Observatorinlu ese de doue ori in geptemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fi., pe 6 luni 3 fl. 50 er., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In atrainatate pe 1 anu 10 fl. său 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
ge platescu pe serie său linia, cu litere merunte garmoudu, la prim'a publicare câte 7 cr.. la adou’a si a trei’a câte 6 or. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assern-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Ciadului Observatorii!Iu in Sibiiu.
Nr. 30.
Sibiiu, 14/26 Aprile 1879.
Anulu II.
Caventalu
Escelentiei Sale Iualtu Preasantitului Domnu Archi-episcopu M i r o n u R o m a n u 1 u la deschiderea ses-siunei sinodale 1879.
Prea stimatiloru Domni, Iubitilorn fraţi, lubitiloru fii sufletesci!
Sinodulu, in care ne intrunimu astadi, este ala diecelea in era noua, inaugurata in viatia nostra bisericesca prin crearea si introducerea Statutului organicu. Sunt aprope diece ani, de candu clerulu si poporulu din intriga metropolia nostra eserciteadia incurgere decisiva in conducerea si administrarea trebitiloru bisericesci, cari mai inainte erau depuse cu totulu in man’a archiereiloru eparcliiali.
Aceşti diece ani ocupaţi de o activitate încordata a clerului si poporului pe terenulu biseri-cescu, sunt chiaru apţi de a ti coprinsi intr’unu periodu, pentru a se esaminâ si constata resultatele vieţii constituţionale bisericesci dintrensulu, puse in comparare, nu numai cu resultatele altora asemene peridde de mai inainte, ci si cu trudele si sacrifi-ciele comune, ce s’au recerutu la aceleaşi resultate.
Candu amintescu aceste, de felu nu am in-tentiunea de a intra de astadata si la acestu locu cu deamenuntulu in cercetarea comparativa a tutu-roru foloseloru, ce le avemu din nou’a regulare a trebiloru nostre bisericesci după principiele constituţionalismului. Domniile Vostre, cari in partea cea mai mare a’ti participatu si la sinodele din trecutu si ati primitu mandate si pentru noulu periodu sinodalu, de buna sema veţi fi studiatu intrebarea atinsa de mine si veţi fi avendu convingere firma despre vitalitatea noueloru institutiuni bisericesci depuse in Statutulu nostru organicu.
Nu potu inse, câ la inplinirea primului periodu de 10 ani din viatia nostra constituţionala bisericesca se nu constatediu si eu celu pucinu in ge-neralu resultatulu esperientieloru mele de pe acestu timpu, si chiaru pentru ca se fiu bine priceputu, ilu spunu in pucine cuvente: ca adeca eu felicitediu biserica ndstra naţionala, pentru ca ’i-a succesu a’si crea, a’si asigura si din ce in ce a’si desvolta institutiunile liberale, ce ni le da statutulu organicu; pentru ca acest»1 aducu mai aprope, potu dice ldga inpreuna pre c. ;ru si pre poporu, escita in tote classele credinciosiloru interesarea viua pentru binele
Foisior a „Observatoriului".
D o m nisior’a Esop u.
Novela de: Charles Deslys.
Traducere de : Dimitrie Petrescu.
(Urmare.)
IV.
V’aduceti a minte de garda mobila?
Era o neadormita si valoroşa phalanga in care cei mai betrani aveau doue-dieci de ani. Totu ceea ce era mai infocatu, mai teneru, mai aventurosu, toti cavalerii d’Assas după poduri, toti Latour-d’Auvergne din ateliere acei din generatiunea ce ’si simtiâ unu bastonu de ma-resialu in gibern’a (vitielulu) loru, se aruncaseră cu ochii inchisi in acestu corpu francu, in acesta avant-garda, careia pentru a cuceri lumea nu i-a lipsitu de catu unu Bonaparte esitu din scola de la Brienne.
La 24 Februarie erau nisce recruţi, la 24 Martie erau soldaţi vechi, betrani din vremea vechia. Cateva septemani inca, aveau se devină eroi.
Art’a, sciinti'a, bogati’a, nobleti’a chiar’ se gaseau representate aci intr’unu tnodu demnu. N’am vediutu eu intre densii pe bravulu meu cameradu Gaschon de Molines, gentilomu si poetu totu deodata? *Nu se nu-mera asemenea intre ei si eroulu acestei povestiri, Bernardin de Vallombreuse?
Acolo, câ in tote părţile, si chiar’ din prim’a di, se făcuse iubitu. In necazulu aristocraticei sale infati-siari, in necazulu unoru glume anti-republieane, devenise repede, copilulu resfatiatu, papusic’a batalionului. Trebue se spunemu insa, ca acesta nu se făcuse fara ore care greutate. Puritanii, bătăuşii, cei venosi voiseră a lupta contra acelei aplecări. Dar’ marquisulu nostru era totu
Daca ne va succede a ne regula in punctulu acesta si a delat.urâ scăderile atinse mai susu: atunci cu totu dreptulu vomu pote fi mândri de constitutiunea bisericei nostre, carea ne garantedia progressele cele mai multiamitore in toti rarnii vieţii nostre bisericesci; atunci vomu vede realisate pe deplinu dorintiele nostre cari ne-au intr’unitu intr’o biserica naţionala si au produsa frumosele institutiuni liberale ce le avemu câ nicairi in alta biserica.
După aceste eontandu la tactulu intieleptu si conlucrarea zelosa a D-Vostre a toturora, sessiunea sinodului ordinariu alu archidiecesei nostre transilvane pentru anulu curentu 1879 o declam de deschisa.
Mir o nu Rom a nulu m. p.,
(„Teleg. rom.“)	archiepiscopu.
comunu in viatia bisericesca, dau indemnu la cooperare din tote părţile spre scopurile comune, asigura moralulu, dreptatea si ecuitatea, si sunt menite principalminte a sterpi tote abusurile de pe terenulu bisericescu.
De alta parte inse nu potu retacea nici acea esperientia a mea: ca uneori poporulu nostru, tie-ranulu mai alesu, dar’ ici-colea chiaru si unii din classele mai inteligente inca nu se sciu folosi bine si corectu de drepturile, ce i le dau nouele institutiuni organice in viata bisericesca; alţii erasi sunt reci, se nu dicu străini fatia de obligamintele lorii catra biserica; alţii in fine nu sciu sau dora nu voiescu a sci legătură, in care stau institutiunile mai noue ale biserisei nostre particulare cu cele vechi ale bisericei universale, intre cari ambele trebuie se esiste cea mai perfecta armonie.
Inse tote aceste scăderi si dora si altele ce pote ca se voru mai esperimentâ in viatia practica, nimicu nu detragu din valorea interna a institutiu-niloru nostre bisericesci, a carora basa este statutulu organicu; pentru ca tote astfelu de scăderi sau fia si rătăciri din partea singuraticiloru nu sunt productulu noueloru institutiuni, ci alu nepri-ceperei individuale, carea prin invetiaturi, svaturi si indrumari corespundietore se pote lesne îndrepta.
Ce ’mi face mie unica ingrigire seriosa este, ca sinodalitatea si preste totu noulu organismu alu nostru bisericescu recere dela pubiculu nostru mi-diuloce si sacrificii materiale, despre cari fara esa-gerare potu dice, mai alesu acum la inceputu: ca ele trecu preste tota proportiunea in care ar trebui se stea catra resultatele faptice ale sinodalitatiei, si adaugenduse din anu in anu voru deveni, daca inca n’au devenitu, o sarcina nesuportabila pentru credincioşii bisericei nostre.
Dara si in acesta privintia ne potemu ajutora, daca de o parte in adunările nostre bisericesci vomu tine contu la timpulu pretiosu, si nu vomu întinde discussiuni lungi rapitore de timpu chiaru si asupra obiecteloru de mai pucina însemnătate; ear’ de alta parte daca facendu possibila reductiune in spesele adunariloru nostre, ne vomu pune toti cu totii, a ne folosi de tote ocasiunile binevenite, spre a castigâ ânimile credinciosiloru noştri preste totu, dar’ mai alesu ale celoru cu stări mai bune, pentru ide’a de unu fondu centralii, din care se se acopere tote erogatele ce le cere sinodalitatea.
asia de bunu soldatu câ si gentilomu. Ghiontii sei valorau catu si loviturile sale de spada. Fusese darnicu si in unii si in altele. Adaogati pe langa acesta ultimii sei ludovici aruncaţi pe ferestrele casarmei cu acea gratie atragetore alu cărei secretu ilu ave si veţi intielege fara ostenela ca, la alegerea oficiariloru. Bernard de Vallombreuse fu numitu capitanu aprope cu unanimitate.
O luna in urma, compani’a sa se distingea intre tote prin disciplin’a ei si prin infatisiarea ei marţiala.
Grenadirii insusi ai marelui Fredericu n’ar fi pa-rutu de catu nisce simpli recruţi.
Dilele lui Iuniu sossir’a.
Capitanulu Valombreuse, seu mai bine după cum ilu numeau de ordinam, capitanulu Bernard lua cu asaltu nu mai sciu cate baricade, si pe cea din urma, cadiii lovitu de nu mai sciu cate glontie.
Ilu crediura rnortu. Adeverulu e ca nici nu i lipsea multu. Dara o vechia dicetore a familiei asigura, ca Vallombreusii n’au numai unu sufletu. Dumnedieu i permise de a dâ o ultima proba despre acesta. In dio’a chiar’ candu generalulu seu i aducea crucea de onore, potu se se ridice pe cote si se murmure: Mul-tiumimu! Apoi recadiii intr’unu felu de nesimţire in care esistenti’a sa, aternata câ de unu tiru, nu i se mai parea de catu unu visu.
In aiurările sale visâ si vedea neincetatu planandu in giurulu seu, de asupra sa, duoi mari ochi negri plini de devotamentu si îngrijire.
La ori ce ora se desteptâ ranitulu. acei duoi mari mari ochi negri erau totdeauna acolo. Veghiau in in-tunereculu noptiei câ unu indouitu pharu. ce luminedia marinariului ratacitu intr’o nopte furtunosa.
Intr’un’a din dile in fine, noptea fu brasdata de unu fulgeru. Pentru unu momentu Vallombreuse isi recapeta cunoscinti’a, amintirea, si indata murmură:
—	Hei!! tu eşti Bernardino!
—	Negresitu, respunse ea; nu e ore aci loculu meu, si alu tatalui meu?
Bernard urmandu direcţiunea gestului fetei, zări
Adress’a sinodului bisericei gr.-or. romane din Transilvanii catra Maiestatea Sa Imperatulu.
Maiestatea Vostra, cesarasi apostolico-regesca! Preagratiose Domne!
Biseric’a greco-orientala romana din Transilvanii fiindu coadunata prin representantii sei in sinodu ordinam chiar’ acuma, candu tote poporale din monarchie emuleadia intru a’si manifesta nemărginiţi bucurie pentru ca au rara norocire de a celebra iubileulu de 25 de ani alu fericitei casatorii a preagratiosului loru Domnitoriu, vine cu cea mai adenca supunere a’si substerne din acestu pla-cutu incidentu omagiele si sincerele sale felicitări la preainaltulu Tronu alu Majestatei Vostre.
Daca este in monarchi’a nostra poporu, care datoresce gratitudine bunului seu Domnitoriu, acela in primi linie este poporulu romanu greco-orientalu si cu deosebire credincioşii archidiecesei nostre; pentru ca tote binefacerile si libertăţile, de cari se bucura acesta biserica, isi au originea si desvoltarea loru in domnirea Majestatiei Vostre.
Candu dara ne grabimu si noi a Ve aduce tributulu celu mai placutu si celu mai sinceru alu lealitatiei nostre la acesta ocasiune plina de bucurie Ve incredintiamu despre neclatit’a fidelitate eredita dela strămoşii noştri catra Tronulu si Dinasthia Maiestatiei Vostre, si totodată imploramu dela Atotupotintiele Dumnedieu daru abundantu si tota
pe betranulu Esopu care, nu departe de acolo, cu ochii plini de lacrimi, zimbea vediendu’lu reintorsu la viatia.
Câ si cum acesta privelişte l’ar fi galvanisatu, Vallombreuse se rîdicâ si cu o voce tremuranda de emotiune, striga:
— Oh! amicii mei, singurii si adeveratii mei amici! . . .
Urma după aceea unu lesinu profundu. Si multe dile trecură inca pana ce mediculu se pota respunde de viatia lui.
Sossi in fine si convalescenti’a.
Rediematu pe braciulu finei sale, Vallombreuse făcu primii paşi prin camera, ceva mai tardiu prin gradina. Erau in midiuloculu verei. Sorele trimitea in abondantia caldele sale radie maturei ce se aflâ in toiulu infiorirei. Pretutindeni flori si cântece de paseri. Vallombreuse erâ veselu, vorbitoru câ si densele. Si se simtiâ inviandu in midiloculu acestei calde atmosfere parfumate. Nimicu nu e dulce, nimicu nu e răpitorii câ aceste convalescentie din tineretie. Ea sorbe dintr’ens’a o noua viatia, noue ilusiuni, o noua virginitate de sentimente, o a dou’a copilărie. Bernard erâ incantatu de ran’a sa. Nici odata nu se simţise mai invioratu, mai veselu si mai fericitu.
I placea mai cu sema se stea de vorba cu fin’a sa. Adeverulu e ca Bernardin’a nu mai erâ selbatic’a copila din parculu de la Vallombreuse. Aceşti trei ani petrecuţi la Sacre-Coeur i mai inblandisera firea, si i mai deschiseseră mintea. Ce e dreptu, nu erâ frumosa. Lung’a ei talia lipsita de ori ce gratie, lungile ei bratie slabe si manile ei roşii stabileau inca unu hotaru, destulu de marcatu, intre scoiaritia si tener’a feta, intre adolescenta si femeia. Nici unu cugetu de amoru nu se potea desteptâ la vederea ei. Dar erâ deştepta si .instruata. Ea placea prin vioiciunea, prin originalitatea sa, printr’ unu felu de atractiune stranie ce 'emanâ din tota per-sona ei câ si parfumulu unei plante de Alpi.- Densa fusese pentru ranitu câ unulu din acei buni angeri, ce reunescu la o lalta si unu devotamentu de sora si o I amiciţie de frate.
120___________________________________________________
binecuventarea asupra Maiestatiei Yostre, asupra Maiestatiei Sale preagratiosei nostre Domne, asupra Altetiei Sale cesare si regesci a clironomului si preste totu asupra intregei auguste case domnitore. Sibiiu, la 9/21 Aprile 1879.
Ai Maiestatei Yostre
cei mai credintiosi supusi:
Sinodalii	hi sericei greco - orientale romane din
Transilvani a.
Mironu Rom anul u m. p., archieppu si metropolitu.
Eugenu Brote m. p, notariu generalu.
Atitudinea nostra fatia cu magiarisarea scoleloru poporali-elementarie!
(Urmare si fine.)
In intreg’a provincia metropolitana a nostra ortodocsa avemu trei institute teologice-pedagogice paralele, inpartite in câte 4—6 classe, cu numerulu recerutu de professori, carii propunu astadi studiele prescrise de autoritatea confessionala in atâtea ore de prelegeri pe septemana. Se afirma din cutare parte, câ in aceste institute deja si până acum, ba dora cu inultu mai de inainte se propune si limb’a magiara in cetire si scriere. Ei, dara legea nu se indestulesce acum numai cu atâta, ea pretinde a bso 1 utu inpossibilulu, câ elevii-pe-dagogici se invetie limb’a magiara in celu mai strictu si perfectu modu intuitivii, gramaticalii, întocmai paralelii cu celealalte studii si cu asia efectu, câ ei in calitate de invetiatori se o pota propune si baietiloru in scdlele elementari nemagiare.
Cualificatiunea acesta are a se constata prin unu esamenu specialii prescrisu de ministrulu culte-loru si alu instructiunei publice; (§. 3) in presenti’a si cu participarea inspectorului reg. de scole; dra cei ce după absolvarea cursuriloru preparandiali până la anulu 1882 nu voru potea aretâ desteritate in limb’a magiara de ajunsu, (§. 6 alinea 1), nu voru potea obţine decretulu (diplom’a) de invetiatori. Dintre miile de invetiatori actuali dela sutele de scole confessionali de ale nostre pedagogice, „câţi sciu vorbi, ceti si scrie unguresce ? “ câţi voru fi in stare se pota invetiâ in decursu de patru ani? Grea si gingasia este acesta întrebare. Pre câtu se scie, cei din arcliidieces’a transilvana si cei din eparchi’a Caransebesiului, precum si cei din părţile banatiene incorporate eparchiei Aradului, mai de locu nu o sciu si nici câ o voru potea invetiâ acesta limba inpusa si conditionatoria de esistenti’a loru. Pote câ o voru sci si invetiâ cei din părţile ungurene, crisienii si bihorenii amestecaţi cu magiarii(?)
Va casiunâ multe fatalitati acesta lege si teo-
Adesea, cu tote acestea, respundea intr’unu modu atatu de minunatu, avea nişte păreri asia de delicate, o sensibilitate atatu de poetica, in catu Vallombreuse se minuna.
—	Bernardino, striga elu atunci, cum dracu ai invetiatu, ai ghîcitu tote acestea? . . . Cine te a facutu asia de deştepta si incantatore?
—	Dar’, dta insuti, nasiule, respundea ea; nu eşti dta care ai hotaritu, ba ai staruitu, se intru intr’ una din cele mai bune monastiri din Parisu?
—	Adeveratu, murmura Bernard. Numai, mi se pare câ amu uitatu se platescu pensiunea ta.
Esopu midiuloci:
—	’Mi amu permisu se platescu eu. Dar’ ce face cu asta? era o dorintia, unu ordinu alu domnului marquisu. Totu meritulu cade asupra d-lui marquisu.
Dreptu orice respunsu, Vallombreuse i întinse man’a.
Apoi, de odata, far’ de veste:
—	EaiT spune’mi, cum stau cu averea mea?
—	Ah! domnule marquisu, nu me mai intrebâ.
—	Fia! consimţi tenerulu seu domnu, si acesta cu atatu mai multu, câ cu catu ’rai-ai dâ mai multe esplicatiuni, cu atatu le asiu intielege mai pucinu. Mai bine, se lasamu a fi duşi de curentulu viatiei. Viatia e atatu de dulce!
Cinci-spre-diece dile mai trecură asia, după cari, intr’o buna diminetia, Bernardin’a veni se-si ia diua buna dela nasiulu seu.
—	Dâ unde te duci? o întreba elu.
—	Me intorcu la monastire, respunse densa. Aceste doue luni pe cari le am petrecutu lenga dta erau vacanti’a mea.
—	Biata copila!
—	Nu me plânge, nici odata nu o am petrecutu mai bine.
— Dieu! Atunci me voiu sili se fiu ranitu la anulu totu pe timpulu acesta ... se ne vedemu sane-tosi, fina.
In dilele unnatore, inarquisulu eră tristu.	I
lipsiâ ceva.
Dar’ unu decretu aparu, acordandu oficiariloru din gard’a mobila recompens’a de a potea trece in ar-mat’a regulata cu gradulu loru seu ceva asemenea.
Vallombreuse nu aştepta se i se strige la urechie. La finea septemanei, elu debarcă in Afric’a, in calitate de locotenentu la alu 2-lea regimentu de zuavi.
(Va urmâ.J
OBSERV ATORIULU.
logiloru absoluţi, candidaţi de preoţie, cari, conformu unoru dispositiuni ale regulamenteloru sinodeloru eparcliiali — sunt quasi obligaţi mai anteiu a se aplică si a servi câ invetiatori, ba cum se scie, mulţime din ei servescu câ atari si astadi; prin urmare mesurile legei de siguru nu se voru aplicâ numai cu privire la elevii iustituteloru pedagogice, adeca studiulu limbei magiare nu se va propune numai acelora, ci si celoru din cursurile teologice, deca sustatatoriele dispositiuni se voru ţinea si mai departe in vigore, câ teologulu absolutu se servesca câţiva ani câ invetiatoriu inainte de a se preoţi Altcum ar fi intr’adeveru forte curiosu, câ dascalulu se scie, era pop’a se nu scie limb’a pe care băieţii poporului nostru dela sate sunt siliţi se-o invetie, câ se pota fi patrioţi adeverati.
Auctoritatile nostre confessionali voru fi puse la cea mai grea proba de atitudine, fatia cu ese-cutarea acestei legi ingeratoria si lovitoria in dreptulu autonomiei nostre bisericesci. Legea odata votata de parlamentu si sanctionata, fara tota indoieal’a o vomu respectă si ne vomu supune ei. Dar autorităţile si organele nostre confessionale, tînendu contu de argumentele problemei espuse in repre-sentatiunea capiloru nostrii bisericesci, se priveghiedie si se iea o „atitudine solidara", conscientiosa si circumspecta fatia de aplicarea si mai vertosu de esecutarea mesuriloru acestei legi, câ organele regimului — prin interpretări esagerate, îndatinate — se nu treca marginile sferei de activitate, si la efectuarea visitatiunei, inspectiunei si controlei se procâda mai drasticii si vecsatoriu fatia de bieţii elevi, resp. candidaţi invetiatoresci, apoi fatia de invetiatorii scoleloru nostre confessionali si de fra-gedi, pruncuţi ai poporului nostru dela sate, siliţi se invetie limb’a compatriotiloru magiari, — domni ai noştri politici.
Deca autoritatile nostre eclesiastice voru grigi câ si organele nostre de supraveghiare si inspec-tiune a scoleloru nostre confessionali si preste totu asupra invetiamentului intuitivii se fia capabili spre a corespunde grelei, si câ nici candu inportantei chiamari a loru, — atunci lasu câ lumea cea ci-vilisata si nepreocupata se va convinge despre ade-verulu necontestabilu alu argumenteloru protestatdre din representatiunile prelatiloru noştri bisericesci; se voru convinge si bunii compatrioţi ai noştri magiari: câ cu forti’a si suprimerea simtieminteloru instinctive nu’si potu ajunge scopulu neumanu fatia cu unu poporu otielitu in suferintie secularie.
La din contra inse, se bagamu bine de sema, câ conduşi de interese si respecte personali, — lasandu-ne pe dora si pote, cum suntemu camu dedaţi, preferindu individualitatea personala causei vitali, neingrindu-ne a avea organe apte, active si zelose, care se pota stâ fatia-fatîsiu cu ale regimului, a-nume cu inspectorii et consiliarii regesci de scole, deca prin urmare nu ne vomu socoti la de acestea, atunci inchipuiesca ’si ori-cine conse-cintiele compromitietorie pentru prelaţii noştri, in-chipuesca-’si sententiele opiniunei publice, inganarile, persifiarile contrariloru noştri si satisfactiunea celoru ambigui, — fatiarnici ai noştri! perfidi, trădători, pre cari mai curendu sau mai tardiu, dar de siguru ii va ajunge Nemes’a! Am disu.
Ortodocsulu.
In locn de revista.
Sibiiu, 25 Aprilie st. n. 1879.
Scirile, precum si telegramele diarieloru atâtu indigene precum si streine descriu in terminii cei mai aleşi splendorea si solemnitatea cu care au decursu in capital’a monarchiei serbarea iubilara a fericitei casatorii a Maiestatiloru Loru. Ne-amu simţi prea fericiţi, deca cu acesta ocasiune amu potea constata, ca acea serbatdre familiara a di-nasthiei domnitore a fostu totuodata si o serbatdre de inpacare si înfrăţire intre diferitele popbra ale acestei monarchii poliglotte. Ori-ce alta amu potea dice, dar’ a afirmă ca representantii nationalitati-loru negermane si nemagiare s’au apropiatu de treptele tronului cu ânim’a inpacata si cu ochii scaldati iu lacrimi de bucuria si multiumire, pentru câ se isi esprime omagiele si felicitările loru câtra prea bunulu loru părinte, ar fi nu numai neesactu, dar’ chiaru neadeveratu.
Niciodată in decursulu celoru 30 de ani, cari au trecutu dela suirea pe tronu a imperatului Franciscu losifu I si in decursulu celoru 25 ani ai căsătoriei Sale, poporale monarchiei n’au fostu mai nemultiumite si mai pucinu dispuse de a fi vesele. Ar fi o mare amagire, deca amu crede ca , cele ce se petrecu in Yien’a sunt fidel’a espressiune a seutimenteloru pe care le încerca in dilele acestea
diferitele nationalitati. De si lealitatea si patrio-tismulu Ioni este mai pre susu de ori ce îndoiala, totuşi modulu loru de a se bucură este diferitu.
Se ne inchipuimu o numerbsa familia de fraţi si sorori, care certati intre ei, se aduna pentru câteva momente se felicite pe părinţii loru si apoi erasi se despartu, ducSndu fiesce-care cu sine re-sentiementulu, authipathi’a si in casulu celu mai favorabilu o absoluta indiferentia fatia cu toti ceilalţi. Asia ni se presentedia noue serbatorea iubilara din Yien’a.
In câtu privesce in specialii Marele principatu alu Transilvaniei si naţiunile conlocuitore, apoi nici chiaru optimistulu celu mai mare nu ar potea se afirme, ca cu ocasiunea acesta ar fi potutu observă unu deosebitu entusiasmu.
Acesta aparitiune este pote surprindietore si instreinatore totuodata, dar’ niei-decum neesplica-bila. Se nu uitamu, ca din tote provinciele monarchiei austro-ungare nici un’a nu este mai nefericita si intr’o situatiune mai esceptionala decâtu Marele principatu alu Transilvaniei, despre care mai deaunadi delegatulu austriacu Ignatiu Kuranda a disu, ca elu a ajunsu a fi unu mitu. Naţiunea romana, care este sacrificata, desmostenita si des-pretiuita, au ajunsu a fi cenusiotc’a imperiului, despre a cărei esistentia d’abea se mai vorbesce, a cărei voce este innabusita si desconsiderata chiaru atuncea, candu ea inplora gratia si apeledia la autoritatea părintelui ei, câ se o apere in contra nedreptatiriloru ce i se făcu. Intr’o situatiune nici decum mai trandafiria si mai favorabila decâtu aceea a roma-niloru se afla si confraţii loru sasii, cari si ei jelescu drepturile perdute si sunt amenintiati de aceleaşi pericole. Se nu se mire dar’ nimenea, deca nationalitatiloru din Marele principatu alu Transilvaniei le lipsesce entusiasmulu si li se iimâca vocea tocmai si in astfeliu de ocasiuni, candu ar trebui se se bucure si se se veselesca. Pentru celu inpilatu si nedreptatitu, câ si pentru sclavu, nu esista o serbatdre mai mare si mai frumosa decâtu aceea, candu elu pote serbâ victori’a dreptului asupra nedreptului, a libertăţii asupra sclaviei.
R o m a n i’a.
Diu’a de 8 Aprilie, aniversarea dilei nascerei si a proclamarei A. S. R. Domnului, s’a celebratu, la orele 10 si jumetate demineti’a, in sant’a biserica a Mitropoliei de catra Em. S. Mitropolitulu Primatu, inconjuratu de inaltulu cleru unu Te-Deum, la care au asistatu dd. miniştri, autoritatile civile si militare, personele din suit’a A. S. R. Principelui Mostenitoru alu Svediei si Norvegiei, Es. Sa d. Baronu de Hadeln, maresialu alu Curtiei si siambelanu alu A. S. S. Principelui de Waldeck si Pyrmont, cas’a civila si militară Domnesca si unu nu-merosu publicu.
M. S. R. Domnulu a primitu la Palatu felicitările d-loru miniştri, ale casei Sale civile si militare, si ale personeloru din suit’a A. S. S. Pincipelui Mostenitoru alu Svediei si Norvegiei.
Unu mare numeru de persone s’a inscrisu la Palatu.
La orele 2 după amedi s’a facutu o revista militară cu gard’a orasienesca si tote trupele din garnisona. Trupele au fostu insiruite iu ordine de bataîa, incependu de la 1-iulu rondu alu sioselei Kiselef. La 2 ore pre-cisu a sositu M. S. R. Domnulu cu A. S. R. Principele Mostenitoru alu Svediei si Norvegiei calare insociti de unu numerosu stătu majoru.
A. S. R. Domn’a impedicata de indispositiunea sa n’a potutu asista la acesta serbare, la care a fostu fatia A. S. Principes’a Paulina de Waldeck in trăsură deschisa a la Douinont cu d-nele si d-sîorele de onore.
După ce Altetiele Loru Regale au trecutu pe d’inaintea frontului, in urările cele mai caldurose ale trupei, s’au intorsu la rondulu I langa ospelulu monetei, unde au primitu defilarea, care s’a sâversitu precum urmeza:
Gard’a orasienesca.
Scol’a militară.
Batalionulu de venatori.
Regimentulu I de linia.
Unu batalionu din alu VI de dorobanţi.
Siese baterii din regimentulu I de artileria.
O bateria din artileri’a teritoriala din Bucuresci.
Regimentulu I de roşiori.
Escadronulu de Ilfovu din regimentulu 3 de calarasi.
Marsiulu colonei s’a inchisu de escadronulu de gendarmi călări. Unu imensu publicu asistă la acesta serbare militară favorisata de timpulu celu mai frumosu.
După defilarea trupeloru, Altetiele Loru Regale Domnulu si Principele Regale alu Svediei şl Norvegiei s’au intorsu la palatu, unde au primitu defilarea legiu-niloru din gard’a orasienesca, cari in timpulu revistei se atiau insiruite pe ambele laturi in dealungulu calei Victoriei.
Ser’a la orele 8 junimea universitara si unu mare numeru de cetatieni, cu musica in capu, cu facle si steguri, au venitu in curtea palatului spre a face o ovatiune Mariiloru Loru Regale.
I. S. R. Domnulu, avendu alaturi pe A. S. R. principele Mostenitoru alu Svediei si Norvegiei si pe A. S. Principesa Pauliua de Waldeck, a esitu in balconu,
OBSERVATORIULU.
121
music’a a intonatu imnulu naţionala si aclamatiuni entu-siaste au salutatu pe Altetiele Lom.
La orele 8 si jumetate M. S. R. Domnulu cu A.
S.	R. principele Gustavu si A. S. Principes’a Paulina in j trăsură, strabatendu calea Victoriei, frumosu iluminata, j in urările caldurose ale imensei mulţimi, au mersu la i teatrulu nationalu spre a asista la representatiunea populara pregătită cu ocasiunea acestei dile memorabile de primari’a capitalei.
Altetiele Loru au fostu intempinate la intrare de dd. membri ai comitetului teatralu.
La intrarea Altetieloru Loru in logea cea mare Domnesca, totu publiculu s’a radicatu in piciore, salu-tandu-le cu celu mai viu entusiasmu.
Orbestr’a a cantatu imnulu nationalu, după care a urmatu representatiunea feerica, Feta aerului.
Altetiele Loru pe la orele 11 si jumetate s’au in-torsu la Palatu, si stradele resunara inca pana tardiu de strigatele de bucuria ale populatiunei, exprimandu partea ce lua la acesta aniversare scumpa Romaniloru.
Cu ocasi’a serbarei dilei de 8 Aprilie, M. S. R. Domnitorulu a emisu urmatorele inalte ordine de di, unulu asupra gardei si altulu asupra armatei:
Gardişti.
Candu am trecutu Dunarea cu tota armat’a, gardei naţionale i-am incredintiatu siguranti’a Statului si a Tronului.
Voi ati respunsu pe deplinu increderii Mele si asteptariloru tierei: disciplin’a, ordinea si devotamentulu ce ati aratatu, in aceste timpuri grele, au doveditu odata mai multu, câ atunci candu interesulu tierei o cere, oştire, miliţii si garda naţionala nu făcu decatu unu singurii corpu, insufietitu de aceeaşi dorintia, împlinirea datoriei, misîcatu de acelaşi simtiementu, devota-mentulu catra patria.
Constatu acesta cu fericire si multiainescu din ânima gardei naţionale din tota Romani’a; ve multiainescu vouă gardişti ai capitalei, cari representati aici intreg’a institutiune.
Gardişti.
Amu alesu dio’a de 8 Aprilie câ se ve exprimu simtiementele mele, fiindu câ acesta data ’Mi amintesce dio’a, candu naţiunea in unanimitate a pusu basele nouei sale organisatiuni politice, si a ridicatu susu stindardulu României.
Strinsu uniţi inprejurulu acestui stindardu, ’l-amu potutu aperâ cu taria in evenimentele din urma. Sunt dara adancu convinsu, câ si de acum inainte vomu lucra ast-felu, incâtu se asiguramu viitoriulu scumpei nostre patrii, si se facemu câ nimeni se nu se mai indoiasca de densulu.
Patriotismulu nostru, iubirea de tiera a tuturoru Romaniloru ’Mi sunt cea mai poternica chiediasia ca ve voiu intalni totu-d’aun’a pe calea onorei si a datoriei.
Datu in Bucuresci la 8 Aprilie 1879.
Carolu.
Oficieri, sub-oficieri, caporali si soldaţi:
Sunteti pucini la numeru in acesta revista, câ-ci mare parte din cameradii voştri de arme, după glorio-sele oboseli ale resboiului, care a ridicatu poporulu ro-manu la inaltiinea vechiei mândrii si in nou’a poses-iune romanesca Dobrogea, unde ducu cu multu devotamentu si abnegatiune, sarcin’a ce tier’a le-a impusu. Cu ocasiunea acestei dile am tînutu se ve vedu, si spunendu-ve voue, se cunosca armat’a intrega, câ purtarea demna ce ati avutu in celu din urma resboiu, si greutăţile ce ati sciutu se infruntati cu atâta taria, au datu si tierei si Mie prob’a cea mai vie de încredere ce trebue se avemu in viitoriulu armatei romane.
Fiţi cu totii tari in acesta credintia. Puneţi tota staruinti’a câ in timpulu pacei, prin istructie si disciplina, se aduceţi o noua taria armatei, si se castigati titluri noi la recuosciinti’a tierei si la increderea Sie-fului si Domnitorului vostru.
Datu iu Bucuresci in 8 Aprilie 1879.
Carolu.
Corespondentie particularie ale „Observatoriului".
— Dela Orasteia ne veni spre publicare adress’a ce urmedia aci, in care inse unulu din ddnii adressati nu este numitu.
„Pre Onorate Domnule Dr.!
„Comitetulu parochiale alu bisericei gr.-or. din Orastia a urmatu cu viu interesu lupt’a portata de D.-Vostra in Universitatea natiunei sasesci pentru esopera-rea unei dotatiuni la scol’a nostra din Orastia, care mai de mulţi ani recursese la Universitate — inse fara de resultatu — pentru unu astfeliu de ajutoriu.
De si lupt’a a fostu asia de neegale, totuşi resul-tatulu a intrecutu departe aşteptările nostre, si acesta avemu de a multiami singuru si numai agerimei, zelului neobositu si resolutiunei aceleia neclatite, ce ati des-voltatu pe arena de lupta alaturea cu colegulu D.-Vostre Domnulu Dr. Avramu Tincu.
Pătrunşi de semtiulu de admiraţia ne si reco-noscintia, veniinu a Ve esprimâ Pre Onorate Domnule Dr. viile si adencile nostre multiamiri, precum si dorin-ti’a nostra ferbinte de a Ve vedea inca mulţi ani in strulu luptaţoriloru nostrii.
Primiţi asecurarea deosebitei nostre stime cu carea avemu onore a remane."
Orastia, in 21 Aprilie 1879.
Ai Onoratu D-Vostre
plecaţi
Presiedintele comit, paroch.
J o an u M iha i u m. p.
N i c o 1 a u B a r s â n u, preot, notar iu.
Sciri diverse.
— Capitlulu gr.-cat. romanu de Oradea-mare, inpreuna cu consângenii, cu anima doiosa anuntia adormirea in Domnulu a Magnificului si Reveren-dissimului
d. VASILIU NYISZTOR de Xâpolnok,
canonicu . alu bisericei catedrale greco-catholica de Oradea-mare, in acestu timpu vicariu gen. capitulariu, abate cu titlulu preacuratei Vergure Maria de Czikadoru, archi-diaconu alu partiloru banatiane, asesoriu alu ss. Scaune consistoriale din Oradea-mare, Gherl’a si Blasiu, esaminatoriu pro-sinodalu, membru alu cottului Bilioru, intre venita după primirea cu pietate a ss. Sacramente ale moribundiloru, in urmarea unui morbu de cateva dile prin apoplesi’a de plumoni. in 20 Iuniu cur. la 8 ore ser’a, in anulu 68 alu vietiei, si 43 alu preoţiei.
După s. sacrificiu propitiatoriu alu liturgiei, ce s’au celebratu la 7 ore demâneti’a in 23 Iun. cur. pentru repausulu eternu alu sufletului adormi-mitului in Domnulu; remasitiele lui pamentesci au fostu duse in conductu solemnu in aceeaşi di la 10 ore ’nainte de mediadi dela locuinti’a lui canonicala la biseric’a catedrala gr.-cat., de unde după terminarea oficiului funebralu indatinatu, au fostu asie-diate spre repausu in cript'a bisericei numite.
Oradea-mare 21 Aprile 1879.
In eternu mentori a lui!
—	(Dio’a de 12/24 Aprilie inSibiiu.) Punctu la 6 ore diminetia music’a militară a regimentului de infanteria Nr. 31 traversamlu stradele principali ale cetatii anuntiâ locuitoriloru, ca acesta di este di de serbatore. In onorea dilei e’dificiele publice erau decorate cu stindarde in colorile casei domnitore, ale imperiului si ale natiuniloru conlocuitore. La 10 ore se celebrâ unu Te-Deum in biseric’a rom.-cath., la care asistara generalii cu suitele loru si autoritatile publice si civile. Pe la 11 ore Escel. sa inaltu preasântitulu archiepiscopu si mitropolitu Mironu Roinanulu pre langa o asistentia numerosa au celebratu in capel’a catedrala unu solemnu Te-Deum, la care asemenea au fostu pre-senti generalii si autoritatile publice si civile, precum si membrii sinodului archidiecesanu in corpore.
După amiadi la 2 ore in resiedinti’a mitropolitana a fostu unu prandiu diplomaticu, la care au luate parte 60 de persone. La 5 ore s’au deschisu publicului noulu parcu alu cetatii, care au fostu infiintiatu in decursu de câteva septemani pe asia numitulu „Soldis". Ser’a a fostu la teatru o representatiune de gala.
—	(Unu ac tu de binefacere.) Cetimu in „Telegr. romanu“ urmatorele: Din incidentulu serbarei iubilarie de 25 ani dela fericit’a cununia a Maiestatiei Sale preagratiosului nostru monarchu Franciscu Iosifu I cu Maiestatea S’a august’a nostra regina Elisabeta, carea se serbedia Joi, 12/24 Aprilie a. c. — Escelenti’a Sa d-nulu archiepiscopu si mitropolitu alu nostru Mironu Romanulu a trimisu pe calea oficiului protopresbiterialu concernentu siesedieci fior. spre inpartire in acea di intre seracii din cele trei comune bisericesci gr.-or. din Sibiiu, si alţi siesediece fior. a trimisu pe calea oficiului comitatense alu Fagarasiului, spre inpartire totu in acea di si la cei nenorociţi prin focu din comun’a Becleanu.
—	(Tricoloruluromanescupersecutatu.) Procurorulu regescu ungurescu din Dev’a a facutu aratare la oficiulu comitatului, ca subt conducerea pro-topresbiterului greco-orientale din acelu orasiu s’ar fi aflatu la o processiune bisericesca intre praporii bisericei si unu stegu nationalu romanescu. In urm’a acestei aratari vice-comitele a si facutu paşii legali pentru cercetarea acestei călcări a legii unguresci, care in imperiulu St. Stefanu opresce ori ce altu stegu care nu va fi in colorile: rosiu-albu-verde.
—	(Atentatele in Russi’a.) In intervalulu dela 8 până la 111. c. s’au intemplatu in Kiew cinci atentate si a-nume s’au comisu doue încercări de omoru asupra prefectului politiei geueralulu Certkow, una asupra comandantului pietiei Hiibbenet si doue asupra a doui funcţionari superiori ai politiei; inse nici una din aceste încercări n’a reusitu. După cele d’anteiu doue atentate asupra generalului Certkow, comandantulu pietiei din Kiew, Hiibbenet, arestâ o mulţime de persone de tote classele si verstele. In urm’a acestora, elu primi o scrisore anonima, prin care se cerea liberarea celoru arestaţi, amenintianduflu in casulu contrariu cu mortea. IlUbbenet nu se inspaimenta prin acesta, ci din contra ordonâ a se face inca si mai multe arestări. Atunci elu primi o a dou’a scrisore, in care se dicea numai
atâta: „Prin acesta eşti condamnatu la morte. — Comitetulu esecutivu." După cum diseramu, atentatulu, incercatu curendu după acesta, nu reuşi. Hiibbenet s’a rugatu inse se i-se primesca demissiunea.
—	(Argintari’a reginei din Angli’a.) înainte de plecarea reginei Victori’a la Itali’a s’a facutu unu inventariu despre argintari’a sa si s’a eonstatatu cu acesta ocasiune, ca valorea ei trece preste sum’a de
1,800.000	livre sterline. Un’a din cele mai frumose bucăţi este unu paunu din Indi’a, facutu din nestimatele cele mai rare, si scaunelulu lui Tippo, ce are form’a unui capu de tigru cu dentur’a de cristalu si cu limb’a de auru massivu.
—	(Merele.) O analisa făcută cu mare ingrijire au datu câ resultatu, ca merele conţinu o cantitate de fosforu cu multu mai mare decâtu ori care altu fructu, si ca acesta specie de pome pentru omenii cari sunt forte multu ocupaţi cu lucrări spirituali si ducu o viatia sedentara, le sunt forte priinciose. Ele sunt cu atâtu mai multu de recomandatu, de orece afara de fosforu, care este nutrementulu creeriloru omenesci, ele mai conţinu si o considerabila cantitate de ocsigenu, care apara pe omu de galbenare, insomnie si morburi de piele.
Conversatiuni asupra traducerei cartiloru nostre bisericesci.
(Urmare.)
Din cele 50 de capete ale Genesei, traduse de J. Eliadu deteramu in Nrii precedenţi câ mo-dellu numai trei; credemu inse ca atâta e de ajunsu pentru literaţii nostrii, câ se’si pota formâ una idea despre cum voia repausatulu nostru helenistu se fia tradusa Bibli’a sacra, „Cartea cartiloruLiteratorii si anume barbatii de specialitate, philologii, exegeţii, criticii nu voru stâ numai acilea, ci voru cercetâ totu ce a tradusu densulu din Biblia; si nu voru trece cu vederea nici aprig’a polemia, aspr’a critica si anticritica, la care se dete ocasiune prin acea traducere, in semestrulu I din a. 1858, intre ambii barbati, acuma inpcati definitivu la acelasiu L o c u, C h i r i a r c h u 1 u A n d r e i u br. de Siaguna in „Telegrafulu romanu“ si Joanu Eliadu Radul eseu in studiulu seu titulatu „ Biblicele “ (Parisu, 1858 Iuniu 25 st. v. pagine. 81 form. lexic: tipar iu desu). Chiriarchulu denegâ unui mirenu orice dreptu de a traduce scripturile sacre, ilu facea si omu ignorantu; acesta era din partea sa isi aparâ dreptulu câ crestinu orthodoxu, disputâ orthodoxi’a adversariului seu si aflâ câ „Telegrafulu8 porta unu limbagiu din cele mai nespălate, precum de es. in Franci’a „nu se aude nici in locurile cele mai pecatose (pag. 75). Se intielege usioru, câ Eliadu scapatu abia după 8 ani de exiliulu celu mai dorerosu, cu socia, cu 7 prunci si 8 mii de galbini datorii, venitu in cas’a si mosior’a sa dela Bucuresci, devastata de cazaci inca dela 1849 si casele prefăcute iu grajduri de cai, simţise si mai amaru lovitur’a venita lui in acelu modu si inca tocma dela Sibiiu, cu care simpathisase din anii juniei. Dara se le lasamu acestea biografiloru; scopulu nostru mai departe cauta se fia a cunosce, cum se adopera Eliadu a’si justificâ modulu de a traduce scripturile sacre. Acesta o face densulu in Biblice. Materi’a este din cele mai seriose si in adeveru scientifica; sciindu inse noi, câ acestea lucrări ale lui Eliadu după 21 de ani abia se mai afla ici colea in mani forte pucine, si câ genera-tiunile mai dincoce n’au de unde se le cunosca, in acestea dile de periculu supremu pentru limb’a nostra amerintiata chiaru si la altariele nostre, pentru plăcerea literatiloru juni vomu reproduce câte ceva si din acestea coinentarie. Cei ce se voru apucâ de traduceri din nou, le voru citi pe tote.
Versiunea (pieilor Septe deci adoptată de Biserica Resăritului şi quare este quea mai puţinu contradictoria doctrinelor mosaice, se scie quo s’a tradus in Alexandria subt Ptolemei.
Aquesti Septe deci de babâti furo toti hebrei, quaror limb’a hellenică le erâ străină.
Limb’a iârosi hellenică in aquea epochă incepusse în scăderea sa şi nu mai aveă precisia şi atticismul limbei lui Platou’ şi Demostene.
Aşâ hebraismii que întrudussero traducătorii şi limb’a hellenică decădută, şi scrisă de străini, furo doe cause mari que adussero multe versete â deveni forte obscure şi neînţellese. — Qoci nirnicu nu e mai a nevoie de inţelles câ o scriere plină de sollicismi şi in quare regulele syntaxii nu sunt observate.
Cu tote aquestea, de şi fii câ o neplăcută împre-giurâre intâmpinul aquesta, pe de alta parte anse n’avem (le quât â ne ferici de densul, quoci singur invederedă autenticitatea primitiveloru originale hebraice din aquei timpi.
Appesăm assupra aquestei expressii, quoci Bibliele hebraice din timpii nostrii nu sunt de quât queea que au lassat cast’a phariseană, urmatoritor lor Hebrei que nu înbraeisaro doctrinele esseneene şi christiane, după
122_________________________________________________________
cura au fost făcut primii Apostoli şi martyri esiţi din ludea.
In Israel, că pretutidenea, eră doe mari partite, unul al quellor que stăruia ă se respectă şi spiritul şi lit.tera instituţiilor lui Moyse din quare esiâ tot d’auna prophetii, şi altul que sub velul formelor şi al litterei nu mai que întunecă mintea, depărtă pe quât putea spiritul que singur vivifică; şi schimbă doctrinele şi po-litic’a după împregiurări; unul adică patriot şi progre-sivu, que stăruiă întru ă se împlini dreptatea quea drepta, şi altul que se vindea la ori-que putere que veniă spre a storce şi ă degradă poporul, hă interioră că a Regilor, fiă exterioră, că quea babyloniana, că a lui Alexandru şi a Ptolemeilor, şi înfine că quea romană. Primul partit conservă Biblia exactă dupo cum s’a lasat dela Moise şi următorii lui; quel d’al doilea o prefăceă pe quât se puteă spre a ’şi legitimă călcările şi abusu-rile:	Primul partitu patriot şi progressivu urmă in fine
dupo Christu, îi adoptă doctrinele şi deveni chresţin; quel d’al doilea îl persecuo, şi nu remase de quât cu littera (prefăcută şi aqueea) instituţiilor lui Moyse; adico numai cu formele de dinafară, taro să le mai re-mâie nimicu din aquel spirit que produsse eroii primitivi profeţii. Macabeii, şi ânsusi pe Christu. Versiunea que-lor Septe deci şi dupo ordinea chronologică, şi dupo doctrinele que coprinde, se vede pretutindeni pură de aluat pharisian.
Aqueast’a se va îndeverâ mai pe larg în citirea Bibliei întrege, ori quarui se va occupă ă confruntă şi ă compară din verset în verset diversele versiuni cu a quellor Septe deci que nu foro nici pharisei, nici îndoctrinaţii cu dogme babyloniene, ci curaţi Israeliţi, şi din bărbaţi quei mai competenţi în aquea epochă în historia şi litteratura şi doctrinele lui Israel.
Precum ilară aquei bărbaţi qua să conserve originalitatea aquesţei mari opere, nu avură atât în ainte stylul şi regulele limbei hellenice în quare traducea, quât geniul limbei hebraice que îl întypăriră în limb’a Alexandriei, şi doctrinele adeverate alle părinţilor lor mai nainte de apostasia regalităţii; assemenea şi noi nu ne occupăm atât de styl şi de regule gramaticali, quât de a dă pe quât se pote o idee mai exactă şi de versiunea quellor Septe deci, şi de maniera cum se esprimă scriitori Iudeei dela Moyse pînă la ultimul din propheţi.
Anse fiind quă aqueast’a pote să aducă sî in limb’a româna înţellesul multor versete forte obscur; de aqueea consacrarăm la capătul fiăquăria cărţi ore-quare note destinate spre ă lamuri textul pe ori unde s’ar pare obscur din caus’a solicismilor şi a syntaxiei, şi quare vor facce tote in preuna o opera sau un volum în parte, cu totulu profan; quăci după parerea nostra, o carte că Biblia nu sufi'ere in corpul seu note şi commentarii: pentru quă quine cată află singur şi quine bate speră i se deschide.
Totu in favorea priceperii textului, vommu cutedâ pe allocurea ă dă şi ore-quare notiţii historiee despre credinţele, moravurile, datinile şi legile aquelor timpi primitivi sau patriarchali, que singure sunt proprii â înveclerâ sensul multor versete şi capitole que ar’ putea pare la unii contradictorii sau scrise cu ore-quare uşoretate.
A arătă ănse queea que în adeveru a fost Moysâ, quare a fost scola şi doctrinele religiose, morali şi politice que făcură mai ănteiu educaţia şi închiară viaţi’a popolului liebreu că naţiă, aqueast’a nu esţe de quadrul aquestor note, şi cu atâta mai puţin de al precuvântării. Aqueast’a ne ammu reservat’o în tractatulu de historia universale în quare ne occupăm de mai mulţi anni, şi unde pe lungă queilalţi popoli ai Asiei antice întră şi popolul liebreu, cu legiutorul seu.
Trimittem dar pe cititorul que va dori â se lumină mai bine assupra aquestui obiect ca al treilea şi al patru lea volum al historiei universali que ne propunem ă publică, de ne vor ajută împregiurarile, după cum ne a ajutat Duinnedeu întru ă o elaboră.
începem dar commentariele:	(Va urmâ).
Bibliografia.
Ni se cere de cătra unii lectori ai nostrii, anume din Moldov’a, că opulu biograficu:
Archiepiscopulu si Metropolitulu Andreiu baronu de Siaguna.
De Nicolau Popea, archimandritu si vicariu archiepiscopescu, opu premiatu de consistoriulu respective sinodulu archidiecesei orthodoxe romane a Transilvaniei, Sibiiu, tipariulu tipografiei archidiecesane, 1879,“ se’lu anuntiamu mai pe largu, ca se se dea ocasiune de a’lu cunosce mai de aprope.
Modulu mai usitatu de a informă pe publicu despre orice productu literariu sau scientificu, este recensiunea, reproducere de pericope din trensulu (după legi, numai in coprinsu că de 1 cola), sau si critic’a. O carte inse de valorea acesteia cere pentru ori-care din acestea moduri tiinpu de ajunsu, spre a o citi cu tota atenţiunea ce merita coprinsulu ei, că si publiculu pe care voiesci a’lu informa. Unu opu care se intinde pe 387 pagine, formatu 8-vo din cele mai mari, alu cărui scopu este a infaciosiâ in cercuri cătu se pote mai largi viati’a si faptele unui barbatu din cei mai eminenţi in biserica si in stătu, totuodata de o influintia decisiva asupra destineloru natiunei nostre, pre cătu se afla ea in căteva provincii ale monarchiei, — unu opu că acesta se recomanda elu insusi, fără că se aiba trebuintia de asia numite reclame; era celu ce s’ar incumata se’i faca analis’a, va simţi necessitatea imperiosa a se luă după acte si documente, era de opiniuni unilaterali a se feri din respoteri.
Din partea nostra dicemu asta-data doritoriloru de a’si câştigă acesta carte numai atâta, că fora infor-
__________O B S E R V A T O R I U L U. _
matiunile ce dă ea, nu potu cunosce, mai alesu starea cea trista in care se află, anume biseric’a orthodoxa romana până in a. 1847, si cu atâtu mai pucinu pro-gressele relative rapedi si totuşi sigure, făcute de atunci incoce, până ce se mută la cele ceresci mitropolitulu Andreiu. Una din trasurile caracteristice ale acestui opu este si nobilele sentimentu de gratitudine ce respira de pe fiacare pagina, ceea ce face auctorului cea mai mare onore, anume in acestea timpuri, candu se pare ca si cum terminulu gratitudine ar fi stersu din vocabu-lariulu generatiuniloru moderne.
Poixretulu mitropolitului Andreiu după unu mo-dellu genuinu, cum se pare din ultimii ani ai vietiei, pusu in fruntea cartiei, insocitu de Fac-simile, este executării si nemeritu forte bine, in institutulu Rommler et Jonas la Drezda.
Cartea cu portretulu costa 2 fi. 50 cr. v. a. sau 7 lei n.
—	A esitu de subtu tipariu si se afla de vendiare la W. Krafft in Sibiiu „Ciaril’a alba“, naraţiune poetica in 5 canturi de Theochar Alexi. Pretiulu 20 cr.
—	Din fisica e speri mental a, de invet.
Em. Andreescu, mai aflandu-se pucine esemplare pentru a se pote pune o noua si coresa editiune sub tiparu — cătu mai curendu; se pote capeta — atâtu la autorulu in Beregseu, cătu si la Redacţia „Pre-dicatorulu Sat. Rom.“ in Gherla si la librari’a illui W. Krafft in Sibiiu cu pretiulu scadiutu de 15 cr. esem-plariulu.*)	E. Andreescu.
Atheneulu romana.
Ciocoii vcclii si ciocoii noui.
(Conferenti’a domnului Marianu).
Sambata, la 3 Febr., succesulu d. Marianu a fostu deplinu. Si astadi ocupandume de conferinti’a domniei sale, ’mi place se inregistrediu acestu suecesu, si se reamintescu unu suveniru placutu.
In cartea sa „l’Art de la lecture“ Legouve a disu: „Avec de l’esprit et de l’art de bien lire, vous ferez la meilleure des conferences“. Ascultandu pe d. Marianu, am simtitu cătu e de adeverata idea lui Legouve.
Unuia din acei cari au aplaudatu mai multu conferenti’a sa, d. Marianu va permite o usiora critica.
D. Marianu ne-a spusu că a venitu se ne vorbesca „luandusi ânim’a in dinţi". D. Marianu, suindu-se la tribuna i era frica, se cam sfiâ .... de cine? de ciocoi, negresitu. Dar in sfersitu s’a devotatu, ni ’i-a aratatu cu degetulu. Ciocoii au remasu muţi . . . D. Marianu se speriase in vanu, si de la primele frase fric’a sa a disparutu in aplausele unanime ale Atheneului.
Cătu despre mine, marturisescu că ’mi place multu mai multu se ’mi ’nchipuescu si se ascultu vor-bindu pe d. Marianu cu surisulu si cu ânim’a pe budie, decâtu cu ânim’a in dinţi.
Ciocoismulu e unu reu, unulu din viciurile cele mai periculose; câ-ci după cum cu dreptu cuventu ne spuse d. Marianu: „Ciocoiulu e servilu si lingusitoriu cu cei mari de cari are interesu, mincinosu, spionu si trădătoriu, intrigantu si calomniatoru, egoistu si ingratu, ambitiosu numai din calculu, umilitoru pentru cei mici umilitu cu cei mari, arogantu, viciosu, crudu si cumplitu.“
Ast-felu fiindu, d. Marianu ilu biciuesce cu agerime de spiritu, cu indignatiune si cu multa putere de ima-ginatiune ... cu prea multa pote; căci in cursulu conferintiei intalnimu o prea mare bogatia de epitete, cari de cari mai infioratore ... o lista de tote viciurile, cari tote se reducu la nemuritorea descriere a lui Heliade:
„Individe cu ochi de vulpe, cu ghiare de cotoiu, „deca nu potu avea de tigru, cu gesturi da maimutie."
De unde ne vine acestu reu? D. Marianu ne spune: „A fostu scrisu, se vede, că si noi se aveinu se suferimu după urm’a stramosiloru nostri“. Pecate stamosîesci: d. Marianu se esplica: pecatele fanariotiloru. Grecii dar au coruptu pe Romani. Fara Greci Romanii aru fi conservatu tota candorea vietiei patriarchale, tota gene-rositatea vitejiei, tote calitatile si tote farmecele nobilei loru origine.
Eca ce crede d. Marianu.
Mai antaiu se ne punemu de acordu asupr’a unui punctu:
Tote pecatele fanariotiloru, cari, domne feresce nu sunt pecate stramosiesci, nu au potutu sdrobi sen-tiementele generose in naţiunea romana, nu ’i-au potutu corupe, nici virtuţile, nici valorea ei. Ap’a trece, pie-trile remanu.
Acesta constatata, scimu ca sunt unii cari credu si respandescu acesta idee, ca Romanii nu sunt de locu responsabili de viciurile ce, cu regretu trebue se mar-turisimu, esista in tote treptele societarii.
De suntemu lucsuosi, sunt de vina Francesii.
Daca se intempla că adese-ori tieranulu se’si cheltuiască timpulu la cârciuma si paralele pe vinu — sunt de vina Muscalii.
Daca se prindu Romanii cu ghesiefturi, striga că i-au invetiatu Ovreii.
Daca au fostu si sunt mulţi ciocoi, — sunt de vina Fanarioţii.
La tote acestea voiu dice: Sunt de vina romanii.
E bine, mai nainte de ori-ce, se avemu consciinti’a slabiciuniloru nostre. Se nu mai cautamu circumstaţie atenuante, cari nu inblandiescu reulu.
*) Prea stimaţii dd. redactori dela celelalte jurnale romane din patria, sunt cu respectu rogati, a reproduce aceste pucine şiruri.	Autorulu.
Avendu tota mandri’a calitatiloru nostre, e bine se avemu tota uinilitatea defecteloru.
Din punctulu de vedere istoricu e adeveratu, că Phanariotismulu a fostu port’a prin care a intratu ciocoismulu. Din punctulu de vedere philosoficu suntemu noi insine responsabili.
Ciocoismulu nu e numai la noi. Ciocoii sunt pre-tudindeni si nicăieri. Sunt pretutindeni, câ-ci in totu loculu si in totu timpulu linguşirea si dissimulatiunea s’au incarnatu in typuri, pe cari moravurile si traditiu-nile fiacarei tieri le-au facutu originale.
Numesce’lu Tartufu sau Ciocoiu, fondulu e acelaşi, — nu sunt nicăieri, câ-ci, deghisati sub mii de forme, cu greu ii cunosci, si mai adese-ori se ascundu sub forma atatu de atragatore a omului de meritu.
Domnulu Marianu dice bine: Nimicu mai greu decâtu a defini pe ciocoiu. Voiu adaugă: nimicu mai greu decâtu a’lu cunosce.
Domnulu Marianu pare ca crede contrariulu: „Fia-„care din noi, fara se fi fostu la scol’a ciocoismului, „cunoscemu cătu de colo pe ciocoiu. De intri in vorba „cu densulu, ilu asculţi cu plăcere, — câ-ci e fascinatoriu „ciocoiulu; — dar’ după ce te desparţi de elu, nu te „pori opri de a eselamă cu ore-care dispretiu: Ce mai „ciocoiu si asta!“
„L’ai vediutu din vorba câ’i ciocoiu, ilu cunosci dar’ lesne."
Deca s’ar cunosce asia lesne ciocoiulu, n’ar fi pe jumetate periculosu cum este. La ce ’i-ar mai servi tota arfa, la ce i-ar mai fi buna masc’a ce porta, candu dintr’o vorba ’lu ai cunosce! Ciocoiulu e greu de cunoscuţii si de câte-ori, vorbindu cu unu ciocoiu, nu mi s’o fi intemplatu se dicu: „Ce omu de treba e asta!“
După ce a descrisu pe ciocoi cu ingrozavitore colori, inprumutandu cu multu gustu nemerite citatiuni din Eliade, d. Marianu s’a ocupatu de romantîulu lui Filimonu: Ciocoii vechi si noi. Intr’o analisa făcută cu o adeverata arta, a aratatu pe ciocoi in acţiune in typulu lui Dinu Păturică, eroulu romantîului. Dandu o forma viua adeveruriloru ce vrea se demonstre, le-a facutu simtite tuturoru, si gratie meritului descrieriloru lui Filimonu, gratie gustului cu care citatiunile erau alese, gratie unui adeveratu talentu de a citi bine, care nu laşa in umbra nici unulu din meritele citatiuniloru, conferinti’a a fostu cătu se pote de plăcută.
E in tot-d’auna unu adeveratu farmecu de a potea trai cate-va momente cu viati’a trecutului. Pentru mulţi dintr’aceia, singurele romantie cari au farmecu, sunt ro-mantiele istorice. Ne pare ca trecutulu a fostu scutitu de micele miserii cari făcu viati’a de adi atâtu de prosaica. Imaginatiunei i place se ratacesca cu ideile de cavale-rismu, de iubire, de generosa esaltatie, cari nu mai sunt ale timpuriloru presente.
Printre brum’a ce acopere trecutulu, ne place se auilimu câte unu ecou de iubire alu vremiloru de atunci; ne place se urmainu o aducere aminte, care nu ne vorbasce decâtu de lucsu, de voluptate si de viatia facila.	(Va urmă.)
Cursulu moneteloru in val. austr.
Vien’a, 23 Aprilie.
Galbinii iinperat. de auru.......................fl. 5 55 cr.
Moneta de 20 franci.......................................  9.35	„
Imperialii rusescu........................................  9.58	„
Moneta germana de 100 maree..............................  57.65	„
Sovereigns englesi....................................... 12.—	„
Lira turedsca............................................  10.58	„
Monete austr. de argintu 100 fl.
Cursuri de llucuresri in Lei noi (frânei).
22 Aprilie.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 1ii%...................1. lC2.9/*b.
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8%	102.*/* ,,
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu 8° 0 >. 100.— „
Creditu foueiariu (liipot.) rurale cu 70,0................ 94.'/» »
Creditu fonciariu urbanii (alu capitalei cu 70;0 •	•	•	»>	87.7/»	„
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8%	„	67-—	„
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% • • ■	178.— „
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° o • •	•	>»	30.70	„
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% .	.	,,	86.—	„
„Albin’a“ institutu de creditu si de economii
in Sibiiu, strad’a Baier Nr. 1 primesce
Depuneri spre fructificare
cu 6°/0 pre langa conditiunea ridicării normale in statute, si
cu 6V2°/„ sub conditiunea de a se anunciă institutului ridicarea depunerii cu 6 luni inainte.
Depunerile făcute până astadi cu 7 °/0 se voru fructifică dela 1 Iuniu 1879 incolo numai cu 672°/oi cu esceptiunea acelora, a caroru ridicare este până astadi anunciata; câ-ci fructificarea acestora se continua cu 7% păna la diu’a in care espira terminulu de anunciare. Sibiiu, 18 Aprilie 1879.
(70) 2- 2	Direcţiunea institutului.
UMRATH & COMP. in PRAG’A,
fabricanţi de masine agricole (69) 1-20
se recomanda prin specialităţile loru, renumite prin esecutarea loru forte solida, umbletu usioru, productivitate mare si treeratu curatu a
Masinelom lori âe treeratn fle mana si ci verigi
dela I pana la 8 poteri de cai seu boui atatu locomobile catu si Stabile. Mai in colo fabricarau in marinii diferite si de o con-structiune probata:
Ciururi pentru bucate, taiatore de paie, mori pentru sdrobitu etc. etc.
Catalige ilustrate in limbile patriei, se tramitu gratuita si franco.
Editoru si redactoru respons. G. llaritiu iu Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafft in Sibiiu.