Observatoriulu ese de done ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intrejîu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe auu; — trimişii cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. său 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce Inserate,
se platescu pe serie său linia, cu Utere mernnte garmondu, la prim'a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru priu assem* naţiunile poştei statului, adresate do a dreptulu la Red acţiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 43.	Sibiiu, 30 11 Iuniu 1879.	Anulu II.
'
Din Bucovin’a.
„Munc’a este adeverata vietia a omenimei. Se o delature cineva, se o esiledie, si genulu lui Adamu va fi indata lovitu de morte. „Cine nu vrea se lucre," — dice apostolulu Pavelu — „nici se nu manance," si apostolulu se lauda ca a muncita cu manile sale si n’a cadiutu nimerui spre sarcina."
Asia cetimu in frumosulu si folositoriulu tractatu
—	Crutiarea, publicaţii in „Albin’a Carpatiloru“ Nr. 13 pag. 200. Si mai incolo :
„Munc’a este totu-deodata o sarcina, o pedepsa, o onore si o plăcere. Ea pote fi considerata ca seraci’a, dara este si ceva sublimii in ea. Munc’a marturisesce in acelaşi timpu dorintiele nostre naturale si feliuritele nostre trebuintie. Ce ar fi omulu, ce* ar fi vieti’a, ce ar fi cultura fara munca ? Totu ce este mare iu oniu, vine dela munca, — marimea in arta, in literatura, in sciintia. Sciinti’a,
—	„arip’a cu care sburamu la ceriu" — se castiga numai prin munca. Geniulu este numai destoinici’a de a munci intensivii, este poterea de a face silintie mari si perseverante. Munc’a pote fi o pedepsa, dara este in adeveru o pedepsa gloriosa. Este serviciu dumnedîeescu, inplinirea datoriei, cantecu de lauda si nemurire — pentru aceia, carii lucra pentru tîntele cele mai inalte si cu intentiunile cele mai curate.
Sunt mulţi carii murmura si cartescu asupra legii de munca, sub care traimu, de orece nu cugeta, ca supunerea facia cu ea nu numai consuna cu vointi’a dumnedieesca, ci este si de lipsa spre des-voltarea spiritului si spre folosirea si intrebuintiarea naturei nostre comune. Dintre toti omenii nefericiţi, de siguru cei mai nefericiţi sunt cei fara de ocupatiune, aceia, a caroru vietia trece fara folosu, carii n’au nimicu de facutu, decâtu a se îngriji de satisfacerea sensualitatiloru.
Omeni de aceştia sunt cei mai cârtitori, mai iniserabili si mai nemultiumiti dintre toti, mereu intr’o stare de uritu, totu atâtu de nefolositori pentru sine câ si pentru alţii — o adeverata sarcina pentru pamentu. Daca ei sunt departati ue aice, nimene nu simte lips’a loru, la nime nu-i pare reu după ei. Intr’adeveru este o sorte prea nefericita si nenobila, sdrtea lenesiloru !
Cine a ajutatu lumei atâta, câ se progresedie
Foisior a „Observatoriului“.
Nicolo.
O istorie italiana.
Comunicata de: J. . . C. . .
Ne aflamu in Roma!
Este Miercurea septemanei celei mari. Toti alerga spre Lateranu. Vomu fi martori unei ceremonie deosebite. Pentru trei dile din septeman’a cea mare unu cardinalu primeşte dela Pap’a dreptulu de a deslegâ pecatele cele mai mari. Astfeliu de pecate sunt: patri-cidiulu, duelulu, inveninare, s. a. Confessorele supremu va deslegâ pe unu astfeliu de pecatosu.
Suntemu in Rom’a. Foisiorulu Lateranului e presa-ratu cu raraurele de mirtu si portocalii, ambr’a si tamaia surprindu in modu placutu pre celu ce intra Organele acompaniesa cu voci serbatoresci canteculu papalu.
Confessorele supremu siede cu o demnitate bise-ricesca seriosa, pe uuu locu mai radicatu. In giurulu lui se ana fiii bisericei, incependu dela cardinalu pana la călugăru. Cardinalulu confessore este astadi P’eretti carele este inruditu cu Pap’a.
Spatiulu celu mare din Lateranu ilu ocupa damele de frunte din Rom’a cu velulu loru celu negru, tieren-cele cu velulu loru celu albu, cersitoriulu invelitu in Bdrentie si fiii cei vigurosi ai Campagniei, leii inblanditi ai Parisului si ai Londrei.
Deodata observamu, ca mulţimea incepe a vibrâ, unu barbatu esiâ din inijloculu consangeniloru sei. Ochii lui ardu câ flacara, buzele-i sunt palide si fruntea sa e acoperita de sudori reci. Elu porta vestmintele misere ale unui pastoriu din Campagna. Mantau’a lui este dura si descusuta in mai multe locuri, incalciamintele ii sunt rupte si ciorecii plini de petece genunchii goli ■— aspri si iuegriti de arsiti’a sdrelui.
pre câtu i-au ajutatu muncitorii, omenii, carii de sila seu de buna voia aveau se lucre? Totu ce numimu progresu — civilisatiune, bunăstare si prosperitate, depinde dela sirguinti’a neobosita, incependu dela ingrijirea unui paiu de secara, pana la construirea unei corăbii cu vaporu, — dela lucrulu unui galeru pana la „statu’a, care farmeca lumea. “
Curmu aice insirarea materiei din susu numitulu tractatu, pentru a face din cele induse oresicari reflecsiuni la inpregiurarile vieţii naţionale ale roma-niloru bucovineni.
Nici in privinti’a geografica, nici in cea etnografica, nici — in fine — in ;ea politica nu potemu admite, cumca Bucovin’a s’ar* ti aflandu orecandu in o positiune mai nefavorabila, decâtu alte tieri locuite de romani (nevorbindu de Romani’a.) Ba nu fara temeiuri potemu afirmă, cumca in privinti’a geografica si politica, Bucovin’a a avutu si are chiaru avantagie considerabile spre jterenulu de inaintare, in comparatiune, d. e. cu Transilvanii, Banatu . . . Si totuşi, câtu de morta este vietia naţionala in acesta tiera ? Ici-colea. abia' se aude câte o voce pronuntiata in interesu naţionale, care inse debila cum este se perde si ea in undele totalitatii. Si totalitatea ? Trista mărturisire: îngropa din ce in ce mai adancu talentulu incrediutu de Doinnulu, se face asemenea pomului din evangelie, care conti-nuandu a nu aduce fructe, de siguru ca se va aflâ secure pentru sterp’a si putred’a sa tulpina, câ se o taie si se o arunce in focu.
Fructe se ceru dela pomulu naţionale buco-vinenu. Munca se cere, câ-ci „munc’a este adeverata viătia a omenimei". numai ea pote se aduca fructe.
O bucuria necunoscuta te coprinde si unu simtiu de deplina satisfacere ’ti petrunde oresicum ânirn’a, candu vedi d. e. in Transilvani’a, cum romanii spre necasulu celorulalti compatrioţi ai loru, lucra neobositu in interesulu si spre salvarea existentiei loru naţionale. Se mventedia legi pentru esterminarea limbei romane, si feliurite organe naţionale anuntia patriotiloru faptulu tristu; dra in specialu diariele politice romanesci din acea tidra, discuta si apara dreptulu de a’si conservâ lirnb’a naţionale si a o folosi in tote afacerile publice si private; ei lupta cum amu dice, pentru fiacare palmacu de dreptu; sunt daţi la părete; era se
Fati’a lui uscata de suferinde, dureri si mustrări aretâ, câ elu a fostu candva unu barbatu frumosu.
„Sermanulu Nicolo!“ — sioptesce o femeia de dinaintea nostra. — Sermanulu Nicolo! incepemu a siopti in urm’a ei si noi. O privire aruncata in fatia lui Nicolo ne convinge despre adeverulu acestoru cuvinte.
Nicolo se suie iritatu pe treptele podiului, din manele-i treinurande i pica paleri a cea diforma si sus-pinandu cade in genunchi înaintea confessorelui.
Organele si cântecele inceta, mulţimea pidsa inge-nunchie si in Lateranulu se face o tăcere mormentale.
Poterniculu superioru bisericescu se pleca cu blau-detie spre pecatosu, reinbratisiandu pe fiiulu celu per-dutu. Mărturisirea se incepe.
Nicolo cu buzele tremurande isi marturisesce pecatulu.
Confessorele insusi se infioredi la audiulu acestui pecatu, fatia lui devine palida, isi detrage bratiele de pe gîitulu pecatosului si voieşte se respingă pe acelu condamnatu.
Fapt’a lui e prea infioratore.
Dar’ numai pre unu momentu isi detrage braciele, er’ după aceea reinbratisiadia pe acelu pecatosu si mai tare, pentru câ si iubirea, care ierta astfebu de pecatu se fia mare.
In fine confessorele ilu deslegâ de pecate si ilu binecuvintedia. Nicolo plânge ainaru, pecatulu seu e iertatu.
— Nicolo e fericitu! — sioptesce betran’a din Cam-pagn’a. Confessorele e poternicu si prea curat’a feciora induratore.
Nicolo sărută manile si petiorele marelui preotu; scobora treptele câ si dormitandu si dispare in mulţime. Cantaretii papali făcu se resune „Osan'a“. Organele canta imnulu de bucuria, ambra si tamaia respaudescu din vasele de argintu unu mirosu placutu.
scola, sunt loviţi complitu; nu despera. Se ne inchipuimu una stare câ aedsta de lucruri in Bucovin’a, inse nu sub Austri’a, ci sub Ungari’a.
Aprbpe la 222.000 romani după nume, de siguru ca neavendu nici unu organu naţionale, aru primi scirile de ori si ce natura din organe ma-giare, — tiindu-le numai pe acestea — precum forte mulţi bucovineni tînu numai organe germane, sub cuventu câ acelea aru fi mai interesante si si mai eftine. Sciu câ s’aru procopsi ! *)
Dara, spre ruşinea romaniloru bucovineni, ei n’au nici unu organu naţionale in tiera. Si din ce causa ? Pote le lipsescu bucovineniloru midiu-locele sau poterile ? Nu ! Insa „munc’a este ade-verat’a vidtia a omenimei."
In Transilvani’a se discuta — după cum amu disu — dreptulu limbei asia dicendu palmacu de palmacu; dara in Bucovin’a? .... „Terra in-cognita. O cestiune ce nu merita a fi discutata, din causa rapirei timpului".
Amintescu numai istori’a gimnasiului din Su-ceva : Fundatu pe spese naţionale, destinatu a fi naţionalii. Dela inceputu si până astadi gim-nasiulti in fapta cum — este? Limb’a de pro-punert si prelegeri in acelu ginmasiu mai este inca pana in dio’a de astadi totu cea germana.
In anii ceşti din urma s’a fostu trambitiatu ceva prin foile din Transilvani’a relativu la cestiunea
*) Acei domni din Bucovin’a carii tînu numai diarie germane, lucra in consecentia logica cu educatiunea germana, sau pote chiaru cosmopolita, de care avusera parte. Au si dreptu candu dicu, câ diariele germane sunt mai interesante. Cum nu ? Pentru omeni educaţi nemtiesee urmedia pe calea cea mai naturale câ se le placa numai ce este nemtiescu si se nu afle nici-unu gustu si nici-o plăcere la ce este romanescu. Apoi diariele nemtiesci sunt in adeveru si mai eftine, din simpla causa, câ cei carii au dela câte 10 mii pana la 50 de mii abonaţi si tragu numai din anuntiuri si pu-blicatiuni câte 2—300 de mii florini venitu pe anu, isi potu vinde productele loru chiaru si cu ’/a din pretiulu sub care nu potu dâ diariele romanesci. Se cerce si dintre romani numai vreo cinci mii de individi a’si fundâ loru unu diariu cotidianu, si voru vedea indata cu câtu le va veni mai eftinu. Daca inse cineva nu se mai interessedia de patri’a romanesc a, de limb’a si vietia naţionale romanesca, pe acesta nu’lu pote interessâ nici unu diariu scrisu romanesce, nici chiaru atunci, candu l’aru redactâ barbatii cei mai geniali.	Not’a Red.
După o ploie de mai multe dile incepu a suflâ unu ventu recoritoru.
Prim’a di frumosa am sacrificatu-o pentru o escurs-siune in Campagna.
Pe din’aintea mea se intindea unu siesu mare si desiertu. Ierb’a cea mica, arsa de sore si ramuri veste-dite me convingeau despre putin’a recreare, ce au pri-mitu prin ploie. Scirocco celu fierbinte le vescedi-se chiaru si radecin’a vietiei.
In depărtare se vedu undele lucitore ale Tibrului, pe marginele lui pascu ciredi de bivoli. Turme de oi slabe urmate de pastorii loru pascu pe siesu. Ici colea se vedu ruine de case. Aici e unu aquaductu ruinatu prin dinţii de feru ai tempului, colea unu monumentu, din care unu fiiu alu Campagniei si-au facutu locuinti’a sa.
M’amu apropiatu de locuinti’a acesta.
Acoperisiulu ei erâ de trestie si crengi, grămădite in cea mai mare disordine. Invelitorea cea verde inza-daru se nisuesce se acopere multele găuri de pe coperisiu.
O statua corintica prăvălită chiaru iu usia ne amintea, câ ruinele acestea au fostu candva unu monumentu pomposu.
Pe statua siedea unu barbatu cu fati’a ascunsa in mani. Corpulu lui erâ acoperitu de nişte vestminte proste, palaria erâ aruncata pe ierba, er’ in fati’a lui se aflâ o cruce de lemnu cioplita intr’unu modu forte primiţi vu.
— De ce eşti tristu amice? ilu intrebaiu.
S’a cutremuratu si-si redica fatia pe jumetate. — Acesta fatia palida imi erâ cunoscuta, aceşti ochi sebinteitori i-amu inai vediutu, — in Lateranu — in bratiele marelui preotu: Da! da! Acesta erâ Nicolo.
Nicolo fara se se simtia genatu prin presenti’a mea era si pleca fatia.
(Va urmâ.)
Nu mai e nadusiel’a asia mare.
172
introducerii limbei romane in gimnasiulu din Suceva, ba chiaru se făcuseră unele începuturi; dara „ munc’a este adeverata vietia a omenimei.“
Frumosu viitoriu aştepta pe unu poporu, care spriginesce institutele de cultura, de civilisatiune si de lumina — biseric’a si scol’a — fia acestu spri-ginu de ori si ce natura.
Intr’adeveru, mangaitore sunt momentele, in cari ti se da ocasiuuea de a ceti, cum unu Mironu Romanulu in siedinti'a sinodala propune infiintiarea „fundatiunei Rudolfiane“, la care I. P. S-S. a pune fundamentulu prin munc’a si ostenela propria.
Mangaitore sunt erasi momentele, candu ti se da ocasiuuea de a ceti, cum unu Idnu Metianu in siedintia sinodala aduce la cunoscinti’a membriloru sinodului, ca P. S-S. pe spesele proprie a procuratu o tipografia, pe care o închina diecesei, cu scopu ca sculele se fia provediute cu cele mai bune si eftine cârti, si asia se se latiesca in publiculu die-cesanu preste totu, si in specie in clerulu si corpulu didacticu, din ce in ce mai multa lumina. Inse „munc’a este adeverat’a vietia a omenimei.“
Inchieiu, ne mai voiudu a descoperi sărăci'a romaniloru bucovineni. Nu potu inse se nu mai adaogu, ca cuvintele regelui nostru poetu:
„Latina ginte are parte De-a-le pamentului comori “ numai la gintea latina bucovinena nu se potu aplica, pentru ca „castigarea comoriloru pamentului “ nu vine din seninii, ci „munc’a este adeverat’a vietia a omenimei“ — prin munca se castiga tesaurele pamentului.
Nemţii si boemii.
Misîcarile electorale, inpacarea cu boemii si ocuparea sandjacului Novi-Bazar sunt cestiunile cele mai inportante, care predominedia in modu aprope tsclusivu situatiunea actuala politica a monarchiei dualistice. Fiacare din aceste trei cestiuni reclama o deosebita atenţiune, pentru ca ele sunt de natura a inriuri in modu forte simtitu asupra situatiunei politice a intregei monarchii.
Nu fara oresicari îngrijiri legitime ne vedemu siliţi a constata si de astadata, ca direcţiunea ce au luatu curentulu agitatiuniloru electorale pentru parlamentulu austriacu, nu ne indreptatieste a spera, ca viitoriulu parlamentu va fi astfeliu compusu, in câtu elu se fia la inaltimea dificilei missiuni ce ilu aştepta. Forte semnificativa si totuodata nein-bucuratore este observarea ce se pote face insusi in Vien’a, ca concurenţi’a pentru mandate este atatu de mare, in câtu pentru unu mandatu de deputatu nu se candidedia câ in alte state cate doui candidaţi, adeca unulu gubernamentalu si altulu opositionalu, ci dintr’o data pentru acelasiu mandatu candidedia si cate 10 individi de diferite nuantie politice. Din inpregiurarea acesta, pe care o constata fara nici o reserva si cu mare părere de reu press’a independenta din Vien’a, resulta ca nu mai esista nici o disciplina de partida, ca intre candidaţii aceleiesi partide său fracţiune domneşte o rivalitate degradatore si ca principiile si programulu politicu au ajunsu a fi cu totulu secundare, era ajungerea la unu mandatu lucrulu principalu, care se considera a fi unu midiulocu bine-venitu de a se chivernisi pe sine si pe ai sei. Aperarea drep-turiloru, a libertatiloru si a averei poporului au ajunsu a fi nişte frase iuHorilate, care se intre-buintiesa cu multa verva retorica in diferitele si nenumeratele programe si professiuni de credintia ale singuraticiloru candidaţi, era in realitate, cu prea puţine esceptiuni, egoismulu si ambiţiunea sunt unicele si adeveratele motore ce ii conducu si ii ani med ia.
Standu lucrurile asia, este dar’ lesne de prevediutu, ca si in noulu parlamentu austriacu elementele din care se făcu mamelucii va fi forte bine representatu asia, ca gubernulu va potea dispune cu tota discretiunea asupra unei maioritati servile si flecsibile.
Nu putinu a contribuiţii la acesta anarchia, decadentia si confusiune a partideloru din parlamentulu austriacu, descompunerea partidei asia numite „fidela constit.iitiunei“, care prin mortea renumitului publiciştii si redactoru Michael Etieune si a dr. Carolu Giscra a suferitu doue perderi ireparabile si fatale intr’unu tirnpu scurtu si câtu se pote de criticu pentru partid’a acaroru conducători abili si versaţi erau cei doui reposati. Dr. Herbst actualulu siefu alu partidei germano-austriace au ajunsu a fi unu generalii fara armata, putinu sim-pathicu, pe care nu ilu mai respectedia nici chiaru amicii sei politici de odiniora. Deca reactiunea si camaril’a nu ar afiâ unu poternicu obstacolu in constitutionalismulu probatu si mai presusu de ori
OBSERVATORIULU.
ce îndoiala alu Maiestatii Sale imperatului, apoi astadi o campanie in contra constituţionalismului austro-uugurescu, ar fi aprope o jucaria, asia de bine i s'au preparatu calea in aceşti 13 ani ai erei dualistice.
Boemii cunoscu forte bine slăbiciunile si mor-bulu de care sufere adversarii loru politici adeca nemţii si de aceia ei se si arata forte dificili in pretensiunile si conditiunile loru de inpacare si de intrare in parlamentulu austriacu. Gratie curentului slavicu ce sufla asupra monarchiei nostre, decandu corniţele Andrâssy au intratu in aliantia cu cele doue mari poteri nordice Russi’a si Prussi’a si de candu au participatu la ereditatea „omului bolnavu“, ocupandu Bosni’a si Hertiegovin’a, elementulu slavicu preste totu, era boemii in specialu au ajunsu a se bucura de o positiune politica cu multu mai inportanta, decatu cum a fostu aceea ce s’au creatu elementului ungurescu după catastrofa dela Sadow’a. Atunci inpacarea cu ungurii era o necessitate imperativa si de o urgentia neamanabila. Totu asia astadi inpacarea cu boemii, deca Austri’a nu voieşte câ ei se se arunce cu totulu in bratiele panslavismului, si se isi pună in cestiune si pericolu esis-tenti’a si durat’a sa ca mare potere europena, a ajunsu a fi o suprema necessitate. Prscedentulu odata creatu iu 1867 prin inpacarea cu ungurii si introducerea dualismului, bomii n’au decatu a se folosi de argumentele de pe'atuncea ale unguriloru, pentru câ se’si ajunga scopulu si ca si’lu voru ajunge despre acesta nu mai încape nici o îndoiala. Dificultatea cea mai mare pentru dinasthie si pentru gubernulu austriacu este de a aflâ acea formula de inpacare cu boemii, prin care se nu fia vatemate veleităţile de supremaţie si paritate fictiva a elementului ungurescu. Acea formula inca nu s’au aflatu, seu celu putinu ea inca nu este de ajunsu cristalisata pentru de a i se potea cunoste conturele.
Dar’ pentru câ si acesta ultima dificultate se fia delaturata nu se cere decatu, câ armele austriace se sufere o perdere seu o respingere pe campulu de operaţiune din Novi-Bazar, pentru câ pote unu alu doilea barbatu de stătu inportatu din streinetate de calibrulu comitelui Beust, seu chiaru elu insusi se fia chematu a aflâ acea formula de inpacare ce pote ca se va numi trialismulu austro-ungaro-boemu.
Deca o astufeliu de reorganisare a imperiului, fara de a purtâ contu si de celelalte elemente naţionale aflatore in cadrulu acestei monarchii, va contribui la consoliderea seu din contra la desmem-brarea ei, acesta este o intrebare pe care ne o vomu respunde la tempulu seu. Pana atunci nu ne remane alta, decatu a veghiâ, a observâ cu atenţiune cele ce se petrecu in giurulu nostru si a fi prudenţi.	C a m i 1 u.
Dela diet’a Ungariei.
Discursulu //
deputatului Parteniu Cosma, tînirtu in siedinti’a dela 5 Maiu a. c. a dietei Ungariei in cestiunea limbei inagiare.
(Urmare.)
Numai la unu §. alu acestei legi voiu se mai reflectezu, care s’a esecutatu forte classicu.
§. 9 dice: „in tote acele procese civile si criminale, cari receru interventiunea advocatului, la jude-catori’a de I. instanti’a, in privinti’a limbei, cu privire atâtu la purtarea procesului câtu si la aducerea judecaţii, până candu nu va dispune legislatiunea definitivu in privintia organisarii judecatorieloru de I. instantia, si a introducerii procedurei verbali — se sustîne u sulu de pana aci.“
Intre sasi preste totu chiaru si după legile loru de mai inainte, era intre romani dela dipîom’a de Octobre incoce, se introdusese in multe locuri usulu de a se purtâ procesele in limb’a loru. Acestu usu neconvenindu ideiei de stătu magiaru, a trebuitu sistatu cu ori-ce pretiu. Ei! dar’ cum se se pota sistâ, candu legea ilu susţine? Ce nu se pote daca voesci, candu ai poterea in mana? S’au datu mana libera presiedintiloru dela tribunale câ ei propria auctoritate se sisteze folisirea altoru limbe decatu cea magiara, si prin ucasu presidialu se poruncesca advocatiloru, câ de aci incolo numai un-guresce se scrie, câ-ci esibite intr’alta limba nu se voru accepta. Presiedintii cu fidelitate au inplinitu acesta porunca, si eu astadi in tota tiera numai unu tribunalu cunoscu, unde nu s’au urmatu astfelu. (Care e acela?)
Nu-lu tradau! (Ilaritate!)
Partidele in contra acestei călcări de lege arbitrarie s’au folositu de totu feliulu de remedii ce numai se potu cugetă. Unii au apelatu la tabl’a regesca. Tabl’a regesca au disu, ca „de-ore-ce decişi unea atacata nu se afla intre decisiunile apelabile enumerate tacsative in §. 294 a procedurei civile — apelata nu se pote incuviintia.
Alţii au datu gravamenu de nulitate. Inse Curtea de cassatiune a disu: câ „nu ea, ci numai judecătoriile de I. instantia sunt in dreptu a constata usulu legalu, dar’ si afara de acesta, casulu nu se afla intre cele tacsative enumerate in § 297 alu producerei civile; prin urmare gravaraenulu de nulitate se respinge."
Alţii au recursu la ministeriulu de justiţia. De
acolo inse li s’au respunsu câ: „judecătoriile sunt inde-pendinti in sfer’a loru de activitate, avendu forurile loru de apelatiune, si in căuşele procesuali ministeriulu pe cale administrativa nu se pote ingerâ; deci petitiunea nu se pote consideră."
Ei! ce se faci acum ? unde se mai cerci remediu ? Hai se mergemu la dieta, ea a facutu legea, ea negre-situ o va aperâ contra celoru ce o violedia. Au venitn deci aici si imi aducu bine aminte, câ din partea asta
—	stenga estreina — Stanescu, era din partea cea drepta estrema — Trauschenfels au interpelatu, mi-se pare inainte cu patru ani, pe ministrulu de justiţie de atunci Perezel câ: „are scire de acesta violare de lege? afla fapt’a presiedintiloru de la tribunale de conforma legii? si deca nu o afla conforma legii — este aplecatu a face dispositiuni câ se se respectedie legea?
Ministrulu Perezel au respunsu: câ „are scire de dispositiunile presiedintiloru, câ recunosce, câ acestu actu nu este conformu legii, inse se va nisui câ pe cale novelaria se se modifice legea ast-felu, câ se se potrivesca cu casulu." Acestu respunsu, onorata casa l’a luatu spre scire.
Deci in fati’a lumei au recunoscutu ministrulu de justiţie: câ cu iu ten tiu ne a violatu legea, câ a permisu organeloru sale subalterne se nu respectedie legea, si eamer’a, care a facutu legea, in locu se'lu pedepsesca, cu plăcere a aprobatu fapt’a ministrului.
Ei bine d-loru! deca legislatiunea ast-felu respectedia o lege cu care atatu de adeseori se mandresce înaintea lumei, celu putinu nu afirmaţi: câ aceea asigura pedeplinu interesele naţionalitatiloru, si nu ve provocaţi la ea câ la motivu de încredere fatia de altu proiectu de lege, ca-ci prin asta deveniţi suspiciosi câ totu ast-felu veţi respectă si legea, ce voiţi se o aduceţi.
On. casa! Trecendu acuma la meritulu obiectului nu voiu atinge partea teoretica a aceluia — «a-ci acesta atatu este de lămurită prin deputaţii ce mi-au premersu, in catu câ si eu se o mai atingu, este intr’adeveru superfluu. Cu permissiunea d-vostra deci, me voiu res-tringe pe catu se pote de scurtu la partea practica a proiectului, ca-ci acesta este care pentru nationalitati pote deveni mai funesta.
Precum bine au observatu d-lu deputatu Mocsâry: vecsatiunile voru fi neevitabile numai decatu la antaiulu pasiu, candu se va incercâ gubernulu se pună in lucrare aducend’a lege, si anume: la constatarea aceloru scole poporale cari dejâ posedu invetiatori cari sciu limb'a magiara, pentru câ in acelea numai decatu va ave se se introducă studiulu limbei magiare.
Cine va constată acesta? Gubernulu prin organele ce i le pune legea la dispositiune.
Cine sunt aceste organe? Sunt inspectorii si asia numiţii visitatori de scole.
D-loru! Cine crede câ aceste organe sunt capace de unu ast-felu de lucru — acela nu petrece cu atenţiune cum se făcu denumirile la noi pe acestu terenu! Acela nu vede cumca aci nu este recerinti’a principala, câ respectivulu se fia intr’adeveru aptu de postulu ce are a ’lu ocupă.
Eu cunoscu o suma de inspectori de scole, cari se pricepu la ori ce in lume numai la invetiamentu nu.
Cunoscu inspectori de scole, cari de locu nu pricepu limb’a propuuerei aceloru institute, asupra carora sunt chiemati a esercitâ inspectiunea.
Fiindu lucrulu ponderosu si cunoscutu mai multora cari me potu combate deca n'am dreptu, voiu amintf numai pe unulu, — pe celu din Aradu.
Acestu inspectoru a venitu acolo dintr’o provincie, unde de locu n’au avutu ocasiune se auda limb’a roma-nesca. Nu dicu câ nar’ fi aptu de inspectoru scolariu, pentru câ mai inainte a fostu profesoru de liceu, dar’ nu este peutru Aradu, pentrucâ precum singuru martu-risesce: din limb’a romana — din limb’a invetiamentului mai a totalitatii scoleloru pe cari are se le inspectionedie
—	nici unu cuventu nu scie.
Acuma intrebu eu: pe langa tota bunavointi’a, cum va pote corespunde chiamarei sale, in prim’a linie in preparandi’a conf. gr. or. romana din Aradu, candu o va cercetă cu scopu câ se vada cu ce resultatu se propune acolo limb’a magiara? Ca-ci limb’a propunerii in amintita preparandie este cea romana, deci si studiulu limbei magiare se va propune intr’o limba ce elu nu o pricepe ?
Mai departe, la esamenulu de calificaţiune, care se face inaintea unei comissiuni consistoriale, si la care după proiectu va trebui se asiste cu votu decisivu si inspectorulu scolaru — canditatulu de invetiatoriu se va esaminâ in limb’a romana: cum va fi in stare acestu inspectoru se judece, câ este aptu seu ba respectivulu de-a propune in scol’a poporala studiulu limbei magiare ? pentru câ spre acestu scopu, câ studiulu limbei magiare se se propună cu resultatu in seolele poporale, nu se pote pretinde cu dreptu cuventu, câ respectivulu se scie perfectu limb’a unguresca, si câ esamenulu se’lu depună in limb’a magiara, ci celu multu se cunosca elementele si regulele limbei magiare.
Deci unu asemenea inspectoru nu va fi in stare nici a esaminâ, nici a califică pe candidate, si din acesta causa este inpossibilu câ se’si inplinesca chie-marea cu dreptate si cu obiectivitate.
Pentru visitatori de scole este unic’a calitate precum vedemu: câ ei se nu fia de naţionalitatea aceea, careai aparţinu seolele pentru cari se denumeseu (con-tradiceri.) De aceştia se cerca!
Aceştia nu sunt toti atatu de culţi si atatu de nepreocupati in acesta privintia, câ o cestiune atatu de delicata se o pota bine deslegâ. Nu voru fi toti in stare, câ se pricepa intentiunea ce o manifesta minis-trulu de culte, câ se lucre in direcţiunea ce li-o croesce legea, si câ se aiba tactulu recerutu câ se nu vateme auctoritatile scoleloru confessionale; ci me temu, câ ei isi voru aflâ chiemarea cu totulu intr’alta, câ ei se voru
173
OBSERVATORI ULU.
nisui se lucre in acea direcţiune, câ se arate opiniunei publice raagiare, ce resultate mari sunt in stare a produce ei in interesulu magiarisarei?
Si acesta ve dâ locu la conflicte continue intre auc-toritatile bisericesei si intre gubernu, si voru nutri si atitia temeri cotinue in poporulu ingrijitu de liinb’a si naţionalitatea sa.
Era datori’a d-lui ministru de culte se ne dea desluciri multiumitore la o intrebare nedeslegata in pro-iectu, ca-ci i sa pusu acesta intrebare, si anume: cine va ave se decidă atunci, candu intre comissiunea esa-minatore si intre inspectorulu scolaru va ti diverginta de păreri, in privinti’a califlcatiunei candidatului de invetiatoriu, referitoria la liinb’a magiara? In acesta privintia asiu fi doritu eu desluciri dela d-lu ministru, si dora asiu fi devenitu molcoinitu pentru viile mele ingrijiri ce le am fatia de acestu punctu de natura prea delicata, inse n’am capetatu.
On. casa! Afara de tote acestea pentru noi romanii gr. or. mai este in contra acestui proiectu si unu motivu, o îngrijire asia dicendu speciala, carea precum d-lu ministru asia si d-lu raportoru ar trebui se o cu-nosca prea bine, ca-ci cartea din care o pote vede este pe tribun’a d-sale, si acei cari voescu se deslege o cestiune atatu de ponderosa ar ave datori’a in prim’a linie, se cunosc a interesele tuturoru cetatie-niloru patriei.
După Statutulu nostru organicu sanctionatu prin Maiestatea Sa, biseric’a si sol’a intr’atâta sunt legate una de alta, in catu una fara alta nu potu se esiste, ba biseric’a este condiţionată chiar’ dela scola, ca-ci după §. 1 alu st. org. numai acele comune bisericesei potu forma paroehii matre, cari susţinu celu putinu o scola poporala, er’ după §. 2 acele cari nu inplinescu acesta conditiune se degradedia la filiala.
Ne tememu deci si cu dreptu cuventu, câ deca se va esecutâ legea din cestiune cu tota r gorea, si deca precum se intentionedia, si din motivulu nepracticabilitatii ei — ca-ci este de prevediutu câ introducerea studiului limbei magiare in şcolile nostre confessionale nu va pote obţine resultatulu ce se ascepta — se va aplica §. 15 din Art. 38: 1868. scolele nostre confessionale se voru preface in scole comunali, comunele nostre bisericesei isi voru perde dreptulu de parochia, si nu numai câ voru fi lipsite de conditiunea bisericei, ci totodată poporulu va fi lipsitu si de cultulu Domne-dieiescu regulatu, era prin acesta va decade in moralitate.
D-loru! Eu nu sunt atatu de orbitu de superbia naţionala câ se nu vedu numai virtuţile connationali-loru mei, era scăderile loru se le retacu, ci precum sciu aprecia virtuţile, asia recunoscu si slăbiciunile loru.
(Va urunâ.)
Transilvani’a.
—	Sibiiu. — (Dela sinodulu arc hi diecesanu.)
(Urmare.)
—	Siedinti’a XIV. In siedinti’a acesta, care fii si cea din urma a sessiunei sinodului din anulu acesta deputatulu Joanichie Olariu face urmatorea propunere: Prea venerabilulu sinodu se binevoiesca a conclude, câ pe venitoriu se se aplacidese oficieloru proto-presbiterale câ pausialu de cancelarie pe fia-care anu o remuneratiune in minimum de 60 fi. v. a. din fondulu archiepiscopiei. — Se transpune comissiunei pentru propuneri.
Deputatulu Anania Trombitasiu face urmatorea interpelatiune: Incercatâ Inaltu preasantia Sa părintele arcbiepiscopu a satisface concluseloru sinodale din 1877 si 1878 cu privire la paşii ce sunt a se face pentru modulu distribuirei ajutoriului de stătu? Si daca nu, are de cugetu a satisface acestoru concluse la timpulu oportunu.
Presidiulu respunde: ca după incheiarea sessiunei anului trecutu, avendu a se ocupa cu pregătirea agen-deloru congresului nationalu bisericescu, nu a potutu grăbi a’si cautâ ocasiune pentru a satisface aceloru concluse. După congresu an intrevenitu si alte inpre-giurari cunoscute membriloru sinodului, cari l-au adusu la convingerea ca, nu este oportunu in inpregiurarile esistente a resusciţi la loculu seu aceste intrebari. De altcum a crediutu, ca este chiaru in interesulu nostru a aştepta o ocasiune mai binevenita in acesta privintia, candu isi va tine de datorintia a satisface conclusului sinodalu.
Interpelantulu se declara multiumitu cu respunsulu. — Spre sciintia.
Urinesa la ordine raportulu comissiunei tinantiâre. Raportorulu comissiunei Anania Trombitasiu raportesa despre inventariulu generalii alu averei archidiecesei si alu tipografiei archidiecesane. Se ia spre sciintia.
In legătură cu objectulu de sub Nr. precedentu, Sinodulu decide: câ pe viitoriu fundatiunea pentru cele doue eparchii se nu se mai numere intre fondurile archidiecesei ci intre deposite, ^r’ comissiunea tipografiei archidiecesane se compună pe viitoriu inventaru specialii despre intrega sa avere.
Urmesa la ordine raportulu comissiunei pentru propuneri: Raportorulu A. Trombitasiu cu privire la propunerea dep. Ioanu Popea de a se escrie premii pentru cârti didactice din raionulu invetiamentului reli-giunei in scolele elementare si gimnasiale, propune: A se luâ deocanulata acesta propunere dela ordinea dilei. -— Sinodulu decide: Obiectulu din cestiune se transpune consistoriului spre a’lu studia si a veni cu o propunere in meritu la cea mai de-aprope sessiune a sinodului.
Acelasiu raportoru raportandu despre propunerile dep. I. Boteanu câ loculu de scrutiniu la alegerea de-putatiloru mireni si loculu de alegere alu deputatiloru clericali in cerculu electoralu IV (Deva) se se strămute
dela Deva la Orastie; si a deputatului I. Popea, câ loculu de scrutiniu alu cerc. XVIII Brasiovu, pe viitoriu se se strămute dela Sacele la Brasiovu, propune si sinodulu decide: Propunerile din cestiune se transpunu consistoriului archidiecesanu spre competenta afacere.
Acelasiu raportoru raportandu despre propunerea dep. I. Boteanu, câ pe viitoriu traetulu propresbiterialu alu Orastiei se fia tacsatu de class’a Il-a de nu de a IlI-a propune si sinodulu decide: Se transpune consi-storihlui spre competenta afacere.
Cu privire la propunerea consistoriului archidiecesanu de sub Nr. 554 ex 1879 de a se ficsâ vre-o suma din fondulu de 30,000 pentru cumperarea unei cantitati ore-care de pamentu spre asigurarea subsistentiei pa-rochului nostru din Muresiu-Osiorheiu, acelasiu raportoru propune si sinodulu decide: consistoriulu archidiecesanu se insarcinesa a cumperâ prin conlucrarea comitetului parochialu din M.-Osiorheiu din fondulu de 30,000, successive pamentu, care remanendu proprietatea acestui fondu se se dea spre usufructuare parochului si respective protopresbiterului gr.-or. din M.- Osiorheiu.
Urmesa la ordine raportulu comissiunei pentru budgetulu cassei. Raportorulu George D a n i 1 a propune si sinodulu decide:
1)	Diurnele deputatiloru sinodali pentru sessiunea presenta si ale membriloru comissiunei generale se statorescu cu 3 fi. pe di, remunerandu-se numai presen-tiele efective, er’ la esterni cu doue dile mai inultu, computanduli-se timpulu venirei si intorcerei dela sinodu.
2)	Deputatiloru esterni li se rebonifica si spesele de drumu avute efectivu in proporţia presentieloru.
3)	Competentiele, ce au a se licvida de biroulu sinodalu se voru acoperi din vre-unu fondu archidiecesanu disponibilu, pelanga restituire din colectele ulteriore ce se voru face spre acestu scopu.
4)	Pentru .acoperirea speselorn biroului se stato-resce suma de 20 fi.
5)	Cu esecutarea acestui conclusu se insarcinesa consistoriulu archidiecesanu, care pe viitoru va ave a procurâ de timpuriu datele de lipsa, relativu la depărtarea fia-carui deputatu in direcţiunea liniei calei ferate dela loculu tinerei sinodului.
Acelasiu raportoru cu privire la cererea alesului dar’ neverificatului deputatu I. Bojitia, pentru asignarea diurneloru pe 5 dile, si a speseloru de drumu in suma de 8 fi. 10 cr. sinodulu decide: deputatului neverificatu I. Bojitia i se rebonifica competentia de drumu cu 8 fi. 10 cr. si diurnele din 7—12 Aprile inel. cu 3 fi. pe di. Cu esecutarea conclusului se insarcinesa biroulu sinodalu.
Cu privire la cererea dep. A. Trombitasiu pentru rebonificarea speseloru de călătorie si a diurneloru ce’i competu câ membru alu comissiunei esmise prin sinodulu archidiecesanu din 1878 Nr. 79 in afacerea convocarei congresului si consistoriului metropolitanu, acelasiu raportoru propune si sinodulu decide: Spesele de drumu si diurnele de 3 fi. pe dilele specificate in petitiunea sa se se avisese prin biroulu sinodalu la cassa.
(Va urmi.)
Romani'a.
Mesagiulu clomnescu.
Domniloru senatori,
Domniloru deputaţi,
Deschidiendu sessiunea acestei noui legislaturi, constatu, cu o adeverata multiumire, liniştea deplina cu care s’au facutu alegerile generale.
Acestu faptu, datoritu intieleptiunei poporului romanu si legalitatiei stricte care s’a pazitu in timpulu alegeriloru, este cu atatu mai insemuatu, cu catu aceste alegeri se faceau in midiuloculu preocupariloru celoru mai grave si potu dice totu-odata si celoru mai legitime.
In adeverii, in urnTa sacrificieloru ce tiera isi inpusese pentru a esi cu onore diu dificultăţile aduse de ultimele evenimente si in fatia situatiunei ce ni se crease de congresulu de Berlin, era natu-ralu câ emotiunea resimţita se producă in tiera o agitaţiune si o ingrijire generale, ingrijire, cu atatu mai mare, cu catu fia-care se intrebâ, care era limit’a cerintieloru ce se manifestase prin tractatulu de Berlin, care va fi limit’a concessiuniloru ce se poteau face acestoru cerintie.
Cu tote acestea, cu neliniştea care coprinsese spiritele, resultatulu a doveditu, odata mai multu, ca poporulu romanu, bravu si tare pe campulu de batae, scie se fia blandu si pnidentu in luptele din uauntru si se se mantie neclintitu pe tiermulu legalitatiei.
Acelasiu patriotismu. aceiaşi iutieleptiune, de care a datu proba naţiunea, sunt sicuru ca le voiu găsi si in representautii ei. Sunt convinsu ca toti, fara distinctiune de partite si opiuiune, veţi sci, câ in tote inprejurarile mari. a pune interesele generale mai presusu de ori-ce alte consideratiuni, si nu ve veţi inspirâ in lucrările d-vostra de catu de marele interese ale tierei si de indestularea adeverateloru ei trebuintie.
Domniloru senatori,
Domniloru deputaţi,
Preocupatu de a pune capetu lupteloru, care de secoli iusangera peninsura balcanica si tulbura periodicu pacea Europei, congresulu dela Berlin a voitu in noua ordine de lucruri ce crea in Orientu,
se intemeiese pacea prin suprimarea inegalităţii di-feriteloru nationalitati si religiuni.
De si Romani’a erâ cu totulu in afara din cerculu acestoru lupte, totuşi, printr’o regretabila si persistenta confusiune, Europ’a ne-a inglobatu si de astadata in lumea orientala. Art. 7 din Con-stitutiuue dâ, din nefericire, o arma contra nostra, acelora carii aveu interesu se prelungesca neintie-legerea si astufelu paralisa acţiunea nostra contra uneltiriloru reu voitore.
Din caus’a acesta n’amu reusitu inca deplinu a convinge diplomaţia europena, ca naţiunea romana nu a fostu nici odata si nu este nici astadi animata de spiritu de intolerantia si ca, din contra ea a inpinsu adese ospitalitatea pana la neprevedere.
Candu după caderea Constantinopolei, creştinii din Orientu fugeu inaintea semi-lunei triumfatore, ei găsiră aici unu asilu sigura; romanii le deschiseră bratiele cu căldură si fara reserva. Candu mai tardiu inse prin tendintiele loru doinnitore sub re-gimulu domnieloru fanoriote, ei deveneu unu pericolu pentru tiera, unu obstacolu pentru desvoltarea ei naţionala, Romani'a, amenintiata in esistentia ei luptâ neincetatu câ se scape de acestu reu, si acesta lupta seculara nu se termina de catu in 1821 prin triumfulu ideei naţionale.
Totu astfelu mai tardiu, candu Israelitii, persecutaţi in alte state, au navalitu cu gramada la noi, acesta imigratiune a fostu incuragiata de ospitalitatea tradiţionala a romaniloru, de tolerautia ce gasea aici.
Candu inse acesta imigratiune, ajutata in parte de nepăsare si nestabilitatea guberneloru de atunci, a luatu, mai cu sema in judetiele de peste Milcovu proportiuni mari, si se presinta cu caracterulu unei adeverate invasiuni! — candu acesta aglomeratiune poternica a unui elementu strainu, apasâ greu asupra desvoltarei comerciului si industriei naţionale, si mai cu sema asupra poporatiuniloru rurale, nepre-gratite a luptâ contra explbtarei nmneei si a acti-vitatiei loru; — atunci temerile si îngrijirea s’au redicatu fireşte in sînulu natiunei si astfelu, in diferite renduri, gubernele au crediutu ca potu inla-turâ pericolulu prin restictiuni legislative, in rendulu carora, in cele din urma, a fostu si art. 7 din constitutiune. Der’ aceste restrictiuni, fara a ga-rantâ in modu eficace interesele nostre economice, n’au servitu de catu a espune tiera la cele mai nedrepte banueli de intolerantia religiosa.
Facendu se dispara din aceste dispositiuni legislative aceia-ce le ar pote inprimâ caracterulu unei esclusiuni religiose si punendu-le in acordu cu marele principiu, ca nimenea se nu fia inlaturatu dela folosintia si esercitiulu unui dreptu pentru causa de religiune, vomu dâ satisfacere principalei preocupări , care a dictatu art. 44 alu tractatului de Berlin.
Cu tote ca independentia o castigasemu prin propriele nostre fortie, pentru a ne admite inse in concertulu stateloru europene, poterile cele mari au potutu cere dela noi câ se ne couformamu ideiloru generale, cari predomina in tierile civilisate. In regularea cestiuniloru de detaliu inse, ele n’au cu-getatu, ele nu poteau cugetâ a ne inpune solutiuni absolute, contrarie intereseloru nostre celoru mai vitale.
Nici cainerile trecute, nici gubernulu meu nu au prejudicatu intru nimicu resolvarea acestei ce-stiuni. Ea se presinta intrega deliberariloru d-vostre. Este o datoria imperidsa se’i damu o neintardiata solutiune. Ve aparţine d-v. câ, prin mesurile intie-lepte ce veţi luâ, se asiguraţi in acelasiu timpu, atatu interesele nostre din uauntru, catu si positiunea României in privirea raporturiloru internaţionale.
Candu acesta grea cestiune va fi terminata, veţi ave, d-loru senatori si d-loru deputaţi, a ve ocupâ de alte legi si reforme, nu mai putinu necesare.,
Organisarea definitiva a Dobrogei, crearea unei banei de scomptu si de circulatiune si unei case de economii, constructiunea de intreposite si dockuri la porturile principale, reorganisarea si desvoltarea instructiunei professionale si agricole, infiin-tiarea de comiţii agricole, sunt atatea iubunatatiri de natura a chieraâ inainte de tote atenţiunea d-v.
Nu trebue, in adeveru, se uitamu, ca numai prin asemenea institutiuni si reforme vomu pote asicura viitoriulu nostra, ne vomu pote pune la adapostu de ori-ce pericolu.
In marea transformare a Orientului numai printr’o activitate constanta si neobosita pe terenulu economicu si intelectualu vomu pote pastrâ positiunea ce ne amu creatu prin energia nostra, prin bravur’a ostasiloru nostrii.
Sunt convinsu domniloru senatori, si d-loru deputaţi, ca si pe acesta cale si pentru resolvarea
174
OBSERV ATORIULU.
tutuloru mariloru cestiuni de interesu generalii, veţi dâ gubernului Meu totu concursulu de care va avea trebuintia, si gratia unirei si silintieloru tutuloru, vomu pune basele unei noui ere de progresu si de prosperitate, si vomu intari edificiulu nationalu.
Ast-felu provedintia va bine-cuventâ lucrările d-vostra si atatea sacrificii făcute de naţiunea in-trega voru dâ rodulu ce tiera aştepta dela densele.
In virtutea art. 95 din constitutiune Eu declaru deschisa sessiunea extraordinara a adunariloru
leSuit<5re	Carolu.
(Urmesa semnaturile ministriloru).
— Bucuresci, 15/27 Maiu 1879.*) (Cores-pondentia particulara a „Observatoriului.) Domnule redactoru ! In numerulu 37 alu stimabilului d-vostra diariu, la ultimulu alineatu alu rubricei „Revista politica ", se citesce urmatorele :
„Este inveselitore si linistitore scirea ce ne aducu telegramele din Bucuresci, ca intr’o adunare electorala d. Emiliu Costinescu simpathiculu si spiritualului deputatusi redactoru alu diariului „Romauulu" a propusu urmatorea deslegare a cestiuni Jidaniloru si adeca: Se se acorde drepturile de ce-tatienu romanu si deplina egala indrep-tatire tuturoru jidaniloru, cari s’au nascutu in Romani’a, cari n’au fostu nici o data sub protectiune streina si cari s’au supusu legei de in rola re."
Nu asiu fi luatu curagiulu a ve adresa aceste câteva linii, daca espressiunile linistitore, inveselitore, nu m’ar fi cufundatu intr’o adenca mirare.
Ore pentru ca aceste cuvinte au fostu rostite de simpathiculu si spiritualulu redactoru alu „ Romanului ", este inveselitore si linistitore scirea ce v’a adusu telegramele din Bucuresci ? Seu pentru ca insa-si deslegarea propusa de d. Costinescu se bucura de aceste calitati ?
Mirarea ce m’a coprinsu, nu a fostu causata de solutiunea d. Costinescu, câ-ci, câte capete, atâtea idei, ci mai cu sema de calificările, inveselitore cu cari precedaţi dis’a solutiune.
Se esaminamu putinu acesta solutiune si se vedemu daca ne pbte inveseli si linişti.
Trei sunt conditiunile ce d. Costinescu cere de la unu Evreu spre a’i acorda drepturile de cetatienu. Nascerea in Romani’a, nedepen-dinti’a de vre-o protectiune streina si supunerea la legea recrutatiunei.
Prim’a conditiune o inplinescu jumetate, credu, din Jidanii aflători in Romani’a, secunda, o intr’u-nescu vreo 100,000, era a trei’a nici 500, si chiar’ aceşti cinci sute făcu parte din class’a de josu, inculta, sermana a poporului jidanu.
Neinplinirea acestei de a trei’a conditiune anulâdia orice efectu ale celoru doue d’anteiu. Astfeliu, vomu dâ acum drepturi la vreo 500 jidani, cari după ce au esitu din armata s’au apucatu de unu micu comerciu, era din cei civilisati, din cei culţi, avuţi, cari si acum joca unu rolu insemnatu in societatea romanesca nu vomu primi mai nici unulu in rendulu cetatieniloru, de orece pre forte putini au intratu câ voluntari, după terminarea resbelului, (eu nu cunoscu de câtu unulu singura).
I). Costinescu face dar’ din internplarea, ca unu Evreu a cadiutu la sortiu unu midiulocu, si celu mai poternicu de dobendire a nationalitati romane; si daca si pe viitorii va trebui se urmamu totu asia, pe fiacare anu va trebui, după terminarea operatiunei tragerei sortiloru, se inscriemu intre romanii cetatieni pe toti jidanii, cari cadiendu la sortiu nu voru desertâ. Vomu considerâ dar’ supunerea la legea de inrolare câ o cerere de natu-ralisatiune, seu câ o opţiune pentm naţionalitatea romana.
Dar’ nu credu, ca acdsta se fia bas’a pe care se accordamu fraţi’a, unoru streini.
Afara de aceste argumente, mie mi-a parutu de la inceputu, câ numai inveselitore nu pote fi orice solutiune s’ar dâ acum acestei cestiuni, pe singurulu cuventu, ca nu pote fi inveselitoru unu lucru inpusu, orica tractatulu dela Berlinu n e in pune a dâ o solutiune favorabila cestiunei na-turalisari jidaniloru ?
O proba forte curiosa, câ resolvarea acestei
*) Damu locu acestei corespondintie ce ni se tramite din capital’a României, si o recomandamu ceti-toriloru nostrii, pentru ca in ea se reflectedia deosebitele păreri, precum si stadiulu in care au ajunsu multu discutat’a cestiune a jidaniloru din Romani’a.
Red. „Observ." |
cestiuni ne este inpusa de tractatulu din Berlin, ca nu este, prin urmare, conformu cu vointi’a poporului, avemu in aceea, ca fia-care partida politica din tiera califica pe cealalta de ebreofila, o denuntia poporului câ tradatore a intereseloru natiunei, voindu a dâ naturalisarei ebreiloru o solutiune mai des-favorabila intereseloru ndstre, decum au da-o densi. Fia-care, se anuntia câtra poporu câ voindu a acordâ unu minimum de avantage acestei rasse.
Dar’ ce ne pretinde mai cu seina tractatulu de Berlin iu scimbulu recuuoscerei independintei ?
„Deosebirea de religiune se incetedie in pri-vinti’a admiterei streiniloru la naturalisarea romanesca."
Unde gasimu la noi acesta deosebire de religiune proclamata ? — In art. 7 din Constitutiune.
Dar’ art. 7 din Constitutiune, a abrogatu art. 9 din c. civ.: „Cei cari nu sunt de ritulu cresti-nescu, nu potu dobendi calitatea si drepturile prescrise de art. 16 din acestu codice."
Alt. 16 c. civ. arata modulu cum unu strei nu pote cere si dobendi calitatea de cetatienu romanu prin naturalisatiunea propriu disa.
A fostu dar’ unu momentu candu in legis-latiunea romana, orice strei nu pote dobendi drepturile de cetatienu.
De si dela promulgarea codicelui civilu până la art. 7 din constitutiune, timpulu a fostu scuitu, dar’ nici unu ebreu nu a cerutu naturalisatiunea.
Acum ni se pretinde abrogarea art. 7 din constitutiune.
Dar’ abrogandu’lu nu revenimu rationalmente la art. 9 din c. civ. ?
Si după art. 9 din c. civ. se dâ drepturi de cetatienu individului in parte, nu unei societăţi intregi, unei masse, unei categorii, cum se susţine de unii ca ne ar pretinde tractatulu dela Berlin.
A acordâ ebreiloru drepturi pe categorii macara, ar fi a’i favorisâ multu mai multu decâtu pe ceilalţi streini, cari sunt născuţi in tiera, crescuţi si traiescu continue in tiera.
Si noue ni se cere a’i face egali cu toti streinii fara distinctiune de confessiune.
Pentru ce amu dâ mai multu decâtu ni se cere ?
Care este omulu, caruia cerenduise in scliiin-bulu vietiei, sacrificiulu unui pecioru, ar dâ pe amendoue ?
Cum se se acorde drepturi pe categorii, adeca la unu numeru de omeni deodata, cari nu scimu daca dorescu acesta ?
Facut’a vreodată vre-o categorie de jidani, cerere tierei, câ se li se acorde drepturi egale, pentru câ astfeliu celu putinu, tiera dela sine, neumilita, nesilita, se declare, daca ar fi crediutu nevatamatoriu, necessitatea convocarei unoru camere de revidiuire a art. 7 din constitutiune ?
Nu.
Prin urmare, nici o alta solutiune, nu se pote dâ in acesta cestiune de câtu aceea ce este mai drepta, mai logica, mai conforma cu dorinti’a Europei de a se vedea in Romani’a abrogata dife-rinti’a de religiune.
Acordarea drepturiloru de cetatienie romana, individualinente, conformu art. 16 c. civ. — este singur’a solutiune ce o poteti privi nu câ inveselitore ci câ linistitore.
Opiniunea publica, si chiar’ cea ebreesca, se pronunţia din ce in ce mai tare pentru acesta solutiune.	— d. — p. —
Sciri diverse.
Capitulu bisericei catedrale gr.-cath. din Lugosiu, cu adenca intristare anuntia cumca:	Ilustrissimulu si
Reverendissimulu Domnu
Michailu Nagy,
Archi-Diaconu seu Lectora si Canonicu alu Bisericei Catedrale din Lugosiu, Prelatu Domesticu alu Santiei Sale Pontificelui Romanu, Abate seu Arehimandritu titu-lariu alu S. Măriei dela Almâd, D&canu Catedrale, Inspectoru Diecesanu alu Scoleloru Naţionale, Referente si Secretariu alu Tribunalului Matrimoniale, Esaminatoru Prosynodale, Esactoru Capitulariu, Membru la Comissiu-nea Administrativa a Comitatului Carasiu, si Asessoru alu S. Scaunu Consistoriale,
in urm’a unui morbu indelungatu după provederea cu ss. Sacramente ale inoribundiloru a adormitu in Domnulu in 5 1. c. la 4 ore deman. in anulu 62-lea alu vietiei, 39-lea alu preoţiei.
Funcţiunile funebrali s’au tienutu in Biseric’a Catedrala in 6. 1. c. la 4 ore p. m.
In eternu amintirea lui!
—	(O ploi a torenţiala cu grindina) a cadiutu sambeta in 7 1. c. asupra Sibiiului si giuru, fara câ se fi causatu inse vre-o paguba considerabila. Preste totu prin părţile acestea de cateva septeinani domneşte unu tempu forte anormalu. Caidurile sunt tropicale si ploi’a ce au cadiutu in abondantia n’au fostu in stare se recoresca atmosfer’a. Se pare câ si candu ne amu afla in lun’a lui cuptoriu si a caniculeloru.
—	(De coinissaru regescu pentru Sze-ghedinu) a fostu denumitu d. Ludovic Tisza fratele actualelui ministru-presiedinte alu Ungariei. Acestu comissaru regescu, care a fostu denumitu cu missiunea de a reinfiintiâ Szeghedinulu „mai frumosu decâtu cum a fostu," este inzestratu cu plenipotentie forte mari, dar’ totuodata si cu o lefa anuala de 20.000 fi. v. a.
—	(Consecintiele administratiunei ma-giare.) In anulu trecutu a emigratu in Romani’a din comitatulu Sibiiului si giuru preste 2000 individi parte sasi, parte romani. Inpreuna cu acei emigraţi au esitu din tiera si unu capitalu de 200.000 fl. v. a. din care s’au reintorsu numai 14.000 fl,
—	(Societatea academica romana din Bucuresci) care a fostu convocata in sessiune estra-ordinara, pentru transformarea ei in „Academia romana" si-a inceputu lucrările in ser’a de 6 1. c. tî-nendu’si prim’a sa siedintia la care au fostu presenti cea mai mare parte a membriloru. In acea siedintia, după desbateri animate, s’a decisu a se rechiemâ in sînulu academiei, d-nii V. Alesandri, T. Maior eseu si P. Ep. Melchisedecu, foşti membrii demissionati.
—	(O moştenire fabulosa). Subt acestu titlu cetimu in diariulu „Timpulu" din Bucuresci urmatorele :
„Faptulu ce descriemu pare (ie necrediutu, cu tote acestea e adeveratu si fericitulu mostenitoru e unu cetatienu romanu.
Eata amenuntele:
înainte de acesta cu 20 ani, muri in Angli’a unu anume Trausch. Reposatulu de origine din Austri’a ave in Angli’a o fabrica mare de masine, cu reputaţie forte intinsa. Cu acesta industrie elu isi aduna unu capitalu de peste 13.000,000 lire sterlinge, pe care la morte ilu testa unui nepotu alu seu, despre care sciâ câ trăieşte in Austri’a. Autorităţile engledie indata după deschiderea testamentului, au facutu publicatiuni intinse si au cautatu pe mostenitoru. Elu inse nu erâ in Austri’a, dar’ se afla, câ acestu fiiu alu norocului ar fi in Romani’a. Ast-felu urmara cercetările in timpu de 16 ani.
In fine, acum 4 ani, fericitulu mostenitoru, care e in tiera la noi, primi o comunicare, prin care i se facea cunoscutu, câ mosiulu seu murindu, i laşa acea colosala avere. Acesta inse nu voiâ se credia, câ fortun’a l’ar fi facutu unu fiiu asia de desmerdatu alu ei, si in bun’a sa credintia a respunsu câ nu elu este mostenitoriulu, numai pentru câ, din scrierea numelui reposatului lipsea unu C.
Mai trecură 4 ani, in care timpu s’au facutu cercetări noue, din cari a resultatu scirea, câ elu e adevera-'tulu mostenitoriu.
După tote acestea acum trei dile, d. Trausch, ca-ci acesta e numele mostenitoriului, primi o noua comunicare prin care erâ declaratu de domnu alu celoru 13 milione lire sterlinge. Cu tota indoial’a ce avu mai inainte, acum se convinse si d-sa câ lucrulu nu e fabula ci adeveratu. Bucuri’a sa cu dreptu cuventu e mare.
Pe langa 13 milione lire ster. d. Trausch, — care e unu reputatu profesoru de chemia la scol’a de farmacie, directoru generalu alu farmacieloru Eforiei spitale-loru civile din capitala si ajutoru in laboratoriulu de chemia alu d-lui Bernard — pe langa acelu capitalu d-sa mai primeşte câ dobanda pe cei 20 ani, sum’a rotunda de 75 milione franci.
Acum potemu dice, câ avemu in Romani’a unu nabobu pe care ilu felicitamu pentru noroculu ce avu.
Cu acesta ocasiune simtimu o bucuria aflandu câ d. Trausch a declaratu amiciloru sei, câ d-sa, câ unulu care sta de atatia ani intre noi, unde si-a stabilitu fa-mili’a si are cetatieni’a romana si atatea suveniri si cunoscintie, va remane totu in Romani’a.
I). Trausch in urm’a acestui norocu, a facutu si mai multe promissiuni. Ast-felu a declaratu câ dâ tutuloru colegiloru sei din farmacia unu milionu si juni. lei, câ sei inparta intre ei.
Efori’a spitaleloru civile voiâ de mai mulu timpu se reconstruesca spitalulu Colti’a, dar’ n’avea fonduri de ajunsu. I). Trausch a promisu acum, câ va reconstrui d-sa cu propriele’i mijloce, de susu pana josu acelu spitalu.
Cunoscendu caracterulu d-lui Trausch, credemu câ d-sa isi va tîne promissiunile. Prin acesta va castigâ iubirea tierei.
Editoru si redactoru respons. <*. Ilari tiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Kra»U*t in Sibiiu.