Qbservatoriulu ph« de duuu ori in «eptemana, inereurea si aamhat’a.
Pretlulu.
pentru Siliiiu pr- 1 ami intregu 7 fl.. pe 6 luni 3 ti. 50 er., <iu»u la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — triinisu cu post’a in laiotuilu monarehiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — Iu străinătate pe 1 auu 10 fl. s<u 22 franci, pe 6 luni 6 fl. s£u 11 franci: — numeri singuratici se dau cAto cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litero merunte garmondu, la prim'a ptiblieare cAte 7 cr.. !a adou’a si a -ttrei’a ciito 0 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. do timbru la tesaumlu publica.
Preuumeratiunilo se potu face in modulu celu mai usioru prin assotn-natiunile poştei statului, adresato <le a dreptulu la Red acţiunea Diariului O b s e r v a t o r i u 1 u in -S i b i i u.
Nr. 33.	Sibiiu, 25 7 Maiu 1879.	' Anulu II.
Proiectulu de memorandn,
câtra corpurile legiuit ore in caus’a in-puuerei limbei magia re, elaboratu de comissiunea sinodului archidiecesanu.*)
Onorata dieta!
Sinodulu archidiecesei gr.-or. romane din Tran-silvani’a adunatu in sessiunea anuala ordinara a luatu cu viua plăcere spre cunoscintia acelu raportu alu senatului scolasticu consistorialu archidiecesanu, prin care i s’a inpartesitu, ca consistoriulu iu frunte cu archiepiscopulu nostru au asternutu iu 13 Febr. a. c. acea prea-umilita rugare câtra Maiestatea Sa prea gratiosulu nostru rege apostolicu, ca prea inaltu acelaşi se se indure prea gratiosu a denegâ prea inalt’a aprobare prealabila pentru presentarea in corpulu legislativu a unui proiecţii de lege, care va se prescrie introducerea limbei magiare de studiu obligatoriu in scdlele ndstre poporale confessiouale, pre langa unele dispositiuni, care fara de a in-dreptati la sperantia ore care succesu practicu, ar ingreunâ numai in modu nesuportabilu instruirea intelectuala si prin acesta progresulu culturalu; aru provocă in urm’a acesteia neliimscire si neincredere in sinulu nostru si amaratiune reciproca intre naţionalităţile conlocuitore, dandu uutrementu acelei ingrigiri basate pe esperientiele nostre din trecutu si presentu, ca si prin proiectat’a lege se inten-tionddia in fundamentu esterminarea caracterului si limbei nostre naţionale, ce ni le pastramu cu scum-petate de secuii, chiaru si intre inpregiurarile cele mai critice din patri’a ndstra. Mare si pe deplinu indreptatita a fostu speranti’a ndstra, ca acestu proiectu de lege se va lua in seriosa deliberatiune, si ca inaltuîu regimu nu va insista la crearea unei institutiuni, care ar potd turbura bun’a intielegere intre nationalitatile conlocuitore ale patriei.
Cu atâta mai profunda e inse durerea acestui sinodu vediendu acum, ca acelu proiectu nu numai ca se va presentâ corpului legislativu, dara cu unele dintre dispositiunile comissiunei scolastice a dietei inca mai asupritore si vatamatdre de drepturi naturale si positive ale bisericei nostre.
E adeca unu principiu alu dreptului naturalu acela, ca ori ce institutiune creata si susţinuta prin biserica, se servdsca in prima liuia scopuriloru bise-ricesci; asia mai inainte de tdte scdl’a confessionala câ unu organu principale alu bisericei pentru cres-cerea morala a omenimei.
Proiectulu de lege după cum ilu propune comissiunea scolastica a dietei, adopta unu principiu diametralii opusu acelui mai de susu, elu pretinde câ biserica se creeze si susţină scole, se cresca si salarisedie docenţi a caroru datorintia si chiamare se fia de a inplantâ idiomulu magiaru in spiritulu fragedei generatiuni nemagiare din patria. Numai in acestu modu se pdte pricepe acelu prescripţii alu legei proiectate, ca nici unu docentu, fie elu câtu de eminentu in celelalte cualitati, nu pdte fi admisu la practisarea chiamarei sale, pana candu nu voru constată organele esecutive ale statului prin esaminare, ca ’si-a insusitu limb’a magiara in graiu si in scrisu intr’unu gradu, a cărui detiermurire depinde dela arbitriulu organului esecutivu politieu. Totu acea iiitentiune o documentedia acelu pre-scriptu alu legei, ca invetiatorii chiaru si in casulu daca voru fi obtînutu diplomele loru inainte de promulgarea legei, retrogresivu până la anulu 1872 sa fie in stare de-a corespunde postulatului acestuia; si estinderea acestui postulatu asupra instituteloru publice de instruire populara de ori-ce categoria (bârminemil nepoktatasi intezetekre), ba chiaru si asupra celoru private.
Aducendu postulatele aceste ale legei proiectate in combinatiune cu neestirpabil’a ndstra ambre si alipire câtra limb’a si moravurile nostre stramo-siesci, si cu iimascut’a ndstra religiositate, apare legea
*) Acestu memorandu, despre care se făcuse amintire in Nrulu trecutu, s’a cetitu in siedinti’a a VIII a sinodului si nefiindu luatu la desbatere s’a alaturatu la actele sinodului.
proiectata câ o arma, ce se ni-o infigemu noi înşine in ânim’a ndstra.
Mai tare vatema, ba amu pote dice ca niini-cesce cu totulu acelu proiectu de lege drepturile positive a le bisericei nostre, autonomi’a aceleia. Pe bas’a articolului IX de lege diu 1868 ni s’a garantatu dreptulu de a conduce si regulă afacerile nostre şcolare intre marginile legiloru tierei, intru iutielesulu statutului nostru organicu pre calea or-ganeloru nostre proprii. Inspectiunea scoleloru nostre confessionale, esaminarea si cualificarea invetiatori-loru noştri se tînu de competenti’a organeloru nostre proprii eclesiastice, ear organeloru politice şcolare le compete ingerentia in afacerile nostre şcolare, numai in ce privesce inplinirea prescripteloru articolului XXXVIII de lege din anulu 1868.
Aceste drepturi le nimicesce cu totulu proiec-tatulu articolului de lege, facendu esistenti’a scoleloru nostre dependenta dela arbit riulu inspectori loru politici de scola si supuueudu calificarea invetiatoriloru noştri parerei subiective a acelora.
Urmările interne ale unei legi aduse in sensulu proiectului comissiunei scolastice dietale potu fi numai in detrimentulu binelui publicu din patria, ceea ce de siguru o va recundsce intieleptiunea onoratei diete.
Legea proiectata cuprinde in sine unu genuine poternicu alu jalusiei si urei intre nationalitatile conlocuitore in patrie; unu pecâtu strigatoriu la ceriu acesta a cărui blastemu a adusu multe lacremi si dile amare, preste scump’a ndstra patria.
Dara totu asia de funeste voru fi si urmările esterne ale acelei legi si noi tînemu ca e o pre-tensiune a loialitatiei nostre câtra stătu si a iubirei ndstre câtra patria, de-a Ie pune aceste in vederea onoratei diete.
E faptu necoutestabilu, ca dintre invetiatorii actuali, aplicaţi dela 1872 inebee, nice a diecea parte uu posede limb’a magiara iu gradulu pretinsu de legea proiectata; dar’ e faptu esplicabilu din insasi natura lucrului si aceea, ca aceşti invetiatori nu voru mai fi iu stare de-a iuvetia pe cale auto-didactica limb’a magiara in gradulu si terminulu prescrisu de lege. Consecenti’a trista a acestoru fapte inse va fi, ca preste 4 ani noue din diece parti ale scoleloru ndstre voru incetâ in funcţionarea loru.
Dara va incetâ o parte insemnata si dintre acele scole, care sunt astadi, si voru fi in decursulu prosimiloru 4 ani provediute cu invetiatori calificaţi pe deplinu in limba magiara; pentru ca poporulu roinanu, conservaţivu dela natura intru tote ale sale, locuindu in grupe compacte, nu simte necessi-tatea de a a’si insusi limb’a magiara, si din acesta causa va fi iuzadaniica sirguinti’a acesta a oricărui invetiatoriu. Elu uu va fi in stare de-a produce nici cele mai modeste resultate intru instruirea limbei magiare, si astfelu va cade scol’a respectiva necouditionatu victima punctului 3 alu §-fului 5 din legea proiectata.
Dara chiaru si in casulu candu pre langa ne-contestabila buuavointia de a’si iususi limb’a oficiosa a statului ar mai esistâ si absoluta necessitate resultanta din interesele proprii economice, comerciale si industriale ale poporului, si atunci cuprinde legea proiectata insasi atâtea greutati pedagogice in sine, incâtu esecutarea ei ar aduce cu sine numai absoluta oprimere a culturei intelectuale, dar’ nici decum, si nici candu invetiarea limbei magiare. Este adeca constatatu psyehologice, ca primele in-pressiuni le capeta copii din cas’a parintesca si pe bas’a acelora isi formeza noţiuni mai clare ori mai întunecate. In scola se clarifica si amplifica acele noţiuni; copilulu se deda a judecă corectu si logicu, si cumca acesta se pdte face numai in limb’a care au subt-o eleni asia dicendu dela sinulu mamei loru, e o acsioma a celoru mai mari pedagogi ai lumei. De aici vine, ca pedagogi’a moderna ar califica nisuintia de a sili pe copii se invetie in unulu si acelasiu timpu doue limbi heterogene una de alta si in materia si iu forma, pe-o cale greşita in desvoltarea spirituala a prunciloru, de o greutate
neinvingibila din punctu de vedere psichelogicu. O atare procedura intru invetiarea limbiloru aduce aplicata inainte de o auumita etate, fructe amare chiaru si in familiile mai notabile, in scole inse, unde trebue câ totu ce se iuvetia, se se invetie sistematicu si in modu rationalu, daca voimu se se ajunga scopulu instruirei poporului, invetiarea mai multoru limbi de odata, si anume iu primii ani, este inpossibilitate evidenta, până candu scolele poporale din regatulu Ungariei voru stă sub pressiunea seraciei materiale de astadi. Scolele din regatulu Ungariei se afla in comparatiune cu scojele celoru-lalte statuii culturale europene in primulu stadiu de desvoltare si totuşi nu cunbscemu casu, in care s’ar fi incercatu vre unulu din aceste staturi de-a introduce in scolele populare o a doua limba, de si necessitatea cundscerei unei limbi străine de limb’a poporului s’ar pote justifică din punctu de vedere comercialii si industrialii; ba articolulu XIII din legea fundamentala a celeilalte parti a monarehiei ndstre esclude in modu decisivii instruirea fortiata intru a doua limba a patriei. De-a introduce prin poterea legei, limb’a statului in familia, e problema Sysifica, ce nu a resolvit-o nici celu mai strictu absolutismu. Scdl’a sta in legătură strinsa cu famili’a in cestiunea cea mare a crescerei, ele se intregescu una pe alta, si una fara de alta nu pdte produce resultatulu doritu pe terenulu desvoltarei intelectuale si morale. Simtiulu de conservare alu rassei e prea desvoltatu in evulu nostru la tdte poporale Europei, decâtu se se pota obtrude prin fortia legei in loculu celei proprii alta limba in sanctuariulu familiei, fara de a riscă periclitarea bunei armonii intre nationalitatile conlocuitore, care, in iuteresulu comunu si bine priceputu alu tuturora trebue se se nutresca cu multu tactu si intieleptiune intre po-pdrele Ungariei, si in specie intre Romani si Ma-giari. Simpatlii’a jdea unu rolu forte iusemnatu la invetiarea unei limbi străine, de unde urmedia de sine, ca fortia precum in lumea fisica, asia si iu lumea morala va produce uumai reactiuue, si cu câtu se vatema simtiulu de simpathia mai drasticii, cu atâtu reactiunea va fi mai poternica si mai iresistibila. Invetiatoriulu fia câtu de cualificatu, uu pdte insuflă simpathie de rassa si limba, acolo, unde rassele insusi nu tindu la adeverata simpathie fratiesca intre sine; de unde urmedia, ca si tota opintirea lui in oltoirea nenaturala a unui idiomu strainu va fi zadarnica.
Severitatea intra controlarea instructiunei iu limb’a magiara, precum o prescrie proiectulu de lege, va ave numai urmări deplorabile pentru esis-tenti’a scoleloru ndstre, pentruca scimu din trist’a ndstra esperieutia de până acum, ca inspectorii politici de scole prea de multe ori trecură la de-judecarea scoleloru ndstre preste marginile trase de lege ingerentiei si competentiei loru in supra-vegliierea scoleloru confessionale, si prea adeseori devine scdl’a insasi jertfa unora păreri subiective, referitore la forme esteridre.
Consecentiele aceste ale legei proiectate voru produce uegresitu o stagnare generala intru instrucţiunea intelectuala a poporului nostru, carele fiindu in urm’a vitregului seu trecutu innapoiatu in cultura, abia făcuse primii paşi spre o desvoltare intelectuala corespundietore recerintieloru evului pre-sentu. Nesciinti’a si selbataci’a s’ar încuiba de nou in âuim’a poporului si cu aceste dinpreuna seraci’a si coruptiunea, straturile cele mai rnanose ale absolutei demoralisatiuni, ale cărei frupte triste ni le arata in modu destulu de claru sortea multoru staturi, ce se topiră in decursulu secoliloru.
Va fi in fine legea proiectata unu nou argu-mentu, ca drepturile câştigate si garantate prin tote formele si factorii legislatiunei au o valdre forte precaria in patri’a ndstra. Abia trecu unu deceniu de candu eră constituţionala din patrie situâ si biseric’a ndstra in acea positiune, care’i compete in urm’a înaltului ei destinu, si eta ca legea proiectata i smulge celu mai poternicu stâlpu alu esisteutiei sale — scdl’a. Sguduita biserica in temeliile sale, nu mai pdte fi acelu spriginu alu sta-
OBSERVATOR TU L U.
132
tului, fara de care esistenti’a acestuia abia se pote presupune.
Aducendu aceste la cunoscienti’a onoratului corpu legislativii, nutrimu sperantia, ca acela le va lua in drepta consideratiune cu ocasiimea consultariloru sale asupra proiectatei legi de sub cestiune, si nu’si va da votulu seu in favorea unei institutiimi, carea servesce numai la aparentia scopuriloru statului, in realitate inse e cu totulu contraria intereseloru lui bine pricepute.	„Telegr. rom."
Revista politica.
Sibiiu, fi Maia st. n. 1879.
Maiestăţile Lorii imperatulu si imperates’a au sossitu sambata in 3 1. c. la B.-Pest’a, unde au fostu primite cu mare entusiasmu de catra popora-tiunea capitalei. Ser’a stradele principale au fostu iluminate si asia avii si capital’a Ungariei ocasiune de a isi manifesta sentimentele sale de bucuria pentru aniversarea de 25 ani ai fericitei casatorii imperiale.
Amu publicaţii si noi acea scrisore autografa a Maiestatii Sale, in care multiamesce popdraloru din monarchia pentru bucuri’a pe care i-o au cau-satu in dilele din urma, — acelu autografu in care augustulu scriitorii intre altele au disu: Sunt mândru si fericitu totuodata de a pot.ea considera pe poporale acestei monar-chii câ si pe propri’a Mea mare fa mii i a. “ Aceea ce se petrece acuma in diet’a unguresca cu ocasiunea desbaterei proiectului de lege de magiari-sare, corespunde ore cu dorinti’a Maiestatii Sale de a potea considera pe poporale acestei monarchii câ si pe propri’a Sa mare familia ? Corespunde ore intentiuniloru monarchului, pe care poporale monar-chiei ilu considera a fi bunulu si justulu loru părinte comunu, câ unulu din fraţi se pretindă si se de-cretedie mortea celuilaltu? Fara indoiala ca nu! Si d6ca acesta totuşi se intempla cu naţiunea romana, apoi responsabilitatea, precum si consecintiele fatale si durerose ale unei astfeliu de fapte, care ea insasi este unu anachronismu si unu protestu in contra spiritului secolului in care traimu, va cadea asupra auctoriloru ei. Proiectulu de lege alu ma-giarisarei scoleloru confessionale nemagiare, se afla in cea mai flagranta contradicere cu dorinti’a, pe care monarchulu si-o a esprimatu in autografulu seu, pentru ca unu părinte de familia nu pote se vorâsca si se doresca mortea unuia din membrii familiei sale.
Relativii la cele ce se petrecu dincolo de Leita in Austri’a propria, apoi avenui a constatâ, ca Reichsratulu se apropia de terminulu seu si ca tota atenţiunea si activitatea di feritei om partide se indreptedia si se concentredia asupra alegeriloru viitdre. Nemţii isi dau tote silintiele câ se înduplece pe boemi, se parasesca passivitatea loru parlamentara de pana acuma si se se inpace cu ei. Pana acum’a iuca nu se scie nimicii sigurii despre stadiulu in care voru fi ajunsu negotiatitiunile politice pe de oparte intre nemţi si boemi, er’ pe de alta parte intre boemi si actualulu cabinetu austriacu. In totu casulu boemii, afara de renegaţi si de cei corupţi si demoralisati prin promissiuni nemtiesci, nu voru intrâ in parlamentulu austriacu, fara câ mai nainte se li primesca couditiunile loru si fara câ se isi asiguredie o positiune convenabila si echitabila in acelu parlamentu.
Insistenti’a cu care organele gubernainentale se silescu a espune missiunea comitelui Siuvalof in Vien’a câ nereuşita, ne indemna a presupune tocmai contrariulu, ca adeca tramisulu gubernului russescu au aflaţii primirea cea mai buna, a ta tu cu privire la person’a sa, catu si a missiunei cu care au fostu insarcinatu. Este o maniera prea bine cunoscuta a organeloru de publicitate de care dispune mi-nistrulu de esterne alu Austro-Ungariei, de a face lumea se credia, ca genialulu loru măiestru ese câ invingetoriu din tote campaniile diplomatice la care se augajesa seu la care este angajatu de câtra ceilalţi diplomaţi mai pucinu geniali câ deusulu. Asia s’a disu candu cu missiunea lui Suinaracof si alui Ignatief, ca ei n’au reusitu a’si inplini missiunea cu care au fostu insarcinati si apoi in urma amu vediutu, ca totuşi vointi’a Russiei a fostu cea mai tare si vocea ei cea mai poternica.
Asia va fi si acuma. Siuvalof a fostu batutu la Vien’a, dar durerile le va simţi Turci’a si Austro-Ungari’a. Câ ilustratiune a celoru dise ne pote servi inpregiurarea, ca la scirea ce se respandise ca in 3 Maiu se voru inbarcâ in Burgas 3000 soldaţi russesci, pentru câ se se intorca in Bussi’a, in Filipopole s’au adunatu o mare mulţime de bulgari înaintea resiedintiei gubernatorelui strigandu:
„Noue nu ne trebue gubernatore turcescu!	Nu
vomu suferi nici pe unu turcu pe teritoriulu nostru!
Russii se remana aicea !"
Cu ocasiunea alegerei principelui Battenberg, in 30 Aprilie s’au iluminaţii Vidinulu si o parte a poporatiunei, condusa chiar’ de organele politienesci au facutu inaintea consulatului austro-ungurescu o demonstratiune, care precum se dice, se fi avutu multa asemenare cu concertulu nocturnii alu pisiceloru.
O deputatiune in fruntea careia se afla presie-dintele adunarei naţionale, mitropolitulu Antim din Vidinu, a plecatu din Tirnovâ la Berlinu, pentru câ se inpartasiasca principelui Battenberg actulu, prin care este alesu principe alu Bulgariei.
Sultanulu de si au incheiatu conventiunea relativu la Novi-Bazar, este forte suparatu asupra Austriei, pentru ca ar ti atlatu, ca acesta s’ar pregăti a’i cere despăgubiri enorme in bani, pentru spesele avute cu campani’a de ocupatiune si cu repatriarea celoru fugiţi.
Multu se vorbesce si se scrie in tempulu din urma si despre pregătirile ce face Lig’a albanesa, pentru câ se se opună inaintarei armatei austriace de ocupatiune spre pasialiculu Novi-Bazar. Depu-tatiunei albanese, care au visitatu si pe Garibaldi, acesta i-a disu ca: Austri’a este inamic’a cea mai periculosa a Albanesiloru, si ca in contra acestui inamicu trebue se tia in totudeauna gata de a se aparâ.
Au mai fostu la betranulu erou dela Caprer’a si o deputatiune a comitetului „Italiei irredenta“ din Triestu. Generalulu Garibaldi au primitu pe membrii acelei deputatiuni intr’unu modu câtu se pote mai cordialii, esprimandu-le simpathiile ce le nutresce pentru Istriani, declarandu-le ca celu ce nu consimte cu aspiraţiunile „Italiei irredenta", nu este italianu si promitiendu-le ca elu este gat’a a con-sacrâ totu ce mai are pentru caus’a ei.
Comentarie la procesnlu politicu de pressa din 30 Aprile a. c.
Ne este forte greu a vorbi de person’a nostra, fia aci, in acestu diariu alu nostru, fia ori-si unde. Dara diariele străine câte luara cunoscintia despre procesulu nostru politicu de pressa, pe langa ce afla, câ acela fii procesu de tendentia (Deutsche Zeitung din Vien’a Maiu 2), apoi sunt si aplecate a generalisâ caus’a, ducendu-o dela persona la cercuri largi a le societatiei nostre. Preste 30 de diarie germane au luatu cunoscintia despre acestu procesu. era editorulu foiei „Siebenbiirger deutsches Tagblatt" din Sibiiu au afiatu cu cale a publicâ procesulu nostru si in brosiura separata pentru publiculu germanii. Insusi „Hermannstădter Zeitung" Nr. 101 din 1 Maiu recundsce intre altele, câ lui G. Baritiu i s’a facutu mare nedreptate prin aceea, câ in duplica la protestarea procurorului, i s’a denegatu de catra presidiu cuventulu din urma,, la care acusatulu are totudeauna dreptu, si prin acesta i s’a periclitaţii apararea. (In adeverii asia a si fostu). H. Z. declara curatu, câ prin acea denegare s’a calcatu §. 88 si s’a datu esplicatiune falsa §-lui 69 din decretulu ministeriale dela 14 Maiu 1*87.1, in care de altumentrea se dice limpede câ cuventulu din urma compete totudeauna acusatulu i si aparatoriului seu*).
Intr'aceea celu mai bunu servitiu facil in momentele de facia publicului onestu si bine simtitoriu insusi diariulu „Kelet" (Orientulu) din Clusiu prin publicarea in Nr. 102 din 4 Maiu a. c. a unei co-respondentie dela Sibiiu din 30 Aprile a. c. Cu inpertinentia si reutate tiresca la toti omenii fanatici si de consciintia spurcata, „Kelet" infruntandu aspru pe membrii curtiei juratiloru din Sibiiu, câ-ci n’au condamnata pe Baritiu, descopere cu totulu alte cause, pentru care se doriâ forte, câ se tia fostu elu condamnaţii. Se ascultamu inse pe corespondentele unguru dela Sibiiu:
„Aci e vorb’a, câ se fia condamnata una ten-dentia, care agitedia necurmatu contra statului magiaru, contra unitatiei lui si contra nationalitatiei magiare, pe acesta o defaima in pressa si in adunări, cu unu cuventu, atîtia fânatismulu naţionale, apucandu cu lacoraia si cea mai mica ocasiune spre a’si ajunge scopulu blastematu. Eta inse câ curtea juratiloru din Sibiiu acquitedia acesta tendentia criminale, antipatriotica, nebunesca. In locu câ se dea unu veridictu condamnat o rin asupra aspiratiuniloru separatistice romanesci, anticonstituţionali si criminali, cum se cuvine unoru cetatieni
*) „A vegszo mindig a vâdlottat es vedojet illeti." Vedi si § 253 din procedur’a criminala.
patrioţi: ei, aceşti concetatieni din Sibiiu, se apuca si acquitedia in unanimitate tocma pe Georgie Baritiu! “
„Câ-ci adeca nu este vorb’a numai de acelu articolu din Gazeta, care a fostu punctulu de plecare alu actiunei judecătoreşti de astadi. Nu. Acela fii numai una din manifestatiunile aceloru tendentie criminali daco-romane, care n6ga uniunea (Transilvaniei), ignoreilia diet’a legale din Ungari’a, trage cu ochiulu spre Bucuresci si St. Petersburg, era Georgie Baritiu de diecimi de ani este faimo-sulu anteluptatoriu alu aceloru tendentie. Despre acestea a fostu vorb’a in procesulu de pressa dela Sibiiu, pe acestea ar fi trebuitu se le lovesca conce-tatienii nostrii sibiieni cu veridictulu loru condamna-toriu, daca cumva nu voiescu câ se ’si asemene fidelitatea constituţionale si patriotismulu loru cu Prusso-grossdeutschthum dela Tageblatt."
Asia dara corespondentele dela Sibiiu si redactiunea dela „Kelet" sciu si spunu fara nici-o ruşine de lume, câ articolulu publicatu de Baritiu inainte cu doi ani in favorea soldatiloru răniţi si spre apararea femeiloru romane de calumnii infame, a fostu numai punctu de plecare, adeca numai pretestu. Asia dara aceşti omeni marturisescu pe facia, câ ei doria si mai dorescu din totu sufletulu loru, câ Baritiu se fia judecatu cu scopu si tendentia de a terrorisâ pe toti romanii din Transilvani’a a’i pedepsi pe toti in person’a unuia, cu ce? cu inchisore grea de cinci ani in sensulu §.-lui 65, sau celu mai pucinu cu 6 luni si cu exiliu după §§-ii 300 et 302. Prin urinare amu ajunsu in p a t r i ’a nostra asia departe, in catu se ceru contra nostra pedepse criminali, nu pentru fapte complinite, nelegali, nu pentru acţiuni politice, ci purii si simplu numai pentru o p i n i u n i politice; ba multu mai pucinu: pentru visurile loru politice; asia, pentru visurile loru se fimu noi romanii pedepsiţi cu temnitia si exiliu, pentru labore patriotica de 44 de ani. Asia intielegu in Clusiu libertatea; cu midiuloce de acestea credu ei câ voru inpacâ vreodată spiritele amarite si torturate ale romaniloru. Ei inca totu mai credu in terorismu.
De altumentrea, daca ar nieritâ vreo replica tote c a 1 u m n i i 1 e publicate in Clusiu si in Brasiovu asupra victimei ce se cerea in 30 Aprile n., apoi aceea este data cu prisosintia in 13 telegrame si 19 scrisori de felicitare venite dela persdne parti-cularie si dela corporatiuni, cum si adress’a dame-loru romane, presentata prin deputatiune in dio’a de S. Georgie, adressa atatu de scumpa ânimei primitoriului, câ si cum o ar avea dela propriele sale fiice, adeveratu balsamu vindecatoriu.
In aceeaşi di din 23 Aprile (5 Maiu) Escel. Sa Domnulu Archiepiscopu si Mitropolitu Mironu R o m a n u 1 u a intrunitu la ospital’a sa mesa pe langa ddnii membrii consistoriului cu directorulu si profesori dela institutulu theologicu si pedagogicii, pre toti representantii pressei nostre periodice din locu „Telegrafulu romanu“, „Observatoriului", „Scol’a romana", „Albin’a Carpatiloru". Toastele ridicate cu acesta ocasiune din initiativ’a Domnului casei, mai antaiu in ondrea si favorea pressei periodice romanesci, si indata după aceea pentru cultura generale a natiunei romane, pentru educatiunea religiosa si totuodata curatu naţionale, pentru inaintarea literaturei si prinderea de radecini afunde a producteloru ei celoru sauetdse, — ar merita se fia cunoscute in cercurile cele mai largi.
Actu de recunoscintia
adresatu Escelentiei Sale Dlui Archi-Episcopu si Metropolitu de Alba-Juli’a Dr. Joanu Vane ea prin preoţii gr.-cat. din districtulu protopopescu alu Margaului pentru representatiunea substernuta Maiestatii Sale in caus’a proiectului de lege relativu la introducerea limbei magiare in scolele nostre poporali-confessionali:
Escelentia!
Alu nostru prea-gratiosu Domnu Archi-Episcopu si Metropolitu !
Cu catu mai multu sentimu in realitate si cundscemu greutăţile si obstaculele estraordinarie si omnilaterali, provenite din influentiele esterne, fatali si desastrose, in contra carora, precum in trecutu asia si in vitregele si calamitbsele tempuri de astadi scump’a nostra mama biserica, pentru a se conserva au avutu si are a luptă continuu din tote poterile sale spirituali: cu atatu mai constanta este amdrea, recunoscinti’a si aderinti’a nostra catra Escellenti’a Vostra, prea-gratiosu alu nostru Archipastoru, care cu taria neiiifranta, cu intrepiditate neinvinsa, si cu abnegatiune, prudentia si moderatiune demne de una missiune divina, conduceţi, intre atatea furtune
amenintiatorie, destinele acestei sânte biserice, in fruntea careia ati fostu chiamatu de Providentia.
Una fericita ocasiune ne este data spre a Ve manifesta, Esceleatia, acestea sentieminte ale nostre pline de respectu si devotamentu, intre altele, si prin faptulu parintiescu, care va reminea pentru totu-dea-un’a nestersu in Annalile nostre bisericesci si naţionali, faptu neuitatu, de care celea mai tardie generatiuni si posterităţi din acesta santa biserica voru vorbi cu pietate si reverintia, faptu maretiu care, si singuru, va glorifica si immortalisâ pentru eternitate memori’a auctomlui seu: intiele-gemu prea-resolut’a Representatiune ddto Vieu’a 9 Februariu 1879, substernuta in 10 ale aceleiaşi lune Maiestatii Sale prin Escelenti’a Vostra pentru inlaturarea proiectului de lege relativii la introducerea vatematoria a limbei magiare, ca studiu obligatoriu, iu scolele nostre poporali-confessiouali.
Escelentia! Cuprinsulu disei representatiuni, carea preste totu este cea mai firma si energica aperare a institutiuniloru nostre bisericesci si scolastice si a caracterului loru naţionalii cu dulcea ndstra limba romana, supta din piepturile mameloru nostre si eredita câ celu mai pretiuitu si inaliena-bilu tesauru dela străbunii noştri, in mani’a atatoru vicisitudini si adversităţi seculari, dicemu, cuprinsulu lăudatei representatiuni a storsu lacrime de bucuria din ochii noştri, vediendu cum, interprete prea-fidelu si representante adeveratu alu sentiemin-teloru nostre religidse, cu unu zelu intr’adeveru apostolicii, ati accentuatu, Escelentia, înaintea Maiestatii Sale, cu voce inalta si cu apesarea ceruta de gravitatea si sanctitatea causei, prin cuvintele de valore perpetua, espressiunea sincera a intimeloru si inalterabileloru nostre convicţiuni, adeverulu ca:	„pentru Ierarchi’a nostra
e c 1 e s i a s t i c a, 1 i m b ’a romana este c e s t i u-ne de vietia (conditio sine qua non),“ prin carea enunciatiune, pre catu de virila si cura-giosa in conditiunile actuali ale bisericei si natiunei nostre, pre atatu de demna de Archipastomlu nostru, ati inplinitu, Escelentia, si cu ocasiunea menţionata, precum totu-de-uua, spre consolarea si fortificarea credintiosiloru acestei sânte biserice, ceea ce in Sant’a-Scriptura face bunulu pastoriu, carele pentru turm’a sa pune sufietulu seu.
Subsemnaţii preoţi gr.-cat. din districtulu pro-topopescu alu Margaului, aducîmdu deci Escelen-tiei Vostre prin presentulu actu omagialu profund’a si fierbintea nostra multiamita si recunoscintia pentru acesta opera întreprinsa de Escelenti’a Vostra in favorulu conservatiunei caracterului naţionale alu institutiuniloru nostre bisericesci si scolastice, si asigurandu-Ve, Escelentia, ca pre acestu terenu neespumnabile, fiindu un'a cu noi toti cre-dintiosii bisericei nostre in solidaritate nestrămutata, sub inalt’a si intielept’a conducem a Escelentiei Vostre, nimicu, nece porţile infernului nu voru pote prevala asupra nostra, perseveramu cu cea mai adiinca veneratiune si devoţiune
Ai Escelentiei Vdstre,
Prea-gratiosu alu nostru Domnu
Archi-Episcopu si Metropolitu,
Almasiulu-Mare, 30 Martiu 1879.
prea-umiliti si prea-supusi fii: (Urm6za subscrierile).
Una scandala in scol’a magiara de stata din Faga-rasiu. Scolele romane confessionale in adanarea mnnicipale.
In scol’a magiara de stătu din Fagarasiu, care cum se scie, se susţine esclusivu din puug’a ora-siului, lucrurile nu voiescu nici de cum se mdrga inainte in modu normalu. Lucru prea firescu, căci se probto si aici, cumca contra valuriloru nu prea poţi lupta mai cu sama atunci, candu acestea totu crescu si poterea luptatoriului in locu a cresce scade, din caus’a multeloru gresiele ce le comite conducatoriulu naii.
Acesta scola, — alu cărei scopu pe fatia marturisitu, este magiarisarea poporatiunei romane din acestea parti, in Care inse nici limb’a nici religiunea acestui poporu nu se propune, si ai caroru professori inca nu cunoscu intru nimicu limb’a romana, — devine din ce in ce mai nepopolara.
Dara o intemplare din tempulu din urma merita a fi cunoscuta si preste marginile acestui municipiu.
Se dice ca in scola ar fi peritu unu cercula-toriu alu unui dintre profesori, si fiindcă despre băieţii de naţionalitate unguri nici-de cum nu s’au potutu presupune o fapta asia de rea, a fostu lucru prâ firescu (?) se cada vin a pe unu baiatu romanii cu numele Clococianu, tbra insa a se potea produce
_________ORSER V A T O R I U L U.__________________
nici cea mai mica proba contra lui. Profesorulu l’a invinovatitu cu acesta fapta, era şcolarii unguri s’au folositu de acesta vina fara temeiu, alu apostrofa inaintea invetiatoriului de „tolvaj ohlâh. “ Tota escus’a copilului romanu nu au platitu nimica si elu nu mii scapa de titlulu de „tolvaj olâh." Profesorulu pune pe tabla o tema si intreba ca cine o pote respunde? Scolariulu romanu se ridica si cere se o deslege; profesorulu ilu respinge, dicîmdu ca nu mai pote invetia aici si nu’lu admitte. Acesta a indignaţii pana la sufletu pe scolariu, care apoi in lipsa de tata. s’a plânsu la unchiulu seu pretorele Gridanu. Lucrulu a venitu in comitetulu administrativu si acum scandalulu va fi si mai mare, cu tote ca profesorulu nega tote. Baiatulu para-sesce scol’a si după elu voru urma si ceilalţi doui baiati romani. Credemu ca acesta va fi o admoniţiune destulu de aspra pentru toti acei părinţi usiori, cari au crediutu cumca educatiunea prunci-loru romani se va potea incredintiâ in manile unora individi, cari si fatia de nevinovaţii copii nu’si potu ascunde ur’a si despretiulu ce’lu nutrescu catra romani. Se speredia câ in venitoriu nici unu părinte cu mintea intrega nu’si va mar da pruncii pe la scole de acelea, unde sunt consideraţi câ furi, fbra celu mai micu indiciu. Contra scole-loru romane confessionali domuesce o ura nedumerita in cercurile străine. In adunarea municipale ultim’a advocatulu Ioauu Romanu a provocatu o discusiune asupra acestei cestiuni, aratandu ca autorităţile politice nu dau nici celu mai micu ajutoriu la reclamările invetiatoriloru pentru a pedepsi pe părinţi ai caroru prunci nu frecventeza scola.
Asemenea nu dau ajutoriulu cerutu la scoterea plaţii invetiatoriloru etc.
S’a facutu o propunere din partea susu numitului, ca obiectulu fiindu atatu de inportantu si faptele de negligentia vedite, se se esmita o en-queta spre cercetare.
Acesta propunere fu spriginita cu multa taria din partea advocatului Puscariu, insa la votare cadiîi, câ-ci s’a primitu cu majoritate de 6 voturi contrapropunerea Dlui Vicariu Alesandru Micu, sprijinita de corpulu amploiatiloru, câ se se treca la ordinea dilei, cu tote ca si Dsa au recunoscutu vitreg’a stare a scoleloru confessionale si negligenti’a oficialiloru in acesta privintia. — Daca tocma aceia, ai caroru chiamare este spriginirea scoleloru confesionali nu afia cu cale a remedia reulu, apoi firesce câ pucina sperautia de îndreptare: ne mai remane.
Ungaria.
Unulu dintre nobilii si generoşii amici ai to-turoru causeloru drepte si sânte, ne trimise urma-tori’a scire telegrafica :
— „Budapest’a 5 Maiu, 5 ore 30 min. d. a. Desbaterea generala asupra proiectului pentru limb’a magiara s’a inchiaietu astadi. Lupt’a de optu (8) dile, la care au participatu mai toti deputaţii nationalitatiloru, a fostu de tota demnitatea. Victori’a morale este a nationalitatiloru. Dintre deputaţii romani au luatu parte activa la desbatere: Ioanu Stravoiu, Petru Miliali, Alesandru Romanu, Georgie Pap si Parteniu Cosma. Toti deputaţii de naţionalitate romana au votatu contra admi-terei acelui proiectu la desbatere speciale."
Unu altu bravu barbatu, totudeauna ingrijatu de reuşit’a sântei nostre cause, sciindu prea bine, câ diariele de partide publica, in tota întregimea loru totu numai discursurile menibriloru din partid’a respectiva, 6ra pe celelalte le scurtedia, sau le si trecu cu vederea, avii buuatate a ne trimite unu esemplariu litografatu din cancelari’a stenografica a dietei, iucependu cu sie-dinti’a din 29 Aprile si continuandu pe 8 dile inainte. Materialu pre câtu de interessantu si instructivii, pre atâta si forte necessariu de a fi publicaţii si in limb’a nostra, pentru câ se vedia gene-ratiunile presente si cele viitore, iu ce modu, cu ce argumente si arme spirituali s'au aparatu naţionalităţile pe la anulu 1879 de nimicire, de ruşinea transformarei in bastardi. de pericolulu de a recade in veclii’a iutunecime. Luni de dile de va ţinea publicarea discurseloru pronuntiate iu acesta cestiime de viatia si morte, lectorii nostrii voru avea de siguru patienti’a câ se invetie din ele.
I t a 1 i’a.
— (Aniversara fundării Romei.) Ieri sera — scrie „1‘Italie" — s’a tînutu, in sal’a Ca-pitaniloru, la palatulu conservatoriloru, prandiulu oferiţii de câtre primariulu Romei autoritatiloru si
____________________________________________________UI3
corpului diplomiticu, pentru serbarea dilei aniver-sarie a fundării cetatii eterne.
Invitaţii erau in numeru de 40.
D. Ruspoli avea in drept’a pe d. Keudell, ambasadorulu Germaniei; pe d. Marsh, ministrulu Stateloru-Unite ale Americei, pe onorabilulu Tajani, ministrulu justiţiei, pe baronulu Javaiy, ministrulu Brasiliei, pe corniţele Panissera di Veglio, pe Turkan-bey, ministrulu Turciei, pe d-nii Mesones, Sansoni, Helbig si Ostini.
Primariulu avea de a stang’a pe marchisulu de Noailles, ambasadorulu Franciei, pe d. de Kjoer, ministrulu Danemarcei, pe onorabilulu Magliani, ministrulu de finantie, pe d. de Westenberg, ministrulu Olandei, pe d. Finali, pe onorabilulu Mo-rana, secretariulu generalii alu ministeriului de interne, pe d. Obedenariu, agentulu diplomaticii alu României, pe dd. Poggioli, Henzen, ducele Leopoldo Torlonia si Castellani.
Insarcinatulu cu afaceri alu României, contrariu regulei ce presidase la facerea invitariloru, asista la prandiu pentru motivulu, ca primariulu considerase ca Romanii, ai caroru stramosi au porniţii din Roma, trebuiau se aiba unu representante la comemoratiunea acestei aniversari romane:
In fati’a d-lui Ruspoli, erâ onorabilulu presie-dinte alu consiliului de miniştri, care avea de a drept’a pe baronulu d’Uxkiill, ministrulu Russiei, pe d. Van-Loo, ministrulu Belgiei, pe onorabilulu Coppino, ministrulu instructiunei publice, pe d. Car-vallio e Vasconcellos, ministrulu Portugaliei, pe senatorulu Vitelleschi, pe generalulu Bariola, co-niandantulu divisiunii din Roma, pe d. Cabat, directorulu academiei Franciei, si pe dd. consiliari Fraschetti si Crucialii-Alibrandi.
D’a stanga onorabilului Depretis, se afiâ baronulu d’Havmerle, ambasadorulu Austro-Ungariei, corniţele Caello, ministrulu Spaniei, onorabilulu Majorana, ministrulu agriculturei si comerciului, d. Lindstrand, ministrulu Suediei si Norvegiei, onora-bilulu Sella, d. Merzzoleni, prefectulu Romei, pro-fessorulu Gregorovius si dd. consiliari Armellini si Bracci.
Câtre fine, d. Ruspoli s’a sculatu si a inchi-natu pentru MM. LL. Regele si Regina. Onorabilulu Depretis a luatu apoi cuventulu spre a bea in sanetatea suveraniloru si a capiloru guberneloru natiuniloru amice Italiei, ai caroru representanti ii are in. juru’i.
La aceste amemmte date de „l’Italie", adao-gemu ca, după ospetiu, a avutu locu primirea in-vitatiloru in şalele museului capitolinu.
Acesta fiindu pentru noi o noua manifestare de simpathia din partea naţiunii italiane si iu spe-cialu din partea representantelui Romei, inregistramu faptulu cu deosebita plăcere, si asecuramu ca iubirea Romaniioru câtre fraţii loru din Itali’a e pote si mai mare, precum amu aretat-o totudeauna, precum vomu dovedi-o la cea mai de antaiu ocasiune.
„Binele publicu".
Soiri diverse.
—	(Rectificare). In darea de seina a procesului politicu pe care o amu publicatu in Nr.-lu trecutu, s’au stracuratu o erore, pe care ne grabimu a o rectifica. Acolo se dice ca intre damele romane, care au asistatu la pertractarea finala, s’ar fi aflatu si d-u’a J u d i t ’a S e c u 1 a. Acesta nu este esactu, pentru ca numit’a domna nici nu au fostu pe atuncea la Sibiiu, au fostu insa domn’a Ana Francu, careia prin acesta i ceremu scusele nostre pentru erorea comisa.
—	(Schimbarea trenuriloru pe lini’a drumului de feru de os tu.) Precum afla „Magyar Polgâr“, incependu cu 15 Maiu trenulu de persone alu drumului de feru de ostu, va plecâ dela B.-Pesta la 6 ore ser’a si va ajunge la Clusiu la 9 ore 28 minute a. ni., la Cucerdea la 12 ore 8 minute si in Bra-siovu la 9 ore 40 minute ser’a. — Dela Brasiovu va plecâ la 4 ore 10 minute demineti’a, dela Clusiu la 4 ore 5 minute p. m. si va ajunge demineti’a la 7 ore 55 minute la B.-Pest’a.
—	(Noulu principe alu Bulgariei.) Principele Alesandru de Batteberg, care a fostu proclamaţii cu unanimitate principe alu de nou creatului principatu bulgarii, s’au nascutu in 1857, este dara abea de 22 ani. Mam’a lui a fostu născută contesa de Hauke, fiic’a ministrului de resbelu polonu voievodulu Moritz comite de Ilauke si a traitu in casatoria morganatica, adeca cununată numai cu man’a stenga a mirelui, cu principele Alesandru de Ilessen. Din acesta casatoria, afara de noulu principe alu Bulgariei s’au mai nascutu inca trei fii si a-nume: Ludwig, care este sublocotenenţii in ma-rin’a englesa, Heinrich Moriz sublocotenentu de husari in armat’a sacsona si principele Franciscu Iosifu, care ese de 18 ani. Afara de aceşti fraţi mai este si o
OBSERVATORfULU.
134____________________________________________
fiica Maria Carolina, raaritata cu corniţele Erbacli-Sehwenberg.
—	(Convocare): In urra’a decisiunei Subcomitetului despartieinentului XX alu Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului ro-manu luate in siedinti’a din 17 Aprilie a. c., adunarea generale a acestui despartiementu se va tiene in anulu acesta la Blasiu in 3 Iuniu a. c., adeca Marti in diu’a a trei’a a S. Rosalia in sal’a gimnasiale.
Deci P. T. Domnii membri din acestu despartiementu, precum si toti iubitorii de progresu sunt invitaţi a partecipâ la acesta adunare.
Blasiu in 3 Maiu 1879.
Con stan ţinu Papfalvi.
—	(Descoperire archeologica.) — La Rom’a s’a facutu o frumosa descoperire archeologica. In partea Farnesinei, espropriata pentru a face locu Tibrului, s’a gasitu unu edificiu, ai caruia păreţi sunt inpodobiti cu picturi minunate si forte bine conservate. După spusele archeologiloru, sunt cele mai pretiose tesaure ele artei antice care s’au vediutu pana acum in Itali’a. Aceste picturi dateza din timpulu Republicei, seu celu pucinu din primii timpi ai Imperiului.
—	(Scire bibliografica dela A cade-mi’a de sciintie). Intre alte mesuri luate de catra societatea academica romana pentru inavutirea limbei si a istoriei nostre, este si tipărirea de cârti vechi, din care abia se mai afla ici-colea cate unu exemplariu ratacitu si mucedîtu. C o m i s s i -unea lexicographica alesese in siedintiele sale din 21—22 Sept. v. 1877 cărţile destinate a se transscrie din cirilesca cu litere latine si a se tipări. Din cărţile esite in Transilvani’a s’au alesu, câ una din cele mai rare si din tote punctele de vedere mai interesanta:
„Scutul u Catichiz muşi ului cu răspuns u denil scrăptura svntă, înpotriva răspunsului a doao ţări, fără skiprturâ svntâ.“ Belgrad 165C.
Adeca Catechismulu calvin eseu, inpusu cu fortia in sec. alu 17-lea, insocitu de polemii theologice destulu de brutali, indreptate asupra sinodului bisericei romanesci tînutu la Iassi. — Formatu 16, pag. 373.
Acesta carte, cu a cărei comentare si editiune este insarcinatu G. Baritiu, insocita de vocabulariu, cu phraseologia si de adnotatiuni istorice, a si inaintatu bine cu tipărirea, in catu pe Iuliu a. c. va fi de siguru gata. Se tiparescu inse numai 600 de exemplarie, din care abia 100 voru re-manea dincoce.
Pretiulu forte moderatu de 80 cr. v. a. se pote trimite de a dreptulu la redactiunea Observa-toriului, alaturea cu abonamentele la diariulu acesta, sau cu pretiulu brosiurei: Darea de sama asupra procesului politicu de pressa alu lui G. Baritiu, care esi in editiune separata, si comandata de a dreptulu costa numai 25 cr.
Brosiur’a se afla de vendiare in V i e n ’a la librari’a K. Grâser, Wallfischgasse Nr. 6, era in Cernăuţi la librari’a H. P a r d i n i, in B u c u-resci la librari’a Szdlldsy, piati’a Teatrului si in Iassi la dn. profesoru S t e f. E m i 1 i a n u.
Atheneulu romanu.
Ciocoii vechi si ciocoii noui.
(Conferenti’a domnului Marianu).
(Urmare si fine.)
Pentru noi Romanii, istori’a are unu indoitu far-mecu. Trecutulu la noi e multu apropiatu de presentu.
In cate-va diecimi de ani, daca vomu considera transformarea complecta a moravuriloru, a sentiinenteloru, a vietiei nostre, s’au gramaditu secoli. Betranii de adi, candu ne vorbescu de vremurile loru, pare ca ne adu-cemu aminte timpuri asia de depărtate, in catu abia potemu crede ca au apucatu ambele etati ale poporului romanu: stingerea epocei fanariote, inceputulu erei naţionale.
Unde e timpulu postelnicului Andronache, „inbra-catu cu antireu de cutnie câ gusi’a porumbului, incinsu peste mijlocu cu unu „sialu de „Tîarigrad", cu işlicu in capu, si invelitu pana la „ochi“ cu giubea de postavu albastru! alu lui Dinu Păturică, care nu scia de catu se faca jelbi cu pilde din scriptura, pitace, volnicii, catastife de lude, si care trecendu prin cas’a ciocoiului celui mare câ printr’o universitate de dissiinulatiune, erâ menitu se ajunga oinu mare in tier’a romanesca!....
alu calmejiiloru, alu tufecciiloru...timpulu in fine, alu
Kerei Duducei, „ipochimena cu ochii negri plini de vapaie amorose"!...
Mais ou sont Ies neiges d’autonome? dice poetulu,
Si cu tote acestea, in istori’a tierei abia e dio’a de eri. Patru-dîeci de ani abia ne despartu de timpurile pe cari le descrie cu măiestrie Philimonu, pe cari le aminti intr’unu modu placutu d. Marianu.
Trecendu la timpurile de adi, indignatiunea d-lui Marianu cresce cu numerulu ciocoiloru. D-sa constata
câ ciocoismulu ne-a remasu. Cu multu apropos, cu multu spiritu, dise fras’a: La legi noue ciocoi noi, care fu aprobata cu aplause indelungi.
D. Marianu dise câ, pe langa numerosele rele ale ciocoiului vechiu, ciocoii noi mai adaoga unulu: scepti-cismulu. Nu mai are nici o credintia, nu se mai sfiesce de nimicu. „Ciocoiulu vechiu totu mai erâ cu fric’a lui Dumnedieu, totu se mai dâ in laturi înaintea omeniloru cum se cade. De de multu ideile sfinte de religiune si de familia erau atâtu de poternice, in catu poteau opri si inpune orecare reţinere chiaru ciocoiului. Asta-di ce a remasu?" . . .
Pe de alta parte, numerulu ciocoiloru s’a inmultitu. Erâ naturalu. Lupt’a s’a maritu, lupt’a s’a intinsu pretutindeni; ambiţiunea, dorinti’a de o vietia mai buna a coprinsu tote clasele societarii. Tote ’si au ciocoii loru. In asta lupta de tota dio’a, mulţi sunt cari nu au armele leale ale meritului, inteligentiei, sciintiei; aceia intrebuintiedia armele dissimulatiunei, lingusirei, si sunt ciocoi.
In dio’a de adi ciocoismulu s’a perfectionatu.
Ciocoii noui sunt dar’, mai sceptici, pe langa asta mai invetiati, mai hipocriti, mai periculoşi. Dar me grabescu a constatâ câ, deca a crescutu numerulu ciocoiloru, a crescutu asemenea numerulu omeniloru de meritu, omeniloru oneşti,
Ori catu de pessimisti amu fi, trebue se o recunos-cemu, totu mai mare e legiunea omeniloru de treba, decatu a ciocoiloru.
„Ciocoii vechi senepustira asupra boeriei, câ nisce „ciocli, dise d. Marianu; ciocoii noui se napustescu „asupra politicei."
E adeveratu ca politic’a, cum o intielegu unii, are o mulţime de drumuri piedisie, o mulţime de potecutie strîmbe, o mulţime de veluri cari ascundu multe pas-siuni, multe injustiţii, cari convinu de minune caracterului ciocoiului.
Dar’ politic’a nu e singurulu apanagiu alu ciocoismului. Elu isi intinde domenulu pretutindeni. Si acesta trebui se o recunosca insusi conferentiariulu, candu : dise: „Ori-ce reputatiune usurpata e unu ciocoiu!"
Vorbindu de cioeoismu si de politica, d. Marianu ’si-a adusu aminte de Machiavellismu si de Machiavelli, pe care Voltaire ilu proclama nemuritorulu legislatoru, si pe care poteci. Marianu vrea se ’lu proclame nemu-ritoriulu ciocoiu.
Viati’a, operile, judecat’a asupra lui Machiavelli a servitu d-lui Marianu de transitiune intre ciocoii noui si vechi. Lucrulu nu mi-a parutu indispensabilu, si mi-a distrasu chiaru atenţiunea. In conferintia e vorb’a despre moravurile timpuriloru forte moderne, si m’amu intrebatu, cu ore-care curiositate: ce cauta Mahiavelli, care a traitu pe la 1480, in timpulu lui Leonu alu X-iea ?
Machiavelli ciocoiu vechiu, Machiavelli ciocoiu nou?.. Eaca o enigma.
Terminandu aceste reflecsiuni, voiu semnalâ o originala definitiune a vorbei ciocoiu, pe care o gasescu in conferinti’a d-lui Marianu.
„Fara a mai torturâ nici mintea, nici limb’a, credemu „câ vorb’a ciocoiu vine dela ciocu, pentru câ coprinde „in sine ide’a rapirei ce caracterisa pe ciocoiu, pentru „câ in contra hrapirei ciocoiului a tîpatu romanulu din „rerunchii ânimei.".
Vorbindu de cas’a de boieru, acea casa in care se invetia binele si iubirea de tiera, d. Marianu, adtni-randu o nobila traditiune, dise acestu pasagiu, unulu din cele mai frumose:
„P’atunci nu se scornise vorb’a ca ingratitudinea ar fi indepmidinti’a ânimei. P’atunci recunoscinti’a nu umiliâ pe nimeni, ci din contra, ridică pe recunoscâtoru la aceeaşi trepta la care se ridicase bine-facetorulu prin bine-facerea lui".
Am auditu pe unii inputandu d-lui Marianu, câ a facutu prea mulţe citatiuni.
Pentru mine nu e o gresiela.
D. Marianu a avutu unu tablou de facutu; pucinu inporta deca a intrebuintiatu colori preparate de alţii. Tabloulu n’a fostu mai pucinu nemeritu, adese-ori de o iresistibila vioiciune.
A sci se alegi, nu e asia usioru.
Nu ori-cine avendu multe flori in curtea sa, scie se faca unu buchetu frumosu.
In literatura une-ori gustulu inlocuesce talentulu. Si unu omu de talentu, dar’ fara gustu, nu va face nimicu.
D. Marianu s’a aretatu omu de gustu, si diferitele citatiuni din Filimonu, din Ileliade, din C. Balcescu, se armonisau câtu se pote de bine, in totulu confe-rintiei sale.
Conferintiele sunt modulu celu mai poternicu de educatiune. In Franci’a a fostu ast-felu; adi inca conferintiele Sorbonei, colegiului de France, Sallei des Capucines, respandescu gustulu literiloru si alu sciin-tieloru.
Tribunele loru sunt campulu de emulatiune pentru talente.
Acei chiaru, cari sunt mai multu ori mai putinu invetiati, câta plăcere nu potu simţi in societatea 6ine-niloru de spiritu. Am simtitu eu insumi in conferinti’a domnului Marianu.
„Press’a"	C. C. A.
Gonversatiuni asupra traducerei cartiloru nostre bisericesci.
(Urmare.)
Biblia sacra.
Genese.
Mai ântâiu cată â arătâ cititoriului pentru que (jicem Biblia sacra şi nu sânt’a Biblia.
Cicem sacră pentru quo Upa '{pxfa, se dice în ori-
ginal ; iar nu a.'fa ypxfa,; şi caus’a pentru quare Bise-ric’a Resăritului numi aqueasta operă sacră şi nu sânta este, quo trt que este sacru nu e şi sânt.
Un preot s’a dis totd’auna sacru sau sacerdote sau hiereu, pentru quo e îuchinatu sau consacrat altarului, nu ânse şi sânt, daqua nu are virtuţile şi viaţ’a şi devotamentul unui sânt. av-oc sânt vâ să clică nemaculat, neattins de nici o critică. — Vita, offrandele que ad-ducea la altar, vesmintele sacerdotali, vasele altarului au putut fi sacre, nu ânse şi sânte. Din tot que â neînsuffleţitu, n’a putut luâ nume de sânt de quât numai Tesramentul nuou sau Evangeliile, cele şepte mystere şi Biseric’a que le coprinde pe tote.
Biblia a pututu să fiă sacră câ adoptată de Biserică; ânse quât pentru santitate, acolo unde ensuşi Moyse n’â dat’o drept sântă, acolo unde e numai un narrator al evenimentelor, bune sau relle, unde ii e santitatea în fratucciderea lui Cain, in căsatori’a lui Abraham cu surora lui despre tată Sarrha, în polygamia patriarchilor que luâ de femei şi ensuşi doe surori, în concubinele lor, în incestul filielor lui Lot, în exproprlatia popolului Egyptului din timpulu fainetei dela Joseph de tote pământurile salle, facându’l servu lui Pharaon; în adulte-riul mai tărdiu al lui David cu femeia lui Urie, pe care ’la uccis, in demoştenirea filiilor sei legitimi, şi adoptarea lui Solomon, în viaţ’a aquestuia de Sardanapal, in încercarea de â introduce idolatria, pe temeiul quăria să ’şi potă stabili ereditatea thronului? unde â santitatea? Se pot dâ nisce assemenea narraţii pe mân’a copiilor pîno â nu se matorl, dupo cum se pote dâ Testamentul quel nuou dintr’un capu pîno la altul? Nu făro cuvânt dăro Biseric’a Resăritului qualificb Biserîc’a Resăritului qualificb Biblia de sacra si Evangeliile de sânte. Ecce caus’a principale pentru que nu dicem sant’a Biblia. Pîno la querrerile unei limbe cultivate în quare kpb; se dice sacru, si xyisq sânt, este mama Biserică que o pretinde, e raţia umana în genere que vine d’a dreptul dela Dumnedeu, que nu ne lassa â qualificâ de sânte nisce assemenea objecte, que în sine işi au în adever preţul lor de mare valore, nu ânse şi santitatea nemaculată, şi de quare nu se pote attinge quinevâ.
— Vorb’a genese s’a tradus pîno acum în româ-nesce prin faccere, cartea Fnccerii. In adever yivh'.q însemneadă creatio, nascere, familie, goneratio, genealogia, şi ensuşi eveniment, întâmplare şi mai adesea fire. Qua să aibă aqueeaşi semnificaţio que are şi în grecesce, nici o limbă din afle Europei nu s’a încercat â o traduce şi a lassat’o întregă Genesis, genese. Quei de ritul catholicu şi protestant’ au adoptatu cu toţii aquesta vorbă şi noi que suntem de ritul grecu al Resăritului, să o traducem prin faccere? Daquă nu cuvântul logic şi litterar, cuvântul religios ne obligă â reprobă vorba faccere, que în aqueastă împregiurare ne-ar’ facce â cade într’un materialismu din quele mai grosiare assupra Divinităţii. Vorba faccere este forte materiale şi nici nu arată queea que in grecesce se arată prin genesis.
De s’ar’ aplică aqneastă vorbă nu-mai la capitolul ântâiu, s’ar pute traduce prin vorba Creatio, ânse este drept titlu sau nume alu unei cărţi întregi de cinci deci de capitole, unde se cuprinde şi Creaţia lumii, şi firea lucrurilor, şi nascerile omenilor, şi familiile, şi genealogiile patriarchilor, şi evenimentele lor. Unde avem o singură vorbă, quare să aibă tote aqueste înseninări, de quât vorbă fsvss-.; genese?	(Va urmâ.)
I*retiurile cereaiieloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
G Maiu iu Sibiiu :
Grâu, dnpa cualitati...................1	hectolitru	fi. 5.20 - 6. —
Grâu, amestecam........................l	„	„	4.30—4.90
Secara.................................i	„	„	3.20—4-60
I’apusioiu................... 1	„ 2 90—3-30
Ordiu................................1	„	340
Ovesu..................................i	„	„	1.90—2 30
Cartofi................................1	„	„	1.20—1.30
Mazare..................................1	„	„6.-------650
Linte...................................i	„	„	9.—9.50
Fasole . ...............................1	„	„	4.50—5 —
Lardu (slănină)........................50	Kilogram.	,,	25.—30. —
Untura (unsore topita)	. '.............50	„	„	28.—
Carne de vita...........................1	„	„	40
Oua 10 de................................................—.20
Cursulii iiioneteloru in val. austr.
Vien'a, 5 Maiu.
Galbinii iinperat. de auru..........................fi.	5.54 cr.
Moneta de 20 franci......................................  9-34	„
Imperiala rusescu........................................  9.58	„
Moneta germana de 100 maree.........................,. 57.50 „
Sovereigus englesi..................................... 12.—	,,
Lira turcesca...........................................  10.58	„
Monoic austr. de argintu 100 fi.....................„	— .— „
(’ursuri de ILieuresei in L**i (franci).
26 Aprilie.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu to%...................I. 102.7, b.
Impruinutulu Oppeuhoim diu 1866 cu 8%	103.	„
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu 8° „	,, 1 Ol.— „
Credita foueiariu (hipot.) rurale cu 7° ............„	94-7» »*
Credita foneiariu urbanu (alu capitalei cu 7° # .	.	.	„	87-7»	i»
Impruinutulu municipale non (alu capit.) din 1S75 cu S’/o »* 98 74 ,,
Fondulu de pensiuni (per 3<>0 1. a.) cu 10"/#	.	.	.	„	178-— „
Actinnîle caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0	...	„	30.75	„
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% •	•	„	85.50	,,
Daci’a, Compania de aseciir. din 1871 acţiunea de
250 1. a. 8° . • ............................... „ 190.— „
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.)
1873 cu 87o........................................ „
CancelaiTa 2
Advocatului Dr. N. Olariu se afla din 1 Maiu in piati’a mare (grosser Ring) Nr. 16, etagiulu primii.
Editoru si redactoru respons. li. llarititi in Sibiiu
Tipariulu lui W. Kr»(Tf in Sibiiu.