Obeervatoriulu ese de doue ori in septemana, murcurea si sainl>at’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisa cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. său 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie său linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a ckte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Bedactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Nr. 22. Espunere de motive la proiectulu de lege intitulata: Despre datorinti’a de a invetiâ limb’a magiara win scolele poporale. 'ţ’i „Interesulu cbmunu ala totaroru cetatieniloru din acelasiu stătu cere, prin strinsele loru conec-siuni si relatiuni multiple in care sunt siliţi a sta unii cu alţii, ca se se si intieldga unii pe alţii. In cele mai multe staturi limb’a naţionala comuna, care e totu-odata limb’a statului, satisface de sinesi necessitatea intielegerii reciproce. Dar’ intr’unu stătu poliglota precum este Ungari’a, acestu scopu se pote ajunge numai asia, d£ca toti cetatienii statului, fia aceia de ori-ce naţionalitate si vorbesca ori-ce limba materna, pe langa aceea voru fi in stare de a se esprimâ, a face se fia intielesi si a intielege si pe ceilalţi concetatiani, inca si intr’o limba comuna. Acea limba comuna pote fi seu limb’a maioritatii, sdu limb’a statului, ceea ce in cele mai multe caşuri este totu una. Ce e dreptu, intre locuitorii Ungariei, cari vorbescu limbi diverse, nici o limba nu presenta maioritatea absoluta a poporatiunei intregi; dar’ pe langa ce maioritatea relativa este a aceloru cari vorbescu unguresce, fiindu acesta totu-odata limb’a administratiunei statului, a legislatiunei si a justiţiei, nu mai pote fi indouiela, ca deca aru trebui se alegeinu vre-o limba dintre cate se vorbescu in acesta tiâra, câ midiulocu de contactu si contielegere reciproca intre toti cetatienii statului, aceea pote fi numai limb’a statului si a maioritatii: limb’a magiara. Istori’a statului ungurescu de aprope un’a miie de ani este martora, ca acesta nici-odata nu s’au incercatu a contopi pe celelalte nationalitati si a esterminâ limbile lom. Chiar’ si in tempulu din urma elu prin articolulu de lege XLIV din 1868 sunatoriu despre egalitatea de drepturi a nationali-tatiloru, laşa si asigura cu cea mai mare liberali-tate*) folosirea limbei materne la tote nationalitatile locuitore in stătu. Deca inse statulu si legislativ’a nici-odata n’au avutu si n’are nici acum de scopu a spolia pe nationalitati de folosirea limbei loru materne, sdu macaru a le margini intru aceea, de alta parte este chiar’ in interesulu natioualitatiloru, câ pre candu *) . ? ? Foisior a „Observatoriului“. Cam petreca tieranii candu se afla la drama. (Schitie din viati’a poporului.) De: G r i g o r i e M. J i p e s c u. Tieranii opincari au multe daraveri cu negutiato-riulu. Candu le scâpara budi’a după parale, se ducu la elu acasa, in di de serbatore, si iau arvuna câ se-i duca cu chirie in carale loru: scânduri, sare, buti, lemne, tinichiele, bucate, râde, pecura si altele. După ce s’a hotarîtu diu’a piecarei, lega banii daţi arvuna in coltiulu stergariului, ilu punu in sînu, se ducu la satu, ungu carale ori carutiele, aterna lantiulu, dohoniti’a, toporulu, fedelesiulu ori bot’a de apa, vertejulu, se culca de tem-puriu, tragu unu somnuletiu, si candu mai sunt trei cesuri pana se se ere pe de diori de diua, adeca candu e se resara luceferulu, seu candu se ingâna diu’a cu noptea, scola boii, i pascu bine si pe la resaritulu sorelui de-o sulitia, i aducu acasa, inbuca apoi cateva dumicaţi de mămăligă, musca de doue trei ori dintr’o cepa, in-juga boulenii si apoi facându cruce dicu: Domne ajuta! Hi boii, me! Mergu pucinu pe cale si oprescu in dreptu casei altui romanu, care nu s’a gatitu inca de plecare, din causa ca ori nu pdte prinde boii, ori ca vre-o vita i s’a insplinatu, ori ca tata de sangeratu ori de ruptu la vre’unu bou, ori ca s’a stricatu ceva la caru. Aştepta pana se sfersiesca si apoi pleca inpreuna la alu treilea si asia mai departe, pana s’aduna in ceta, cârdu de cara, de omeni, pe langa care se mai vede cate unu câne latiosu, ori cate o fetica si unu baiatielu pe josu seu in verfulu carului, luaţi se stea in prejm’a boiloru candu i voru desjugâ la pascutu. De asupra carului punu cate unu maldaru de fenu ori paie si coceni, traist.’a cu merinde si saculetiu cu-malaiu. Langa carembii dricului atârna cracanile, ce la orasie sunt de teru si numite pirostrii. Sibiiu, 17/29 Martiu 1879. in viati’a loru privata, in bisericele si scolele, in comunele si literaturele loru se folosescu de limb’a propria si se adopera a o desvoltâ mai departe, membrii loru se pota intielege si vorbi pe langa aceea si limb’a care in Ungari’a este limb’a statului, a legislatiunei si administratiunei, si fâra acarei cunoscintia ar fi mărginiţi chiar’ intru rea-lisarea intereseloru proprii si iu casu de asia, intru apararea loru. A sili pe cetatienii statului, cari vorbescu alte limbi, câ afara de limb’a loru materna se invetie si limb’a statului, ar fi o incercare lipsita de ori ce resultatu. Dar’ a oferi midiulocu câ se o pota invetiâ inca din etatea prunciei, este o binefacere, pentru care ar trebui se fia multiamitori câtra stătu. Singurulu modu pentru ajungerea acestui scopu este, câ in scolele elementarîe se se adopte si limb’a magiara câ obiectu de invetiamentu si prin acesta se faca possibila invetiarea ei la tote generatiunile viitore ale cetatieniloru statului. Precum in instrucţiunea secundara si superiora sunt luate câ obiecte obligate de invetiamentu mai multe limbi străine, seu cu scopu de a se cultivâ in sciintia, precum sunt limbile classice, seu din punctu-de vedere alu cerintieloru vietiei practice, precum sunt cele moderne, anume limbele german’a si frances’a, fâra a fi folosite câ limbi de prelegere, precum fusese limb’a latina in decursu de secoli: tocma asia jace in natur’a lucrului, câ pre candu tote nationalitatile se folosescu in scolele loru fara nici o pedeca e limbile lom materne câ limbi de prelegeri, se se ia si limb’a magiara intre obiectele de invetiamentu. Intru atâta tienemu la acesta, incâtu trebue se privimu câ o trecere din vedere, câ articolulu de lege XXXVIII din a. 1868 n’au ingrijitu despre acesta după cum trebuiâ, si au introdusu limb’a magiara numai in scolele pedagogice, in cele poporale superiori si in scolele cetatienesci, in câtu in acelea limb’a magiara este obiectu obligatu si pentru ne-magiari, din contra in scdlele elementarie, fia comunale, fia confessionale, invetiarea de limba este obligatore numai pentru limb’a materna. Inse cliiaru si in scolele pedagogice legea numera ce e dreptu, limb’a magiara intre obiectele obligate, dar' nu cere garanţia, câ in cui*sulu pedagogicii de trei ani, candidaţii se o invetie in o mesura si in atâtea ore, incâtu se o si sciâ de ajunsu, pentru-câ fâra de acesta nu este Pe cale incepu felu de felu de povesti, de glume, de istorii; nu le mai tace gura si nu li se urasce cu vorb’a. Cugetări, planueli, socoteli, copilării, povetie, gândiri ascunse, invetiaturi adenci. dicatori, nimicu nu le scapa necercetatu si nejudecatu după potintia, espe-rientia, etate si amiciti'a loru. Celu mai betranu e mai ascultatu si mai pretiuitu la vorba, si de rîdu, rîdu cu totii de se mira, se mira erasi iupreuna. — Esindu cu totii din orasiu, din colo de straja, incepe de esemplu Danu se vorbesca asia: — Me Tîmboce, dâ ce zăbovişi in casa mai multu ? Ori te bătu muierea si mai intardiasi? hai! pan’ se ’ti treca suspinulu si se ti se usce lacrimele! — Asia o hi mei Dane! Multu te gândişi? Pote ca tu ai patitu asia lucru si-acu arunci mortea in ţigani! D’aiâ audiamu eu a sera, pe'noptate, de pe verfii chilo-manu, pracaiala si racnetu p’en bătătură ta! Reu ai ajunsu, vere! Muierea e lucru naibi. Vediutai, ca ea antaiu iti inhige raan’a ’n peru si totu ea tîpa si candu 0 avea p’altu e mole, de parca e cera gola! — Da laşa glum’a incolo Tîmbocele, cate ’ti dete ? Cu furc’a te a croitu, cu coceorb’a ori cu carpatoriu? Pase-mi-te, ca e temetbre si te-o hi diaritu cu alt’a după gutu, dandu de vale din pădurice. Ca altfeliu asiu crede, ca nare de ce tânji: ca malaiasiu are, leguma are, inbracaminte, incaltiaminte i faci la timpu, tote voile i le inplinesci, n’are pentru ce cârti! — E! e! Măre Dane! Totu cu casiu la gura pai! N’ai auditu vorb'a aia, ca: femeiea are noua guri si se 1 le astupi pe tote si totu nu indestuledia din lacomia: i cere ânim’a se'i totu cari cu saculu! Muierea, vorb’a aluia, poftesce si la urda de curca si la lapte de cucu! Fiacare carausiu merge la pasu. invertindu biciii pe d’asupra boiloru si mană standu langa boii dinainte dela tenjela, ori la cei dela rota si vorbescu tare de s’aude dela ala pan’ la âla si unii asculta si rîdu de e de rîsu, er’ alţii certa boii leneşi si alţii pleca înaintea boiloru pe potec’a bătătorită de langa marginea drumului cale de ciuci stanjiui s'apoi erasi se intorcu înapoi Anulu II. ajunsu scopulu luarei ei intre obiectele de invetiamentu. Deci dupa-ce articolulu de lege XXXVIII din a. 1868 n’au ingrijitu de ajunsu pentru invetiarea limbei magiare in scolele poporale, au remasu câ legislatiunea se indeplinesca acea lipsa acum in urma. Dens’a trebue se faca acesta cu decissiunea dictata ei de inportanti’a causei si de interesulu tuturoru locuitoriloru tierii, inse cu acea prudentia si moderatiune, pe care o ceru dificultăţile esecu-tarii si mai pre susu de tote crutiarea sentimente-loru naţionali ale natioualitatiloru de alte limbi. Plecandu din aceste puncte de vedere, acestu proiectu de lege isi concentra atenţiunea sa mai inainte de tote asupra aceloru scole pedagogice confessionali, in care limb’a de prelegere nu este cea magiara, si in care in sensulu §§. 13 si 88 din art. de lege XXXVIII din a. 1868 limb’a magiara si asia este studiu obligatu; in privinti’a acestor’a proiectulu cere, câ de aci incolo pentru limb’a magiara se fia destinatu unu numeru de ore asia, incâtu in cursulu pedagogicu de trei ani toti candidaţii de invetiatori se fia in stare de a o invetiâ, câ se o vorbesca si se o scria. Ddca dela scolele pedagogice ne-magiare, si respective dela candidaţi? cari invetiâ in acelea, s’ar’ pretinde câ in trei ani se invetie limb’a magiara asia de bine, câ preste pucinu se o pota folosi in scolele loru câ limba de prelegere si de invetiamentu, acesta fâra indoiala ar fi o preten-siune exagerata, seu tocma si neesecutabila, pentru-câ atunci s’ar’ presupune cunoscerea perfecta a limbei, cum si facultatea de a vorbi fluentu si liberu. Se cere inse numai atâta, câ acei candidaţi se scia tractâ regulele limbei câ unulu din obiectele de invetiamentu in scolele poporale si se esercitedie pe baiati in modu sistematicii in ea. Acesta este o problema, care in cursulu de trei ani ai pedagogiei pe langa intrebuintiarea de 5—6 ore pe septemana, pote fi de siguru indeplinita. Deci tocmai pentru aceea conditiunea formulata in §. 2 alu acestui proiectu de lege este justa, câ după trei ani, cari voru urmâ dela intrarea in vigore a acestei legi, seu adeca după trecerea de unu cursu intregu pedagogicu, numai acei individi se pota fi aplicaţi câ invetiatori seu câ suplenti, cari voru sci limb’a magiara asia, incâtu se o pota propune in scol’a poporala. scarpinandu’si cliic’a si manandu, si după ce ei doui vorbitori sfersieseu, atîtia altu vorbirea cu alta istoria. Asia inosiu Dârdâiecu intrerupe tacerea si spune ca acu doue ’stemani de dile spre St.-Maria a ghisatu, ca se facea ca unde i crescuse unu nucu in palm’a drepta si ca aude hii-su Pasculete, âlu de ’lu luara la oste mai anu in Rusalii, vinea si manca nuci din elu si muierea i turnă vinu prohiru din plosc’a ha noua d'a cumperat’o dela stboru d’a fostu la Văleni in diu’a de dumineca. — Mare si beau pe prispa cu deslegarea popi Jonu Bardacatu din Rîncedi. — Apoi intreba. Ce-o hi cuscre Zabîrneo si ghisele astea?! Se hie adeverate videniile, ori ca se sfieste asia si i năluceşte mintea rumânului noptea, candu se plimba prin capu fara freu ? Zâbernea rîcaindu’si halaciug’a testei, dâ cu socotela ca e mai bine se ispitesca pe pop'a ori pe logofetu satului, se caute densii la cârti, ca pote se hie ceva. Ori se dea cu bobii la alde lea Comaniti’a si se’i descânte de cesu reu! Toca dâ cu parerea ca babaretulu nu pote nimicu inaintea sfântului. Vere, striga elu, ce ti-o hi scrisu dela ursitore, aiâ ai se pati. Ca uite, Marzica n’a mai ghisatu si ’n noptea de Craciunu audisi ca cum a esitu afara pe la miediulu nopţii, in poterea intunerecului si cum a calcatu se me tai, nu ştiu, dar ştiu ca a pusu piciorulu in urra’a Eleloru si i s’au sgârcitu vinele — hie la elu acolo — si d’atuncea se văietă si ’lu tareste de pare a hi spetitu! Lapte-Dulce povesteşte, ca ande cuscra-sa Puican’a a auditu cu urechile ei dela unu boeru betranu, ca parte din ghisuri sunt adeverate, parte nu, câ si vorbile: unde seci, altile pline! Duinnedieu s’alega; ca unu rumanu putîne pricepe. Ca ’nvetiati hei mari, luminaţi, nesdravanii lumii intielegu cate stele sunt pe ceru, unde locuescu arliangeli, pe ce scaunu siede sfan-tulu Petre, ce mananca D-dieu — dâ glasului nu ştie se’i dea de capatâiu. George Troscotu, care motiaise in timpu acesta in codîrla, — c’asia are pecate la drumu, —• casca odata c’uuu cascatu tare, greu si dornicu, aduceudu’si 86 Pe langa acesta îngrijire pentru docenţii cari se prepara acuma, seu se voru prepara in viitoriu, trebue se ingrijimu si de cei ce se afla deja in funcţiune, dar’ pote ca nu cunoscu limb’a magiara, ca aceia prin diligentia privata, seu in casu de asia, cu ajutoriulu cursuriloru suplinitore ce voru fi a se infiintiâ, se pota invetiâ limb’a magiara. Considerandu ca aceştia nu se potu folosi de totu tempulu spre a o invetiâ câ cei din scolele pedagogice si câ mulţi dintre ei sunt si mai inain-tati in etate, carora invetiarea unei limbi streine le face greutati mai mari, acestu proiectu de lege (§. 8) doresce a se lua mesuri echitabile, câ inve-tiatoriloru, cari se afla dejâ in funcţiune, seu cari mai inainte de inplinirea celoru trei ani prevediuti in paragrafulu precedenţii, voru avea se intre in funcţiunea loru, se le lase tempu indouitu, adeca 6 ani numerati dela intrarea in vigore a legei, pentru-câ se invetie limb’a magiara intru atâta, in câtu se’si pota justifică prin unu esamenu cuali-ficatiunea loru de a o potea propune. In privinti’a invetiatoriloru inaintati in etate si anume cari au trecutu preste 50 de ani ai vietîei loru, legea voiesce se faca o echitabila esceptiune, in câtu adeca ministrulu este autorisatu a’i dispensă dela acâsta indatorire, deca voru cere ei inşii. Ingrijindu proiectulu de lege in modulu acesta de prim’a conditiune pentru invetiarea limbei ma-giare, adeca de a face pe docenţii scoleloru poporale capabili de a o propune, elu pote enuntiâ fara nici o grija (§. 5), câ preste 6 ani numerati dela intrarea in vigore a acestei legi, limb’a magiara va fi obiectu obligatu de invetiamentu in tote scolele elementarie si superiore poporale din tiera, mai alesu câ in acestea din urma si este decretata câ obiectu obligatu prin §§. 64 si 74 din art. de lege XXXVIII din a. 1868. Dupa-ce inse nu inpiedeca nemicu, câ pe unde se pote si inainte de terminulu prescrisu, limb’a magiara se se si inpuna câ obiectu obligatu de invetiamentu, de aceea proiectulu de lege enuntia in §. 4, ca pe unde se afla invetiatorîu deprinsu in limb’a magiara, pe la scole, unde limb’a propu-nerei nu este cea magiara, seu după §. 6 pe unde s’ar instalâ invetiatori de aceia inainte de inplinirea celoru 6 ani, anume dintre nouii candidaţi, cari voru esi după inplinirea de trei ani din institutele pedagogice, pe acolo invetiarea limbei magiare câ studiu obligatu se se si inpuna indata, seu după tempu si inpregiurari. Afara de cele susu memorate se mai arata necessitatea unei mesuri transitorie si possibilitatea esecutarii aceleiaşi. Sunt adeca tienuturi, in cari nationalitatile nemagiare atâtu sunt de amestecate cu cea magiara si stau in atingere multipla si de tote dilele, in câtu pentru acelea sciinti’a limbei magiare este necessitate hirte simtita, de aceea ele insele dorescu, câ pruncii loru se o invetie câtu mai curendu. In tienuturi de acestea propunerea aminte d’acasa si de stăpânire si cu gandu la mămăligă intreba pe tizu-seu: me Georghilasiu, bordeiii Iu Vodă se hie in pamentu claditu, ori are casa asiediata, sîndi-lita si cu prispa ’nalta in satîi ala, pe unde o hi sie-diendu elu? Domnu o hi mancandu si elu mămăligă câ noi, ori o hi aducendu pe tiligrafu pandispanuri si alte bunuri si bucate ferte din ’nauntru? Vodă asta o hi rumanu de omenie, ori vr’unu artiagosu lacomu si ’npelitiatu ? Tizu-seu, George Cocolosiu, se caiesce si e amarîtu ca nu’lu cunosce nici la cliipu pe Domnu, dâ se faga-dueste ca d’o ajunge v’odata la satîi densului, o se opresca boii putînelu in batatur’a domnesca pana oru inbucâ o mana de fenu, s’apoi facendu-se ca intra in tinda se'si aprindia luleu’a, o se’i cera lui ori nevesti-si unu cărbune si dandu-se pe departe in vorba, o se’lu intrebe: ean’ asculta boerasiule, ori logofete, cu dulce mancasi adi? Ca par’ca vediu nişte urjumele si osciore aruncate la usia si pasa-mi-te ca eşti Letinu; de spurci Vinerea si Mercurea? Ori ca partea boeresca are deprindere se totu dea prin hartiu! Si ’mi dessîra densu tote, si apoi ti le oiu scrie pe ratoju pan’ la una pe siartulu loru! La scoborîsiu ei inpiedeca rot’a din hasiu cu lantiu, câ se merga carii incetinelu, se nu se restorne cu marfa negustoriului si de vale la gârla laşa boii in voi’a loru se bea apa strigându: ho! ho! ho! Otai ca, ho! Psi! psi! spiii! Nu beţi, nu? Ori asteptati se ve dau duleetia si zaharu câ la cocone! Da beţi mancavaru lupii, domne erta-me, ca n’o se stau cu voi aci trei dile si trei nopţi incheiate! Adapandu’i despedeca, trecu gârl’a si o iau la sanetos’a ’nainte. Mai trece nitielusiu — câ de candu strănută Hau — si desjuga de o parte in lungulu drumului, câ boii se odihnesca ceva, era opin-carii noştri se guste si ei ceva, ca le-o cam hi, de candu rabda de fonie! Unde conacescu ei, acolo scotu cracanile, scapara, făcu si atîtia focu sub ele cu gateje, cu ogrinji, cu surcele, cu aşchii si cu ce gasescu, atarna caldurusi’a de tuciu de cârligulu cracaniloru, punu apa, sare si doui trei pumnisiori de malaiu si in clipa mesteca si torna mamalig’a gafa, virtosa, fara cocolosie, o aşternu pe ________OBSERVATOR I ULU.____________________ limbei magiare in scole ar intempinâ cu atâtu mai pucine pedeci, pentru ca invetiatorii nemagiari ve-nindu in comunicatiune cu poporulu magiaru, mai cu sema cunoscu limb’a magiara in de ajunsu, pentru câ se o pota si propune. Se pote dice fâra grija, ca comitatele din partea nordu-vestica, Pressburg, Nytra, cum si partea cea mai mare din Zemplinu, Bâcs-Bodrog si multe districte (subprefecturi) din alte comitate se afla in inpregiurarile atinse mai susu. Deci in privinti’a acestora proiectulu de lege §. 7 cere pentru ministru de culte si instrucţiune publica auctorisare, câ parte prin organele sale, parte prin funcţionarii dela administratiunea publica tragendu informatiunile necesarie si in intielegere cu ministrulu de interne, se pota decide si inainte de espirarea terminului de 6 ani, in care comitate seu in parti singuratice din acelea se se realisedie treptatu propunerea obligata a limbei magiare. Eara pentru câ invetiarea limbei magiare se se continue după postulatele acestei legi, atâtu in scolele pedagogice nemagiare, câtu si pentru câ decisiunile lui relative la introducerea limbei in scolele poporale se nu fia paralisate său prin indiferentia si lene, seu din rea vointia, seu in urmarea zelului escesivu de naţionalitate si din temeri nefundata, in acesta privintia proiectulu de lege pune control’a, după cum si cere natur’a lucrului, in manile inspectoriloru de scole si iu ale celorulalte organe ale ministrului de instrucţiune publica, specificate in §. 3 alu art. de lege XXVIII din anulu 1876, care suna despre auctoritatile scoleloru poporale. Reasumandu tote acestea, se pote dice cu si-guritate ca, acestu proiectu de lege facendu limb’a magiara in scolele poporale nemagiare, nu de limba a prelegerii, ci numai de uuulu din obiectele obligate de invetiamentu, nu vatama drepturile natio-nalitatiloru asecurate prin lege si are in vedere la esecutarea ei dificultăţile transitorie si gradatiunea, si preste totu remane intre marginile echităţii si ale possibilitatii, si corespunde numai la o necessitate simtita de multu din tote părţile. B.-Pest’a, 11 Martiu 1879. Augustinu Trefort m. p. Odata pentru totn deauna. Spre a ne justifică titlulu de susu, trebue se premitemu indata acilea, câ in Romani’a existe absoluta libertate de pressa, fora nici o lege de pressa si fora nici-o cauţiune. De aci se esplica si inpregiurarea, câ acolo vedi publicandu-se foi periodice, unde nu figuredia nici unu redactorii anumitu, celu multu daca se subscrie câte unu individu, in mai multe caşuri cu totulu necunoscutu, figurandu cu titlulu „de gerantu responsabile," si au fostu exemple, unde acelu „gerantu" era servi-toriulu din casa alu vreunui membru din consorţiu sau clica, a cărei proprietate era diariulu. De aci unu stergarîu, hie si vergatu, scotu din senu de subtu breu or’ din traiscîora o falca de slănină, cepe, cativa catiei de usturoiu, unu cosacelu de peste, oue rescopte, unu buturasiu de pastrama, castraveţi si se punu câ lupii ligniti in pregiurulu mainaligei si mananca cu asia pofta, de pare ca se bătu doui nebuni la gur’a loru. Ti laşa gur’a apa candu te vei uitâ la ei cum mananca! Pe candu stau la mesa, dau gura boiloru câ se nu se intindia unu la altu, se nu se incurce, se nu se inpunga, se nu rupă ori se se borhanesca cu cornele, si deca vedu ei ca nu intielegu, se restescu la ei dicendu-le: Ho, buzila, boia! Ho, ghiorea, boiata! Ho, nea bomba nea, mancateru corbi! Ei si candu ingenunchie se mănânce si candu se scola dela mesa, isi iau caciul’a, ori palari’a din capu, făcu trei cruci, bombanescu cateva cuvinte de rugăciune si apoi er’ o asiedia pe capu, si adunandu cojile chiama catielii se inbuce si elu si i le da mangaindu’lu. De innoptedia aici, unde au desjugatu, se culca in pregiurulu focului maritu si aprinsu tota nopticic’a, unde tainescu, nedormindu mai de locu, se nu ghie hoţii ori dihaui'a la ghite; de nu, injuga si pleca aidâ aidâ, vorba vorba, pan’ ce inseredia si de este calea buna de âinblatu si e bine de susu, mergu noptea intrega fara grija. In liniştea nopţii s’aude vorb’a acestoru trecetori cam câ de somnurosi, cate vre’o inne-caciune de bou iute si fesnetiu la jugu, carii scartiaindu cu rotele lovindu-se candu de capii leocii, candu de stragalii. De se strica cate o rota, ori ânim’a, ori piscu, ori protiapulu carului ori alu carutiei, apoi incepu se ’njure de necasu de cate numai le vine in gura in momentele acelea. Deca n’au parale la chimiru (sierpariu), se cumpere sfredelu se gauresca, tesla si barda se cioplesca si se faca pene, câ se derega ce s’a stricatu, se duce unulu din ei pan' la unu rumanu din satulu celu mai de aprdpe de unde s’au intemplatu frantur’a carului si pana se si faca treb’a, laşa zalogu zechea, ori caciul’a pentru uneltele inprumutate si după ce ’si făcu treb’a cu ele. le duce inapoi, forte multiumindu si dicându: se hie mortiloru, deca nu le iâ parale inprumu-tatOriulu. (Va urw4.) incolo publiculu pe din afara nu mai scie cu cine are a face, câce caractere de omeni sunt aceia, carii au luatu asupra’si „a pune tier’a la cale," afara numai daca nu se afla după informatiuni private. Până aci inse nu ar fi prea multu de inputatu, câ-ci in fine omulu nepassionatu si lumi-natu nu cauta cine dice si invdtia ceva, ci numai ce — non quis, sed quid. Cestiunea inse s’a schimbatu cu totulu atunci, candu intr’unu diariu se scola persone anonime, mascate, câ se de nunti e, se injure, se insulte, se innegresca caractere de persone private si de societăţi intregi, candu inventedia si atribue crime la persone, pe care voiescu se le aduca in periculu de a’si perde nu numai onorea si libertatea, ci cliiaru vieti’a, in fine, candu se afla omeni fora consciintia, carii isi punu de problema a propagă ura si urgia intre fiii aceleiaşi naţiuni, a invrasmasi pe una parte a na-tiunei cu ceealalta. Situatiunea celoru calumniati este atunci cu atatu mai critica si mai trista, daca ei se afla in alta tiera, sub alte legi, care nu le permite se se apere contra indracitului loru adversar iu. Aici in Transilvani’a existe o lege de pressa absolutistica, cea dela 1852, severa, plina de arbitrarii!; se cere totu odata dela diariu o cauţiune (garanţia in bani) asia de mare, precum astadi nu se mai afla nicairi in Europ’a, si nici cliiaru in Ungari’a propria, unde si legea de pressa (cea din 1847/8) este multu mai blanda, si unde statulu porta tote spesele ori-carui procesu de pressa, daca procurorulu ilu perde la curtea juratiloru, candu din contra in Transilvani’a ori castiga ori perde publicistulu, totu numai elu platesce spesele, care in cele mai multe caşuri nici-decumu nu sunt mici. Mai adaogemu la acestea ceea ce astadi cunosce Europ’a intrega, câ Transilvani’a stâ, in poterea unei legi unguresci, sub mana libera a m i n i-steriuiui, adeca sub administratiune cu totulu esceptionale, si câ anume romanii sunt tractati după instrucţiuni discretionarie, secrete, nepetrunse. Acestea adeveruri sunt la lumiu’a dilei. Din cei trei Nri precedenţi ai nostrii on. lectori au vediutu, câ anume diariele „Romani’a libera," „Timpulu" si „Delfinulu" nu voiescu se scia nimicu de acesta situatiune, ci acei ce scriu in acelea foi despre afacerile naţionali si politice ale celoru trei milione de romani din monarchi’a austro-unguresca, dupace au desertatu din Transilvani’a sau din Ungari’a si s’au trasu la adapostu siguru in Romani’a, de acolo isi alegu victimele loru, pe care le ataca câ ori-ce asassinu, pentru-câ sciu bine câ acestea nu se mai potu potu apară de ei, precum s’aru sci apară de siguru, aflandu-se in deplina libertate. Anume „Romani’a libera" isi alese de victima a sa pe unu omu de ani 67, cu scopu invederatu de a’lu duce la pierdiare. Acelu diariu adoca in Nr. seu 531 din 1/13 Martiu erasi se apuca de person’a lui G. Baritiu, si pentru câ se’lu pota condamnă, sau la vreunu pumnariu alu cuiva, sau la sortea lui Miletici, ii inpune cu sila rol’a „de conducatoriu, de auctoritate politica," (niciodată ambiţionata de elu), apoi dupa-ce insîra la fantasii poetice, amestecate cu idei politice din cele mai confuse si contradictorie, mai pe urma ii inputa câ o crima injositore, câ elu „opresce pe romani a lucră contra statului magiaru, de a conspira, de a submina, de a generalisâ si otieli duşmani'a intre doue popora, care nu suut menite a trai inpreuna, ci de a se combate după legile firei, pana la peri-rea uneia din ele." Acestea le scrie unu individu, a cărui familia portă pana in a. 1848 conmime curatu ungurescu si se falia cu nemesii’a (nobilita-tea) sa nnguresca. Credemu câ lectorii au prea de ajunsu cu acestu singurii citatu din acea diatriba, alu cărei stilu si spiritu semana câ ou cu ou cu altele de aceeaşi natura publicate in repausatulu „Orientulu latinu," pe care tocma din acea causa naţiunea ilu lasase in druinu, pentru-câ tota politic’a lui fusese politica de fantasia, cu care se făcu revolutiuni in câte unu paliaru de vinii, câ cea dela Fagarasiu, după care fusera aruncaţi pe strada prefectulu ro-manu si câţiva bieţi funcţionari romani, era politica rationabile nici câ in palma. Optu ani de dile, dela 1868 până in 1876 G. Baritiu, calumniatu si pana atunci cu prisosii de câtra politicastrii fantasti, se retrăsese dela orice activitate politica, lasandu pe omenii din ge-neratiunile mai noue câ se continue oper’a emau-ciparei, in ce pută si intern ei a ta de betrani, si numai câ trasu de guleru mergea la câte o conferenţia electorale după espirarea periodeloru de trei ani. Baritiu ar avea totu dreptulu a întrebă pe adversarii sei, ce au facutu ei iu acei 8 87 ani, cumu au condusu afacerile natiunei. Dara in loculu lui respunde natiuuea: Si-a vediutu tiacare de afacerile particularie, era cei mai fanatici si egoişti injurâ pe betrani, ca-ci nu le scotu castanele fripte din spudia si nu ’si incovoie spinarea spre a incaleca de pre ei pe calulu de batalia. In alte parti de tiera si de lumei dintre omeni ani 30 pana la 50 s’aru considera insultaţi, daca ai presupune despre ei, ea le este frica se apuce densii inainte, daca nu’i duce mosiu Vasilie ori uiosiu Dumitru de mana. La „acestia:‘ le place se dea porunci la betrani, inse nu in facia, ci dela locuri indosite. Acesta ne este respunsulu celu din urma datu susu citateloru diarie odata pentru totudea-una. Ele nici atat’a n’au meritatu; tînemu inse cbiaru si facia cu inamicii nostrii de morte, la legile bunei cuviintie. Datori nu le eramu cu ni-micu, ca-ci nu stâmu nici iu potestatea, nici sub tutoratulu loru. In catu pentru activitatea publica alui G. Baritiu, inceputa la 1/13 Octobre 1838 ca publicistu, ea este la lumin’a dilei, cunoscuta de naţiune, apretiata si de străini in cursu de ani 41. Totu acesta naţiune scie si cunosce, ca ori candu a fostu ela insarcinatu cu missiuni in căuşele ei, in cursu de ani 32 a mersu pe spesele sale, pre-cumu si ca curatu numai pentru caus’a naţionale a fostu spoliatu de averea castigata cu sudori crunte, fainili’a lui lasata pe drumu intre munţi si codrii, elu dusu in captivitate russesca si austriaca dintru o tiera in alfa. Dara si adversarii sei cunoscu celu pucinu proverbiulu latinescu: a calumnia bar-batesce, ca-ci totu se lipesce câte-ceva. Tocma pentru aceea inse, acesta discnssiune a ndstra este cea din urma cu ei, si lectorii nostrii potu se tia linisciti, câ lectura de care avura in aceşti patru Nri din urma, nu voru mai atia in colonele nbstre; cu atata inse le eramu datori chiaru si fâra voi’a nostra, pentru-câ romanii de dincoce se atle, câ ce aparatori ai loru se alegu unii din acei ce trecu de aici in Romani’a. Dela diet’a Ungariei. Desbaterile parlamentarie din camer’a deputa-tiloru Ungariei avura câteva momente, care merita tota atenţiunea publicului indigenii si strainu. • Bud-getulu culteloru si alu instructiunei publice a datu ocasiune estimpu, câ si in alţi ani Ia desbateri, pe care nu ar trebui se le perda nimeni din vedere, care inse, spre a fi intielese bine, treime se fia cunoscute din trecutu, din istoria. In Ungari’a religiunea si biseric’a rom.-catholica a fostu considerata si tractata dela inceputulu fundarei statului ungurescu câ religiune si biserica a statului, ba in unele privintie statulu a fostu identificatu cu biseric’a si vice-versa. De aici a urmatu, câ episcopiile si bisericele catholice au si fostu dotate cu dominie intinse si cu alte venituri mari, câ in Spani’a si câ in alte câteva staturi europene, si câ la mohamedani in Turci’a (Vacuff.) Acea stare a lucruriloru a remasu chiaru si după crâncenele lupte decurse intre catholici si protestanţi dela reforma-tiune incdce, care in Ungari’a niciodată nu a po-tutu străbate, cu atata potere ca de es. in Transil-vani’a si câ in parte mare a Germaniei, câ in Itussi’a si Angli’a. Unu stătu catliolicu nu se ţinea obligatu se ajute biserici si confessiuni acatholice; preste acesta, anume protestanţii se feriau forte a primi ajutorie si subventiuni dela unu stătu catliolicu, de frica câ nu cumva subventiuni le se deschidă calea la proselitismu, sau popimea loru se devină instrumenta in man a gubernului catliolicu. I)e candu s’au proclamatu si pe la noi nouele doctrine (in praxe forte falsificate) despre libertatea confessiuuiloru religiose si egalitatea de drepturi in biserica, cierurile ruteniloru, romaniloru, sasiloru au alergatu barbatesce pentru subventiuni la stătu iuca din tiinpulu absolutismului, dara mai alesu dela 1861 incdce. Li s’au si acordatu unele, care după infiintiarea dualismului s’au continuatu, si astadi se votddia pentru tbte confessiunile circa 180 pana la 186 mii de Hor. subventiune, care apoi se in-parte după diecese. Este unu feliu de mila. precum ii si dice poporulu, mila si pomana. Dara acea mila este plătită nespusu de scumpu, si atâtu de umilitoria, incâtu calvinii o refusa acurnu câ totudeauna. Nu este anu, in care se nu se scole câte 4—5 deputaţi, magiari fanatici, câ Orbân, Ugron, Jul. Horvath, C. Thâly et tutti quauti, carii se nu strige in gur’a mare, câ statulu Ungariei dâ subventiuni la trădători de patria. Tocma asia se intemplâ si in septeman’a trecuta. Dara incai dintre sasi se sculâ deputatulu Zay si mi ti’i spalâ cu sapunu de cărămidă. La ________OBSERV ATORIULU. cierurile romanesci batjocur’a si umilirea au ajunsu asia departe, incâtu astadi se dâ subven-tiune de câte 30—40 fi. numai la preoţi de aceia, pe care’i recomanda auctoritatile administratiunei politice câ omeni de. treba, adeca nu romani buni, nu trădători, sau adeca la aceia, carii se au bine cu „solgabirau.“ Scolele in Ungari’a si Transilvani’a sunt ab antiquo, in partea loru cea mai mare confessio-nale, adeca infiintiate si susţinute de câtra comunităţile bisericesci, mari si mici, din fonduri proprie si din contributiunile poporului, era statulu abia de 100 de ani incoce a inceputu a mai face si elu scole. Dela dualismu incdce se votâ in anii de antaiu câte 800 mii florini val. a. ajutoriu pentru scole; in anii din urma, dupace statulu se ingropâ in datorii, acea suma se scări la circa 670 de mii. Dara partea cea mai mare din acesta suma se votedia cu scopulu manifestu: p e n t r u magiarisarea naţionalitatiloru. Slavaculu renegatu, dara forte fauaticu, Ernest Simonyi, pretinde in fiacare sessiune pentru uuiculu scopu alu magiarisarei, câte 1 milionu pe anu; dara pana acurnu i se respunde a regulatu, câ s’ar dâ din totu sufletulu, inse nu e de unde. Cu aceeaşi ocasiune se scola si faimosulu Aladar Molnar, fostu func-tionariu in ministeriulu culteloru (calvinu) si ataca pe ministru, câ de ce nu ese odata cu proiectulu de lege pentru secularisarea averiloru bisericesci. Asta-data ministrulu ii respunse, câ: nu mai merita ni ci-unu respunsu. Proiectulu de lege pentru magia risarea definitiva a toturoru scoleloru de tdte limbile, s’au depusu precum sciţi, pe ines’a dietei, tocma in dio'a perirei Seghediuului. Elu e datu in secţiuni. Candu se va luâ in desbatere, nu se scie. Unii dicu câ acurnu, inainte de pasci, alţii câ niciodată. Lectorii nostrii au acum proiectulu si motivele lui; au inse si cele doue nienio-rande ale archiereiloru romanesci de ambele confessiuni. Argumentele adunate in acelea si puse alaturea, se int rege seu forte frumosu uuele pe altele. Lectorii cu dorere de anima pentru naţiune, patria, biserica, pentru moral a publica si ondrea propria, se nu ’si pregete a le reciti, si anume a comparâ argumentele coprinse in memorandele mi-tropolitiloru cu ale ministrului Trefort, cum acestea dispăru de inaintea celor’a câ cer’a de faci’a focului. De candu lumea, nici unu proiectu de lege câ acesta, nici argumente, motive de nimicu câ acelea nu s’au mai vediutu. Legea in sinesi este una specialitate unguresca, la care nu vei mai aflâ parechia la nici-unu poporu si in nici-unu stătu. Nici chiaru turciloru nu le a plesnitu vreodată prin capu a sili prin vreo lege pe immens’a ma-ioritate a popbraloru din monarchi’a turcesca, câ se invetie limb’a loru de fric’a zapciiloru, de fric’a potestatiei civile. Tote poporale si staturile civili-sate au lasatu si laşa pe locuitori in buna pace, se’si dea pruncii la orice scola voru aflâ părinţii loru mai corespuudietoria scopului si se invetie limbile de care sciu câ au lipsa. Numai in Ungari’a se încerca omenii a’si asecurâ esistenti’a prin legi positive desperate, prin care se crede câ se voru potea sugrumâ si nimici legile naturei si legile mintiei sanetose. Situatiunea monarchiei austro-ungare. Cu ocasiunea desbateriloru budgetarie in ambele parlamente dualistice se constata, ca deficitulu ordinariu alu Austriei se urca la respectabili suma de aprope 26 milione de fiorini, er’ acela alu Ungariei la 34 mii. 227.772 ft. Bilantiulu prealabilu pe anulu cureutu ne arata deci, ca monarchi’a nostra lucra cu unu deficitu ordinariu de preste 60 milione. In acesta cifra se oglindedia iu modulu celu mai fidelu situatiunea tinantiara a monarchiei si ea este totu odata critic’a cea mai elocenta si mai aspra a sistemului domnitoru. Din tote sistemele de gubernare, care s'au pa-raudatu in acesta vechia raonarchia, nici unulu n’a fostu atâtu de onerosu, atâtu de complicatu, atâtu de scumpu si asia de neproductivu pe tereuulu economicii si finan-tiaru, precum este sistemulu inauguratu după catastrof’a dela Sadowa. Acestu sistemu a adusu cu sine, câ Austri’a, care subtu ministeriulu civilu ajunsese a’si echilibra budgetele fara se recurgă la inprumuturi si fara câ se fia in deficitu, se aiba astadi uuu deficitu de 26 milione. In câlu pentru Ungari'a, apoi datoriile pe care le au contractatu acestu regatu dela emanciparea sa, se urca aprope la unu miliardu de fiorini, pe care in parte mare ilu datoresce creditoriloru esterni. Deca ar fi adeveratu, ca acelu stătu este mai respectatu si mai fericitu, care este datoru la frundia si la erba, apoi fara îndoiala ca monarchi’a nostra ar ocupa loculu primu intru acele state respectate si fericite. Dar' nemultiumirea de care sunt coprinse tdte poporale monarchiei austro-ungare, n'ar fi pdte asia mare si intensiva, deca celu pucinu acele sume enorme care s’au chieltuitu de 12 aui incoce s’aru fi intrebuiu- I tiatu pentru scopuri si s’ar fi angajeatu in astfeliu de intreprinderi, dela care s’ar potea aştepta nişte resultate folositore si favorabile pentru bunăstarea si prosperitatea monarchiei. Din nefericire inse acesta nu s’a faeutu, ci din contra, câ si candu ar fi fostu o fatalitate predestinata, mai tdte intreprinderile care s’au faeutu subt sistemulu actualu, seu ca au fostu greşite, ori ca au remasu cu totulu neproductive. Asia a fostu espositiunea universala dela Vien’a, o mulţime de drumuri de feru cu totulu neproductive si acum in urma ocupatiunea Bosniei si a Hertiegovinei. N’au fostu de ajunsu cris’a si calamitatile finantiare subt care gemeu poporale monarchiei, n’au fostu de ajunsu enonnulu budgetu alu armatei, care elu singuru consuma pe fia-care anu preste 180 de milione, nu — ci gratia marei intielep-ciuni a comitelui Andrâssy, monarchi’a ndstra au trebuitu se se mai hazardedie si in espeditiunea militară din anulu trecutu, pentru câ se’si inplinesca pretinsa’i mis-siune civilisatore in Orientu. Poporale monarchiei, care fâra esceptiune ducu o lipsa forte mare si simtita atâtu in privinti’a materiala, câtu si intelectuala, acele popora, caror’a in parte mare le lipsescu midilocele de a se cultivâ si a’si desvoltâ facultăţile loru in tdte direcţiunile civilisatiunei moderne si cu deosebire pe tereuulu instructiunei, loru li se inpune sacrificiulu de sânge si de bani, pentru câ se duca civilisatiunea in Bosni’a si Hertiegovin’a si până la Salonicu ?! O astfeliu de întreprindere semana forte multu cu aceea, candu unu fiamandu, seracu, ruptu de fonie ar vrea se invite pe altu fiamandu se’lu ospetedie cu mancari inprumutate de pe la vecinii sei, earora deja le este datoriu vendutu. Corniţele Andrâssy au eerutu, precum scimu, cu tota insistenti’a inandatulu de ocupatiune dela congresulu dela Berliuu, pentru câ in poterea lui se inpuna ospitalitatea sa cu poterea armeloru unei poporatiuni, care nici nu i-o au eerutu si nici nu au voitu se o primesca. Urmarea fu campani’a de ocupatiune, care ne au costatu dieci de mii de vietie omenesci si preste 140 milione, fâra de a avea nici o garanţia, deca acele sacrificii voru aduce pentru Austro-Ungari’a vre unu resultatu realu si folositoriu. Până acuma ne amu alesu cu mobilisarea unei armate de 300.000, cu opositiuunea Turciei de a incheiâ conventiunea dorita, cu rivalitatea si antagonisniulu Russiei, cu ur’a Serbiei si a Muntenegrului, cu jalusi’a Italiei, care pandesce momentulu bine-venitu, câ se’si iâ partea pe care i-o a refusatu congresulu din Berlinu si in fine cu perspectiv’a nici decum incantatore de a fi siliţi se intramu cu forti’a armata in pasialiculu Novi-Bazar, unde din partea Turciei si a Ligei albanese ni se pregatesce o primire câtu se pote de tunatore si resunatore. Revista politica. fţibiiu, 28 Martiu st. n. 1879- In dilele din urma au circulatu mai multe sciri si versiuni, ca in posturile inalte militare s’ar fi preparandu ore cari schimbări forte inportante. Asia se dicea, ca actualulu ministru de resbelu, generalulu corn. Bylandt, care se afla in congediu, nu se va mai intorce la postulu seu, ci va fi inlocuitu prin alta persona mai devotata si mai simpatliica comitelui Andrâssy, decâtu cum este corniţele Bylandt. Foile oficiose se grăbiră a desminti acele sciri, dar’ opiniunea publica este mai aplecata a crede in schimbări decâtu in stabilitate. Amicii comitelui Andrâssy si aparatorii politicei sale puneau mare pondu pe inpregiurarea, ca corniţele Andrâssy a reusitu la Berlinu se asigure Austriei o mare si decisatore influintia morala asupra invecinatului principatu alu Serbiei si cu preferintia pe tereuulu eco-nomieu. Asia ei afirmau, ca Serbi’a va incheiâ unu tractatu de comerciu forte favorabilu cu Austri’a si ca i va acordâ acele puncte de junctiune ale linieloru dru-muriloru sale de feru, pe care le doresce gubernulu austro-ungaru. Dar’ ce se vedi! Serbi’a intr’adeveru inchiaie unu tractatu de comerciu pe bas’a naţiunii celei mai favorisate, dar nu cu Austri’a, ci cu Angli’a, si asia corniţele Andrâssy si amicii sei au fostu erasi luaţi pe dinainte de câtra bunulu nostru amicu de dincolo de canalu. In parlamentulu francesu din Versailles, maiori-tatea republicana a primitu propunerea, câ ambele camere se se intrunesca in congresu si se modifice paragrafulu 9 din constitutiune, prin care fusese „decapitatu“ Parisulu. Nu va trece deci multu si Parisulu va deveni erasi aceea ce a fostu si ce trebue se fia, adeca capulu si ânim’a Franciei. Era si o mare anomalia, câ parlamentulu se’si tiena siedintiele in Versailles, era resiedinti’a presiedintelui si a poterei esecutive se fia in Parisu. Dintre tote statele cele mici orientale nici unulu nu se bucura, intr’unu gradu asia mare, de favorulu si protectiunea gubernului francesu câ Greci’a, pentru a cărei causa gubernulu francesu isi intrepune tota influinti’a sa si esercitedia o pressiune formala asupra gubernului turcescu, pentru câ acesta se se grabesca a inplini pre-tensiunile Greciei. In Prusso-Germani’a lupt’a in contra mesuriloru reactionarie ale principelui Bismark duredia cu o mare violentia, ceea ce s’au potutu vedea din câteva scene nici decum parlamentarie, ce au avutu locu intre prin-cipele-cancelariu si adversarii sei din opositiune. Reichs-tagulu au respinsu până acuma cu o energia si o con-secentia neaşteptata, atâtu proiectulu de lege pentru restringerea libertăţii si a inmunitatii parlamentare a deputatiloru, câtu si mesurile protectioniste, pe care au voitu se le introducă in comerciulu cu streinetatea. Paralelu cu lupt’a pe care o au provocatu cance-lariulu de feru si sânge in contra liberalismului, decurge o inversiunata campania in contra rivalului seu dela Newa principele Gorciacoff. Dar’ ori câte midiloce, ori câte intrige au indreptatu asupra betranulu si astutului diplomaţii russescu, principele Bismark totuşi ii’au po- 88 tutu reuşi a ilu delaturâ si a’lu face se pierdia grati’a si încrederea suveranului seu. Scirile despre demissionarea si disgratiarea can-celariului russescu se colportedia din partea organeloru principelui Bismark cu o regularitate sistematica. Dar’ in locu ca ele se se adeveredie, vedemu din contra pe cancelariulu russescu continuandu’si acţiunea sa orientala cu o flegma, o linişte si o perseverantia uimitore. Asia in tempulu din urma, adresă nu mai pucinu de trei note circulare câtra poterile ce au fostu representate in congresulu din Berlinu, prin care le atrage atenţiunea asupra cestiunei Rumeliei orientale si le invita a lua mesurile necesarie, pentru câ pacea lumei se nu fia de nou turburata după retragerea trupeloru russesci. Intr’a-ceea agenţii diplomatici ai Russiei au preparatu totulu, pentru câ la momentulu datu cestiunea orientala se devină erasi ferbinte si ardietore. Cu ocasiunea cetirei a dou’a a proiectului de lege pentru modificarea paragrafului 7 din constitutiunea romana dela 1866, partid’a conservatore, care in camera n’are de catu 2—3 representanti, a produsu in dilele de 8 si 9 a. 1. c. in senatulu României unu faptu de o singularitate caracteristica. Ea adeca propuse o moţiune, care precum dice „Binele publicu,“ nu este alta, decatu unu tractatu mai multu de catu laconicu, de petitione consulatus, despre cererea ministeriului. Acea moţiune a fostu semnata de ddnii: Dim. Ghica, M. Co-stache Iepurbnu, M. Cogalnicenu, G. Gr. Cantacuzino, B. Boerescu, Al. Orescu, I. Stratu, Menelas Ghermani, Dim. P. Viorenu, C. Silionu, A. T. Zissu si Hermeziu. In decursulu desbaterii ce a avutu locu asupra acelei moţiuni, luă in fine cuventulu si d-lu J. Brateanu presiedintele consiliului si intre altele adresă partidei conservatore urmatorele cuvinte: „Veniţi de luaţi poterea si ve voiu da din parte ’mi totu concursulu pentru resolvarea cestiunii puse de art. 44 alu tractatului dela Berlinu; dar’ veniţi d-vostra singuri, nu inpreuna cu noi, câ-ci ne vomu certa intre noi, in locu de a lucra, si acesta va fi o causa de slăbiciune si de discreditu in afara, tocmai in momentulu candu avemu trebuintia de a inspira cea inai mare încredere." In fine originara moţiune a conservatoriloru a fostu respinsa prin 17 bile in contra 35. Gubernulu liberalu a fostu deci sustienutu si de astadata prin mai multu de doue treimi. Limb’a magiara in biserici rutene si romanesci. De candu s’a pornitu campani’a noua contra nationalitatiloru, si s’au publicatu sciri, câ scopulu finale ar fi, câ limbile nationalitatiloru se fia scose si din biserici, spre a li se substitui cea magiara, omenii întreba din tote părţile, daca — si pana la ce mesura se adeveresce acesta scire din urma. Noi in acesta materia potemu servi deocamdată cu respunsu numai la câteva intrebari, din câte ne veniră până acum. Primindu si altele, nu vomu lipsi a le comunica. I. Care cârti rituali se afla traduse in limb’a magiara? se respunde: Liturgiconulu, Eucholo-gionulu, Octoichulu si Pentecostariulu. In cetatea Satumare si in comun’a Dorogh in baseric’a rutbena se celebredîa si liturghi’a in limb’a magiara. II. In care comitate se face servitiu ddiescu un-guresce la rutheni, si care servitiu? Respunsu: In capital’a cttului Satumare si in comun’a Dorogh situata in cttulu Sabolciu, tote servitiele divine se celebreza in limb’a magiara, ba ce e mai multu, Doroghenii nu se sfiescu a se numi pe sene (orosz biten levo magyarok). In comunele rurali servitiulu divinu in limb’a magiara nu s’a potutu introduce, de orece mass’a poporului nu se pote asia de usioru desnationalisâ. III. Pe unde este numai predica unguresca? E deplinu constatatu, câ unde limb’a magiara e adoptata in serbarea cultului divinu, acolo si predic’a se rostesce in limb’a magiara. Din lips’a dateloru inca nu se potu înregistra astadata acele comune ruthenesci, unde se predica in limb’a magiara. IV. La romani până la ce mesura si distantia, camu in câte comune este introdusa limb’a magiara in biserica, câ si la rutheni? Cu tote câ s’au comisu multe atentate contra na-tionalitatii romane, totuşi servitiulu dieescu in limb’a magiara nu e introdusu nici intr’o biserica romana din dieces’a Gherlei, inse cuventulu lui Ddieu se propaga in limb’a mai susu atinsa in cetatea Satumare; mai încolo in urmatorele comune a-le diecesei Oradiei: Doma-hida, Genciu, Caploniu, Kortvelyes, Mihâlyfalva, era in Careii mari si înainte de acesta cu trei decenie s’a predi-catu unguresce. V. Suntu multe comune romanesci, in care nici chiaru poporulu nu mai scie romanesce si se potu acelea consideră câ perdute? — In dieces’a Gherlei nu sciu comuna unde poporulu se fia asia de desnationalisatu, in catu se nu sciâ vorbi iu limb’a materna, inse comunele mai susu comemorate din dieces’a Oradei si anume Domahida etc. se potu consideră câ perdute, de orece poporulu in acelea nu mai scie romanesce, fienduca prin diferitele elemente heterogene asia s’au amalgamatu, in câtu dejâ pe la anii 1842—46 chiaru si barbatii cei mai betrani abia au sciutu ceva vorbi romanesce, după cuia ne asigura unu preotu, carele pe tempurile acele petrecuse in acelu tînutu. Mai in colo nu va fi fara de interesu a inregistrâ aci unele comune din dieces’a ruthena a Muncaciului, in care inca au locuitu romani cu vre-o câteva decenie inainte de acesta; inse acei romani dejâ au disparutu pentru totudeun’a. OBSERVATORIULU. In Siematismulu diecesei Muncaciului publicatu in an. 1816 pe pag. 110 se afla urmatorele: Dorogh oppidum Hajdonicale. Parochus pro parte va la chica D. Basilius Szabo, in Matre gr. rit. cath. = 2014. Asia dara inainte de acest’a cu 63 de ani in comun’a Dorogh s’au aflatu 2014 de romani. Amu scrutatu si mai incolo in Siematismele de care dispunu si am aflatu, câ in Siematismulu din an. 1829 încă se află urme de romani, dara fâra se aiba parochulu loru propriu dis-tinsu de alu rutheniloru; inse in Siematismulu din an. 1847 alu diecesei mai susu atinse pe pagin’a 121 in comun’a Dorogh numai limb’a magiara si ruthena se amintesce. Asia dara unu numeru de 2014 de romani in decursu de 31 de ani au disparutu cu totulu. Intru adeveru acesta e o durata forte scurta! Mai incolo in Siematismulu din an. 1829 in comunele: Bokbny (nrulu sufleteloru gr. cath. 1385); Gelse (1064); Fejerto (1820); Biri (515); Nagy Kâllo (1965); Kâllo Semjeny (688); Napkor (470), s’au aflatu si romani; câ-ci langa comunele mai susu indicate se potu ceti urmatorele: Lingua ruthen: valachica, hungar. Si ce observamu! In siemat. din an. 1847 in comunele Bokbny si Gelse neci urma de romani nu se afla, câ-ci acolo numai aceste doue limbi se potu ceti Hung. et Ruthen. In Siematismulu din an. 1856 din Nagy Kâllo si Napkor romanii au disparutu. Dupa-ce in anulu 1856 s’au escorporatu de catra dieces’a Muncaciului cele 95 de parochii romane din cttulu Mar-matiei, Satumarelui si Ugociei si s’au adnecsatu la nou infientiat’a diecesa a Gherlei, romanii câţi au mai re-masu din cttulu Sabolciu, au remasu si mai incolo sub hierarchi’a russesca, unde si-au uitatu limb’a naţionale asia, incâtu in regiuuile acele nici cu lamp’a lui Diogene nu se va atiâ nici-unu individu, care se scia vorbi celu pucinu unu cuventu romanesce. In fine dn. corespondente mai reflecta si la una alta inpregiurare caracteristica. Legea asia disa a nationalitatiloru, adusa si promulgata in a. 1868, permitte nationalitatiloru din acesta patria a se folosi de limb’a loru materna in afacerile administrative-juridice ecle-siastice; inse ruthenii nu se folosescu de acelu dreptu, ci ei in biseric’a loru au adoptatu limb’a magiara câ limb’a oficiosa, de unde resulta de sinesi alternativ’a: ca ei sau nutrescu o predilectiune deosebita facia de limb’a acesta, seu câ limb’a loru ruthena încă nu se afla in acelu stadiu de cultura, câ se o pota folosi in corespondentiele loru oficiose bisericesci. Eppulu Pankovics, antecessorele eppului actualu, prin procedur’a acest’a si-a cascigatu pre deplinu grati’a mai mariloru sei asia, in câtu i-s’au acordatu quoad personam o subventiune anuale de 30,000 de fl. — Deca vomu computâ venitulu dominiului de Tapolcza, de care dispuuu eppii rutheni din dieces’a Muncaciului, câtra sum’a susu indicata, resulta ca venitulu anuale alu eppului de Muncaciu se urca circa la cifr’a considerabile de 60,000 de fl. Acesta subventiune i-sau apla-cidatu si eppului actualu. De altcum conformu principiului de egalitate si fratietate interpretate in timpulu de acuma, preoţii cei miseri rurali nu potu contă la aceea, ca li se va ameliorâ positiunea loru materiale, pre candu eppulu mai susu indicatu pe langa veuitulu dominiului seu mai primesce si subventiunea mai susu atinsa. Numai de aici inca se esplica de ajunsu tînut’a actuale a celoru doi episcopi rutheni gr. catholici, carii preste acesta sunt subordinati unui archiepiscopu unguru romano-catholicu. Sciri diverse. — (Adunarea generale a institutului nAlbin’a) tînuta eri in 16/28 Martiu, cercetata bine, a decursu in ordine buna si regulata. Dividend’a după fiacare acţiune de 100 fl. este de 9 fl. 50 cr. In Nr. urmatoriu vomu comunică lucrările ei mai pe largu. Acţionarii potu se’si gratuledie. — (Unu nou ateu tatu in Petersburg). In ser’a dilei de 25 1. c. unu individu calare a descarcatu o puscatura asupra generalului Drentelen (siefulu politiei secrete). Generalulu a remasu nevatamatu, er atentatorulu a potutu scapă. . — (Ciuma). Din Weltjanca, gubernamentulu Astrachanu a sossitu scirea, ca acolo erasi s’a ivitu unu casu de ciuma. — (Statutele Reuniunei romane de cântări din Sibîiu) au fostu aprobate din partea reg. ministeriului de interne sub Nr. 11938 si provediute cu clausul’a cuvenita. — (Unu eruditu sodalu delacatusiaria.) Sodalulu lacatusiaru Andrieu Maquet a fostu denumitu din partea ministrului de culte francesu „Officier d’a-cademie." In tineretiele sale Maquet frecventase numai o scola elementara si apoi a intratu câ învetîacelu la unu lacatusiu. Tempulu seu liberu ilu intrebuintiâ cu studii istorice, publica după aceea mai multe lucrări istorice si archeologice si ajunse membru alu mai multoru reuniuni erudite. In heraldica elu astadi trece de autoritate. — (Generalulu Roon câ economu pra-cticu.) In tempulu din urma alu neactivitatii sale militare, corniţele Roon se ocupă cu mare zelu de econo-mi’a moşiei sale. Intr’o di suferindu d^ insomnia se scula pe la 4 bre si se duse a’si visitâ locurile, candu eca zări o frumosa tieranca taiandu cu secerea erba verde. Unu asia zelu mare, manifestatu intr’o ora atatu de timpurie, inbucura prea multu pe batrenulu domnu I si i se parii, ca acesta merita o recompensa. „Ei bine, copil’a mea," —se adresedia elu cu unu tonu familiaru catra tieranca, — „asia de timpuriu te ai si apucatu de lucru ? Acesta este frumosu dela tine! Te vei face o buna economa!" Copil’a inrosiesce si tace câ pescele. „Na unu micu presentu câ recompensa pentru diliginti’a ta" — continuă corniţele, punendu unu taleru in man’a copilei si apoi se departa. — Pe la amedi se intalnesce cu inspectorulu seu. „Astadi de diminetia m’am bucu-ratu prea multu vediendu o copila diligenta, care dejâ pe la patru bre era ocupata cu taiatulu de erba si pentru acesta ’i-ara si datu unu taleru." — „Prea bine d-le feldmaresialu" i respunse inspectorulu, „dar’ eu astadi n’amu datu ordinu la nimenea câ se taia erba. Exe-lenti’a Vostra a’ti gratificatu pe o hoţia de campu." După aceste cuvinte corniţele se păru cam perplecsu, dar’ după aceea zimbi, candu inspectorulu mai adaose: „Dar’ de acestea i se potu intemplâ aceluia, care nu este economu practicu. Nu i s’au intemplatu bre si betra-nului rege Fritz se tiena scar’a unui hotiu?a — (Strad’a milionariloru inNew-Jork.) In nici unu altu locu pe lume, relativu atâtu de micu nu se afla aglomerata o avuţia mai mare câ in a cincea avenue din New-Jork. Acesta este o adeverata strada a milionariloru. Acolo locuescu: Dr. Rhinelaender cu unu venitu anualu de 3 milione; M. D. Roberths cu 5 mii.; Moses Taylor cu 8 mii.; August Belmont cu 8 mii.; Robert si A. Stuart cu 5 mii.; dn’a Stewens cu 2 mii.; Ainos C. Reno cu 5 mii.; Iacob si William Astor cu 60 mii.; dn’a A. T. Stewart cu 60 mii.; P. Lorillard cu 3 mii.; Kernochau cu 2 mii.; Wanderbild cu 75 mii.; Calvert Iones cu 2 mii.; Iames Gordon Benett cu 4 mii.; Fred. Stewens cu 10 mii.; Lewis Lorillard cu 1 mii. Sum’a intrega a averei acestoru milionari este de 219 mii. dolari. — (Unu anunţi u poci tu) a fostu publicatu mai dilele trecute intr’unu diaru din Berlinu, care suna: „Voiescu a face cunoscintia de maritisiu. Sunt tenera, frumuşica, jidana, am 1200 fl. si o frumosa garderoba. Professori, funcţionari, professionisti si tapetiari se’si tramita ofertele până la 18 1. c. subt cifra „Confidentia 1200“ pre langa adresa esacta, la espeditiunea acestui diaru." — (Doue respunsuri bune). De si Dr. Richic din Edinburgh era forte invetiatu, totu si-a gasitu odata omulu. Intrebandu odata pe unu studentu despre studiile sale, ii dise: „Si d-ta studiezi mathematica?" — „Da." — „Câte laturi are unu cercu?„ — „Doue," respunse studentulu. — „Care sunt acele doue?" — Ce risu resuna in auditoriu, candu dise studentulu: „O lăture interna si alt’a esterna." — „D-ta studiedi si filosofi’a morala?" — „Da" — „Asiadar’, ai auditu prelegeri despre diferite obiecte ale acestei specialităţi. Audit-ai vre un’a despre causa si efectu?" — „Da." — „Premerge vre odata unu efectu causei?" — „Da" — „Spune’mi unu esemplu." — Unu omu care inpinge o roba (brouette)" — Doctorulu siediix si nu mai întrebă mai departe. „Alb. Carp." — (Bibliografia.) Precum anuutia administra- tiunea typografiei archidiecesane din locu, din acelu stabilimentu a esitu de sub pressa opulu: „Archiepis- copulu si Metropolitulu Andreiu baronu de Si ag un a." De Nicolau Popea, archimandritu si vicariu archie-piscopescu. Acestu opu a fostu premiatu de consisto-riulu, respective de sinodulu archidiecesei ortodocse romane alu Transilvaniei. Opulu acesta este de 25 cole in 8° mare si ilustratu cu portretu. Pretiulu unui esemplaru: 2 fl. 50 cr. v. a. seu 7 lei noi. Post’a redactiunei. — D-luiSt. — St. inSuceva, Bucovin’a. Deca onor. noştri abonaţi de prin părţile acelea se plangu, ca nu primescu diariulu nostru regulatu, apoi ve asiguramu ca vin’a nu este a nostra, pentru ca de aci espeditiunea se face cu cea mai mare atenţiune si regularitate. De ce nu reclama? Salutare si multiu-mit’a nostra. Preţuirile cerealieloru si altoru obiecte de traiu au fostu la 28 Martiu in Sibiiu Grâu, după cualitati . hectolitru fl. 5. 5.80 Grâu, amestecatu . . »* f! 4.10-4.70 Secara »» M 3*40—4-80 Papusioiu . . . }* 2.70-3.10 Ordiu 1 »1 3.80 Ovesu fl 1.70—2.10 1.25—1.75 6. 650 11.—11.50 5. 5.50 Kilogram. 34.-35.- Untura (un»ore topita) • 50 27.-27.50 Carne de vita . . — .40 Oua 10 de . . . . Cursulu moneteloru in vnl. austr. Vien’a, 27 Martiu ~------ — •........................................... 3.30 cr. Moneta de 20 franci................ q iii/ Imperialu rusescu..................................) 9 Moneta germana de 100 maree........................” 57.45 „ Sovercignu englesi..................................... 12.— Lira turcepca...................................... 11.— ,, Monete austr. de argiutu 100 fl Editoru si redactorii respons G. Ha rit iu iu Sibiiu. Tipariulu lui W. KrafTt in Sibiiu.