Obserratoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiju pe 1 auu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa eu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu pogt’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. »6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s€u 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe Berie sdu linia, cu litere merunte gartnondu, la prirn’a publicare câte 7 cr., la adou’a ni a tţei’a câte C cr. v. a. si preste aceea 30 cr. do timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibilu.
Nr. 32.
Din sal’a tribunalului dela Sibiiu.
Procesulu politieu de pressa alu d-lui Georgiu Baritiu.
Pertractarea finala a acestui procesu inaintea curţii cu juraţi a avutu locu in 30 Aprilie a. c.
La acesta pertractare au concursu unu publicu asia de numerosu, in câtu spaciulu reservatu era ocupatu până la ultimulu locu si ceea ce până acuma nu s’au mai intemplatu in Sibiiu, au fostu de fatia si dame de romanu si anume d-le: J u d i t ’a Macelariu, Mari’a Cosma, Elen’a Popescu, Judit’a Secula si d-sior’a Elen’a Adamoviciu, care nu pregetară a veni la tribunalu si a sta acolo până la finea pertractării, pentru câ se vedia si se audia, cum se decide o causa, care in fondu erâ aceea a tuturoru femeiloru romane.
Pertractarea finala pe care o descriemu in urma-torele, parte mare după însemnări stenografice, a decursu in urmatoriulu modu. Te la 8'/o a. m. domnii membri ai tribunalului reg. Bela de Tamâssy, câ locutiitoru de presiedinte si consiliarii Kovâts si Roşea in calitate de assesori, Friedrich Haupt câactuariu, subjudele Ioanu Badila câ translatoru, si d-lu Ioanu Deesy procuroru reg. in-trandu in sala si ocupandu’si locurile la mes’a verde, er’ cei 36 de cetatieni băncile loru si acusatulu Georgiu Baritiu scaunulu acusatiloru, asemnatu lui in fati’a presiedintelui, si alaturea la mes’a aparatoriloru d. advocata AlbertArz deStraussenburg, câ apara-toriu. Compunerea juriului se incepii prin tragerea numeloru la sorti, după ce presidiulu facil observarea, ca atâtu acusatulu câtu si procurorulu câ acusatoru, au dreptulu de a respinge pe câte 12 din cei 36. Acusatulu Baritiu a renuntiatu la dreptulu seu de a respinge pe cineva, din causa cum au disu, câ lui i este indiferentu, care din concetatienii sei ii voru fi judecători, mai alesu ca pe cei mai mulţi nici nu are fericirea de a-i cunosce in persona. Din contra d. procuroru a usatu de dreptulu seu cu prisosintia, refusandu intre alţii pe onorabilii domni: Gustav Thalmann, advocatu; Cari Klein, directoru seminarialu; Friedrich Schwabe, juvelieru; Wilhelm Krafft, tipografu; Eduard Jalioda, comerciantu; Gustav Conrad, pretiutoriu de păduri; August Teutsch, farmacistu; Friedrich Itoth, hotelieru; Friedrich Valentini, comptoaristu; si asia esira din urna d-nii:
1.	Friedrich Schatz, palarieru, capulu juratiloru.
2.	Heinrich Petri, ciobotaru;
3.	Ludwig Szânto, ciobotaru;
4.	Johann Miiller, ciobotaru;
5.	Berthold Frentz, conditoru;
6.	Friedrich Kleinrath, pielarîu;
7.	Adolf Gross, macelariu;
8.	Cari Schwarz, tinichieru;
9.	Friedrich Schnell, comerciantu;
10.	Jakob Kohler, ciobotariu;
11.	Friedrich Kreisler,. franselaru ;
12.	Johann Krauss, franselaru;
Foisior'a „Observatoriului".
D o mnis lor’a Esop u.
Novela de: Charles Deslys.
Traducere de: Dimitrie Petrescu.
(Urmare si fine.)
V.
Mai trebue ore se spunemu, ca marquisulu ajunse in fug’a cailoru pana la hotelu? Durerea lui erâ atatu de sincera, in catu nici nu se gândi macaru ca hotelulu Valiombreuse erâ vendutu de multu tempu unoru streini. Cum se facea câ Esopu se fia acolo?
Intrandu pe inalt’a porta de asupra careia se vede inca armele familiei, ânim’a lui Valiombreuse baril. Si mai multu inca candu trecu prin marea curte, acarei pardosâla erâ smaltata cu erba, candu sui scar’a, candu intrâ in vestibulu, si candu puse peciorulu pe prim’a trepta a scarei celei mari.
Dar’ acolo, cineva ilu opri. Esopu nu ’si permisese se mora chiar’ in hotelu; tinerulu seu domnu trebuiâ se ’lu afle in modestulu apartamentu reservatu in totu deauna pentru intendantulu Vallombreusiloru.
In prim’a camera, intalnDpe preotulu, care ’i dase ultim’a comunicare.
In a dou’a, la lumin’a unei lainpe ce luptâ cu ultimele radie ale dilei, zări pe Esopu standu, seu mai bine culcatu intr’unu mare fotoliu.
După slăbiciunea, palorea, contractiunea trasuriloru fetiei, si mai cu sema după strani’a lucire a privirei lui, erâ lesne de vediutu, ca betranulu tragea de morte.
Bemardin’a erâ acolo, candu in peciore, candu ingenunchiata, asiediandu seu sustienendu perinele la spatele murindului, Ia capulu lui, sub bratia, din tempu
Sibiiu, 21/3 Maiu 1879.
câ juraţi suplenti au esitu d-nii:
Cari Scbeerer, postovaru;
Johann Conradt, pielaru.
După inplinirea acestoru formalităţi, presiedintele l.uâ juramentulu celoru 12 si declarâ juriulu de constituirii, apoi puse acusatului in limb’a romana intrebarile usitate, din care resulta, ca G. Baritiu e in etate de 67 ani inpliniti, nascutu in Transilvani’a, comun’a Juculu de josu, in comitatulu Clusiului, a locuirii până acum 41 ani in Brasiovu, este părinte a cinci prunci, si niciodată in viati’a sa n’a fostu trasu in vreo judecata de acestea, este actualu redactoru alu diariului „Observa-toriului“ si proprietaru.
Presiedintele invita apoi pe d. procuroru câ se’si formuledie acusarea sa; actuarii făcu lectur’a actului de acusare ce porta dat’a din 23 Octobre 1877. Co-prinsulu ei pre scurtu este, ca Iacobu Muresianu si G. Baritiu prin pubbcatiunile loru din „Gazet’a Transilvaniei" Nrii 24, 39 si 40 s’au facutu culpabili de turburarea linistei publice. Muresianu au luatu respunderea asupra sa pentru articolii nesubscrisi, er’ pe auctori n’a voitu se i numesca. Baritiu din contra au recunoscuţii, ca au scrisu articolulu din Nr. 39 si au declaraţii la judecatoriulu de instrucţiune ca: pentru coprinsulu aceluia ia elu intreg'a respundere asupra sa. După ce Muresianu se bolnăvise si acţiune in contra lui nu se pote intenta, procurorulu si-o si retrase. Din contra acelasiu procuroru sustiene acusarea sa in contra lui G. Baritiu pentru articolulu din Nr. 39 alu „Gaz. Transilv." din anulu 1877 si cere pedepsirea lui pentru crim’a turburarii de liniştea publica in sensulu §. 65 si pentru delictulu de agitaţiune si provocare la ura in sensulu §§. 300 si 302 ai codicelui penalu.
Se citesce articolulu incriminării in traducere ma-giara si germana de câtra d-ni Haupt si Badila. Articolulu incriminării suna iu originalii asia:
„Spre folosululu romanilom raniti“.
„Sub acestu titlu diariulu ministeriale „Kelet" (Orientulu) din Clusiu Nr. 116 din 24 Maiu publica unu articlu de fondu, indreptatu cu tota furi’a unui tiranu brutale, lipsitu de sentimentele umanitatiei, contra femeiloru romane, care ar’ cutediâ se contribue cu bani si cu scame pentru soldaţii răniţi din armat’a României."
„Audi Europa civilisata, auditi popora christiane din tota lumea si ve daţi veridictulu vostru asupra acestui attentatu criminale, comissu contra umanitarii."
„Societari de ale Crucei Roşie vinu la Romani’a, nu numai din St.- Petersburg, ci si din Vien’a, Berolinu, Elveti’a, Franci’a, câ se curăţie si se lege ranele solda-tiloru loviri de arme turcesci si ale soldatiloru turci sfarmati de arme romanesci. Officiari si ostasi voluntari, bravi si heroici, dela Itab’a si Francra, alerga la Romani’a, câ se’si verse sângele contra tiraniei asiatice si pentru independenti’a fratiloru de aceeaşi origine, locuitori intre Istru si Carpati. Eroulu Garibaldi, res-
in tempu punendu cate o sărutare pe manile lui dejâ recite, si repetandu cu accentulu desperarei acestu singuru cuventu:
—	Tatalu meu! ah! tata! tata!
Si mai induiosiatu de acesta plângere de catu de privirea celui ce erâ obiectulu plangerei, Valiombreuse se apropiâ repede de fotoliu:
—	Ei ce! sirmanulu meu Esopu, erai dara bolna-
navu? Pentru ce nu mai inseiintiatu mai de ’nainte? de ce..........
Esopu nu ’lu lasâ se finesca.
—	D-ta eşti, domnulu meu! strigă elu coprinsu de bucuria . . . Ab! Ddieu a ascultata dara rogatiunea mea! me erta asia dara, de orece ’mi permite de a te revedea si de a’ti spune totulu in fine! . . . Asculta-me . . . dar’ fara a me intrerupe . . . pentru ca momentele mele sunt numerate . . . Datoramu totulu tatălui d-tale . . . Candu isi dete sufletulu i promiseiu de a veghiâ asupra mostenirei Vallombreusiloru, si 'mi am tienutu juramentulu ... Te miri. domnule marquisu? Vedi ca, de! . . . nu prea erâ lucru usioru . . . pentru prim’a data candu me incercaiu se ’ti făcu pucina morala, luasi lucrurile p’unu astfelu de pecioru, cu atata bataîa de jocu, in catu bietulu Esopu intielese indata ca n’o apucase bine .... Scbimbaiu dar’ rolulu, si deveniiu . . . ceea ce scii . . . Dâ. iti dam cu inpru-mutu chiar’ banii d-tale si cu mare camata, forte mare.
. . . Dâ, eu rescumperamu moşiile si domeniele d-tale, celu pucinu cate poteamu. Cea mai mare parte din intendanti făcu totu asia, dar’ pentru pung’a loru . . . Eu, o faceamu pentru a pastrâ averea domniloru mei ... Pe candu risipea’i, eu, stringeamu, inbunatatiamu, speculamu, si numai D-dieu scie cu ce ardore, cu ce rapacitate ... Ah! ah! amicii d-tale, d-ta chiar’, te ai insielatu . . . Am fostu luatu dreptu unu Harpagonu, unu ovreiu, unu hotiu . . . Asiu fi furatu daca ar fi trebuitu, numai se ’mi ajungu scopulu . . . Dar’, cu ajutorulu lui D-dieu n’amu avutu a recurge decatu la midiloce oneste ... In anii din urma mai cu sema, de candu nu ’mi mai stai in contra, ele au
Anulu II.
bunatoriulu nemoritoriu alu libertăţii, dice Romaniloru in epistol’a sa catra colonelulu Dunca: „Uniti-ve tote poporale si daţi preste Bosforu in Asi’a pe acei tirani incorigibili." — Dara ce e mai multu? Dipiomati’a Europei intregi fara esceptiune de cea austro-unguresca, — a recunoscutu prin acte publice, prin protocole luate in conferintie diplomatice, ca tirani’a turcesca nu mai pote fi suferita, sr câ Trebue se se caute midiloce corrective si coercitive contra ei. Facia cu aceste fapte si evenimente complinite vinu diarele ministeriali unguresci si cutedia a scrie in faci’a Europei unele câ acestea:
„Apellurile date catra femeile romane din Transilvani’a, Ungaria, Bucovina, spre a concurge si densele cu ajutoria pentru soldaţii răniţi din oştea romanica, sunt venite in tidra pe furisiu dela Craiova, Bucuresci si din alte parti ale României, prin urmare ele sunt simptdme de complottu, favoratu de unu stătu strainu (kUldllum). Noi maghiarii nu credemu, că femeile romane voru lucră contra opiniunei ndstre. Nu credemu, că femeile romane voru remunera pe unu poporu pentru feloni’a si rebelliunea sa, si nu se voru compromite pe sine, glorificandu faptele calcatoriloru de credintia; pentru-că harbatii de stătu ai României, necredincioşi, călcători de juramentu, au ridicaţii pumnariulu asupra amicului (asupra turciloru) contra vointiei poporului si au nimicitu venitoriulu tiarei. Noi maghiarii, vediendu-ne statulu nostru periclitaţii, nu potemu suferi lucruri de aceste, ci la condamnamu si urmarimu cu tdte semnele despretiului nostru.*) Noi nu potemu suferi vindecarea aceloru soldaţi, cari voru fi răniţi, pentru că ei erau se aduca in pericolu chiaru existenţi’a noslra, a maghia-riloru. Nu potemu suferi a loru vindecare, pentru-cd se reinviie era si se-si ridice din nou săbiile contra exis-tentiei ndstre, contra patriei si a intereseloru ei. Se vindece si se ajute aceia, cari sunt copabili de a se enthusiasmd pentru cnut’a russesca: cari sciu se pdrte lantiulu de robi pe pecidrele loru, carii nu vedu adevera-tele scopuri ale acestei campanii de bandiţi
Eca, cumu sciu se scria publiciştii' maghiari in cestiuni umanitarie, recomandate in termini asia de sublimi de câtra Isusu Christosu in evangeli’a sa, mai alesu prin parabol’a despre oinulu cadiutu in talhari. A se adressâ catra sexulu femeiescu, delicatu si simri-toriu, in limbagiulu brutale si fanaticu, din care deteramu aici cateva exemple, însemna a terrorisâ si a voi se faca, câ femeiloru nostre se le cadia lucrulu din mana. Ei se încerca se le incurce cu sofistarii absurde in la-birintulu politicei. Acesta inse e treb’a nostra a bar-batiloru. Femeile au cu totulu altu-ceva de lucru: se faca barbatesce la scame, se taie la triangule si compresse, fasie si bandage, se cose si se inpletesca, se ferba si se spele, apoi in locu de a le pasâ catu mai pucinu de aceste amerintiari fanatice, se le pese mai pre susu de
*) . . . hitszegok muukâjât nem pârtolbatjuk, ba-nem kârhoztatnunk s a megvetes minden jeleivel kell kiserniink.
fostu bine-cuventate. Din camataru, me facusemu agri-cultoru . . . Intreindu veniturile ce facusemu amu po-tutu rescumperâ totu restulu . . . Dâ, dâ, domnule marquisu, cea mai mare parte din Termele d-tale, hotelulu acesta, castelulu Valiombreuse, totulu ti se inapoiadia,
. . . totulu este alu d-tale ... alu d-tale câ si in tre-cutu . . . eaca actele de proprietate! . . .
In sant’a bucuria, in curat’a mandria a datoriei sale inplinite, morindulu isi recapetase poterile; ajunsese se se pota sculâ pucinu. Cu manile sale tremurande, elu întindea tenerului seu domnu tote contractele ce’i reconstituiau averea.
Trebue se renunciamu a aretâ diversele sentimente ce se reflectau pe espressiv’a fisionomia alui Valiombreuse. O mirare naiva, o admiratiune crescânda, o profunda recunoscintia. Si cu tote acestea, la ultimele cuvinte ale murindului avii o misîcare de indaratnicia, o misîcare de refusu.
—	Oh! strigâ betranulu, ob! nu refusâ, domnule
marquisu! . .	. Cugeta	ca asiu muri desperării!	.	.	.
cugeta-te ca	demnulu	d-tale tata ne	privesce!	.	.	.
cugeta ca n’amu facutu decatu a’i inplini ultim’a vointia. .... Primesce, te rogu, in genunchi	. . . uite	.	.	.
vedi ... Nu	refusâ pe	betranulu d-tale	servitoru	.	.	.
Primesce domnule . . . primesce !
Valiombreuse apucase manile cele întinse ale be-tranului; ilu scula stringendu’lu in bratia. Cu lacrimele in ochi, innecatu de plansori, i respunse :
—	Primescu, betranulu meu amicu, primescu . . . ba inca iti mai ceru ceva.
—	Ce?
—	Ceea ce ai mai pretiosu; totu ceea ce ’ti mai remane.
Vorbindu asia, marquisulu întorsese capulu spre Bernardin’a, care cu cotulu pe marele fotoliu, ilu privea cu marii sei ochi negri, câ si odinidra in frundisiulu din parculu castelului.
Esopu repeta întrebarea:
—	Dar’ ce ’ti mai trebue? ... Ce vrei? . . . spune ....
128__________________________________________________
tote de judecat’a inpartiala si drepta a Europei cliri-stiane si civilisate, care pe noi romanii din acestu imperiu ne-ar’ infera cu stigm’a de trădători ai sângelui nostru, deca nu amu sari in ajutoriulu fratiloru nostrii de aceeaşi origine, naţiune, limba, religiune, nici macaru cu cate trei coti de pensa, carii se punu pe fati’a inor-tiloru, candu ii asiedia in sicriiu. Acest’a este opi-niunea publica, pe care suntemu datori cu totii a o respecta, era nici-decumu si nici-odata opiniunea cea falsificata si elementului nostru in veci hostile, recomen-data de publiciştii maghiari."
„Ei-si aroga dreptulu de a representâ opiniunea publica si vointi’a tierei, a patriei, ei minoritate cuteza a vorbi in numele patriei intregi, in numele collectivu alu toturoru locuitoriloru tierei. Trebue se spunemu acestoru omeni fanatici, ca in cestiuni humanitarie ca si in altele multe, opiniunea, vointi’a si politic’a pre-ponderantei maioritati a locuitoriloru si anume a roma-niloru diferu cu totulu de ale loru. Noi urmamu doc-trineloru christiane, ei se inchina Alcoranului. Noi aspiramu la civilisatiunea, drept’a nostra hereditate; ei aspira la barbari’a din Caucasu, din Turcestan si Dâghestanu. Noi nu cunoscemu nici - unu interessu comunu alu patriei nostre, nici alu monarchiei cu dom-ni’a turcesca; ei-si identifica chiaru si naţionalitatea loru genetica cu cea turcesca. Ei lauda tiep’a si furcile turcesci, hoţiile si crudimile de basi-bozuci si cerchesi; noi, câ si Europ’a intrega, le condamnamu si urîmu din totu sufletulu nostru. Ei acusa pe barbatii de stătu ai României de felonia si tradare, câ-ci-si apara tier’a de barbari selbateci; noi din contra, iamu fi acusatu de tradare si poltroneria, deca ar’ fi stătu cu manile in sinu; era astadi le gratulamu si ’i felicitamu."
„Caus’a comuna, pe care o face Romani’a inca si asta-data cu Russi’a, nu are se geneze pe nici unu romanu, ea este justificata pe deplinu pentru istoria. Tirani’a rusesca, de care fabuleza diariele maghiare, comparata cu cea unguresca si polona din tote periodele istoriei, nu are causa de a se coperi cu frundie de finicu, ceea ce vomu si documenta in decursulu eveni-menteloru."
„Asia dara femeile nostre voru merge inainte cu paşi siguri pe calea ce le arata ânim’a loru, vointi’a naţionale si exemplulu Europei luminate, despretiuindu ori-ce metechne ale tiraniei si egoismului ucigatoriu de patria."	__________ G. Baritiu m. p.
Presiedintele: Are d. acusatu se reflectedie ceva prealabilu asupra actului de acusare?
Acusatulu: Am! Reflectediu mai antaiu, ca actulu de acusare nu este precisatu, pentru-ca amesteca in acelasiu actu, inputarile făcute dlui Muresianu cu cele indreptate asupra mea. Eu adeca voiescu se sciu, deca d. procuroru cere se se aplice la articolulu scrisu de mine numai paragrafii 300 si 302 in cari se prevedu delicte, seu si paragrafulu 65 celu mai teribile din toti paragrafii codicelui penalu, in cari se prevedu cele mai mari crime.
Procurorului Actulu de acusare este precisu in sensulu legii.	,—-
Presiedintele: Actulu de acusare distinge precisu. D-ta eşti acusatu pentru articolu din „Gaz. Tr.“ Nr. 39 din an. 1877, er’ acelu articolu coprinde fapt’a prevediuta in §. 65 si §.-§. 300 si 302.
Acusatulu: Eu am voitu numai se sciu, deca sunt acusatu si pe temeiulu §. 65.
Presiedintele: Da! In acelu articolu se dice, ca tota Europ’a, cu esceptiune de gubernulu austro-urgaru, este in contra Turciei. Asia dara d-ta faci esceptiune numai cu gubernulu nostru.
Acusatulu:	Traducerea oficiala a articolului
meu este in mai multe puncte si espressiuni forte ne-esacta, dar’ cea mai periculosa si cea mai fatala erore pentru mine este acolo, unde traducatoriulu mi-a tradusu espressiunea mea „fara esceptiune" in sensu cu totulu opusu, adeca „cu esceptiune," pentru ca in locu de a traduce esactu: „Die oesterreichisch-ungarische Regie- * VI.
—	Pe fiica ta.
—	Si ce vreai se faci cu ea, D-dieulu meu?
—	O marquisa de Vallombreuse.
—	Femeiea d-tale?
—	Da, femeiea mea.
—	Preste potintia! unu Vallombrese nu trebue se se mesaliedie. Si inca cu cine? Bernardin’a insasi n’ar consimţi.
După unu strigatu de surprindere si, s’o spunemu de bucuria, iute innabusita, Bernardin’a se rădicase incetu. Devenindu erasi domna preste sine insasi, liniştita si palida, mai frumosa câ ori candu, cu o voce sigura si decisa, dise la rendulu seu:
—	Ai dreptate, tata . . . D-le marquisu, iti mul-tiamescu pentru generositatea d-tale. Eu inse me dau lui Dumnedieu. Pe densulu singuru ilu iubescu, elu numai, va fi sociulu meu.
—	Bernardino! striga Vallombreuse cu o misîcare de passiune, Bernardino, o feta piosa câ d-ta nu trebue se mintia nici-odata. Henrieta mi-a spusu secretulu d-tale .... si eu, te iubescu.
Desarmata prin neasteptarea acestei indouite mărturisiri, muta de emotiune palpitanda, ea intindea spre densulu manile eij aprinse. Elu luâ pe una, si inge-nuchiandu inaintea betranului gafa a se urcâ la Ddieu:
—	Tata, conchise elu, binecuvintedia’ti copiii?
VI.
Astadi, marquisulu de Vallombreuse e generalu.
Bernardin’a e o marquisa perfecta, nu mai pucinu fericita, câ si plăcută.
Esopu odihnesce in mormentulu familiei Vallom-breusiloru, si candu generalulu duce acolo pe copiii sei, ii pune se se roge si pentru mosiulu loru despre mama, mosiu mai pucinu gloriosu pote, dar’ nu mai pucinu demnu de pios’a loru suvenire.
_________OBSERVATORIULU.
rung nicht ausgenommen" in traducerea oficiosa a d-lui procuroru sta cu totulu falsu adeca: „mit Ausnahme" si me rogu se se corega acâsta erore grosa, in tocma după originalu.
Presiedintele (cetindu tecstulu romanescu alu articolului): In adeveru traducerea nu este esacta, pentru ca in originalu se dice limpede: „fara esceptiu-nea gubernului austro-ungurescu."
Dar’ candu d-ta numesci pe „Kelet" foia ministeriala, ore nu identifici pe acelu „Kelet" cu ministru?
Acusatulu: Eu am invetiatu a distinge intre diarie oficiali, semioficiali si ministeriali. In Europ’a sunt la 14.000 de diarie, in Ungari’a sunt numai magiare preste 300. Multe din acestea se dau ele pe sine de ministeriale, une-ori chiar’ si fâra scirea ministriloru. Fia inse si cu scirea loru, eu credu ca am dreptulu de a me aparâ in contra atacuriloru venite si din foi ministeriale, fara câ se cugetu la ministru. De altcum eu mi-am propusu a documenta in decursulu apararii mele cu date chronologice, ca scriindu eu articolulu meu, n’amu potutu se sciu nemicu de vre unu ordinu mini-sterialu ce ar fi esitu in cestiunea subversanta.
Presiedintele:	Asia dara d-ta in articolulu
d-tale n’ai refiectatu la ministru?
Acusatulu: Nu!
Presiedintele: Vine inse mai de parte inculparea in contra d-tale, unde dici ca: poporulu magiaru se inchina la Coranu. Apoi scimu cu totii, ca poporulu magiaru nu se tiene de religiunea mahomedana.
Acusatulu: Me rogu dar’, se mi se cetesca articolulu in originalu. Niminea pe lume nu va descoperi acolo unu singuru cuventu despre poporulu magiaru; eu am a face in articolulu meu esclusivu numai cu diaristii.
Presiedintele: Apoi totuşi aflamu in acelu articolu, ca despotismulu russescu comparatu cu despo-tismulu polonu si ungurescu, n’are se se acopere cu frundia de finicu. Aci d-ta totuşi ai cugetatu la poporulu magiaru?
Acusatulu: Nici-decum! Vedeţi din originalu, ca eu am vorbitu din istoria, din periodele ei, si insistu la ceea ce am disu. Deca vorbescu despre istori’a Ungariei, nu intielegu prin acesta istori’a nationalitatii magiare genetice. Civilisatiunea Ungariei pe atata pe cata se afla ea in realitate, nici-decum nu este de origine asclusivu magiara. Totu asia, deca in Ungari’a a dominatu barbari’a, nici aceea n’a fostu esclusivu magiara.
Presiedintele: Eu insa aflu din acesta sen-tentia, ca d-ta ai cugetatu la naţiunea magiara; ai inculpatu pe magiari ca ei lauda spendiuratorile turcesci, apoi acesta intr’adeveru este insulta asupra ei.
Acusatulu: Domnulu presiedinte câ si mulţi alţii voru fi cetitu diariulu „Kelet", anume din iern’a si primaver’a anului 1877. Toti cetitorii acelui diariu isi voru aduce bine a-ininte, ca corespondenţii lui dela Galatiu, Rusciucu si Constantinopolu nu sciau se scrie ceva mai bunu, decatu se laude atrocitatile turcesci comise asupra bulgariloru. Asemenea lucruri se ceteau pe atunci si in alte diarie, intre care „Magyar Polgâr" „Hon" etc. Deca publicişti câ celu din „Kelet" Nr. 116 uita de sine pana la atata, in catu lauda acele atrocitati, si deca ei se oppunu chiaru si la vindecarea soldaţi loru răniţi, atunci..
Presiedintele (intrerupe): Asia ceva au potutu se scrie corespondenţi particulari; de aci insa nu se pote incheiâ ca unu poporu intregu este de aceeaşi opiniune.
Acusatulu: Eu nici n’am disu asia ceva nici unde si nici-odata.
Presiedintele inchieie prin acestea incvisitoriulu si invita pe procuroru se’si motivedie acusarea sa.
Procurorulu Joanu Deesy (mai antaiu unguresce; apoi nemtiesce)
Onorabili domni juraţi! Precum se pote vedea din actulu de acusare, acesta la inceputu fusese indreptata asupra lui Muresianu si Baritiu, si câ instrucţiunea a fostu terminata. In decursulu investigatiunei s’au aflatu ca Muresianu nu pote fi urmaiitu din causa de morbu, er’ auctorii nu potu fi descoperiţi. Atunci eu me vediui si li tu pe bas’a opiniunei date de catra barbati de specialitate (medicii), a’mi retrage acusarea contra lui Muresianu. Dar’ in contra d. Baritiu o» susţinu.
Acusatulu afirma, ca actulu meu de acusare nu este claru. In acesta privintia eu me provocu la regu-lamentulu de pressa, după care actulu meu este corectu. Acusarea suna despre crim’a turburarii de liniştea publica după §. 65 lit. a) a codicelui penale (citesce §. respec-tivu liter’a a). In urmarea transformării relatiuniloru de stătu, in tecstulu acestui paragrafu trebue se se pună si statulu ungurescu. Asia dara articolulu incriminatu cade subtu §. 65.
Mai departe acestu articolu isbesce si in §. 300 (citesce tecstulu acelui §.), câ-ci s’au comisu si delictulu prevediutu acolo; s’au agitatu in contra gubernului si a organeloru sale, a-nume contra ordinului Escel. sale d. ministru de interne, prin carele compunerea de comitete spre a face colecte in favorulu ranitiloru se oprea, si colectele se permitea numai particulariloru. Acusatulu au avutu de scopu a mai infierbentâ nemultiumirea produsa dejâ prin acelu decretu ministerialu.
Mai departe articolulu vatama si §. 302 (citesce tecstulu §. resp.), pentru ca agitedia contra natiunei magiare.
D-lu acusatu se escusa dicendu, ca scopulu seu n’a fostu agitaţiunea contra legiloru, ci ca elu a facutu numai polemia in contra diarieloru magiare. Deca asiu fi eu convinsu ca elu n’au voitu se agitedie in contra statului ungurescu si nici in contra natiunei magiare, nici se provoce nemultiumire asupra gubernului, atunci ini-asiu retrage acusarea. Eu inse aflu, ca desculparea acusatului nu este justificata; articolulu incriminatu vorbesce contra lui. Ori-cine are dreptu se traga in judecata pe altulu, deca se simte vatamatu. Au avutu
si acusatulu dreptu a face procesu aceloru diarie si corespondentiloru esterni ale acelora, dar’ n’au facutu-o. Din contra elu n’avea dreptu a blamâ sistem’a statului, gubernulu si naţiunea intrega. Domnii juraţi voru in-tielege, ca o purtare câ acesta nu este de natura a inaintâ buna-intielegere dorita intre cetatieni, nici a dâ sprijinu auctoritatii si dispositiuniloru gubernului. Din aceste cause susţinu actulu de acusare si rogu pe domnii juraţi, se pronunţie verdictulu loru devinovatu asupra acusatului.
Acusatulu G. Baritiu:	Domnului procuroru
i-au placutu se redice acusare in contra articolului meu. Densulu citandu liter’a a) din §. 65 susţine, ca in articolulu acela s’ar coprinde crim’a propagarei de urgia si ura in contra personei Imperatului. Mai departe ca după §. 300 ar aflâ in elu delictulu agitatiunei si alu iritatiunei. D. Procuroru a remasu insa datoriu si va remanea in veci datoriu cu documentarea acusarei sale. D. Procuroru n’au produsu unu singuru cuventu lega-natu spe a’si intemeiâ acusarea sa. Totu ce a facutu este, ca s’au incercatu se cetesca printre linii si ar voii se mi se inpuna mie de confesore, caruia se ’mi marturi-sescu faptele si cugetele pe care le voiu fi avutu candu am scrisu acelu articolu. Dar’ se me ierte, ca#o astfeliu de vocatiune nu este nici-decum de competenti’a d-lui, si n’are nici unu dreptu a ceti in articolulu meu mai multu decatu aceea ce se vede scrisu in elu.
Las’ câ traductiunile oficiale magiara si nemtidsca ale articolului meu au fostu neesacte in cateva locuri din cele mai inportante. Se pote insa vedea din articolulu intregu, ca eu am avutu a face numai cu diaristii. Pasagele citate din „Kelet" pe la midiuloculu articolului meu, făcu partea cea mai mica din cate avemu eu datori’a se le respingu. In cursu de mai multe luni diariele magiare au agitatu si denuntiatu cu scopu câ se fimu arestaţi chiar’ si fâra nici o cercetare judecato-resca. Citediu intre altele multe numai casulu din Alba-Juli’a, de care s’au intemplatu mai multe. Bine sciamu noi, ca aici in Transilvani’a stamu subtu unu codice penale si subtu o lege de pressa, care diferu forte multu, atatu de cele din Ungari’a, catu si de cele de preste Leit’a; sciamu noi, ca aici in Transilvani’a trebue se ne ferimu forte multu, din causa, ca suntemu tractati după legi forte diferitore de cele ce sunt in vigore in Ungari’a. Ne este prea bine cunoscutu, ca noi nici-decum nu potemu scrie asia precum se scrie in Ungari’a, ceea ce asiu potea proba cu mulţime de esemple si citate. Asia intre alţii d. Kapolnay, care se subscrie capitanu, dicea in „Hirnok" ca: naţiunea ro-manesca intrega nu este altceva, decatu o adunatura de 3 milione ţigani.......
Presiedintele (intrerupendu pe acusatulu). Te rogu se te marginesci la aparare. Nu’ti este permisu a esi cu recriminatiuni.
Acusatulu: (care voiâ se mai citedie cateva insulte aruncate asupra natiunei romanesci, asupra armatei din Romani’a si a câtorva barbati fruntaşi, spre a invederâ cu acesta, ca trebue se se apere .in contra loru, indignatu si emotionatu prin intreruperea presiden-telui, după o scurta dar elocenta pausa): Asia dera mie nu’mi este permisu se me aparu!
Presiedintele: D-ta nu poţi se dici acesta!
Acusatulu (după o alta pausa, continua): Domnii mei juraţi! Precum vedeţi si D-vostra, eu nu me mai pociu aperâ asia, precum credu ca’mi sunt datoru causei mele si câ am dreptulu facia cu o acusare atatu de infricosiata, precum o a’ti auditu dela d. procuroru. Din acesta causa ’mi incredu tota apararea mea intie-leptiunei si juramentului d-vostra pe care l’ati depusu, precum si auctoritatii si elocentiei aparatoriului meu. Asia me marginescu aci resumandu’mi apararea numai in urmatorele pucine cuvente. Este evidentu, câ in articolulu meu nu se coprinde nici umbra de atacu in contra statului. Deca soci’a mea sl cele patru fiice măritate ale mele, dinpreuna cu tote celelalte femei romane, cate au participatu la acele colecte, sunt insultate câ tradatore de patria, singuru si numai pentru-ca au facutu ceea ce făcuseră tota iern’a si primaver’a din acelu anu femeile maghiare, ajutate de femeile nostre, scar-manandu la scame pentru turcii răniţi, — atunci in adeveru femeile romane n’au meritatu atatea batjocuri si amenintiari numai pentru-ca, după ce intrase si armat’a romana in acţiune, au inceputu se lucredie si pentru soldaţii romani răniţi. Acesta activitate a femeiloru nostre n’au fostu altu decatu unu actu dictatu de simtiulu de umanitate, totodată insa si inplinirea unei datorintie de gratitudine si de buna vecinătate. Cine uu’mi crede mie, câ ne suntemu datori câ vecini cu buna-vointia reciproca, se inchida hermetice fruntariele Transivaniei din spre Romani’a numai pe 6 luni, si atunci ar vedea ce se va putea alege de industri’a si comerciulu tierei nostre. Eu dicu: se ne apere Dumnedieu de una câ acesta! Noi mai eramu datori României si cu oresicare împrumuturi. Pe timpulu fometei celei mari din Ungari’a din anulu 1864, camerele României au votatu pre langa alte colecte din tesaurulu statului 4000 galbeni pentru comunele lipsite din Ungari’a inferiore. Intre anii 1859 si 1866 mulţime de emigranţi magiari au aflatu asilu si ajutoriu de subsistentia in Romani’a. Pentru fapte câ acestea n’amu asteptatu, câ cei din Clusiu se ne insulte in modulu precum s’au vediutu. Ce amu facutu noi mai multu ? Amu cerutu se intindemu ceva ajutoriu in numele umanitatii. Nici unu procuroru nu va putea aflâ intr’unu ast-felu de actu vre-o vatamare de lege. Deci ve rogu d-loru juraţi, câ se me achitaţi de neintemeiat’a si nemeritat’a acusare.
Apărătoriulu Albert Arz de Straussen-burg: D-lu procuroru de stătu au ingreunaţu apararea, din causa câ acusarea sa n’are nici unu intielesu. D-lu procuroru n’au produsu nimicu, dar nimicu pe lume pentru motivarea acusarii sale. D-lu procuroru de stătu a observatu ce este dreptu, câ acusarea in contra Iui Muresianu a fostu retrasa din caus’a de morbu a aceluia. Se pote câ morbulu se fia fostu caus’a. Eu nu voiu se cercetediu mai departe. Eu inse sciu, câ facultăţile in-
129
I
fl
—___________________________________________________________
telectuale ale unui individu sunt judecate după momen-tulu in care au comisu fapt’a, er’ nu după timpulu in care se inchieie cercetarea. Este permisu prin urmare a presupune, câ acusarea in contra lui Muresianu au fostu retrasa din causa, câ acesta sau rugatu, candu din contra d-lu Baritiu nu o au cerutu. Dar’ eu nu o sciu.
D. procuroru au replicatu la observările acusatului, ca actulu seu de acusare corespunde prescrieriloru legii. Aci insa nu este numai intrebare despre liter’a legii, ci si de spiritulu ei. §. 65 din reguiamentulu pressei cere ca acus’a trebue se denote pasagele speciale ale scrierei tipărite pe care cineva voiesce a o incrimina. D. procuroru insa nu denota nici unu pasagiu specialu din articolulu asupra caruia au intentatu procesu de pressa, ci dice din contra, ca articolulu dela inceputu până la fine lovesce in lege. Observaţi insa bine, ca articolulu acusatului coprinde in mediulu seu si o parte a unui w	articolu din „Kelet“. Nu pociu deci sci, deca d. pro-
r	curoru au incriminatu si pe diariulu „Kelet“ din Clusiu?
Actulu de acusare este si din altu punctu de vedere defectuosu. §. 65 din codicele penale coprinde o mulţime de fapte criminale forte diferite; dar’ d. procuroru numai in acestu momentu ne citâ liter’a a) din §. 65, candu din contra in actulu de acusare acelu §. 65 este citatu puru si simplu. Asia dara, acusatulu până in momentulu acesta n’au avutu de unde se scia, pentru care fapta criminala a-nume este elu inculpatu si in contra cărei insinuatiuni trebue se se prepare spre a se apară. Acusatulu nici-decum n’a potutu se scia, deca elu este cumva incriminatu de a fi atîtiatu lumea la ura in contra personei imperatului, seu la resistentia contra esecutarii legiloru, seu la denegarea inpositeloru, ori ca a infiintiatu societăţi secrete. Prin urmare acusatulu are dreptu se dica, cumca actulu de acusare nu Iau luminatu intr’u nimicu, asupra naturei acusarei ce i se face.
Acus’a mai are inse inca o scădere formala si mai mare, candu ea afara de §. 65 se mai provoca si la §§. 300 si 302. Este preste pote, câ aceeaşi fapta se cadia subtu toti aceşti paragrafi. Deca cineva ca-lumniadia pe unu alu douilea, atunci in acea calumnia se coprinde si vatamarea de onore. Acum intrebu eu: d. procuroru ce face in caşuri de acelea, rădică acusa pentru calumnia si totu-odata si pentru vatamare de onore ?
Deca liter’a a) din §. 65 se pote aplica la acusatulu si deca acesta au provocatu la ura si despreţul asupra personei imperatului, atunci ar fi vatamatu si respectulu câtra imperatulu, si d. procuroru l’ar potea acusa si de les-maiestate. Asia dara, deca d. procuroru voiesce se’si basedie acusarea pe §. 65, atunci n’are incatrau, elu trebue se renuntie la §§. 300 si 302.
De altcum intrega acesta acusare ne aduce aminte cunoscut’a istoria despre cornulu poştei, in care inghiatiase o melodia, er’ dupace cornulu a fostu adusu in casa calda, desghaîtiandu-se au inceputu se cânte spre mirarea tuturoru, melodi’a ce inghaitiase in elu. Cu acestu cornu de posta semana acusarea de fatia. Ea a fostu intentata in Octobre 1877 si au trebuitu se treca doua primăveri, până ce se’i se desghîetie melodi’a pe care o audiramu astadi. Acum insa acesta melodia ni se pare cu totulu streina si neintielesa. Obiectulu acusei a ajunsu a fi unu anachronismu. In tomn’a anului 1877 o ar fi intielesu celu pucinu cei esaltati. Pe atunci era tempulu deputatiuniloru de softale si a demonstratiuniloru cu săbii de onore; totu pe atunci se înscenase revolta secuiloru cu scopu de a trece si a devasta Moldov’a; totu atunci treceau de inamici ai statului ungurescu toti, cati erau inamici ai turciloru. Astadi insa turculu este inamiculu nostru; in locu de deputatiuni tramitemu astadi corpuri intregi de armata in contra lui la Bosni’a si amu facutu colecte pentru soldaţii nostrii proprii răniţi in acele provincii. Astadi auctorii revoltei secuiesci au se ’si multiamesca scaparea loru din închisori, numai amnesthiei si gratiei monar-chului. Astadi chiar’ si diarie magiare de acelea, care injurau pe femeile romane pentru colectele loru umanitare, recomanda reiaţi uni amicabile cu Romani’a. Asia dar’ timpulu s’au schimbatu cu totulu. Dar’ abstracţiune facându dela tote acestea, articolulu incriminatu este atatu de inocentu, in catu nu i se pote aplică nici unu paragrafu din codicele penale. In § 65 se da’defi-j nitiunea fiacarei crime. După § 1 din codicele penalu, la ori ce crima se presupune, ca cineva provoca cu scopu premeditatu la ura si urgia in contra imperatului!, contra unitarii imperiului, contra sistemei si a admini-stratiunei statului. Asia dara se nasce întrebarea: avutau acusatulu scopulu de a irită pe cineva in contra imperatului, a imperiului, a gubernului seu a unitarii statului? Deca d-vostra d-loru juraţi crederi, ca s’ar fi intemplatu asia ceva, atunci se condamnaţi pe acestu acusatu. Dar’ pentru câ crim’a se fia consumata, se mai cere că pre langa intenţionale se urmedie si insasi fapt’a. Acuma eu ve intrebu: acestu acusatu comisau elu in articolulu seu incriminatu vreo fapta de rea vointia in contra regatului Ungariei seu in contra unitarii statului? (Voci singuratece de pe banc’a jura-tiloru: Nu! Sensatiune mare in publicu si la barou).
Procuroru 1 u (sarindu in susu): Rogu pe inal-tulu tribunalu, câ acestu N u alu juratiloru se se introducă in procesulu verbalu.
Advocatulu defensoru (continuandu): Sunt siguru ca insusi dn. procuroru nu pote se respunda la întrebarea mea, decâtu numai cu Nu!
De aci eu tracu la § 300. La delictulu preve-diutu aci se presupune a fi totu dolus malus, totu scopu reu, precugetatu. Intrebu: avutau acusatulu de scopu a dejosî pe gubernu sau organele lui. Elu n’au avutu acelu scopu. In totu articolulu seu nu e nici unu cuventu despre auctoritati publice sau de mesuri administrative; lipsesce orice obiectu alu dejosirei. Cu tote acestea dn. procuroru insiste mortisiu pe langa assertiunea sa; nu pote inse probă nimicu. Mai departe se cere si aci câ consumarea delictului se se intemple prin vreo acţiune, prin fapta. Eu inse in totu arti-
_________OBSERVATORIULU.__________________________
colulu acela nu aflu nici-o batjocura, nici o defaima, nice o assertiune falsa, nici-o schimosire a fapteloru cu scopu de a injosi pe gubernu. Dn. procuroru ar fi fostu insa datoriu se documentedie vreo fapta de acelea, elu inse nu face acesta nici cu o silaba macaru.
Acumu trecu la § 302. Dn. procuroru sustîne, câ acelu articolu ar fi hostile fatia de naţiunea magiara. Ce sunt hostilitatile ? Sunt ele sentimente hostili ? Nu! Pentru-câ § 11 dîce curatu, câ sentimentele omenesci nu potu cade sub nici-o pedepsa. Asia aci inca trebue se presupunemu numai o acţiune, traducerea in fapta a sentimenteloru hostili contra nationalitatiei magiare. In totu articolulu insa nu aflu nimicu de acestea. Preste totu despre naţiunea magiara nici de-cumu nu este vorba, ci articolulu intregu suna numai la adress’a diaristiloru, la alui „Kelet“ din Clusiu, care e plinu de insulte aruncate asupra femeiloru romane, care se ocupau cu collecte pentru soldaţii răniţi din Romani’a.
Dara tocma si iu casu, candu articolulu ar sună de a dreptulu la adress’a natiunei magiare, dn. procuroru totu nu ar fi castigatu nici prin acesta nimicu; pentruca articolulu intregu nu coprinde nici unu lucru vetamatoriu.
Din aceste motive eu nu pricepu acesta acusa. Pote fi câ ne va aprinde ceva lumina o espressiune a d-lui procuroru, unde dîce, câ densulu a fostu silitu se sustîna	acus’a.	Elu s’a supusu	la	acea sfla.	Dara
daca dn. procuroru cere dela d-vostra domniloru juraţi, câ se condamnaţi pe acusatulu, atunci eu trebue se cautu după alte orecare temeiuri. Eu credu câ scopulu ascunsu alu acestei acuse este, câ acusatulu se fia achitatu. Cunoscutu este, câ dn. ministru presiedinte Tisza acusase pe juriulu din Sibiiu in parlamentu, si se pronuntiase de repetite-ori, câ dela aceşti juraţi nu se pote aşteptă nici-o condamnare in	processe politice. Mi se	pare câ tota	acesta
acusa tinde numai intr’acolo, câ se se imnultiesca mate-rialulu pentru achitări, pentru câ institutului de juriu se i se pota dâ lovitura dorita. Se pote câ...
Presiedentele (i taîa vorb’a): Apararea prin inculpări nu este permissa. Rogu pe domnulu apara-toriu, câ se se marginesca la aparare.
Aparatoriulu:	Asia eu renuntiu la deductiuni
ulteriore. Dara nici îngrijirea pentru desfiintiarea juriului,	de care	ne fu vorb’a, se	nu	inpressionedie pe
nimeni	in or’a	acesta. Eu sciu,	câ	juraţii din	Sibiiu
au cautatu si voru caută totudeauna cu tota lealitatea si onestitatea numai adeverulu, de aceea me si incredu, câ densii voru achita pe acusatulu de acestea incriminări cu totulu neîntemeiate.
Procurorulu:	(unguresce):	Juraţii au disu
dejâ unu N u! Acesta enuntiare a loru este contra legei si trebue se se îa pentru ori-ce casu la protocolu. Eu insistu si mai departe, câ articolulu incriminatu vatama §§. 65, 300 et 302 dîn codicele criminale. Proba câ acus’a mea are locu, este si lungimea apararei. Dn. acusatu si apa-ratoriulu seu sau incercatu se influentiedie si asupr’a animei juratiloru. (?) Preste acesta dn. defensoru au abusatu de dreptulu apararei (?), de aceea rogu pe in. tribunalu câ se’lu pedepsesca. De alta parte nici d. acusatu, nici d. aparatoriu nu au vorbitu la cestiune; din contra, amendoui au vorbitu despre lucruri, la care eu nu pociu reflectă de locu. Defensorulu a mai disu, câ eu asiu inculpă pe acusatu, câ si cum ar fi agltatu contra' regelui. Acesta eu nu o amu făcut nicairi. Din contra, eu am disu curatu, câ ataculu seu a fostu indreptatu contra uniitatiei statului. Si nici aceea nu stâ, câ articolulu ar fi polemisatu numai cu alte diare. Eu remanu pe langa ce am disu. ca in casu câ acesta ar trebui se recurgemu la ajutoriu judecatorescu.
Dn. acusatu a vorbitu si despre denuntiatiuni, fara a produce probe.*) Mai departe, a reflectatu la diversitatea legiloru din Ungari’a si Transilvani’a. Aci eu ilu mânu la codicele criminale nou, adoptatu prin dieta, care este pe cale de a se introduce, era până atunci remanu legile de mai înainte in potere.
Nici nu este adeveratu, câ articolulu apara numai humanitatea; pentru-câ humanitatea nu cere agitaţiune contra statului. Asia eu negu, câ acelu articolu numai câtu ar polemisâ contra altoru foi periodice, câ-ci elu urmaresce cu totulu alte scopuri.
Mai departe dn. defensoru a vorbitu despre cas-sarea processului intentatu contra lui Muresianu. Eu nu am vorbitu niciodată cu Muresianu, nici câ-lu cu-noscu, nici l’am vediutu vreodată. Dn. aparatoriu dice, câ eu numai silitu asiu sustînea acus’a contra lui Baritiu. Respiugu aceste insinuatiuni ale dlui aparatoriu, si me rogu câ se fia pedepsitu pentru acestu abusu cu dreptulu de aparare.
De si dnii juraţi au pronunciatu dejâ unu N u; de si eu cu tote acestea inii repetu propunerea câ acusatulu G. Baritiu se fia condamuatu, o făcu acesta in sperantia, ca dora dd. juraţi si-au trasu mai bine sam’a si voru pronunţia unu verdictu mai justu, câ-ci cuvine-se intieleptului se ’si schimbe judecat’a rea in alfa mai buna.
Pentru ori-ce casu, eu rogu pe in. tribunalu, câ propunerea mea compusa aci in scrisu, in sensulu câ articolulu incriminatu coprinde faptele prevediute in §§-ii 65, 300 et 302 si câ G. Baritiu trebue se fia condamnării, se mi se ia din cuventu in cuventu la protocolu.
Presiedintele (câtra procuroru): Vrei se’ti repeţi acusele domniei tale si iu limb’a germana?
Procuror ulu: Nu vreu!
Advocatulu defensoru Albertu Arz de Straussenburg: Dn. procuroru de stătu m’a inculpatu pe mine si pe acusatulu, câ noi amu fi abusatu de dreptulu apararei. In câtu pentru acusatu, este sciutu in tota lumea, câ in processulu intentatu contra lui la orice tribunalu, elu este subjectulu principale alu actiunei judecatoresci. Acusatulu are si trebue se i se recunosca dreptulu de aparare in aceeaşi mesura si
*) Nu l’au lasatu se producă.	Red.
proportiune, in care se dâ procurorului de stătu câ acusatoru. Se pare insa, câ d. procuroru este vras-masiu alu acestei dreptati. Totu d. procuroru a tînutu pe acusatu câtu s’a potutu mai multu in nesciintia totale despre natur’a acusatiunei sale. Asia dara, n u acusatulu si nici aparatoriulu sunt aceia cari au comisu abusu de dreptulu loru.
Se pare câ d. procuroru pune mare temeiu pe in-pregiurarea, câ in decursulu pledoariei unii dintre juraţi inpinsi de convicţiunea loru spontana, au strigatu unu N u inainte de inchiaierea acteloru. Cu ce dreptu pune d. procuroru temeiu pe acesta inpregiurare? Aibă dsa ori-si ce scopu cu acesta procedura, una insa pote se o scia, câ noi nu ducemu nici o frica. Juraţii au dreptulu loru mai pre susu de orice indoiela, de a pune chiaru si diverse întrebări in decursulu ori-carui procesu ce vine la curtea juratiloru. Dara juraţii sunt si obligaţi de conseiinti’a loru si prin juramentulu depusu in faci’a ceriului, câ se’si câştige si formedie fiacare convicţiune propria. In casulujde facia insa, unii juraţi nu făcură mai multu, decâtu respunsera la o intrebare pusa de mine ca aparatoriu, si nicidecum pusa de câtra in. tribunalu, câ se se pota dice cumva, câ s’a prevenitu verdictulu, carele trebue se ’lu formuledie ei intre ei, in secretu.
Dn. procuroru a mai disu, câ elu nu scie cum me incercu eu se vediu in anim’a lui si se vorbescu de sila, la care ar fi elu supusu. Eu sciu atâta, câ d. procuroru nu este judecatoriu, ci este organulu ministrului justiţiei si ca este datoriu se asculte si se indeplinesca ordinile mai înalte care’i vinu.
Presiedintele (câtra aparatoriu): Te rogu câ se te resumi pe scurtu si se remai in cestiune.
Procur or ulu: Eu rogu pe in. tribunalu, câ acelea cuvente dise de aparatoriu, ca procurorulu ar fi unu organu alu ministrului justiţiei, se se treca in processulu verbale.
Aparatoriulu: Pentru numele lui D-dieu, apoi câ dora ne va fi permisu aci se numimu celu pucinu pe ministrulu justiţiei.
Dn. procuroru a disu, câ noi amu fi datori se aducemu probe de neculpabilitatea acusatului. La acesta respundiu eu, câ tocma din contra, este datori’a proQU- j rorului de stătu se aduca, daca le are, probe de culpabilitate in contra unui omu, care nu a fostu acusatu nici odata de vreo fapta rea. Acusatulu au avutu dreptu se indemne pe femeile romane, câ se continue cu col-lectele loru, si elu nu a facutu mai multu, decâtu au aparatu acelu dreptu contra celoru care’lu negâ.
Procurorulu (taia cuventulu): Fiindu-câ dn. aparatoriu vorbesce in tonu irritatu, rogu pe in. tribunalu câ se’lu pedepsesca.
Aparatoriulu: Eu voiu continuă si voiu adaoge, câ articolulu avuse de scopu se confirme pe femeile romane in faptele charitatiei (dragostei crestinesci). Daca dn. procuroru acusa pe Baritiu pentru fapt’a acesta, atunci elu isi pote intinde acus’a sa de aici până la Pest’a, ba si mai departe, pana la Bodenbach (fruntaria austro-saxona), din causa câ noi toti amu participatu la fapte de charitate: pentru răniţii nostrii din Bosni ’a.
Presiedintele (câtra acusatu): Dta ai mai avea de observării ceva?
Acusatulu George Baritiu: Mai am d-le presiedinte, intre altele câ . . . .
Procurorulu:	Eu protestediu. Acusatului
nu i se mai pote dâ cuventulu.
(Acusatulu asteptandu se vedia ce se va alege din acestu contactu nou dintre procuroru si presiedinte, stâ câtu-va tempu in peciore preparatu de a’si face duplie’a la nouele incriminări ale procurorului, pre candu:
Presiedintele:	(curmandu ori-ce discussiune
ulteriora) resuma mai antaiu unguresce, după aceea nemtiesce argumentele aduse pro si contra. După acestea dă lectura la trei puncte de intrebare formulate de tribunalu spre a se comunică curţi ei juratiloru, câ se’si dea verdictulu asupra loru.
Procurorulu de stătu pretinde a se formulă întrebările cu totulu altmintrelea si propune pe cele formulate de d-sa.
Aparatoriulu intrebatu, declara câ nu are nimicu in contra formularei si acusatului inca nu’i pasa.
In urm’a acestora ddnii membrii ai tribunalului se retraseră in camer’a de consultare spre a se uni asupra puncteloru de intrebare si a le formulă cu luarea in consideratiune a propuneriloru făcute din partea procurorului. După consultare mai îndelungata in fine pe la 12% ore membrii tribunalului reintra in sala.
Presiedintele da lectura la 5 puncte de intrebare.
întrebarea prima: Este G. Baritiu auctorulu articolului incriminatu ?
întrebarea a dou’a: Agitedia acelu articolu in contra unitarii si a constitutiunei statului? (§. 65 cod. pen.)
întrebarea a trei’a:	Deca acelu articolu
dejosesce dispositiuni de ale gubernului etc? (§. 300 cod. pen.)
întrebarea a patr’a:	Deca acelu articolu
provoca la hostilitati in contra natiunei magiare?
întrebarea a cin cea: Deca tînu juraţii pe acusatulu de vinovatu?
După acesta presiedintele dâ actele respective juratiloru, cari se retragu indata in alta camera spre a deliberâ in secretu. După o pausa de o */„ ora cole-giulu juratiloru se reintorce in sala si primariulu alesu de ei inşii depune pe mes’a presidiului actele si verdictulu inscrisu la fiacare intrebare.
întrebarea prima fii respunsa in unanimitate cu D â, ca adeca acelu articolu a fostu scrisu de G. Baritiu. Celelalte 3 întrebări au fostu respunse erasi in unanimitate cu Nu, era ultim’a si a cincea intrebare a fostu respunsa totu in unanimitate cu Nu si cu: Este ne-vino vatu.
In urm’a acestui verdictu presiedintele tribunalului
130
declara ca acusatulu G. Baritiu a foslu achitata de catra juriu cu unanimitate.
Asia se termină, acesta pertractare finala, in de-cursulu careia procurorulu află cu cale a cere de repe-titeori pedepsirea disciplinara a aparatoriului, la care cerere inse d. presiedinte indata după enuntiarea verdictului declara ca: curtea a respinsu cererea procurorului de a pedepsi pe aparatoru, pentru ca de si acesta a comisu o mica neregularitate, dara chiamatu fiindu la ordine de catra presiedintele, n’au insistatu a continua.
După publicarea verdictului, acusatulu achitatu d. G. Baritiu a fostu salutatu din partea publicului ce era de fatia cu repetite salve de „Se traiesca" si cu caldurose stringeri de mana si felicitări, atătu din partea romaniloru, catu si a neromaniloru.
Fiindu noi partea interesata in procesulu descrisu, nici n’amu potutu si nici nu eramu dispusi a urma cu creionulu cursulu acelei pertractări, cu atătu mai pucinu nu, ca ne lipsla unu stenografii roinanu. Darea de sema de mai susu avemu a o multiami in parte mare notitieloru stenografice, pe care si le a facutu in totu de-cursulu siedintiei prea stimatulu nostru colegu d. Dr. Cari Wolff, redactorulu diariului germanu din Sibiiu „Siebenbiirgisch-Deutsches Tageblatt“, caruia ne simtimu deoblegati a’i esprimâ profund’a nostra recunoscintia pentru zelulu, promtitudinea si inpartialitatea cu care a sciutu se’si faca instructiv’a sa dare de sema, pe care o publică in Nr. 1629 alu diariului ce’lu redactedia.
Nu mai pucinu datoriu se simte acusatulu a isi esprime si la loculu acesta, adencu simtit’a sa multiamita, d-lui adv. A. Arz de Straussenburg, pentru elo-cent’a, spirituala si convingetorea sa pledoaria, cu care a sciutu se apere caus’a clientului seu.
0 scrisore autografa a Maiestatii Sale Imperatului.
Din incidentulu serbării iubilare a căsătoriei Sale de argintu, Maiestatea Sa imperatulu a bine-voitu a adresa catra ministrulu de interne austriacu corniţele Taaffe si catra ministrulu-presiedinte alu Ungariei Tisza, o identica scrisore autografa de coprinsulu urmatoriu:
„In decursulu gubernarei Mele de mai bine de treidieci de ani amu inpartasitu cu poporale Mele, pre langa unele ore de întristare si multe bucurii, dar’ o bucuria mai curata, mai intima nu mi s’ar Ji potutu oferi, decatu cum a fostu aceea pe care o am gustatu in dilele din urma.(<
„Acesta bucuria amu de a o multiumi iubirei po-pâraloru mele.“
„Noi, Eu si Regina ne simtimu adencu misicati prin aceste manifestatiuni spontane ale unui amoru sinceru si ale devotameutului fidelu, ce se făcură din partea singuraticiloru si a reuniuniloru, a corporatiu-niloru, comuneloru si auctoritatiloru si a representanti-loru din t6te tierile. Din partea tuturoru claseloru si straturiloru poporatiunei Ni sau oferitu probele cele mai emotionatore ale unei bucurii sincere si felicitările cele mai cordiale
„Sunt mândru si fericitu totuodata de a potea consideră pe poporale acestei monarchii că si pe propria Mea mare familie, in acaroru iubire ce Ne incongiura, vedemu si unu efectu alu acelei binecuventari ceresci, pe care Noi o amu inploratu inainte de acesta cu doue-dieci si cinci de ani la altariulu cununiei pentru al ian-ti’a Nostra si la care speramu si de aci ’nainte prin gratia lui Dumnedieu, pentru fericirea Nostra familiara de pana acuma si pentru aceea a iubitiloru noştri copii, precum si pentru fericirea patriei.“
„Serbatorile sgomotose au trecutu, dar recunosce-torea suvenire a aceloru dile nu va dispărea niciodată din anima Nostra. In persona si verbalu amu potutu multiumi numai la pucini din atatea milione, comunica deci d-ta in totu loculu si fiacaruia in parte multiumit'a nostra intima si cordiala.u
Vien’a, 27 Aprilie, 1879.
Franciscu Josifu m. p.
Acesta scrisore autografa a Imperttului, despre care se dice că a fostu stilisata si scrisa de insusi Maiestatea Sa, fara interventiunea unei altei persone străine, a produsu si va produce fara indoiala cea mai profunda si inveselitore inpressiune, asupra tuturoru po-poraloru din monarchia fara esceptiune. Catu sunt de dulci si conciliante acele accente de recunoscintia parintesca ale animei Maiestatii Sale, adresate catra poporele sale fidele si leale. Amorulu reciprocu intre popâra si domnitori este fundamentulu celu mai solidu si mai durabilu pe care se basedia esistenti’a unui stătu. Cu atatu mai durerosu insa este, candu vedemu că mai esîsta inca domnitori si guberne, care nu cauta se fia iubite de poporale loru, ci temute si tamaiate câ si nisce idoli. Acele guberne uita insa, că cineva pote se se inchine si se se prosterna in pulbere inaintea unui idolu, insa nu'lu va potea iubi niciodată, ci elu i va refusâ cliiaru si respectulu conventionalu, din momontulu candu au incetatu de a se mai teme de elu. Asia o făcu indianii cu idoli loru, asia o făcură tote poporale, care au avutu nefericirea se fia gubernate de tirani si despoti si pe acesta cale au pornitu in timpulu mai nou si poporulu russescu, alu cărui suveranu ar potea se’si ea unu bunu esemplu de imitatu, dela Maiestatea Sa costitutionalulu monarchu alu Austriei.
Adres’a sinodului eparchialu aradanu trimisa Maies-tatiloru la serbarea aniversariulu 25 alu nuntii.
Maiestate imperatesca si regesca apostolica! multu gratiose Domne !
Clerulu si poporulu de biseric’a romana gr. ort., adunatu la Aradu in sinodulu acestei diecese,
OBSERV ATORIULU.
prin representantii sei vine inaintea Tronului suveranu, cu cea mai omagiala supunere, se dea espres-siune sentimenteloru de loialitate si de alipire, de ambre si de bucuria la ocasiunea aniversariului alu 25 dela nunt’a Maiestatei Vostre.
Din moşi si stramosi, candu prea inaltiat’a casa doinnitoria serba o di de bucuria, atunci aveamu si noi o bucuria câ si creştini si câ si romani, pentru câ acea credintia, ce ne-a nutritu si ne nutresce, ne-a spusu tare, câ sortea bisericei si a natiunei nostre s’a legatu de sbrtea si de grati’a augustiloru absburgo-loreni.
Eşti Maiestatea Ta, multu gratiose Dbmne! carele ai legitimatu acesta credintia tradiţionala, ce ne-au transmis’o părinţii. Câ sub intielept’a si bland’a domnia a Maiestatei Tale, astadi avemu si noi o biserica naţionala si autonoma, de mangaiare creştina — si spre cultivarea nostra.
La diumetate de miie de altarie divine sunt in acesta diecesa, dela cari voru plecâ in un’a si aceeaşi di, in 12/24 Aprile a. c. in acelasiu timpu canoniou, totu atâtea sânte liturgii in limb’a natio-nalitatei nostre catra bunulu D-dieu pentru fericea durata a nuntii imperatesci.
Si candu dieces'a intrega serbedia cu sânte rugatiuni acestu aniversariu, noi, representantii ei, dreptu fidelitate si recunoscintia, aducemu Maiestatei Vostre orarile nostre pentru indelungat’a vibtia familiara in fericire neturburata si orâri pentru au-gust’a Imperatesa si Regina, decorea Tronului, con-sortea suveranului, cârui’a i-a datu bucuri’a de tata, prea innaltei familii imperatesci bucuri’a de mama, era noue credintiosiloru supusi si fiiloru noştri ne-au datu, prin dironomulu de tronu, o garanţia buna despre viitoriulu nostru.
In acelu viitoriu privimu acum cu securitate; câ in biseric’a nostra naţionala vomu adunâ virtuti morali si religiose, vomu adunâ cunoscintie si in-vetiaturi. Virtuţile si invetiaturile sunt capitalulu ce romanulu ilu eloca in viitoriulu seu, convinsu câ va fruptificâ Tronului gloria si patriei prosperitate, sub domni’a intielepta a preainaltei case domnitdre, domnia ce se duredie in perpetuu!
D-dieu se Te traiesca pre Maiestatea Ta!
D-dieu se traiesca pe Maiestatea Sa Imperatbs’a si Regin’a !
Traiesca August’a Casa domnitoria!
Datu din sinodulu diecesanu rom. gr. or. alu Aradului.
Aradu 9/21 Aprile 1879.
Ai Maiestatei Vostre imperatesci si regesci apostolice, cei mai fideli supusi:
Sinodulu diecesei romane gr-or. alu Aradului.
Ioanu Metianu m. p., episcopu presiedinte.
Dr. Giorgiu Popa m. p., („Biseric’a si Scol’a")	protonotariu.
Sciri diverse.
(Darea de sema) a procesului politicu de pressa intentatu asupra d. G. Baritiu a facutu o sensatiune asia de mare asupra publicului germanu, in catu precum aflamu, editur’a diariului germanu de aici „Siebenb. Deut. Tageblatt" s’a vediutu indemnata a tipări din Nr. 1629 alu acelui diariu cu 500 de exemplare preste editiunea sa normala.
Crediendu câ si publiculu romanescu se va interesă pentru decurgerea acelui procesu, editur’a „Obser-vatoriului" inca s’au decisu a retipări in brosiura separata aceea dare de sema a pertractării finale, pe care o publicamu in Nr-lu de astadi alu diariului nostru. Ea se afla de vendiare in Sibiiu la tipografi’a lui W. Krafft cu pretiulu de 25 cr. v. a. inclusive tramiterea francata. In Bucuresci la librăria lui Szolosy, cu pretiulu de 50 bani, precum si la alte librarii din tiera.
— (Avansamentulu de primavera in ar-mat’a imperiala.) Coincidendu acestu avansamentu cu serbarea iubilara a Maiestatiloru Loru, in cercurile militare se aşteptau la avansari forte numerose. In realitate inse ea a remasu forte tare înapoia asteptari-loru avute. Ori catu de nesuficientu si nemultiumitoru ar fi avansamentulu din Maiu a. c., totuşi noi salutamu si felicitamu pe următori d. d. oficiari romani din ar-mat’a de linia austriaca, pentru înaintarea loru si adeca au fostu inaintati la rangulu de capitanu class’a I. d. capitanu Ioanu Pettchescu dela regim, de infanterie Nr. 31; la rangu de capitanu class’a I. d. capitanu Ernestu Marginenu dela regim, de infant. Nr. 50; la rangu de capitanu de class’a II. d. locotenentu Ti-moteu Achimescu dela regim, de infant. Nr. 50; la rangulu de locotenentu au fostu inaintatu d. subloco-tenentu George Boldea dela regim, de infant. Nr. 64; la rangulu de sublocotenenţi au fostu inaintati cadetii:
Mateiu Muresianu dela regim, de infant. Nr. 51 Alecsandru Bobu-Hangea dela regim, de infant. Nr. 63; Mi hai lu Muerila dela regim, de infant. Nr. 19 transferaţii la regim, de infant. Nr. 50 si Di-mitrie Salaceanu dela regim, de infant. Nr. 43 transferatu la regim, de infant. Nr. 50.
In trup’a venatoriloru s’au inaintatu la rangulu de locotenente d. sublocotenente Ioanu Poplaceanu dela batalionulu de venatori Nr. 28. S’au mai inaintatu la rangulu de locotenentu auditoru d. practicantu de audi-toratu Ioanu Mihaltieanu atasiatu pre langa tribu-nalulu de brigada Nr. 39 din Dobritinu.
—	(Oferte in favor ea celoru nenorociţi prin focu) din Comuu’a Betlenu: dela Eselentia sa Mitropolitulu Mironu Romanulu 60 fl., dela Comun’a Fagarasiu 149 fl. 45 cr., dela Advocatulu Ioan Romanu 23 fl., dela Comun’a Voila 20 fl., dela Comun’a Galaţi 4 fl. 22 cr., dela Hermann Krauss 2 fl., dela Moritz Neumann 2 fl., dela Lipman Hirsman 1 fl., dela Danila Pandrea 1 fl. Acestea sume s’au inpartitu cu inter-venirea oficiului politicu intre nenorociţi, pre cum si însemnate oferte in naturale de la diferiţi particulari si Comune din Comitatu pentru care se aduce in numele loru multiumita publica.
Nicolae Barsanu, primariu comunalu.
—	(Desfiintiarea unei academii de dreptu.) Conventulu comunei de confessiune helve-tica din Kecskemet in Ungari’a, a decisu in adunarea sa superintendentiala, câ se faca propunerea pentru desfiintiarea academiei de dreptu de acolo, din causa ca spesele se afla intr’o mare disproportiune, atatu cu venitulu catu si cu frecventi’a acelui institutu.
—	(In cestiunea infrumsetiarei cetatii Sibiiului). Fatia cu întrebările din mai multe parti, deca tacs’a de membru fundatoru in sum’a de 50 fl. este a se solvi dintr’o data, sau se pbte; plaţi si in rate, subscrisulu comitetu isi ia voia a inpartasi* câ tacs’a amintita se pote solvi si in rate de cinci sau diece luni. înscrierile de membrii la reuniunea pentru infrumsetîarea cetatii cu tacs’a anuala de celu pucinu doi fl. v. a. se potu face la casariulu reuniunei d-lu majoru Herzberg in edificiulu magistratului, la d-nu negutiatoriu N u r i d-sân, si la d-nu farmacistu Miiller in piati’a mare, la d-lu Mihaelis, librariu in piati’a mica si la d-nu negutiatoriu Winkler in strad’a Ocnei.
Sibiiu, 30 Aprilie 1879.
Comitetulu reuniunei pentru infru msetiarea cetatiei.
—	(Unu accidentu.) — Unu infioratoriu acci-dentu s’a intemplatu pe calea ferata, dice „Democratulu“ din Ploesci. Costache Dimitrescu, nascutu in Campulu-Lungu, de 21 ani, june, caporalu in reg. I de infanterie comp. 8, si atasiatu la comp. sanitara, voindu a plecâ din Ploesci la Mizilu, Dumineca in 1 Aprilie, cu trenulu dela 11 ore ser’a si neavendu bani in destulu pentru a lua clas’a II, in lipsa de clasa III, fiindu-ca era trenulu acceleratu, s’a ascunsu pe peronulu unui vagonu, la plecarea trenului, si ast-felu ajungendu, pana aprope de podulu Telejenului, nu se scia prin ce accidentu a cadiutu după peronu si trenulu i-a sdrobitu ambele peciore câ la 25 centimetri din josulu ghenunchiloru. In caderea sa a avutu si doue lovituri la capu. Amputatiunea am-beloru peciore era inevitabile. — Acestu nenorocitu, silitu se sîeda in campu pana a dou’a di, candu au fostu aflatu de trecetori, cu tota perderea sa de sânge si fara nici unu ajutoru, după 15 ore, candu fii transporatu la spitalu, unde noi insine l’amu visitatu, totu isi ave deplina sa cunosciintia si nu se vaetâ decatu de frigu. Doue ore după amputatiune, nenorocitulu si-a datu sfersitulu.
—	(Statu’a lui Eliade-Ilâdulescu) lucrata cu multa arta in marmora de catra sculptorulu Ferrari din Rom’a e deja gata. Pentru transportarea statuei la Bucuresci mai este inca de lipsa se se faca o colecta de celu pucinu 6000 lei.
Cancelaria 11 2
Advocatului Qr. N. Olariu se afla din 1 Maiu in piati’a mare (grosser Ring) Nr. 16, etagiulu primii.
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de maschine agricole (69) 2—20
se recomanda prin specialităţile lorii, renumite prin esecutarea loru forte solida, ambletu usioru, productivitate mare si treieratu curatu a
Maschinelorn loro fle treierat! fle mana si cn verteji
dela I pana la 8 poteri de cai seu boi atutu locomobile catu si Stabile. Mai in colo fabricamu iu mărimi diferite si de o con-structiune probata:
Ciururi pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Catalige ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuitu si franco.
Editoru si redactoru respons. G. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Rrallt iu Sibiiu.