu tramise in dilele acestea din partea ministeriulu de esterne, la adres’a dameloru decorate. Speramu, ca in curendu voru primi si decoratiunile.
—	A. P. — Negrilesa in Bucovin’a. Dictionaru germano-romanu nu se mai afla de vendiare. Elu a ajunsu a fi o raritate. Salutare!
CurHiilii moneteloru in val. au9tr.
Vieii’a, 11 Iuuiu.
Galbinii imperat. da aura		.... fl.	5.50	cr.
Maneta de 20 franci			9.25	»•
		9.35	1»
Moneta germana de |O0 maree ....	• * * * II	57.05	n
		12.—	»*
		10- 58	
		— • —	tt
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de maschine agricole (69) 8—20
se recomanda prin specialităţile lorii, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a
Maschinelorn loru de treierate de maia si ca vertejn
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atatu locomobile catu «> Stabile. Mai in colo fabricainu in marinii diferite si de o con-structiune probata:
Ciururi pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Cataloge ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuitu si franco.
Editoru si redactoru respons. G. Baritia in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Kralft in Sibiiu.