Obaervatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sdu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu. Ori-ce Inserate, se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Red acţiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Sibiiu, 21/2 Aprile 1879. Anulu II. presiedenti’a deputatului Gabr. Varadi, proprietariu din Marmati’a, incusmtu cu famili’a baroniloru Stoica din acelasiu comitatu. Resultatulu lucra-riloru acelei comissiuni se vede publicatu in tote diariele capitalei ungureşti, pe scurtu, dara totuşi caracteristicu si demnu de a medita seriosu asupr’a lui, precum se va vedea indata. Mai antaiu luandu cuventulu du. ministru Trefort declara indata dela inceputu, ca densulu se va invoi la orice modificare, ce nu ar ti destinata a inaspri legea, in locu de a o mai inblandi. Cu acesta dn. ministru recunoscu pe facia, ca proiectulu seu este in adeveru prea ageru (eles). Faimosulu renegatu Bela Grftnwald facil de-claratiune totu asia de neaşteptata, spunendu curatu, ca elu nu crede se pota folosi ceva legea la popo-rulu tieranu, era mai anume la romani si la ruteni; ci ca tote incordarile de a magiarisâ voru remanea cu totulu in desiertu, fora picu de resultatu, ostenela perduta (elveszett munkaj; deci elu e de părere, câ magiarisarea se se marginesca numai la orasie si cetati; elu inse scie, câ cas’a deputatiloru e decisa a generalisâ legea, asia se va supune si densulu; la detailuri va vota pentru indulcirea legei, dara apoi pentru câtu va remanea din proiectu câ lege, va cere câ se tia executata cu rigore. Asia dara acestu renegatu vrasmasiu vecliiu alu nationa-litatiloru, s’a spariatu cliiaru de fapt’a maniloru sale, câ-ci adeca acelu omu are parte considerabile din ur’a semenata si inradecinata mai alesu intre slavaci. Cunoscutulu Aladar Molnâr declara, câ saluta cu bucuria proiectulu, inse numai iu principiu, continua a vorbi in termini asia de incurcati, incâtu abia poţi gâci ce vrea; mai pre urma inse totu ese, câ si elu este forte ingrijatu de realisarea practica a legei, inca si dupace se va mai inblandi; in fine inputa ministrului, câ de ce a si mai esitu cu acelu proiectu, in locu de a dâ legea scolastica in revisiune, si atunci se fia vîrîtu (escamotatu) in ea si magiarisarea scoleloru elementarie, asia, in câtu nici se se observe si se nu producă intre nationalitati agitaţiunea ce se vede. Acelea cuvente ale lui Molnâr, care si asia nu se are bine cu ministrulu, au intiepatu pe dn. Trefort, ceea ce se cunosce limpede din replic’a densului. „Sunt atâti ani de candu imi cereţi si insisteti neincetatu pentru o lege câ acestau, dice ministrulu, „era daca o asiu fi legatu de legea in-structiunei poporului, revisiunea ar fi produsu agitaţiuni si mai mari. “ Fanaticului ardelenu Ales. Hegediis ii pare reu, câ legea acdsta nu s’a infiintiatu indata dela 1868. Vede si elu câ s’au produsu agitaţiuni, crede inse câ acelea nu sunt generali. Adopta proiectulu, pretinde inse câ legea se fia executata cu prudentia (eszeljesseg, care se pote traduce multu mai nemeritu cu astutia-viclesiugu); mai cere câ statulu se faca asia numite asile de prunci mici (Kleinkinderbewahranstalt, kisdedovoda), in care se infunde pe prunculetii dintre 2 si p ani luandu’i din grij’a mameloru si dandu’i pe mani de doice unguroice, care se vorbesca numai unguresce cu ei; adeca mesura luata dela ienicerii turcesci de odiniora. Betranulu Csengery, membru alu academiei, se indoiesce forte de resultatele aşteptate dela legea acesta, roga pe ai sei, câ se nu’si faca illusiuni, câ-ci elu nu crede câ invetiatorii dela scolele elementarie se pota magiarisâ vreodată. Gabriel B a r o s s este de opiniunea lui Hegediis, câ acesta lege trebuea se se introducă de multu; mai spune câte verdi si uscate, câ oricare altu fanaticu, apoi mustra si pe ministru, pentru-câ espunerea sa de motive suna câ si cum si-ar cere scusa dela nationalitati. Carolu Szabo consiliariu ministeriale tine, câ daca candidaţii nu voru fi in stare se invetie unguresce in scolele pedagogice magiarisate, apoi nu o voru mai invetiâ nici in 12 ani, in -fine ia pe ministru iu aparare contra lui Baross. In dis-cussiunea speciale taiara din titlulu legei cuventulu „obligatoria", (vcdi „Obs." Nr. 19). Adeca legea acdsta, adeca invetiarea limbei magiare, se nu fia obligatoria? Atunci de ce treba va fi acea lege? Intr’aceea se avemu patientia până va termină comissiunea si va fi gatâ cu operatulu seu, câ se vedemu ce se va alege mai alesu din §§-ii 7, 8 si 9, in care este prevediuta o controla stricta, ce va se o exercite nu numai ministrulu de instrucţiune publica prin organele sale, ci si ministrulu de interne prin ale sale, prin politia, prefecţi, vice-prefecti si subprefecti cu gendarmii, dorobanţii, haiducii si spionii loru. Atâta se adeveri in dio’a de antaiu a comis-siunei, câ ministrulu Trefort stâ sub iufluinti’a si Nr. 23. Deschidere de prenumeratiune dela 1/13 Aprile a. c. Acei domni abonaţi carii s'au prenumeratu la „Observatoriulu" numai pre câte trei luni, adeca până la 31 Martiu st. v., sunt rogati a’si innoi abonamentulu pe 1/13 Aprile, pentru-câ se nu li se curme espeditiunea diariului. Pretiulu pe 3 luni până la 30 luniu st. v. este numai 2 florini val. austriaca, era pe urina-toriele 9 luni până la 31 Decembre 6 fi. In afara unde porto poştei este duplu, diariulu nostru costa 22 franci pe 1 anu intregu, 11 franci pe '/% anu, sau iu valuta austriaca 10 fi. pe 1 anu, 5 fi. pe V, anu. Precum amu anuntiatu de repetite-ori, pretiulu se pote transmitte in bilete de banca austriaca, sau in bilete hipothecarie romanesci, sub cuverta sigilata in regula, sau prin mandate (asemnatiuni) poştali. Tote abonamentele se adressedia de a dreptulu laRedactiunea „Observatoriului" in Sibiiu, piati’a mica Nr. 27. In capital’a Bucuresci abonamentele se făcu si la librari’a J. Szoii osy in piati’a teatrului. In Craiov’a onoratulu doinnu professoru Sini. Mihalescu avii bunătate a luâ asupra’si primirea si inaintarea de abonamente. Espeditiunea de aici din locu se face cu mare precisiune; cu tote acestea totu se intempla unele neregularitati pe la posta; noi inplinimu cu tdta plăcerea ori-ce defecte, numai se ni se arate in 8 dile, computate din diu’a in care ar fi trebuitu se ajunga cutare Nr. la adres’a iui. Redactiunea. Proiectulu legii de magiarisare in comissiunea dietei. In legislatiunile Ungariei s’au intemplatu de 12 ani incoce mai multe lucruri fenomenali, nicairi mai vediute nici audite. Unulu din acelea este si proiectulu de lege, cunoscutu lectoriloru nostrii in-preuna cu motivele lui, precum si câ acela e depusu la biroulu camerei, apoi transpusu la o comissiune, spre a’si dâ parerea asupr’a lui. Acea comissiune se intruni in 27 Mar. sub Foisiora „Observatoriului“. Cum petrecu tieranii candu se afla la drumu. (Schitie din viati’a poporului.) De: G r i g o r i e M. J i p e s c u. (Urmare si fine.) După ce dregu, le vine anim’a la locu, fetia li se inseninedia, le vine graiii, uita de necasu si de cele patite si incepu erasi cu glumele. Plecandu dela conacu si mergându la drumu Nastassica, flăcău cu boii galbeni de i vedi inainte, isi dâ cote cu aude nene-seu si rupen-du-o cu ruşinea spune: ca i s’a facutu perii măciucă de ce a vediutu elu in bei Bucuresci, vorb’a hâluia, unde pung’a scuturesci, candu a fostu acolo cu scândurile lui logofetu Mieluca. Dice ca a descarcatu marfu-liti’a la unu boeriu ajungendu la elu după resaritulu sorelui, si ca in cesii ala la boeriu nici cânii lui nu se tredisera din culcusiu, necum omenii d’acolo din curte. Mai trecu ce trecii si apoi audii balancanindu unu elo-potu de cioie si’si dise colo ostenitu, dar acu V ce se hie asta? Candu colo era unu clopotu atârnatu Ia stra-sîn’a casei boerului. De un’ se intielega elu, ca nu mai vediuse, ca tiuitulu clopotului vestea ca s’au sculatu âi din casa: era pe la praudisioru alu micu, candu fetele si nevestile la satu au si datu hertur’a gatâ. Mai trecu pucinelu, după sunetu câ de candu bagaiu luleu’a in breu si odata esira vr'o trei romani de josu dintr’o chiliutia si se indesara pe scara s’alerge se intre susu colo. Si preste doue cesuri se ighi cocon’a afara. Elu cum o zări d’odata i se sberli perulu in crescetu si i se in-cârciara vinele si o tuli d’a fug’a spre boi, se i tia se nu rupă. crediendu la birea lui, ca s’aru spariâ si ei câ elu! Vedi la satu nu sunt muierile asia! Cocon’a asta era — hie la ea acolo — prapadeni’a pamentului! Nu ştiai cee, chipu aiului D-dieu, ori alta iredia! In capii ei o balaciuga de peru catu turnii; gândeşti c’o hi smulsu in bataie cocona baia peru la 10 femei, ca prea era clai’a mare. Sprencinile ei negri corbu, făcute cu mie-diu de nuca arsa, fati’a ei cum e coliliea, de pare c’ai scos’o din tronu cu fain’a, ochii ei bobosiati si bleositi, bulendrile i aternau catu pe colea, d’ai bi crediutu ca alta muiere i le ar hi datu de pomena, ca scaldase pe cineva si nu i se logbiau pe trupu; glasu subţire câ de o eda fatata la St. George. Ce pecatu neică si cu co-conetulu Bucuresciului! Vedi. ele nu sunt câ runiancile nostre! Ca rumanc’a tiese, cose, spala, secera, torce, aduna, cârpesce, cresce copii, paseri si ghitisiore, croesee, gatesce mancare, padiesce cas’a, ghiea. gradin’a si tia-rin’a, — adicatilea muierea uneori ne intrece si pe d’ande noi la lucru si la hărnicie. Da cocon'a orasiului se tolanesce in inetasuri, porta nestimate, se culca pe pufaria, dorine de se bubaesce. se trandaghiesce, siede geab’a, i se clocesce minţile si cugetu, i nalucesce a trai din spinarea a 10 prosti si a paisprediece natarai si o duce câ vai de lume! Cinste, ruşine, munca, ghiea-tia pacinica, sanetate, frica, padiescate sfantuletiu: nu se pominesce la densa macaru se orbeşti unu siorice cbloru. Boieri si orasianii se baga slugi la muiere si remanu detori venduti si cu nimicu nu salegu din inganfarea malaiatia a coconetului. Sfantu Tirifonu, reu de locuste, pote elu se le mai potolesca dorii de cheltuitul Unchiasiu Barba-Lata sparge vorb’a flăcăului si adaoge vorbindu: ea lasatii feti mei sporogel’a si lamu-riti-me v’a scadiutu or’ va crescutu birii dela sf. Vasile ce-a trecutu incoace, câ parcalabulu nostru, mancal-aru tăunii, totu cere, platiniu si era ne apuca cu veste de revasiu galbenii! Me bate gândii se banuiu ca ne ’usiela câ pe copy si ne papa banii, munculiti'a nostra a asudata! Me, Tratiore, dâ ce stăpânire om bi avendu, ca noi de candu traimu n’amu vediut’o in ochi prin satu, nemu de nemu nostru. Cum calicescu hei boeri, la Bucuresci, ori domnu Gobernu, odata te pominesti cu parcalabu in spinare: scoteti banii, vere, ca trebue la boieri! Inju-ga-te Stoico, fa-te luntre si punte Francule; parpalestite Sore: frigete Aldeo; fate teca de pamentu ori musiu-noiu Stanciule, numai hei de susu se aiba de cheltuiela! Peste 2 luni era ’ti ese inainte pacostea de parcalabu in capii satului: bani, me fartate, c’au datu boerii de golatate; bani se hi fostu, iau inghititu asia de nici nu se cunoste c’a fostu vre-o lascaia cbiora se vedia Bucu-rescii! Ajunseramu, mâ-re, de nu mai cunostemu: bou e injugatu la caru or’ romanulu in loculu boului! Ande Dumanelu si Bolocanu ai mei — se’mi traiesca — isi lungescu gîtii totu uitandu-se la cbipii meu, nu me credu totu ala: asia de ’mi-am preschimbaţii fati’a subtu povar’a dariloru! Ne totu tramitu la taftu (funcţiune) cate unu cioflengaru vinetu si ruptu de fome si ne ciupeşte mai din fenu, mai ghite, din bani si dreptate nu mai videmu cu ochii. Dreptatea o videmu numai pe prisp’a arendasiului, in pung’a ciocoiului si a grecului. Premaru s’a invetiatu de calea totu pe urmile loru. Pop’a tace câ muţii. Mei, asia o hi scriindu la lege, ca ori ce liotica, palavaticu, misielu, ponivosu oru veni in satu, toti se jumulească, se jupiesca, si noi se tacemu câ buturug’a? Tote lesîuaturile le napustescu la noi se se inpiciorogesca si iai vediutu pe urma, după ce ’nvetia potecile satului, ca ne sugu asia de frumosu, ca ei se făcu fruntaşi din spinarea nostra, era noi re-manemu totu codaşi, prostiţi, ticăloşiţi, batuti si ne îngrijiţi. Audiu ca scriu la gazeturi si la cârti, c’o se ghie binele bulucu preste noi, c’o se ne bata fericea: pote pe lumea ailanta! Bineli ce’lu avemu noi dela stăpânire se cada pe capu, in cas’a si pe cheptii aloru ce ne mananca banisiori si ne ascuudu drepţii nostru. Dreptatea nici alu de susu nu ni-o pote răpi, ca-ci la ce ne-a mai dat’o, deca e vorb’a asia. — Da laşa ’ncolo, unchesiule, cUce Ganjea, nu’ti mai aduce aminte, tocma acu la călătorie de relile astea învechite. Tine’ti birea mosiule! Bunu e Dumnedieu, mesteru e uciga ’lu vederea! Mai bine fa’ti cruce, scui-pa’ti in senu si di: aparane Domne de mai reu! Candu s’oru indârji turmaci aia de boeri pe noi, te pominesti ca ne-or pune si la jugu, cum ne-au peritu ghitile de boia? Multu s’arata boerii mari, avuţi, spatosi, suflete mandre, dâ candu colo: totu din spinarea rumânului, din traist’a veduvei traiescu. Si iucailea nu ne laşa in 90 OBSERVATORIULU. pressiunea brutale a multora omeni fanatici, ca inse chiaru pe unii dintru aceia incepe a’i mustra consciinti’a loru. In totu casulu acdsta lege de ieniceri in locu de a folosi ceva Ungariei, ea va aduce folosulu celu mai mare României, câ-ci precum in timpulu per-secutiuniloru religiose din sec. alu 14, 17 si 18-lea nu numai dieci de mii de romani dara si din secui au fugitu si trecutu munţii in Moldov’a si in Mun-teni’a pentru totudeauna; intocma se va intemplâ si asta-data. Caus’a daca nu este aceeaşi, este inse cu totulu analoga. Atunci persecutiuni fanatice religiose, acuma persecutiuni totu asia de fanatice naţionali. Atunci includerea, confiscarea si derimarea bisericeloru gr.-orient., exilarea preotiloru in Dal-mati’a, mai tardiu sub reformatiune batai’a si uciderea episcopiloru, spoliarea monastiriloru, gonirea din tiera a calugariloru gr.-orientali; sub Mari’a Teresi’a ridicare de furci pe la fruntarie; pe vii-toriu, in casu de a se adopta legea ce sta in dis-eussiune, includerea de nenumerate scole romanesci făcute si intretînute cu spesele comunitatiloru bisericesci, gonirea din servitiu a toturoru suteloru de docenţi (dăscăli) romanesci, câţi nu voru fi in stare niciodată se invetie limb’a magiara, prin urmare migrarea loru cu familii cu t o t u , i n R o m a n i ’a si pote cu ei de comune intregi; câ-ci se faca ori-cine proba cu 100 sau cu 1000 de individi, cari au amblatu la scola, dara acum sunt asiediati pe la sate si orasiele, omeni, nu trecuti de ani 50, ci numai dela 25 pana la 40 de ani, insurati, cu mulţime de prunci, ingreuiati cu grijile vietiei, se le platesca, ca acolo la sate, se invetie, in acea etate, din diligentia privata, nu limb’a magiara forte grea din natur’a sa, ci pe oricare si-aru alege ei din cele europene, si se o invetie asia, ca după aceea se fia iu stare de a instrui densii pe tinerime intrens’a. Dintr’o miie de inşi nu se voru alege nici 5% carii se o invetie. Aci orbu este cine nu vede planulu, candu elu este cu ochi cu sprincene: Dăscăli romani nu voru potea invetiâ unguresce, dara voru pune in loculu loru preste totu dăscăli de secui, precum s’a si inceputu pe la scole comunali. 0 cuventare a Dr. Michailu Politu. (Tienuta in diu’a de 26 Martiu cu ocasiunea desbaterii tractatului dela Berlinu in diet’a unguresca). Onorata casa! Legislat.iv’a unguresca n’are numai dreptulu, ci este si de datorinti’a sa a esa-minâ si a ’si da parerea iu numele tierei, asupra unui tractatu de o insemnatate europena precum este tractatulu de Berlinu. Intreg’a desbatere asupra tractatului de Berlinu s’ar potea numi nefructifera, pentru ca fapte inplinite precum sunt ocuparea Bosniei si a Hertiegovinei — nu se mai potu face neintemplate. Este inse inportantu de a se constata prin acesta desbatere, ca Ungari’a fara distinctiune de nationalitati, nu aprobedia politic’a pace si 'n plat’a Domnului'? Totu incurca lumea si ne ametiescu mintea cu legi paralegi si cu flecarii! Cine ştie se’ti desluciesca la sate gândii legii si cine se ’n-china ei si-i făcu pe chefu acolo? Legile dormu si dregători ne induranduse se le strice somnu alu dulce, croescu prin satu alte legi din capii loru, ca le ghine mai bine la socotela cu croiela asta! La legea dregato-riloru suna asia: cine porta, zecliie si itiari e ghita. Pe elu calarescu vatasielu si premarelu! Mulgeti’mi-’lu! tundeti ’mi-’lu! desbrati ’mi-’lu! saraciti’lu! Cine e ora-sianu e oinu! Stati me! Nu ve opintiţi, ca asta pote se liie d’ai mari! Asia e, barbarie! S’a inreitu lumea, taica, me! La nevoie suntemu fraţi cu totii si la potere suntemu născuţi a fi robu unulu altuia! Asia e gaşca ’n bărbie! Si totu mergendu romanii mei isi curma vorb’a candu si candu pentru ca asculta, unu cantu de doru aprinsu din flueru se mai uite nevoile, altu cu frundia, alţii cu cavalulu si alţii cu cimpoiasiuiu. Boii tragu mereu in rendu, par’ca asculta si ei si le place, dar’ cu gandulu la tieranu se nu i certe si se i silesca erasi iute la pecioru, er’ alţii respunde trecatoriloru, care i descose si i întreba: de unde sunteti mei frate? Candu ati plecatu d’acasa? P’acolo a ploatu? Alu cui e ce aveţi in cara? Garl’a mare e? Ghitele ve sunt sanetose? Dâ omenii? In sfersitu ajungu cu bine la orasiu. întreba alu dinainte unde siede domnii cutare, stapanu mărfi, ilu gasescu, descarcă, lega boii, le da se imbuce, mananca si ei, se culca in caru si d’or’ hi la Bucuresci săteni nu beau apa, ca e Dambovitia urîta si tulbure. Apro-pianduse de negustoru unu cate unu, i spune ca bine l’au gassitu sanetosielu, i tainescu cum au stricatu, cum au ajunsu si ca le pare bine ca au a face cu negustoru cum se cade si la tote întrebările negustoriului respundu cu shiela, si nici umerii nu’lu carmiescu in fati’a densului, tienendu caciul’a in mana. Apoi la plecare isi iau diua buna dela elu ori dela nevasta si purica socotindu banii de cate va ori, pana se incredintiedia de le au datu deplinu ori lipsa. Esindu din curtea negus- orientala urmata pana acum si ca ea nu pote consimţi cu mandatulu primitu prin tractatulu de Berlinu pentru ocuparea Bosniei si a Hertiegovinei. Acestu mandatu pote se aiba consecintiele cele mai grave. Tractatulu dela Berlinu departe de a fi deslegatu cestiunea orientala, din contra o a complicaţii si mai multu. Diplomati’a europena erasi a mai probatu odata ca ea „n’a invetiatu si nici n’a uitatu nemica!“ Asia precum odiniora Congresulu din Yien’a au dispusu despre sortea poporaloru, fara de a consulta dorintiele loru, asia au dispusu si Congresulu din Berlinu despre poporatiunile peninsulei balcanice, fara de a lua in considerare pretensiunile si neces-sitatile loru. O asemenea procedere a urmatu si tractatulu dela Parisu, care voia se stabilesca o noua ordine de lucruri in Orientu, desconsiderandu relatiunile locale ale acelora poporatiuni. Astadi tractatulu dela Parisu este unu obiectu preste care istori’a a trecutu la ordinea dilei si unu scriitorii francesu a disu, ca a fostu unu mare pecatu, ca pentru acea erore mare s’au versatu atata sânge nobilu in resbelulu din Krimea. Erorea cea mare a tractatului dela Parisu a constatu in aceea, ca Europ’a apusena n’a sciutu substitui in loculu relatiuniloru dintre Russi’a si Turci’a altuceva, decatu garantarea integrităţii Turciei. In cestiunea orientala Europ’a apusena a pornitu dintr'unu punctu de plecare ne ga ti vu, pe care in parte ilu urmedia inca si astadi ca adeca: Russi’a se fia tienuta in depărtare de Orien-tulu europenu. Inse o idea positiva pentru deslegarea cestiunei orientale, idea ca prin ce are se fia inlocuita Turci’a, care nu se mai pote tienea, acesta idea nu esista; caus’a nu este aceea ca nu aru esistâ elementele pentru acelu scopu in poporatiunile creştine din Orientu, ci neincrederea fatia cu Russi’a au fostu transplantata si asupra proporatiuniloru creştine ale Turciei. Integritatea garantata a Turciei avea se creedie unu terenu neutralii pentru interesele divergente ale Europei, si civilisata prin reforme Turci’a avea se fia primita in „concertulu“ europenu. Dar’ nefericitulu esperimentu, care a duratu 20 de ani, au probatu, ca Turci’a nu este capabila de reforme. Russi’a avu satisfactiunea, câ cu multu inainte de a pune man’a pe sabia pentru câ se inaintedie pana la porţile Constantinopolei, Europ’a se ajunga la convingere, ca Turci’a nu intr’-uneste si nu pote intr’uni conditiunile unei organi-satiuni de stătu europenu, ca ea si-au perdutu dreptulu seu de esistentia. Barbati câ Gladstone, Stradford, Schaftsbury si alţii, cari pe tempulu resbelului din Krimea simpathisau cu Turci’a, s’au lapedatu de ea. S’au disu adeseori ca: „Europ’a nu este inamica a po-poratiuniloru creştine din Turci’a, Europ’a numai nu voieşte câ aceste poporatiuni se cadia subt do-minatiunea Itussiei.“ Eu intrebu inse: facutau ore Europ’a chiaru si numai catu de pucinu, pentru toresca, er’ se închina si cu boii injugati mana prin orasiu s’o carmesca pe unde au venitu si se dea c e a in spre partea locului, de unde au incarcatu. In trecatu prin orasiu unulu se opresce se bea unu litrocu de ghinu, unii cumpără unu crapceanu prospetu, altu o lipie calda se duca nevestei si copiiloru de gustare, altu covrigi, niţică sfora, păcură, alţii rogojini, unii lumânărele de cera ori de seu, altu untu de lemnu s’apoi se intorcu spre satu acasa deca nu gasescu se incarce cate ceva pentru indaratu. Acum ei mergu mai repede, ca au carele gole; d’asupra careloru punu coveltirii inveiitu cu tiolu de lana ori de canepa, câ se se adapostesca densii si se nu se strice ceva ce au terguitu. Unii mai sue in caru cate unu bou bolnavu de apa, ori cotonogitu de petra si cu cefa prea rdsa de jugu, er’ pe sotiu celui bolnavitului lega de codîrla. începu erasi povestirile si glumele in felu de felu. Par’ ca sunt ciumaţi săteni, asia de nu i laşa la orasiu se raerga pe calea mare si drepta; pa-ditorii ulitieloru ii huidue si ii injura cumplitu si ei porta mare grije se scape din orasiu tefari, se nu bu-siesca ori strice ceva, si asia sunt nevoiţi bieţii se mata-naesea colindendu siepte uliti pana se afle pe sta-panulu marfei. Apoi istorisescu ce li s’au parutu loru sucitu, bunu, ori pe dosu la orasiu: ca unulu au intalnitu pe Tranda-hir’a lui Naie bagata la stapanu doica, socotindu ca e lucru de ruşine a slugări la orasiu o muere harnica a satului. Unu altu ca i-a placutu boii aluia de i adapă la putiu ala; ca altu se hi avutu bani mai multicei, ar hi cuinperatu doi purcei de’i blegosi din curtea bruta-riului de langa biserica; ca altuia, iau remasu ânim’a la junincea de s’a tomnitu se o ia. Si asia aidea, aidea, doma. doma, mai in cara si in carutie, mai pe josu ajundu cu ajutorulu lui D-dieu acasa, de e vara unii numai in camasie si incinsi cu breu, alţii descultiati de opinci si de ciupici, alţii prăfuiţi si cu premenela negrită câ de baciu, altu zoitu si inpacuratu de candu unsese carii, altu posomarîtu si batutu de cale si obosela. Desjugu, laşa boii la cara, ori ii lega. Câinii se ducu aceste nefericite poporatiuni in decursulu celoru 20 de ani de esperimentare cu reformele turcesc i? Nu s’au facutu nemicu. Subt ochii Europei, creştinii chiaru si in tempuri de pace, au fostu despoiaţi si ucişi. A trebuitu câ Russi’a se traga spad’a pentru câ se inauguredie o schimbare pe peninsul’a balcanica. Candu inse legiunile russesci ajunseră inaintea portiloru Constantinopolei, atunci Europ’a se inspai-menta de poterea manifestata din partea Russiei. I)ar’ nici acuma Europ’a nu se presenta cu unu programu positivu pentru deslegarea cestiunei orientale, ci se margini erasi la punctulu seu de plecare negativu, de a departâ pe Russi’a dela peninsul’a balcanica. Fireşte ca acuma lucru nu mai era asia de lesne: trebueau se se faca concessiuni, inse de acelea care se nu satisfaca nici pe Russi’a, nici pe poporatiunile Turciei, nici pe altucineva si nici chiaru pe corniţele Andrâssy. Acesta este coprin-sulu tractatului dela Berlinu. Pe cine satisface ore mandatulu primitu prin tractatulu dela Berlinu? Nici pe magiari, nici pe germani si nici pe slavi. Deca inse cu tote acestea ocupatiunea totuşi se intreprinse in contra opiniuuei publice din Ungari’a si deca se afla unu gubernu constitutionalu, care in contradicere cu opiniunea publica, ce s’au manifestatu in niodu eclatantu, primeşte responsabilitatea pentru acea intreprindere, apoi acesta este o anomalia, care in staturi constituţionale nu se pote intemplâ niciodată. In ceea ce priveşte validitatea tractateloru internaţionale, apoi acesta intrebare este de o natura cu totului totu teoretica. Gubernulu are in privinti’a acesta dreptate. Incheiarea de tractate internaţionale este unu dreptu eminentu alu suveranului seu alu capului statului. Chiaru form’a tractateloru internaţionale corespunde acestui dreptu. Nu statele, ci suveranii inchiaie tractatele prin plenipotentiatii loru. Ultimulu tractatu dela Berlinu nu l’au inchiaiatu plenipotentiatulu Franciei, ci plenipotentiatulu presiedintelui republicei. Acesta cestiune inse nu este de vre-o inportantia practica, pentru ca in state constituţionale nu se pote in-chiaiâ unu tractatu internationalu care s’ar aflâ in contradicere cu opiniunea publica. Ca acesta s’au potutu intemplâ in Austri’a este o anomalia. Dar’ intreg’a nostra politica orientala este o anomalia! Ea osciledia intre contradiceri. Pe de o parte ea ar voi se joee in Orientu rolulu de eliberatore fatia cu slavii si a se substitui pana la dresi care punctu Russiei, de alta parte ea proclama ocupatiunea câ unu ce ostilu fatia cu slavii, câ o sugrumare a loru. Celu pucinu asia trebue intielesa espres-siunea ministrului presiedinte: ca ocupatiunea a calcatu pe capulu sierpului slavicu. (Voci in drept’a: pe a celui panslavisticu!) Deca inse ocupatiunea in realitate n’are se fia decatu numai o mesura preventiva, apoi atuncea aceea este politic’a cea mai mi-serabila. (Voci in drept’a: Oho!) Ea ne inpune rolulu de temu itiari u pentru care rolu noi avemu se sacrificamu milione de bani si riuri de sânge! mai ’nainte acasa se vestesca venirea sateniloru, er’ femeile punu de mămăligă si gatescu de mesa. A dou’a di se intalneseu sătenii cu calatorii noştri, ii întreba de sanetate, despre cum a traitu, cum au petrecutu, cum au gassitu bucatele, ghitele si omenii pe unde au calatoritu er’ ei respundu: Ei mare, tote bune, cu pace si cu sanetate! — Tote cu norocu loru! Urinarindu cugetele, feliulu, vorbirea si simţirea drepta a romanului in călătorie, marturisescu ca acesta scriere este alesa pe glasii si pe deprinderile tieranului si a vorbirei lui din secolulu in care traimu. Povestirea nu e inchipuita, adese-ori asia vorbescu opincarii noştri, poterea neadormita si pururea veghiatore la nemurirea neamului romanescu. Câtra rondunele. Er’ ve duceţi rondunele Preste vai preste câmpii, Me lasati in noru de jele In acestu desiertu pusthiiu? V’ati uritu aci la mine? Seu nu vreţi câ se’mi cantati Dimineti’a ’n diori senine Dorulu se nii’lu alinaţi? P’ale vostre aripiore Si p’alu vostru dulce sinu, Duceti-me soriore Me scapati d’alu meu suspinu! * * * De catu tier'a mea iubita Se o vedu plangtindu cu doru, Si de sorte asuprita Vreau mai bine, câ se moru. . . Sept. 187 * P.-P. Soplementu la Nr. 23 din 21/2 Aprile aiu .,ObservatorioIui“ din anulu 1879. Geniuln Romei. Terrarum Dea, gentiumque Roma, Cui par est nikil, et nihil secundum. Marţial is. Rom’a, virgina lamentata, ce pastredi in senu-ti candidu atatea monumente sacre ale secliloru trecuti, spune unde e geniulu teu; te a parasitu, a lasatu muritorii si s’au intorsu d6ra in imperiulu geniiloru? Asie e, pre tine te a parasitu, ck ci in locu de a’i fi fidela, i-ai fostu perfida si crudela. Densulu apoi intre lacremi fierbinţi parasindu-te a mersu cu fidelii sei in o tiâra departe — departe spre resaritu.......... Roma! asculta si vei afla caus’a parasirei geniului teu. Romulu prindiendu taurulu si vaca in jugu, desemnase cu aratrulu spatiulu reginei cetatiloru pamentesci. Pastorii si veneticii o zidescu in scurtu si o locuescu cu plăcere1). Aceştia apoi au fostu cu totii egalu in-dreptatiti, si domnu intre ei au fostu numai unulu, âra acela a fostu Romulu. Elu alege o suta de betrani, cu carii se se consulte. La contopirea cu Sabinii se mai adaoga o suta. — Aceşti doue sute de betrani in urma necunoscundu’si chiamarea, degenerară asia, in cktu ei nu intru atâta se nisuiau a conduce poporulu, cktu mai virtosu a domni preste elu. Poporulu vediendu câ acei d6ue sute aleşi dein asemcnii loru, aleşi dein sinulu loru, se inaltia mai pre susu de ei, si incepu a’i despretiui, seau indignatu fârte, si a inceputu a se inversiuna in contra loru. De aci cei d6ue sute de betrani se numescu patres, patricii, âra plebea se nu-mesce plebs si populus. — Romulu începe a înfrunta pre patricii pentru ingamfarea loru si partinesce poporulu; era patricii in locu câ se-lu asculte, voiescu a’lu asasina, dupa-ce numerulu loru se înmulţise la trei sute. Atunci elu se vediii se silitu a’si alege trei sute de gardişti, cari in timpu de pace ca si in bătălii, au fostu totu pe langa densulu.2) In urma Romulu totu nu scapk, ci ucigundu’lu pe furisiu, mintira poporului ck l’au rapitu dieii la ceriu.3) Eşti orfanu poporule de pastori. Părintele teu sangera! era tie-ti mintu ingkmfatii patricii ascundien-du- si crim a spurcata ! De aci se incepu luptele interne, care se termina cu Iuliu Cesare, pe care le numesce istori’a revolte interne. Spiritulu lui Romulu, geniulu Urbei nu parasesce pre poporu, nu parasesce Urbea, ci aparandu poporulu cu mare resemnatiune, a scapatu Urbea de cutropire totala. La 494 (ante Christum) jugulu patriciiloru era nesuportaveru, ingamfarea loru era nesuferibila: ck-ci intru atâta au fostu ingreunatu poporulu cu tri-butu si usure mari, in cktu mulţi neputendu solvi, se vendeu pre sine, adeca se faceau sclavi . . . Spiritulu lui Romulu, geniulu Urbei nu pote se sufere si se vedia pre iubitulu seu poporu sclavu in cetatea de ei zidita. Elu prin curagiosulu Liciniu i-I scâte dein Rom’a si-i asiedia pre muntele sacru.4) Aristocraţii vedu bine perielulu ce’i amerintia, se infiora si tremura t6ta Urbea de poporu, nu cumva se vina armaţi asupra loru.5) Patriciauii semena in acestu easu unui omu ce si-a taiatu manile, care apoi striga, se văietă, si cârca după medicu; ei inse au fostu prea fericiţi, ck medi-culu se aflk in mediuloeulu loru, âra acela fu Meneniu Agripa, care dein plebe era facutu patriciu, pentru aceea îlu si iubia f6rte poporulu.K) Acestu oratâre apoi prin fabula despre revolt’a membreloru in contra pantecelui, si prin alte multe promissiuni seduce pe bunulu poporu, si lu face se se intârea era in Urbe. Inse pacea legata nu multu tiene. Patricii afla mii de cai, prin care se apese pre bravulu si bunulu poporu. Spuriu Cassiu consulele partinindu poporulu, si su8tînendu ca e cu dreptulu se aiba parte si poporulu din pamenturile cuprinse din agrulu publicu; inse patricii ingamfati in locu ca se faca a participa si poporulu din acelu agru publicu, pre Spuriu ilu judeca la mârte si’i taia eapulu.') Plânge poporule bune, ca a dou’a-6ra esci orfanu si fora protectore: alu doilea părinte alu teu sangera. Plânge, dara nu despera, ck-ci proni’a si geniulu lui Romulu nu te a parasitu. De cate-ori tractau crudelu si despotice cu poporulu, de atatea ori îl pedepsia ceriulu: aducendu furtune amerintiatârc si fiorose asupra loru. Candu ei amerintiau Ecui si Volscii cu nimicire: tienendu 6stea romana închisa, patricii se sfatuescu si afla, ck singuru unu barbatu p6te se conducă poporulu la învingere, singuru numai e in stare de a’lu însufleţi; si acelu barbatu a fostu iubitulu poporului Cincinatu, care nepotendu vede nedreptăţile despotiloru, si urendu certele, se a fostu retrasu la bunulu seu campestru; *) Maiores noştri convenae pastoresque, quurn in bis locis nihil praeter silvas paludesque esset, novam urbem tam brevi aedificaverunt T. Liv. Iîib. V c. LVI. 2) Multitudini tamen gratior fuit quam patribus... Trecentosque armatos ad custodiam corporis non solum in bello, sod etiam in pace habuit. T. Liv. Lib. I. c. t 3) Fuisse tum quoque aliquos, qui discerpturm re-gem patrutn manibus taciti arguerent T. Liv. Lib. I. *) Licinio quodam auctore injussu consulum in Sacrum montem secessisse . . . ibique sine ullo duce neque lacessiti, neque laccssentes se se tenuere (T. L. lib. II c. 32). *) Pavor ingen9 in urbe metuque mutuo sus-pensa erant omnia (T. Liv. ibidem). ®) Sic placuit igitur oratorem ad plebem mitti Menenium Agrippam, facundum virum et, quod inde oriundus erat, plebi charum. (T. L. lib. II c. 32.) 7) Vilhem Piitz. si candu a venitu soli'a splendida se ’lu chiarae la dictatura, l’au aflatu in campu tienendu de cornele ara-trului. Elu ascultandu de mandatulu mumei Iui sacre, a Romei, merge lasandu pre unu tempu aratrulu si castiga victoria strălucită.8) Trece si acâsta furtuna. Patricii âra innâta in plăceri, nu cunoscu dreptate, nu cunoscu virtute, ci isi imaginau ck sunt divinităţi pe pamentu; cugetau, ck t6te frumsetiele si bunătăţile acestui pamentu sunt create si lasate numai pentru ei. Asia Apiu Claudiu aprindiendu-se de poft’a uriciâsa, se incârca se faca sila moralei si frumâsei Virginiei, fiicei bravului plebeu alui Vergeniu, care numai prin infigerea cutîtului in peptulu ei innocente p6te se o scape de infamia. Atunci romanulu amaritu pana in sufletu a strigatu: Tiraniti spinarea si cerbicile nostre; dara celu pucinu castitatea se fia asecurata.9) Poporulu bunu si moralu nepotendu suferi acea crima lusuriâsa, acelu atacu publicu asupra celei mai sacre virtuti a virginitatiei, nepotendu suferi acea selbatacia spirituale a lucsuriosului Apiu, era parasesce Rom’a, parasesce cuibulu fbra de legiloru si âra se muta pre muntele sacru.10) De astadata atâta poporu a fostu esitu din Roma pre muntele sacru, in cktu abia au remasu lusuriosulu Apiu si câţiva betrani, in cktu convocandu-se senatulu in foru, n’au fostu nimene a fara de cativa betrani.11) Patricianii âra veniră in striratore, era se temu de poporu; âra ajungu la sortea omului cu manile taiate, ceea ce se vede mai apriatu din vorbirile lui Horatiu si Valeriu tînute in senatu.12) Deci era tri-mitu toti la poporu si le promitu totu si tâte, numai se se intorca in Urbe. Inse lupulu i-si schimba perulu, era firea nici odata. Asia fu de asta data si cu patricii. Ei incepu pe alte cai si in alte moduri a apesa pre poporu, a’lu uri, a’lu batjocori si a’lu despretiui; ba ce e mai multu, la 439 (ant. Chr.) tiindu foraete, si devenindu mulţi din poporu in lipsa estrema, in locu câ se-i ajute, pre Spuriu Maeliu, care a fostu impartitu bucate celoru lipsiţi, l’au judecatu si Ahal’a ducele calaretiloru l’a strapunsu si junghiatu la mandatulu trufasiloru patriciani, in foru.13) Rom’a! poţi tu dice ck ai fostu fidela cktra geniulu teu, poţi tu dice ck esci nevinovata, poţi dice ca n’ai fostu perfida? ucigendu pre Romulu, pre Cassiu, pre părinţii si aperatorii poporului, era acuma pre Maeliu, pre alu treilea părinte alu poporului. Plânge poporule bunu, ck a trei'a ora esci orfanu. Plânge si striga /esplata la ceriu ! Ore pentru ce n’a trimisu ceriulu trăsnete si fulgere se derime cuibulu patricianiloru ingamfati? Pentru-ce 6re nu a inghititu de vii pamentulu pre cei ce cutezâ se asupresca pre cei de unu sânge cu ei? N’a trimisu ceriulu trăsnete nici fulgere, nici nu a inghititu pamentulu pre cei despoti si inganfati, ck-ci vinu Senonii, (— Galii —) biciulu viu alu ceriului, vine JBrennu, ruineza Rom a, — taia fora mila pre cele 80 de capete cărunte in foru, — curge sângele vale pre stradele Urbei.... Ce? dora tu genie alu Urbei, tu spirite alu lui Romulu ai parasitu poporulu iubitu si protegiatu de tine? o laşi dâra se o derime aceşti feroci? — La acestea se pare ck ne respunde: Ba nu! nu o am parasitu, am lasatu numai ca se deştepte pre cei moleşiţi din somnulu dulce alu luxuriei, ce aduce contagiu resipitoriu tuturoru cetatiloru ; nu am lasatu eu Rom’a, dice geniulu Urbei, ck ci eu suin in Capitoliu, pe care eu înpreuna cu templulu lui Joie îlu voiu apara......... Senonii feroci satul de sânge, satui de predi, asalta Capitoliulu, nesciindu ck pe acela nu le este permisu aluderîm’a: de diece-ori făcu asaltu, de diece-ori sunt respinşi prin virtutea lui Manliu Ca-pitolinulu, părintele si aparatoriulu lui. — Senonii in urma spargendu cuibulu celoru moleşiţi, incarcati de predi se intorcu. Cine este 6re, care se nu privesca acesta furtuna, câ o drepta mania a ceriului pentru fbra-delegile patriciiloru ? Si cine scie, nu cumva tocma cei 80 de senatori decapitaţi in foru de senoni, au fostu asupritorii bunului poporu? Rom’a după acesta furtuna era se restaura, era se rezidesce mai vesela si mai frumosa; ea de astadata se asemena unui campu verde, a cărui ierba o a culcatu plâia la pamentu, inse trecîmdu ploi’a, cam-pulu era incepe a inverdi inca de trei ori mai veselu decktu mai înainte. Asia se intemplk cu Rom’a; ck-c: Manliu aparatoriulu Capitoliului ajutandu poporulu cu bani, dandu-le bani fora usure, nu-i laşa se se mute in cetatea Veentiloru. Si 6re cu ce ia multiamitu Rom’a lui Manliu, pentru ck a scapatu Capitoliulu, pentruck nu a lasatu pre poporu ca se se mute in Veiu? Cu aceea i a fostu multiamitore, ck l’au încarceratul inse bunulu poporu nu potu suferi câ pre părintele lui se ’lu tîna prinsu. Vedîendu ei ck asia nu potu umili pe Manliu, fora câ poporulu, plebea, se nu se revolte, ilu scotu din prinsâre, isi afla inse alte preteste, pentru câ se *) Beck. 9) Saevite in tergum et in cervices nostras: pu-dicitia saltem in tuto sit (T. Liv. lib. III c. 45). 10) Per M. Duillium, qui tribunus plebis fuerat, certior facta plebs contentionibus assiduis nihil tran ici. — in Sacrum montem transiit (T. Liv. lib. III c. 52.) M) Quum vasta Romae omnia insueta solitudo fecisset, in forro praeter paucos seniorum nemo esset (T. Liv. lib. III c. 52). ia) Quid si Hostes ad urbem veniant facturi estis? Quid si plebs mox, ubi parum secessione mo-veamur, armata veuiat? ,3) T. Liv. IV c. 16. 93 pota înnegri pe părintele favoritu alu poporului si cu nedreptulu ilu arunca de pre petr’a Tarpei’a.14) Plânge poporule bunu, ck a patr’a 6ra esci orfanu si fora părinte; alu patrulea protectore alu teu sangera nevinovatu. Plânge, dara nu despera, ck-ci spiritulu lui Romulu, geniulu Urbei e cu tene. După atâtea frecări si furtune, după atâta versare de sânge, după atâtea evenimente însemnate, cade velulu negru de pre faci’a patriciiloru aristocraţi, câ se incepa si ei a vede mai bine adeverulu si dreptatea. Vedu ck nu numai unii sâu o parte a omenimei are dreptu la frumsetiele, bunătăţile si plăcerile lumei ; vedu ck nu numai la singuratici suntu date, ci la toti si pentru toti, recunoscu ck acele sunt comune. Vedu dinsii, invetiati de esperientia, ck fora de plebe, fora poporu ei sunt numai nesce păpuşi, sunt asemenea omului fbra mani si piciâre. Vedu si se convingu, ea fbra poporu suntu neputintiosi; si sciu ck poporulu pentru asprimea, despotismulu si ingamfarea loru acuma a treia-6ra voise a’i paraşi si a se muta in cetatea de elu espumnata, in Veiu; deci începură a tracta mai blandu, incepura a laşa din orgoliulu loru, si se im-paca si intrunescu cu poporuiu, se derima murulu negru pusu si aredicatu intre patres si plebs, populus, apoi zidescu Concordiei unu templu (la 366 ant. Chr.)15) Frumosu e acestu evenimentu in istori’a vechiloru romani, frumosu si de trei-ori salutariu; santa e acea dî, in care a legatu, au pusu pactulu de infratire patricii cu poporulu. De aci apoi Rom’a intrega un’a vâiâ, un’a decretâ si una facea. Numai după acesta unire incepu Roma a fi mare si tare. 16) Resultatulu acestei uniri fu, ck incependu cu Samnitii, Romanii au supusu tota Itali’a pana la Rubiconu. (Piitz.) Indesiertu vine Pirhu cu legiânele fruinâse grecesci, ca si carii ostasi in taptic’a de resbelu nu au fostu alţii in lume, indesiertu vine cu elefanţii, ca-ci plebeulu Fabriciu îi arata ce este însufleţirea poporului romanu; după care elu, Pirhu a fostu silitu a mărturisi, ck invingundu perdea, invengimdu se devingea. Vediendu Pirhu ck de si ar castiga victori’a cu armele, in urma aru re-manea numai singuru; deci s’a incercatu se corumpa pre Fabriciu; insesi aceste arme se tempira in virtutea romana si se fransera. După ce Pirhu ducele celu mai mare alu tempului seu, dise despre âstea romana, ck cu asie legiâne însufleţite aru supune lumea intrega l7 18 *) si despre Fabriciu, ck mai usioru este a inisîca sârele de pre calea sa, decâtu pre Fabriciu de pre calea adeverului. 1S) Asia unitu poporulu romanu, a supusu Sicili’a, Africa, Macedoni’a, Syri’a si Greci’a. 1