Observatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la caaa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimiau cu poat’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 6 fl. s6u 11 franci; — numeri singuratici ae dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu,
Ori-ce inserate,
ae plateacu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare eitto 7 cr., la adou’a si a trei’a cate 6 cr. v. a. si preste aceea 30 or. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Bedactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
V_______________________________✓
Nr. 27.
Sibiiu, 16/4 Aprile 1879.
Anulu II.
Specul’a ca cărţile scolastice, cestiune naţionale.
In periodulu absolutismului austriacu dintre anii 1850 si 1860 venia din Germani’a la Vien’a mulţime de auctori si editori de cârti scolastice nemtiesci si vendiatori de classici latini si elini, cu scopu câ se ’si treca marfa si in imperiulu austriacu, pe care densii ilu considera câ si ger-manisatu, preparatu a se incorpora in vreo 10—20 de ani cu micu cu mare la imperiulu germanu. Acei speculanţi de cârti atata se mai invertia si caciulfa pre langa ministru si referenţii lui, pana candu castigâ, unii permissiunea de a se vinde cărţile loru si in tierile monarchiei austriace; altora inse le mergea multu mai bine, câ se dâ ordinu strinsu, câ cărţile si respective editiunile loru se se introducă in scole, anume in cele gimnasiali, in tote provinciile, chiaru si in acelea, in care limb’a propunerei nu era cea germana; pentru-câ se dicea: Numai acestea cârti sunt bune si altele nu. Daca şcolarii vostrii nu sciu nemtiesce, pro-fessorii vostrii se cera voia dela auctori, câ se le pota traduce si tipări in limb’a vostra. In câte 3—4 ani acei speculanţi incassau pe cariile loru câte 30 pana la 50 de mii fl., cu castigu forte bunu, care le remanea loru. Mai apoi venia alţi speculanţi in urrn’a loru. Atunci se dicea lipitori-lom satule: voi ati suptu destulu, lasatî acuma si pe alţii, câ se mai sugă si ei. Intr’aceea scolele se inmultiâ neincetatu, prin urmare speculanţii următori tragea câştiguri si mai mari. Toţi părinţii betrani sciu, câ ajunseseră câ pentru şcolarii din classea I gimnas. se cumpere carii de câte 10—12 fl., după aceea succesive de câte 20 pana in 25 fl., pana ce ajungea, câ la cursulu de drepturi in-data in an. I se dea pe carii câte 50 fl. Era inse unu adeveratu scandalu, candu se intemplâ, câ cutare carte scolastica se fia aruucata la o parte in midiuloculu semestrului si studenţii obligaţi a ’si cumparâ alt’a, auctorisata si inpusa din nou. Aci nu incape vorba: carii scolastice si inca forte bune, sunt absolutu necessarie; se scurgea inse din pungile parintiloru pe fiacare anu sute de mii, date pe cârti de nici o treba, care apoi ajungea la piperiu.
Noi nu avemu se scimu, daca acelu blaste-matu abusu de bunatatea si in parte de nesciinti’a poporatiuniloru se mai comitte si astadi. Ceea ce
Foisior'a „Observatoriului".
Dom nisor’a Esopu.
Novela de: Charles Deslys.
Traducere de: Dimitrie Petrescu.
I.
Georges de Vallombreuse erâ unu incantatorîu mar-quisu. Doue dieci si cinci de ani, figur’a si tali’a unui altu Ricbelieu, obiceiuri după intemplari.
Dara traiâ in alu XlX-ea secolu. De aceea se si ruina câtu se pote de repede.
S’o spunemu inse: grati’a spiritului si apucaturile sale de mare senioru, faceau se i se erte tote nebuniile sale.
Pr’intre companionii sei de risipa erâ admiratu sl ciţaţu câ prototypulu supremei elegantie si alu escen-tricitatiloru cavaleresci.
In suburbea Saint-Germain, pr’intre nemuri, in cast’a sa, erâ cu sinceritate plânsu, dara cu acelu zîm-betu plinu de indulgentia si de resfatiare, ce nu se mai gasesce, vai! de catu pe budiele catorva rare betrane aristocrate.
Mai josu, prin lumea burgesiloru năuci, a profes-sionistiloru, si trebue s’o spunemu, si a creditoriloru, i se ertau tote, erâ iubitu pana si in cele mai aristocratice capricii ale sale.
Catu pentru servitori, aceştia schimbau iubirea in adoratiune. De dâ vre-o data cate o paruiala, ori vreunu picioru in pulpan’a livrelei, acestea erau pentru domnii lachiei totu atatea preciose favoruri.
Adeverulu e, ca marquisulu erâ atatu de generosu, atatu de bunu, si se lasâ a fi furatu de toti cu atata veselie!
Pr’intre cei ce se inbogatiau pe contulu seu,'se numerâ unu ore care Esopu, odiuiora valetu de camera
stâ mai pre susu de orice indoiela este, câ unulu din scopurile multoru inamici ai nationalitatiloru, asasini de limbile loru, fanatici pentru magiarisarea toturoru scdleloru romanesci, este si acela, câ se pota vinde si la şcolarii romani sute de mii de carii magiare, charte, fonnularie etc.
„De atati ani ati stătu de mine, ca se aducu in desbaterea dietei una lege câ acesta, si acuma nu ve indestulati nici cu atâta “, — a disu mini-strulu Trefort in prim’a siedintia a comissiunei dietale catra membrii ei cei mai crunţi. Aceia inse nu numai dela sine, ci si in numele acelora cărturari magiari, tipografi, librari si editori, mai alesu din capital’a Ungariei, carii si pana acuma trasera sute de mii si milione de câştiguri, nu numai din vendiarea de cârti, charte si tote requisitele scolastice, ci si din cateva diarie de specialitate, care se i n p u n u si pretiulu loru se trece in budgetulu fia cărei comune. Anume foi’a scolastica magiara este forte multu favorata. In nenumerate comune nu o citesce nimeni, pretiulu ei inse trebue se se platesca re-gulatu; apoi se mai mira cineva, câ de ex. comu-neloru romanesci nu le mai remanu bani spre a se abona la foi scolastice romanesci din Blasiu, Sibiiu, Aradu, care sunt multu mai bune si in totu casulu mai folositorie, pentru-câ lectorulu romanu intielege si petrunde coprinsulu lora.
Din conspectele statistice se scie, câ in dilele nostre tinerimea obligata a amblâ la scole se nu-mera cu milionele, si câ sute de mii ambla in realitate, era anume dintre tenerimea de naţionalitate romanesca din monarchi’a intrega preste 176 de m i i. Se luamu inse unu numeru rotundu numai de 150 de mii baiati romani, caroru prin legea fatale li se va comandă se ’si cumpere 150 de mii ABC-darie unguresci, numai cu cate 40 cri (1 francu), face 60 mii florini pe anu. In anulu alu 3-lea li se va inpune gramatic’a magiara, vocabulariu magiaru si carte de lectura magiara, se dicemu, numai la cate 100 de mii de baiati, tote trei carii numai 1 fl. 50 cri, face 150 mii fl. Eca 210 mii fl. venitu anuale dela părinţi romani; suma minima după computulu nostru, câ-ci apoi au se urmedie successive alte si alte cârti si apparate de instrucţiune, care se vom inpune mai multu ca de sigurii la tote scolele confessionali romanesci asia, câtu nu vomu exagera intra nimicu, daca vornu prevede, câ celu mai multu dela 10 ani inainte, pe fiacare anu
alu tatalui seu, si care inaintatu de fiiulu la demnitatea de intendantu, erâ socotitu câ unu felu de Cresus.
Acestu Esopu, după cum numele, seu mai bine, supranumele indica, erâ unu cocosiatu, unu cocosiatu dintre cei mari. Cocosi’a sa, asiediata tocmai intre cei duoi umeri, amintea pe a lui Polichinelli. Erâ forte slabu, si forte activu, de si erâ betranu. Infatiosiarea sa, inveluita cate odata de tristetia, dara de ordinara scânteietore de viclenia, semenâ cu acele vechi sparge-tore de alune de dincolo de Rhinu, in cari h u m o r u 1 u germanu a sciutu se vîre unu ce fantasticu. De altcum n’avea anima rea acestu sirmanu Esopu. Jefuindu pe tinerulu seu domnu, ilu si iubea totu de odata, si i probă unu straniu devotamentu: unu altu Caleb.
Cate odata cliiaru, candu jupanu Esopu indrasnea se certe pe d-lu marquisu, ceea ce se intemplâ cam desu, — il vediuse dela nascere, fusese Mentorulu tineri-loru sei ani, — jupanu Esopu deveniâ aprope venera-bilu. O sincera afecţiune, o profunda desolatiune se cetea in micii sei ochi. Intr’o di Bernard de Vallombreuse vediuse picandu dintr’ inşii o lacrima.
Cuprinsu de mirare, de mila, inpiusu de unulu din acele aventuri ale ânimei care, in natur’a sa cea iute, avea atata farmecu, tinerulu marquisu se repedise către betranulu seu serviloru, si, luandu-i capulu intre mani, ilu inbracisiase.
Esopu incepuse se plângă câ unu copilu. Dara pre-domnindu’si indata acesta emotiune aprope parintesca si deja reajunsu intendantulu celu umilu si cerewoniosu de totu de una:
— Domnulu marquisu uita cu cine vorbesce, disese elu, nu meritu atat’a onore.
Si tiepanu câ unu automatu. se depărtase.
De atunci isi compusese o frunte de marmora, sciuse se stapanesca ori ce strigatu de indignatiune, ori ce strigatu de durere, candu trebuise se se vendia ho-telulu parintescu de la Farisu, cateva bogate ferme, facendu parte, de secole, din moştenirea familiei Vallombreuse.
Iu adeveru, rapitorulu intendantu figurase printre
va esi numai din pungile romaniloru celu pucinu cate 1 milionu de florini daţi pe carii magiare. Inceputulu odata facutu in modulu acesta, pe cărturării magiari ii nutresce ferbintea lora fantasia in sperantia, câ apoi generatiunea viitoria a natio-nalitatiloru nici nu va mai citi nimicu in limb’a lora naţionale, ci voru alerga, cu setea cerbului, totu numai la lectura magiara, la diarie magiare, la secaturi de romane magiare, sau traduse catu se pote mai reu din alte limbi, la teatru magiaru si in fine la biserici magiare, sau ca’si voru cere totu numai popi magiari pe la bisericele loru.
Tote acestea planuri sunt preparate cu perse-verantia rara de ani 40 si mai bine; ele au fostu revelate si romaniloru inca din a. 1842 de nenu-merate-ori; dara caturarii nostrii moderni nu prea au timpu de a studia planuri câ acestea, fiindu ocupaţi preste mesura cu inmultirea coditieloru si caciulitieloru, câ si cu restaurarea in limba a toturoru barbarismiloru turcesci, unguresci, slavonesci.
Atitudinea nostra fatia cu magiarisarea scoleloru poporali-elementarie!
Intr’unu ciclu de articlii publicatu in 5 Nrii (dela Nr. 27 inainte) ai acestui diariu, din a. tr., sub titlulu „Scolele nostre confessionali in stătu constitutionalu“, autorulu inca pe atunci au descrisu cu vii colori starea in care dejâ si până acum, de candu adeca s’a introdusu art. de lege XXXVIII din anulu 1868, — se afla instrucţiunea publica si preste totu scolele poporale cu caracterulu loru autonomicu-ronfessiona ln	Cin a
a cetitu cu atenţiune revelatiunile espuse in acea serie de articlii, basate pe esperientia, nu combinate din teorii, ci din viati’a practica, acela a potutu si pote cu atâtu mai vertosu astadi se se convingă in fati’a noului periculu alu faimosului proiectu de lege: cumca de si chiar si suscitat’a, dejâ esistent’a lege restringetoria a datu unele lovituri simtite autonomiei bisericei nostre ortodoxe, totuşi compatrioţii noştri magiari, — simulatori si momitori de infratire — nu se multiamira cu atâta, ci ceea-ce nu potura in tiesatur’a acelei legi la anulu 1868 sub fericitulu ministru de odiuiora Br. Eotvos, o mai cârpiră acuma, prin fabricarea noului proiectu alu unei legi desastrose, pe care actualulu ministru
cumperatori, si se dicea câ rescumperase pe sem’a lui cele mai bune parii. Ceea ce de sigura ilu consolase.
Catu pentru marquisu, elu abia observase acesta. Ducea viatia de mai ’nainte, aruncandu cu manile pline, aurulu prin tote ferestrele ce’i mai remaneau.
Intr’o ore care nopte de carnevalu, la nu mai sciu ce clubu, joculu de maca (baccarat) fusese forte contrariu, o persecutiune de necrediutu se lupta contra norocului si elu continua a juca pe promisiunea de a plaţi in urma. Diu’a sosi, era totu acolo, perdiendu mereu, perdiendu totu, afara numai de veseli’a sa.
Anuntiarea dejunului puse in fine capetu jocului.
—	La mesa! domniloru, dise Vallombreuse, voiu scrie unu cuventu lui Esopu. La dessertu, va veni se platesca ceea ce datorediu.
—	Dara, observa unulu, noi nu ceremu altu, de catu se ’ti acordamu tempu, marquise ... si daca lad’a ’ti e gola. . . .
—	Amea se pote. Aceea a lui Esopu niciodată!
—	Si te inprumuta?
—	Totdeuna. Dara Dumnedieu scie cu ce dobenda betranulu Shylok!
—	Sirmane marquise! dara aceia sunt chiar’ banii tei. Te fura, se dice, câ in midiloculu padurei.
—	Firesce! nu e ore elu intendantulu meu?
—	Prea eşti bunu cu acestu betranu hotiomanu.
—	De n’asiu fi mai bunu câ densulu, cu ce dreptu ’i asiu fi domnu lui?
Si pe candu se asiediau la mesa, continuandu’si paradoxulu, atacandu totu de odata o duzina de stridii de Ostenda:
—	Aceia numai au dreptulu de a fi serviţi, cari sunt superiori serviloru loru prin crescere, prin inteli-gentia seu prin anima. Aveţi in vedere, domniloru, ca nu vorbescu aici despre avere, de care nu trebue tînuta nici o socotela, nici chiar’ despre nascere de care acum ne amu spalatu pe mani, in ceea ce privesce privilegiele ei, er nu si datoriile ei. Se ne plecamu înaintea prin-cipiiloru dela 1789, se intindemu cu franchetia man’a burgesiloru, ba chiar’ si parvenitiloru, colora iubogatiti
108____________________________________________________
de culte si de instrucţiune publica Trefort o presenta dietei in cele mai doiose momente, candu legislatorii parlamentului ungaru, cu fetie incretîte deplângeau nefericit’a sorte si cumplit’a lovitura elementara a connationaliloru ruinaţi prin catastrofa produsa de riulu Tisz’a.
A mai reasumâ celea ce s’au ventilatu in susu citatii articlii din anulu trecutu, si a le mai recapitula tote câte se petrecura de candu capii bise-riceloru nâstre naţionale in frunte alergara conco-mitati de representanti ai clerului si poporului la prea inaltulu tronu, la Maiest. Sa prin adres’a cunoscuta se pună stavila torentelui pornitu asupra esistentiei ndstre naţionale, — este cu totulu de prisosu; de drace diuaristic’a nostra a petrunsu afundu in planurile combinate cu acelu proiectu, tote le-a petrecutu cu cea mai incordata atenţiune. Anume „Observatoriulu“ a inregistratu in colonele sale dintru inceputu, scirile ce se siopteau despre inten-tiunea fabricării proiectului, in câtu mai apoi chiaru din acestu incidente, diuaristic’a magiara se alarma si rapedi atacuri inversiuuate asupra vociloru ce se ridicară, inferandu-ne de rei patrioţi, trădători, si agitatori, inamici ai statului si câte incriminări turbate; dr noi conduşi de consciinti’a sacreloru ndstre datorintie naţionali si adeveratu patriotice, in positiunea nbstra defensiva, dar’ leala si morala, ne-amu adoperatu, a nu scapâ din vedere nici unu momentu din celea ce se petrecu si des-volta in cristalisarea gravei si periculosei cestiuni.
Chiaru si aprigii nostrii adversari aru trebui se recunosca, câ posteritatea si respective genera-tiunea viitoria ne aru potea condamna de siguru si cu totu dreptulu, ddca atâtu press’a nostra naţionale interpreta a opiniunei publice romanesci, câtu si fruntaşii conducători bisericesci si naţionali ai poporului nostru, aru fi molipsiţi de indiferentismulu pecatosu ce-lu manifesta unii malcontenti, striviţi si timpiti in consciinti’a de sine atunci, candu ni se ofensddia si ataca vitalitatea, tesaurulu celu mai pretiosu nationalu; limb’a educatoria si prospera-toria, supta dela peptulu scumpeloru ndstre mame.
Din nefericire, compatrioţii noştri orbiţi de fanatismulu egemoniei, nu mai au nici anima de a considera justele ingrigiri si temerile nostre fatia cu o lege cum o proiectâ ministrulu Trefort, cum o forfeca si inaspri mai drasticu comissiunea regni-colara, si cum verosimulu o va si vota diet’a tierii, fâra diferenţia de partida; candu representarile si argumentele din memorabilile adresse ale capiloru ambeloru biserici, nu aflara resunetulu doritu si nu obtienura resultatulu oftatu la preainaltulu locu, ci acelu proiectu — precum ne vestescu diuariele magiare — indata după serbatorile pasciloru, va fi datu in desbatere generala si speciala, respective candu bunii noştri compatrioţi au se pună larv’a de fieru preste fetiele fragede ale baiatiloru noştri din scolele elementarie, prin care se li amutidsca vocea sonora invetiata dela mame si se-i constringa câ pre papagali a’si insusi (elsajâtitani) limb’a magiara, carea in dilele ndstre este unic’a si absolut’a
de mai eri, alaltaeri, dara cu conditiune câ ei se ince-tedie de a se tocmi de a negustori, de a insielâ in tote lucrurile. Noe ne incumbe, domniloru, datoria de a ’i spală, de a ’i subtiâ, de a ’i initiâ in purtările cele curtene, in nobilele sentimente, in adeveratulu modu de a sci se traiesca. Cine vreţi se le servesca de esemplu si modelu, deca nu nisce gentilomi câ noi? Acesta este rolulu nostru, acesta este missiunea nostra in acestu secolu. Ba ar fi chiar’ de doritu, câ unii dintre noi, esagerandu lectiunea, se faca cursulu loru cu multu sgomotu si se sacrifice din tota ânim’a patrimoniulu loru, tinereti’a loru, si de va trebui, viati’a loru pentru a professâ si mai bine, greti’a de totu ce este degradatoru si necuviintiosu, sant’a passiune a totu ce este frumosu, suavu, mare, generosu si eroicu. Eta care este datori’a gentilomului modernu, domniloru, si eta pentru ce me ruinediu eu. Vicomte, unu paharu de Sauterne!
(Va urm4.j
Imj spuneai_________________
îmi spuneai! — Ce ’mi spuneai dre?
Spune ’mi, câ-ci eu amu uitatu,
Pe candu eri din intemplare
Fatia in fatia ne amu aflatu.
* *
*
’Mi-ai spusu cateva cuvinte,
Dar’ eu, draga, — ce am disu?
Nu sciu ... Nu ’mi aducu aminte,
Seu erâ numai unu visu?
#
* *
Câ-ci de cate ori pe tine Eu in calea mea te vediu,
Me uimescu si nu sciu bine De ’su desteptu seu de visediu. („Resboiulu.")	A.
OBSERVATORIULU._____________________
conditiune de esistentia a toturoru cetatieniloru din regatulu Ungariei.
Ce mai potemu face noi?!
Acesta este acum intrebarea vitala, carea ne insufla grigi mari. Noi amu sustînutu, sustînemu si mai departe, câ legea cestionata, in manl’a for-tieloru violente din partea organeloru statului, după raţiunea si logic’a pedagogica, desfasiurata cu multa claritate in adres’a memorabila a episcopatului bi-sericei greco-orientali, aşternuta prin deputatiunea esmisa la preainaltulu tronu, nu este practicabila, cu atâtu mai pucinu esecutabila. Auctorii ei, ministrulu Trefort et consortes, amagiti prin fictiv’a contra-representatiune a episcopiloru ruteni Pasz-telyi si Toth si prin misterios’a petitiune a ne-mesiloru ruginiţi din Maramuresiu, inscenata de voinicosulu Mihalka, pre care foile magiare ilu premarescu si dreptu recunoscintia pentru escelent’a fapta patriotica, foi’a beletristic’a „Magyarorszâg esaNagyvilâgw i face onorea punendu’i portretulu in frunte, câ ilustratiune si decore, ei toti credu si susţinu contrariulu, cumca acea lege in aplicare si esecutare nu va intimpinâ nici unu obstaculu, nici o resistentia.
Midiulocele ducu la scopu, si precum este scopulu asia i sunt si midiulocele realisatorie. Scimu ce scopu are legea, si ministrulu Trefort ain-digitatu si midiulocele prin care voiesce cu ori cepretiuaoesecutâ; eluare organe, „slugi“ credintiose si unelte destulu de apte cu cari se-si ajunga scopulu; dispune de inspectori si visitatori şcolari (tanfeliigyelo ds iskolalâtogato), alu caroru con-tingentu voiesce se’lu mai inmultiesca cu acuisitiuni noue si anume calificate de a propagâ principiele sublime ale acestei minunate legi magiarisatorie; era acolo unde se areta necessitatea de fortia, va intreveni si auctoritatea politica administrativa, szol-gabirau cu asistentia de panduri, haiduci si gen-darmi, in caşuri estreme chiaru si esecutiunea militară cu brachiu.
Inspectorii reg. de scole, in calitatea loru de mandatari si esecutori ai regimului, au dreptulu si datorinti’a de a controlâ, respective inspectionâ din candu in candu institutele ndstre pedagogice-con-fessionali, a asistâ la esamenele semestrali si a’si castigâ deplina convingere despre sporiulu, resultatulu si progressulu propunerei studiului obli ga tu din limb’a magiara; cu alte cuvente, elu, inspecto-rulu, câ se se pota convinge despre acdsta, insusi va esaminâ, adeca va pune intrebari eleviloru, va constatâ, in câtu respectivulu professoru dela institutu este capace seu nu, a tine prelegeri eleviloru din acestu nou studiu octroatu ? !
Mai multu, ingerinti’a lui se estinde si asupra esameneloru de calificatiune a candidatiloru inve-tiatoresci, câ-ci la acelea densulu inca trebue se asiste si se proceda conformu instructiunei speciali ce i o va dâ ministrulu spre cinosura — precum ilu autorisddia §. 7 din lege; numai acelu candidatu va obtiend testimoniulu (diplom’a) de calificatiune invetiatoresca, câ se pota fi aplicatu la vreo scdla poporala elementara — confessionala, care in decursulu studiarii pedagogice a potutu invetiâ limb’a magiara in mesur’a prescrisa de lege, precum in vorbire, asia si in scriere, câ se fia in stare a o propune si elu apoi bietiloru copii de tierani in scolele satesci asia la intielesu, in câtu si aceia se-o invetie bine si curendu, era asia, .in câtu deca mari’a s’a inspectorulu la procsima visitatiune ii va esaminâ, acei fragedi baiati se-lu incante cu respunsuri magiare. Fâra de subscrierea inspectorului reg. testimoniulu de calificatiune nu are nici o valore, adeca candidatulu esaminatu de comissiunea consistoriala din celealalte studii, nu pote fi nici odata aplicatu de invetiatoriu, sdu nici chiaru de suplente !	(Va urmâ.)
Ungaria.
— Din Banatulu temisianu primiramu acestu cer-culariu episcopescu, emisu cu ocasiunea duplei serbatori patriotice.
Nr. 375. B. Prea Onoratiloru Părinţi Protopres-biteri! Onorata Preoţime parochiala!
Maiestatea Sa cesaria si regia apostolica Impera-toriulu si Regele nostru Franciscu Iosifu I s’a casatoritu cu Maiestatea Sa prea gratios’a Imperatesa si Regina Elisabet’a in 12/24 Aprile 1854.
Asia dara in 12/24 Aprile alu anului curgatoriu 1879 se inplinescu 25 de ani, adeca unu patrariu de secolu, de candu Preainaltiatele Loru Maiestati in casatoria fericita si plina de binecuventarile si darurile ceresci guberneza cu blandetie numerosele popora credintiose, supuse sceptrului Loru. In acestu sîru lungu de ani in dilele de bucuria ale poporaloru marelui imperiu austro-ungaru, Maiestăţile Loru s’au bucuratu inpreuna cu poporale supuse gubernarei Loru, era in dilele de necasuri si nenorociri, Maiestăţile Loru câ adeverati'
părinţi ai poporaloru au fostu cei dintaiu, carii au alinatu durerile si suferintiele celoru nenorociţi.
Si cum vomu petrece mai serbatoresce, mai demnu acesta mare si strălucită di a fericitei nunti de argintu a Maiestatiloru Loru ?
Ne vomu adună cu totii in sântele biserici si vomu redicâ ferbinti rugatiuni de multiamita câtra atotupoter-niculu Domnedieu, imperatulu imperatiloru si domnulu domniloru, pentru pacea, indelung’a sanatate si prospe-rare a Maiestatiloru Loru si a preainaltei case dom-nitore.
Totu in acesta memorabila di se tiene si serbarea de una suta de ani, de candu Banatulu temesianu, luatu inapoi dela Turci, s’a incorporatu cu scump’a nostra patria Ungari’a.
Dreptu aceea dispunemu urmatorele:
1.	Joi după Dominec’a Tomei in 12/24 Aprile a. c. la 10 ore inainte de amedie in tote biserieele diecesei nostre se se tina sant’a liturgia cu tota evlavi’a si pomp’a, avendu la finea sântei liturgii a se cantâ docsologi’a prescrisa in tipicu si a se ceti din genunchi rugatiunea de multiamita din liturgieriu.
2.	Acesta santa liturgia si rugatiune de multiamita se se tina in totu casulu negresitu in orasiele, opidele si satele mâi însemnate in susnumit’a di, adeca Joi in 12/24 Aprile a. c., era in acele comune mai mici, in cari creştinii in acesta di de septemana voru fi respanditi la lucru, si asia cu greu potu veni la biserica, in aceste sate mici se se faca slujb’a prescrisa in Dominec’a ur-matore a Mironositieloru.
3.	Preotimea parochiala va avea a invită in modu cuviintiosu tote diregatoriele aflatore in respectiv’a comuna la sant’a liturghia, in fine:
4.	Pentru câ poporulu se aiba scire de timpuriu despre tienerea acestei rugatiuni de multiumire si se pota veni numerosu la sant’a liturgia, preotimea va ceti si publică acestu circulariu poporului in biserica, in Domineca Tomei a. c.
Inpartesindu-Ve binecuventarea nostra archieresca suntemu
Ai tuturoru
voitori de totu binele
Ioanu Popasu m. p., episcopu.
Caransebesiu in 29 Martiu 1879.
— Relative la actele publicate in diariulu „Szamos“ Nr. 24 despre incercarile de a bagă limb’a magiara si in biserieele romanesci câ prin contrabanda, primiramu pe langa alte corespondente mai lungi, urmatori’a scire, ce face onore auctoriloru ei:
Onorabila Redactiune! Cu plăcere ve făcu cunoscuţi, ca romanii binesimtitori din Satu-mare, au inaintatu una petitiune câtra gubernulu diecesanu, iu carea protestedia in contra faptei unoru turbulenţi neromani, prin carea se compromite greu sentimentulu loru de religiune si de naţionalitate, si e in contra dreptului rituale; ca adeca in biseric’a gr.-cath. romana din Satu-mare se se introducă limb’a magiara de limba liturgica si rituale. Asteptamu cu doru ferbinte, dispu-setiunile veneratului gubernu diecesanu.
R o mania.
— B u c u r e s c i. S’a mai observaţii si la alte ocasiuni, câ s’aru insielâ reu toti aceia, cari aru judecâ mersulu afaceriloru României numai după limbagiulu passionatu si respiratoriu alu urei de partide sau si alu celei personale, ce se vede in unele diarie opositionali. In momente critice de pericole mari, in epoce de transformatiuni se manifesta poterea de viatia a unei natiunei, intie-leptiunea si patriotismulu conducatoriloru ei. De candu cu „divanulu ad hoc“ din anulu 1857 conchiamatu la provocarea venita dela poterile europene subscrietdrie ale tractatului dela Pa-risu, naţiunea romana din Romani’a, inspirata de iubirea patriei si a libertatîei, a sciutu a se aventâ totudeauna, in dile de tentatiuni noue, la inaltimea situatiunei si a se folosi de inpregiu-rarile date. Adesea, pre candu se parea câ bărbaţii sei de stătu aru fi scapatu din mana firulu Ari adu ei din maiestritulu labirintu europenu si orientale, ei la momentulu datu ilu reaflara totudeauna. După cele intemplate intre 22 si 26 Mart. (3—7 Apr.) a. c. in ambele camere si in sinulu gubernului, se pote sper’a cu totu dreptulu, câ nouele tentatiuni din laintru si cris’a ce nu vrea nicidecumu se incetedie in Orientu, o va aflâ si acuma preparata, unita in cugete si ih simţiri.
Cuventulu de tronu cu care s’au dissolvatu (nu inchisu, nu prorogatu) camerele, ne este cu-noscutu. Bine dice „Romanuluu, câ pentru prim’a-ora dissolve unu monarcha adunările legislative, in persona, inainte de inplinirea periodului legislativu si totuşi intre manifestări de bucuria si in aplause; câ-ci camerale se dissolvu inainte de timpu numai in caşuri mari dissensiuni produse intre densele si gubernu. In Romani’a inse au recunoscutu asta-data inposantele maioritati din ambele camere imperiosâ necessitate de a dâ locu unei adunari constituante sau mai bine, revisorie, precum se prevede pentru caşuri estraordinarie in constitutiunea din 1866.
OBSERV ATORIULU.
Caracteristica si inspiratoria de sublime sentimente patriotice au fostu scen’a despartirei mem-briloru din ambele camere. 103 deputaţi si 54 senatori remasesera pe locu până in n6ptea din 24 spre 25 (sambata spre dumineca) pe la 2 6re, spre a termina lucrările restante si de cea mai mare urgentia. A dou’a di, dupace a esitu Domnitoriulu cu comitiv’a sa strălucită intre manifestări entu-siastice de iubire si devotamentu ale auditoriului celui mai numerosu ce au ascultatu vreo data unu mesagiu alu tronului, membrii ambeloru camere au remasu in sala, cu scopu de a’si lua remasu bunu unii dela alţii si a’si pofti caletoria buna. In acelea momente ale despartirei mergendu mai antaiu la tribuna ilustrulu Fiiu-de Domnu, Dimitrie Glii ca, vicepresiedente alu senatului si in timpulu ministeriului conservativu presiedente alu camerei, multiamesce domniloru senatori pentru concursulu ce iau datu pre câtu portase presidiulu (in loculu mitropolitului presiedente, carele merge foile raru la senatu), isi cere scuse dela cei câtra carii va fi fostu vreodată nedreptu, si terminandu se esprima in sensu, ca nu crede se se mai revddia cu colegii sei in senatu. Toţi senatorii, maioritate si minoritate, adversari si amici politici ai principelui D. Ghica, negara ca nu se voru mai revedâ si’lu aplau-dara, dandu’i se pricepa ca va fi realesu de sigura.
Ce mai scena patriotica! Ce nobila tolerantia in opiniuni politice! Dara se vedemu ce se mai intempla după aceea si se cunoscemu ce insemna a fi romanu patriotu.
Dn. Const. D. Rosetti urmedia la tribuna intre aplause generali. Dsa multiamesce mai alesu de-putatiloru din opositiune, pentru ca in locu de a inpinge opositiunea la estreme, din contra iau datu concursulu ddloru in conducerea desbateriloru. Dsa nutresce credintia neclatita in Dumnedieulu patriei sale, care a fostu totudeauna cu densulu si cu representantii ei. Totu asia spera ca acelasiu Ddieu va fi si cu membrii camereloru de revisiunea constitutiunei, numai se lase la o parte urele si desbinarile, in catu cliiaru si atunci, candu partidele se combătu, se nu se mai combata cu ura si cu passiune, ci cu linişte si cu stima reciproca. „Numai urmandu asia, Geniulu patriei va fi cu noi si toti paşii nostrii voru fi incununati cu successu.
Dupace siedinti’a se declara de ridicata si pu-bliculu se departa, lua cuventulu dn. ministru presiedente Ioanu C. Brateanu totu dela tribuna. Dsa multiamesce opositiunei totu in sensulu cuventeloru dlui Rosetti, ca n’au mersu cu spiritulu de opositiune pana a inpedecâ desvoltarea afaceriloru statului; numera greutăţile si peri culele si-tuatiunei, care inpunu fiacaruia datorinti’a patriotica de a se observa astadata in alegeri mai multa linişte si mai multu tactu decatu ori-candu; câ-ci funeste sunt efectele lupteloru violente, candu de alta parte inriurintiele si pressiunile din afara n’au incetatu nici pana astadi câ-ci traditiunile vechi a le puteriloru străine nu se potu desradecina dintr’odata; prin urmare, daca romanii s’aru slabi ei inşii prin desbinari si lupte violente, Romani’a s’ar espune la periculele cărora se espusese Poloni’a. După acestea ministrulu Brateanu mai pronunţia urmatoriele cuvente memorabili, care ar merita se le audia si ungurenii.
Presiedintele consiliului face deru apelu, in numele sicurantiei patriei, la moderatiunea tutoru partideloru; d-sea intielege lupt’a si o crede chiaru neaperata in regimulu constituţionalii; deru trebuie se fia mesurata si intielepta. Partidele nu trebuie se tinda a se nimici unele pe altele, pentru ca tote sunt necesarie vietiei publice a unui stătu constitutionalu; d-sea doresce ca iu corpurile leguitore, se fia representate tfite partidele. Toti barbatii cari sunt o autoritate, o lumina in partid’a loru, este bine se nu lipsesca din corpurile legiui tore, pentru ca altfelu ara lipsi o lumina.
De aceea, in luptele electorale, candu vedemu ca unu barbatu politicu dintr’alta partida de catu a nostra a fostu totu-d’a-una alesu intr’unu colegiu si are cele mai multe slanse de-a fi realesu, nu trebuie se ’lu combatemu cu ori-ce pretiu; trebuie se-lu lasamu se s’alega, pentru ca presenti’a lui e trebuintibsa in representatiunea naţionala.
După cum a mai disu si alta-data, d. Brateanu repeta si astadi, ca nu se va face măciucă nici-unei partide in contra alteia, pentru-ca nu voiesce câ vre o partida se aiba altu avantagiu asupra celoru lalte, de catu poterile sale proprie ca partida, si nu voiesce asemenea nimicirea vre unei partide. Dsea ca guberuu, nu numai ca va lasă cea mai deplina
libertate alegeriloru pentru t6te partidele; câ-ci chiaru deca ar voi se faca alegeri autoritare, cum sciu se faca alţii, nu s’aru pricepe se le faca.“
Dintre evenimentele politice ale dileloru din urma, care mai tote voru avea locu in istoria, mai inregistramu aci inca si simburele scrisorei adressate de câtra Domnitoriu din 24 Mart. v. a. c. ministrului presiedinte Brateanu, prin care M. Sa isi manifesta vointi’a, ca in memori’a memorabililoru siedintie din 29 si 30 Aprile 1877, in care se proclamase independenti’a patriei, toti membrii Senatului si ai Camerei se fia auctorisati a porta medali’a comemorativa a Aparatoriloru independentiei. Atatu Senatulu catu si Camer’a respunsera la acea scrisore cu votulu unanimu de a se inaltiâ unu monumentu naţionale in memori’a lupteloru victoriose a le bravei armate sub comand’a eroicului seu capitanu supremu Car o lu I.
Multu sunt instructive inca si informatiunile date de catra dn. ministru de finantie D. Sturdza despre budgetele tierei pe cei 9 ani trecuti, apoi si pe anulu 1879, care se inchiaie cu unu escedente (prisosu).
Russi’a
— St. Petersburg 14/2 Apr. Atentatu nou contra imperatului Alexandru II. N’au fostu de ajunsu ca asia numiţii Nihilisti, sau adeca tribunalulu se ere tu alu partidei revolutiu-narie din Russi’a, de 15 luni incoce ascunse sorele prin omenii sei la câţiva generali capi ai politiei imperiale, la cativa directori si comissari de politia iu Petersburg, Moscva, Chievu, Charcovu etc., — ci in acesta di din 14 Aprile demândti’a, pre candu imperatulu esise in preamblare, unu omu inbracatu bine, pe capu cu căciulă de uniforma si cu cocarda, trase asupra Maj. Sale dintr’unu revolveru de patra ori, dara totu nu’lu nemeri. Passantii si politianii puseră man’a pe atentatoru; intr’aceea elu mai descarcă, si alu cincilea focu asupra unui omu, pe care inse ’lu răni ceva numai in facia. Capital’a prepara o\atiuni mari pentru scaparea imperatului de periculu.
De unu anu incoce s'au iutemplatu cinci atentate asupra vietiei suveraniloru, Germaniei, (doue), Spaniei, Italiei si acum alu Russiei, inse toti au remasu cu viati’a. Bolnava mai e societatea Europei.
Corespondentie particularie ale „Observatoriului“.
— Fagarasiu, 10 Aprilie, 1879. După cum vedeţi din provocarea ce vi-o alaturu aici spre publicare, comun’a Betleanu, un’a dintre cele mai avute comune in comitatulu Fagarasiului, a fostu lovita in noptea de 4 spre 5 Aprilie de o mare si neaşteptata nenorocire. Mai multu de catu jumătate din intreg’a acesta frumosa comuna a fostu mistuita prin focu, — mai bine de 100 familii au remasu numai cu hainele de pe ei; acum in acestu momentu se afla partea loru cea mai mare pe strade la cersitu, câ se nu mora de fonie.
Contribuire de bani si virtualii curgu din totu comitatulu si in scurtu voiu trimite list’a spre publicarea numeloru marinimosiloru contribuitori.
Dreptu aceea-imi inplinescu o plăcută datorintia rugandu-ve, câ se benevoiti a publicâ in stimabilulu diuariu „Observatoriulu" atatu acesta scrisore, catu si provocarea alaturata, rugandu-ve iu numele celoru nenorociţi, se primiţi la Redactiune contribuiri ce aru veni in ajutoriulu confratiloru nostrii dela Betleanu.
Joane Romanu.
0 Rogare catra intregu P. T. publicu.
Pentru ajutorarea celoru nenorociţi prin focu in comun’a Betleanu din comitatulu Fagarasiului.
In noptea de 4 spre 5 Aprilie a. c. escandu-se din negrigia focu in comun’a nostra — din mare nenorocire tocmai in momentulu candu batea unu ventu aprope câ unu orcanu, pe langa staruintiele din tote părţile, jumătate comun’a nostra, mai multu de 100 case, edificii economice si la 40—60 vite, nutretiu, bucate si in sfarsitu tote ce au avutu aceşti nenorociţi, precum si 2 omeni au cadiutu jertfa focului.
Daun’a nu s’a potutu inca acuratu pretiui, ea este insa forte insemnata si in tota privinti’a aprope la 70—80 mii floreni. Aceşti nenorociţi se afla pe strade — ca-ci nu le a remasu decatu hainele de pe corpurile loru.
Deci in numele celoru nenorociţi venimu a apellâ la semtiulu de indurare alu onorab. publicu, ci se bine-voiesca a concurge cu ajutoriulu seu in bani sau virtuali,, care se se trimită sau de a dreptulu la oficiulu comunale alu comunei Betleanu, sau la oficiulu comitatului alu Fagarasiului, de unde se va distribui la familiele nenorocite.
Celelalte diarie romane:	„Telegrafulu romanu,"
„Gazet’a" si „Famili’a" sunt rogate a reproduce acestu
_______________________________________ 109
apelu si rogare in colonele Loru si a primi oferte in favorea nenorocitiloru. *)
Betleanu in 8 Aprilie 1879.
Din partea oficiului comunalu. Nicolae Barsanu, jude, Moise Barsanu, Vasile Copaceanu, prin Joane Dejenu.
Conversatiuni istorice.
Avemu sub ochii nostrii :
Program’a pentru istori’a critica a Banatului temisianu.
Auctorulu este unulu dintre cei mai demni fii ai Banatului, membru alu academiei scientifice.
Incependu dela Gris el ini (Versuch einer natiir-lichen und politischen Geschichte des Temeser Banates Wien 1785) si pana la Bolim (Geschichte des Temeser Banates 2 Theile Leipzig 1861), s’au incercatu câţiva neromani se dea, daca nu istori’a adeverata si bine scrisa a Banatului, celu pucinu câte una monografia, cu lacune mai mari si mai mici. In romanesce este cunoscuta Temisiana dlui Aug. Tr. Laur ia nu, celebrulu nostru barbatu eruditu. Era inse timpulu câ istori’a Banatului se o presente publicului nostru unu banatianu adeveratu. In alte tieri si la alte popora se vedu mulţime de monografii, nu numai ale unora provincii si cetati mai mari, ci chiaru si ale multoru comune singuratece, de ordine inferiora. Banatulu este partea cea mai fertile a tieriloru coronei unguresci cu unu teritoriu de 570 miliarie Q inpartitu in 4 comitate mari, Torontalu, Temisior’a, Carasu, si dela desfiinţarea granitiei militarie, Comit. Severinului, situate intre Tis’a, Dunăre, Murasiu si intre munţii Transilvani până la Mehadi’a, cu aprope 1 milionu 300 mii de suflete, a caroru marea maioritate este romanesca. An-ticiloru romani le placea prea multu a se asiediâ si colonisa sub acea clima blanda a Banatului, devastatu mai tardiu in modulu celu mai barbara de câtra turci, până cându abia in a. 1716 a scapatu de jugulu loru pentru totudeauna. Dara se nu preocupamu inportant’a lucrare a auctorului banatianu, candu placut’a nostra missiune este aci a face locu numai programei sale, care este urmatori’a:
Partea I. Secţiunea I: „Introducere." Resu-matu sinteticu alu operei.
Secţiunea II: „Indice bibliographicu" cuprindiendu scrierile referitore la istori’a si poporale Banatului, din timpii cei mai vechi si până in dilele nostre.
Secţiunea III: „Geographi’a, phisica, istoria si politica; subdivisa in a) Oreographia, b) Hydrographia,
c)	topographia" (starea phisica si natur’a pamentului; Clim’a, riuri, isvore, ape statatore, palustre; conforma-tiunea si clasificatiunea muntiloru si deluriloru; diferite specii de fossile si corpuri organice de regimulu vegetale si animale, descoperite in sinulu si pe suprafati’a Muntiloru — Archaisme topografice. —
Secţiunea IV:	„Descriptiunea mineloru, therrne-
loru, si apeloru minerale." Istori’a, descoperirea si desvoltarea, vechimea si iusemnitatea loru.
Secţiunea V: „Monumente archeologice." Ceramica, epigrafica, numismatica.
Secţiunea VI: „Etnografi’a." Temisiana-Banatulu temisianu, in epoc’a preromana, sub raportulu etnografiei istorice si geografice: Triburi celto-galle, traco-geto-dace. Industri’a si commerciulu Agathirsiloru, Tri-baliloru, Daciloru.
Secţiunea VII: „Ipotesele slaviste si germane", originile Traco-geto-daciloru.
Partea II. Secţiunea I: „Temisian’a subtu do-minatiunea romana" dela cucerire până la Aurelianu (274 er’a Chrestina).
Secţiunea II: „Starea politica, sociala, economica, culturala si bisericesca a poporului romanu din Temisian’a subtu urmaşii lui Traianu" si după retragerea legiuniloru romane până la sut’a VII. Coloniile romane se constitue in poporu romanu, formandu mai multe domniate intre sut’a VIII si IX.
Secţiunea III: „Ce inriurire avut-au Goţii, Hunii, Gepidii, Longobardii, Avarii, Bulgarii, Schiaii," asupr’a Banatului preste totu si asupra poporului Temisianu in parte? Sunt urme despre o adeverata dominatiune a barbariloru năvălitori in acesta tiera?
Secţiunea IV:	„Petrecerea roraaniloru in sinulu
tierei, fost-au intrerupta de la Aurelianu până in sut’a VI?" Mişcarea si viati’a sociala, publica, a poporului romanu in Temisiana până in sut’a IX: epoc’a Arpa-dianiloru.
Secţiunea V: In ce relatiuni statu-au romanii Banatului Temisianu cu puterea romana din imperiulu orientale, incependu dela anulu 274 si pana la ocuparea Moesieloru prin Bulgarii lui Asparuch (a. R. 1433, Chr. 680). —
Secţiunea VI: „Federatiunea Bulgaro-romana din drept’a Dunărei." Crestinirea Bulgariloru. Starea Te-misianei si a poporului romanu intre anii 680 si 797; Domni’a lui Claudiu in Temisian’a (864—884). Desbi-narea bisericei. Aparitiunea Arpadianiloru. Legatur’a si comerciulu domniloru Temisianei cu Basarabii Olteniei si cu statulu romano-bulgaru din Mesi’a si Traci’a.
Secţiunea VII: „Luptele domniloru romani Claudiu, Optum," cu Arpadianii incalcatori. Consecinţele acelora lupte; independenti’a Temisianei până la 1020, epoc’a lui Bas iii u II Bulgaroctonulu. Reînnoirea lega-turiloru intre romanii Temisianei cu imperiulu (Bizantiu) romanu orientale.
Secţiunea VIII:	„Temisian’a intre anii 1020 si
1186, sub nume de Banatu alu Severinului, impartitu in comitate, districte neaternate, pastrandu raporturi de
*) Din parte-ne suntemu gafa a primi la redactiune ori ce ofrande in bani, pe cari apoi i vomu inaintâ proraptu la loculu destinatiuuei loru.
Red. „Observatoriului."
110
uniune personala cu regii Ungariei. Luptele Comneni-loru (Ioanu si Manoilu) byzantini cu Arpadianii Ladislau I, Stephanu I si II. Incursiunile Comaniloru sub Ba tace, Duca si Petralifo in Temisiana. Resbelulu de succesiune intre Stephanu II si Ladislau II, Geiza II, Stephanu III si IV. Ungari’a devine vasal’a imperiului romanu (byzantinu). Bela III (a. 1173), Fraţii Petru si As an u restabilescu regatulu romano-bulgaru, sepunu in raporturi cu Besarabii Olteniei si cu romanii Banatului Temisianu. Starea culturala si economica a poporului banatianu din aceşti timpi.
Secţiunea IX: Ostilităţile intre 16 ni tiu si E meri cu, regele Ungariei. încuscrirea Asaniloru (Ioan) cu Andrea II Arpadianulu, redau pacea Ungariei. Fi-nantiele si comerciulu tierei unguresci ruinate prin arendaşii Saraceni si Judani. Diplom’a lui Andreiu II are inriurire asupra Banatului. Comanii primescu pamen-turi intre Dunăre si Tis’a dela Bela IV supranumitu regele Cumaniloru. Romanii banatieni adapostiti de munţi, remanu feriţi de predările tatariloru.
Secţiunea X:	„Starea politica a Banatului Temi-
sianu pe timpii regiloru Ungariei de vitia străină," in-cependu dela Carolu Robertu (1309). Legătură de uniune personale cu principii Transilvaniei. Autonomi’a districteloru romane din Banatulu Temisianu. Reformele prin care au trecutu in diferite epoce familiele romane banatiene cele mai insemnate din acei timpi. Epoc’a mariloru căpitani:	Huniady, Chinezu, Balasiu,
Desu, Perianu etc. Documentele de immunitatea municipieloru romane (districte) cuprindiendu Halma-giulu Zarandului si Valea Hatiegului.
Secţiunea XI: Evenimentele urmate in Banatu după catastrofa dela Mohaciu (1526) si până la caderea Banatului sub dominatiunea musulmana. Căuşele acestei căderi.
Secţiunea XII: Starea sociala, culturala si biseri-cesca sub domni’a Musulmana. însemnătatea strategica a Banatului; valorea militară a poporului romanu bana-ianu, încercate in luptele cu poterea otomana.
Secţiunea XIII: Ce influentia avut-au asupra poporului romanu banatianu, rescularea căpitanului secuiu Dozsa, insurectiunea lui Tokolyi si alui Râkoczy. Mişcarea romaniloru din 1714?
Secţiunea XIV : Situatiunea Banatului subt raportu politicu, culturalu si economicu, in urm’a tractatului dela Pasarovitz — 1718.
(Va urmâ).
Modificarea
§§-loru 95—118 ai statuteloru Institutului de creditu si de economii „Albiria“ in adunarea generala din 28 morţiu a. c. in §§. 95—113 este de urmatoriulu coprinsu:
X. Scrisuri fonciari.
§. 95. Scrisurile fonciari (ipotecari) ale Institutului de creditu si economii „Albina" sunt documente, pe cari acelaşi le emite pe bas’a inprumuturiloru ipotecari accordate in sensulu statuleloru si a pretensiuniloru ipotecari rescumpârate, si prin cari documente institutulu asigura proprietariului loru respunderea unui capitalu si a intereseloru lui, sub conditiunile cuprinse in insusi scrisurile acele.
§. 96. Emissiunea de scrisuri fonciari se face cu stricta observare a tuturoru dispositiuniloru art. de lege XXXVI din anulu 1876.
§. 97. Pentru scrisurile fonciari emise de institutu se formedia din capitalulu socialu (§. 6) unu fondu de garanţia de doue sute de mii florini v. a., care servesce de cauţiune pentru totalitatea detentoriloru de scrisuri fonciari ale institutului. Asupr’a acestui fondu nu se pote duce nici-candu vre-o esecutiune (§. 5 art. de lege XXXVI din a. 1876.)
§, 98. Acestu fondu se pote plasa si fructifica in urmatoriulu modu;
a)	prin cumpărare de chartii de valore, cu interese determinate, notate la bursa (scrisuri fonciari, chartii de stătu, obligaţiuni de prioritate).
b)	prin avansuri asupra titluriloru amintite ^sub a) până la marimea de trei patrare a valorei cursului loru de bursa. Aceste avansuri nu se făcu pe terminu mai lungu de 3 luni, după a cărui espirare inse se potu innoi;
c)	prin escomptare de chartii de valore si de cu-poni espirati, seu cari espira in tempu de celu multu o diumetate de anu.
d)	prin escomptare de schimburi (cambie) cu sca-dintia de celu multu 3 luni si provediute cu celu pu$inu trei subscrieri;
e)	prin cumperare de realitati insarcinate cu pre-tensiuni ipotecarie ale institutului până la pretiulu, cu care se copere deplinu pretensiunea propria.
§. 99. Acea parte a fondului de garanţia pentru scrisurile fonciari, care este plasata in avere mobila, se tîne separatu de ceealalta avere a institutului si se administra separatu.
§. 100. Candu fondulu de garanţia pentru scrisurile fonciari se plasedia in parte ori in totalu in im-mobile, atunci deodata cu dreptulu institutului de proprietate asupra immobilelui, se notedia in cartea fundu-aria si aceea, câ realitatea respectiva formedia parte intregitore din fondulu de garanţia pentru scrisurile fonciari ale institutului.
§. 101. Scrisulu fondam are se contiena sum’a capitalului, interesele si timpulu pentru rescumpârarea lui,- garantarea institutului pentru capitalu si interese, er’ in dosu dispositiunile statuteloru referitore la scrisurile fonciari.
Fia-care serisu fonciaru porta timbrulu societăţii si se provede cu subscrierea presiedintelui seu, si cu celelalte semnaturi recerute la firmarea societăţii (§. 46), cum si cu certificarea a doi membrii ai comitetului de
OBSERVA YORIULU._________________________________
revisiune, câ scrisulu fonciaru este emisu pe bas’a unei pretensiuni ipotecarie a institutului, intabulate si efectuate in sensulu statuteloru.
§.	102 Respunderea punctuala a intereseloru si
a capitalului cuprinsu in scrisurile funciari ale institutului este garantata prin fondulu de garanţia (§. 97) si prin totalitatea pretensiuniloru ipotecate ale institutului.
§. 103. Scrisurile fonciari se potu emite in ori care valuta europena, cu diverse interese si diferite sume, inse nu mai mici de 40 florini v. a. si se pote scrie pe bani de chartia ori de moneta sunatore.
§. 104 Scrisurile fonciari sunt la portatoriu si au cuponi de interese si unu talonu. Interesele se platescu decursive la semestru.
§. 105. Institutulu pote se emită scrisuri fonciari numai până la sum’a indouadiecita a fondului seu de garanţia (§. 97), si numai până la sum’a aceloru pretensiuni de imprumutu ale sale, cari accordate in sensulu statuteloru, suntu deplinu coperite prin ipoteca.
§. 106. Institutulu recunosce pe aducatoriulu scrisului fonciaru si a cuponului seu de proprietariulu lui.
§. 107. Institutulu rescumpara scrisurile sale fonciari prin tragere la sorti. In totu anulu se tragu la sorti atâtea scrisuri fonciari, câte se receru câ sum’a scrisuriloru fonciari din circulaţiune se nu treca preste sum’a pretensiuniloru ipotecari ale institutului.
§. 108. Tragerea la sorti a scrisuriloru fonciari de rescumparatu se face in publicu, in presenti’a a doi membrii din Direcţiune, a Directorului esecutivu, a doi membrii ai comitetului de revisiune si unui notariu publicu, carele confirma actulu.
Numerii traşi se afigu la institutu, si se publica in foi’a oficiala, cum si in celelalte foi ale societatiei (§• 4).
§. 109. Cu tragerea la sorti a scrisuriloru fonciari se potu împreuna premii, a câroru suma si împărţire o ficseza Direcţiunea.
§. 110. Scrisurile fonciari esite la sorti se rescumpara după valorea loru nominala la siese luni dela diu’a tragerei.
Cu espirarea acestui terminu înceta interesele loru.
La rescumparare suntu a se inapoiâ institutului împreuna cu scrisulu fonciaru, si cuponii de interese inca neespirati si talonulu, er sum’a cuponiloru cari lipsescu, se subtrage.
§. 111. Scrisurile fonciari rescumparate prin tragere la sorti cum si prin respunderi anticipate de împrumuturi (§. 90) se gâurescu si se făcu neintrebuin-tiabile in presenti’a a doi membrii din Direcţiune, a Directorului esecutivu si a doi membrii ai comitetului de revisiune. Despre acest’a se încheia procesu verbalu.
Respunderea anticipata de împrumuturi in sensulu aliniei a dou’a a §. 90 pote urma numai in scrisuri fonciari de categori’a aceea, in care s’au numeratu im-prumutulu.
§. 112. Interesele, cari nu se ridica in trei ani si capitalele scrisuriloru fonciari, cari nu se ridică in treidieci de ani dela diu’a de plata, suntu prescripte si prin urmare nu se mai potu pretinde.
§, 113. Comerciulu cu scrisurile fonciari ale societatiei si notarea loru pe la bursele publice, este concesa.
§§ - ii următori din Statute cu numerii 119—150 primescu numerii 114—145.
Sciri diverse.
—	(Avisu pentru calatori.) Incependu dela
15 Maiu st. n. a. c. se voru introduce pe calea ferata bilete de calatoria cu pretiuri moderate, atatu pentru class’a I câtu si pentru celelalte classe si adeca pentru urmatorele staţiuni:	1. Pentru băile din Koritnyca,
Schmecks, Uj-Tatra, Szliacs, Porad, Vichnye, Sklenco si Elopatak (Vâlcele). Pentru staţiunile acestea, biletele au valore 45 dile si ele, afara de acelea pentru Elopatak (Vâlcele) potu fi intrebuintiate si pentru trenurile accelerate. 2. Pentru escurssiuni făcute dela Sibiiu la Ocn’a si inapoi. 3. Dela Clusiu la Szamos. 4. Dela Brasiovu la Sibiiu, dela Muresiu-Osicrrheiu la Sighisior’a, Mediasiu, Ibasiufalau si Brasiovu si inapoi. Pentru aceste linii biletele au valore de 5 dile. 5. Dela Clusiu pana la scaldele din Jegenye.
—	(Gambetta in Marienbad.) Dintr’o epis-
tola parisiana a diariului „Epoche" de la 4 crt. estra-gerau urmatorele:	Presiedintele camerei deputatiloru
incepe a se ingrasia colosalu de cateva luni asia, câtu s’a decisu a nu neglige nemicu, ce ar potea se lucre contra acestei înclinări pronunciate. Di de di face cu invetiatoriulu seu Paz esercitii gimnastice in locuinti’a sa, nu de multu s’a inscrisu in „Clubulu Alpinu," si de câteva dile, la consiliulu unui medicu si-a propusu câ pe vera se folosesca scaldele de la Marienbad.
—	(Judecata russesca). Unu tieranu din
satulu Rusicewo fură din comun’a vecina o vaca, fii inse prinsu de proprietariu si pedepsitu in modulu ur-matoriu:	Mai antaiu se adunara toti vecinii si dau
furului o bataia sfânta, dup’aceea i lega manile si pici-orele si cu unu ciocanu i rupu dinţii dinainte din gura, apoi ilu lasara liberu. Acestu modu de pedepsa intru atat’a a placutu tieraniloru, in câtu s’au decisu, câ pe viitoriu, la toti furii se lee rurapa dinţii. (Nu credemu).
—	(Unu bou care mananca bani.) In 10 Febr. a. c. cumperandu in Hlinko unu proprietariu unu bou, scose din buzunariu o bancnota de 100 fl. si o
tiene intre doue degete dela man’a stenga, pre candu cu drept’a cautâ nisce bani merunti. Boulu folosindu-se de acestu momentu inbucâ iute bancnot’a, care de siguru meritâ o sorte mai buna.
—	(Vitielu cu doue capete.) Joi la 1 Mart., israelitulu Moţai de la băile principali din orasiulu Piatr’a, cumparaudu o vaca a fatâ, Vineri dimineti’a, a fatatu unu vitielu, de si de tote lunile, inse l’au nascutu mortu. Acestu vitielu avea doua capete lipite prin craniu, de aceeaşi forma si mărime, si fara de nici o osebire unulu de altulu.
—	(Bibliografia). Subt editur’a dlui Degen-mann in Bucuresci, apare de catva tempu o publica-tiune acarei necessitate si lipsa se simtiâ forte de multu. Acea publicatiune asupra careia atragemu deo-sebit’a atenţiune a onor. nostrii cetitori este: „Bibliografi ’a Romana," buletinu mensualu alu/Librăriei generale din Romani’a si alu librăriei romane din strei-netate. Administratiunea Bibliografiei romane se afla* in Bucuresci, Strad’a Batistea, Nr. 6. Abonaraentulu pentru Roraani’a, Transilvani’a si Bucovin’a este de:
5 lei pe anu seu 2 fl. v. a. er’ pentru streinetate 10 lei.
Tote cărţile in ori ce limba, aparute in tiera, precum si cele aparute in limb’a romana in streinetate se voru publicâ gratuitu in acesta Bibliografia.
D. D. Autori, editori si typografi sunt rogati a tramite nu numai titlurile, ci cărţile loru in natura, pe catu s’ar potea imediatu după aparitiune, fiindu ca pu-blicatiunea se face numai după vederea loru. De-odata cu tramiterea cartiloru se se arate si pretiulu fiacareia; acesta indicatiune este forte necesara pentru completarea anunciului si va contribui multu la inprastierea opului respectivu. Imediatu după insertiune cărţile primite pentru acelu scopu se voru inapoiâ franco.
Scrisorile nefrancate nu se primescu.
—	Statutele societăţii academice „Junimea" in Cernăuţi. In apelulu ce ni se tramite din partea comitetului acelei societarii academice sub-
| serisu din partea d. domniloru: D. Onciulu, câ pre-siedinte si C. G. Porumb eseu câ secretariu, ambii stud. in philosophia, intre altele se dice: „Menirea acestei Societari este: a deveni unu focariu de cultura naţionala alu junimei academice romane din Bucovin’a si unu adapostu alu studentiloru lipsiri de mijloce. Reali-sarea acestoru scopuri frumose ale Societarii „Junimea," care se efectuedia prin susţinerea unui cabinetu de lectura si a unei bibliotece precum si prin ajutorarea materiala a studentiloru lipsiri, depinde in mare parte si dela sucursulu moralu si materialu alu publicului romanu."
Cursulu inoiietelorii in val. austr.
Vien’a, 12 Aprilie
Galbinii imperat. de	auru...........................fl.	5.56	cr.
Moneta de 20 franci...................................... 9.33% ,,
Imperialii rusescu................................,....„	9-58	„
Moneta germaua de	100 maree........................„	57.55	„
Sovereigns englesi....................................... 12.— „
Lira turc£sca..........................................„	10.58	„
Monete anstr. de arginta 100	fl. ......................„	—.—	„
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
11 Aprile.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%		1.	102.7*	b.
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8% ....	>9	103.—	»;
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu 8%	»1	100.7,	
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7%			94-74	
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu 77* . . .	1»	87.—	
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8%	n	97.-	>9
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% • • •	li	178.—	>9
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5°, 0 • • •		30.25	
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% . .		84-60	>9
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de			
250 1. a. 8%			190.—	
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.)			
1873 cu 8%		9»	75.—	99
Nr. 134—1879 mat.	(67) 3—3
E d i c t u.
Dupace Georgie Bosdocu gr.-cath. din Vestemu, pribegindu in Romani’a, si-a parasitu de 3 ani legiuit’a sa muiere Ev’a Pop’a gr.-cath. erasi din Vestemu, si nu se scia loculu ubicatiunei (aflarei) acelui’a: se provoca prin acesta, câ in terminu de unu anu si o di se se presenteze înaintea subscrisului Foru matrimoniale, câ-ci altcum caus’a divortiale urdita de muierea sa in contra-i din motive basate pre Canone, se va pertractâ si decide si in absentia lui, după SS. Canone ale Bise-ricei gr.-cath.
Sibiiu, 5 Aprilie 1879.
Dela presidiului Forului matrimoniale g r.-cath. de I Instantia.
Ioanu Russu, protopop, preot.
„ALBUV’A*
Institutu de creditu si de economii.
In sensulu conclusului adunării generale a societarii nostre din 28 Martiu a. c. Nr. I, alu sieselea cuponu dela acţiunile institutului nostru scadietoriu la 1 Iuliu 1879 se va rescumperâ dela susu numit’a di la cass’a nostra in Sibiiu cu 9 fiorini 50 cruceri. Si până atunci se rescumperâ acelu cuponu la cass’a nostra de adi incolo ori-candu, pre langa subtragerea intereseloru pe timpulu inca neespiratu.
Sibiiu, 5 Aprilie 1879.
(68) 3-3	Direcţiunea institutului.
Editoru si redactoru respons. O. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafft in Sibiiu.