i-i, virvatoriulu ese de doue ori in sc^tc-mana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
; , Sibiiu pe 1 ana intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la casa 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu i post’a in laintrulu monarchiei pe 1 ann intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. -du 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sdu fn.nci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ee inserate,
se platescu pe serie sSu linia, cu litere merunte garmondu, la prim'a publicare cite 7 cr., la adou’a si a trei’a cate 6 cr. v. a. si proste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem* naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Red acţiunea Diariului Obserratoriulu in Sibiiu.
Nr. 37.
Proiectulu de lege pentru magiarisare in cas’a Magnatiloru.
Acelu proiectu fatale trecu in desbaterea lor-diloru Ungariei in 13/1 Maiu a. c. Conformii vechiului usu, cas’a magnatiloru nu se compune, ca Senatulu din alte tieri europene constituţionali, din membrii	aleşi,	sau incai	denumiţi	de câtra
monarchu pentru merite mari, ci toti magnaţii, adeca baroni, grafi, principi, toti prefecţii comitate-loru, toti archiepiscopii si episcopii r.-catholici si gr.-orientali sunt membrii născuţi, membrii de jure et de facto, indata-ce au etatea de 24 de ani ! Asia cas’a magnatiloru, sau daca voiţi, senatulu, corpulu ponderatoriu alu Ungariei, are preste 700 de membrii, din cari inse cei mai mulţi absenta, remanu pe unde le	place,	numai la	siedintie nu mergu.
Nici-odata acelea absentam n’au batutu asia tare la ochi, ca	tocma	iu 13 Maiu a. c.	Din mai
bine de 700	membrii veniseră	abia 40;	la desba-
teri inse au assistatu numai 34, in care numeru fusera si archipastorii romani de ambele confessiuni.
Acestea informatiuni ne sunt forte necessarie din diverse cause pentru viitoriu; câ-ci aci isi pune fia-cine intrebarea si fâra voi’a sa: Ce lege pote se fia aceea, de care magnaţii tierei nu se inte-ressbdia intru nimicu ? Sau: Nu cumva magnaţii au renuntiatu la dreptulu lom de legislatori ?
Cliiaru si dintre areliiereii rom.-catholici au fostu prea pucini. Archiepiscopulu Lud. Haynald dela Calocea avuse cliiaru referad’a legei de magiarisare ; dara dupace primise scirea câ’i vene dela Rom’a caciul’a de cardinalii, a lasatu referad’a si au alergatu acasa. Cei doi episcopi ruteni au venitu numai a dou’a di, dara n’au yorbitu nimicu.
Pe la 11 ore a. m. venerabilele presiedente G e o r g i e M a i 1 a t h deschise siedinti’a. Notari: corniţele supremu Desideriu Groman si corniţele E. Pallavicini.
După una mica cestiune economica, proiectulu legei de magiarisare se dâ in discussiunea casei. Gromon da lectura raportului in loculu lui Haynald.
Dintre miniştrii era de facia numai A. Trefort, carele si ia cuventulu. Dn. ministru nu face mai multu, de câtu repete ciiteva argumente cunoscute bine din lucrările comissiunei dietale si din desba-terile casei deputatiloru, dara escel. se parea ca e forte nacajitu pe cineva, ca-ci folosia terminii de
Foisiora „Observatoriului“.
Victimele gubernului pasialeloru.
Naraţiune istorica de : C. B o 1 a n d e n.
Trad. de: J. Marchesiu.
(Urmare.)
—	Cliiaru acesta i-mi causedia orecare neplăceri — respunse Piccolo — nu sunt nascutu pentru diplomaţia si totuşi sunt constrinsu a debuta pe terenulu acesta. Pasi’a Mustafa in privinti’a calitatiloru diplomatice me intrece — Inse cu tote acesta iti-voiu descoperi ceva din planurile petrecerei mele. — De siguru scii, cA naile poteriloru europene circuledia pe malulu provinciei resculate. — Scopulu nailoru de resbelu e, câ se apere vieti’a si averea supusiloru loru. — In Hertiegovin’a deja a eruptu rescol’a, inse, precum se scie, Russi’a patronedia interesele crestiniloru din Orientu. Eu sunt aci câ se observu decursulu evenimenteloru si la tem-pulu seu se potu relationâ despre tote. — Atata iti potu spune.
Io intielegu amice Piccolo, missiunea dtale este a servi interesele nefericitiloru acestora.
Conversatiunea er’ o întrerupse sgomotulu unei glote. — ^e ivi er’ o grupa de omeni conduşi de mulţime de ostasi marinaţi, după aceştia venea unu numeru considerabile de bosniaci juni si betrani. — Nefericiţii erau in fiera, unii dintre densii in urm’a lovi-tureloru crâncene, erau acoperiţi de sânge. —Vestmintele loru sdrentiose demonstra o miseria mare. — Port’a unui edificiu publicu se deschide si grupulu araintitu intra inlaintru.
—	Ce e acesta? intreba Osterman, dora sunt prisonieri chrestini din Hertiegovin’a?
—	Nici decatu, sunt chrestini din Bosni’a, respunse diplomatulu russescu.
Sibiiu, 9/21 Maiu 1879.
agitatori si seducători; protesta câ nu vrea se magiarisedie nimeni, dara insistea cu tote poterile pentru catu mai curend’a votare a legei; se apara de prepusulu, câ si cum ar cugetâ se sparga prin autonomi’a bisericeloru, dâ inse inspectoriloru dreptu aprope suveranu asia, in câtu asia numitele comis-siuni scolastice se remana facia cu ei numai ca nesce marionette, papusiarii. Ii respunde mai anteiu mitropolitulu de A.-Iuli’a. (vedi:)
Cuventarea*)
Es. Sale Metropolitului Dr. Ioane Vane ea de Butesa tînuta in cas’a Magnatiloru la 13 Maiu 18 79 cu ocasiunea desbaterei proiectului pentru introducerea limbei magiare câ studiu obligaţii in tote scotele poporale.
„Exellentissime Dle Presiedinte !
Măriţi Domni Magnaţi!
Interesulu viu, ce a produsu proiectulu acesta in tote părţile, din mai multe privintie me indemna si pe mine, ca facia de elu se desemnu positiunea, ce cugetu, câ potu ocupa. Yoiu grai despre elu nu din doru de-a jocâ rola, nu din prejudeciu, câ asia ce-va nu permite nice etatea nice positiunea mea; ci voiu grai din doue puncte de vedere juridice, si anume antaiu spre lămurirea si ilustrarea dreptăţii si-a ecuitatii, a dou'a pentru inplinirea detorintiei, ce simtiescu. Dara insa-si natur’a pertractării publice inca aduce cu sene, câ la obiectulu de sub discussiune se pota grai liberu totu celu ce este chiamatu spre acea, ori doresce a grai pentru, ori in contra lui.
De-orace inse resultatulu acestui proiectu de lege acum nu-lu cunosce inca nice una dintre parti, acestea nu potu graf decatu despre eventualitati. Una aştepta dela elu resultatele cele mai bune, er’ alalta-lu considera de sorgintea unoru ingrigiri preste mesura mari. Si fiendu-câ nice una dintre parti in presente nu pote aretâ resultate, ambe stau pre aceasi basa juridica, si nice una nu pote inputâ nemicu celei alalte.
Dupa-ce proiectulu de lege maneca din con-sideratiunea insemnatatii limbei de stătu, fia-mi iertatu si mie a atinge in cuvente pucine valorea si
*) Reproducemu acesta apologia eminenta asia, după cum se afla publicata in Suplementulu „Foiei scolastecew Nr. 9 din Blasiu.	Red. Obs.
Anulu II.
pretiulu limbei in genere. Cu totii scimu, cum-câ celu ce-si scie presentâ limb’a, câ daru alu lui Dumnedieu, amesuratu valorei celei mari a ei, in aceea afla si posiede unu tesauru, de care nice in cugetu nu este aplecatu a se desparţi; si pre dreptulu, pentru-câ limb’a pentru prim’a desvoltare spirituale este unu mediu distinsu, unu nutritoriu fidelu si neintreruptu alu ei, si unu factoru principale in tote manifestările vieţii publice ale fiintiei omenesci. De aci provene stim’a câtra dins’a, de aci iubirea si insufletirea pentru dins’a; de aci provene si zeloşi’a acea frageda, cu care-si grigesce fia-cine limb’a sa si este gafa a o aperâ, de oricâte ori se pare a o amenintiâ, fia si numai umbr’a unui pericolu.
Marturisescu, câ pre lunga tota stim’a si sim-pathi’a cu care me portu câtra limb’a statului, es-primu numai starea reale a lucrului si adeverulu, candu afirmu, câ totu ce am disu despre natur’a limbei, s’a intemplatu si cu respectu la proiectulu de lege. Câ-ci si prim’a faima despre elu dede multora, cu distingere la noi la romani, ansa de preingrigire si li desteptâ temerea jalusa. Simptomele aceste inse nu sunt acomodate spre a consolida acea incredere inprumutata si bun’a intielegere, carea o dorimu din sufletu; precum este certa si fapt’a acea, câ forte mulţi barbati de specialitate nice din punctu de vedere alu educatiuuei, nice din respectulu progresului in instrucţiune nu afla con-sultu, nice din considerări metodice nu judeca de scoposu, câ limb’a de stătu se se introducă in scolele poporali confessionali, respective naţionali astfeliu, câtu se pretindia terenu pentru sene, si respective se formedie obiectu de invetiamentu in scdle de acele, cari nu sunt destinate pentru inve-tiarea limbeloru, ci pentru procurarea celoru mai necesarie cunoscintie si cualificari pentru vietia.
Dara nice nu se pote supune, câ nisce prunci restrinsi la pricepere, caii nice limb’a loru materna nu o cunoscu cum se cuvene, si asia cu invetiarea ei inca sentiescu greutate ostenitoria, ara fi in stare a-si apropriâ una limba loru de totu necunoscuta, precum pune in prospectu proiectulu de lege. Din parte-mi nu credu acesta, din contra asia tienu, câ resultatulu asteptatu, puru si simplu nu se va potâ dobendi; pentru-câ decumva spre invetiarea limbei de stătu se va folosi numai atâta timpu, câtu spre unulu din alalte obiecte, atunci se pote afirma cu
Nefericiţii acesti’a au devenitu insolventi in urrn’a impositeloru colosale, va se dica nu sunt in stare a plaţi tributulu pretinsu de Mustafa-pasi’a. — Acuma toti se internedia in Turci'a. unde ii folosescu la diverse lucrări publice, pana candu isi refuescu contributiunea iupusa.
—	Dar pruncii loru, in urm’a internarei, voru muri de fome! Este o barbaria ne mai audita! dise Osterman.
Cuvintele din urma Piccolo nu le audi, de ore-ce se duse rapede in direcţiunea unde erau grupaţi cativa bosniaci si le adresâ urmatorele cuvinte:
—	Curagiu amicii mei. nu desperaţi, câ-ci Russi’a se interesedia de coreligionarii sei. Dicundu acestea, er* se intorse la Osterman si i dise:
—	Asculta, preste cateva dile vomu merge in pala-tulu pasiei, unde te voiu recomeudâ Escelentiei Sale. — Artistulu ilu privi surprinsu.
—	Ce voiesci, se mergemu la unu barbara, la unu tiranu, care causedia atatea nefericiri chrestiniloru acestora? Voiu reuuntia la fericirea acesta. Nu vreau se viu in contactu cu acestu monstru.
—	Te insieli — replica Piccolo, deca cugeti asia ceva despre pasi’a. — Densulu este omu finu, de o cultura moderna, afabilu si totuodata si ainicu alu artei. — Mi este cunoscutu si amicu bunu, i-am facutu cu-noscinti’a in Petersburg. — E diplomatu renumitu si inteligentu. — De vei veni. te vei convinge. — Cu aceste luandu de bratiu pe Osterman ilu conduse la locuinti’a sa.
Preste cateva dile porniră amicii noştri spre pala-tulu frumosu alu pasiei. — După ce urcara mai multe trepte, servitoriulu pasiei i conduse prin mai multe camere intr’unu salonu pomposu, mobilatu cu lucsu orientalu. — Mustafa ocupă locu in midiuloculu salonului. Erâ omu inaltu, intr’o mant’a lunga, ce-i acoperea totu corpulu. — Fisionomi’a lui in momentulu, in care intrara la dinsulu amicii nostrii. aparii forte simpathica.
—	Acum sunt conviusu. câ eşti omu de parola, esclama Mustafa; cugetam, câ nu vei veni se continuamu parthi'a de siachu.
Escelentia, imi iau libertate a ve recomendâ pre dlu Osterman artistu din Helveti’a, unu amicu alu meu. — Osterman isi pleca putintelu capulu cu o elegantia fina. —
—	Me bucura, câ amu onore de a conveni cu unu artistu, de orece si eu sunt amicu alu artei. — Dle Osterman, ai tablouri gafa aici?
—	Am Escelentia!
—	Prin urmare ai venitu in Bosni’a se studiedi regiunile nostre pitoresci? Permite-mi se privescu pe ale d-tale.
—	Forte bucurosu — replica Osterman desfac^ndu-si albumulu. Pasi’a după ce privi schitiele, isi increti fruntea, câ-ci intre altele, observa o schitia care reproducea miseri’a unei comune din Hertiegovin’a, unde esecutorii de dare jafuira totu dela sermanulu tieranu, lasandu-lu radiamatu de paretii colibei sale intr’o des-peratiune nespusa, pre candu pruncii ii plângeau in giuru de fome. — Sub desemnu se aflau urmatorele cuvinte: Ultim’a solvire de contributiune in Hertiegovin’a. — Pasi’a privi lungu acelu desemnu, f6ra a manifesta vre-o iritatiune. — In urma cu cea mai mare linisce se intorse ia artistu, si dise:
—	Dle Osterman, iti poftescu succesu pe acesta cariera frumosa. După aceste, Mustafa foiletandu mai de parte prin albumu afla unu altu desemnu represen-tandu scen’a: candu mohamedanii atacara o beserica chrestina jefuindu-o si macelandu pe toti creştinii, cari se aflau in giurulu ei. — Inscriptiunea din josu erâ : Libertatea consciintiei in Turci’a.
—	Dta dle Osterman, imitezi forte bine natur’a, ceea ce ’ti servesce spre lauda si totuodata e unu do-cumentu adeveratu alu talentului eminentu, de care dispui, replica de nou Mustafa.
—	Escelentia, nu meritu complimentulu acesta.
După aceste pasi’a i conduse intr’o camera, in
care pe o mesa erâ asiediatu unu siachu, er o alta mesa erâ incarcata cu diverse mancari si beuturi. — Langa usia erau doui servitori negrii, cari in totu momentulu aşteptau ordinele Escelentiei sale.
148
securitate, ca pruncii nu voru fi in stare de a o invetiâ.
Noi caroru limb’a magiara nu ne este limb’a materna, ci o amu invetiatu-o, noi potemu spune, câta ostenela si câtu tempu se recere, pentru-câ omulu se o pota invetiâ. Asia dara pentru-câ propunerea limbei de stătu totu se aiba resultatu, intrevene alternativ’a aceea, ca spre invetiarea ei sau se va folosi tempu mai inultu, carele se va subtrage dela alalte obiecte de invetiamentu, si asia acesta se va face cu daun’a si cotirea celoru alalte obiecte, sau pentru invetiarea limbei de stătu si fâra voia se va propune si unu obiectu in limb’a aceea, câ pruncii se aiba esercitiu si câ mai usioru se p6ta invetiâ limb’a; acesta inse chiaru ar’ justifică preingrigirile si zelosiele acele, cari se ivescu si areta din partea multora.
Inse deca luamu lucrulu practice, si cautamu la partea practica a lui, celu pucinu eu nu potu intielege, pentru ce cunoscerea limbei de stătu ar’ fi atâtu de necesaria poporaloru de alta limba, cari cea mai mare parte se ocupa cu agricultur’a, iu câtu se trebuesca paragraf! atatu de aspri pentru decretarea ei. Au pana aci nu s’au sciutu intielege locuitorii patriei de limbe diverse? sau pote pro-iectulu acesta tinde si intr’ acolo, câ se ajute comunicatiunea in sinulu societăţii, pentru-câ dora acea in decursulu celoru una mile de ani trecuti ar’ fi suferitu? Inse dbca luamu in mana istori’a, de pre paginele ei invetiamu, câ Ungari’a nice una data n’a fostu mai ferice si mai respectata de străini, de câtu in dilele regiloru Ludovicu celu mare si Mati’a, macaru câ pre atunci abia a miî’a parte din locuitori intielegea limb’a statului, carea erâ cea latina.
De aci se potu scote trei invetiature: antaiu câ statulu pote fi tare si vediutu, si dbca nu toti cetatianii lui i cunoscu limb’a; — a dou’a, câ patri’a pote fi fericita si poporale ei indestulite, fâra câ fericirea aceleia si iudestulirea acestora se depindă dela cunoscerea limbei de stătu; — a trei’a, câ patriotismulu, iubirea patriei, nu este inpreunata cu cunoscerea limbei de stătu; pentru-câ fia-cine-si iubesce patri’a, câ pre mam’a-sa dulce, nutritori’a si ingrigitori’a sa, carea i asecura vieti’a, averea, religiunea si datinele, i concede deprinderea acelora, si asia ocrotesce si apera totu, ce este iubitu si pretiosu in ochii noştri, asia dara cine se nu o iubesca ?
Dara până aci poporale cu limbe diferite, cari sunt in comerciu unele cu altele, nu s’au intielesu intre sene? si nu va urmâ acesta totu asia si pre venitoriu? de ori-câte ori voru veni intre inpregiu-rari de asia, au nu voru invetiâ limb’a acea, limb’a statului, carea representa si inaintedia interesele loru ? Dâ, voru invetiâ-o, si din indemnulu interesului propriu de securu voru invetiâ-o mai bine, decâtu prin astfeliu de coactiune, carea — se mar-turisimu adeverulu — totu-deauna esta inpreunata cu instrainarea si anxietatea, — si de au fostu tempuri, cari se fia recerutu delaturarea instraiuarii
—	Ce intentiune ai cu desemnurile aceste, rupse tacerea pasi’a.
—	Le desemnediu pentru foi beletristice din Paris, replica Osterman.
—	Precum se vede, ilustratiunile dtale nu voru castigâ amici pentru Turci’a. — Francesii se voru indigna de starea nostra deplorabila.
—	Desemnurile mele reoglindedia evenimentele de aci.
—	Din punctu de vedere umanu concedu, ca se voru afla omeni cari se voru indignâ de starea nostra miserabile, inse din punctu de vedere diplomaticu, negu, replica Mustafa. — Chiamarea artistului si a pressei nu este de a submina auctoritatea Statului. — Statulu trebue se se folosesca de tote midilocele spre a-’si asigura esistinti’a; de altcum, miseri’a a fostu, este si va ti totudeuna. — Subiecte de acestea, artistulu pote afla si airea, nu numai in Turci’a.
— Abia credu, Escelentia, se se pota observă undeva in lume, ce am vediutu aci in dilele acestea.
—	Ce ai vediutu ?
Osterman enara tractarea dura si tiranica manifestata fatia cu preotulu de pe strada.
—	Nu cunosci rass’a acesta; seu cugeti ca ai observatu unu individu innocentu; te insieli. Preotulu respectivu e inamicii neinpacatu alu statului, despre ceea ce te vei convinge indata. — Mustafa scrise indata cateva linii pe o foitia si o predete sclavului seu negru.
—	Dta eşti elvetianu — continua pasi’a — spune-mi la ce sunt espusi in timpulu de acum’a preoţii ca-tholici din cantonulu Bem, ore nu sunt esilati o mulţime ? asia dar’ trebue se fia pedepsa mai aspra decatu deportarea. — Artistulu roşi.
—	Cu dorere trebue se ’mi aducu a-minte de
tiraniele comise in cantonulu Bern — esclama artistulu, inse trebue se vina timpulu, candu tiranii din Bern voru fi respundietori pentru conduit’a loru, câ-ci popo-rulu nici candu nu se unesce in principii cu astfeliu de despoti.	(Vh nrmâ).
_________OBSERV ATORIULU._____________________________
si-a pre’ngrigiriloru, aceste cu destingere acum aru trebui delaturate, câ nice numele se nu li se cu-nosca intre poporale de vitia diferita.
Era aceea nu se pote pretinde, ba nice aşteptă, câ poporulu de rendu preste totu se intielega si vorbesca doue limbe; lucrulu acesta nu se pote realisâ fiendu in sene inpossibilu, si din caus’a aceea numai prin ajutoriulu scoleloru poporale nu se pote indeplini. Asia ceva se pote aşteptă numai dela individi culţi; era cu respectu la aceştia s’au facutu dispositiunile necessarie, in poterea caroru limb’a statului se propune in tote scblele mai inalte, si in cele romane, si inca — potu asecurâ — cu suc-cesu bunu.
Apoi argumentulu si motivulu acela, câ diferitele nationalitati intru interesulu loru propriu aru fi avisate a invetiâ limb’a magiara, pentru-câ prin invetiarea ei mulţi membri culţi de-ai loru si-aru pote asicurâ venitoriulu, deschidiendu-li-se possibili-tatea de-a fi consideraţi la inplerea oficieloru, — acestu motivu si arguinentatiune, cu respectu la introducerea limbei de stătu in scbl’a poporale, marturisescu sinceru, voiesce a probă prea multu, si din caus’a aceea nu probedia nimicii; pentru-câ deca ar’ stă acesta, resultatulu ar’ fi, câ se se pota speră, câ toti acelia cari au invetiatu limb’a de stătu, potu ave prospecte secure, câ se capete aplicatiune (in ce-va oficiu). Macaru câ asia credu câ nime nu voiesce a consideră lucrulu asia si alu deduce până acolo.	Dâ, individi de acelia, cari
s’au cualificatu, si si-au castigatu si cunoscinti’a limbei de stătu, acelia potu ave prospecte, — inse numerulu acestora atâtu de mica parte este din intregu poporulu. Aci numai acea ar’ fi de doritu, câ celu pucinu acelia se fia aplicaţi, cari cunoscu limb’a magiara si posiedu cualificatiunea receruta; dar’ trebue se marturisescu, pentru-câ esprimu adeverulu, câ si eu insu-mi am auditu multe plângeri, câ dintre romani nu mulţi se inpartasiescu din astfeliu de favore.
Dar’ se vedeniu acum starea presente a in-vetiatoriloru dela scolele poporali, si se esaminamu urmările, cari proiectulu le va ave pentru aceştia, deca va deveni lege. Pentru-câ se me restringu numai la cerculu meu de activitate, cu respectu la dieces’a mea archiepiscopesca aflu, cumcâ intre vreo 500 de invetiatori, nu dicu multu candu afirmu, câ nice 2A parti nu intielege limb’a statului; si reiate la proiectulu de lege si la tempulu, carele se prefige pentru invetiarea ei, potu dice, câ respectivii nu voru fi in stare de-a o invetiâ, era numerulu acestora este mare si considerabilu. In sensulu legii ce se va, intemplâ cu invetiatorii aceştia ? Dela rigorea legei si aplicarea ei si mai rigorbsa mai câ nu se va pote aşteptă altu ceva, decatu aceea, câ invetiatorii de categori’a acesta se fia scosi din posturile loru. Inse care va fi sortea loru, ce voru face după aceea; pentru-câ avere din mic’a leafa anuale nu si-au potutu castigâ, fiiendu-câ dintr’ aceea abia si-au traganatu vieti’a de pe una di pe alta; era la lucru nu se voru pote aplică, pentru-câ anii teneretieloru, intru cari ar fi potutu invetiâ a lucrâ, i-au intorsu spre cultivarea si cualificarea sa pentru carier’a invetiatoresca. Ce se va alege dara dintr’ aceli-a, cari s’au cualificatu nutrindu-se cu acea sperare dulce, câ după cualificatiunea castigata potu asecurâ atatu siesi, catu si aloru sei provedere cuvenintiosa si venitoriu securu, deca voru fi dela-turati din posturile loru, cine li va restitui spesele făcute? cine li va asecurâ venitoriulu?
Va luă asupra-si sarcin’a acesta fondulu reg-nicolariu pentru pensionarea invetiatoriloru ? Intr’ adeveru, dreptatea si ecuitatea ar recere, câ asia se se intemple. Din respectulu dreptatiei s’aru cuveni se se intemple asia, pentru-câ aceli invetiatori in fia-care anu si-au platitu competintiele anuale, cari s'au esecutatu dela dinsii de multe ori lipsindu-se si de panea de tote dilele, — prin ce dinsii si-au castigatu si dreptu spre aceea. Era din respectulu ecuitatii pentru aceea, ca dinsii ar fi scosi din posturile loru fara vin’a propria, — de nu cumva ore-cine le-ar inputâ de vina, ca nu sciu, ce „nu au potutu invetiâ."	Era dela celu ce
scurteza pre unu nevinovaţii in pro vederea sa, ecuitatea cere, câ se-lu despagubesca.
De-ore-ce inse nu se pote speră, câ cine-va se rebonifice invetiatoriloru tote aceste, invetiatorii voru fi reduşi la sortea de-a nu ave panea de tote dilele, voru flamendi in sensulu strinsu alu curentului, si inpreuna cu familiele loru voru inmulti cet'a celoru lipsiţi, si voru spori numerulu malcon-tentiloru, — care lucru (asia credu) nu va fi nici in interesulu statului, nice spre binele societăţii, din contra eu ine temu, câ se va intemplâ chiaru con-trariulu. Ore eventualităţile aceste luatu-s'au la tempulu seu in considerare ? eu nu sciu; dara aceea
un’a o sciu si recunoscu, ca legea trebue se fia drepta, carea câ atare de-si pedepsesce, nice candu nu duce la desperare, pentru-câ atunci si consciinti’a inpreuna cu legea condemna pre celu vinovatu.
Inse ce se va intemplâ cu scblele poporale, ce ar remane fara invetiatori? Câ ele se stea asia, este cu nepotintia, de-orece si legea inca opresce. Ce se va intemplâ dara cu ele? Trebue se se provedia cu invetiatori. Dar’ cine le va provede? Auctoritatile baseresci pre lunga tbta bunavointi’a nu voru fi in stare de a le provede pre tote cu invetiatori de aceli-a, cari se posiedia si recerintiele cele noue. Asia dara acesta va trebui se o faca altu cine-va, — si cine va fi altulu acest’a? de nu insu-si statulu. Dara statulu nu ar pote se provedia scblele poporali ale confessiuniloru, decatu cu delaturarea legiloru patriei, anume a prescrieriloru art. 33 si 34 din 1868, si cu nebagarea in sama a autonomiei confessiuniloru respective.
Si bre insusi statulu de unde va potb luâ numerulu recerutu de invetiatori? Fara indoiela, de uiule-i va află. Si asia se pote intemplâ, câ si acum avemu caşuri, câ la scblele romane ale greco-catholiciloru se se aplice invetiatori de aceli-a, cari nice după naţionalitate nu sunt romani, nice după religiune nu sunt greco-catholici, si cari nu voru intielege limb’a poporului. Si ce voru fi atunci resultatele instructiunei ? Invetiatorii ne-intielegundu limb’a eleviloru nu-i voru pote invetiâ limba magiara, era elevii necunoscundu limb’a invetiatoriloru, nu voru pote castiga cunoscintiele si iscusintiele acele, de cari au lipsa, pentru-câ dinsii ca cetatiani se-si promovedie atatu buna-starea loru propria, catu si fericirea patriei. De aci se vede, cumcâ asertulu, câ limb’a (magiara) nu turbura limb’a si religiunea celoru alalte confessiuni, si aceloru alalte nationali-tati, numai „in abstracto" are valore; pentru-câ deca analisamu cestiunea, afiamu, câ lucrulu in pracsa sta almintre, si totulu depinde dela aceea: cine si cum manipuledia limb’a?
Scimu cu totii, câ invetiatori ului nu este in-credintiata numai propunerea obiecteloru, ci-i este incredintiatu si elevulu in totalitatea sa, adeca in-tielesulu lui, anim’a lui, in multe respecte si vointi’a lui, prin urmare intregu prunculu. Era despre in-fluinti’a, ce o are invetiatoriulu asupr’a eleviloru ne vomu pote convinge forte usioru, dbca vomu urmări cu atenţiune resultatele educatiunei si preste totu ale instructiunei. Astfeliu dara nu atatu limb’a este aceea, care a produce anxietate, ci manipularea si consecintiele, ce trage după sene; cu distingere modalitatea aplicacei este, de care se pote omulu teme. Dela modalitatea aplicării si manipulării depinde multu, celu mai multu inse aterna dela individulu, cărui s’a incredintiatu esecutarea. Asia se pote intemplâ, — precum si până aci avemu caşuri — câ educatiunea si instrucţiunea prunciloru poporului romanu greco-catolicu — pentru-câ se graiescu numai despre acest’a — se fia incredintiata in mani străine, nu dicu, câ pre totu loculu, dara voru fi caşuri si me temu, câ ele nu voru fi numai singuratece. Si cum se pote aşteptă, câ baserec’a respectiva , capii, organele constitutive si credintiosii ei se sufere cu nepăsare una anomalia câ-si acest’a, si se privesca indiferenţi la periclulu, carele provene de acolo asupr’a baserecei, in afaceri asia sânte, asia sublime, asia momentbse si importante, cum este libertatea consciintiei, afacerile religiositatii si ale moralităţii — câ aceste sunt strinsu împreunate cu instrucţiunea, precum avui onbre a atinge, — deca acele voru fi incredintiate in mani străine; ba inca si pre terenulu sentiementeloru naţionale, — pentru cari alţii zeleza, pre catu numai li ajungu poterile. Dar’ deca aceste acum le privimu câ intemplate relative la caşuri sporadice, acuşi mai tardiu in genere cine va pote garantă, câ decumva proiectulu acesta de limba va deveni lege, aceea nu-si va schimbă — nu voiu dice: acum, dara cu tempu, — natur’a, ce o are in tempulu de facia si pusetiunea sa de obiectu de invetiamentu nu o va schimbă cu pusetiunea limbei de propunere si in scblele confessionali ale nationalitatiloru.
M i n i s t r u 1 u T r e f o r t: „ Aceea nu sta in proiectu."
Metro politulu Van cea: „Legea trebue se fia cu prevedere." Apoi continua:
Er atunci ce se va intemplâ celu pucinu cu biseric’a mea? cu biseric’a romana gr.-catholica, pentru care limb’a romana este „conditio sine qua non,“ conditiune de esistentia, pentru-câ acesta este limb’a liturgica, rituale si eclesiastica, a bisericei gr.-catholice. Deca legea acesta cu tempu se va schimbă si limb’a statului se va prescrie de limb’a de propunere, ceea ce este possibilu, atunci condi-tiunea de esistentia a bisericei mele — vorbimu de
OBSERVATORIULU.
149
possibilitati — va fi periclitata ba inca si sublima ei missiune in lucrare va fi inpiedecata; si in de-cursulu tempuriloru pote-ca si succesele de pana aci inca ar fi espuse perirei.
Eu marturisescu, străluciţi Domni Magnaţi! cumca proiectulu acesta de lege nu intru atata in sene-lu considera de periculosu, ci mai vertosu după aplicarea si resultatele lui. Si ddca reiate la aceste cautu asupra venitoriului, nu potu se nu me implu de anxietate, inca si pentru sortea bisericei mele, pentru-ca presentiescu, ca cu tempu — nu potu determina anume candu dara cu tempu — potu intreveni inpregiurari de acele, candu, pruncii cre-dintiosiloru nostrii voru fi incredintiati pre man’a astoru feliu de individi, ale caroru principie religiose si morali, — de-si nu preste totu, dar’ in parte — nu se voru pote inpacâ se nu dicu, ca ele ar pote sta in contrastu, cu princip iele bisericei nostre acum acesta ar fi una edeverata calamitate pentru biserica, carea asia inca-si primesce credintiosii din scola.
Pentru aceia cu adunca plecatiune me rogu de marit’a cas’a, se binevoiăsca a lucra intr’acolo, ca bisericele se pdta conduce instrucţiunea si educa-tiunea pranciloru credintiosiloru sei ele insele, in limb’a loru propria, si se o pota termina fara ingrigiri si pedece: se-i pota cresce in vertuti crestinesci si cetatiane, si anume in fric’a domnului, intru iubirea deapropelui, in modeşti’a crestinesca, de care cu destingere in dilele nostre avemu lipsa atatu de mare, in credintia neclatita catra prea inaltulu tronu regescu, in ambre catra dulcea nostra patria, onore catra inaltulu regiuni, supunere detorita legiloru; inse totu odata si in pietate fiiesca catra biseric’a maica, si in apretiarea nationalitatii loru. Si atunci patri’a va fi fericita, fericiţi voru fi si cetatianii ei; asia este, fericite ar potea se fia si diversele nationalitati sub scutulu marei, potemicei, gloriosei Imperatie austro-ungare, in patri’a acesta, sub conducerea unui regimu patrioticii. Dara fericirea acbsta numai asia pote fi reale, numai atunci va fi duratbrie, deca si acele se voru inpartasi după mesura egale din conditiunile indestulirei, carea este bas’a fericirei, — ceea ce numai asia se pote, deca toti intr’o forma se voru folosi de drepturi si de libertatea determinata prin legi.
Pre bas’a acestora, măriţi Domni Magnaţi! si din căuşele preatinse proiectulu, ce se afia sub desbatere, asia precum e formulaţii, nu-lu potu primi de substratu pentru desbaterea speciale.
Dela diet’a Ungariei.
Din desbateri 1 e asupra inpunerei f o r-tiate a limb ei magi a re.
(Urmare.)
Deputatulu A. Zay continuandu infrange pre-tecstulu ungurescu, produsu ca argumentu ca inve-tiarea obligata a limbei magiare ar avea totu-odata de scopu a înainta pe poporale nemagiare in cultura. Oratoriulu este convinsu de contrariu, ca adeca invetiarea fortiata a limbei magiare va in-pedecâ pe popbra in progresulu loru, va si vatamâ greu interesele statului. Zay combate si pe mi-nistrulu Trefort cu argumente pedagogice si arata, ca in scolele satesci cursulu de invetiatura este cam numai de 6 luni pe anu cu câte 15 bre pe septe-mana; de aci iucolo băieţii sunt luaţi la lucrulu câmpului si preste vera uita V* din ce au inve-tiatu. Candu se invetie ei unguresce, alaturea cu alte cunostintie absolutu necesare? Niciodată! Griin-wald, Csengeri, Poor, corn. A. Dessewffy au recu-noscutu acestu adeveru in comissiune, prin urmare elu nu este vre-o doctrina heretica precum crede d. ministru, ci din contra planulu d. ministru este si va remanea unu esperimentu mai mulţii facutu pentru o fantoma. Ve era prea de ajunsu arti-colulu XXXVIII din anulu 1808 cu care ati introduşi! limb’a magiara, in tbte scolele medie de tote specialităţile. Bine v’au spusu Csengeri, ca voca-tiunea scdleloru elementare este câ băieţii se’si câştige cunostintie absolutu necesare pentru viatia, er nu câ se invetie limb’a magiara seu ori-ce alta limba afara de cea materna.
S'a disu, ca interesulu statului ungurescu pretinde câ neaparatu se se introducă limb’a magiara in scolele elementare. Eu negu acbsta, pentru ca nu cunoscu absolutu nici o necessitate pentru stătu de a inpune poporatiunei rurale limb’a magiara. Acesta nu are nici o trebuintia de alta limba afara de cea materna; prin urmare si acestu argumentu este unu fantomu. Cu totulu altele sunt caile si midilocele de a consolida unu stătu, br’ nu a inbracâ pe poporu in costumu ungurescu.
Cu totulu alte idei dominaseră in diet’a din
anulu 1861 asupra cestiunei de fatia. Atunci se promitea nationalitatiloru marea si sarea. Comis-siunea de nationalitati a dietei din acelu anu luase in unanimitate urmatoriulu conclusu : „Tbte poporale acestei tieri, adeca celu magiara, slavu, romanu, germanu, serbu, rutenu etc. isi pote realisâ drepturile loru naţionale pe bas’a principiului de egalitate intre marginile unitatii statului pe temeiulu libertăţii individuale si corporative in tota libertatea fara cea mai mica restringere.“ Atunci K. Tisza ministrulu actuale nu s’au indestulatu nici cu atâta, ci a pretinsu se i se adopte amandamentulu alu cărui sensu era, ca acea dieta se simte obligata a considera tbte pretensiunile fiacarei nationalitati in câtu acelea n’aru periclita integritatea teritoriala si politica a tierei câ prinva si cea mai inportanta problema a legislatiunei.
Se parea ca articolulu XLIV ar fi corespuusu doctrineloru manifestate in 1861 de a lasâ pe poporale nemagiare câ se’si desvolte naţionalitatea loru fiacare după poterile sale si ca in acestu punctu nu ar fi predominatu asia numit’a reservatio mentalis. Astadi eu făcu apelu la consciiuti’a d-vbstra si ve rogu câ se esaminati din nou acelu articolu XLIV fundamentalu si anume introductiunea lui sacramentala si apoi ve intrebu cum se pote periclita statulu prin modest’a cerere a nemagiari-loru câ se lasati scolele loru primare in buna pace. Ve rogu d-loru nu ve sguduiti temeliile statului d-vostra, despre care unulu din professori cei mai renumiţi ai dreptului de stătu au scrisu in volu-mulu III alu operei sale: „Acea politica naţionala unilaterala a Ungariei este falsa si stricatibsa. “
In fine deputatulu Zay respinge in termini tari consolatiunea ministrului ca limb’a magiara se va introduce in scolele nemagiare numai successive in 10—15 ani si se mira forte ce causa potu se aiba pentru acesta urgentia febrila, pentru ca acesta semana, câ si cum s’ar teme cineva ca preste vre-o 15 ani va veni vre-o alta potere, care va resturnâ tote cu fundulu in susu. Mai in scurtu densulu tine acbsta lege de forte periculosa si destructiva si i remane o singura consolatiuue, ca aceea este o sterpitura a gardei renegatiloru, pe care mai curendu seu mai tardiu o va condamnâ chiar’ naţiunea magiara. In fine declara, ca conaţionali sei sasi se atia forte neliniştiţi si chiaru iritati prin acestu proiectu si asia ilu si respinge, facendu pe auctorii lui responsabili pentru urmările fatali.
Presiedintele S1 avv dice : ca ar fi avutu dreptu se ia de repetiteori cuventului dela Zay, dar’ nu o a facutu spre a nu i dâ pretestu si mai mare de reclamatiune, rbga inse pe ceilalţi oratori câ se fia mai obiectivi se nu irite nationalitatile si se nu provoce scene scandalose.
(Va urmâ.)
Revista politica.
Si b ii a, 20 Maiu st. n. 1879.
O proba mai eclatanta despre divergenti’a de opi-niuni si de aspiratiuni ce domneşte intre cele doue nationalitati dominante astadi in monarchi’a austro-un-gara, nu ni se potea dâ decatu cum ne ofere critic’a ce se face conventiunei austro-ungare-turcesci, relative la ocuparea pasialicului Xovi-Bazar. In tempu ce press’a germana independenta de gubernulu din Vien’a cu „Neue freie Presse“ in frunte, declara ca acea conven-tiune nu este demna nici charti'a seu pergamentulu pe care au fostu scrisa si ca ea este o umilire pentru Austro-Ungari’a, press’a unguresca din contra, lauda si felicitedia pe corniţele Andrâssy pentru ca au inclieiatu o astfeliu de conventiune, prin care suveranitatea Sultanului asupra provincieloru ocupate remane nealterata si prin care monarchi’a nu se angajesa nici la anecsiunea si nici la ocupatiunea definitiva a acelora doue provincii, ci se multiumeste cu modestulu roîu de a fi administra-toriulu provisoricu alu acelora provincii turcesci.
Fatia cu aceste interpretări vinu diarele oficiose ale comitelui Andrâssy si ne spunu, ca inportanti’a si punctulu de gravitatiune alu conventiunei cu Turci’a se nu o cautamu in coprinsulu ei tecstualu, ci in aceea ce nu se coprinde in ea, adeca in aceea ce se pote ceti printre renduri. Avemu deci a face cu unu rebus diplomaţi cu, seu ca pre langa tecstulu acelei conventiuni deja publicatu mai ecsista inca si o alta conventiune secreta, cu care apoi la tempulu seu ne va face corniţele Andrâssy o plăcută surprindere. Se avemu deci pacientia si se ne incredemu genialei conduceri a comitelui Andrâssy acarai macsima este ca: secretulu este garanti’a succesului.
Erâ de prevediutu ca cuvintele pe care le au esprimatu caval. A. de Schmerling cu ocasiunea serbarei iubileului seu de 50 ani de servitiu, la ban-clietulu ce i s'a datu de catra societatea de sciintie din Vien’a alu cărei presiedinte de onore este iubilarinlu, — ca adeca: elu are firra’a credintia ca deca si nu elu, dar’ copii si nepoţii sei voru ajunge a vedea o Austri’a unita, voru face o rea in-pressiune asupra magiariloru.
Respunsulu si ecoulu ce ’lu atlara aceste cuvinte in press’a unguresca probedia si de astadata, ca numele lui Schmerling inca totu n*au incetatu de a esercitâ
veclii’a sa influintia asupra unguriloru. Asia intre altele „Peşti Naplo** (Nr. 118 din 15 Maiu) scrie: „Nimineanu se mai teme de noi. Blandulu nostru gubernu a facutu pe Schmerlingii se credia, ca Ungari’a s’au coptu pentru ei. Dar’ calcululu loru este falsu, pentru ca venindu cris’a si candu va fi claru, ca actualulu sistemu de gubernare este inpossibile: atunci naţiunea magiara nu se va îndrepta spre Austri’a, ci mai curendu este de temutu, ca ea va face responsabila pe Austri’a pentru gresialele gubernului seu si K. Tisza n’au lucratu pentru cav. de Schmerling, ci au lucratu orbeşte pentru poli-tic’a lui Kossuth.**
Mai claru decatu asia nu pote cineva se amenintie cu revolutiunea. Dar’ acesta este o vechia si cunoscuta maniera a unguriloru, ori de cate ori nu li se face pe voia seu li se cere contu de faptele loru.
Esperientiele făcute in 1848 precum si purtarea unguriloru dela 1867 in coce nu voru fi in stare a i face insa se uite, ca ei astadi sunt isolati si s’au iso-latu cu totulu chiar’ inlauntrulu fruntariei regatului loru si ca o revolutiune unguresca nu ar avea pentru ei unu al tu resultatu, decatu o a doua editiune a capi-tularei dela Vilâgos.
Cuventulu de tronu prin care s’au inchisu in 17 1. c. sessiunea parlamentului austriacu din Vien’a ce a duratu aprope siese ani incheiati, nu coprinde nimicu inportantu asia, ca ea se pote numi incolora. Se vede, ca ministeriulu Stremayr-Taaffee si-a reservatu espunerea programului seu politicu, pana după alegeri, candu se va deschide noulu parlamentu, in care se aştepta si presenti’a boemiloru.
Acum in Austri’a sunt la ordinea dilei agitaţiunile electorale, professiunile de credintia si prin urmare o abondanta plbie de programe politice ale diferiteloru partide si fracţiuni politice. Despre fisionomi’a noului parlamentu austriacu, astadi nu se pote predice nimicu sigura, totu atatu de pucinu precum mam’a nu este in stare a predice genulu copilului pe care ilu va naşte.
Trecendu preste fruntariele austro-ungare vomu atia, ca situatiunea in Orientu continua a fi incurcata si nesigura câ si pana acuma. Russi au inceputu evacuarea Rumeliei orientale si a Bulgariei. Dar’ este o intrebare forte indreptatita, deca acea evacuare nu este numai o stratagema prin care diplomati’a russesca vrea se probedie Europei, ca in acele provincii va domni pace si linişte numai deca ele voru fi puse subt pro-tectoratulu russescu. Celu pucinu, scirile ce vinu din acele provincii ne vorbescu despre o nesigurantia forte mare a situatiunei si ca bulgari sunt preparaţi pentru o noua insurectiune. Asemenea se afirma si despre Albanesi.
Omulu bolnavu din Constantinopolu s’au datu cu totulu in manile Russiei si tramiterea lui Osman Pasia, leulu dela Plevna, la curtea russesca din Livadi’a este o proba mai multu, ca infiuinti’a russesca este astadi predomnitore in Turci’a.
Resbelulu Angliei cu Afganistanulu se pote considera câ si terminatu. Noulu Emiru Iacub-Khan, fiiulu reposatului Sir-Ali, s’au dusu in taber’a englesesca unde va încheia pace cu englesi. Nu sunt totu asia de fericite armele englesesci in resbelulu din Afric’a cu Zulu-Cafrii, cari se tînu bine, se bătu bine si sunt bine or-ganisati. Gubernulu englesescu va trebui se mai tramita inca trupe considerabile pentru câ se pdta invinge pe inamicii sei.
Este inveselitore si linistitore scirea ce ne aducu telegramele din Bucuresci, ca intr’o adunare electorala d. Emiliu Costinescu simpathiculu si spiritualulu deputatu si redactoru alu „Romanului** a propusu ur-matorea deslegare a cestiunei Jidaniloru si adeca: Se se acorde drepturile de cetatienu romanu si deplina egala îndreptăţire tuturoru jidaniloru, cari s’au născu tu in Rom ani’a, cari n’aufostuniciodatasubtprotectiunestreina si cari s’au supusu legeideinrolare. Adunarea la care au participatu preste 2000 persone au primitu forte favorabilii solutiunea propusa si au aplau-datu cu frenesie pe oratorulu. Despre resultatulu ale-geriloru făcute se scie, ca ele sunt favorabile gubernului actualu si ca marea maioritate a Constituantei va fi national-liberala.
Transilvani’a.
—	Sibiiu. — (Dela sinodulu archi-d i e c e s a n u.)
(Urmare.)
—	In Sie din ti’a IX. deputatulu Dr. N. Popu face urmatorea interpelare:
1.	Ce este caus’a traganarei atatu de pagubitore pentru archidieces’a nostra a punerei in lucrare a aron-darei protopresviterateloru ?
2.	Are de eugetu cons. arch. a pune in lucrare acestu conclusu sinoilalu? Candu, si cum?
Presidiulu respunde imediatu la acesta interpela-tiune si desfasiurandu stadiulu in care se afla cestiunea arondarei protopresviterateloru, arata câ proiectulu aron-darei, asternutu congresului nu este inca incuviintiatu, prin urmare arondarea nu se pote pune in lucrare. Consistoriulu insa a ingrijitu si pana acum, câ acolo unde necessitatea este suprema, câ protopresviteratulu se se intregesca, si va cautâ si in viitoriu, câ organis-mulu administrativu se nu sufere prin traganarea arondarei protopresv iterateloru.
Interpelantele se declara multiumitu si sinodulu ia respunsulu presidiului spre sciintia.
Deputatulu Ioanu Botenu face doue propuneri:
a)	Tractulu Orastiei pe venitoriu se se considere câ unulu de clas’a a Il-a, daca nu de clas’a a 111-a.
b)	Luandu in consideratiune, câ tractulu Orastiei este mai mare si poporatiunea mai nume.osa decatu a Devei propune, câ loculu de scrutiniu la alegerea de-putatiloru clericali si mirenesci la sinodulu arch. se se strămute dela Deva la Orastia.
150
Ambele propuneri se transpunu comissiunei pentru propuneri.
La ordinea dilei se afla:	Raportulu comissiunei
biserieesci. Referentu dep. Dr Avramu Tincu.
Propunerea deputatului Ioanu Popea, care pri-vesce scurtarea serviciului bisericescu, tinerea de cuventari celu pucinu odata intr’o luna, se transpune prin presidiu la sinodulu episcopescu, pentru a insista acolo pentru deslegarea ei amesuratu recerintieloru timpului si a impartasf acestui sinodu resultatulu in sessiunea venitore.
Raportulu consistoriului cu privire la pa rochiile vacante se ia spre sciintia, insarcinandu pe consistoriu a lua tote mesurile de lipsa pentru întregirea catu mai in graba a parochiiloru vacante.
Raportulu consistoriului câ senatu bisericescu despre activitatea sa pe anulu 1878 se ia in generalu spre sciintia, cerendu-se pe viitoriu completarea lui prin unele conspecte tabelarice, si raporte speciale (d. e. despre institutulu pedagogicu teologicu).
Comissiunea petiţionara (referentu Absolonu Todea) raporteza despre rugarea adm. prot. Dion. Chendi pentru ajutoriu pe sem’a scolei din Mediasiu si despre petitiunea emeritatului protopresbiteru Zacharie Boiu din Sighisior’a pentru acordarea unei remuneratiuni de pensiune; cea dintaiu se transpune consistoriului, a dou’a se da comi-siunei financiare. Comissiunea organisatore (referentu Sabinu Piso), raportedia despre unele petitiuni in afaceri ale arondarei protopresbiterateloru, cari tote se transpunu consistoriului.
— Siedinti’a X. La ordinea dilei:	Raportulu
comissiunei organisatore. Referentu dep. Sabinu Piso.
Propunerea de. I. cav. de Pusîcariu, câ pe ve-nitoriu schimbandu-se punctulu resp. din regulamentulu seminarialu, se se faca in siedinti’a consistoriului plenariu.
Regularea menţionata a alegerei profesoriloru se-minariali sinodulu o amanâ pe alta sessiune, indruman-du-se consistoriulu arcbidiecesanu, a pregăti pe atunci o propunere motivata in acesta privintia.
Raportulu consistoriului despre punerea in lucrare a conclusului sinodalu Nr. 110/1878 pentru facerea de proiecte de statute pentru crearea unui fondu spre dotarea parochieloru, si a unui fondu pentru dotarea scoleloru.
Sinodulu adopta parerea consistoriului, câ se se faca aceste proiecte de statute la unu timpu mai opor-tunu, dar’ intr’aceea se se resuscitedie circularele consistoriale emanate in cestiunea infiintiarii acestoru felu de fonduri.
Urmedia la ordine raportulu comissiunei şcolare (ref. Dr. N. Popu). Proiectulu unui statutu pentru in-fiintiarea de reuniuni invetiatoresci, presentatu de consistoriulu archidiecesanu, si se decide: neapartînendu conpetentiei sinodului, se relega la consistoriu, câ acesta se dea îndrumările necesare pentru infiintiarea reuniu-niloru invatiatoresci.
Gorespondentie particularie ale „Observatoriului".
— (Fagarasiu, 14 Maiu 1879.) — In nr. 33 a. c. alu diuariului „Observatoriulu“ a esitu unu articlu sub titlu: „Unu scandalu in scol’a mag. de stătu din Fagarasiu. Scolele romane confessionali si adunarea muncipale."
Aparitiunea acelui articolu me indreptatiesce a deduce, câ onor. Redactiune era a primitu dela corespondentele seu una dare de seina despre lucrările consiliului municipale a Fagar. si despre alte afaceri de interesu publicu, care după datin’a sa, si-a adusu a-minte si de modest’a mea persona, precum se vede din alineatulu ultimu alu articlului.
Marturisescu, câ deca acea relatiune esiâ câ alte mai multe, anonima, datata de langa Oltu, Galatiu etc. tacemu, nu stamu de vorba cu unu referinţe mascatu, pentru câ poporulu romanu din acestu comitatu bine scie, câ lucrurile nu stau asia precum le vede corespondentele de a casa; de alta parte ’mi place a crede, câ onor. publicu nu usioru crede la insinuatiuni anonime.
Acum însă se a schimbatu situatiunea: onor. Redactiune publicandu acelu articlu in estrasu, s’a facutu quasi solidara cu corespondentele seu.*)
Dreptu aceea din consideratiune catra Onorat’a Redactiune si pentru prestigîulu diuariului ensusi, si in interesulu adeverului voiescu a rectifică cele dise despre mine in acelu articlu, si rogu cu stima pre On. Redactiune se binevoiesca a publică cele petrecute in adunarea municipale, in câtu stau in legătură cu scolcde romane confessionali.
Premitu, câ eu nu voiu atinge numele nimerui, ci voiu espune lucrulu câtu se pote de obiectivu.
Consiliulu municip. din Cott. Fagarasiului in 29 si 31 Martie s. c. a tienutu siedinti’a generale; corespondentele inse precum se vede, a relatatu in Maiu, si asia nu e mirare, deca pre langa tota bunavointi’a nu fii in stare a espune lucrulu cum a decursu, a scrisu dara cum l’a taiatu capulu, câ unulu carele nu duce no-titie. De asta data voiescu a’i ajuta memori’a, care nu-i prea este fidela, era la alte ocasiuni ilu rogu se poftesca notitiele mele, deca voiesce a paşi in publicu. Eca dara istoriculu:
In siedinti’a prima a consiliului munic. la 29 Martie
*) Tocma din contra, fiindu-câ acela comparatu cu alte multe corespondentie de natur’a lui eră scurtu, ilu publicaramu intocma, schimbandu numai ici-colea câte ceva in stilu, ceea ce ni se intemplâ desu. De altumentrea redactiunile sunt obligate a conservă câte unu anu in-tregu originalele, după care publica conceptele altora.
Not’a Red.
OBSERVA TORIULU._______________________________
după terminarea Presidialeloru, s’a perlesu raportulu
V.	Comitetului despre administratiune pre a. 1878, si indata s’a inceputu desbaterea aceluia, candu am intratu si eu in sala.
După una discusiune animata, la carea au luatu parte mai mulţi membrii, s’au cristalisatu doue propuneri.
Prim’a propunere a fostu:	„Raportulu se se res-
pingă, si Vice-Comitele se fia provocatu a face altulu.“
Motive mai insemnate ce au adusu unii si alţii pentru acesta propunere au fostu aceste: câ raportulu contîne mai numai date si cifre, tace despre scăderile administratiunei, despre neregularitatile ivite in privinti’a intimariloru, a evidentiei asupra repausatiloru; câ raportulu nu contîne propuneri si moţiuni, cu privire la invetiamentulu popolaru nu arata scăderile, câ scolele romane sunt miserabile decadiuite, si câ acele înainte de 20 ani au fostu mai in flore decâtu in pre-sinte. Adaugu câ aceste vorbe tendentiose au escitatu murmurare publica. S’a disu mai departe, câ nu se vede in raportu esprimata „sublim’a idea de stătu “ magasztos âllam eszme etc. si nu este reflesulu cuventului presidi-ale; câ nu vorbesce despre regularea Oltului, despre promoverea agriculturei, despre caii etc.
A dou’a propunere fu: „Raportulu se se dea unei comissiuni spre a’lu studiâ, si a face propuneri, câ in alta di se se pronunţie insasi adunarea. “ Motive se au adusu, câ raportulu nu se baseza pre adeveru, câ pertractarea remaseloru*) se considera câ lucruri de Domineca, câ procesele in cause bagatele se află in stadiu si mai reu; primarii nu aducu sententie, si nu esecuta nimicu, câ organele politice nu esecuteza lipsele de absentia dela scole, cari suţjt in stare de desperatu etc.
Vorbitonulu s’au provocatu la mine in privinti’a esecutarei listeloru de absentia, si asia me a constrinsu de voia de nevoia se vorbescu si eu.
Amu cerutu dara cuventu, si cu notitiele in mana am respunsu la toti antevorbitorii, mi-am esprimatu mai antaiu bucuri’a vediendu câ densii porta asia mare solicitudine de binele poporului, li-am aratatu câ ingri-jirile mare parte nu le sunt fundate, pentru câ Comissiunea administrativa câ singura competenta luase dejâ mesurele cuvenite pentru delaturarea unoru scăderi memorate aci. Cu privire la instrucţiunea popolara am con sta tatu, câ organele politice n u esecuteza listele de absentia dela scola, din care causa nu frecventedia scol’a toti pruncii de scola, dara totu odata am respinsu insinua-tiunea, câ scolele romane ar fi de desperatu si miserabili; am declaratu, câ poporulu romanu, câ si alte popora de tali’a lui, nu pote progresă in galopu, ci pre incetulu, si câ progresulu preste totu, de si nu este brillantu, la totu casulu însă imbucuratoriu, facia cu trecutulu. Me am provocatu la auditori, de intre cari cei mai mulţi sunt membrii ai Eforieloru scol., si de tote părţile mi au respunsu cu cuvintele; „Asia este“.
Aceste premise, am propusu, câ raportulu se se ia spre sciintia; V. Corniţele se fia provocatu a veghiâ, câ organele sale subalterne se dea sucursulu necessariu, câ asia instrucţiunea popolara se inaintedie; se se ese-cutedie listele de absentie dela scole in intielesulu legei, era cei ce au sciintia despre atatea scăderi, se faca propuneri la adunare in alta di, câ se se desbata si decidă. Desbaterea a urmatu după aceea inca mai cu mare vehementia, până candu si-a spusu fia carele ceea ce au avutu la ânima, era după inchialere s’au pusu la votu, si propunerea mea a fostu primita cu ma-ioritate de voturi. Aceea, câ cine si câţi au votatu pro, seu contra, nu sciu, câ nu am controlatu, cu atatu mai pucinu am facutu pressiune prin semne, câ se voteze cineva pentru dens’a.
Adaugu câ zelozii ingrijitori a-i scoleloru romane nu au facutu propuneri spre „a remediâ reulu“ despre carele au graitu, de unde am causa a deduce, câ cu totulu alta intentiune au avutu, candu au stigmatisatu scolele romane cu epitetele de miserabili, de cadiute etc. in catu s’au miratu auditorii de alta naţionalitate.
In fondu ambele propuneri din urma sunt un’a, câ-ce in legătură cu raportulu potea face oricine propuneri preste propuneri, câ se se delature scăderile ventilate.
Asia au decursu dara acelu lucru, si din partea mea lasu câ On. Redactiune si On. publicu cetitoriu se se pronunţie, deca eu am scapatu din vedere prosperarea scoleloru romane confessionali, ori daca au avutu cineva motivu a suspină, „câ pucina sperantia de indreptare ne mai remane“.	#
Nu potu a nu-mi esprime mirarea, despre audaci’a unoru barbati, cari fara de a cercetă vreo scola, fara de a luâ la mana unu planu de invetiamentu, striga in lumea larga, câ scolele romane sunt miserabile, sunt de desperatu etc; omeni cari in trei ani au portatu titlu de inspectoru scolariu de frecventare, si in acei trei ani nu au visitatu odata scol’a.
Pre aceşti zeloşi barbati ii reflectediu, câ tocma acum li se dâ buna ocasiune a face diagnosa asupra scoleloru romane. Cu finea lui Maiu a. c. se făcu esa-mene semestrali. Poftesca dara la esainene, se vedia cum sta invetiamentulu poporalu; atata insa le des-coperiu, câ diurne 20 - 30 fi. nu sunt.
După aceea la randulu loru potu face propuneri ori in diuaria, ori privatu, si eu ii asigurediu, câ le voiu fi recunoscatoriu.
Micu in. p.
Sciri diverse.
— (Unu nou generalu austriacu.) Precum scriu diariele din Vien’a, principele de corona archiducele Rudolf va fi denumitu in curendu generalu in armat’a austriaca si isi va stabili resiedinti’a in Prag’a, unde
*) hereditati, moşteniri, elironomii după morţi.
Not’a Red.
precum se dice, se va duce la tomna si M. S. impera-tulu câ se petreca mai multu tempu acolo.
—	(Escelentiele L. L. ambii mi trop oii ti, Dr. I. V a n c e a si M i r o n u Ii o m a n u 1 u, s’au reintorsu dela B-Pest’a la resiedintiele loru. Mitropolitulu din Blasiu a sositu acasa in 3/15 Maiu si precum ni se re-latedia, a fostu primitu cu solemnitate din partea capi-tului, alu corpului profesorale si de catra inteligenti’a din Blasiu.
Escel. Sa mitropolitulu Mironu Rom anulu in-preuna cu deputatulu dietalu d. P. Cosma a sositu dumineca in 18 1. c. la 1 p. m. La gara a fostu intem-pinatu de unu frumosu numeru de fruntaşi romani din locu, er’ in resiedinti’a mitrop. a fostu asteptatn de catra membrii consistoriului in corpore. Ilust. Sa vi-cariulu mitropol. N. Popea a bineventatu pe Escel. Sa prin o euventare frumosa, la care primi unu respunsu multiumitoru.
—	(Denumire). Dr. Gustav Lindner, di-rectorulu si profesorulu ordinariu dela facultatea de dreptu din Sibiiu, a fostu denumitu prin decretu impe-ratescu d. dto 3 Maiu, profesoru la facultatea de dreptu dela universitatea din Clusiu. Acesta denumire seu mai bine disu amovare, se pote consideră câ unulu din primele simptome reale, câ dilele facultatii de dreptu din Sibiiu sunt numerate si ca ea va fi desfiintiata. Acesta vechia academia, careia Transilvani’a si in specialu naţiunea romana are de a multiami mai multe generatiuni de jurişti si funcţionari distinşi, cade si ea victima sistemului actualu si tendintiei sale de magiarisare. Nu va trece multu tempu si in urm’a noului proiectu de magiarisare, voru avea aceeaşi soite si gimnasiele de stătu unguresci. Se pare, ca se lucra in modu sistema-ticu, câ pe terenulu instruetiunei in Ungari’a si Transilvani’a câtu mai curendu se domnesca o seceta cumplita.
—	(Multiamita publica.) Reuniunea romana de cantari si musica din Oraviti’a esprima adunc’a sa multiainita Onorat. Institutu de creditu si de economi’a „Albin’a“ pentru ajutoriulu de 50 fi. v. a. ce i-a votatu in ultim’a sa adunare generala.
Reuniunea nostra se mandresce de acesta distinc-tiune si nu pote ascunde bucuri’a, cum ca Onorat. In-stitutu „Albin’a“ tinde pre langa promovarea interese-loru materiale ale naţiunii, a spriginf si interesele ei culturale.
Dorimu câ aceste straduintie se fia pururea inco-ronate de bunu sporiu.
Oraviti’a in 17/5 Maiu 1879.
J o a n u N o v a c u, preş.
E.	Trai la, v.-pres.
—	(Unu imperiu cu patru dieci si patru popora.) Intr’o carte aparuta de curendu, englesulu Lutham enumera urmatorele popora care locuescu in Russi’a si adeca: Russi, Germani, Poloni, Armeni, Turci, Turcomani, Tatari, Lituani, Tungusi, Jacarigi, Korjaci, Aleuti, Ciucii, Eskimosi, Prussiani, Perşi, Karaimani, Mongoli, Nogaitieni, Kipzaci, Meszeriaci, Teptiari, Kirg-liisi, Jakuti, Karakalpaci, Ugrii, Romani, Ruteni, Cia-vusci, Ugronzi, Fini, Laponi, Tîgani, Greci, Permiaci, Ziriani, Wotiaci, Mordrini, Ceremisi, Woguli, Ostiaci, Samoiedi si Lotisti. Tote aceste popora vorbescu lim-bele loru proprii, seu celu pucinu idiomele loru proprii.
Cursulu iiioiieteloru in val. austr.
Vieu’a, 19 Maiu.
Galbinii imperat. de auru...........................fl. 5.55 cr.
Moneta de 20 franci  ................................... 9 36'/* „
Imperiala rusescu....................................... 9.58 „
Moneta germana de	100	maree.......................„	57.70	„
Sovereigns englesi	 .............................,,	12.—	„
Lira tnreesca.........................................„	10.58	„
Monete austr. de argintu	100	fl.....................„	— .—	„
Incunosciintiare.
Incependu dela 15 Maiu a. c. mi-am mutata cancelari’a advocatiala dela V i n g ’a la B e c ic h e-reculu-Mare (comitat. Torontalu). Cancelari’a mea se afla in s t r a d ’a principala casele J o an o vi ci Nr. 523.
Demetriu Selageanu.
(72) 1	Advocatu.
Spre sciintia.
De orece agi o variadia forte tare — astadi costa 1 leu 4G.*25 cr. v. a. — si cu deosebire din causa ca porto postalu din Romani’a este scumpu, eu socotescu leulu cu 50 cr. Prin urmare la mine costa:
Seri'a intriga a classiciloru romani, coprindiendu operile complete ale lui V. Alexandri, Con st. Negru ti si pocsiile iui Dim. Bolintineanu in 12 voi. brosiate 25 fl. v. a. £r’ legate frumosu in 11 volume 32 fl. 5o cr. v. a.
Din contra, la comande din Romani’a nu pociu primi biletele hipotecarie seu timbrele poştale, decâtu socotindu leulu â 45 cr. v. a.
Sibiiu, 20 Maiu 1879.
W.	Krafft.
Editoru si redactoru respons. G. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krairt in Sibiiu.