Obaervatormlu ese de doue ori in aeptemana, mercurea ai aambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu întregii 7 fl., pe 6 luni 3 A. 50 cr., dttau la caaa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimiau cu poat’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In 8trainatate pe 1 anu 10 fl. b5u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. a4u 11 franci; — numeri 8inguratici se dau cite cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe acrie adu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare cîlte 7 cr., la adou’a ai a trei’a ckte 6 cr. v. a. ai preate aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile ae potu face iu modulu celu mai uaioru prin assem-naţiunile poatei statului, adresate de a dreptulu la Bed acţiunea Diariului Observatoriulu iu Sibiiu.
Nr. 28.	Sibiiu, 7/19 Aprile 1879.	Anulu II.
Atitudinea nostra fatia cu magiarisarea scoleloru poporali-elementarie!
(Urmare.)
Tîneti-ve bine, voi professori dela institutele pedagogice confessionali! In cate va ore pe septemana aveţi se tornati cu leicuti’a*) in creerii scolariloru cunosciinti'a limbei magiare asia, ca apoi candu va cerceta si controla inspectorulu, bieţii de ei se-lu satisfaca pe deplinu cu respunsurile, incatu se pbta face not’a in catalogu: „Lâttam es helyesnek t a 1 â 11 a ma, adeca ronmnesce: „amu vediutu si amu aflatu in regula“; câ-ci la din contra, o veţi pati reu; inspectorulu nemul-tiamitu va face aretare la ministru, ca professorii din institutele pedagogice confessionali nu simt capabili de a propune studiulu limbei magiare con-formu recerintieloru prescrise in lege, si atunci pacostea e gafa, de orece ministrulu va pretinde categoricu dela autoritatea} scolei confessionale, ca se suplinesca acestu defectu, se’si pună altu pro-fessoru mai aptu, ca-ci la din contra, i va tramite elu unulu, din Ungari’a de susu, seu dela prepa-randi’a de stătu.
Asemenea, bâ inca si mai rigurbsa procedura conţine proiectulu de lege fatia de invetiatorii scole-loru nostre dela sate, pentru-ca acolo inspectorulu va face destule secaturi cu bieţii dăscăli; elu — după instrucţiunile reservate ale ministrului, va pretinde si mai categoricu, câ iuvetiatoriulu care a facutu deja esamenu de cualificatiime si din studiulu limbei magiare, inca se fia in stare a turna totu cu leic’a in capatienele bietiloru baiati gramatic’a magiara asia, câ aceia se si pricepa bine ceea ce a scrisu celebrulu poetu „Y6rdsmartiu, — câ adeca: „minden ember legyen ember ds magyar,“ totu omulu se fia omu si magiaru.
Si câ se se si pota realisâ acest’a, — con-formu asecurarii ministrului — escelenti’a sa va ingrigl a pune in posturile intregitdrie de inspectori individi de aceia, carii se nu pota fi inspiraţi si influiutiati de nici o consideratiune contraria ideei si tendintiei de magiarisare; omeni cu totulu străini, necunoscuţi iu regiunile si societăţile cercului in-spectoralu; era pe unde poporatiunea este mai
*) Cornu de turnatu fluide, lelea, pâlnia, hune mold.), ung. tblcser.
compacta de nemagiari, seu chiaru mestecată, va pune inspectori acuirati din părţile curatu locuite de magiari (torzs magyar), er’ pre cei dejâ actualii aplicaţi in funcţiuni de aceste ii va controlâ cu tota rigorea prin comiţii supremi (perfecţii) comi-tateloru.
Eca mesurile si midiulocele, prin care ministrulu si-a datu parol’a, câ va demonstrâ contra-riulu afirmatiuniloru din memorabil’a adresa a de-putatiunei nostre, adeca câ elu va aretâ, cumca dispusetiunile legei votate sunt esecutabile (kiviheto) si cumca argumentele din adresa sunt nefundate si numai frase gole! Yiitoriulu ne va aretâ si le va pune pe paginele istoriei; stându noi inse in fati’a pericolului amennitiatoriu, a intrării in vietia si aplicării menţionatei legi, după suprimerea si curmarea tuturoru incercarilorii de remedii, ce atitudine aru trebui se luamu acum, celu pucinu fatia de modalitatea esecutarii amintitei legi?
Politic’a siovinista si terorisarea arbitrara dela dualismu incoce, ne-au respiusu de pe tote terenele, in câtu — precum ne persifleza totu ei astadi, — noi romanii abia mai avemu vre-o doi deputaţi in legislatiunea tierii, carii necum se se mai pota grupâ intr'unu clubu câtu de micu, abia isi voru ridicâ vocea in parlamentu cu ocasiuuea desbaterii proiectului, pentru-câ sbirii cei din opositiunea estrema a dietei de siguru ii voru amuţi prin aberatiunile indatinate; inse cu tote acestea, deputaţii noştri romani se’si tina de cea mai santa detorintia a nu lipsi din bancele loru atunci, candu proiectulu de lege cestionatu se va pune la ordinea dilei spre desbatere meritoria.
Ei, deputaţii noştri romani, pucini la numeru câţi sunt, inca de acum aru trebui se se consulte despre o păşire solidara, — abstragăndu dela partid’a carei’a aparţine unulu seu altulu dintre ei, — buna ora după esemplulu sasiloru. Si câ păşirea si atitudinea solidara se fia celu pucinu in-punetoria si de unu efectu mai respectabilii: se incerce unu feliu de angagiamentu reciprocu de consolidare, respective coalitiune seu fusiune cu ceialalti deputaţi nemagiari, spre a paşi unifonnu intr’una si aceeaşi direcţiune, fiiudu cestiunea si asia de una si aceeaşi natura, ce ameninţi a de o potriva interesele de esistentia ale nationalitatiloru nemagiare.
Dar’ la totu casulu, deca acesta solidaritate,
fia din ori-ce consideratiuni, nu ar fi posibila, sau chiaru după opiniunea deputatiloru nostrii romani neconsulta, atunci densii se nu pregete a’si face detorinti’a câ adeverati fii ai unei natiunei amenin-tiate atâtu de cumplitu chiar de câtra acei compatrioţi, carii ori candu se vedu si ei amenintiati de câtra alţii mai poternici si nedrepţi, neloiali, totudeauna simuleza a ne intinde man’a de fratie-tate; carii din esperienti’a funestului intervalu ab-solutisticu de diece ani n’au invetiatu si nu s’au intieleptitu câ se recunbsca, câtu de greu ne dore si ne apasa pe noi absolutismulu loru constitutio-nalu in care ne-au inbelciugatu ei, câ domni de 12 ani incoci. Se le scia viitoriulu!
In fine, la optu dile după ss. pasci, in domi-nec’a Tomei, sinodele eparchiali ale bisericei romane ortodocse din Ungari’a si Transilvani’a, se intrunescu in sessiunea regulata prin Statutulu organicu. Cre-demu câ aceste corporatiuni representative ale in-tregului cleru si poporu romanu ortodocşii, voru intimpinâ si salutâ cu o viua bucuria paşii archierei-loru si consistorialoru, apoi luandu actu er’ numai de justificare pentru istoria si posteritate, in cointie-legere solidara se voru face interpreţii doririloru afundu simtite ale crestinilom fatia de mesurile periculdse, cu cari se amenintia autonomi’a bisericei naţionale.
Mai pre susu de tote voru grigi, câ organele scolastice confessionali se fia la culmea missiunei loru, apte de a priveghiâ si a paralisâ ori-ce in-cercari de fortia si violentia ale organeloru in-spectiunei de stătu, pe care ni le punu in perspectiva dispositiunile legei de magiarisare ! !
(Va urmâ.J
Atentatulu asupra imperatului Russiei.
Deca s’au mai indouitu cineva pana acuma despre starea anormala si esceptionala in care se afla marele imperiu alu Russiei cu cele 80 milione de locuitori ai sei, apoi evenimentele mai recente si cu deosebire, atentatulu comisu in diu’a Sf. Pasci asupra persbnei imperatului Alesandru II este de natura a ’i servi de prob’a cea mai elocenta si a ’i demonstrâ pana la evidenţia, ca Russi’a se afla in prediu’a unei revolutiuni sociale, ale cărei peripeţii
Foisior'a „Observatoriului".
H> o m nislor’a Esop u.
Novela de: Charles D e s 1 y s.
Traducere de : D i m i t r i e Petrescu.
(Urmare.)
—	Bravo pentru discursulu acesta! respunse vi-comtele, pe candu turnâ marquisului. Dara da’mi voia se ’ti spunu o pedagogule, ca scol’a ta pote se fia aceea a placuteloru viciuri, dara nu tocmai aceea a no-bileloru virtuti.
—	Cine scie? reluă Vallombreuse, după ce amu aretatu cum trebue se cădi, voiu sci pote se aratu si cum se te redici.
—	Si pe care scena, scumpe marquise?
—	Nu sciu, vicomte; dar’ am câ si o presimţire, câ unu felu de nerăbdare a acestui rolu, si speru ca vei fi primulu a ine aplaudă.
—	Fia! si candu debutedi ?
—	Catu se va potea mai curendu. Indata ce voiu fi mancatu ultimii mei ludovici.... si vedi prea bine, ca voiu termina iute,., mc grabescu.
—	Cu ajutoriulu lui Esopu.
— Tocmai, vicomte. De aceea i si suntu datoru, ba chiar recunoscâtoru; ve propunu se bemu in saneta-tea lui, domniloru:	In sanetatea lui Esopu!
Chiaru in momentulu candu toti comesenii repetau in coru acestu toastu, Esopu, aparii pe pragu.
II.
Nici -odata acestu mare cocosiatu nu se aratase atâtu de respectuosu, atâtu de demnu, atâtu de adeve-ratu servitorii de curte boieresca.
De si era intendantu, adeca, nu mai era servitoru, inbracamintea sa totuşi mirosea inca a livrea. Purtă unu
mare fracu taiatu aprope câ o haina â la frangaise, o lunga giletca de plisa, pantaloni scurţi si ciorapi de matase, tote de negrulu celu mai frumosu.
Adaogati la tote acestea nisce pantofi cu catarame de argintu, unu guleru cu mici incretîturi, o legătură alba si sub braciu o palana rotunda, pe care o purta ca unu claque.
Inaintâ către tenerulu seu domnu si se plecă inaintea lui atatu de multu, in catu fruntea sa cea plesiuva pe langa care fluturau cativa ultimi peri cărunţi, atinse aprope nivelulu mesei:
—	Domnulu inarquisu m’a chiamatu, dise elu, eata-me cu totulu la ordinele sale.
—	Esope, respunse Yallombreuse, am perdutu asta nopte. îmi trebue bani.
—	Catu? intrebâ betranulu, innabusindu o inper-ceptibila mişcare de dorere.
—	Dvostra domniloru trebue se respundeti .... spuneţi fia-care ce ve datorediu.
Esopu isi luă carnetulu si facil giurulu mesei.
Fiacare comesenu spuse numerulu seu, insocindu-’lu de cate o gluma la adres’a betranului cocosiatu. Cu totii ilu chiamau după porecl’a sa de Esopu.
Densulu, fara a se turbura isi urma drumulu. Candu ajunse langa tenerulu seu domnu, făcu aditiunea si dise :
—	D. Marquisu daloredia trei dieci si septe de mii, cinci sute siese dieci franci.
—	Poţi se mi’i inprumuti Esopu?
—	Indata. Unu gentilomu platesce datoriile sale din jocu in doue dieci si patru de ore; unu Vallombreuse, pe locu. Aveamu tocmai nisce fonduri gafa, se le ducu la banchierulu meu, eata-le.
Deschisese unu portofoliu, din care scose o mulţime de bilete de banca, representandu o suma in adeveru superiora aceleia pe care o cerea marquisulu.
—	Ce Pactolu! strigă acesta; asia dara e adeve-ratu sirmanulu meu Esopu, ca me furi fara mila?
Betranulu facil o prima misîcare de demnitate
lovita.
Toti mesenii se puseră pe rîsu, si mai toti i strigară:
—	Esopu, nu dice nu! Esopu esci convinsu! Esopu ai cumperatu cutare ferma, cutare casa! Esopu negusto-resci in tote lucrurile! Esopu ne jinprumuti tuturoru bani! De aceea nu suntemu superati |pe tine, Esopu banchieru! Esopu Harpagon! Esopu Grandet! Dara marturisesce celu pucinu, ca aceşti bani sunt banii domnului teu, si ca ’lu jefuiesci fara de crutiare, si ca ilu jupoi câ unu lupu flamendu, ca ilu furi tu singuru catu cei mai hoţi intendanti la olalta!
Vallombreuse ilu privea cu o mirare nespusa, cu unu felu de mila comica. Asia ca ilu intrebâ din nou:
—	Dara adeverate se fia tote acestea, bietulu meu Esopu?
Betranulu isi reluase tienut’a sa plecata, privirea sa chiorîsia, surisulu seu satanicu.
Respunse in fine:
—	Ce vreai, domnule marquisu, passiunea e mai tare câ mine. Incepusemu cu domnulu tatalu dvostra, care incepuse se cam stirbesca patrimoniulu Vallombreu-siloru .... si acum cu dta imi e atatu de lesne, in catu nu me pocîu opri de a dâ cu man’a prin sacu, si dieu ! n’o prea scotu gola. S’apoi, candu e vorb’a, acesta e gresial’a dtale. De ce nu te feresci pucinu?
Vallombreuse la rondulu seu se puse pe rîsu si respunse:
—	Nevinovati’a ta me desarmedia ... si totu ti-asiu mai ertâ hoţiile; dar’ rapacitatea ce intrebuin-tiedi la camata, chiar’ cu mine, pe care ar trebui, imi pare, se me cruţi pucinu! Dara bine, multu iti plăcu tie banii Esopu?
Totu asia de linistitu, si de zimbitoru, respunse:
—	Ce vrei domnule marquisu! aceşti domni totu spunu ca cu bani se cumpera totu, ca banulu pote totu, ca banulu este totu. . . Vreau se am si eu bani.
—	Pentru tine?
—	Dâ, domnule marquisu, amu onore se ... .
—	Si inclinandu-se printr’o profunda înclinare, | se pregătea se esa.
112
astadi inca nu este nimenea in stare a le
intrevedea.
Este cunoscuţii, ca din tote statele moderne ale Europei, singuru numai Russi’a este lipsita de unu gubernii representativu si ca Tiarulu este nu numai capulu autocratu alu statului dar’ totu odata si capu alu bisericei naţionale russesci. In Russi’a domneşte inca in form’a sa cea mai primitiva si liiddsa despotismulu feudalu, in aliantia cu o teo-crati’a servila si ignoranta. Poporulu russescu care representa unu mosaicu intregu de diferite seminţii a fostu si este consideratu inca pana in diu’a de astadi, din partea claseloru privilegiate de sclavu alu loru, lipsitu de vointia si de ori ce drepturi, tocmai asia precum erau si celelalte popora ale Europei inainte de revolutiunea cea mare din Franci’a.
Proclamarea drepturiloru omenesci in Americ’a si in Franci’a, precum si revolutiunile prin care au trecutu poporale civilisate ale apusului europânu au trecuta la părere fara ca se fi esercitatu vre-o in-pressiune ori se fi fi lasatu urme in viati’a sociala a poporului russescu. Despotismulu asiaticii alu Tia-riloru a sciutu se isoledie prin mesurile sale tiranice si prin terorismulu seu burocraticu pe poporulu russescu de intregu restulu Europei civilisate, si a-’lu tînea in somnulu letargicii alu sclaviei si in obscuritatea fanatismului religioşii si alu superstitiunei celei mai barbare. Ori ce incercare de emancipare, ori ce aspiratiune de libertate a foştii si este inca pedepsita cu morte si cu deportatiune la Siberi’a, pe acarei câmpii glietiose si in ale cărei mine de plumbu lipsite de radiele sorelui si-au aflaţii mii si mii de fiintie omenesci mormentulu loru lugubru si solitarii.
Dar’ despotismulu totu n’a fostu in stare se inchidia fruntariele imperiului russescu in modu asia de hermeticu, pentru ca se nu strabata si acolo ideile sahatore ale libertăţii si ale civilisatiunei moderne. Pe nesimţite si in contra tuturora me-suriloru asupritore, clasele superiore ale societăţii russesci, adapanduse cu o sete invapaiata din abon-dantele si vivificatorele isvore ale sciintiei si ale civilisatiunei moderne, au dusu cu sine la reintorcere in patrie, luminele secolului in care traimu. Ge-neratiunile presente ale inteligentiei russesci au primitu o educatiune cu totulu europena, asia ca intre ele si poporulu russescu se afla unu abisu forte mare cu privire la gradulu de desvoltare intelectuala.
Dar’ ori catu de mare ar fi acelu abisu totuşi esista o punte de trecere si de comunicatiune intre mass’a poporului si intre clasele inteligente si aceea este: aspiraţi unea la libertate si dorulu de a se emancipa din lantiurile despotismului. Instinctulu si bunulu simtiu alu poporului russescu i dictedia a face causa comuna cu
Toţi mesenii strigară in acelasiu moinentu:
—	Esopu are vicii ascunse! . . . Esopu vrea se ne stropesca la rodulu seu cu propriile nostre trasuri!... Esopu e inamoratu! .... Esopu vrea se se insore! . . . Esopu vrea se ia de socie pe mam’a Grigogne câ se prasesca nisce mari polichinelli!
Indiferentu la tote aceste sarcasme, sinnanulu cocosiatu intorcea spatele.
Unulu zări esindu din posunarele hainei lui ceva infasiuratu intr’o chartia de matase.
A apuca acelu obiectu, a’i rupe invelitorea, fii lucru de unu minutu.
O papusia aparii la vederea meseniloru.
Si cu totii se grăbiră a striga:
—	Esopu e tata de familie! . Esopu are unu puiu femeninu! ... o tenera guanasie! . . O mica chimpandia! ... O dragutia macagua! . . . Trebue se fia sluta si cocosiata câ tatalu seu ... si in peptu si in spate! Ura! ura pentru domnisior’a Quasimodo! domni-sior’a Esopu for ever.
Deja betranulu se îndreptase. Cocosra sa aprope perise. Cu o forte mare si forte adeverata demnitate in atitudine, in privire, in voce, elu respunse.
—	Dâ domniloru, am o fiica ... si pentru densa vreau se fiu bogatu . . . Dâ, dâ, pentru fiic’a mea!
Erâ superbu in acestu moinentu, superbu câ Tri-boulet din Regele isi petrece. Dara nebunatic’a tinerime care nu’i dâ pace, nu fii de locu misîcata. Acesta etate e fara mila!
Dejâ din tote părţile se redicâ o noua ecsplosiune de batjocuri, de iiuete si risete.
Din fericire, Vallombreuse, la rondulu seu, lua lucrulu in seriosu.
—	Destulu, domniloru, inii aducu acum aminte ca sunt nasiulu d-siorei Esopu. Respectu finei mele! Se i se inapoiedie papusi’a .... tatalu ei se se retraga in pace .... era noi se trecemu la champanie.
Vallombreuse fii ascultatu. Betranulu se potii furisiâ, nu fara a fi disu tenerului seu domnu, cu senti-mentulu unei profunde recunoscintie:
—	Multiumescu, domnule marquisu! iti multiu-mescu . . . mai cu sema pentru dens’a! (Va urmă.)
O B S E R V ATORIUL U.
conspiratorii revoluţionari, presimtindu ca ei i voiescu binele lui. Asia a fostu in totudeauna si asia va fi si de aci ’nainte. Nici unu poporu, fia elu ori catu de remasu inapoi in civilisatiune, nu isi va iubi pe asupritorii sei, ci va lupta si va urma acelora carii voru aspira si se voru sacrifică pentru emanciparea lui.
Precum vedemu, nici poporulu russescu nu face esceptiuue dela acesta regula. Elu astadi face causa comuna cu nihilistii, carii după ce au studiatu istori’a revolutiuniloru, se prepara si sunt gafa a incepe lupt’a, decişi fiindu a isi urma scopulu loru finalu cu tote consecintiele sale..
Revoluţionarii russesci au avutu destula lealitate câ in mai multe renduri se isi esprime dorin-tiele loru si se cera inplinirea acelora, care nu este alta, de catu darea unei constitutiuni. Despotismulu inse, crediendu-se atotu-poternicu, au descon-sideratu acele pretensiuni legitime ale poporului russescu si astadi ilu vedemu decisu a isi apară cu ori ce pretiu privilegiele si prerogativele sale. Res-belulu este declaratu. Pe de oparte despotismulu cesaro-papisticu, era pe de alfa intregu poporulu russescu, care nu astdpta decatu momentulu propice, pentru câ se scape si se pedepsdsca pe asupritorii sei seculari.
Atentatele comise asupra instrumentelor!! des potismului russescu si a creatureloru sale, precum si atentatulu comisu asupra personei inviolabile si sacre a Tiarului nu sunt decatu numai fulgerele care prevestescu eruptiunea vulcanului clocotindu. Asia s’au inceputu tote revolutiunile din lume si asia se incepe si marea revolutiune russesca, care este in ajunu de a erupe, deca despotismulu nu se va decide cu o ora mai inainte se asculte si se se supună vointiei poporului desteptatu.
Ar fi forte la tempu si consultu, câ tote gu-bernele despotice si tiranice care mai esista inca si afara de Russi’a, se-si traga bine sem’a pana mai este tempu, pentru câ se nu o patiesca asemenea, seu inca si mai reu câ celu turcescu si celu russescu.	Cam ilu.
Revista politica.
Sibiiu, ÎS Aprilie st. n. 1879.
Capital’a imperiului austro-ungaru, frumos’a si eternu vesel’a Vien’a. se pregatesce a serba diu’a de 24 Aprilie, adeca diu’a aniversarii căsătoriei de argintu a M. M. Loru imperatulu si imperates’a. Acea serbatore de unu caracteru cu totulu dinasticii, promite a fi catu se pote de maretia si strălucită. Din tote provinciele monarchiei se voru duce de-putatiuni felicitatore la Vien’a, pentru câ se depună in man’a monarchului adrese omagiale. Serbatorea se va incepe prin sântirea frumdsei biserici votive, care s’au edificaţii in memori’a si in semnu de recunoscintia pentru fericit’a scapare a Maiestatii Sale din atentatulu care a fostu facutu asupr’a personei sale in diu’a de 18 Februariu 1853 de catra ungurulu Joanu Libenyi.
Indata ce s’a facutu cunoscuţii atentatulu co-misu in diu’a Sf. Rasei asupra imperatului Russiei, de câtra unu functionariu din miuisteriulu de finantie anume Solowjef, toti suveranii, presiedintii republi-celoru francesa si americana, pana si sultanulu se grăbiră a tramite telegrame de felicitare la St. Petersburg. La Parisu se respandise scirea, ca in capital’a Russiei ar fi eclatatu revolutiunea, dar’ pana acuma acesta scire nu s’au adeveritu, ba telegramele oficiose russesci ne spunu, ca imperatulu Alecsandru, pucine ore după comiterea atentatului au esitu la preamblare singura, fara de nici o suita si s’au aretatu poporului.
Imperatulu Russiei este superstitiosu si sufere de o profunda melancolia, care si pana acuma a fostu esploatata in modulu celu mai neconscientiosu de catra consiliarii sei. Acuma in urm’a celoru intemplate se aştepta, câ reactiunea si camaril’a privilegiata si feudala se consiliedie pe imperatulu a luâ mesurile cele mai tiranice si terorisatdre in contra liberalismului si a propagatoriloru lui. Daca Tiarulu va dâ ascultare acelora consiliari, apoi prin acele inesuri, elu nu numai ca nu va fi in stare se inpedece misîcarea si agitaţiunea dejâ pornita, ci mai multu inca o va provocă. Urmarea va fi, ca intregu poporulu russescu va conspiră in contra despotismului autocratu si nu se va linişti, pana candu nu ilu va nimici.
Nu incape nici o indoiala, ca situatiunea interna a imperiului russescu va influintiâ si asupra politicei sale esterne. Lumea din ce in ce au inceputu a se convinge ca Russi’a nu este atatu de poternica si de inspaimentatore precum se credea, si ca colosulu nordicu are pecidre de lutu. Va
depinde deci dela politic’a ce o voru urmă celelalte state europene, pentru câ cestiunea pendinta a Orientului se fia deslegata, nu in favorulu interese-loru esclusivu panslavistice, precum voieşte principele Gortciacof, ci in acelea ale Europei civilisate.
Monitorulu României publica decretulu prin care se ficsedia dilele pentru alegerile viitdre:
Colegiurile electorale pentru alegerea deputati-loru si senatoriloru noualoru Adunări sunt convocate in ordinea si la termenile de mai la vale:
Pentru deputaţi:
Colegiulu I, in diu’a de 3 Maiu st. v.
n	H,	v	n	n	®	»
„	IU,	»	n	n	^	r>
TV	9
n	n „	° r>
In dilele 27 si 28 Aprilie se voru alege delegaţii colegiului IV, conformii art. 48 din legea electorala.
Pentru senatori:
Colegiurile I, in diu’a de 11 Maiu st. v.
n	II,	„	n	n	1 ^	,,
Colegiurile universitatiloru din Bucuresci si Jasi voru alege in diu’a de 15 Maiu.
Delegatulu gubernului romanu in comissiunea medicala internaţionala pentru epidemi’a din Russi’a Dr. Z. Petrescu, a tramisu din Astrahanu gubernului romanu urmatorea telegrama d. dato: 4 Aprilie a. c.
„Terminandu cercetările epidemiologice, toti delegaţii voru avea o conferintia Dumineca, pentru a se pronunţia asupra originei pestei din Wetlianca. — Luni me intorcu la Bucuresci.K
Transilvani’a.
— Sibiiu, 6/18 Aprile. In nenumeratele lupte grele pentru esistentia, locuitorii acestei comune cetatiene si ai comuneloru invecinate petrecura ser-batorile in buna stare si in linişte sufletesca multu mai mare decatu in anulu trecutu, pre candu după trei ani sterpi, poporatiuuea rurale necum se cugete la „colaci si oua roşii “, nu avea nici macara mămăligă gola de ajunsu, era comerciulu pe la orasie amorţise cu totulu. Estimpu locuitorii daca nu au bani, incai au ce mancă. Dara daca sunt bucate si alte victualii de ajunsu, atunci mai cerculedia si bani. Se cunoscea aedsta in vinerea pascîloru câ dio’a tergului de septemana, in care veniseră atâti ter-goveti, câţi in a. tr. n’au fostu nici la cele de tiera. Erâ si bisericele cercetate multu mai bine de catu in ani de şarada, câ-ci anume poporulu nostru romanescu din acestea tînuturi indata-ce se simte cu vreo doi banisiori in punga, merge la biserica, era candu nu are, ii vene greu se merga si se nu pota dâ nici la lipsele bisericei, nici pentru sufletele celoru repausati, nici la sărăci.
Despre starea semenaturiloru avemu din niai multe parti ale tierei sciri forte bune pentru classele consuinatorie, dara camu neplăcute pentru cele agri-cultdne; câ-ci adeca semenaturile de tomna au er-natu prea bine, era in unele regiuni au crescutu asia de multu si dese, in catu proprietarii de oi le mana preste ele, câ pascendu-le cevasi, se mai in-tardie in crescere, câ se nu cadia la pamentu pre candu se ingreuna spicele si dau ploi mari cu venturi. Numai din coniitatulu Salagiului ni se scrie dela unu locu, câ apele exundate au facutu si pe acolo in unele hotara stricatiune mare. Din 11 piatie transilvane comparaudu pretiurile avute in septeman’a patiniiloru, aflamu intre altele, câ hectolitr’a (70 cupe de ardealu) de grâu curatu nicairi nu a fostu mai scumpa câ 7 fl. 50 cri, de ex. câ in Secuime (Giurgiu St. Nicdra), dara pe la Clusiu, Desiu, Reginu numai 4.20 până la 4.65; secar’a se vendii totu numai in Secuime cu câte 4 fi., era in alte parti cu 3.40 până 3.50; papu-sîoiulu candu a fostu mai scumpu s’a datu cu 4 fl. dara la Clusiu si Reginu numai cu 2.10, in Sibiiu camu cu 3 fl.; ovesulu pe unde e mai scumpu, se platesce cu 2 fl. 30 cr., pe airea cu 1.50—2 fl.
In dio’a de pasci ne plouâ pucinu; de atunci avemu venturi tari, mai alesu de amiedi spre sera, era preste di dete câte o căldură, cum nu prea este usitata in Aprile, cunoscuţii de schimbatiosu si ploiosu. Vegetatiunea inaintedia minunatu, numai de bruma de amu remanea aparati.
In serbatori Escel. sa domnulu archiepiscopu si mitropolitu Mirouu Romanu lu binevoi a intruni câ totu-deauna la dile mari, la mesa câte unu numeru frumosu de dspeti din classele alese ale societatiei nostre. In cursulu septemanei incepura a veni successive din deputaţii aleşi pe câte 3 ani la sinodulu archiuiecesanu, care se va deschide in duminec’a Tomei.
OBSERVATORIULU.
113
— (Denumire.) In loculu binemeritatului Bielz, care din caus’a perdurei vederiloru a tuersu in pensiune, pentru comitatulu Sibiiului fu denumitu inspectoru reg. de scole E m i 1 u T r a u s c h e n f e 1 s, alu patrulea frate, de origine brasiovenu, dintr’o familia patriciana.
Gorespondentie particularie ale „Observatoriului“.
— Din comitatulu M a r m a t i e i (M a r a-murasiu.) Suntemu intrebati, ca după tragi-comedi’a jocata in acea parte a diecesei gherlene, in urmarea caletoriei archipastoriloru sufletesci intre-prinse la Vien’a, ce se va fi mai intemplatu cu cei 60 mii de romani din comitatulu Marmatiei, vecinu cu Bucovin’a si cu Transilvani’a. Este forte frumosu dela romani, câ pana si de pre la Cernăuţi si Sucev’a se interessedia de sortea confrati-loru vecini.
In diet’a Transilvaniei dintre anii 1863—5 pusu fiindu la ordinea dilei si proiectulu de lege pentru impartirea politica a tierei după natio-nalitati genetice, sasii nostrii s’au certatu septemani intregi cu romanii numai pentru vreo doue sate sasesci, rătăcite si cu totulu isolate de corpulu loru naţionale, anume in districtulu Faga-rasiului si pe airea. Cu acea tînuta a loru sasii au datu atunci, câ si la alte ocasiuni nenumerate din trecutu, exemplu stralucitu, cum trebue se’si iubesca cineva naţiunea, cum se’si apere sângele, existenti’a homogena si onorea sa naţionale, era celoru nici caldi nici reci, si toturoru renegatiloru le-au datu lectiuuea meritata. „Nu vomu suferi a se valachisa unu singurii sasu, precum nu ceremu nici se se germanisedie unu singuru ronianu; corciturile prea multe si bastardii naţionali infecta si corrumpu tute calitatile bune ale unei naţiuni, era cele rele se multiescu prin trensii." Acesta era limbagiulu de atunci alu sasiloru, limbagiu scosu din esperienti’a secoliloru.
Trei corespondentie lungi, pe care le mai aveinu dela 13/1 Martiu incoce, se potu reduce in essenti'a loru la urmatoriele ;
Pre candu dn. viceprefectu (vicecomite) Mihalca si subprefectii (szolgabiro) colporta prin tote comunele romanesci petitiunea, prin care se cerea introducerea obligata a limbei niagiare in cele mai multe comune romanesci, abia câţiva preoţi sciâ ceva despre paşii archiereiloru făcuţi contra despotismului de limba, si nu sciâ nimeni nimicu de ceea ce n u vrea in acesta cestiune immens’a maioritate a natiunei romanesci. După câteva dile atlandu de modulu cumu au fostu păcăliţi si aduşi in opositiune flagranta si scanda-losa cu arcliiereii si cu consistoriele, cei mai mulţi au siintitu mustrare de consciintia si ruşine pentru nespus’a usioratate de minte cu care au lucratu; au crediutu inse câ era prea tardiu de a’si mai retrage subscriptiunile. Singuru in comun’a Văleni s’au scolatu toti fruntaşii cu dn. parochu Basiliu Onitiu in frunte si intr’o petitiune adressata comitelui supremii Lonyay de dato 10 Martiu au declaratu, câ pe langa ce petitiunea prin care se cerea limb’a magiara, a fostu subscrisa numai de o minoritate, care si ea se vede insie-lata prin esplicatiunile intortocate ce li s’au facutu cu ocasiunea subscriptiunei, asia ei toti le retragu si roga pe prefecţii, ca se nu le inaintedie la monarchu. Aceiaşi poporeni inse, temenclu-se cum se pare, cu totu dreptulu, câ, dn. Lonyay nu va fi asia de naivu, ca se le faca pe voia, in 4/16 Martiu au subscrisu una suplica de a dreptulu câtra imperatulu, fora se cugete, câ si acesta va avea aceeaşi sorte, si câ intre inpregiurarile actuali primele loru subscriptiuni, prin care cerea limb’a magiara, ei câ romani, sunt considerate mai multu decâtu unu buldiu mare de auru. Daca Maramura-sianii simtu in adeveru caintia sincera si profunda pentru marea secătură ce au facutu, pentru palm’a ce au eu-tediatu ei a trage archiereiloru si consistorieloru, atunci calea caintiei le stâ deschisa numai câtra ordinariatulu loru dela Gherl’a si câtra mitropolitulu loru dela Blasiu; la acelea doue locuri sunt ei toti datori a cere ertare in genunchi, cu manile incrucite asupra peptului, pentru lovitur’a ce au datu ei bisericei proprie si auctori-tatiloru eclesiastice, facendu totuodata rusîne si natiunei romanesci.
După una corespondentia din 3 Aprile, contra locuitoriloru din Văleni s’a pornitu investigatiune din caus’a petitiunei si protestului loru; cu alte cuvente, dreptulu de petitiune recunoscuţii câ unulu din drepturile fundamentali, chiaru si in T urci ’a, locuitoriloru din comitatulu Marmatiei li se disputa prin pressiuue oficiale. Daca acelu comitatu ar mai face câ odiniora, parte din marele principatu alu Transilvaniei, atunci totu ne-amu mai esplica procedur’a acesta, din poterea manei libere, date de câtra diet’a Ungariei organeloru gubernementali asupra nostra, câ se ne tractedie după instrucţiuni speciali si esceptionali. Asia inse nu pricepemu, cum in comitatulu Marmatiei romanii si preoţii loru sunt chiaru provocaţi a subscrie peti-tiuni si suplice contra episcopului si consistoriului, in cause scolastice si eclesiastice, era contra solgabirailoru nu le este permisu a se plânge.
Modest’a nostra rogare câtra preasantitii archierei ar ti, câ se intrebe la locurile politice mai inalte, daca fiii sufletesci ai loru mai potu face usu de dreptulu petitiunei sau nu. Se intrebe cu atâtu mai virtosu, cu
câtu preass. loru sciu bine, ca dela 6/18 Februariu incoce s’au afiatu destui omeni, anume si publicişti in-pertinenti, cari au cutediatu se denege chiaru si Mitro-politiloru, episcopiloru, consiliariloru actuali intimi, dreptulu de petitiune; cu alte cuvente: acei terroristi voru se sugrume din romani ori-ce urme de libertate, nu numai naţionale, ci si individuale.
— Din comitatulu Satmaru. Se asteptâ si din acelu comitatu sciri mai exacte decâtu s’au vedîutu până acum in press’a romanâsca despre starea de acolo a românismului; tocma inse intru aşteptarea unoru informatiuni demne de tota atenţiunea, noi ne-amu feritu până acum pre câtu s’a potutu, de publicarea unoru sciri fragmentarie, din care se nu’ti poţi formâ o idea chiara. Atâta remane adeveru cunoscutu de 35 de ani, câ roma-nismulu in acelea regiuni este forte periclitatu. Din corespondentiele parochiloru repausati Moise S. Noacu si Ioanu Munteanu dintre anii 1842 et 1848 este bine cunoscutu, câ in unele comune romanesci inca pe atunci se tînea predice ungureşti de câtra preoţi romanesci si ruteni, crescuţi in scole străine, in câtu nu’si mai cunoscea, decâtu forte reu, limb’a materna; prin urmare nu prea avemu se ne miramu de ceea ce vedemu in timpulu de facia. Unu exemplu triştii si rusînatorlu de successiv’a desnationalisare ni se dâ chiaru din orasiulu Satmaru iu urmatori’a corespondentia din 10 Aprile st. n.
In unulu din urii mai de aprope ai „Observatoriu-lui“ si-a luatu cine-va ostenel’a de a scrie ceva despre lucrurile si starea romaniloru din Satu-mare. Eu credu câ atâtu Dv. câtu si onor. publicu cetitoriu romanu a observaţii cu dorere, câ din acesta provincia romana forte arare-ori se stracura in publicitate câte o scire, sau de se si intempla asia ceva, lucrulu nu e in favorea causei naţionale romane; din contra, corespondenţii sunt siliţi a constatâ unele fapte triste, simptome ale unei strica-tiuni ce rode la trupin'a vietiei nostre natiunali. Asia a fostu si fapt’a inregistrata in numerulu amentitu.
Pentru câ publiculu romanu se fia in câtu-va orien-tatu despre vieti’a si activitatea romaniloru Satu-mareni, voiu descrie câte ceva in acesta epistola, incependu după natur’a lucrului, dela căpetenia, dela centru.
E dreptu câ numai per abusum se pote numi centrulu romaniloru din provinci'a acesta, totuşi consi-derandu câ inimicii si-au datu tota silinti’a câ se des-natiunalisedie pe romanii din orasiulu Satu-marelui, câ asia din acestu recipiente principale veninulu se se derive in giuru, starea lucruriloru de aci din locu, merita speciale consideratiune.
Rellectandu antaiu la tempulu celu mai de aprope trecutu, damu de urmatorele fapte:
Romanii au ocupatu partea orasiului Satu-maru proprie numita asia. Aci au formatu ei una comunitate beseri-cesca romana. Erau intre ei omeni de influintia mare si forte avuţi, precum unu Sîmleuanu, Petru Popu s. a., ale caroru nume se amentescu si astadi cu totu respec-tulu. Numele unoru familii străvechi in Satu-mare, precum: Radu, Groza, Anca, Marcu, Giroltanu, Popu, Muresianu, Lazaranu s. a. dovedescu in destulu romanitatea originale a acestei communitati. In beserica nu era vorb’a de predica magiara, nice in scol'a confessio-nala romana de „hazâdnak rendiiletleniil,“ câ imnu na-tionalu.
După unire, parochi’a acesta cu alte 95 din Cottulu Marmatiei si alu Satu-marelui s’a incorporatu in dieces’a rusesca dela Muncaciu (Munkâcs) si asia a inceputu a se introduce pe incetulu lirab’a slavona in beserica, antaiu prin unii cantori veniţi din Ungvaru, cari nu sciau romanesce. Acestu abusu s’a legitimatu mai tardiu prin usu ne ’ntreruptu, cu atâtu mai vertosu, câ romanii au inceputu a se mesteca cu unele familii russesci din suburbiulu russescu, numitu Nemethi. si asia de dragulu cuscriei si alu cumetriei au suferiitu bucurosu limb’a slavona pe langa cea romana in beserica.
Caracterulu besericei insa s’a conservatu puru ro-manescu in tota privinti’a, până ce pe la a. 1840 s’a tra-misu romaniloru de parochu unu rutenu in person’a dlui Gulovici, care au pastoritu acesta turma nefericita douedieci de ani. Elu ne sciindu romanesce, era popo-rulu nepricependu russesce, a inceputu se tiie predice in limb’a unguresca; in scola, in adunari, in affacerile private, in tote relatinnile sale cu poporulu vorbiâ totu numai unguresce, si batjocoria pre bieţii romani ca sunt asia de prosti, de nu mai vorbescu alta limba, de-catu cea romanesca. Asia facundu-se catedr’a beseri-cesca si scol’a romana areopagulu niagiarisarei, era in vieti’a civile fiindu necurmatu in coutactu cu ungurii calviniani, usioru se pote pricepe, câ romanii pe incetulu sau unguritu intru atâta, câtu astadi sunt si de aceia, cari nu mai vorbescu limb’a loru romana, era cu limb’a si-au pierdutu si sentiementele romanesci.
După atâta nuoru a urmatu si pucinelu seninu.
Inaintatu fiindu parochulu rutenu de canonicu la Gherla, ’ia urmatu in 1859-60, fericitulu in domnulu Petru Branu. Elu era contrastulu intrupatu alu predecessorelui seu, adeca: omu cu sciintia si cu zelu pentru caus’a naţionala romana Ajutandu’lu si impre-giuratile tempului de atunci, elu s’a luptatu resolutu pentru caus’a romana, si a reportatu unu succesu stralucitu , precum apriatu se vede din corespondentiele scrise pe acele tempuri din Satu-mare. Parochi’a romana si-a revindicatu dreptulu seu. Inse dorere, nu multu tempu a serbatoritu dreptulu triumfului reportatu. Ridicandu hidr’a magiarismului cu noue arme si puteri capulu seu, n’a potutu lasâ in pace nice pre Romanii
Satu-mareni. Omenii rei, lipsiţi de onore si conscientia, au sumutiatu o parte a poporatiunei, in contra parochului seu legitimii si le-a succesu a’lu departâ si a’lu lipsi de parochi’a sa. Si asia Branu cadiu victim’a sentiemente-loru sale romanesci. Caus’a acesta trista s’a ventilatu atunci prin diuariele romane, si din acele se vede chiaru atâtu slăbiciunea gubernului diecesanu, câtu si marsiavi’a intrigantiloru.
In alta corespondentia ne vomu apropia de presente.
Romanu.
Conversatiuni istorice.
(Urmare si fine.)
Partea III. Sect. I. Incorporarea Banatului la Ungari’a sub Mari’a Teresi’a; introducerea iobagiei in tiera; colonisarea Banatului cu Şerbi, Muntenegrini, Bulgari si mai in urma cu Nemţi, Individualitatea poporului romanu.
Sect. II: Mişcarea, viati’a si lupt’a pentru esistentia a romaniloru banatieni in totu decursulu secolului alu XVIII. Epoc’a lui Iosifu II. Regimulu germanu in Banatulu deslipitu de Ungari’a. Naţionalitatea, biseric’a, scol’a si starea economica a romaniloru. Mişcarea ro-maniloru transilvăneni din 1784 resimţita in Banatu.
Sect. III. Starea tierii Banatului preste totu, si a poporului romanu in parte, in respectulu politicu, culturale, si economicu in urm’a rescolei din 1784 si până la Leopoldu alu II. Epoc’a lui Stratimirovici; congresulu serbescu dela Timisiora — 1791. Declara-torium Illirieum. Nouele plantatiuni serbe, germane si magyare in Banatu. Activitatea lui Jorgoviciu, Ci chin delu si alţii.
Sect. IV. Luptele romaniloru banatieni la inceputulu secolului alu XIX si până la 1848, pe terenulu culturalu si bisericescu. Activitatea lui Nicoara, Bojinca, Murgu, Diaconovici, Tomici etc.
Sect. V, Revolutiunea din 1848. Viati’a si mişcarea romaniloru din acestu timpu, adunarea din Lugosiu 1/13 Maiu. Terrorismulu maghiaru asupra poporului romanu. Desfacerea Banatului de Ungari’a si a bisericei romane de ierarchi’a serbesca, proclamata in acea adunare din Lugosiu.
Sect. VI. Banatulu Temisianu sub absolutismulu Austriei desfacutu de Ungari’a dela 1849 si pana la 1859. Tier’a divisata in Woivodina si Banatulu Temi-siorei. — Regimentulu lui Schwarzenberg, Bach, Schmerling. Abolitiunea constitutiunei din 1851 (după cererea Russiei). Activitatea deputatiloru romani din Banatu pe langa guvernulu din Vien’a. Meyerhoffer si Cor o ni ni. Lupt’a pentru Independenti’a bisericei si scolei romane. Crearea episcopiei greco-unite din Lugosiu.
Sect. VIL Epoc’a dela anulu 1860 până la 1867. si 1868. Provisoriulu. Constitutiunea din 20 Octomv. 1860 si 26Febr. 1861. Consultarea populatiunei romane si serbe din Banatu in cestiunea reincorporarii Banatului la Ungari’a. Lupt’a romaniloru contra incordariloru si intrigeloru magiare. Deceptiunea poporului romanu.
Sect. VIII. Epoc’a dela 1867 — 68 până la 1876. Dualismulu lui Beust si Deak. Despărţirea bisericei de ierarchi’a serbesca. Reinfiintiarea Mitropoliei si a episcopieloru romane gr. or. in Banatu, Transilvani’a si Ungari’a. — Statutulu bisericescu. Legea nationalitati-loru. încordări de maghiarisare. Acţiunea, viati’a si misîcarea naţionala pe terenulu politicu, culturale si bisericescu in Banatu. Inpilarile magiariloru domnitori. Decadenti’a morala si desastrele economice in tote tierile Ungariei.
Conversatiuni asupra traducerei cartiloru nostre bisericesci.
Până se ajungemu a da lectoriloru nostrii unele consideratiuni scrise asupra literaturei nostre bisericesci din punctu-de vedere mai inaltu, ne marginimu astadata a reproduce aci câteva specimini de traductiuni mai noue din cărţile sacre.
Sinodulu bisericei autocephale romane a decisu estimpu, precum sciinu, a se traduce din nou tote cărţile bisericesci intr’o limba mai curata si mai neteda. In-tr’aceea se făcuseră camu de 45 de ani incoce prin clerici si mireni, câteva incercari de traduceri noue, precum vomu vedea mai tardiu. Canoniculu Teodoru Popu dela Blasiu tradusese psaltirea intre anii 1830 până 1833 după textulu originale evreescu, ajutatu si de traductiunea germana a evreului Mendelsohn. Totu pe atunci se facea alte incercari la Iaşi, sub conducerea neuitatului mitropolitu Veniaminu Costache. Dintre mireni a fostu pre câtu scimu noi, Ioanu Eliadu celu de antaiu, carele câ bunu hellenistu, fostu odeniora disci-polu alu renumitiloru dăscăli greceşti, Ducas, Vardallah s. a. dela liceulu din Bucureşti, s’a incumatatu se traducă celu pucinu Pentateuculu după cei 70 din Ale-xandri’a, dupace conferise multu in acesta materia si cu mitropolitulu grecescu din insul’a Chio, unde petrecuse Eliadu in exiliu. Asia noi incepeniu probele de traductiuni din cartea cea mai vechia a lumei, si inca asia, câ pre câtu ne permitte starea tipografiiloru de acilea, le vomu da cu tote singularităţile gramaticali, ortho-graphice si cu atâtu mai virtosu stilistice ale traduca-toriloru; remane apoi la lectori, câ se faca studiu com-parativu intre acestea si intre alte traductiuni mai vechi si mai noue.
CAPU I.
1.	In inceputu creo Domnedeu cerulu şi terr’a.
2.	Iar terr’a era nevedută si informă, si intunerec’ preste abysu, şi spiritul lui Dumnedeu se purtă pe.te ape.
3. Si disse Dumnedeu: fiâ lumină — şi fii lumină.
114
4.	Si vedu Domnedeu lumin’a quo bună (eră), şi desparţi Dumnedeu dintre lumină şi dintre intunerec.
5.	Si chiemo Dumnedeu lumin’a diă şi intunerecul nopte; şi se făcu seră, şi se făcu dimineţă. — Die una.
6.	Si (lisse Dumnedeu: fia firmament (Tăriă) in midlocul apelor, şi despartă apele dintre ape, si asia se făcu.
7.	Făcu dar Dumnedeu firmamentul, si despărţi Dumnedeu dintre apele que erau subt firmament şi dintre apele que erau d’assupra firmamentului; si aşa se făcu.
8.	Si chiemo Dumnedeu firmamentul, ceru, si vedu Dumnedeu quo bun (eră). Si se făcu seră, şi se făcu diminetiă. — Dioa adoa.
9.	Disse iar Dumnedeu: adune-se apele quele de sub ceru intr’o congregaţio una, şi arate-se uscatulu; si aşa se făcu: si se adunară apele quelle de subt ceru in congregaţiile lor, şi apparii uscatul.
10.	Chiemo Dumnedeu attunci uscatul, pământ; iar systemele apelor, le numi Mări; şi vedu Dumnedeu quo bine (eră).
11.	Mai disse Dumnedeu: germine pământul erbă verde semenătore de semenţă dupo genere şi asseme-nare, şi lemn fructifer făcător de fructe, a quăruia semenţă în sine (să fiă) dupo genere şi assemeuare assupra pământului; şi aşă se făcu.
12.	Si produsse pământul erbă verde semenătore de sămânţă dupo genere (şi dupo assemeuare) si lemnu fructifer făcător de fructe, a quăruia semânţă (eră) intr’ ânsul dupo genere assupra pământului; şi vedu Dumnedeu quo bine (eră).
13.	Si se făcfi seră, şi se facil diminetiă. — Dioa a treia.
14.	Disse iar Dumnedeu: fiă luminători în firmamentul cerului spre luminarea terrei (si dominarea dillei şi nopţii), şi spre a desparţi dintre dl şi dintre nopte, şi fiă drept semne şi la timpi, şi la dile şi la anni.
15.	Si fiă spre luminare în firmamentul cerului, qua se lumine assupra terrei; şi aşa se făcu.
10.	Si făcu Dumnedeu doi luminători mari; pe luminatorul quel mare in capul dillei, si pe luminatorul mai micul aquestuia in capul nopţii, precum şi stellele.
17.	Si îi pusse Dumnedeu în midlocul firmamentului cerului, spre a lumină asupra terrei.
18.	Si a fi în capul dillei şi nopţii, şi a despart! dintre lumină şi dintre intunerecu; şi vedu Dumnedeu quo bine (eră).
19.	Si se făcu seră, şi se făcu dimineţă. — Dioa a patra
20.	Disse iar Dumnedeu: producă apele reptile de sulflete vieţuitore; si passeri svolătore assupra pământului in firmamentul cerului; şi aşă se făcti.
21.	Si cred Dumnedeu cetii quei mari si ori-que sufflare de animale tîrrîtore que produssero apele dupo generii lor, şi ori que passere aripată dupo genere; şi vădii Dumnedeu quo bune (eră).
22.	Si le binecuvânto Dumnedeu clicându: cresceti şi vă immulţiţi şi împleţi apele în Mări; şi passerile immulţiască-se assupra pământului.
23. Si se făcu seră, şi se făcu diminetiă. — Dioa a cincia.
24. Disse Dumnedeu ero: producă pământul sufflet vieţuitor dupo genere, patrupede, şi tîrrîtore, şî fere alle pământului dupo genere; şi aşa se făcu.
25.	Si făcu Dumnedeu ferele pământului dupo genere, şi vitele dupo genere, şi tote tîrrîtorele pământului dupo generele lor; şi vădii Domnedeu quo bune (eră).
26.	Disse apoi Dumnedeu: se facem omu dupo imaginea nostră şi dupo assemeuare; şi fia domni pes-cilor mării, şi passerilor cerului, şi vitelor tote şi terrei intrege, şi tuturor reptililor que se tîrrescu assupra pământului.
27.	Si creo Dumnedeu pe omu; — dupo imaginea lui Dumnedeu făcu pe dânsul, mascule-si-femine îi creo pe dânşii.
28.	Si binecuvânto pe dânşii Dumnedeu, dicând: cresceti şi ve inmulţiţi şi împleţi pământulu, şi îl dominaţi, şi fiţi în capul pescilor mării, passerilor cerului, şi tutulor vitelor, şi terrei intrege, şi tutulor reptililor que se tîrrescu assupra pământului.
29.	Si (lisse Dumnedeu: eccă dideiu voe totă erb’a sporitore que îşi revarsă semânţa assupra pământului, şi tot lemnul que are în sine fructu de semenţă sporitore: fiă voă în demâncare.
30.	Si la tote ferele pământului, şi la passerile tote alle cerului, şi la totă tîrrîtorea que se mişcă asrupra pământului, que are in sine sulflare de vietiă — totă erb’a verde (fiă) spre nutriment. Si aşa se făcu.
31.	Si vedu Dumnedeu tote quâte a făcut; —
şi eccă bune forte (era). Si se făcu sera şi se făcu dimineţă. — Dioa a şesea.	(Va urmâ).
Sciri diverse.
— (O ilustra tiu ne a stare i nostre materiale.) Cetimu in „Szabadsăg": In Siri’a (comitatulu Aradului) s’au vendutu prin licitare judecatoresca o curte si o viîa, pentru cari unu creditoriu din Aradu in-prumutase 400 fi. v. a., cu 4 fi. 90 cr. v. a. di patru fi. 90 cr. v. a. In faci’a locului de licitare — in cancelari’a notariale — erau vreo 20 de inşi presenti, intre aceştia si adjunctulu notariului, carele din gluma dede pentru curte mai multu cu 10 cr. decătu ceialalti, adeca70cr.; inse ce surprindere, candu prin „niminea mai multu? a treia-orau, trecu pentru 70 cr. curtea in proprietatea lui. Chiaru asia s’au intemplatu si cu viî’a de 1130°[7]; acesta pentru 4 fi. 20 cr. inca trecu in proprietatea altuia. Acestea in adeveru sunt nisce relatiuni triste.
________ OBSERVA T O RJ U L U. ______________________
—	(Tablouri naţionale). Domnii Gr. Luis, librariu si F. A. Lachmann, oficieru c. r. si corespondentu militariu, au intreprinsu reproducerea aceloru tablouri frumose, pe cari, după cum anuntiaseramu cu alta oca-siune, le esecută la comand’a Domnitoriului Carolu, pictorulu Schonberg, si cari representa strălucitele lupte ale armatei romane in contra Turciloru. Aceste tablouri sunt pe pensa, in colore de uleiu, intinse pe pervasu si puse in rama poleita in lăţime de 12 centimetri, asia, că dimensiunea totala a tablouriloru insemnate sub lit. A B si C de 97 centrimetri inaltime 79 cent. lărgime. Tablourile incependu dela lit. O voru avea 104 cent. inaltime pe 79 cent. lărgime. Tota seri’a se compune din copie fidele ale originaleloru. Tablourile sunt cele urmatore: A) O desiarja de calarasi cu M. S. R. in capulu colonei, (Episodu de manevra). B) Portretulu M. S. R. Domnitoriului, C) Idem alu M. S. R. Domnei (ambele in mărime naturala a bustului). D) Ataculu Grivitiei in diu’a de 30 Augustu 1877. E) Trecerea armatei romane preste Dunăre la Corabi’a. F) Bombardarea Vidinului. M. S. R. In bateri’a Carolu la 15 Maiu 1877. G) Inspectiunea M. S. R. in interiorulu redutei Griviti’a. I) Intălnirea Musîrului Gliazy Osman-Pasia cu M. S. R. după capitularea Plevnei la 18 Nov. 1877. L) Ataculu positiuniloru inamice la 27 Augustu 1877. M) Reluarea Grivitiei la 31 Augustu 1877 demi-neti’a. N) Ataculu positiuniloru dela Dolne-Dubnicu la 31 Oetomvre 1877 de catra cavaleri’a romana. O) Trecerea M. S. R preste platoulu dela Bucovu la 28 Noemvre 1877. Tablourile sub Lit. A si B sunt deja gata. Pretiulu tablouriloru va fi loco Bucuresci pentru bucata 40 lei (2 Napoleoni); la comande din afara se voru adaogă spesele de embalagiu si transportu. Acei Domni cari voru voi a posede aceste tablouri, se potu adressâ la d-nii; Gr. Luis librariu, strad’a Lipscani Nr. 18, seu la d. Lachmann, strad’a Griviti’a Nr. 57 si la magazinulu de tablouri alu d. Harch et Corn. calea Victoriei Nr. 74 — in Bucuresci. Se potu face si abonamente pentru seri’a intrega, care se va completă numai in cursu de ani de acuma inainte, esindu cam din 2 in 2 luni căte unu tablou. — Căte 2 lei din fiacare tablou vendutu se destina in folosulu veduveloru si alu orfaniloru ostasiloru romani, cadiuti in campani’a dela 1877—1878.
—	(Unu pesce decoratu). — P. LI. istorisesce că Iohan Much din Pesta vechia, pescui alaltaeri in Dunăre unu pesce de o maja (44 oca). Acest’a n’ar fi mirare, căci pesci sunt mulţi de asia greutate. Ceea ce era insa deosebitu la acelu pesce, este faptulu vediutu de o mulţime de martori, că de urechi’a lui se acatiase crucea unui ordinu. Pescariulu aretă ceea ce a aflatu si crucea s’a espusu in birtulu Zeilinger spre vedere. Locotenentulu de honvedi MUck, care a fostu in Buda Veche, cercetă crucea si constată ca este crucea de meritu de auru cu corona, austriaca. In ce modu va fi ajunsu pescele la acestu ornamentu de ordinu? Judecandu după starea bandei crucei, pescele a trebuitu se porte multu tempu acestu ornamentu.
—	(Lupt’a intre o brosca tiestosa si unu sierpe sunătoriu) are se fia măne in sal’aSzeclieny! Pretiulu intrarei 50 cruceri de persona. Astu-felu anuntia afiptele lipite pe coltiurile stradeloru unui orasiu mai insemnatu din Ungari’a.
A vedea o brosca tiestosa, nu este ceva raru: a vedea insa unu sierpe cu clopotîei, celu mai veninosu din toti sierpii, si chiaru in lupta cu o brosca tiestosa, trebuiă se fia interesantu, si prin urmare trebuiă se fia vediutu.
Publiculu alerga si se indesa in sal’a Szeclieny, unde, cu căte-va dile mai inainte incepuse a se dă felurite representatiuni de gimnastica, scamatoria, etc. Lupt’a intre numitele animale era lasata la finele programei. Lumea aşteptă cu nerăbdare.
Eata că i vine rendulu. Unu individu necunoscutu, cu unu esterioru camu nepeptenatu, apare pe mic’a scena, tiindu in mana o farfuria mare, er’ in farfuria o brosca tiestosa vila.
Mare tăcere in tota sal’a, nerăbdători si curioşi fiindu toti d’a vedea mai curendu pe infioratoriulu ad-versariu alu broscei.
Deodata, in mijloculu tacerei, iudividulu nostru se si adresedia câtra publicu cu aceste cuvinte:
Domneloru si domniloru, amu adusu acesta brosca tiestosa, că se se lupte cu unu sierpe sunatoru. De aceea ve rogu, sierpele sunatoru fiindu forte veninosu că se desiertati scaunele din apropierea scenei, pentru că nimeni din d-vostra in cursulu luptei se nu fia stropitu de veninulu sierpelui.
Publiculu indata se departă de scena, asia ca nimeni nu mai eră in apropiere.
Individulu nostru isi urmă cuventarea, punendu brosc’a josu:
„Acum se ve mai rogu ceva. Brosc’a cum vediu, este gata de lupta. Daca cine-va din d-vostra are unu
sierpe sunatoru, bine-voiesca a’lu pune in fati’a broscei si lupt’a va incepe indata!“
Si individulu fugi printre culise, er’ publiculu...
tablou !
—	(Mortu in bratiale miresei sale.) Unu sergentu anume Bassler primise la cererea sa unu concediu de optu septemani, de care avea trebuintia se’si vedia de nisce afaceri ale sale familiare si in urma se se insore. După ce elu primi biletulu de concediu, la care nu prea se aşteptă, fu coprinsu de o asia mare bucuria, in cătu alergă indata la mires’a lui, pentru că se i comunice inbucuratdrea scire. Se prea intielege ca bucuri’a copilei inca nu eră mai mica. Dar’ de abea cei doui teneri stătuseră inpreuna vreo % ora, candu ser-gentulu scotiendu unu strigatu poternicu, cadiîi mortu in bratiale desperatei sale mirese.
—	(Viaţia lunga.) In 25 Ianuariu a. c. a muritu in Salcio’a de josu, comitatulu Turdei, unu anume Toma Iuonete in etate de 125 ani. Acelu betranu trăise intr’o coliba miserabila in codru si amblâ in totu tempulu cu peptulu desvelitu. (?).
—	(Despre atentatulu asupra generalei ui Drentelen) se publica urinatorele amenunte:
Cu doue dile inaintea atentatului, generalulu primi din partea „Comitetului esecutivu" o scrisore prin unulu din adjutanţii sei, in care eră sommatu, ca in casu deca nu va incetâ cu persecutarea criminaliloru politici si deca nu va sistă torturarea loru in prinsori prin organele politiane, — elu va fi in pucine dile pedepsitu cu morte. Acesta somatiune eră scrisa pe unu micu petecu de chartie. După cetirea acelei scrisori generalulu intra tienendu acea chartie in mana, in salonu, unde se aflau soci’a si fiic’a sa, in societate a trei demnitari mai i inalti. „Tocmai primim, dela faimosulu „Gubernu na-tionalu" o noua sententia de morte!" esclama siefulu gendarmeriei intrandu, — „enu priviţi pe ce feliu de petece isi publica acelu gubernu sententiele sale; elu ar potea fi ceva mai cu consideratiune si se observe mai multa demnitate in formele sale esteriore." In diu’a urmatore desu de diminetiă Drentelen primi o noua editiune de lucsu a sententiei de morte, tipărită pe chartie imperiala de formatulu celu mai mare. La vederea aceleia remase forte uimitu, pentru ca acuma se potea convinge, ca „gubernulu revolutionariu" avea agenţi si partasi chiaru in cele mai superiore cercuri ale functionariloru. Cei trei demnitari cari se aflau in salonu in momentele candu se petrecuse scen’a descrisa mai susu, au fostu arestaţi.
—	Din Varsiovi’a se anuntia), ca acolo s’au pedepsitu o mulţime de studenţi din caus’a propagandei socialiste. Afara de acesta 72 studenţi dela universitatea din Moskwa, cari se afla incluşi in citadel’a din Varsiovi’a, voru fi deportaţi in Siberi’a.
—	(Bibliografia). In dilele acestea aparii si a II brosiura din „Indreptariulu practicu in tote afacerile finantiale," compusu de d. Georgiu P o p u, secretariu m. reg. finantialu si presiedinte alu oficiului pentru mesurarea competintieloru din Alba-Juli’a.
Pretiiirile cerealieloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
	18 Aprile in Sibiiu :			
Grâu, după cualitati .			fl.	5.20-6.—
Grâu, amesteeatu . .		>1	11	4.30-4.90
Secara 			11	91	3.30—4.70
Papusioiu ....			91	2.90—3.30
Ordiu			11	11	3-40
Ovesu			n	11	1.80—2.20
Cartofi			19	11	120—1.30
Mazare			91	11	6.	6.50
Linte 			11		10.—10.50
Fasole			1?		4.50-5--
Lardu (slaniua) . . .				34.-35.—
Untura (unsore topita)		11		27.50
Carne de vita .				35-40
Oua 10 de . . . .				
Cursulu iiioneteloru in val. aiistr.'
Vien’a, 17 Aprilie.
Galbinii iinperat. de aurii...........................fi. 5.54 cr.
Moneta de 20 franci...................................... 9 33 „
Imperialii rusescn........................................ 9.58 „
Moneta germana de 100 maree............................... 57.55 „
Sovereigns englesi....................................... 12.  „
Lira turcesea............................................. 10.58 „
Monete austr. de argiutu 100 fl
Cursuri de Bucuresci in Iad noi (Iranci).
12 Aprile.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%................1. 102.'/*
linprumutulu Oppenheim din 1866 cu s% ....,, 103.— Obligaţiune de imprumutw doininiale din 1871 cu 8® o »i 100.%
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7°,.............. 94.%
Creditu fonciariu urbaiiu (alu capitalei cu 7% .	.	•	„	87.%
împrumutata municipale nou (atu capit.) din 1875 cu 8%	»,	98.—
Fond ulii de pensiuni (per 300 l. a.) cu 10% . . •	178.—
Acţiunile calilorn fer. rom. din 1868 cu 5° 0	•	•	•	1.	30.25
Acţiunile calilorn fer., priorităţi din 1868 cu 6%	•	•	„	86.—
Daci'a. Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 1. ». 8°  .................................... 190.—
Rom ani’a. Compania de asecur., (act. de 1O0 I. n.)
1873 cu 8%......................................„75.-
b.
»;
11
1*
1#
»»
1?
»t
ii
ii
it
Etlitoru si redactorii respons. CI. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krallt iu Sibiiu.