Observatoriulu eae de doue ori in aepternana, mercurea si sambat'a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr.^ dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe I anu 10 fl. adu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s6u 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politicii, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere raerunte garmondu, la pritn’a publicare cito 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assom-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 21.	Sibiiu, 14/26 Martiu 1879.	Anulu II.
Deschidere de prenumeratiune
dela 1/13 Aprile a. c.
Acei domni abonaţi carii s’au prenumeratu la „Observatoriulu" numai pre cate trei luni, adeca pana la 31 Martiu st. v., sunt rogati a’si innoi abonamentulu pe 1/13 Aprile, pentru-câ se nu li se curme espeditiunea diariului.
Pretiulu pe 3 luni pana la 30 luniu st. v. este numai 2 florini val. austriaca, era pe urma-toriele 9 luni pana la 31 Decembre 6 fl. In afara unde porto poştei este duplu, diariulu nostru costa 22 franci pe 1 anu intregu, 11 franci pe '/% anu, sau iu valuta austriaca 10 fl. pe 1 anu, 5 fl. pe V2 anu.
Precum amu anuntiatu de repetite-ori, pretiulu se pote transmitte in bilete de banca austriaca, sau iu bilete hipothecarie romanesci, sub cuverta sigilata in regula, sau prin mandate (asemnatiuni) poştali.
Tote abonamentele se adressedia de a dreptulu la Redactiunea „Observatoriului" in Sibiiu, piati’a mica Nr. 27.
Iu capital’a Bucuresci abonamentele se făcu si la librari’a J. Szollosy in piati’a teatrului.
In Craiov’a onoratulu domnu professoru Sim. Mihalescu avii bunătate a lua asupra’si primirea si înaintarea de abonamente.
Espeditiunea de aici din locu se face cu mare precisiuue; cu tote acestea totu se intempla unele neregularitati pe la posta; noi inplinimu cu tota plăcerea ori-ce defecte, numai se ni se arate in 8 dile, computate din diu’a in care ar fi trebuitu se ajunga cutare Nr. la adres’a lui.
Redactiunea.
Pasquille dela Galaţi contra romaniloru din monarchia.
„Delfinulu" din Galaţi este intemeiatu numai din Octobre a. tr. Indata dela inceputu elu s’a declarata pe facia de celu mai inverslunatu in-amicu alu ministeriului, alu camerei actuale si alu intregei partide care se afla la potere iu Ro-mani’a, adscriendu’i tote relele, iutocma in stilulu si manier’a, iu care du. advocatu Pandeliu Popasu din Galaţi, de origine brasîovenu, nepotu de sora
alu episcopidui Ioanu Popasu, scrisese inainte cu vreo 5 ani contra ministeriului Catargiu faimosulu seu memorialu adressatu principelui Carolu I, apoi si publicatu. Acesta inse este treb’a ddloru din colo de munţi, câ se dea Europei in press’a loru spectacole de gladiatori desbracati. Ceea ce avemu se scimu noi este, ca in scurtu „Delfinulu" se apuca si de romanii din monarchia, cu o ura si vendetta, denma de marinarii greci, carii iti infigu pumna-riulu pe din dosu. Mai antaiu adeca iu Nr. din 16 Novembre tavalindu prin tete noroiele press’a intrega din Romani’a, totu acilea se arunca si asupra nefericitei presse romanesci din monarchia, o insulta si denuntia gubernului ungur eseu pe redactorii dela doue diarie incetate, ca aru fi luatu mereu subventiuni dela ministeriulu României.
Redactorii aceloru foi periodice sunt in viatia, voru vedea ei cum voru scapă de abissulu spre care’i rapedi „Delfinulu" cu acea apucatura de asasinu morale.
Trecbndu preste alte insulte, veuimu la Nr. de dumineca 25 Febr. st. v. alu „Delfinului", in care sub titlu „Romanii din Austro-Ungari’a" aduce uuu pasquillu de 10 colone, plinu de incriminări vomite asupra toturoru romaniloru câţi trecu de fruntaşi ai natiunei nostre, iucependu dela ar-chierei si cleru, pana la celu mai modestu literatu, professoru sau invetiatoriu, era falsificarea pe de intregulu a istoriei nostre contimporane de 32 de ani incoce, merge multu mai departe de cătu la cei mai hostili diaristi renegaţi din B.-Pesta. Preste sute de documente, in totu autlientice, trece cu buretele, substituindu in loculu loru fantasi’a si reutatea sa. Fiinducă pasquillulu lovesce la mai multe locuri si in cas’a domnitdre, se prea intielege că aici la noi ar fi absolutu inpossibile de a’lu reproduce intregu, adeca de a ne mânji colonele nostre cu acela; asia remane câ se scotemu din elu numai insultele si balacariile aruucate in ochii romaniloru din monarchia, dela unu locu, unde domina libertatea, sau mai bţue, desfreulu pressei, la altulu, care stâ sub lege absolutistica de pressa, si insocita de cauţiune (garanţia) mai grea de cătu ori-unde in Europa.
După ce pasquillantele denuntia pe romanii de dinedee la cei din Romani'a, câ ei aici făcu numai „parada de romanismu", câ nisce comedianţi pe scena; câ viati’a nostra politica este „unu de-
sertu mai tristu, mai aridu si mai mlastinosu" decum este pusteiulu in care locuescu romanii din Romani’a, dice câ asia numiţii „barbati ai natiunei" sunt nisce „vampiri ai vietiei romanesci", adeca cu alte cuvente, mai la intielesu, iucependu dela Cipariu, Barnutiu si Maiorescu de inainte cu 32 de ani si până astadi, toti sugu sângele natiunei, suddrea si averea ei, si se făcu milionari. „Romanii din monarchi’a austro-ung. nu sunt nici naţionali nici liberali, ci cu totulu altu-cevn", „aceia ce se intituledia de barbati ai natiunei, sunt sau cârpaci stupidî, sau speculatoi*i a totu ce ii este santu unei naţiuni."
De aci inainte pasquillantele intrandu prin istoria câ printr’o pădure desa, lui necunoscuta, amesteca adeverulu cu minciunile asia, in câtu mai pe urma isi perde firulu; dara apoi sau din grosa nesciintia, sau din reutate, afirma tocma despre cei mai neinpacati inamici ai natiunei romanesci, câ „aceia s’aru fi convinsu mai de multeori de nedreptatea ce i se facea acesteia, câ inse nemţii si slavii iau inpedecatu, „si inteligenţi’a nostra de adi nu rosiesce de a face causa comuna cu aceşti inamici seculari, pentru-câ inpreuna se creedie dificultăţi magiariloru, si acesta conduita a dumneloru au curagiulu de a o numi politica roraanesca, politica naţionale." — După ce merge laudaudu si escu-sandu pe magiari si mai alesu pe aristocrati’a ma-giara si numesce pe Hora instrumentu orbu alu imperatului losif II, adaoge dicundu: „Câ instrumente servile, stupide si adese chiaru de rea cre-dintia, a acestei politice funeste si detestabile, a servitu totudeauna la romanii transcarpatini (Tran-silvani’a, Ungari’a etc.) si serva până iu dilele nostre, asia numit’a inteîigentia romana, compusa in mare parte din cleru." „Clerulu romanu, prin-cipalmente in timpulu din urma nu au servitu progresului si intarirei naţionale propriu dise, ci elu diu contra, a fostu mai multu o pedeca a culturei si emanciparei politice a natiunei."
Auditai părinte episcope dela Caransebesiu, ce’ti dice galatiauulu, brasiovdnu, Tie, care câ protopopu uneori nu aveai reverenda buna pe tru-pulu Teu, câ-ti dai cei din urma florini la zidirea scoleloru, in plat’a professoriloru, in ajutoriulu sco-lariloru; Tie care nu ai fostu confirmaţii de mitro-politu, singuru din causa, câ erai trecutu in cartea negra din B.-Pesta câ „prea mare romanu;"
Foisior'a „Observatoriului“.
Calusierulu.
(Urmare si fine.)
Asia o patiramu si cu „calusieriulu" in Pest’a. Unu jocu in care e esprimatu atata eroisnm, cavalerismu si perseverantia, nu pote, după luminaţii domni de acolo se fia de origine romana (!) Ar fi indiedarnica ostenel’a de a avisâ pe domnii aceştia la originea nostra, la ca-racterulu romaniloru antici, la rapirea Sabineloru, la joculu Saliiloru s. c. 1. Pentru ei esista in privinti’a nostra numai o istoria, ceea dela Hunfalvy. Se ne marginimu dara si noi cu acesta ocasiune la acesta. Hunfalvy va concede ca in secolulu alu XVI se afla prin Transilvani’a unu poporu, ce se numea „ru-inuni". Hunfalvy va concede si aceea, ca totu pe terapulu acesta a esistatu si unu anume M i h a i u Vodă, carele a fostu asia ceva căpetenie de „Rumuni". Va concede Hunfalvy, ca după ce incetase inca in secolulu alu XVI prin " tota Europ’a luptele de tauri, si turnirele cavaleriloru cu tauri, se inlocuira acestea mai alesu la curţile gintei latine — Spani’a si Franci’a — cu productiuni de jocuri (salturi) sociali, precum e „Les lanciers dans la courte" —joculu lancieriloru s. a. Va concede Hunfalvy ca pe tempulu acela domnia in Transilvani’a ticalosulu de Sigmund Batbori — primulu tra-datoriu alu autonomiei transilvane. Si deca le va concede acestea marele Hunfalvy, apoi lasamu se vorbesca mai departe scrietoriulu ungro-secuiu Dozsa Danielu*), carui’a de siguru ca nu i va inputâ nice chiaru Hunfalvy ca ar fi daco-romanistu fanatisalu.
Acesta descrie firesce cu fidelitatea istorica a unui romantieru si cu obiectivitatea unui ungro-secuiu, rela-
*) in opulu istoricu „Kornis Ilona,“ Pest’a 1850, lleckenast Gustav.
tiunea intre Bâthori Zsigmond principele Transilvaniei si Mihaiu Vodă alu Munteniei, si in specie o serbatore grandiosa si luxuriosa, ce a datu Bâthori la 10 Octobre 1599 in ondrea Beatricei, fiicei celei mai mari a lui Mibaiu si la care fusese de facia Domn’a Munteniei cu doue fiice Beatricea si Florica si cu Petrascu tiulu iui Mihaiu. Loculu intemplarii e valea cea fruinosa intre Cri ca u (Krako) si Alba-Juli'a, sub ruinele cele minunate de pe Petr’a caprei. Despre ruinele acestea dice Dozsa ca ar fi fostu castelulu in care locuiea odiniora llian’a Cosentien’a „care in traditiunile poporale e Symbolulu Daciei.uţ Ce l'a fi facutu pe dlu Dozsa de a pune resiedinti a ilenei Cosentienei la Cricau pe petra caprei, nu sciu. de nu cumva ide'a ca domiciliulu presentu alu eroului nostru Axente Severu trebue se fia cuibulu Daciei.
La serbatorea acesta alui Bâthori — dice Dozsa — participară si osteui de ai lui Mihaiu Vodă — „ca-luserii," sub conducerea voinicului boieriu diu Munteni’a Novacu Bab’a, cari produseră urmatoriulu jocu (dan-tiu): Intr’unu cercu mai largu erau asiediati 12 stâlpi, pe verfulu caror’a se afla table de uuu stenjinu patratu. Pe fia care se postase cate unu jucausiu in costumu de aceeaşi croitura romantica, cum-lu porta si astadi (1859) jucăuşii poporali munteni, numai din stofa mai fina. Din laintrulu stâlpiloru se afla o pandietura orientale de tiesutura forte tare, dela care se intindeau 12 sfore de metasa la verfulu stâlpiloru in manile celoru 12 jucăuşi postati pe stâlpi. In giurulu stâlpiloru stateau insîrati un’a suta de calusieri, redimati după datin’a poporului cu manile si cu capulu pe bâtele loru ghintuite (conde-site) cu argintu. Pe capu aveau caciule de mielu negre, inpenate cu betele si pene aurite. Portau cămeşi albe pana la genunchi, care se contrageau in cretie fantastice prin unu brâu de pele (sierpariu) incarcatu cu medalii si bumbi. Opincile erau legate după datin'a româna cu curele roşii sierpuite preste pulpi pana la genunchi si provediute cu zurgalae (clopotiei) de argintu, formandu unu contrastu pitorescu cu ciorecii de pamira alba, croiţi pe corpu.
In centrulu cercului de calusieri se posta vetavulu si ii blastemâ pe calusieri (Dozsa dice: in numele celui necuratul) de a nu se insurâ si de a nu participă la lucruri sfinte, pana ce nu voru fi deslegati de acestu juramentu. „Nu sciu — dice Dozsa — mai esista si acum juramentulu acesta? Pe tempulu copilăriei mele se mai vorbea de elu si deca l’a tienutu poporulu pana acum, apoi pastredia suvenirea de doue secole alui Novacu Bab’a, carele se dice câ ar fi fostu urditoriulu acestui juramentu."*)
Vetavulu eră unu munteanu cu numele Floreanu, celu mai renumitu calusieriu alu tienutului; unu tierenu frumosu, de musculatura si taria enorma. Dara si cei 12 de pe verfulu stâlpiloru erau toti vetavi dela deosebite despartieminte de calusieri.
Sossindu principele si domn’a Munteniei, la unu semnu alu lui Floreanu incepîi inusic'a si cei 100 de calusieri din giurulu stâlpiloru porniră joculu recitandu unulu după altulu strofe de poesii (adeca cbiuindu). Joculu e surprinsatoriu la prim’a vedere. Se afla espressiunea unui tempu anticu in joculu acesta.
La altu semnu întinseră vetavii de pe verfulu stâlpiloru sforele si ridicară pandiatur’a dinpreuna si pe Floreanu asia de susu, in catu pe sub pandiatura jocau si saltau ceilalţi 100 de calusieri. Aici intru inaltîme
*) Juramentulu nu esista, si nice ca a potutu esistâ in sensulu lui Dozsa „pe celu necuratu “ Era acela o simpla promisiune, o parola a jucausiloru, de a nu cochetă sub decursulu jocului cu fetele privitore, parte spre a nu greşi ei inşii in jocu, parte spre ale feri pe acestea, câ se nu cadia in bol’a cea grea de „arsur’a dorului, vapai’a focului." Esiste inse si astadi symboli-sarea acestui juramentu. E regula adeca, câ jucăuşii inainte de a începe joculu, se lovesca unulu cu altulu in drept’a si steng’a cu bâtele loru. Acestu actu sym-bolisticu nu s’a observatu in Pest’a. Se pare ca in capital’a Ungariei de astadi nu e la locu uice o atare , parola. — —
82_______________________________________________________
Tie care ai facutu din cersitori’a o diecese cu fonduri. Auditi Voi mitropoliti, episcopi, membrii ai consistorieloru, protopopi si ceilalţi, carii, vor-bindu chiaru după datele statistice ministeriali ungureşti, in cei 30 de ani din urma din vreo 10 mii şcolari romani din tota romanimea monarchiei, ati inaltiatu numerulu loru la 176 de mii.
După acestea urmedia unu galimathias infricosiatu despre relatiunile bisericei câtra stătu, despre biseric’a libera in stătu liberu a lui Cavour; se incerca se le aplice candu la bise-ric’a din Romani’a, candu la cele din Ungari’a, incurca theoriile mai noue cu desvoltarea istorica a aceloru relatiuni, cu adeverulu istoricu, ca de es. in regatulu Ungariei s’a introdusu inca dela S. Stefanu o mare porţiune de t li e o c r a t i a, la care nu sunt de vina generatiunile moderne si cu atâtu mai puci nu romanii din monarchia. Au nu scie pasquillantele, ca toti archiereii catholici si resariteni din Ungari’a si Transilvani’a au fostu ab antiquo, si sunt pana astadi membrii de dreptu, membrii născuţi ai casei magnatiloru, si ca pana in a. 1848 mai mulţi din ei era si prefecţi (supremi comites) pe viatia in comitate, era pana inainte cu 170 de ani cancelari ai curtiei, alţii si generali. Biserica libera in stătu liberu? Din totu sufletulu o dorescu acdsta romanii de dincoce; dara cine’i laşa? Nu scie pasquillantele, ce juramentu cere ministeriulu ungurescu adoratu de densulu, dela archiereii romaneşti? Bisericele, cea catliolica si cea orientale in Ungari’a, mai sunt si pana astadi, câtu de jure, câtu de facto, institutiuni ale statului, far a voi’a loru, dara cu voi’a statului. Lupt’a intestina curge intre acele doue poteri, resultatulu inca nu se vede.
Acţiunea romaniloru din a. 1848/9 pasquillantele o eoudamna din totu sufletulu, dra pe unguri ii lauda forte; numesce acea epoca „dile de tradare si orbia, “ dice câ eluau aflatu numai trei romani destepti si cu durere de naţiunegâciti pe carii? Episcopulu Ioanu Le meni, carele sarmanulu, nascutu din tata romanu si mama ungurdica, ori candu se vedea strimtoratu de romani, respundea in tonu dorerosu: „Ce’mi cereţi voi? câ se’mi junghiu pe tat’a ori pe mam’a?“ Alu doilea Ioanu Dragosiu, despre carele a disu insusi Kossuth câtra alţi doi deputaţi romani, cari se cerea si ei in munţii Abrudlui: „Nu ve lasu pe D-Vdstra; daca este se pera cineva, pera numai Dragosiu." Kossuth adeca sciâ forte bine, ce instrucţiune a datu elu bietului Dragosiu câ emissariu alu seu, si câ ordinulu de a tăcu datu comandan-telui Hatvany sunâ iu sensu cu totulu oppusu asia, in câtu romanii au trebuitu se tina pe Dragosiu de tradatoriu spurcatu. întrebaţi despre acdsta si pe Kossuth, până mai este in viatia si veţi audi dela elu adeverulu. Aci pasquillantele numesce oştea lui Avramu Iancu cannibaii, carii adeca se nutrescu cu carne de omu; din contra, ungurii
pe pandiatur’a cea intinsa de manile musculose ale vetaviloru de pe stâlpi începu si vetavulu Floreanu joculu si saltulu seu maestricu.
Chiuiturile curgeau neincetatu incatu se parea ca unu coru linu acompaniadia solo-ari’a unei filoinele din inaltime. Publiculu remunera cu dese aplause salturile surprindiatore ale lui Floreanu, acaroru frumsetie naturala intrecea tota arfa baletistiloru tramisi de principele Etruriei. Dara mai mare surprindere coprinse pe privitori, candu plecanduse vetavii de pe stâlpi slobodira pandietur’a ceva mai injosu si apoi smancindu-o cu celeritate de fulgerulu aruncara pe Floreanu in aeru, carele invertindusi bat’a inpletitu cu betele se detea in aeru peste capu si batandu de vre-o 10 ori in pinteni cadiu in peciore pe pandietura, uude-si urma mai departe joculu. Acesta se repeţi de trei-ori; e'ra a patra-ora nu mai cadiu Floreanu pe pandiatura, ci pe unulu din stâlpi, sarindu in totu acelu momentu vetavulu de pe stâlpu in midiloculu pandieturei. Si acesta isi produse salturile sale pe pandiatura si in aeru, si asia se schimbară pe rondu toti 12 vetavi de pe stâlpi, er1 de desup-tulu loru in cerculu stâlpiloru curgea joculu cu bravura si desteritate rara. Ajungendu rondulu era la Floreanu fu aruncatu mai susu decatu toti ceilalţi pana acumu, atunci de odata inceta music’a, er’ Floreanu strigâ susu in aeru cu voce sonora: Traiesca Bathori Zzigmund, principele Mari’a sa.“ Aruncatu a doua ora aduse unu „se traiesca “ principesei Maria Cristina; aruncatu a treia ora intr’o înălţime teribile esclama in resunetulu munti-loru „traiesca Mihaiu Vod’a eroulu dela Nicopole"; apoi domn’a Munteniei si in fine boieriulu Novacu Bab’a."
Scriitoriulu magiaru atestedia dara, ca joculu calu-sieriloru era in flore in Munteni’a si Transilvani’a pe la anulu 1599; er1 luminaţii domni din Pest’a voru concede ca pe atunci nu era nici urma pe teritoriulu acesta de orice slavismu. Er’ ce privesce aserţiunea, ca joculu nostru calusieriulu ar fi figurile din „csârdâs", aduse in oresicare ordine ne permitemu a sustienea ca pe tem-pulu acela „csârdâsiuîu" nici nu esistâ. Acesta e unu productu alu teinpului mai nou, introdusu abea de 30 ani in salone, si anume din jocurile poporali secuenesci din Transilvani’a. Deca e dara vorb’a de plagiatura
_________OBSERVATORIULU.
erau numai bravi, nu si cannibali. Alu treilea „romanu desteptu si cu dorere de naţiune, care a consiliatu unirea romaniloru cu magiarii, “ a fostu dr. Eftimiu Murgu, care „ar fi muritu in tem-nitiele austriace." Betranii nostrii câţi se mai afla in viatia sciu si mai multe acte oficiali constata, câ Murgu in anulu 1839 fu exilatu dela Bucureşti la Sibiiu, din caus’a unui complotu numitu alu lui Filipescu, dra comandantele generalu br. Wernhardt aflandu câ elu e fiiu de oficiariu din graniti’a Banatului, ’ia datu drumulu. Atunci Murgu mergtiidu in Banatu si anume la Lugosiu, puse pe romani la cale, câ se pornesca processe asupra clerului serbescu. Este inse sciutu, câ gubernulu ungurescu nici-odata nu a voitu emanciparea romaniloru de câtra şerbi, precum o spunu si astadi diariele magiare la tote ocasiunile; de aceea, acelasiu gubernu ungurescu a datu porunci aspre se prindă pe Murgu, l’au portatu din o temnitia in alfa, până ce au ajunsu in prinsore la Pest’a, unde după vreo cinci ani scapâ si elu in 15 Martiu 1848 alaturea cu alţi arestanti politici, acum inse infrantu in spiritu si instrainatu de mersulu lucruriloru; de aceea ilu vediuramu, antaiu formandu oste romanesca, după aceea treciindu la Kossuthiani, până ce cadiu si elu in manile austriaciloru, carii ilu inchisera si ei in casarm’a Neugebâude, era după vreo 3 ani i se dete amnestia si concessiune de a se susţine in Bud’a câ medicu de specialitate.
De tote acestea inse pasquillulu nu vrea se scia; pentru elu au existatu numai trei romani buni; pe toti ceilalţi „ii vede chiaru si astadi per-severandu in aceeaşi cale greşita, falindu-se si adi cu servilismulu seu cesarianu si tiindu naţiunea in landurile sclaviei intelectuale, pentru câ se fia gafa de a latrâ sau a mu sică ori de câte ori ar aflâ cu cale câ se o sumutie stăpânii din castrele curtiei din Vien’a."
După acestea numesce pe romani z ă v o z i austriaci, stupidi si umiliţi, câ-ci nu se închina unguriloru in diet’a din B.-Pesfa, câ-ci eca, in Ungari’a domnesce constitutionalismulu. Dara pasquillantele se feresce binisioru a compara cu constitutionalismulu genuinu, demnu de civilisatiunea Europei, pe altulu bastardu, falsificatu de susu până diosu, prin câte doue legi electorali, prin caracterulu seu eminentu aristocraticu si totuodata eminentu esclusivu din punctu-de vedere alu nationalitatiei, inemicu alu adeveratei libertăţi, pe care de altu-mentrea nu o intielege nici pasquillantele intru nimicu.
Ceea ce mai adaoge pasquillulu la adress’a redactorului acestei foi a nostre, respingemu cu totu despretiulu sufletului nostru.
In fine pasquillantele se indoiesce, daca legea de magiarisare pote fi pernitiosa, era despre episcopi minte, câ la porunc’a venita dela Vien’a ar fi mersu in susu, ii insulta „slugi credintibse ale despotis-
apoi cu mai mare verossimilitate potemu dice noi ca au luatu Secuii joculu loru (botezatu mai tardiu „csârdâs") dela calusierii noştri, dissolvendu figurile calusieriului in disordine absoluta, prefacendu chiuiturile nostre ritmice in esclaraari unisone, nearticulate („csihâja“) si mai adao-gendu punerea maniloru pe la urechi si pe după cefa, — spre a dâ jocului un’a espressiune mai domndsca. Adaosulu acesta se pare a fi facutu de catra „ver-buncasii" dinainte de 1848, despre cari scimu ca-’si simtieau de multeori greu capulu.
Cumca „ardelen’a“ si „hatiegan’au nostra semana cu partea prima a csârdâsiului (lassu) câ unu ou cu altulu e necontestabilu. Cumca luatamu noi „ardelen’a" din csârdâs — ori si csârdâsiulu din ardelena, nu va fi greu de a constată după analogiele de mai susu.
Acestea notitie fugitive voru aretâ on. cetitori imperativa necessitate de a păstră si salvă totu ce e alu nostru totu ce compune si se refere la individualitatea naţionala a unui poporu.
Eata ca ni fura dio’a mare si ne despoie vediendu cu ochii de totu, ce avemu bunu, maretiu si frumosu; er’ noi ne uitamu cu manile in sînu cum se inpodobescu alţii cu penele nostre! Intru adeveru multu amu deca-diutu, tare amu degeneratu deca nu ne mai simtimu capabili de a reclamă, sustienea si aperâ ceea ce este alu nostru după totu dreptulu dumnediescu si omenescu! Astadi dantiurile, mane cântecele si datinele stramosiesci; poimane limb’a — si eta ca e gafa glofa de ticăloşi, care nu merita alfa, decatu a fi sugrumata pe intregulu, estirpata de pe facia pamentului!
Turturelu Codreanu.
Curgeţi lacrimi. . .
Curgeţi lacrimi in tăcere De pe gena ’mi la pamentu Si alinaţi a mea dorere Cu balsamulu vostru santu...
Candu fecunda-ve sorginte Va lecâ incetisioru,
Animior’a mea ardinte Va sburâ cu voi in coru...
P.-P.
mului, cu conduita ridicula si perfida, misielia popesca."
Fia de ajunsu cu acestea măscări scose din pasquillulu dela Galaţi. Credemu câ cu atâta justi-ficaramu si titlulu acestei recensiuni, precum si opiniunea nostra, câ unu pasquillu câ acesta, care intrece mai pre tote cele publicate contra romaniloru din monarchia in press’a magiara, esitu din pân’a unui brasiovenu, care desertandu de aici, acum isi vdrsa veninulu contra celoru remasi in patri’a loru, cu 10 mii de napoleoni nu ar fi platitu prea scumpu din vreunu fondu de dispositiuue.
Cium’a europena — Usur’a.
Cîum’a fisica din Russi’a incetâ in urmarea celoru mai severe mesuri luate contra ei, până si prin prefacerea in cenuşia a sateloru infectate de ea; dara cium’a ce porta numele de uşura si cam a ta, despoia, devasta, ucide si estermina mii de familii, localitati, districte si chiaru provincii intregi. Acea boia spurcata si diabolica mai dominase si in alte vecuri, era resultatele finali au fostu totudeauna din cele mai barbare, versari de sânge, omoruri, aruncarea ’ camatariloru in foculu caseloru aprinse preste ei. Dara si camatari’a se nasce din alte bdle sociali si politice, si mai multu câ tote, o nutresce si ingrasia despo-tismulu mascatu sub forme diverse, de înaintea caruia dispare moralitatea, sentimentulu religiosu si cu acestea ori-ce simtiu de humanitate.
In mai multe staturi se luasera odiniora mesuri forte aspre contra usurariei, se ficsara prin legi cifrele de interesse câte era permisu a se luâ dela bani, era cine luâ mai multu, era condamnatu a restitui prisosulu; pe airea trebuea se platesca in-treitu si iupatratu câ pedepsa (globa, amenda), in alte tieri usurari’a era declarata de crima infama, câ furtulu si câ insielatori’a, inculpaţii traşi in judecata si aruncaţi in temnitia. Au veuitu inse preste Europ’a si Americ’a theoriile moderne, care ţinu, câ si banulu e marfa câ ori-care alta marfa, câ productele câmpului si ale montanisticei, câ vitele si câ manufacturele, prin urmare daca stâ in libertatea fiacaruia se cera pe marf’a sa pretiulu ce’i place, asia si capitalistulu are dreptu se cera pe banii sei orî-catu va vrea, si are se’lu infrene numai concurenti’a, ca adeca cei lipsiţi afla airea bani mai eftiui, si iau de acolo, era nu dela usurariu.
Acestu silogismu schlopu, acea sofisma pericu-losa a sedusu pe mai multe guberne si corpuri legislative, câ se desfiintiedie legile vechi aparatorie si se deschidă usurariloru tdte porţile iadului. Legislatori si guberne n’au vediutu, ca banulu pote se totu fia marfa, câ inse elu este marfa (merces — Waare — porteka) de monopolu, pe care o produce numai unulu, adeca s t a t u 1 u, era acesta produce numai atati bani, câţi pote, sau câţi voiesce, sau câţi ii convine după inpregiurari, ii cheltuesce totu după cum ii dictedia interessulu seu, ii cere dela omeni sub forma de inposite, tacse, monopole totu asia, fbra ale dâ alta marfa pe ei.
Dara se lasamu theoriile ametîte ale intielep-tiloru moderni, se cautamu ce se intempla in viati’a practica. Aici la noi scimu si vedemu; legea pal-liativa a dietei ungureşti din anulu trecutu o cu-noscemu; totu asia scimu ca se luara si in Galiti’a unele mesuri contra usurariei. Folositau ele ceva? Diariele din Ungarra ne asigura, câ n’au folositu nimicu, câ-ci cămătării sciu se’si bata jocu de acelea legi in mii de moduri. Comune intregi cadu mereu in iobagi a noua; au ajunsu mai multe din ele, câ hotarulu intreguletiu se’lu cultive numai pe sam'a carinatariloru, câ-ci sau este in realitate dejâ intregu alu loru, sau câ locuitorii sunt asia de ingropati in datorii, in catu ver’a si tomn’a sunt siliţi a cară tote productele câmpului iu curtea sau vill’a, in siurile, granariele, magazinele camatariloru, in capu de datorii si de carnete, de unde apoi aceştia la dau numai pe atata, in catu se nu mora de fonie si golatate, pentru-câ in primaver’a urma-toria se pota esi era la lucru. Adeverata sclavia paganesca.
Acestea se intempla pe la sate. Dara pe la cetati si orasie? Se feresca Ddieu si de starea acelora. Se parea până acuma, câ austriaciloru si germaniloru le era ruşine se marturisdsca pe facia, câ cium’a usurariei ii stinge si pe densii. De vreo 2 luni incdce nu mai este asia. De candu se porni aprig’a persecutiune contra socialistiloru, esi la lumina adeverulu, câ una din căuşele principali ale furiei socialistice este u s u r a r i ’a.
Sute de diarie sunt de acordu in acestu punctu. Se descopere si la ei mii de caşuri, unde se iau cate 100% pana la 360% pe anu, si in mai
multe regiuni este gratia mare, daca ti se da 1 fl. cu interesse de 5 cri pe 7 dile, adeca cu 2 fl. 60 pe anu. Cestiunea se tractedia si in parlamente. In Austri’a inse au norocu, ca acolo nu s’au des-fiintiatu tote legile de usuraria, ci au mai remasu unele forte folositorie, in poterea carora chiaru politi’a este auctorisata a dâ preste liotaru pe mulţime de uşurări străini. Acesta mesura a si ince-putu a se executa mai antaiu chiaru in Vien’a, de unde scotu mereu pe mulţime din acei spoliatori, daca sunt străini, si’i trimitu la urm’a loru, de unde au venitu. Ce folosu inse, câ’i scoţi dintr’o cetate, numai pentru ca se se mute in alt’a, sau si mai reu, se se traga pe la sate ca lipitori. Atatu in Germani’a catu si in Austri’a cei mai renumiţi legisti si barbati de stătu studiedia seriosu acesta cestiune forte periculosa, din care se potu nasce alte rele mari.
Revista politica.
Sib ii u, 25 Martiu st. n. 1879.
O consecintia a politicei esterne a comitelui Andrâsy si unu criteriu caracteristicu alu situatiu-nei finantiare a monarchiei austro-ungare este in-pregiurarea, ca pentru câ gubernele si pdta face fatia chiaru si numai speseloru curente ale statului sunt nevoite a isi lua refugiu erasi si erasi la in-prumuturi onerdse, prin cari in locu câ sarcinele cetatieniloru se se mai micsioredie, din contra se inmultiescu totu mai multu in proportiuni aprope geometrice. Asia in dilele acestea parlamentulu austriacu din Yien’a s’a ocupatu de proiectulu de lege pentru contragerea unui nou inprumutu de 100 milidne iu renta de auru. Acestu inprumutu se va vota si apoi la anulu se va vota erasi altulu, pentru câ se se pdta plaţi procentele inprumuturiloru an-teriore. Asia o au facutu si Turci’a pana candu mai avea oresicare creditu in Europ’a; dar’ totu Turci’a ne au datu ocasiune a vedea si a studiâ consecintiele unei admiuistratiune asiatice, care nu se intrebâ niciodată deca va si ti in stare a purta sarcinile ce isi incarcâ, ci consultâ singuru numai arbitrariulu, capriciurile si trebuintiele momentane.
In diet’a Ungariei, după ce s’au mai liniscitu incatva spiritele in urm’a catastrofei dela Seghedin gubernulu ungurescu a supusu la desbatere budgetele pe anulu curentu. Pentru câ se mai inblandiesca incatva pc partid’a ultra-opositionala, ministrulu de culte si instrucţiune s’au grabitu a depune pe mes’a dietei acelu faimosu proiectu de lege pentru introducerea invetiamentului obligatoru alu limbei ma-giare in scdlele poporale.
Espunerea de motive a acelui proiectu de lege este unu adeveratu cap’-d’opera de sofisme prin care ministrulu Aug. Trefort se încerca a mascâ inaintea lumei, adeverata tendintia a acelui proiectu de lege prin care magiarisarea nationalitatiloru ne-magiare va fi practicata in modu sistematicu si in poterea unei legi sanctionata de catra toti factorii constituţionali ai regatului St. Stefanu. Yomu publicâ si noi in Nrulu viitoru acea espunere de motive, asupra careia atragemu de pe acuma tota luarea aminte a publicului nostru. Cu ocasiunea desbaterii budgetului ministeriului de justiţie se constata erasi pentru a o sut’a ora, ca nu esista nici unu stătu in Europa in care justiti’a se fia mai neregulata, mai anevoiosa si mai scumpa decatu tocmai in multu laudatulu stătu ungurescu. Dar’ acestu obiectu, care este de o inportantia vitala, merita unu studiu seriosu si detaiatu, din care causa vomu si reveni asupra lui câtu mai curendu.
Catastrofa dela Szeghedin a facutu o inpres-siune forte profunda la tote poporale civilisate. Ofrandele curgu in abondantia din tote părţile. O frumosa lectiune, dar’ si meritata le da uuguriioru diariulu couducetoriu din capital’a României, betra-nulu „RomanuhU, scriindu intr’unu apelu caldurosu in favorulu nefericitiloru dela Szeghedin, intre altele urmatorele cuvinte :
„Scimu ca se va aminti pote, ca iu timpulu resbelului din urma, Ungurii au interdisu pena si Romaniloru de sub dominatiunea loru de a veni in ajutoriulu fratiloru loru cadiuti pe campulu de onore in lupta pentru independinti’a patriei. Rei con-siliari aru fi illse aceia, cari in aceste triste momente, aru face asemeni amintiri. Aceştia aru fi consiliarii mici — ânimiei si ai injosirei caracterului ro-manescu. Iu timpulu resbelului din urma, era o cestiune politica, o cestiune de afinitate de rassa, care vorbea natiunei magiare, pe candu astadi nu mai vorbescu de câtu numai simtiemintele de umanitate, decatu numai vederea nenorocirei celei mai cumplite, ce isbesce sute de mii de suflete. Mărimea de sufletu a natiunei nostre se va
OBSERV ATORIULU.
aretâ tocmai in ajutorele ce le va tra-mite acum vieţimeloru potopului din Ungă ri’a. Anim’a Romaniloru va fi dar’ si de astadata simtitore si man’a loru darnica câ totu-deuna in asemeni inpre-g i u r a r i. “
Asia scie se scrie unu diariu romanescu si inca unu diariu, caruia de mai mulţi ani i este detrasu debitulu postalu si este opritu de a trece fruntari’a unguresca. Recomandamu acele linii de mai susu, amabililoru nostrii colegi de pena dela „Kelet“ din Clusiu si dela celelalte diarie unguresci de asemenea calibru.
Gorespondentie particularie ale „Observatoriului“.
— (Din comitatulu Marmatiei, 1/13 Martiu.) Candu vinu din nou a Ye raporta din acestu tienutu nefericitu, spunu starea lucruriloru asia, după cum se afla la noi, pentru câ din referintiele nostre se’si pota scote fraţii noştri din alte parti o invetiatura si pre-cautiune salutaria.
Care este sorgintea reutatiloru ce pascu pre bieţii maramuresieni ? La asta intrebare meditandu intre lacrimi si cercandu cu de a menuntielulu intre evenemin-tele treculului si presentelui, aflaiu cu usioritate tote căuşele care au alteratu si mai alteredia simtiementele curate ale acestui poporu credulu, bunu si blandu, dar’ totu odata suferitoru, alu anticului Maramuresiu. Acele cause sunt: aristocratismulu grosolanu; ur’a familiara nutrita din partea mai multoru familii nobile (?!); igno-ranti’a facia de luptele de vietia a poporaloru; indife-rentismulu celoru mai mulţi, si credulitatea poporului.
Aristocratismulu- rumpe cumunicatiunea spirituale dintre poporu si boierii domni; numai iu atâta se mai observa, incâtu e de lipsa pentru domni, câ pre poporulu muncitoru se’lu pota avea de instrumentu orbu alu sco-puriloru loru, câ se nu dicu alu maliţiei si intrige-loru loru.
Ur’a familiara nutrita cu o perseverantia duratore reutaciosa din partea celoru ce voiscu a inaintâ cu dauna altora; ba acesta ura cumplita fiinduca ajuta multu scopurile celoru ce voiescu a ne domni, e atitiata chiaru si de străini, ba chiaru si de infernu. Acesta ura a dusu acolo starea lucruriloru, câ orice principiu salutariu nu e partinitu numai pentru aceea, pentru câ pe langa acela zeleza una dintre celelalte familii patriciane, seu pentru-ca ide’a acelui principiu a esitu dela unii membrii activi ai acelei familii.
Ignoranti’a si indiferentismulu se ajuta inprumu-tatu. Mulţi inşi cari voescu a se numerâ intre inteliginti, nesciindu si necunoscundu luptele de vietia ale natiunei din alu cărei sinu se tragu si ei inşii, nesciindu câ ce sunt, ignorandu chiaru si vertutile romanului, dau crediementu celoru audite dela străini. In urmarea acestora apoi sunt indiferenţi si facia de binele si inflorirea intereseloru poporului romanu, ba chiaru si de ale loru proprie. De aici vine apoi, câ sbeu. absorbu si insusiescu numai principiele spiriteloru destrugatorie, propagate de străini, cu scopuri fatale pentru noi, reslatite in diaristica si politic’a dilei decâtra cei ce ne vreau reulu.
Credulitatea poporului, carele nu scie si nu’si cu-nosce omenii, ci e silitu a le primi tote de bani buni, pentru câ domnii cei mari asia le spunu. Apoi poporulu crede cuiuca acei domni ce traescu din sudorea lui, nu’lu voru insielâ, pentru câ elu le da vietia si stare.
Deca totuşi se inteinpla câ poporulu are mai mare incredere câtra orecare, atunci sciu domnii ce faca, câ se stirbesca creditulu celui incrediutu, ori câ se’ulu facaodiosu inaintea bunului poporu; si era le curge ap’a pe mor’a loru.
Dar’ ore cati sunt cei de spiritu si de anima, caroru le aru compete tota increderea la noi? Aceia se potu numerâ pe degetele unei mani; deca inse si dintre acele cinci degete doue-trei aru fi retezate.
Intemplarile cele mai recente dovedescu prea bine cele dise inaintea celoru ce ne cunoscu referintiele.
Atentatulu celu infioratoriu facutu in numele mara-inuresieniloru, dar’ urditu de catra cei de alta naţionalitate si deosebi de catra corniţele supremu, carele nu este romanu si-a aflatu corifei si intre romani, din căuşele indicate si din scopuri parţiale.
înainte de a scrie procesulu acestui atentatu din punctulu de vedere scrutatoriu, amintescu câ agitaţiunea si propagand’a satanica si-a continuatu lucrarea pana in capetu, observandu câ maioritatea dintre preoţi nu s’a subscrisu inse nici nu s'a oppusu intru nimicu; vreu se dicu cu pucina esceptiune, au lasatu turma in gur’a lupiloru.
Ar potea preveni reulu mergendu o deputatiune la Maiestatea S’a; dara indiferentismulu si ignoranti’a e in cale. Unii pote ca si pricepu reulu prea bine, inse nu voru câ se’si perda prietenii de domnu.
Acum se vedemu cum s’a potutu duce in deplinire acesta mistificatiune, cum s’au coloratu reulu chiaru si de catra cei slabi la angeru si renegaţi, câ se fia placutu la vedere si bunu la gustare; era cei ce isi punu manile in crucisiu, se uita si tăcu?
Eaca câteva doctrine, pe cari le audi candu discuţi cu unulu si cu altulu, si cari sunt urmate in intielesulu strictu de cei mai mulţi.
—	Ce voiesci? In contra torentului si a undeloru nu-i cu potintia a innotâ.
—	Deca-ti faci inamici din toti pentru tote nimicurile, nu poţi se traesci.
—	Ce se me mai opunu? câ nime nu-mi va fi intru ajutoriu.
De aceste frase ale poltronoriei poţi audi in totu momentulu cu gramad’a. încolo după ce vei combate cu argumente valide reulu, vei mai audi si unele câ acestea:
—	D’apoi a mai trece si acesta reu cum au mai trecutu si altele mai multe.
_______________________________________________________83
După cum v’amu informatu in literele trecute, pe tempulu subscrieriloru lucrulu a fostu descrisu cu colori plăcute. Ignoranti’a si indiferentismulu apoi i-a si prestatu serviciulu seu. Cercandu mai departe aflamu, ca lucrulu trebue se fia asia pentruca Jonu nu vrea.
Dâ ore unde vomu ajunge? de aceea nu e intrebare. Ore ce lucru e acesta? aceea pucini sciu, pentrucâ in vieti’a loru n’au vediutu diariu romanescu. Ore mai este lume si dincolo de Gherl’a. Ore mai este orasiu afara de Săgeţi (Szigeth) si de Pest’a?
Asiu dice si m’asi mangaiâ cu aceea, câ Ddieu de multeori intorce reulu spre bine, si câ si din recursulu maramurasieniloru catra corona se va vedea apriatu, câ nu e vointi’a generala in Maramuresiu cea espusa acolo, câ acelu recursu ori fia si petitune e manca, pentruca nu’su scrisi acolo toti cei chiemati. Ei, dara Maiesatea S’a nu pote presupune mistificatiuni, din partea guber-nului seu, si n’are timpulu a perlege cateva sute de subscrieri.
—	Dar scii tu Tonia scopulu proiectului de lege si alu istantiei maramuresieniloru catra Rege?
— De nu te mai amari si nu te mai necăji, câ scii tu cum dice Romanulu, câ n’oru fi tote pe voi’a pismasiloru.
—	Acum ne pricepemu. — Dora va fi bine mei? — Vai si amaru de acelu bine, din care poftescu dela noi mai multu decatu poteniu.
—	Amu poţi totu grai, deca odata e trecuta. — Se lucramu in contielegere.
—	Apoi si tu ce mai graesci si ce te scocoresci. Numai nu te alinâ si aciuâ câ i vedea cei pati, câ dlu juratu nu tea ascultâ cine eşti si ce voiesti, ci mi te a face butucu.
Cam asia curgu discussiunile in tier’a nostra. In restempulu subscrieriloru se audieu o mulţime de noutati fictive si promissiuni scornite, anume prin opide (orasie), se graiâ câ congruâ (simbri’a) preotiloru se va ridicâ din cea bagatela la 500—600 fl. si acesta se va intocmi asia catu de curendu prin inaltulu ministeriu. In Săgeţi se va edifică biserica si Romaniloru li se va oferi spre acestu scopu ajutoriu dela gubernii!?. — Eca coclinte! mananca din ele, apoi ada limb’a se ti’o taiu.
Adaogendu aceste catra cele trecute, imi vine si mie se dicu ceea ce audiiu prea de multe ori: vomu vedea ce va mai fi! apoi se mai adaogu era: câ biue nu-i, decumva Romanii nu’si voru deschide ochii. Inse vocea mea debila nu va >avea resunetulu doritu, candu nici chiamarea pastorilor uf" celoru mari si a natiunei nu e audita dela noi. Dara mai mulţi asculta vocile sirene, si fruntaşii satului trebue se asculte de dlu juratu (subprefectul, câ de nu i va pune in coda.
Dreptatea nostra o a mancatu lupulu, — nu sciu cum si pana candu? Voiesca numai cei chiamati si va fi bine.	Regulus T. M.
Despre întreprinderi montanistice in Romani’a.
In cuventulu de tronu alu Principelui Ca rol u I. s’a vorbitu si despre necessitatea unui proiectu de lege pentru esploatarea mineloru. De atunci incoce ne vinu si noue intrebari, anume dela omeni particulari, doritori a se aplicâ la ramur’a mon-tanistica, cu cerere câ se’i informamu „pe cale privata41 despre starea lucrului. Lips’a de timpu fisicu ne tîne in absoluta inpossibilitate de a respunde la toti pe cale privata, in acesta si in alte numerose afaceri private, câ-ci atunci abia ne-amu mai potea ocupâ cu altu-ceva. Asia suntemu constrinsi a ne folosi uneori de publicitate, precumu făcu si alte diarie nenuinerate, era in casulu de facia cu atâtu mai virtosu, câ sunt mulţi carii se interessedia de întreprinderile montanistice din Romani'a. Eca intrebari si respunsuri.
S’au facutu si se făcu in Romani’a cercetări geologice ?
S’au făcută si se făcu.
Unde sunt resultatele aceloru cercetări?
Acelea se afla inchise mai multu in scriniele aceloru proprietari de munţi, carii le-au facutu ori au in-grijitu a se face de câtra alţii, câ-ci precum statulu, asia si proprietarii particulari, se feria, pre câtu numai potea, a descoperi thesaurele ascunse in sinulu pamen-tului patriei, de frica câ se nu irrite si mai multu setea de ocupatiune si rapacitatea vecinilora, pre câtu timpu starea politica a tierei era precaria, nesigura. Acea politica naţionale fo observata cu rigore si mai mare dela 1843/4 incoce, de candu Russi’a încercase a bagâ in poterea bracialoru o compania montailistiea russesca sub conducerea lui Triandafiloff in munţii tierei, pre câtu se intindu aceia din regiunea Brasiovului, de alun-gulu până la passulu Vulcanu in Olteni’a si până la Orsiova.
Nu este nici o urma de lucrări montanistice in Romani’a ?
Sunt bogatele saline dela O c n ’a in Moldov’a, dela Slanicu, Teleg’a, Ocna mare in Munteni’a, din care tote se scote sare nu numai pentru locuitorii tierei, ci se vinde din ea si in străinătate pe fiacare anu in pretiu de câteva milione. Sunt urmele baiei de arama in 011e ni’a. Este ab antiquo, câ si in Transilvani’a spalarea de auru din mai multe riuri ale Munteniei (Tier’a romanesca, Valachi’a), era de cativa ani incoce s’au descoperitu multe mineralie, chiaru si nesce vine de auru.
Este lege montan işti ca in Romani’a?
Pentru cine se fia fostu până acuma lege monta-nistica, daca era opritu a cauta metalle si preste totu mineralie in sinulu pamentului patriei? Dupace inse chiaru prin cuventulu de tronu se dete semnalulu, se intielege de sine, câ gubernulu chiamandu barbati de specialitate (f6ra cari nu va face nimicu) ori-de unde’i va afla, se prepare unu proiectu de lege monta-nistica, se isi trimită de pre acuma tineri aleşi ina-dinsu la scole de montanistica, unde nu numai se fia indopati cu theorii, ci se si faca praxa întinsa; in fine se ia in ajutoriu si pe academi’a de sciintia, la
84
formarea si ficsarea terminiloru technici, eâ se nu esa o terminologia de batjocura, unu jargonu germa-no-franceso-romanescu, precum este celu dela calile ferate, câ-ci dupace se incuiba atati termini barbari, mai tardiu este forte anevoia a’i mai scote.
Se voru primi la montanistica si montanisti, si lucratori practici de pre la numerosele mine de auru, argintu, arama, feru, cărbuni de petra, saline etc. din Transilvani’a?
Nu scimu; noi inse le recomandamu veciniloru nostrii, ca se chiame omeni mai bine dela noi, de câtu se’si aduca pe capu câte adunaturi de omeni necunoscuţi de preste siepte tieri. In Transilvani’a se cultiva minele de 3000 de ani, era mai vîrtosu dela Traianu incoce necurmaţii, in proportiuni mari.
Academii montanistice recomandamu acuma, ca si in anulu trecutu la întrebarea unoru tineri din Craiov’a, Freiburg in Saxoni’a, cele din Belgiu si din Franci’a. Dara se nu merga toti la unu locu, si deocamdată celu pucinu 12 aleşi bine.
Sciri diverse.
Sava Popovioiu Barcianu
parochu, administratoru protopresbiterialu, asesoru con-sistorialu metropolitanu, membru alu comissiunei administrative pentru fundatiunea Siaguniana, membru ord. alu Asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu, membru corespondentu alu Academiei romane din Bucuresci, decoratu cu crucea de auru cu corona pentru merite, etc. etc., inpartasitu cu ss. taine adormi in domnulu după unu morbu greu in 12/24 Martiu a. c. la 11V2 ore a. m. in etate de 65 ani din cari 40 ani ia servitu la altariulu dumnedieescu. Rema-sitiele pamentesci se voru ridica din cas’a reposatului si se voru inmormentâ Joi in 15/27 Martiu la 10 ore a. m. in cimiteriulu gr. or. alu comunei Resinari.
Acâsta o aducu la cunoscintia, cu anim’a infranta de dorere, tuturoru rudeniiloru si amiciloru reposatului:
Stanc’a PopoviciuBarciauu n. C. Cioranu câ soţie; Dr. Daniilu Popoviciu Barcianu pro-fesoru seminariulu, Sabinu Popoviciu Barcianu studentu, Constantin Popoviciu Barcianu câfii; Servianu Popoviciu Barcianu jude la tabl’a reg. in M. Osiorbeiu, Ana ved. Ioanu Brote câ fratini.
Resinari, in 13/25 Martiu, 1879.
—	(Necrologu.) N. Petra-Petrescu am-ploiatu de banca in numele seu, alu fratelui Di mi trie alu sororiloru A n a s t a s i ’a mar. C. P e t r a, S a n z u e n ’a mar. J. Todoreanu si Barbara, a cuumatiloru si nepotiloru, cu anima franţa de dorere, anuncia toturoru amiciloru si cunoscutiloru, ca prea iubit’a loru mama, respective socra si buna
An’a Petra
a repaosatu in domnulu astadi la 12/24 crt. in etate, de 62 ani.
Inmormentarea va ave locu miercuri la 26 crt. in comun’a Ibanesci, langa Reghinulu sasescu. Fia-i tie-reu’a usiora.
Sibiiu, 12/24 Martie 1879.
—	(Necrologu.) Prin diariele din streinetate s’au anuntiatu mortea professorelui Clifford, unulu dintre cei mai distinşi invetati mai tineri ai Angliei. Acesta intemplare nu ne preocupa numai intru câtu a curmatu firulu vietiiei unui filosofu si in acelasiu timpu publicistu si matematicu, dela ale cărui lumini propagate cu o energie din cele mai convinse, potea se aştepte multu si Angli'a si cealalta Europa.
In necrologele biografice ce s’au scrisu despre elu inse aflamu, ca professorulu Clifford pledase cu multa staruintia si cu o mare ardore pentru intregitatea României, atunci candu Russi’a, Angli’a si celelalte state mari se intielesesera a ne spolia. Nu numai atâtu, professorulu Clifford pretindea ca conditiune neaparata pentru inpedecarea Russiei in mersulu ei: o Roman ia unita, care se coprinda intregu elementulu romanu. Vomu avea prin urmare si noi motivulu a plânge acesta sorte ce ne a rapitu unu luptatoru alu „unitatii naţionale11, cu atâtu mai virtosu, ca acesta idea la noi nu este simtita seu ca e condamnata cu o urgie stupida si injositore-
„Rom. libera“.
—	(Incendiu.) Din comun’a Hidisiu ni se scrie, ca in diu’a de 19 1. c. a eruptu acolo unu focu diu’a mare pe la amiedi, care au consumatu 2 case, 2 siuri cu nutretiu si bucate cu totu si alte superedificate mai mici. Daun’a causata se pote calcula celu pucinu la 900 fi. Nenorociţi, carora le au arsu totu au remasu subtu ceriulu liberu.
—	(Conchiemare.) Conformu §-lui 30 din „Statute41, prin acesta se conchiema Adunarea generala a invetiatoriloru rom. gr.-or. din dieces’a Aradului pe 5/17 Aprilie (joi după ss. pasci) a. c. in Aradu.
Adunarea generala se va deschide precisu la 3 ore după mediadi, er inainte de mediadi la 9 ore se va
OBSERVATORIULU.
intr’uni Comitetulu Reuniunei, pentru resolvirea agende-loru sale.
Astadi candu invetiatorii romani, si scol’a con-fessionala este supusa la atâtea probe, speramu ca voru lua parte la adunare, nu numai toti membrii reuniunei — ci in genere toti invetiatorii din diecesa.
Siedintiele se voru tienea in scol’a nostra elementara de langa biseric’a catedrala.
Lipov’a-Rodna 8/20 Martiu 1879.
Secretariatulu Reuniunii Ioanu Tuducescu.
A. D. Romanu.
— (Ofrande pentru nefericiţii inundaţi din Seghedin.) La redactiunea „Observatoriului44 au incursu urmatorele sume:
Redactiunea „Observatoriului44 in Sibiiu	5 fl.
Dela d. Sabbas Popoviciu, preotu de garnisona in Vien’a.....................................5 „
Prin d. colectante Titu Budu ni s’au tramisu pre langa list’a originala de colecta, sum’a de 25 fl. contribuita din partea urmatoriloru din Gherl’a:
rever.	d.	Anderco, prepositu capit.
,,	„	Stefanu Biltiu, canonicu .
„	„	Mihailu Sierbanu, canonicu
„	„	Demetriu Coroianu, canonicu
d-na Augusta Rennebaum, pianista d-lu Borbola Lenguel . d-na Maria Pavelu . .
d-lu Atanasie Damianu „ Georgie Pasca „ Teodoru Indre „ Titu Budu .
„ Lazaru Hura „ Vasiliu Pordea
35 fl.
Sum’a
—	(Societatea „Concordi’a Romana14 din
Bucuresci) a datu in ser’a de 3 Martiu st. v. a. c. o serata musicala cu programulu urraatoriu:	Partea I.
I.	Gluck — Solo si Coru din oratoriulu „Alcest44 cantatu de secţiunea Musicala. 2. Verdi. — Potpuriu din „Emani44 esecutatu de d-nu Fotino si d-ra Belgasoglu. 3. Kruger — La Gazele, improptu pentru piano executatu de d-ra Baicoianu. 4. Tershak, — La Sirene pentru flautu, esecutatu de d-nu Vulpenu, acorapaniatu de d-ra Victori’a Mosioiu. 5. Vist. — Duetu pentru doue vi-ore, esecutatu de d-ra V. Badulescu si d-nu Fotino. 6. Bellini — Somnambul’a, cavatina si romantia cantata de d-ra Elena Mosioiu. 7. Suppe — Poetu si Tieranu pentru piano, esecutatu de d-rele Caliopi Saulescu si El. Bursanu. 8. Beethoven — Larghetto din a 2-a Simfonia Trio esecutatu de d-ra Caliopi I. Saulescu si d-ni Vulpenu si Fotino. Partea II. 9. Biunde. — Frumosa co-pilitia, posie de d-nu V. Alecsandri, aranjata pentru corulu Sectiunei Musicale de I. Vasilescu. 10. Nieder-maier — Laculu de Lamartine, cantata de d-nu A. Dunca.
II.	Mendelssohn. — Rondo Capricioso pentru piano esecutatu de d-ra Zoe Porumbaru. 12. Gounod. — Cavatina din Faust, cantata de d-nu N. Banulescu, acompaniata de d-ra Alecsandrina Rosiu. 13. Kalkbrenner Le Reve pentru piano esecutatu de d-ra Caliopi Saulescu. 14. Gounod. — Preludia asupra meditaţiei Bach, esecutatu de d-nii Fotino, Stefanescu, Dimitrescu, Adrianu si Birtu. 15. Mayerbeer. — Marsiulu încoronarei din Prophetu pentru doue piane, esecutatu de d-na M. Nica si d-rele Victoria Mosioiu, Caliopi I. Saulescu si M. Belgasoglu.
După concertu s’au dansatu cu orchestra com-pusu de diletanţii Societatiei. ,
—	(Despre balulu romanu aranjeatula 2 Febr. a. c. in Siria), in folosulu fondului scolariu gr. or. din comun’a Co vas in tiu ni se scrie, ca au reusitu câtu se pote de bine. Venitulu au fostu 84 fl. 50 xr., era spesele 78 ti. 30 xr. Intre acei p. t. domni cari au bine-voitu a dâ oferte marinimose pentru acesta petrecere ni se mentionedia: II. Sa Joanu Metianu, episcop. Aradului cu 5 fl.; d. d. Popescu, not. in Wadabu 4 fl.; Joanu Topanu 1 fl.; W. Mladinu 1 fl.; Dr. Thiroler 2 fl. Adalb. Mihailoviciu 2 fl.; Puscariu dela Aradu 1 fl. si d. Macsimilianu Balintu 2 fl. v. a.
—	(Esamenu de advocatu americanu.)
Esaminatorulu catra candidatu: „Fumedi?" Candidatulu: „Da. domnulu meu." — întrebare:	Poţi se’mi dai o
ţigara? Respunsu: „Da domnule." — Iutrebare: „Bine dara: In ce costa cea dintaiu datoria a unui advocatuV" Respunsu: „Intru a face socoteli câtu se pdte de mari."
—	întrebare: „Forte bine. Si rnai departe?44 Respunsu : „Asi inmulti câtu se pote numerulu clientiloru.44 întrebare: „Candu se schimba positiunea d-tale facia cu clien-tulu d-tale?44 Respunsu: „Deca ii presentediu socotel’a.44
—	întrebare: „Esplica-te mai claru!“ Respunsu : „Atunci ne aflamu intr’o stare de adversari. Eu imi ceru banii si elu de obiceiu mii refusa.44 întrebare: „Pe ce pecioru trebue se stai cu advocatulu partidei
contrarie, după ce s’a inceputu unu procesu ?44 Respunsu: „Câ unu companionu.44 — Esaminatoriulu: „Forte bine, domnulu meu; e destulu. D-ta promiti, se devii o po-doba a cercului d-tale, si’ti dorescu din anima succesu.44
___________ „Alb. Carp.44
Bibliografia.
In tempulu din urma ni se tramisera cole de pre: numeratiune pentru urmatoriele opuri:
—	„Romani’a înaintea Europei44 traducere din italienesce de: Eufrosin’a C. Homoriceanu in Rom-niculu - Saratu , Romani’a. Pretiulu de subtscriere pentru acestu opu, care se afla dejâ suptu tipariu, este de: 1 francu 50 bani seu 67 cr. v. a.
—	„Re ligi un ea44 din punctu de vedere politico-juridicu de Dr. Ioane Bobi, advocatu in Amsterdam, după traducerea germana ded. Sylviu Rezeiu, preotu gr.-cath. alu diecesei Oradane. Abonamentele la acesta scriere se potu face deadreptulu la d. traductoriu in Oradea-Mare. Pretiulu unui esemplaru care va fi de 22—24 cole este de: 1 fl. 70 cr. era pentru clerici si studenţi 1 fl. 30 cr. v. a. Dela 10 esemplare se da d-loru colectanti, unulu gratuitu.
—	„Crescererea Poporala44 manualu peda-gogico-didacticu pentru luminătorii poporului, după dirigintele preparandialu alui Ignatiu Bârâbany, pre-lucratu de Dr. Augustinu Lauranu, professoru si catechetu la r. institutu preparandialu diecesanu gr.-cath. de Oradea mare.
Coprinsulu acestei cârti care va appare in 15 Aprilie a. c. va fi urmatoriulu: Introducea. §. 1. Chia-marea si însuşirile invetiatoriului. §. 2. Cualiticarea invetiatoriloru. §. 3. Scol’a poporala. — Tractatulu I. Despre omu. Partea I. Trupulu omenescu. Capu I. Organele nutririi. C. II. Org. misîcarii. C. III. Org. semtîrii. C. IV. Org. vorbiri. Partea II. Sufletulu omenescu. C. I. Mintea, seu potinti’a de a cunosce. Secţiunea I. Potinti’a intuitoria. §. 1. Pot. int. estema. §. 2. Pot. int. interna. Sect. II. Potinti’a representa-toria. §. 1. Memori’a. §. 2. Fantasi’a. Sect. III. Potinti’a cugetatoria. §. 1. Pot. de a formâ conceptu. §. 2. Pot. judecătoria. §. 3. Pot. rationatoria. *** Diferintiele mentali. C. II. Anim’a, seu potinti’a de a semtî. C. III. Voi’a, seu potinti’a de a pofti. Sect. 1. Instinctulu. Sect. II. Voi’a, seu arbitriulu. — Tract. II. Despre crescere. Partea I. Crescerea trupesca. C. 1. Despre aperare, seu scutire. C. II. Despre portarea de grigia. C. III. Despre deprindere. Part. II. Crescerea sutietesca. C. I. Cultivarea mintii, seu a potintiei de a cunosce.	§.	1.	Cult.	potintiei intuitorie. §. 2.
Cult. memoriei.	§.	3.	Cult.	fantasiei. §. 4. Cult. po-
tintiei de a formâ conceptu. §. 5. Cult. potintiei judecătorie. §. 5. Cult. potintiei rationatorie. C. II. Cult. ânimei, sâu a potintiei	de a semtî. C. III. Cult. voiei,
seu a potintiei	de	a	pofti.	§. 1. Cultiv, instinctului.
§. 2. Cult. voiei (caracterulu). — Tractatulu III. Despre invetiare. Partea I. Didactic’a generala. C. I. Orga-nisatiunea esterna a scolei. Cap. II. Org. interna a scolei. Sect. I. Disciplina scolastica. §. 1. Crescerea religioso-morala. §. 2. Ordulu scolasticu. §. 3. Sustie-nerea liniscei. §. 4. Sustienerea atenţiunii. §. 5. Sustie-nerea sirguintiei. Sect II. Medilocele disciplinarie. §. 1. Amabilitatea si auctoritatea invetiatoriului. §. 2. Conlucrarea parintiloru si a superioriloru. §. 3. Legile scolastice, seu regulele disciplinarie. §. 4. Indatinarea. §. 5. Premiarea si pedepsirea. §. 6. Esamenele scolastice. §. 7. Gruparea scolariloru. §. 8. Classificatiunea. Sect. III. Modulu invetiarii, seu metodulu. §. 1. Principiale didactice. §. 2. Pianulu invetiarii. *. 3. Progre-siunea didactica. §. 4. Formele invetiarii. §. 5. Tonulu invetiarii. §. 6. Ocupatiunile. §. 7. Instrumentele scolastice. Partea II. Didactic’a speciala (Metodic’a aplicata.) C. I. Institutiunea Catechetica. C. II. Iustitu-tiunea gramaticala. Sect. I. Deprinderile verbali si mentali. Sect. II. Invetiarea cetirii (scriptologi’a). §. 1. Cetirea mechanica. §. 2. Cetirea la intielesu. §. 3. Cetirea frumosa. Sect. III. Deprinderile gramaticali. C. III. Institutiunea matematica. Sect. I. Invetiarea aritmeticei. Sect. II. Invetiarea geometriei. C. IV. In-vetiarea cunoscintieloru de folosu comunu. §. I. Invet. geografiei. §. 2. Invet. istoriei. §. 3. Invet. istoriei naturale. §. 4. Invet. eleni, fisice. C. V. Invetiarea desteritatiloru folositorie si desfetatorie. §. 1. Invet. caligrafiei. §. 2. Invet. desemnului. §. 3. Invet. cantului. §. 4. Invet. gimnasticei. §. 5. Invet. lucrului. — Apendice. Spicuiri din istori’a pedagogiei. §. 1. Crescerea poporala la Chinesi. §. 2. La Indieni. §. 3. La Persieni. §. 4. La Egipteni. §. 5. La Greci. §. 6. La Romani. §. 7. La Israeliteni. §. 8. La Creştini. §. 9. Intiuinti’a realismului. §. 10. Influinti’a pietismului. §.11. Despre Rousseau. §. 12. Intiuinti’a tilantropiloru. §. 13. Despre Pestalozzi. §. 14. Originea instituteloru preparandiali. §. 15. Starea actuala a crescerii poporale. §. 16. Din istori’a educatiunii a patriei nostre. *** Iie-gule de vietia pentru preparandii absoluţi.
Abonamentele se potu face la d. autoru in Oradea-Mare cu pretiulu de 1 fl. 30 cr. pentru 1 esemp.
—	„D iz ion ari o biografico44 della letteratura contemporanea, publicato in Firenze, sotto la direzione del professore Angelo de Gubernatis. Acesta interesanta publicatiune va appare in 12 fascicule de cate 96 pagine in 8° cu pretiulu de 25 franci, Subtsciptiu-nile se potu face directu la: Monsieur M. le prof. Angelo de Gubernatis, Florence, Rue Silvio Pellico, Nro. 1.
t ursii Iii moiieteloru in v»l. aiistr.
Vien’a, 22 Martiu
Galbinii iniperat. de auru............................fl. 5.53 er.
Moneta de 20 franci.....................................  9.33'/*	»t
Imperialu rusescu..........................................  9.30	„
Moneta germana de 100 ................................„ 57.60 „
Sovereigm englexi..........................................  12.—	„
Lira tureexe*.........................................„11-—	„
Monete austr. de argintu 100 fl
Editoru si redactoru respons. ii. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KrafFt in Sibiiu.