Obaerratoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea gi sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 ana intregu 7 fi., pe 6 luni 3 fi. 50 cr., dusu la ca** cu 1 fi. mai multu pe anu; — trimiau cu poat'a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fi., pe 6 luni 4 fi. — In atrainatate pe 1 anu 10 fi. adu 22 franci, pe 6 luni 6 fi. adu 11 franci; — numeri singuratici ae dau c&te cu 10 cr.
OBSERVATORIULD
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
A
ae platescu pe serie adu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare e&te 7 cr., la adou’a ai a trei’a cAte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenuraeratiunile se potu face in modula celu mai usioru prin assem-naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatorii!Iu in Sibiiu.
Nr. 41.	Sibiiu, 23/4 Iuniu 1879.	Anulu II.
Cuventarea
Bustritatiei Sale episcopului Dr. Victoru Mi-halyi de Ap si’a tînuta in casa Magnaţiior u la 13 Maiu 1879 cu ocasiunea desbaterei proiectului pentru introducerea limbei tnagiare că studiu obligata in tote scotele poporale.
(Urmare si fine.)
Pornindu din aceste dispositiuni corespundie-tore, decumvâ spre instruirea limbei, carea nu e materna, se va statori timpu pucinu nu se va ajunge resultatu, si acesta nu pdte se fia scopulu acestui proiectu de lege; era de cumva spre instruirea limbei carea nu e materna se va croi timpu mai multu, sbu atâta timpu câtu si pentru propunerea limbei materne: atunci deja, nu numai gramatic’a seu limb’a in sine luata, ci cu ajutoriulu cailei de lectura la inceputu credu in estensiune mai restrinsa, dara se voru propune mai tote obiectele prescrise si in limb’a carea nu e materna.
Si de orece poporulu romanescu iu urm’a re-latiuniloru urbariale camu de comunu a formatu comune merunte, si cele preste 3000 de scole poporale cu limb’a de propunere romanesca, camu de a rendulu sunt neste scole nedespărţite provediute numai cu cate unu docente: de sine urmedia, ca după punerea in lucrare a acestui proiectu de lege iu scblele poporale elementare romanesci pre langa limb’a materna, si limb’a, carea nefiindu materna se introduce câ studiu obliga tu, se va eluptâ la gradulu de alu douile centru alu instructiunei elementare.
De aci neaparatu va urma, ca in care mesura se va bucura de privilegiu si de favoru vre-o limba spre a-si scote la valbre influinti’a si latirea: in acea mesura va perde terenulu cealalta limba; — mai vîrtosu deca luarnu in cousideratiune teori’a cea de curendu forte intonata, după parerea mea inse greşita, ca adeca celu ce scie pre ori si ce cale se-si asecuredie conditiunile influintiei, acela deodata si-a asecuratu si indreptatirea influintiei proprie. — Repetiescu, ca iu care’mesura se va inpartasi de privilegiu si de favoru una limba spre a da valore influintiei si latirei proprie, iu aceeaşi mesura va perde din influinti’a sa cealalta limba, pana in urma din destulu data in laturi, va fi constrinsa a-si ceda positiunea de pana atuncia, si a capitula inaintea rivalului ei, precum o dovedescu acesta luminatu multe esemple din streinetate si a unoru tînuturi din patria locuite mai iuainte de romani. — Din aceste cause, după modest’a mea precepere nici decâtu nu me indoiescu, ca după punerea in lucrare a acestui proiectu de lege, toti cei ce in fapta voru cerceta scolele elementare poporale, voru invetiâ limb’a poterei de stătu; me indoiescu inse de aceea ca acesta limba o voru pote invetiâ fara scadiementu in privinti’a cunosciintiei limbei loru materne.
Ce se tine de aceea, câ sta in interesulu insusi alu poporului romanu, câ se invetie limb’a statului, spre a-si pote aparâ drepturile constituţionali, — inainte de tote voindu a reflectâ la cuvintele llus-tritatiei sale preameritatului episcopu alu Neosolului, indrasnescu a observâ, câ Art. de lege XLIV din anulu 1868 dejâ din destulu s’a ingrigitu, câ fiesteeare cetatienu alu patriei se-si pbta aparâ drepturile sale in limb’a s’a materna atâtu in sal a jurisdictiuniloru administrative, câtu si inaintea tri-bunaleloru.
Atara de aceea nu se pote negâ, câ nu numai inteliginti’a si class’a industriale romanesca, ci ori si care fiiu alu patriei, care a avutu interesu de a invetiâ limb a poterei de stătu, cu pretiulu a ori si ce ostenbla si sacrificiu o a invetiatu aceesi in trecutu, si de securu o vâ invetiâ si pre venitoriu.
Inse precum stâ aceea, câ singuratecii in urm’a instructiunei midiulocie si mai inalte sunt in stare mai multu ori mai pucinu pre cont’a limbei materne a invetiâ bine ren si alte limbe: tocma asia nu se pote trage la indoiela nici aceea, câ unu intregu poporu compactu nu e in stare a vorbi in asemenea mesura nici doue limbe tempu mai indelungatu, cu
atâtu mai pucinu pe durata. — Pentru ca decumva toti locuitorii vreunei comune ori vreunui districtu vorbescu in asemenea mesura doue limbe, acei locuitori cu privire la limb'a loru materna dejâ se afla in stadiulu de trecere, acolo limb’a carea mai de aprope s’a redicatu la valbre, probabilu ca in scurtu tempu va coprinde loculu limbei materne, carea neaparatu se da uitarei.
Dara cu privire la singuratici este lucru de comunu cunoscutu, câ An. de lege XXXVIII din 1868 in §§-i 64 si 74 s’a ingrigitu câ aceia se pbta invetiâ limb’a oficiala a statului, candu intre obiectele de invetiamentu obligatore la scolele poporale superiore si la scolele civile, unde limb’a de propunere nu e cea magiara, s’a susceputu si limb’a cea magiara. — Cu acesta ocasiune nu potu retace acea echitabila dispositiune a acestei legi, in urm’a careia intre obiectele de invetiamentu obligatore de pre la scolele civile, acolo unde limb’a de propunere este cea magiara, limb'a germana are se se propună numai incependu dela cursulu alu treilea, care cursu corespunde classei a trei’a gimnasiale, candu adeca tinerulu este dejâ capace a vorbi si a scrie corectu iu limb’a s'a materna, precum si a face comparatiune intre cunoscintiele sale din limb’a materna, si intre însuşirile limbei, carea are se-o invetie.
Apoi aserţiunea, câ si cum din privinti’a cul-turei publice de es. poporulu romanescu nu ar fi iu stare iu limb’a s’a materna a-si castigâ cunoscintiele acelea, care se receru pre gradulu instructiunei poporale elementare; ori câ si cum acelu | poporu in limb'a s’a materna nu ar’ fi in stare a cunosce simtiementele iiibirei de patri’a si ale patriotismului,' cari in decursulu multoru vecuri le-a doveditu totudeauna iu fapte: aceste si alte asemenea insinuatiuni sonore se devalvedia la valbre propria, indata ce nu se perde din vedere respectarea drepturiloru asecurate prin legi, de orece ce-tatienulu patriei, care se bucura de drepturi si se inpartasieste in sentintia si in limb’a s’a materna, e capace a precepe beneficiulu de care se face partasiu, si acesta ilu insufletiese si-ilu inpintena mai cu potere a-si iuplini cu bucuria datorintiele patriotice cele mai grele.
Se supunemu inse câ este iu interesulu poporului si nu alu altora, câ toti membrii lui, neluandu afara nici muierile, se invetie limb’a oficiala a statului : cu tote aceste se ve induraţi a-mi iertă, deca pre campulu instructiunei poporale afirmu, câ se tine de sfera de dreptu a poterei parintesci a detiermuri, cum si in ce modu se se apere interesele baietiloru; pentru ca părinţii de comunu cu multu mai delicatu si cu multu mai securu promo-vedia bunăstarea si interesele prunciloru sei, decâtu ori si cine altulu. — Deci deca părinţii câte unulu, ori după comunităţi voru afla câ va fi in interesulu loru si a prunciloru sei, câ limb'a oficiala a poterei de stătu se se introducă iu scolele elementare poporale câ obiectu de invetiamentu, intrebu bre cine li-ar’ iupedecâ acesta? inse bre este de lipsa spre acestu scopu a recurge la forti'a legei?
Dara decumvâ părintele, care câ cetatienu de stătu coutribueste la sumele insemuate din cass’a statului preliminate spre scopurile instructiunei poporale, era câ membru alu confessiunei religiose contribueste la sustienerea scblei sale confessionale, — decumva dicu părintele radiemandu-se pre dis-positiunile echitabile ale legei anteribre doreşte, câ baietulu lui in limb'a materna se se inpartasiesca in intrega estensiune a beneficiului instructiunei elementare, câ astfeliu celu pucinu in limb’a s’a materna se invetie a cugeta corectu si in ordine logica, a vorbi limpede, a scrie după regulele ortografice si a-si esprimâ cugetele cu accentuare naturale, — după ce starea iui cea modesta si asia mai totudeuna numai pre carier'a agriculturei si a manufacturei indrepta pre baietulu lui, si de abia
2—3% dintre părinţi s'au indatinatu a-si porta pruncii la scole poporali superiore si la cele midiulocie: in caşuri câ atari a face cu nepotiutia parintiloru câ numai in limb'a materna se faca
partasi instructiunei elementare poporale pre băieţii loru pana la acea etate, candu facultatea loru mentala este din destulu desvoltata; acesta ar o fi dispositiune carea nu me simtiescu indreptatitu a o sprigini cu votulu meu.
N’au lipsitu in evulu de midiulocu celu atâtu de defaimatu, inşi de aceia prea zeloşi, cari ce e dreptu in alta direcţiune, va se dica in interesulu bisericei crestinesci catholice s’au nevoitu a mono-polisâ educatiunea prunciloru, spriginindu cu motive possibile acea a loru propunere, câ băieţii molia-medaniloru si ai judeiloru se se cresca in spiritu crestinescu, afirmandu câ prin acesta s’ar scuti interesele spirituali insusi ale baietiloru, s'ar suplini omissiunile secoliloru, cultur’a publica ar luâ aventu si câ s’ar promova chiaru si interesele statului, fiindu lucru de comunu cunoscutu, câ tipulu si ca-racterulu de unitate religibsa cu multu mai tare e capace a fortifică stelpii statului, decâtu chiaru si tipulu de unitate in limbagiu.
Inse bre ce a respunsu biseric’a catholica la nisuinti’a acesta in aparinti’a atâtu de religibsa?
In diumetatea a dou’a a secolului alu 13 S. Tom’a dela Aquino unulu dintre atletii cei mai eminenţi ai scientieloru crestinesci teologice si filosofice, si câ atare cu adevei*atu mare barbatu de stătu, n’a siovaitu a spune apriatu, câ nu trebue a introduce o innoire câ acesta contraria datinei bisericei; câ deca acesta ar’ fi rationabilu, atunci atâti archierei meritaţi, pre cari cei mai poternici imperati creştini daruindu-i cu gratia i-au facutu demni de increderea loru, precum Constantiuu pre Silvestru si Teodoru pre Ambrosiu, nici decum nu aru fi intrelasatu a midiuloci modalitatea acesta a latirei credintiei. — Inse e periculosu a introduce atare innoire contraria datineloru de până aci ale bisericei, pentru ca aceea se opune dreptatiei naturale, de orece fiiulu după natura este alu tatalui seu: — „De jure naturali est quod filius a n-tequam liabeat usum rationis sit sub cura p a t r i s. Unde contra j u s t i t i a m n a-turalem esset, si puer antequam liabeat usum rationis, a cura parenturn subtra-liatur, vel de eo aliquid ordinetur inviţi s parentibus." Summae Theol. II-a-2-ae Quaest. X Art. 12.
Este legea naturei Iluştrii Domni Magnaţi! câ baiatulu intru inceputu se cugete câ instrumen-tulu inteligentiei tatalui seu, si se voiesca după dorinti’a aceluiaşi. — Este efectulu naturei câ religiuuea se sporesca pre calea instructiunei si a educatiunei parintesci luminate prin credintia. Deci deca biseric’a s’ar fi invoitu, câ băieţii parintiloru necrestini fara voi’a acestora se fia crescuţi in spiritu crestinescu: biseric’a prin atare sila si-ar fi stricatu numai sie-si, câ ar fi negatu acelu dreptu naturalii alu parintiloru, pre care se radiema, candu iu urm’a spiritului religiosu alu parintiloru primeşte pre băieţii loru de credintiosi ai ei, nascendu-i a dou'a ora in sacramentulu botezului.
Acesta efluintia naturala a dreptului de părinte, legislatiunea Ungariei o a respectatu totu-deuna, candu de es. Partis Primae Jurium et Consvetu-dinum Inclyti Regni Hungariae Titulo 5 l-o §. 7-o a recunoscutu dreptulu parintiloru de a pote pretinde restituirea prunciloru sedusi seu retienuti sub pretestulu religiunei, ori altui bine mai mare; candu in art. de CV. si CXI din anulu 1723, precum si in art. XXVI. din anulu 1765 a recunoscutu dreptulu parintiloru de a statori in sfer’a loru de activitate modalitatea instructiunei elementare si a educatiunei baietiloru sei, pregătirea si introducerea acelora in fiitbrea loru cariera, — creşterea loru in religiuuea propria, in intielesulu §-lui 2 din art, LIII alu anului 1868 concediendu-se numai indivi-diloru cari au inplinitu anulu alu 18-le alu etatiei, trecerea la alta religiune.
Aceste si alte asemenea dispositiuni ale legis-latiunei Ungariei dovedescu din destulu, câ legislatiunea tierei a fostu totudeauna petrunsa de acea convingere, cumca părinţii nu se potu opri se nu inpartasiesca pre băieţii loru intr’o instrucţiune si
164___________________________________
educatiime spirituala conforma indemnului si con-sciintiei lom; a fostu totudeuna petrunsa de acea convingere, ca ar forma vetemarea unui dreptu naturalu forte inportantu, a inpedecâ seu a face inpossibilu aceea, câ părinţii prin instrucţiune poporala elementara amesurata dorintiei loru se nu p;5ta desvoltâ mintea si vointi’a baietilom sei după tipulu insusiriloru bune spirituale eredite in cas’a parintesca.
La obiectiuuea ce ni-se face, ca in scolele nu numai militare, ci si in cele poporale infiintiate intre locuitorii fosteloru regimente confiniarie se-cuiesci si romanesci s’au facutu nescari iucercari de a introduce limb’a germana; seu după cum se provdca Escelentia Sa domnulu ministru de culte si instrucţiune publica, insusi regulamentulu numitu „Ratio educaţion'isK deja a prescrisu „in scholis vernaculis“ propunerea limbei magi are, imi-iau cutezarea a observa, ca intru câtu acele dispositiuni s’ar fi facutu in contra dorintiei parintiloru, nefiindu ele intemeiate pe dreptulu na-turei, preste acelea logic’a fapteloru inca la tempulu seu a treeutu la ordinea dilei.
Aceste sunt Iluştrii Domni Magnaţi! observa-tiunile acele generali, cari am fostu constrensu a le propune cu umilintia spre motivarea votului meu.
—	Ele formedia temeiulu acelei declaratiuni, cum câ eu acestu proiectu de lege, intru câtu acela cu privire la băieţi coprinde dispositiuni contrarie dorintiei parintiloru, si intru câtu acela restringe si mărgineşte libertatea, de care s’a bucuratu pana aci poporulu romanescu din patri’a, eu nu potu primi acestu proiectu de lege de bas’a pertractarei speciale.
Me opresce a primi si a sprigini unu atare proiectu de lege si insusi dreptulu publicu legalu alu tierei, care Parte Secunda Jurium et Consve-tudinum Inclyti Regni Hungariae, in Generali, Titulo III-o §. 3 statorindu singurulu modu, după care sunt de a se aduce legile tierei, deodata defige si marginile acelea, cari nici insusi legislatiunea nu le p6te desconsidera, facandu amintire „Potissimum super rebus juri divino ac naturali praejudicantibus, atque etiam vetustae totius Hungaricae gentis libertăţi derogantibus“, — si inplanta principiulu celu imprescriptibilii, care nu este iertatu a ilu perde din vedere intre nici o inpregiurare a tempuriloru si a secoliloru: „Salve semper divino naturalique jure.“
Le-am datoritu acestea Iluştrii Domnii Magnaţi! causei diecesei romanesci unite a Lugosiului, a careia conditiune de vietia este limb’a romana, fiindu chiamata in limb’a acesta a-si inplini inalt’a missiune pre terenulu religiosu, moralu si culturalii.
—	Le-am datoritu docentiloru din dieces’a roma-nâsca unita a Lugosiului, pre cari acestu proiectu de lege forte i ingreunedia; — le-am datoritu poporeniloru mei, cari m’au rogatu, câ la loculu seu se punu unu cuventu intru apararea libertatiei loru de pana aci si se pasiescu la acestu locu intru scutirea dreptului loru de părinţi.
Acestea inplinindu-le, si multiumindu pentru rabdarea cavaleresca cu carea v’ati induratu a me ascultâ, — acestu proiectu de lege nu ilu potu primi de basa la pertractare speciale.
Revista politica.
Sibiin, 3 Junie st. n. 1879.
Professiunile de credintia si programele politice pe care le punu in circulatiune diferitele partide, fracţiuni si individe politici in fati’a noueloru alegeri pentru parlamentulu austriacu, sunt oglind’a cea mai fidela a confusiunei de idei si a divergintiei de opiniuni, care caracterisedia situatiunea actuala.
Remarcabila din tote punctele de vedere si forte semnificativa este inse, unanimitatea cu care tdte acele professiuni de credintia si dări de s6ma asupra periodei legislative espirate, constata generară nemultiumire ce domneşte in monarchia, precum si critic’a si grav’a situatiune in care se afla acestu imperiu, atatu cu privire la politic’a sa interna catu si cea esterna. Acesta unanimitate merge pana a recunoste in fine, aceea ce pana acuma afara de nemţi si de unguri, au recunoscut’o si o au afir-matu de repet.iteori celelalte nationalitati, ca adeca consecintiele sistemului domnitorii!, mai curendu sâu mai tardiu voru deveni fatale si nesuportabile chiaru pentru sustînetorii lui.
In fine dar’ se convinseră si nemţii austriaci, ca dualismulu este unu esperimentu politicii, care nu numai ca n’au contribuiţii la consolidarea si prosperarea monarchiei, ci ca n’au realisatu nici chiaru cele mai modeste sperantie si n’au corespunsu nici chiaru celom mai indreptatite aşteptări.
__________OBSERV ATORIULU.
Mare trebue se le fia desceptiuuea si amara trebue se Ier li fostu amăgirea, deca nemţii austriaci au pardutu curagiulu de a mai aparâ si a se mai identifica cu dualismulu, pe care astadi ilu declara a fi o calamitate care trebue delaturata!
Unulu din diarele cele mai seriose si mai de' influintia din Ungari’a „Peşti îsTaplo,“ infruntandu siovinismulu compatriotiloru sei, avii curagiulu mai dilele trecute se constate ca: „In patri’a unguresca domneşte o asia mare nemultiumire, decatu care n’a mai fostu de pe tempulu lui Bach. Plângerile in contra gubernului sunt la ordinea dilei, dar’ si servilismulu fatia cu gubernulu este unu lucru de tote dilele. Este inse inpossibile, câ acesta situatiune contraria naturei se mai duredie multu tempu, pentru ca după nemultiumire va urma o revolutiune (felhabo-rodâs) generala si unu observatorii! nepreocupatu pote predice dejâ de pe acum ca: sortea gubernului si a sistemului actualu nu va fi o cădere comuna, ci o nimicire totala. “
Luandu notitia si inregistrandu aceste prediceri si presimţiri nici decum optimistice ale diariului ungurescu, noi ne marginimu a pune intrebarea: ca deca nemţii si chiaru ungurii s’au saturatu de bunătăţile dualismului, avernu noi ore causa de a fi multiumiti cu elu? Respunsulu si ’lu pbte dâ ori care din noi, pentru ca elu nu pote fi decatu numai unulu.
Undele cestiunei orientale care n’a incetatu a clocoti, isi intindu cercurile loru din ce in ce mai multu spre fruntariele austro-ungare. Gratie con-ventiunei austro-turcesci, trupele aflatore in Bosni’a si Hertiegovin’a, după repaosulu ce l’au avutu pana acuma, voru avea a se pune erasi in misîcare spre pasialiculu No vi- Bazar, pentru câ se ’si inplinesca missiunea loru civilisatore, primita prin mandatulu dela congresulu din Berlin.
In scurtu tempu, vomu avea deci a ne indreptâ erasi atenţiunea si îngrijirile nostre asupra aceloru regiuni, cari pentru armat’a de ocupatiuni se voru preface intr’unu sangerosu campu de resbelu, deca albanesi voru ascultâ de consiliele buniloru nostrii vecini, cari dorescu din sutietu, câ ocupatiunea pa-sialicului turcescu se nu fia mai putinii dramatica si variata precum a fostu aceea a celorulalte doue provincii.
Aleco pasia gubernatoriulu Rumeliei orientale, la plecarea sa din Coiistontinopolu primise dela suveranulu seu ordinii, câ se porte fesulu turcescu. Dar’ d’abea calea pe pamentulu bulgarii si locuitorii cari veniseră se’lu bineventedie si se ilu primesca, vediendu ca elu porta pe capu fesulu turcescu er’ nu palari’a bulgara, incepura a’lu fluerâ, a remonstrâ si a’lu amenintiâ. Noului gubernatoru nu i remase alta de facutu, decatu pentru câ se faca si pe voia bulgariloru si a sultanului, se intre cu capulu golu in Filipopoli. Acolo apoi erasi s’au nascutu diferende pentru stindardulu turcescu, pe cari bulgari nu voru se ’lu sufere nici alaturi cu celu bulgarii.
Mare naivitate se cere dela lumea politica, pentru câ ea se credia in dogm’a inviolabilităţii tractatului dela Berlin. Punctele si prescrierile lui inca sunt d'abea la inceputulu realisarei loru si dejâ au suferitu atatea modificări si interpretări, in catu puţine au mai remasu neschimbate.
Organisatiunea Rumeliei orientale este o ficţiune diplomatica si nu va trece multu, pana candu de nou creatulu principatu alu Bulgariei isi va proclamâ unirea sa cu acea Rumelia orientala, care se pare ca esista numai pentru câ se probedie, ca Russi'a a cedatu in punctulu acesta numai, pentru câ se confirme absurditatea unei astfeliu de ficţiuni.
Regatulu grecescu, care pana acuma a jucatu unu rolu forte modestu, se pare ca vrea se repa-redie ceea ce au intrelasatu de a face pana acuma. Elu adeca au inceputu se amenintie cu frase mari si cu mobilisare a armatei, deca Turci’a nu i va dâ tatu ce cere. Vomu vedea, deca nu va fi si acesta numai unu focu — grecescu, câ si acela după caderea Plevnei.
Unu decreta domnescu Convoca Corpurile legislative ale României pe diu’a de astadi 22/3 Junie st. n.
Dela diet’a Ungariei, y
Discursulu /\
deputatului Parteniu_C_o_S)ita,. tîifutu in siedinti’a dela 5 MaiuT. C. â cTîeFei Ungariei in cestiunea limbei
magiare.
(Urmare.)
On. casa! peste totu, considerandu manier’a, cu care se pertractedia cestiunea de pe tapetu, atatu in camera catu si afara de camera;, intr’adeveru se recere mare resolutiune, inaltu patriotismu, si nu putinu curagiu, câ cineva se se incumete a*si ridicâ graiulu in contra proiectului de lege din cestiune; ca-ci domnii situatiunei, mai cu seina tinerii noştri bar ba ti de stătu dejâ a 1
priori, pana nici nu ’si-au deschisu gur’a, ii inferedia cu celu mai gravu pecatu — cu crima de nepatrio-tismu pe respectivii si ii infatiosiedia câ pe i na mici i limbei magiare si ai statului magiaru.
Singura list’a celoru inscrisi contra proiectului de lege a fostu destulu motivu pentru D-lu raportoru, câ din inalfmrea tribunei de raportoru, se proclame urbi et orbi reproba, respective regretarea sa câ: de si d-lui asia au cugetatu,. cumcâ acestu proiectu de lege in ge-neralu dora prin nimenea nu va fi atacatu in diet’a Ungariei — nu numai aceia se pregatescu a ilu combate, cari de cate ori este vorb’a de vre o fapta naţionala totudeuna ’si reinnoiescu ingrijrile loru naţionale, ci si de aceia, alu caroru patriotismu nimeni pana aci nu l’au con te sta tu. (intreruperi: au avutu dreptate’!)
Asia dara: nu numai d-lu raportoru ci mai mulţi sunteti cari trageti la îndoiala patriotismulu omului ingrijatu inca inainte de ’l-ati fi auditu !
Acestu tonu arogantu d-loru! nu numai ca este ne-parlamentaru, nu numai ca nu se cuvine in gur’a raportorului unei maioritati preponderante fatia de o minoritate disparutore — câ-ci recunoscu, câ in cestiunea presenta maioritatea va fi preponderanta, — ci totu-odata este insultatoriu pentru o parte a membriloru acestui parlamentu; ca-ci vindicandu patriotismulu numai pentru acei deputaţi, cari n’au datina a manifestâ îngrijiri naţionale totodată patriotismulu aceloru deputaţi, cari au si de aceste îngrijiri ilu timbredia de dubiosu.
Marturisescu câ :	vediendu pe domnulu pre-
sidentu după cuventarea d-lui deputatu Zay, câ ’si esprima parerea de reu pentru unele espressiuni ale acestuia, cari ar pote fi derogatore pentru unii deputaţi, am cugetatu câ i va dâ si d-lui raportoru porţiunea cuvenita de reproba. A si facut’o prin admoniţiunea sa indreptata la adres’a celoru ce voru sprijini proiec-tulu de lege: rugandu’i se fia moderaţi, si crutietori; inse acesta a fostu atatu de finu tiesuta, in catu după cum ilu cunoseu eu pe d-lu raportoru, nu credu se o fi luatu asupra’si.
Eu inse on. casa! ’mi iau voia cu tota resolutiunea a protestâ in contra acestoru feliu de suspitionari, si a rugâ atatu pe d-lu raportoru, catu si pe alţii, cari cu atata usiorintia inprosca cu patriotismulu, câ se aiba bunetate a nu luă in desiertu acestu nume santu, ca-ci dejâ atata l’au tocitu, si atatu de tote dilele l’au facutu in catu: omenii seriosi incepu a face deschilinire intre patriotsmulii modemu si intre adeveratulu patriotismu, — si din celu modernu nu ’si poftescu.
On. casa! o cestiune seriosa, forte seriose este obiectulu pusu la ordinea dilei. După modest’a mea părere abia se va fi pertractatu in parlamentulu nostru o cestiune mai ponderosa, nu atatu pentru celea ce sunt esprese in proiectulu de lege, ci mai multu pentru acelea ce nu sunt esprese acolo, cari inse—facutu odata pasiulu primu — inevitabilu voru trebui se urmedie, si merita prea multu, câ cu tota serios itatea se desbatemu, se ne ascultamu unii pre alţii cu paciintia, se cumpenimu motivele aduse cu maturitate, si se ne silirnu a de-laturâ temerile juste acuma, candu nu e tardiu, pana candu lavin’a n’au pornitu; ca-ci deca va porni odata la vale, nu este potere câ se se pună stavila in decursulu ei, si nu este profetu, care se ne scie povesti: ce dimensiuni va luâ pana candu va ajunge in prăpastie ?
Atatu raportulu comissiunei catu si oratorii cari s’au declaratu pana aci, toti consimtiescu intru aceea, câ introducerea limbei magiare câ studiu obligatu iu scolele popolare nu este scopulu, ci este numai pasiulu antaiu catra scopu,—numai inceputulu actiunei, prin urmare negresitu trebue se ne aştepta mu la continuarea actiunei. Apoi aceia caroru le au succesu a aduce acestu proiectu in camera, nu se voru multiumi cu atata, ci se voru folosi de tote niidi-locele câ se’si ajunga scopulu loru de magiarisare cu ori ce pretiu din care nici acuma nu făcu secretu (con-tradiceri in steng’a estrema).
Komjaty: „Cine sunt aceia?"
Cosma: Eu nu voescu se pomenescu numele ni-menui cu asta ocasiune, inse deca me provocaţi voiu fi necessitâtu a esi si cu nume.
Komjaty: „Poftirau!"
Cosma: Apoi bine! deca chiar’ voesci? intr’altii si d-ta eşti unulu, care sub decursulu acestei desbateri chiar’ pe loculu acest’a ’mi-ai disu: câ voesci se magia-risezi nationalitatile nemagiare „cu feru si cu focu" (tUzzel vassal), cu orice pretiu !
Asta este politic’a D-vostra, si la acesta acţiune consideraţi D-vostra de „pasiulu primu" proiectulu de lege de sub discussiune. (Aprobări in steng'a estrema si esclamari — de „adeveratu este!"). Asia dara amu dreptu d-loru? Cu atatu mai bine! pana aci se negâ acesta si din drept’a si din steng’a, de aci incolo celu putinu ne potemu provocâ la acesta constatare!
On. casa! Spre ajungerea scopului espresu in acestu proiectu, spre ducerea in deplinire a acestui scopu defeliu nu sunt necesare midilocele ce ni se recomanda.
Ve declaru inainte, câeu nu suni, n’amu fostu, si nici odata nu voiu fi contra la aceea, câ fia-care cetatiânu alu acestei patrie deca numai pote se invetie limb’a magiara, pentru, câ aceea numai folosi i pote (Aprobări vii) se invetie si pe cea uemtiesca, ca-ci si de aceea are lipsa (strigări in staug’a: de aceea n’a re nici o lipsa!") se invetie chiar’ si cea franceza (contradiceri in stang’a estrema si esclamari; „dora si pe cea ru-sesca!?“) Cine are lipsa de ea invetie-o si pe acesta!
Eu ni’asiu forte bucura, de cumva fia-care romanu ar sci limb’a magiara si câ nu sunt cu antipathia catra ea ve dovedescu cu fapt’a, câ eu iaca nfam ni-suitu a o invetiâ, si precum vedeţi o vorbescu binisioru; inse a o generalisa acesta intre referintiele nostre 1 etnografice in — Ungari’a este absolutu inpossibilu.
165
Ea n’asiu ave nimica in contr’a scopului ce se esprima in introducerea proiectului de lege, câ adeca: „fia-carui cetatienu alu statului se i se dea ocâsiune potrivita de a’si pote insusi limb’a magi ara ca limba oficiosa a statului," mai cu semi de cumva aceea s’ar esecutâ astfelu precum Se dice in motivele coinissiunei — adeca: cu incetulu si cu cea mai mare crutiare, fara câ se se aplice forti’a, fara câ se se poftesca câ ori care naţionalitate din patrie se se lipsesca de limb’a sa, seu se’si neglige nici catu de putina desvoltarea limbei sale."
Contra unei asemenea esecutari a scopului espresu in proiectu — nu credu se fia unu omu in patri’a nostra, care se pota ave îngrijiri fundate.
Inse d-loru! care este borolariulu adeveratu alu acestoru premise? Acela: câ statuia pe spesele sal'e se infiintiedie in fia-care comuna deca pote, seu celu putinu in centre scole, in cari acei cari voescu se pota invetiâ limb’a magiara.
Va se dica: introducerea proiectului de lege presupune dispositiuni permissive si institute de ale statului; candu vine apoi la modulu esecutarii acestui principiu, nu mai este vorba de permissivitate, ci se recomanda dispositiuni imperative, si realisarea acestora nu pe spesele statului, ci in cea mai mare parte p e spesele confessiuniloru si a privatiloru, cari din cruntele loru sudori au infiintiatu şcolile pe care cu multu necadiu le sustînu, fara de a fi ajutorate din partea statului, nu numai materialminte, dar’ nici chiar’ moral-minte, — ca-ci eu v’asiu sci enarâ destule caşuri, in cari organele statului — si inca nu numai cele denumite, ci si chiar’ cele alese, au denegatu si celu mai micu sucursu moralu scoleloru confessionali, si n’au facutu nici macaru atata, câ se incassedie salariulu bietului i n v e t i a t o r i u, ca-ci — dicu ei — in inte-resulu statului nu este susţinerea scoleloru confessionali, ci straformarea loru in scole comunali.
Se tinteste dar’ la succesiv’a amortisare a scoleloru confessionali si la transformarea loru in comunale.
Ei dar’ acestea sunt proprietatea fonduriloru cari le sustînu.
Simonyi Erno: „Ducasi fondurile, nimenea nu se atinge de ele!"
Cosma: Fara de fonduri nu veţi pote susţine scole, ca-ci fara plata nu va invetiâ niminea nici roma-nesce nici unguresce! —
Si sunt proprietatea aceloru confessiuni, si aceloru privaţi cari le au infiintiatu, cari singuri sunt in dreptu a dispune de ele.
Eu d-loru din datele statistice cari ni le au pre-sentatu d-lu referinţe in cuventulu seu de introducere, prin cari ne arata: catu de mare este disproportiunea intre numerulu celu mare alu scoleloru confessionale si celu micu alu scoleleru susţinute prin stătu — tragu alte consecinţe decatu ce au trasu densulu. Eu de aci nu tragu acea consecintia: câ se ne nisuimu a transformă catu de multe scole confessionale in de celea comunale, ci aceea: câ se ne bagamu bine de sema, se ne nisuimu câ acelu capitalu mare, cu care contribuescu confessiunile pentru scopulu invetiamentului se’lu conser-vamu, se nu-li .luamu voi’a confessiuniloru de a ne sprigini, si se nu le silimu a’si subtrage sucursulu si capitalele sale dela invetiamentu, ca-ci in casulu acela statulu va trebui se sacrifice neasemenatu mai multu câ astadi pentru invetiamentu.
Repetu: câ nu intr’atata scopulu catu modulu ese-cutarei lui insufla ingrigiri, ca-ci la esecutare in zadaru contestaţi, ne greşi tu se va ataca si dreptulude proprietate siautonomi’a confessiuniloru — de cumva nutrimu concepte adeverate despre autonomi’a si nu voimu se o reducemu după plăcu. Si me temu câ astfelui cum este la noi organisatu invetiamentulu, cu organele subalterne de astadi ale guberfiului, se vom escâ atatea vecsatiuni, atatea frecări si atatea neintielegeri intre organele esecutive ale gubernului si intre autorităţile superiori ale autonomieloru bisericesci, in catu fia inspirate acelea de cea mai mare bunavointia pentru punerea in lucrare a acestei legi — vrendu, nevrendu, voru fi silite se lase in veţi a meu tulu intregu in sarcin’a statului, sau statulu va rumpe
CU ele.	yJ*	(Va urmâ.)
Roman î’a.
— (Serbarea naţionala din 10 Maiu in Bucuresci.)
Iteproduceinu după „Monitoriulu" discursurile pro-nunciate cu ocasiunea serbării memorabilei dile de 10 Maiu, precum si unele amenunte care ne-au scapatu din vedere in darea de sâma pe care amu facutu-o in numerulu nostru de ieri despre acesta serbatore.
După serversirea Te-Deumului, oficiata de către I. P. S. S. Metropolitulu primatu incongluratu de inaltulu cleru, d. colonelu N. Dabija, ministru de resbelu, a pro-nunciatu urmatoriulu discursu:
»Mar ia Ta,
„Istori’a tierei si a lupteloru prin care armat’a romana a trecutu, in timpii glorioşi ai stramosiloru noştri, lasase in ânimile nostre ale tutuloru mandri’a trecutului si speranti’a viitoriului. Candu Maria Ta ai facutu apelu la bratiulu si devotamentulu nostru, aceste sim-tieminte erau calitatile ce aduceamu la servitiulu tierei si, Maria Ta, încrederea ce ati pusu in noi chiaru dela inceputu ne-a datu aventulu de care avemu nevoie câ armata tinera. Maria Tea ne-ati condusu in inpregiurari grele si ati sciutu a tace se se renasca in noi simtie-mentulu vechei glorii de care astadi ne gasimu mândri si suntemu recunoscetori Măriei Tale. Câ omagiu alu recunoscintiei nostre, câ semnu alu devotamentului nostru deplinu. noi aci, representanti ai armatei din tbte trupele, fericiţi a fi strinsi in giurulu Măriei Tale, rugamu se primiţi acesta spada de onore si s o purtati in aducerea a-iuinte a dilei de astadi si a lupteloiu din cam-pani’a trecuta. Acei cari au luatu parte la isbandele
OBSERVATORI UL_U.________________________________
dela Grivitia, Plevna, Rţhova, Smardanu si altele, candu voru vedea aceşti spada lucindu in manele Măriei Tale voru simţi acelu focu sacru ce porta cu sine victoria si voru găsi noui ocasii spre a perpetuă intre generatiunile viitore numele Marelui Capitanu Carolu I. Domnulu Ro-maniloru. Se traiesci Maria Ta ani mulţi pentru fericirea tierei. Se traiesca pre scump’a si pre iubit’a nostra Demna Elisabet’a. Lips’a Măriei Sale Regale dela acesta solemnitate militară o simtimu cu mare părere de reu, ca-ci M. S. R. Domna a fostu, in timpulu suferintiei nostre din campanie, o mama buna si milostiva pentru ostasii romani. Noi amu fi fostu pre fericiţi deca in persona i-am fi potutu aretâ simtieinintele nostre de devotamentu, de iubire si de recunoscintia."
După terminarea discursului tînutu de d. ministru de resbelu, delegaţii iutregei armate d’inpreuna cu co-missiunea, avendu in capulu loru pe d. generalu de divisie A. Cernatu au presentatu Măriei Sale Regale spad'a de onore pusa pe perina si tînuta de sergenţi din tote armele.
A. S. R. Domnulu, luandu spad’a in mana, a pro-nunciatu cu glasu tare urmatbrele cuvinte:
„Primescu cu mândrie acesta sabie câ unu semnu de dragoste a scumpei Mele armate, care, prin vitejia ei, a reinviatu timpurile gloriose ale trecutului. O primescu câ o pretinsa amintire a acestei mari epoce prin care amu trecutu inpreuna, inpartasindu grije si dorere, pericolu si sperantia, si din care amu esitu cu onore. Deca ni se stringe anima gandindu la eroii cadiuti, nu vomu plânge, ca-ci din mormentulu loru a infloritu independenta tierei. Se dea Dumnedieu. câ spad’a acesta se remana unu lungu siru de ani in somnu adancu; inse, deca ea va fi chiemata la lupta, atunci se stralu-cesca in capulu vitejiloru!
„Traiesca brav’a nostra armata!
Aceste cuvinte ale Pre Ilialtiatului nostru Domnu au fostu acoperite de strigatele entusiaste de ura ale mulţimii.
Primariulu orasiului, precum si consiliulu judetiului Ilfovu, au oferitu apoi A. S. R. Domnului, in numele orasiului si alu judetiului, fia-care cate o frumosa corona de stejaru, avendu pe banderolele tricolore inscriptiunea : „Bunului nostru Suveran».“
Presiedintele Comitetului permanenta alu judetiului Ilfovu, d. S. Papadopolu, oferindu corona, a rostitu urmatoriulu discursu:
„Maria Ta,
„Primesce cu buna vointia acesta corona ce vi se ofere din partea districtului Ilfovu, in memori’a dilei de 10 Maiu, aniversar’a suirii pe tronu a Măriei Tale si a proclamării independintiei. Ea de si neînsemnata pe lahga corona de lauri ce ati castigatu pe pamentulu Bulgariei, luptandu-ve câ capitanu alu armateloru romane pentru independintia tierei. der vi se ofere cu iubire si cu devotamentu."
„Se traiesci Maria Ta! Se traiesca Maria Sa Doinn’a si brav’a nostra armata."
A. S. R. Domnulu a aretatu multiumirile sale ace-storu autoritari, espriniandu totu-odata dlui primara bucuri’a ce resimte de a vedea capital’a totu-deauna iu fruntea fapteloru celoru mari seversite in tiera.
După aceia a urmata defilarea si reintorcerea M. Sale Dpmnitoriului la palatu, după cum amu aretatu ieri.
Eca inca cate-va amenunte despre banchetulu dela Cotroceni, despre care amu vorbitu in numeruki de ieri.
Curtea palatului erâ inpodobita cu trofee de arme inpietite cu ghirlande de stejaru si ornata cu drapele tricolore. Mesele decorate cu fiori si verdetia, erau asiediate in giurulu bisericei si la intrarea gradinei.
La sfirsitulu prandiului A. S. R. Domnulu, avendu in drepta pe Augustulu Seu frate, a radicatu urmatoriulu toastu:
„Diu’a de 10 Maiu a fostu proclamata de tiera câ serbare naţionala; astadi acesta di a devenita si mai scumpa ânimei mele prin dragostea si încrederea ce mi-a aretatu armat’a.
„Voiu păstră frumosa spada, dăruită de oficiari, subt-oticiari si soldaţi, câ celu mai scumpu odoru. Ra-dicu acestu paharu in sanetatea bravei armate, care de-apururea va remane padi’a iubitei nostre patrii.
„Se traiesca ostasii romani!"
La acestu toastu, acoperiţii de viuele urale ale oficiariloru si soldatiloru, d. ministru de resbelu a res-punsu prin strigate de:
Se traiesca A. S. R. Domnu.
Se traiesca A. S. R. Domn’a.
Urale prelungite au urmatu cuvintele d-lui ministru de resbelu.
In totu timpulu prandiului A. S. R. Domna, care nefiindu pe deplinu insanatosiata nu potuse asistâ la ceremonia de diminetia, a privitu la banchetu de pe pe-ronulu palatului. înconjurata de doninele curţii Sale.
După terminarea banchetului, A. S. R. Domnulu si Principele Leopold, înconjuraţi de toti dnii oficiari, au trecutu in gradin’a palatului, unde au convorbitu in parte cu fia-care in modulu celu mai cordialu.
La orele 6 si jum. toti delegaţii corpuriloru au defilatu pe aleea parcului d'înaintea A. S. R. Doinnei, care trecuse cu curtea Sa pe balconulu ce are vederea pe acesta aleea.
Delegaţii armatei au aclamatu in modulu celu mai caldurosu pe A. S. R. Doinna. salutandu in Altetia Sa Regala pe main’a ranitiloru. care in totu timpulu campaniei a fostu neobosita in alinarea suferindiloru si îngrijirea familieloru loru.
După defilare, soldaţii au jucatu diferite dantiuri naţionale, in presentia Marieloru Loru, care ii priviau cu o deosebita plăcere.
La 8 ore, delegaţii, grade interiore, avendu doue musici in capulu loru, au plecatu in gradin’a Cismegiului spre a aştepta acolo sosirea A. S. R. Domnului si a Augustului Seu frate.
La intrarea principala a gradinei, frumosu iluminata si unde se artă unu transparenta infatisiandu, prin focuri de gasu, armele comunei Bucuresci, d. primara
alu capitalei, cu consiliulu municipalii, si d. ministru de resbelu, cu toti dnii oficiari ai delegatiuniloru divi-sionare si ai garnisonei, au intempinatu pe Mariele Loru. Cititorii noştri cunoscu restulu. Mai adaogemu numai ca A. S. R. Domnulu, multiumindu dlui ministru de resbelu si dlui primara pentru frumosa serbare ce I-s’a facutu, i-a insarcinatu a fi interpreţii Sei către toti cari din animi au luatu parte la densa, si s’a retrasu apoi, cu A. S. Principele Leopold, la orele 10 si jume-tate, intorcenduse la palatulu dela Cotroceni.
In aceiaşi di, unu mare numeru de persone s’au inscrisu la palatulu din Bucuresci, si depesi de felicitatului din tote unghiurile tierei si din strainetate s’au adresata MM. LL. IIR. Domnului si Donatei.
„ Romanul». “
Corespondentie particularid ale „Observatoriului“.
— L u g o s i u, 19/7 Maiu Credu câ fi v’a inpartasitu cineva solemnitatea primirei episcopului diecesanu Vic-toru Mihâlyi la intorcerea sa (lela B.-Pesta, ceea ce se intemplâ câ prin unu destinu cerescu tocma in dio’a istorica, pentru noi in veci memorabile, din 3,15 Maiu. Inteligentia inse si poporulu romanescu, inpinsu de in-stinctulu seu candu simte apropiandu-se câte unu mare pericolu, nu se indestuli numai cu atâta, ci orasieni si locuitori dela sate inprovisara in 6/18 in onorea Preas. sale una serenada cu facle, la care participă cu mare zelu Reuniunea locale de cantari, insocita si de bravulu choru poporale din comun’a vecin’a Costerulu mare. Ploi’a care nu voiâ se incetedie, nu a inpedecatu intru nimicu executarea acestui actu de recunoscintia si omagiu adusu curagiosului archiereu luptatoriu pentru drepturile poporului, care purcedu dela insusi Dumnedieu Creatorulu si Conservatorulu Universului. Pe la 8Va ore sera mulţimea câ de 3 mii, intre carii erâ unu numeru considerabile de săteni veniţi inadinsu si pociu dice, pe neaşteptate la acea manifestatiune, plecandu din curtea s. biserici gr. resaritene in frunte cu 100 tortie (facle) candu ajunse in fati’a resiedentiei episcopesci, se formă unu semicercu, era reuniunile filarmonice intonară „Can-tulu gintei latine," după care preas. sa domnulu episcopii esi pe balconu, era dn. advocatu Coriolanu Bredi-ceanu ii adressâ urmatori'a salutare:
„Ilustrissime si Prea Santite Părinte Episcdpe!
Poporulu carele nu-si iubesce limba si naţiunea sa, nu merita se esiste si nu va esistâ.
Dieci de secoli trecură de candu noi unu bratiu a mamei „Rom’a" amu coprinsu acestu pamentu si cu glori’a străbună pre frunte, cu iubirea limbei si natiunei nostre in ânima, amu vediutu trecandu secolu după secolu cu fortiale, viforele si uneltirile loru, dar’:	Romani ne
au afla tu romani ne au laşa tu."
Pentru câ poporulu consciu de tesaurulu ce con-tiene limbă sa naţionala, mandra pre caracterulu seu de romanu au cautatu si au aflatu asilu securu limbei si natiunei sale in Biserica si Scol a.
Biseric’a! main’a nostra buna au scutitu cu d-diescii si neinvingiverii sei muri „individualitatea nostra naţionale." — Scolâ! isvorulu desteptarei au nutritu flacar’a naţionale a iubirei limbei si natiunei nostre.
Acestea asile eluptate cu nespuse jertfe prin devotamentulu poporului nostru catra vatr’a stramosiesca, prin torenti de sânge catra Domnitoriu, — câştigate prin admirabil’» contopire a patriotismului cu caracterulu naţionale, acestea asile au fostu până acuma garantate si prin legea positiva.
Prin proiectulu de lege care va se prescrie introducerea limbei magiare de studiu obligatu in scolele nostre poporale si confessionale, vedemu paralisate drepturile naturale ale parintiloru de a oltui in ânim’a prun-ciloru loru iu limb’a materna simţirile si caracterele loru, — nu numai autonomiâ Bisericei si a Scolei romane, ci si ingreunatu in modu nesuportabile instrucţiunea intelectuale, si prin acesta progresulu culturalii alu poporului nostru, vedemu periclitata esistentia aloru mii de docenţi, cari in bun’a credintia, după tote formele legei si-au intemeiatu famili’a loru si fericirea acelora pre acesta cariera pre catu de sublima asia si de grea si amara.
Nici actulu accentuatei fratietati, nici semnulu pretinsei egalitari, nici speranti’a unui succesu practicu nu vedemu in acelu proiectu, ci cu ingrigiri basate cu-noscemu inportanti’a cestiunei si greutatea situatiunei nostre.
Cestiunile inportante, situatiunile grave au nas-cutu pururea luptători buni. dar’ au afiatu si naţiunea romana totudeuna una in credintia si simtimintele sale.
Ilustritatea Ta câ membru alu casei magnatiloru ai manifestatu simtimintele Ilustritatei Vostre fatia de acestu proiectu; dar’ ve asecuru cum câ cuvintele rostite de Ilustritatea Vostra in acelasiu inaltu corpu legislativa din litera in litera coprindu simtimintele poporului romanu.
Si noi poporulu coadunatu din acestu orasiu si din pregiuru pentru acesta drepta si sincera comunicare a convictiunei nostre in modu solemnu si serbatorescu Ti esprimamu multiamitâ si recunoscinti’a nostra profunda! Ti-aducemu omagiele nostre fiiesci! Acestu pasiu alu Ilustritatiei Vostre e adeveratu pasiu alu unui bravu luptatoriu, e sincer’a si parintesc’a ingrigire pentru Biserica si Scola, limba si naţiune.
Si fericirea nostra de a ve vede la inaltimea chia-marei cresce, vediendu si pre ceialalti Iluştrii capi ai bisericeloru romane pătrunşi de asemenea simtiminte si conscii de inalt’a loru missiune. E nespusa fericirea nostra candu acesta armonia de convicţiuni a capiloru, conducatoriloru si pastoriloru oglindeza numai simtimintele poporului, iubirea limbei si a natiunei de romanu.
Intrega naţiune fiindu la „unu cugetu la o simţire" ventulu ce tinde a stinge vâ nutri flacar’a iubirei limbei si natiunei nostre, si in fatia acestui proiectu cu încredere potemu striga: Romani ne ai aflatu, romani ne-vei lasă. Se traiesci Maria Ta!!!
1C6
La acestea episcopului respunse:
„Spectate Domnule Advocatul Stimati Domni si iubiţi in Chtosu Fii! Precatu de nesceptata si suprin-diatoria ’mi vine ovatiunea ce poporulu romanescu din Lugosiu si jura a binevoitu a-mi face in momentulu acesta: pre atatu de tare me mangaia acea inpregiu-rare inbucuratoria, câ in cestiunea cea inportanta a dilei, interesele bisericeloru, ale scoleloru si ale poporului ce stau sub ascultarea acestui S. Scaunu Episco-pescu se intalnescu cu simtimintele, dorintiele si in-grigirile Domnieloru Vostre, mai ’nainte cu viue cuvinte descoperite-.
Acesta S. Episcopia din grati’a prea inalta inte-meiata spre latirea culturei religiose-morale intre poporulu romanescu din aceste tienuturi, intr’unu restempu de unu patrariu de secolu s’a nevoitu cu staruintia si con-secuentia a intari temeliele caseloru, si a strenge lega-turele de familia intre poporulu crestinescu, nu a in-trelasatu a-lu indemnâ câ prin cuinpetu si diligintia se scutesca vetr’a si mosi’a parintesca, prin respectarea drepturiloru de apropelui, prin supunere la legile sancţionate, si prin ascultarea de diregatoriele legiuite asie-diate, se-si asecuredie un’a vietia pacinica si liniscita; pentru ca bunăstarea temporale a poporului este temeiulu si conditiunea a tota desvoltarea intelectuale si spirituale.
De acea cu temeiu se pote dice câ, si acesta S. Scaunu Episcopescu prin bisericele si scolele lui sub-ordinate a fostu si este asilulu poporului romanescu precum si alu limbei lui, dinpreuna cu tote insusirile lăudabile, cari formedia caracterulu individuale alu acestui poporu dreptuce multiamindu-ve pentru aretarea simtieminteloru de stima sincera si de incredere, se-mi fia iertatu câ acelea se-le privescu câ espressiunea fide-litatiei Domnieloru vostre carea precum in trecutu, asia si pre venitoriu intre ori ce feliu de inpregiurari o veţi dovedi catra patri’a Ungari’a si catra institutiu-nile ei.
Era recunoscinti’a omagiala catra Preainaltulu Tronu, care a scapatu pre părinţii vostrii de sub jugulu sub care gemeau 150 ani si a infiintiatu in aceste tienuturi un’a provincia infloritore ne indemna si acum câ si cu tota ocasiunea binevenita a dori câ Preaindu-ratulu Ddieu pre Majestatea Sa imperatulu Austriei si Regele Apostolicu alu Ungariei Franciscu Iosifu I prea-gratiosulu intemeiatoriu alu acestei Sânte Episcopie, spre bunăstarea Monarchiei si spre indestulirea popore-loru ei dinpreuna cu tota prea inalt’a casa domnitore la mulţi ani fericiţi se-lu traiesca."
După acestu respunsu se cantâ „Mei Tatare" si „Dulce e vieti’a", după care mulţimea se duse la ale sale, cu sufletu consolatu si cu ânim’a incaldita, câ totu mai are destui pastori decişi a’si dâ sufletulu pentru turma.
— Ighiu sub pola muntiloru apuseni. — (Unu echo dela 3/15 Maiu 1879.) Angerulu a stri-gatu, romane bucurate, câ-ci libertatea ta a inviatu din mormentu! Momentuositatea dilei de 3/15 Maiu 1848,
—	asia cutediu se dicu câ pentru poporulu si naţiunea romana, — este mai mare decatu diu’a invierei mantui-toriului Isusu Christosu; — câ-ci pre candu prin invierea mantuitoriului se dice ca amu fi scutiti de muncile infernului, — pre atunci prin mortea martiriloru dela 1848,
—	poporulu romanu a reinviatu si si-a recascigatu libertatea! Deca deci, — poporulu romanu, respanditu pre tote văile si campiele isi serbedia diu’a reinvierei sale din muncile in care a fostu incatenatu secoli intregi
—	nu face altu-ceva, decatu aceia, ce făcu totii creştini in genere prin serbarea santeloru pasci!
Acestei datorintie sânte a satisfacutu după potinti’a inpregiurariloru actuale si romani de sub pol’a apuseni-loru si in specie fraţii romani din Iocu.
Spre a potea inse intr’uni intregu poporulu romanu din Ighiu la acesta serbare maretia, — adeca uniţi si neuniti — (pre campulu libertăţi dela „Roma micatt in 3/15 Maiu 1848 s’a adunatu nu uniţi si neuniti, ci totii romanii de unu sânge si de-o mama, — toti uniţi in cugete si simţiri) — s’a fostu decisu prin o intielegere fratiesca inca inainte de acesta cu cativa ani, câ litur-gia si parastasulu se le celebredie intr’unu anu paro-chulu neunitu, er’ in altu anu celu unitu. In anulu acesta s’a intemplatu deci celebrarea in biseric’a gr.-cat. de catra d. parochu V. Andrea, la carea a asistatu si poporulu gr.-or. cu d. parochu J. Maximu in frunte. Poporulu adunatu a fostu inbracatu serbatoreste si in-preuna cu functionantele s’a rugatu pentru indelungat’a vietia a iubitului nostru imperatu si rege Fr. Iosifu I
—	a intregei case Domnitore, — pentru o vietia lunga a ambiloru archiepiscopi si metropoliti romani, — precum si pentru repoasulu dulce si eternii alu martiriloru din 1848. La finea serviciului divinu functionantele parochu
V.	Andrea a rostitu o cuventare catu se pote de acomodată momentuositati dilei de 3/15 Maiu. Divinu si melodiosu a sunatu intonarea poesiei nemuritoriului A. Muresianu „Dormiţi in pace umbre, martiri ai romani-mei, Ce in lupte sângerase, cadiandu va-ti ruptu de noi, etc. etc.“
In onorea dilei, — bravii Ighieni câ totu-deauna asia si asta-data au arangeatu si unu prandiu modestu
—	adeca mai multu pomeana — la care si secsulu fruinosu inca a fostu binisioru representatu. Primulu toastu a fostu pentru imperatu si rege; alu douilea pentru ambi prelaţi romani, precum si pentru acea intelegintia romana, ce este devotata cu corpu si spiritu pentru prosperarea si fericirea natiunei si patriei romane. Me-ritulu acestei serbări frumose se atribue cu totu drep-tulu pre langa ambii domni preoţi locali, dloru N. Flo-rescu jun., Papu Iuonu, Dr. Kisbacu si cati-va proprietari de frunte si bravi civi romani, carii in unire si concordie, nici intrunu anu nu intrelasa acesta serbare maretia si istorica! Deie ceriulu, câ ultimele cuvinte de j
_______OBSERVA TOR1ULU._________________
rugăciune cu carii a espiratu nemuritoriulu pastoriu si prelatu romanu Alesă ndru Stere a Siulutiu: „Domne! tie-ti recoinandu biseric’a, patri’a si naţiunea mea; tu nu ai parasitu niciodată pre poporulu romanu, ajuta-i si acum, câ-ci are mulţi inamici" se fia audite de Atotupoterni-culu creatoriu si se se indure spre noi, câ-ci erasi amu ajunsu in pericolu, câ se ni se rapesca celu mai scumpu tesauru adeca limb’a: „Murimu mai bine in lupta, cu glorie deplina, decatu se fimu sclavi erasi in vechiulu nostru pamentu" !!
Barnutiu.
Sciri diverse.
— (Incendiu terribilu.*) In comun’aRomosiu din cerculu pretoriale alu Orastiei, la 27 Maiu a. c. 2\ ore după amedi, pecandu radiele sorelui ale unei dile dintre cele mai caldurose din anulu acesta se reflectau in direcţiune perpendiculara asupra nostra, a eruptu unu incendiu dintre cele mai infricosiate si tocmai in fruntea si la midiloculu comunei, unde asia dicandu erâ depusa intrega vistieria a comunei. Foculu s’au es-catu mai antaiu la siur’a unui proprietariu, unde s’au observatu câ aceea siura deodata a fostu coprinsa din tote părţile de flăcările focului, care apoi cu repediciunea fulgerului, luandu dimensiuni din ce in ce totu mai mari s’a estinsu d’a culmea asupra tuturora edificieloru situate de ambe părţile stradei principale pana in riulu comunei. Strad’a principala, in decursulu de unde se ivise si pana la riu, unde se alinase foculu, de si destulu de spatiosa erâ inadusita, ascunsa si inpenetrabila de foculu ce ’si imbinâ flăcările sale inaltiate deasupra ei. Nu multu timpu a trecutu pentru câ averea mistuita de flăcările acestui focu neinvingibilu, după datele acestui oficiu notarialu si a primăriei se se constate oficiosu cu
14,000	fl. v, a. In specialu, s’a prefacutu in scrumu si cenuşia 40 case acoperite cu paie si cu ţigle; 58 de siure si tote celelalte edifici apartînetore; bucate, nutre-tiulu viteloru si totu ce bietulu plugaru romanu isi mai are agonisitu pre langa cas’a si gradin’a sa.
O catastrofa desastrosa acesta cu atata mai vîrtosu cu catu foculu s’a escatu intr’unu tempu pe candu barbatii ocupaţi fiindu cu aratulu pela campu, numai femeile si copii slabi si nepotinciosi erau pe acasa, si unoru-a chiaru si cele mai de lipsa articole le lipsescu astadi, nepotendu-le scapă de pred’a focului incinsu asupra lom,
Regretamu tare si nu potemu se nu atingemu la acestu locu si acea inpregiurare, ca pompierii din Orastia, o institutiune vechia, dotata inca de pe timpurile strabuniloru nostrii, a cărei scopu salutariu in tempii mai noi si la noi a apucatu redacini tari si a cărei intentiune de urmărită astadi dejâ s’a vîrîtu si cu incetulu cu incetulu se va strecură si incuibâ in tote vicisitudinele omenimei, — dicemu: cum de aceşti pompieri premiaţi in anulu trecutu si chiaru de Maiestatea sa imperatulu insusi, de si de altmintrelea bine disciplinaţi si organisati si provediuti mai cu tote requisitele de lipsa, a intrelasatu de a se presentâ si mai bine au preferitu a escelâ cu tota a loru absentia la nenorocirea nostra, de si Orasti’a resiedînti’a loru d’abia este de o ora indepartata de Romosiu. — Acesta manopera nejus-tificavera si neesplicavera escita si mai mare amarati-une iu sufletulu nostra cu atata mai vîrtosu, ca chiaru unii din pompierii Orastiei, s’au declaraţii catra sub-scrisulu, ca densii facendu intrebarea catra primariulu politicu alu Orastiei, acesta au disu ca nu permite es-cursiunea societăţii, ca-ci nu este provocatu si ca comun’a nu va solvi spesele de transportu a requisiteloru.
Fatia de acesta neincuviintiare si temere ca nu se voru •
solvi spesele din partea comunei ’mi esprimu parerea de reu, pentru ca comun’a ecesta isi pricepe chiemarea sa si bucurosu ar fi solvitu ori si catu de insemnate spese, deca nu din alta parte apoi din venitele comunei.
Alta ests caus’a cu Romos, aceia inse remaue pana cu alta ocasiune, candu voiu ave si tempu si ’mi voiu lua alta tema.
Totu in pretur’a Orastiei si notariatulu Romosiului s’a escatu la 10 Maiu a. c. in comun’a vecina Romosielu unu asemenea focu, care a consumaţii 8 case, 9 siuri si a nimicitu una avere de 2000 fl. v. a. Una dauna forte simtita si considerabila este si acesta pentru bieţii dearsi cu atatu mai vertosu, cu catu victimele acestui incendiu, si de altmintrelea se luptau ne intreruptu cu lipsele traiului loru de tote dilele.
In urm’a acestoru calamitati atatu de triste pentru noi, primăriile comunali din Romosiu si Romosielu isi tînu de datorintia crestinesca, candu indemnati de sim-tiulu imprimatu in internulu ânimiloru loru triste de aceste doue catastrofe, apelandu la simtiulu de umanitate alu deaproapelui, se roga, câ toti binefăcătorii si ajutătorii se acurga grabnicu cu sucursulu loru possibile
*) Onor. redactiuni ale celorulalte diare romane din patrie sunt rogate a reproduce acestu apelu.
la alinarea suferintieloru nefericitiloru dearsi si ofrandele loru molcomitore se bine-voiesca ale tramite la adres’a primăriei comunale din Romosiu.
Bis dat, qui cito dat!
Romosiu la 29 Maiu 1879.
Laurianu Bercianu, notariu cercuale.
— (OboluluRomanieipentruSzeghedin.) Multiamita sentimenteloru generase de cari au fostu totu d’a-una animaţi Romanii, multiamita staruintieloru E. E. L. L. Comitelui de Hoyos ambasadorulu Austro-Ungariei si soţiei sale, precum si comitetului centralu austro-ungaru de bine facere — si in fine, multiamita energiei si staruintieloru neobosite ale dlui tipografii Ionu Weiss, ajutorele adunate in Romani’a si trâmise dejâ la destinatiunea loru, au ajunsu pana adi la o suma destulu de insemnata.
Ast-felu la ambasad’a austro - ungara s’au primitu de la M. S. R. Domnitoriulu lei noi 2000, si inca 1000 cu ocasiunea representatiei teatrale, delagubernulu romanu 20,000, dela Jokey-Clubu din Bucuresci 1000, delaJEfori'a spitaleloru 1000, dela funcţionarii eforiei 1401 bani 40, dela cavalerulu de Walberg 1000, produsulu unei colecte din Giurgiu 300, administraţia spitalului Branco-venescu 1500, d-sora Blanche din Bucuresci 100, Banc’a României 1000, societatea Hilaria 100, produsulu representatiei teatrale din Bucuresci 9300, societatea Zion din Giurgiu 103, doctorulu Steiner junioru 500, produsulu unei colecte făcute de domnele Wiesner si Focsaner 400, produsulu unei subscripţii din partea mai multoru funcţionari pendinti de ministerulu justiţiei 1724, bani 40. — Totalu 42,909 lei si 40 bani.
Banii adunaţi de d. Ionu Weiss si tramisi dejâ la destinatiunea loru se urca Ia sum’ade 10,000 lei noi. Afara de aceştia sunt inca stransi câte-va sute, remaindu a se inaintâ indata ce se voru inapoiâ listele de subscripţie, cari se mai afla in manele unora domni, inpreuna cu banii adunaţi.
Afara de acestea, diferite persone au tramisu ofrandele loru directu gubernului uuguru, in catu cre-demu ca Romani’a a contribuitu celu putinu cu vre’o 100,000 lei noi.	„Resboiulu."
Nr. 1423 -1879.	(73) 3—3
Escriere de Concursu.
Pentru postulu de medicu archidiecesanu in Blasiu, devenitu vacante, prin acesta se escrie concursu.
I.	Emolumentele inpreunate cu acestu postu sunt:
1)	In bani paraţi 800 fl. v. a.
2)	Cuartiru libera cu gradina de legume.
II.	Servitiele de prestatu sunt:
1)	Curarea gratuita a intregei junime studiose dela tote institutele de invetiamentu din Blasiu.
2)	Curarea gratuita a contribuitoriloru la salariulu medicale, precum si a domesticiloru acelora.
3)	Teologiloru seminariali din locu a li tiene prelegeri din medicin’a pastorale practica celu pucinu doue ore pre septamana.
Doritorii de a ocupă acestu postu au de a sub-sterne Ordinariatului metropolitanu gr.-cath. din Blasiu concursurile loru până in 3119 Iuiiu a. c. instruite cu documente valide:
1)	Despre portarea morale nepetata,
2)	câ e Doctoru de medicina si magistru de chi-rurgi’a etc.
3)	despre anii de pracsa de până aci, precum si câ unde au practisatu ?
4)	se producă baptismale, si
5)	câ sunt gr.-catholici de religiune, si romani de naţionalitate.
Blasiu din siedinti’a consistoriului metropolitanu gr.-cath. de Alb’a-Iuli’a tînuta in 20 Maiu 1879.
Ioanu,
rnetropolitu.
Nr. 57-1879.	(74) 3-3
Concursu.
Pentru optu (8) tineri romani, cari voiescu a in-vetiâ vre-una din urmatorele meserii: rotaria, dulgheria, feraria, cojocaria, mesaria, cismaria, palararia, curelana seu sielaria se deschide prin acesta concursu la unu ajutoriu pentru fiacare de câte 25 fl. pe anu.
Suplicele au se fia instruite cu urmatorele documente :
1.	Carte de botezu din care se fia evidentu, ca concurentele e de nascere romanu si ca are celu pucinu etatea de 14 ani;
2.	Atestatu scolastecu. ca are celu pucinu cunos-cintiele ce se predau in scolele primărie din Austro-Ungari’a si se cunosca si o alta limba usitata in tiera, precum germana seu magiara.
3.	Reversu dela părinţi seu tutori, ca voru lasă pe fiii loru se invetie meseri’a la care se aplica până candu voru esi calfe seu sodali cu atestatu in regula.
4.	Unu esemplariu din contractulu ce părintele seu tutorele suplicantelui va incheiâ cu maiestrulu la care invetiacelulu intra la meseri’a ce si-a alesu-o.
Suplicele astfeliu instruite, sunt a se inaintâ subsemnatului Comitetu până in 31 Iulitt a. c. st. n.
Sibiiu, 10 Maiu 1879.
Comitetulu Associatiunei transilvane pentru literaturi romana si cultur’a poporului romanu.
Editoru ai redactorii respons. t*. Buritiu iu Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafl’t iu Sibiiu.