Observatoriulu ese de doue ori in septemaua. mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pc 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — triraisu i cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. său 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s£u 11 franci; — numeri singuratici se dau citte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
0ri-:3 ini9rat9,
se platescu pe serie s«5u linia, cu litere mcrunte garmon iu.' la prira’a publicare ckto 7 cr., la ailou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceoa 30 cr. de timbru liv tesaurulu publicu.
Preuumeratiuuile se potu face in modula celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 20.	Sibiiu, 10 22 Martiu 1879.	Anulu II.
Deschidere de prenumeratiune
dela 1/13 Aprile a. c.
Acei domni abonaţi carii s’au prenumeratu la „ObservatoriuluK numai pre câte trei luni, adeca pana la 31 Martiu st. v., sunt rogati a’si innoi abonamentulu pe 1/13 Aprile, pentru-câ se nu li se curme espeditiunea diariului.
Pretiulu pe 3 luni pana la 30 Iuniu st. v. este numai 2 florini val. austriaca, era pe urma-toriele 9 luni pana la 31 Decembre 6 fl. In afara unde porto poştei este duplu, diariulu nostru costa 22 franci pe 1 anu intregu, 11 franci pe '/* anu, sau in valuta austriaca 10 fl. pe 1 anu, 5 fl. pe V2 anu.
Precum amu anuntiatu de repetite-ori, pretiulu se pdte transmitte in bilete de banca austriaca, sau in bilete hipothecarie romanesci, sub cuverta sigilata in regula, sau prin mandate (asemnatiuni) poştali.
Tote abonamentele se adressddia de a dreptulu la Redactiunea „Observato riului" in Sibiiu, piati’a mica Nr. 27.
In capital’a Bucuresci abonamentele se făcu si la librari’a J. Szolldsy in piati’a teatrului.
In Craiov’a onoratulu donuiu professoru Sim. M i li a 1 e s c u avii bunătate a lua asupra’si primirea si inaintarea de abonamente.
Espeditiunea de aici din locu se face cu mare precisiune; cu tote acestea totu se intempla unele neregularitati pe la posta; noi inplinimu cu tdta plăcerea ori-ce defecte, numai se ni se arate in 8 dile, computatu din diu’a in care ar fi trebuitu se ajunga cutare Nr. la adres’a lui.
Redactiunea.
Apara-ne Domne de amici, câ de neamici ne scimn apară noi.
(Urinare.)
Pana aci ar merge binisioru cu inchinatiunile pe la icdne si cu metaniile de pocaintia pentru veclii’a russo-latria; dara unu altu articlu esitu totu in „Timpulu" Nr. 43 despre dacoromâni smu siDaco-Romani’a puue capacu la tote. „Timpulu" protesta contra acestei idei, „acuma ca totudeauna1*, si susţine cu o cutedîare rara,
câ ea este născută la Blasiu, in secolulu trecutu, totu-odata inse câ este idea politica austriaca, dara câ literaţii catholici crescuţi in Rom’a in colegiulu de propaganda fide o au datu poporului din Romani’a ca invetiatura favorata pe atunci de gubernulu din Vieu’a, cu scopu indoitu, antaiu de a oppune resistentia noua magiariloru, a dou’a de a crea in principatele romanesci o stavila contra Russiei prin redeşteptarea consciiutiei naţionale amorţite. In fine câ blasienii Sîncai, Petru Maioru si ceilalţi anteluptatori (intre carii si tatalu lui Titu) au fostu totudeauna, sunt si astadi fanatici in iubirea câtra cas’a austriaca si câ ei niciodată nu si-au inchipuitu altumintrea „Daco-Romani’a", decâtu câ tote provinciile locuite de romani se fia subjugate de Austri’a etc. etc.
Câte cuvente, atâtea contradiceri si totu atâtea minciuni istorice. „Mama! Nu me bate pe mine, bate pe Blasianelu, câ elu a spartu ferestr’a." — „Bine, me misîelule, dara nu vedi tu, câ Blasianelu este inca in leganu, elu nu pdte sparge tereştrii".*) Asia dara unde s’a născuta si nutritu ide’a daco-romaniei? in Vien’a? in Rom’a? in Blasiu? Lasati câ se se fia nascutu numai in Blasiu, câ-ci si asia se afla destui omeni, chiam aici in Ardealu, colea preste Murasiu si pe a i r e a, carii roga de multu pe tote poterile iadului, câ cele doue riuri, intre care este situatu, se exunde odata asia, in câtu se’lu iunece cu totulu, câ se nu i se mai cunosca nici urm’a. Atâta numai, câ cele de antai scole s’au infiintiatu in Blasiu abia la a. 1755, adeca inainte cu vreo 124 de ani sub episcopulu Petru Pavelu Aronu, prin urmare ide’a Dacoromaniei s’a potutu nasce numai după alţi vreo 24 de ani, adeca camu pe la 1780. Dara apoi'teribile a trebuitu se fia p o t e r e a retroactiva, farmecatoria, a celoru 11 călugări sărăci din Blasiu, (alu 12-lea Juda, lipsia), câ-ci ei intre anii 1755—1800 au fostu in stare se infecte cu doctrinele loru si trecutulu, până înapoi pe la Michaiu vitdzulu, apoi pe câţiva Chronicari moldavo-romanesci, in ale caroru scrieri se afla asia de respicata ide’a dacoromâna. Si titlulu stravechiu de Mitropolitu alu Ungro-Vlachiei si exarcliu alu Plaiuriloru este totu idea blasienesca? Mari genii au potutu fl acei câţiva călugări; mare, după noi
*) Valachi’a mica incorporata in anulu 1717, Bu-eovin’a in 1777.
nemeritata ondre le mai face organulu conservativi-loru din Bucuresci.
Din fatalitate ne lipsesce spatiulu spre a reproduce intregulu articlu din „Timpulu", câ se se vedîâ, in ce termini se alatura elu la nenumeratii denuntianti, de cari sunt cutrierate tote ţinuturile si comunele locuite de romani, in totu coprinsulu Transilvaniei si in Ungari’a cu Banatulu, până unde locuescu romani.
Asia dara ce Dacoromani’a au planuitu in Blasiu „catholicii", câ pe semne romanii nu esista in acelu orasielu si nici prin pregîuru ? După „Timpulu", ei au lucratu pentru Dacoromani’a austriaca. Dara totu „Timpulu" afirma, câ acestea idei de Dacoromanismu „bătu câmpii" si in Romani’a, sau adeca vorbindu curaţii la intielesu, in acea tiera se afla omeni, carii cugeta a’si inchinâ patri’a la „cas’a de Austri’a". Nu sciniu; se pdte se fia si de aceia, noi inse cunoscemu in acestea dile numai unulu: pe acela, care intr’o di de Iuniu alu anului trecuta 1878 iuvitatu riindu la una mesa ilustra aici in Sibiiu, in missiunea ce avea de a mustrâ pe romanii ardeleni pentru ce nu se «upunu si nu se închina la unguri, adaose intr’unu resufletu: „câ-ci si pentru Romani’a ar fi multu mai bine, daca s’ar annexâ la monarchi’a austro-unguresca."
Sau câ ideile „care bătu câmpii" in Romani’a, se reducu la o „Dacoromania" romanesca, adeca vorbindu erasi limpede, la incorporarea Transilvaniei câtra Romani’a? Dara Blasiulu este fanaticii „pentru cas’a de Austri’a?" Atunci cum pdte fl elu totuodata tradatoriu facia de acea casa? Nu cumva logic’a acesta este inprumutata totu dela Şchoppenhauer, cu ale cărui doctrine selbatece se ametiescu de diece ani iucdce capetele junimei romanesci ? Interesanta ftera pdte se fia acelu Blasiu, câ de câţiva ani incoce s’a pornitu venatore din tote părţile asupr’a lui; se pare inse câ nici cliiaru spionii cei plătiţi cu câte 150 fl. pe luna, despre carii deputatulu sasu Zav facîi deunadi revelatiuni forte instructive in diet’a Ungariei, nu sunt de ajunsu câ se apuce in capcana (cursa) pe acea fiera selbateca, ci trebue se se mai ia ajutoriu încă si dela Bucuresci. Diariulu „Politik" din Prag’a ne vorbise in lun’a trecuta in vreo 4—5 nri ai sei despre politii secrete, internaţionali, despre cabinete negre de pe la poşte; amu fi crediutu prin urmare, câ apparatulu politieu eseu internii
Foisior'a „Observatoriulu!1.
Calusierulu.
Frundiulitia, frund iu litiu Verde de ste^i^ru Vedîut’a biat’a copilitia Puiu de calusieriu. Calusieriu voiuicu de munte ’Naltu si sprintenelu Cu 8prencene negre ’n frunte Trase prin duelu.
Si docandu ea l’a vediutu Beat’a floricea,
Ti se pare c’a cadiutu Iu vr’o b61a grea,
Ca-ci arsur’a dorului Usca mai amarii C4 vapai’a focului Si par’a de jaru !
De multu nu s’a vorbitu despre balurile romanesci atata, ca despre celea din camevalulu trecutu. Dara intru adeveru au si reusitu acestea baluri in Brasiovu, Sibiiu, Clusiu, Pest’a si Vien’a intr’unu inodu, in ca tu a intempinatu admiratiune din tote părţile. Mulţi, si intre aceştia mai ulesu domnii poternici dela cârma nu’si potu esplicâ aparitiunea acesta. Cum se face câ pe candu situatiunea politica a romaniloru de trei decenii nu a fostu asia de critica si deprimatore, ei tocmai acuma se veselescu si joca de tremura pamentulu sub peciorele loru? — Astufeliu intreba cei dela potere.
Nu sciu in catu sunt de versaţi escelentiele loru dnii miniştri unguresci in literaturii romana, dara pre-supunu, ca de ore-ce Ie place asia de tare de limba ndstra. apoi de sigurii o cunoscu intru atata, incatu vom fi in stare a pricepe stilulu celu dulce alu laureatului nostru Audreiu Muresianu. Deca asi sci ca nu s'ar necăji, prea reu d. e. dlu ministru presiedinte Tisza, i-asi atrage atenţiunea asupra unei poesiore a marelui nostru poetu: „1 anariotu 1 u si durea11 (poesi'a Nr. XLVII pag. 112), care apoi i-ar descifra
ca ce insemnedia aceea, candu Romanulu după decenii de apesare despotica, deodata incepe a se veseli si a juca in modulu celu mai frivolu.
Dar’ pre langa acesta a mai concursu la splendorea baluriloru nostre din acestu anu si unu altu factoru: joculu „Calusieriloru," esecutatu de tenerimea ndstra in Pest’a tocmai in diu’a, candu episcopatulu romanu reclamâ la tronu in contra mesurei despotice, intenţionate in contra ndstra (1/13 Febr.), er5 in Clusiu 5 dile după aceea. Vediuramu ce aplause entusiastice a pro-vocatu joculu acesta din partea speetatoriloru de alta naţionalitate. Tote diariele de frunte din Pest’a au esprimatu admiratiunea loru, emulandu unulu cu altulu in descriere si espressiuni de viua aprobare.
Ba ce e mai multu! nici cliiaru diariele magiare din Clusiu (polulu de sudu alu globului Ungariei) nu a tienutu de profanare a inaltei loru — trufii de a vorbi in colonele loru despre frumosulu jocu roma nes cu (a szep olâhtânz), si nu a aflatu de dejosire intreg’a „Casin’a" magnatiloru din Clusiu a navali ndptea pe la 11 ore asupra logeloru redutei, câ se vedia „a szep olâh-tânzot.“ Ilar’ domnului ca avemu si noi romanii cevâ, ce le place fraţi loru magiari!
Firesce ca si joculu acesta inparte sortea a totu ce avemu noi si le place fratiloru magiari. Se incepe luerulu cu suspicionare, apoi vine calumniare si urmeza sugrumare ori spoliare.
Unu micu ineeputu in direcţiunea acesta se făcu deja si cu calusierulu in halulu din Pest’a. Dupa-ce esira bravii noştri juni jucători, doi cate doi salutandu din salonu si incetara aplausele entusiastiee. se incepu intre ai noştri si capetele luminate magiare un’a con-versatiune viua despre joculu calusieriloru. Uuulu din ceşti din urma, colaboratorul de frunte la unu diariu mare din Pest’a, sustienea, ca de ore ce ari a după care s’a jucatu (in Pest’a) calusieriulu in uriu’a monotoniei sale seniana cu ariele slavice, asia dara nu incape indoiela, ca si joculu insusi e de origine slavica. Altulu mai „ocosiu" redactorulu unui diariu mare — afirma, ca calusieriulu nostru nu e nemicu alta, decatu
figurile din „csârdâs" inprumutate — vulgo furate si aduse in drecare ordine. Argumentele acestui ethnolo-gistu sunt: câ joculu representa unu caracteru preste mesura vivace, eroicu si cavalerescu; Romanulu inse e mole, tramlavu si fricosu; -- ergo joculu nu pdte fi de origine romanesca, ca e o plagiatura compusa de daco-romanisti după anulu 1848.
A disputa mai de parte cu omeni, la cari vedi a priori o asia dosa mare de maliţia si invidia, ar insemnâ a-i arata orbului Brail’a. Ur’a cea nedumerita, turnata din lraged’a copilăria in ânim’a loru ii face orbi si surdi fatia cu totu ce are romanulu bunu, frumosu si maretiu. Pe sine se tienu domnii magiari mai pre susu decatu ori ce fiintia pamentesca, pe bas’a originei loru mongolice sustienu ca sunt fiii ceriului, predări, inalti, străluciţi câ surele. Loru dara le sunt permise tote in contra nostra; furtu si spoliare nu suntu pecatu si ruşine, deca atingu pe romanu. Cu cate producte minunate ale musei romane se falescu ei astadi!?
Eca unele din tempulu mai recente. Prin anii 18l)‘J făcu jidanulu magiarisatu Reinenyi (quondam Hoffmann) o caletoria prin Transilvani’a si scose sub titlulu „Repiily fecskem ablakâra" cea mai frumosa piesa de violina, ce resuna prin salonele — magiare. Totu magiarulu vâ jura astadi ca pies’a e producţii magiaru; pe candu prin vaiile si luncele transilvane resuna aceea melodia frumosa pdte de secuii din fluierulu ciobani-loru si de j»e budiele roraancutieloru tierene. Dara a niarturisitu Remenyi-Hoffmann insusi, ca densulu a de-copiatu pies’a după fluierulu unui pecurariu romanu din munţii septemtrionali ai Transilvaniei. Mai astavera făcu sensatiune mare unu „csârdâs" nou, ce se laţi ca fulge-rulu prin tiera. Statuiu incremeuitu, candu-lu audii de primadata, pentru ca tonu de tonu, tactu de tactu nu e alfa, decatu minunatulu nostru cantecu „Draga balet.ieie." Dara după cate arii poporale romanesci sbîrnale astadi pintenii magiari in „csârdâs“?! Incependu delavechiulu „Dis’a mandr’a catra mine", pana la celu mai nou cantecu alu nostru, cu tote patimu câ Moldoveanulu cu luleau’a, care o aflase la ungureanu sub
78___________________________________________________
este prea de ajunsu pentru unu cuibuletiu câ Blasiulu, si ca nu va avea nimeni trebuintia inca si de ajutoriulu unoru diarie dela Bucuresci, sau daca se simte lips’a de a spiona si pe acolo pe „catlio-licii" din Blasiu, apoi acdlea este Yândori cu dia-riulu seu magiaru „Bucureşti Hirado".
Ide’a dacoromanismului in sensu de opressiune contra romaniloru este idea originale magiara, substituita ideei de russolatria, cu care tortura pe romani pana in 1847, calcandu si casele popi-loru romanesci si scociorendu prin ladile loru după portretulu imperatului Nicolae. Daco-romanismulu fii pusu in cerculatiune numai la 1848, după aceea in cei 10 ani ai absolutismului ide’a fii nutrita de emigranţi cu Kossuth in frunte, modificata mai tardiu totu de ei in Confederatiune danubiana. Aceia apoi atâtu mai zugrăviră diavoli pe păreţi, pana candu ei veniră in realitate, ca se spariie pe onorabilii conservatori din Bucuresci, ai caroru părinţi in Martiu 1849 rogasera pe generalii russesci Duhamel câ comissariu plenipotente si pe Liiders câ comandante supremu, câ se arunce in prinsori 84 romani literaţi transilvani si banatieni, sub cuventu câ sunt esiti din scolele Blasiului si anume din scol’a lui Cipariu, Barnutiu, Baritiu, prin urmare catholici, dacoromanisti, comunişti, socialişti, con-stitutionalisti, libertoni, missionari papisti, emissari republicani, golani, mocani, tmtîueni si alte mulţime de titule, pe care nu le mai tînemu a minte; scimu numai atâta, câ betranulu doctoru grecu Arsache, omu cu vedia mare la muscali, le făcuse judecat’a la unii, câ se’i ardia cu paie de mazare; alţii erasi era de părere, câ se’i espededie pre toti la Siberi’a: Erore mare s’a comisu totu in acelu anu, câ dupace au venitu muscalii din nou in Ardealu, n’au ridicatu Blasiulu intregu, câ se’lu duca in Siberi’a, precum au dusu in anii aceşti din urma vreo 400 (patru sute) de preoţi poloni rom.-catholici si ruteni greco-catholici; câ-ci in acestu casu Blasiulu nu ar mai fi de stachie, de momâia, ciulia, matahala sparie-toria pentru onorabilii domni dela „Timpulu", âra ministeriulu ungurescu nu ar fi fostu silita in anulu 1876 se ia mesuri cu totulu esceptionali contra aceluiaşi Blasiu, oprindu ori-ce conveniri de studenţi, orice petreceri, adunari, baluri, maiale etc. sub pedepsa de a include tote institutele de cultura din acelu orasiu.
Minunatu se scrie in dilele nostre istori’a na-tiunei romanesci in capital’a României! In câtu pentru fric’a mare a „Timpului“ de a nu i se compromitte patri’a prin rumînii din Austro-Ungari’a, ar fi forte bine, câ in locu de a le dice rumîni, se adopte pentru ei nomenclatur’a recomandata in dilele lui Cusa-Yoda, de unu ilustru Bei-Zadea (fiîu de Domnu), adeca: „Creştini orthodoxi" din tier’a vecina, era celoru greco-catholici se le dica puru si simplu catholici, ori uniţi, câ se nu mai vateme
numele de pipa. Ar crede cineva ca celu pucinu imnulu nostru nationalu „Desceptate Romane" a scapatu de sortea acesta? Si totuşi nu e asia. Jidanulu Rubin stei n a publicatu mai deunadi unu fasciculu din compositiunile sale in care ce un’a din cele mai de frunte aflamu pe „Desceptate Romane" intortocata „in stilu classicu", de te rupe la anima eandu-lu audi!
E tempulu supremu dara se ne desceptamu si in privinti’a acesta — se ne aparamii proprietatea nostra de furi si de lotrii. Nu dora ca nu amu voii se damu si celoru seraci din prisosulu nostru; nici ca dorimu se eschidemu omenimea dela indulcire prin productele museloru nostre — le damu bucurosu, pentru-ca: „Latin’a ginta are parte De-ale pamentului comori Si multu voiosu ea le inparte Cu celelalte a ei sorori," — dara ceea ce damu, se damu câ alu nostru, se’i re-servamn si sustienemu originea romana, pentru ca cântecele, jocurile si datinele unei naţiuni sunt de aceeaşi inportantia pentru sustie-nerea individualitatiei naţionali, câ si limb’a naţionale. Se nu suferimu câ smulgenduni-se penele cele mai frumose se se falesca tocmai aceia cu ele, cari numinndu-se pe sine de fiii ceriului, ne urescu, ne bat-jocurescu si ne denega tote facultăţile egregie.
(Va urmâ.j
Si totu te voia iabi.
Ori unde ’ntorcu a mea privire S’au gandu’mi invertescu,
Totu dulcea ta închipuire Ori unde intalnescu!
S’asi vrea se fugu, se fugu departe Departe d’acestu locu,
Se sciu c’o lume me desparte D’alu ochiloru tei focu!
Daru nu fugu, nu., câ-ci sciu prea bine,
C’ori unde a’siu rătăci,
Me voiu gândi mereu la tine Si totu te voiu iubi.
„Iiesboiulu."	N. J.
_______OBSKRVATORIULU.
delicatulu audiu alu patroniloru României cu afurisitulu nume de ruininu, si atunci ddnii conservatori nu voru mai fi in periculu de a cade in disgrati’a Vienei si a B.-Pestei.
Ce contraste! Pre candu domniloru dela „Timpulu" le este frica mare se nu fia compro-missa si cliiaru periclitata patri’a loru prin naţiunea romanâsca din Austro-Ungari’a, unulu din mitropoliei acelei parti de naţiune mergendu in Delega-tiunea dela B.-Pesta, face ministrului Andrâssy doue interpellatiuni, una in cestiunea Arab-Tabiei, alfa si mai inportanta: daca este adeveratu, câ Austro-Ungari’a si Russi’a s’au invoitu pe sub mana, câ se inpartia. intre sinesi principatulu României. Se ne numiţi unu singuru romanu din acâsta parte, care se fia tremuratu la citirea ori audirea aceloru interpelatiuni.
La falsificarea istoriei vomu reveni cu ocasiunea analisei unui articlu de aprope 10 coldne, publicatu in „Delfinulu" dela Galaţi din 25 Februariu st. v. contra romaniloru de dincoce de Carpati si in laud’a unguriloru asia, in câtu după noi nici-unu honorariu de diece mii de Napoleond’ori nu ar fi prea multu pentru unu capu-de opera câ acela; de aceea si merita a se trage asupra lui atenţiunea, mai alesu a ddloru miniştrii dela B.-Pestâ.
(Va urmi).
Discursulu Escel. Sale archiepiscopului mitropolitu Mironu Romanulu pronuntiatu in siedinti’a delega-tiunei ung. din 14 Martin, 1879.
„Onor. delegatiune regnicolara! Eu am aprobaţii totudeuna dela inceputu, aprobu si astadi ide’a, mai tardiu fapt’a complfnita a ocuparei provincie-loru Bosniei si Hertiegovinei.	Eu n’am facutu
acesta oresicum in interesulu monarchiei de a’si largi teritoriulu, am facut’o inse in totu casulu pentru aceea, câ prin acea ocupatiune monarchi’a nostra se pota luâ positiune, care se corespundia intereseloru sale in fati’a evenimenteloru din Orientu si a formatiunei de staturi care inca totu se mai afla in cursulu loru, si mai virtosu, pentru câ se fia in stare a inchide calea cunoscuteloru tendentie panslavistice ale Russiei, care pentru noi nu potu se fia decatu totudduna perniciose."
„Avendu acestea in vedere, eu si in sessiunea delegatiunei din anulu trecutu am votatu spesele cerute la ocuparea numiteloru provincii, câ pe unele absolutu necesarie in interesulu monarchiei nostre, de-si am cunoscutu situatiunea nostra finantiara strimtorata; sunt gafa se votediu si pe celelalte, cu atâtu mai multu, ca tendenti’a activitatii guber-nului nostru comunu si in specialu, politic’a ministrului de esterne, o vediu intru tote corespundietore intereseloru monarchiei nostre."
„In acesta privintia me odihnesce mai alesu una din declaratiunile onor. d. ministru de esterne făcute in decursulu siedintieloru anteriore. Mi pare reu ca diariulu de atunci nu’mi sta la dispositiune, pentru câ se pociu citâ cliiaru cuventele d-sale; eu inse acea declaratiune a d-sale am intieles’o asia: ca onor. d. ministru de esterne va observâ cu strictetie tractatulu de Berlinu, câ unic’a garanţia a pacei europene in tote punctele sale, ca doresce câ si alţii se le observe si ca va face se fia observate."
„Cu tote acestea sunt silitu a aduce in legătură cu acea declaratiune unele simptome noue, care după cate se publica prin diarie, deştepta pre-pusulu, ca Russfa ar voii a se subtrage nu numai dela unele indatoriri inpuse ei prin tractatulu de Berlinu, ci cumca ar fi si fi in calitatea sa de po-tere mare, care in tempulu de fatia dominedia preste afacerile din Orientu, decisa a se opune legitimei influintie a celorulalte poteri mari."
„Nu este necesariu, dar’ nici se aştepte nimeni dela mine, câ cu deosebire in positiunea in care me aflU, se numeru in detaliu tote acele acţiuni ce se apropie de violentia, dar’ inca totu sunt invelite subt forma leala la apareutia, pe care gu-bernulu russescu si le-a luatu de problema, pe care d-vostra si asia le cunosceti, seu celu pucinu potu fi cunoscute dintr’o nota mai noua a ministrului de esterne din Angli’a si care probedia mai pre susu de ori ce indoiela, ca in adeveru Russi’a ocupa in Orientu o astfeliu de positiune, prin care echilibrulu europenu d’abea restabiliţii este aprope se fia tur-buratu in favorulu Russiei, si in casu de unu re-sultatu numai cevasi favorabilu, fara indoiela ca ’ilu va si turburâ."
„Eu din cele acţiuni voiu se amintescu asta-data numai un’a, care după opiniunea mea pe noi ne interesedia mai de aprope, si acesta este modulu cum tractedia Russi’a pe acelu stătu, pe carele inpregiurarile ni’lu arata câ pe aliatulu celu mai
naturalu; dra acesta este Rom ani’a, seu cum le place multora a o mai numi si acuma, seu din obiceiu seu din alta causa: Moldavo-Ro-m an i ’a."
„Eu aci premitu inainte de tote, ca pe mine nu me indemua vreo simpathia de sânge, câ se me ocupu chiar’ aicea mai virtosu de Romani’a; câ din contra pociu se asiguru pe ori si cine, ca vorbescu scutitu in acdsta privintia de ori ce sentimentalitate si preocupatiune, si inca mai adaogu, ca de si eu am opiniune buna si pote si justa despre gintea latina, eu cu tote acestea nu dorescu câ rass’a acesta, precum si ori care alta rassa se apuce pe deasupra altora, pentru ca eu cunoscu acele cala-mitati provocate prin preponderanti’a rasseloru singuratice preste altele, deca nu voru fi delaturate prin o prudentia basata pe principiele moralei."
„Yoiu se fiu scurţii, se nu abusediu in nici unu casu de patienti’a membriloru onor. delegatiu-ni, de aceea reflectediu numai, ca Russi’a inca nu apucase a’si terminâ campani’a din urma in Orientu, candu indata după Turci’a au si inceputu in liui’a prima a face pe Romani’a câ se i simtia man’a de feru neecsorabila si destructore. Nu vreau se vorbescu aci mai pe largu despre ruperea Besarabiei de catra Romani’a, pentru ca acesta e sanctionata dejâ prin tractatulu dela Berlinu; acela inse care urmaresce cu atenţiune cestiunea Arab-Tabiei, inca neregulata pana acum, se pote convinge, ca Russi’a se incerca a smulge dela Romani’a cu o mana ceea ce făcuse a i se dâ cu ceealalta."
„Despre acesta inse câ despre unu lucru de-stulu de cunoscutu era nu voiescu a vorbi mai pe largu, ci me marginescu numai la atata, se’rni es-primu convicţiunea mea: ca preste totu ori ce agressiune îndreptată asupra positiunei si teritoriului României actuale, mediatu este inse indreptata asupra patriei nostre, pentru ca Romani’a este acelu stătu, carele intre altele mai are inca si chia-marea, câ intre noi si intre Russi’a fatia cu noi streina din tote punctele de vedere, se formedie unu zidu tare despartitoriu si aperatoriu; prin urmare noue nu ne este permisu nici se debilitamu acestu stătu nou, independente, nici se suferimu a fi debilitatu, dâca nu voimu se perdemu din vedere propriele ndstre interese."
„Atunci candu prin votarea budgetului aface-riloru comune amu pusu pe ministeriulu de esterne in positiune câ se ne pota aparâ interesele nostre cu energia in afara, er’ spre acestu scopu ’iamu pusu la dispositiune si sume estraordinarie, credu ca aci in delegatiune este loculu câ se accentuamu mai multu acele interese speciale, pentru care precum credu eu, avemu dreptulu se asteptamu dela ministru de esterne, câ anume apararea in contra intinderei neinfrenate a Russiei, pentru care s’au ocupatu Bosni’a si Hertiegovin’a, se-o intindia cu tota euergi’a si pe acelu terenu pe care pote se ajute României multu asuprite, pe bas’a tractatului dela Berlinu si inca asia, in catu abstracţiune fac&n-du de alte interese ale nostre, prin acâsta se obli-gamu pe Romani a la recu.ioscintia perpetua catra noi. “ (Aprobări!)
„De si amu încredere mare in conducerea politicei nostre esterne, totuşi pentru mine si pote ca inca si pentru alţii ar fi de mare pretiu o declaratiune a onor. d. ministru de esterne, care ar fi in stare a rasipi îngrijirile acelora, cari luatidu-se usioru după inpartasirile pressei periodice, dau oresicare inportantia faimeloru, câ si cum mini-nisteriulu nostru de esterne, nu numai ar aprobâ vederile si procederea Russiei in cestiunea Arab-Tabiei, dar’ inca ar ti si gafa a partecipâ la nişte planuri, după care Romani’a ar trebui se fia inpar-tita intre noi si Russi’a asia, in catu Russi’a se ajunga a fi vecin’a nostra limitrofa la Carpatii orientali si la Dunăre."
„Ori-care se fia tienut’a ministeriului de esterne in acesta privintia, eu insistu pre langa convicţiunea mea neclatita, ca resumandune tote interesele nostre in politic’a esterna, nu poteniu avea astadi alta parola decatu, a ne aparâ in totu modulu de acea potere, care si-a pusu de problema a nimici ori ce urme ale libertăţii, si acâsta este Russi’a" Grati aceriului, altu inamicu con-siderabilu totu nu avemu."
„După acestea primescu raportulu celoru patru subcomissiuni intr’unite, de basa a desbaterii speciale. (Aprobări.)
La acestu discursu niinistmlu de esterne corniţele Andrâssy a respunsu inca in aceâsi siedinti’a urmatdrele:
„Numai pe timpu forte scurtu vi nu a cere atenţiunea onoratei delegatiuni. Escelenti’a Sa ar-chiepiscopulu Mironu Romanulu mi-a adresatu, nu chiaru o interpelatiune formala, ci o intrebare, la
79
carea a nu respunde ar fi pote mai greu, decatu a respunde. A binevoitu a dice, ca in cestiunea Arab-Tab’ia gubernulu Austro-Ungariei, după sciri din diarie s’ar fi pusu in timpulu mai nou intr’o positiune analoga cu gubernulu Russiei. Acăsta cestiune, după cum binevoiţi a sti, inca nu este decisa finalmente cu consensulu cabineteloru europene, asia dara nici nu me potu ocupa astadi cu detaiu-rile ei. N’am inse causa a nega, ca ori in ce chipu s’ar resdlve mai tardiu acăsta cestiune, guber-nului Austro - Ungaru in urm’a schimbariloru de idei de pana acum nu ia venitu la cunoscintia astfeliu de fapte, cari incatu privesce fondulu acelei cestiuni, ar pote schimba in ori ce modu vederile gubernului de pana acum."
„Ce privesce a dou’a intrebare: adeveratu e, ca ar esistâ planuri de inpaitire a României intre noi si Russi’a. — Apoi la acesta respundu in mo-dulu celu mai positivu, ca n’am nici o cunoscintia despre astufelu de planuri, ca o astfelu de idea pana acum nu s’a formulatu de catra nimenea. Prin urmare nu este nimenea, cine ar fi recoman-datu asia ceva, si niminea care ar fi primitu asia ceva; deci avemu de a face cu o scire diaristica, lipsita peste totu de ori ce basa."
Reflecsiunea metropolitului Mironu Romanului Cu vorbirea mea tînuta pe la ince-putulu siedintiei de astadi, nu am avutu de cugetu a me adresa catra oficiulu nostru de esterne cu o interpelatiune formala, la carea după usulu parlamentariu trebue se se dea respunsu. I)ar’ chiaru pentru ca nu am avutu acea intentiune si totuşi Escelenti’a Sa dlu ministru de esterne a grabitu cu darea clarificariloru, cari — o marturi-sescu — eu le am doritu, am numai se ’mi esprimu cea mai sincera multiamita pentru acesta ofiiciosi-tate plăcută a Escelentiei Sale, si încă cu atatu mai virtosu: pentru ca declararea audita la a dou’a intrebare atinsa de mine, me multiamesce pe deplinu si credu ca asemenea pote multiami pre toti, cari porta interesu pentru cele din cestiune. De alta parte inse trebue se marturisescu: ca ce se tîne de prim’a intrebare a mea, adeca de atitudinea regimului nostru iu cestiunea Arab-Tabiei, declara-tiunea primita fu tînuta in termini generali asia, in catu eu din cele audite nu potu trage nici o con-secintia pentru intentiunile regimului nostru de esterne. Adaogu inse ca de nou: ca eu am deplina incredere in conducerea trebiloru nostre esterne, si ca singura acesta incredere me face se fiu liniscitu si cu privire la prim’a intrebare.
Maiestatea Sa Imperatnlu in Seghedin.
Despre petrecerea monarchului la Seghedin diariele din capitala publicară cateva amenunte torte caracteristice, care merita se fia bine cunoscute, pentru ca din ele se pote vedea, catu este de greu unui monarchu se afle adeverulu, candu este incon-giuratu de consiliari si curtesani a la P o t e m k i n alu imperatesei Catarin’a din Russi’a.
După ce monarchulu respunse la cuventarea de bineventare, pe care i-o a tienutu primariulu cetatii inundate, preotulu din Seghedin, prepositulu Kreniinger eslama: „Noi ne aflamu aicea câ si intr’o caldare, in midiloculu unei căldări compusa din parapetele nostre, ale regularei Tiszei si ale drumuriloru de feru. S u n t e m u victimele i n-tereseloru private!1' Primariulu Pâlfy respunse la acestea:	„Eram aprbpe de a fi scapati,
candu eata ca veni furtun’a si ne nimici tote oste-nelele! Miseri’a este inesprimabila! “ — Maiestatea Sa dise: „Aveţi numai incredere, ajutoriulu viue din tote părţile, din tiera si din streinetate." „Maiestate! — observa prefectulu Dani — veţi vedea catu este de mare." — „Da, respunse Maiestatea Sa, o voiu vedea si cu deosebire pe bolnavi si pe refugiaţi. Se afla ei inca in scol’a reala si in hospitalu ? “
Comisariulu gubernialu Lukâcs se presenta si dâ informatiuni. La iutrebarea monarchului ca la ce numeru se urca cei morţi, Lukâcs respunde ca: doue-dieci si patru. Atunci Kreminger ilu întrerupe strigandu cu voce tare: „Voru fi celu p u c i n u v r e - o patru-dieci, eu i n s u ’m i (batendu’si pieptulu) am ingropatu pe a ta t ia in Seghedinulu-nou si in Szoreg.“ Lukâcs se grabesce a adaoge:	„Numerulu politianu alu
celoni inecati este 24, £r’ 27 au muritu de o morte firesca." Kâllay dice: „Numai după ce se va ti strecuratu ap’a, se va potea sci, cati morţi sunt, voru fi cel u puci u u o miIe.“ Cei din apropiere iiu iutrerupsera asia, ca monarchulu nu potii audi observarea din urma. Intrebatu tiindu Lukâcs de monarţhu respunse: „Cei cari se aflau in peri-
________OBSERV ATORIULU.________________________
colu de viatia sunt scapati toti, acuma se lucra la scaparea bunuriloru." După aceea imperatulu întreba : „Scade ap’a?" I se respunse ca forte nein-semnatu si Kâllay mai observa: „Din 6000 de case mai stau inca numai 350 si din acestea ju-metate sunt periclitate." — „Teribilii, teribilul — esclama monarchulu; cu asia vehementia veni dar’ ap’a?" Mulţi respunsera: Nici-odata n’a fostu o astfeliu de pedepsa dumnedieesca precum fii acesta! Prefectulu Dani esclama apoi cu entu-siasmu, cu ochii indreptati spre ceriu:	„Mulţi
dicu ca Seghedinulu a fostu. Eu inse dicu, ca pre langa gratios’a îngrijire a Maiestatii Vostre Seghedinulu va fi! “ — Da — esclama monarchulu cu căldură, elu va fi si inca mai frumosu de catu cum a fostu! Aceste cuvinte au fostu coperite de eljenuri frenetice.
La plecare primariulu multiumi monarchului pentru grati’a aratata si ilu roga se nu uite de Seghedin. „La nici o intemplare — respunse imperatulu, dar’ eu speru ca cetatea se va renasce mai frumosa decatu cum a fostu!"
La aceste petrecute „Peşti Naplo" in Nr. 68 din 18 1. c. face urmatorele observări judiciose:
„Catu este de greu pentru regele se afle ade verulu, acesta o am potutu vedea si acuma la Seghedin. Cei ce ilu incougiura, curtea, miniştrii, comisarii guberniali ilu inpresurara asia, ca barbati din poporu n’au potutu străbate pana la elu si ca curagiosulu vorbitoriu- a trebuitu se strige, pentru câ vocea lui se ajunga la audiulu regelui care venise câ se se inforniedie. Falsificarea oficiosa, care n’are curagiulu se spună regelui adeverulu neplacutu, nu s’au potutu blamâ intr’unu modu mai eclatantu decatu prin aceea, ca au luatu in socotela numai pe cei introduşi pe lista si acolo stâ si preotulu, care singurii elu a ingropatu indouitu asia de mulţi. Dar’ scus’a este parata: .aceia au muritu de o morte firesca," cu alte cuvinte, ei au degeratu, au muritu de fonie, au fostu ucişi. Si atunci, candu E d m u n d Kâllay observa, ca numerulu mortiloru numai atuncea se va sci, candu valurile se voru retrage si derîmeturile voru fi înlăturate, atunci spaim’a curtesaniloru i taia graiulu. Asia dara nu numai in Afganistan lipsesce curagiulu de a comunicâ domnit ori ului sciri rele, ci si la noi aceia, alu caroru interesu principalu si a caroru aspiratiune este de a falsifică si a minţi, se punu intre rege s i i n t r e poporu!"
Protestnlu renegatilora din Maramurasin
despre care se vediura doue corespondentie in Nr. 18 alu „ Observatorului	nu l’a potutu apuca nici-unu
romanu in copia exacta; acum inse'lu vedemu publicatu după originalu in diariele magiare. Cu acea ocasiune „Peşti Naplo“ lauda forte multu pe corniţele supremu Lonyay (unulu din membrii familiei calvinesci Lonyay), câ prin vice-comitele Mi hal ca (care nu’si nega originea sa, ci se dâ de romanu) a fostu in stare se înduplece inca si pre cei mai mulţi preoţi, câ se subscria acea petitiune câtra monarchulu, in care nu avura frica de D-dieu si rusîne de omeni a desaprobâ fapt’a mitro-politiloru si a episcopiloru de naţionalitate romanesca, intre cari este si episcopulu loru diecesanu si compa-triotulu loru episcopulu dicesanu Victoru dela Lugosiu. Asia dara din lips’a de disciplina si reverentia a preo-tiloru dintr’unu singuru comitatu, se face capitalii in favdrea desnationalisarei si a magiarisarei, câ si cum naţiunea intrega din monarckia si din tota Romani’a ar fi cadiutu in genunchi si s’ar fi inchinatu academiei unguresci, ministrului Trefort. lui Aladar Molnâr etc. etc. Lucrulu inse stâ cu totulu altumentrea. Scriitorii geografi si statistici magiari arata de regula cu '/3 mai mulţi magiari decâtu sunt pe acesta lume; dara totu ei sunt siliţi a recunosce si a constata celu pucinu urnia-torele cifre: In Ungari’a si Transilvani’a elementulu magiaru se afla in maioritate absoluta in 29 de comitate (districte); celu germanu in 6; celu romane s c u in 20 de comitate; slavacii in 9; serbii in 1; rutenii in 3; era in alte 42 comitate si scaune (ardelene) nici-una din nationalitati nu are maioritate absoluta, ci numai relativa,	buna-ora	câ	in alu	Brasiovului.*)
Asia dara din	20	de comitate	locuite	de maioritati
romanesci s’au aflata numai in unulu preoţi romanesci nedisciplinati, carii s’au 'sculatu in contra episcopului loru. Alte exemple de rebeliune contra sângelui propriu nu mai avemu.	Se	spune ce	e	dreptu,	câ pressiunea
fusese asia de mare, in câtu cutediara a iuvita chiaru si pre unulu din fraţii episcopului, câ subscriindu se desaprobe fapt’a frate-seu, dara functionariulu respectivii isi luâ respunsulu ce meritase. Dara pe preotu nu’lu escusa nici-o pressiune. in nici-o inpregiurare si cu atâtu mai pucinu in cea de fada. întrebarea este nu numai, câ mai	tînu preoţii	romanesci	la sângele, la
naţiunea loru, ci si daca anume preoţii greco-catho-lici mai tînu la primatulu papei, la jurisdictiunea scaunului Romei. Apoi acelu scaunu alu Romei v’a decretatu si sanctionatu biseric’a de biserica naţionale romanesca, prin urmare si scola fiica bi seri cei,
*) Vedi Geografi’a generale a lui Ballagi Kâroly si alui Kirâlyi Pal, a. 1878.
sub pedepsa de auathema. Daca nu ati invetiatu nici atâta in mulţimea de seminariuri, apoi ce ati invetiatu?
Situatiunea sociala a Europei.
Nu esista in tota lumea civilisata unu alu douilea stătu constitutionalu, alu cărui calendariu parlamentam se fia asia de copiosu si de variatu, precum este acela alu monarchiei austro-ungare. Diete provinciale, par-lamentu in Vien’a, dieta in B.-Pesta si delegatiuni, candu in Vien’a candu in B.-Pest’a, isi urmedia unei altei’a, se intrerupu una pe alta si erasi coincidedia câ intr’unu caleidoscopu bizaru si ametitoru. Ca unu astfeliu de aparatu parlamentam este nepracticu si ca elu costa sume enorme, fara câ activitatea lui se corespundia justeloru pretensiuni si aşteptări ale poporaloru monarchiei, acesta este o convingere generala, care mai cu-rendu seu mai tardiu va trebui se strabata si in acele regiuni inalte, dela cari depinde acesta stare anormala si cari porta intreg’a responsabilitate pentru consecin-tiele fatale ale acestei stări de lucruri fara semanu in tota lumea. Poporale monarchiei s’au saturatu până la ingretiosiare de a mai reclamâ, si ele cadu din ce in ce mai adencu intr’o stare de indiferentia, letargia si fatalismu. Ca o astfeliu de stare este unu morbu gravu si periculosu, n’are necessitate de a fi demonstratu, pentru aceia cari s’au ocupatu câtu de câtu cu psicho-logi’a poporaloru, aceia sciu, ca unu astfeliu de morbu letargicu trecendu din crisa in crisa, ajunge in fine acolo unde au ajunsu astadi miliouele de socialişti, cari mai bine risca totu, decâtu se mai duca o viatia nedemna si degradatore pentru o fiintia omenesca. Arbitrari ulii si despotismulu constitutionalu isi serbedia in mare parte a Europei orgiele si saturnaliele sale, câ pe tem-pulu despotiloru antici. Ne tememu ca mâine, poimane se nu se schimbe joculu pe contulu celoru ce astadi se credu atotu-poternici.
Cu câtu se iau mesuri mai aspre si mai draconice in contra socialistiloru si a nihilistiloru, cu atâtu poterea loru de resistentia si curagiulu loru cresce si se maresce, cu atâtu se inmultiesce numerulu adeptiloru loru, cari se recrutedia din tote clasele societăţii fara deosebire de naţionalitate si fara deosebire chiaru de secsu, precum vedemu in Russi’a, unde nihilismulu isi are luptătorii si aparatorii sei până chiaru si in nemidiulocit’a apropiere a imperatului si unde se afla clparu si principese si alte femei de înalta positiune, care isi punu persona si averile loru la dispositiunea „tribunalului invidi-bilu“ dela care poporulu russescu isi aştepta emanciparea si mântuirea sa.
Dar’ nu numai in Russi’a si in Prusso-Germani’a se afla socialişti si nihilisti, ci potemu dice, ca in tote statele Europei se afla malcontenti, cari nu sunt mul-tiumiti cu starea loru actuala si cari sunt gat’a a face causa comuna cu „lig’a internaţionala", care de si este numai a opt’a potere mare, totuşi face se tremure pe celelalte siese poteri mari, cu tote ca dispunu de milione de baionete. A sieptea potere care este press’a periodica, este inpartita intre cele doue tabere ce se combătu.
Ca gubernele stateloru bolnave de morbulu socialismului si alu nihilismului se legănă in ilusiuni vane si iau mesurile cele mai pucinu nimerite pentru vindecarea reului, acesta o vediuramu in Prusso-Germani’a si in Russi’a. Deca prin astfeliu de mesuri catastrofa va fi delaturata, seu ca din contra, tocmai provocata si accelerata, acesta ne-o va arata viitoriulu celu mai apropiatu.
Roman i’a.
Câteva pericope din discursulu ministrului pre-siedente J o a n u Brateanu, tînutu in camera asupra evreiloru.
După ce ministrulu oratoru constata, câ acesta cestiune trebue se o consideramu câ cea mai mare, câ cea mai grea ce s’a inpusu vreodată a fi deslegata de Romani’a, continua dicimdu:
... S’a inpusu nu numai de tractatulu de Berlinu, ci prin ea insasi, prin forti’a lucruriloru; câ-ci nu de astadi e la ordinea dilei in Romani’a, nu de astadi sufere Romani’a din caus’a ei, nu de astadi omenii cu judecata si cu prevedere se ingrijescu de acesta cestiune sociale, economica, naţionala, internatioijala si de moravuri; accentuediu acestu din urma cuventu, câ-ci o naţiune care e atinsa in moravurile sale, este o naţiune fbrte amenintiata. (Aplause). O asemenea problema nu se taia, d-loru, cu sabi’a lui Alesandru câ nodulu gor-dianu, nici cu sabi’a lui Voda-Cuza, care a taiatu astfelu cestiunea inproprietarirei tieraniloru. Acesta cestiune era o bagatela pe langa cestiunea israelita; ea era câ o asociatiune ce’si făcuse timpulu si care trebue se se dissolve; trecea dela romani totu la romani. Pe candu cestiunea israelita, chiaru deca Cuza ar trai si ar avea in mana sabi’a lui Mahomedu, totu n’aru putea-o taia, de si amu vediutu unii omeni ce păru a fi inspiraţi de simtimentulu de conservatiune naţionala si cari totuşi credu câ aru potea-o resolvâ forte usiurelu.
Europ’a pote ore se exige dela noi, câ dintr’o trăsătură de condeiu se resolvamu acesta cestiune?
Dar’ câte secole n’au trebuitu Europei câ s’o re-solve ea ensasi? Si candu a resolvat’o? După ani de progrese si numai după ce mai tote Statele, trecendu prin focu si prin sabia, se scapasera de mare parte de Ebrei. Nu ve miraţi der ca, atunci candu a venitu unu plenipotentiariu in Congresu si a propusu o solutiune, Congresulu a respinsu-o si a pusu unu articolu, in care este numai unu principiu, eru nici decum o solutiune. Mai antaiu membrii Congresului sciau gravitatea cestiunei si aveau credintia ca naţiunea romana intrega, deca Congresulu ar fi ilatu in cunoscintia de causa o solutiune Gestiunii prin tractatu, ar ti respinsu tractatulu din caus a acelui articolu.
80
"Noi amu fostu ante-gard’a Europei dela alu 13-lea socolu pana mai de una-di; noi amu fostu bulevarduiu Europei contra tururoru invasiuniloru asiatice de atunci. Statele europene au potutu se se desvolte in acelu timpu, câ-ci erau alţii care se sacrificau spre ale adăposti Din acesta causa — afara de remasitiele străbune ale civi-lisatiunii romane — abia de ieri amu intratu sî noi pe calea civilisatiunei moderne.
Ce s’a intemplatu insa? Seu prin fortia, seu prin desvoltarea firesca a societatiloru din Occidente, Ebreii au fostu respinşi spre Romani’a, si astadi noi, — după cum ati constatatu-o toti, — o tiera cu cinci milione de locuitori, avemu intre noi patru seu cinci sute mii de Israeliti.*)
Credeţi ore, d-loru, câ Europ’a nu va intielege, nu a intielesu cbiaru, cu tote uneltirile unora, ca ar fi a ne sinucide, deca amu dă astadi inpamentenirea la toti Israeliti! in massa, asia cum pare câ le e frica, la câti-va, câ unii romani aru fi dispusi se o faca? Acesta este o supositiune monstruosa, inadmissibile, care nu pote fi radicata aci decâtu câ o arma de partida. (Aplause.)
Europ’a insa nu pote se ne inpuna acesta. Deca in parlamentele dela Parisu, Vien’a, Berlinu, Londr’a si Rom’a, potu fi deputaţi Israeliti, acesta nu constituie vre unu pericolu pentru societăţile acelea; din contra, este iu avantagiulu loru, câ-ci acei luminaţi Israeliti ’si punu tota inteliginti’a loru, tbta activitatea loru in ser-viciulu aceloru tieri.
Totu asia ar fi ore in Romani’a, — in Romani’a, unde acesta emigratiune este numai de câti-va ani, unde toti aceşti omeni sunt cea mai mare parte străini, si străini care nu au navalitu aici fiindu ca erau industriaşi ori capitalişti in tierile loru, dar’ numai pentru ca nu aveu nici unu capetaiu in celelalte tieri si nu aveu se’si gasesca locu capului? (Aplause).
In Romani’a nu avemu pana acum nici cbiaru unu stătu maioru care se se pota dice compusu de Israeliti romani. In Austri’a, in Engliter’a, in Franci’a, in Ger-mani’a mai cu seina, sunt Israeliti poeţi, sunt musicanti mari, sunt filosofi, sunt literaţi, de celu d’antaiu ordinu, sunt in fine celebrităţi in tote ramurele. Dar’ la noi avemu bre macaru unu singura poetu, unu singura in-dustrîasiu mare, unu singura filosofu, unu singura omu de sciintia Israelitu ? A fostu unulu singura, repaosatulu Barasch, si pe acesta Romani’a l’a inbratiosiatu câ pe unulu din cei mai iubiţi fii ai sei. (Aplause). Si acesta, • candu a muritu, nu a lasatu pe Israeliti epitropi, ci a lasatu pe Romani (aplause.)
Asia fiindu, d-loru, cum ati potea crede, câ Europ’a ar veni a ne inpune se deschidemu deodata porţile tierii si se darnu drepturi in massa la toti aceşti Israeliti?
După a. 1868 (candu amu cadiutu dela ministeriu tocma din caus’a jidoviloru), candu tbta Europ’a erâ in contra nostra, n’amu intalnitu pe nici unulu din cavalerii ce sunt astadi acusatorii noştri, care se lupte in contra aliantiei israelite; n’amu gasitu combatendu, prin presa seu in ori-ce altu modu, pe nici unulu din acei cavaleri, cari astadi incaleca pe calu si se rapedu spre a prăpădi pe Evrei. Pe candu d-loru siedeau la o parte, noi luptâmu. . . . (aplause).
La Berlin după cum v’aniu spusu, amu vediutu pe presiedintele aliantiei israelite si ’i amu disu: nu puneţi cestiunea in Congresu, fiindu-ca ne umiliţi, atunci naţiunea va fi cu mai mare cuventu in contra coreligiona-riloru d-vostra; demnitatea naţionala se va simţi atinsa.
Apoi după ce cestiunea a fostu introdusa in Congresu si s’a otaritu partea ce ne privesce, amu intalnitu din nou pe acelu d. presiedinte, insocitu si de d. Cohen, directorele aliantiei israelite. D-loru vorbeau cu unu compatriotu alu meu si au voitu se me faca se intru si eu in conversatiune. Dar’ le-amu disu: „de bre-ce ati voitu câ cestiunea se se tractedie afara din tiera, nu mai e nimicu intre noi“ si m’amu departatu (aplausej.
Se nu vina astadi nimeni se ’mi deslege mai multu limb’a ....
D. G. Yernescu. Tocma acesta voimu, se desle-gati limb’a.
*) Noi repetimu si la loculu acesta, ceea ce amu observatu si la alte ocasiuni in a. tr., câ acesta cifra mare a evreiloru in Romani’a nu este adeverită prin nici unu recensementu regulatu, si câ ea este forte exagerata; adaugemu insa, câ daca in Romani’a s’aru aflâ numai 100 de mii de israeliti, cbiaru si numai atâtia aru fi prea mulţi pentru acea tiera.	Red. Obs.
OBSERV ATORIULU.______________________________
D. I. C. Brateanu, presiedintele consiliului. D-tea
ai voi se’mi deslegi limb’a, pentru câ se provoci zizanie
(aplause).
S’a mai disu ca eu amu datu promissiuni comitelui Andrâssy, ca amu luatu cbiaru angagiamentu in cestiunea Israelitiloru.
Cine cunosce pe corniţele Andrâssy, nu pote se creda ca d-sea a potutu spune cuiva acestu lucru. Chiaru adversarii sei marturisescu, câ este celu mai perfectu cavaleru intre diplomaţii Europei. Corniţele Andrâssy nu pote se afirme ceea ce nu a fostu. N’amu vorbitu cu d-sea nici odata in cestiunea israelita astfeliu, incatu se iau celu mai micu angagiamentu. Din contra, corniţele Andrâssy ’mi dicea intr’o di ca, deca unele poteri nu tînu sema de greutăţile cestiunei israelite la noi, d-sea, care câ vecinu alu nostru, cunosce inprejurarile mai bine, intielege si aprecieza aceste greutati. N’amu avutu dar’ nevoia se iau nici unu angagiamentu, fiindu-ca corniţele Andrâssy era unitu cu mine in privinti’a greutatiloru ce le infatisiedia cestiunea.
Vedeţi, d-loru, aceste le afirmu dela tribuna; prin urmare, poteti fi siguri ca eu nu’mi asiu permite se dau o desmintire de aci marelui cancelarîu alu imperiului austro-magbiaru.
Repetu, d-loru, ceea ce ve spuneamu de la inceputu câ, deca amu luatu cuventulu, a fostu mai multu pentru ca onr. d. Yernescu m’a sornatu, câ ministru constituti-onalu, se viu se’i dau asicurari in privinti’a solutiuni ce se va dâ acestei cestiuni. Intielegu acesta din partea onor. d. Yernescu, care fiindu nou pe teremulu luptei de aperare a intereseloru naţionale, are nevoia de asicurarea, ca vomu fi totud’aun’a alaturi cu acei care, prin instutiuni si prin legi, voru cautâ se iea mesurile cele mai seriose spre a pune interesele nostre, economice, sociale, nationele si politice, la adapostu de orice pericolu (aplause).
Dar’ acum onor. d. Yernescu se ne respunda deca, după aceste declaratiuni categorice, se unesce si d-sea cu moţiunea maioritatiei. Deca ne unimu cu totii, atunci potemu privi viitoriulu cu încredere. „Romanulu“
Soiri diverse.
—	(O medalia de bravura pentru o regina.) In dilele trecute a sositu la Rom’a o deputa-tiune de dame din Milanu compusa din niarcbis’a Scac-cadarozzi, Calvi-Bellinaghi si Bava Baccaria, cu scopu de a predâ reginei Margherita o medalia comemorativa din partea dameloru din Milanu, in semnu de recunos-cintia pentru bravura si energi’a ce a aratatu cu ocasiunea atentatului comisu asupra sociului ei, regele Umbert.
—	(Inaugurarea fabricei romane de chibrituri [1 e m n u s i e] d e 1 a F i 1 a r e t u) s’a serbatu in diu’a de 25 Febr. st. v. in fati’a M. S. Domnitoriului, a domnilora miniştri, a unui numerosu publicu si persone din elit’a societăţii Capitalei. Noi dorimu succesulu celu mai stralucitu acestei ramure de industria naţionala, care s’au inauguratu sub auspicele cele mai fericite, precum sunt: eftinatatea materialului brutu, adeca a lemnului si unu consumu destulu de bine asiguratu in tiera insusi a fabricatului, de care astadi nu mai potemu fi lipsiţi nici chiaru pentru cateva bre.
—	(O anecdota despre betranulu Roth-schild.) Cu ocasiunea unei serate parlamentarie date de catra principele-cancelariu venindu vorb’a despre politic’a vamala a principelui Bismark acesta intre altele dise, câ isi aduce aminte despre urmatbrea intemplare: Unu amicu de afaceri veni odata la Rothschild si ilu intrebâ: „Ce părere ai despre ferulu din Svedi’a?“ Rothschild surprinsu forte prin acesta întrebare, se a-dresâ catra unu comtoaristu alu seu cu întrebarea: „Meyer ce părere amu eu despre ferulu din Svedi’a?“
—	(Celebr’a cantaretia Siarlota Patti) va dâ aici in Sibiiu pe la inceputulu lunei viitore doue concerte.
—	(Directorulu unui gimhasiu) din Tarnow cu numele H. Sobieski a defraudatu din tacsele de
colegiu sum’a de 12.000 fi. Elu a fostu prinsu si datu pe man’a justiţiei.
—	(Inpamenteniri.) S’a acordatu esercitiulu drepturiloru politice in Romani’a d-loru: Traianu Dra-goescu, romanu din Banatu; Antonu Andreiasiu Sieptelici, romanu din Basarabi’a russesca; Jeronimu Scurtu, Ale-sandru Silber si d-lui Nicolae Juca, romanu din Ma-cedoni’a.
—	(Imperatesa Russiei) va dărui armatei bulgare unu stegu, care se va predâ in Sofi’a prin soci’a principelui Dondukof in numele imperatesei.
—	(Câtu costa unu mare principe rus-sescu de patru luni.) „Monitoriulu russescu“ publica decretulu subtscrisu de imperatulu prin care se ficsedia cheltuelele anuale pentru marele principe Mihailu Alesandrovici, nascutu in 22 Novembre 1878, până candu va ajunge etatea de 7 ani. Pentru serviciulu princiara sunt angajate 15 persone cu o plata de 5975 ruble pe anu; din sum’a acesta gubernant’a englesa primesce 1143 ruble, ajutorea acesteia 715 rable, mediculu 300 rable si asia mai departe. Pentru menagiulu micului mare principe si suit’a sa se preliminedia sum’a de 18.125 ruble pe anu. Precum vedemu din cifrele acestea, cineva nu pote fi destulu de precautu in alegerea pa-rintiloru sei.
—	(Cardinalu nou.) Precum scriu diariele unguresci, cunoscutulu mitropolitu Haynald va fi de-numitu de cardinalu in Aprilie viitoru.
—	(AlfredMarcot) corespoiulentulu magiarofilu alu diariului parisianu „Temps“, a muritu la Pest’a in etate de 30 ani de o morte repentina.
—	(Ludovicu Napoleon,) fiiulu imperatului Napoleon III a primitu permissiunea se participe la resbelulu englesiloru in contra zulusiloru. Principele va fi atasiatu cu rangulu de capitanu in stabulu generalului lord Chelmsford.
( ursiiIii iiioiieteloru in val. auslr.
Vien’a, 20 Martiu
Galbinii imperat. de	aura.............................fl.	5.54	ur.
Moneta de 20 franci..................................... 9.33 „
Imperialii rusescu.....................................„	9.30	„
Moneta germana de	100	maree.........................„	57.60	„
Sovereigns englesi.....................................,,	12.—	„
Lira turcesca........................................... 11.— „
Monete austr. de argintu 100 fl
Cursuri ile Hiicuresci in Lei noi (franci).
18 Martiu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%.....................
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8%	.	.	.	.
Obligaţiune de împrumuta dominiale din 1871 cu 8° 0
Creditu fonciariu (hipot.); rurale„pp 7° .............
Creditu fonciariu nrbanu (alu capitalei cu 7° „ .	.	.
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10%	• •	•
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0	. . .
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% . .
1.	îoo. V»b-
M	103.— .,
>1	99.' * „
n	93:.'» „
ii	84— „
ii	97.'„
11	177— „
71	29 50 „
11	83 25 „
Banca generala de asigurare mutuala „Transilvani’a."
va avea locu Dumineca in 30 Martiu 1879 c. n.
la 3 bre după prandiu in cas’a propria (strad’a Cisnadiei Nr. 5).
O b i e c t e :
1.	Darea de sema despre afacerile anului 1878 si bilantiulu anualu.
2.	Raportulu comitetului de revisiune.
3.	întregirea consiliului administrativu.
4.	Propuneri incurse.
5.	Sortiri de obligaţiuni ale fondului de inte-meiare.
Sibiiu, in 1 Martiu 1879.
(63) 3—3 Consiliulu administrativu.
Tlie’a
antiarthritica si antirheumatica alui
WILHELM
curatîtore de sânge spre a se folosi in ori - care anotempu câ singurului midilocn curatîtoriu de sânge cu resultate sigure.
Cu
concessiunea cancel. c. r. de curte datu prin decişi une Vien'a, 7. dec. 1858.
Probata definitivii. Effecte exell. Resultatulu eminentu.
Prin p. in. patenta a M. Sale c. r. asse-curata contra falsific&rii. Vien’a,
28 martie 1871.
The’a acest’a curatia organisrnulu intregu, străbate părţile întregului corpii si folosindu-o câ beutura departâza dintr’insulu t6te materiile stri-caciose, cate se voru fi adunatu, cum nu face nici o medicina; si effectulu siguru este durabilu.
Vindecarea perfecta a arthritei, reumatismului, bdl’a englezâsca, si a altoru b61e învechite incurabili, ale raueloru, cari puroiâza ne ’ncetatu, ale bâleloru genitali si bnbeloru, ale sgrabuntieloru pe trupu si in faţia, ale peteloru, bubeloru si-pbilitice.
The’a acest’a au produsu resultate forte favorabili mai alesu in înfiaturi de ficatu si de splina, cum si in greutati hemoroidali, in doreri
de nervi, de muşchi de încheiaturi, de udu, polu-tiuni, impotentie, scurgeri la femei etc.
Siiferintie cum sunt bolele scrofulose, in-flatur’a gbinduriloru s« vindeca iute si perfectu, la aceia, cari beau The’a necurmatu, fiindu ca ea este unu midilocu domulu dissolvatoriu si promo-vatoriu de urina.
Resultate admirabili sigure.
Dlui Franciscu Wilhelm, apotecariu in Neunkirchen langa Vien’a.
Wocheiner Feistritz (in Carniolia), 1 oct. 1872.
On, Dle! Mai am erasi trebuintia de vreo trei pachete din the’a dtale curatitore de sânge, pentru ca dupa-ce am cumperatu de la dta de 2 ori si am folositu acestu midilocu exellentn „tbe’a antiarthritica si antirheumatica a lui Wilhelm curatîtore de sanga“ m’am convinsu de ajunsu de minu-natulu ei effectu. Te rogu se’mi tramiti the’a curatîtore de sânge cu receperea plătii prin posta.
Cu totu respectulu
loanu Jerala, capelanii.
Dlu Fr. Wilhel m, apotecariu in Neunkirchen langa Vien’a.
Tuschkau langa Pilsen, l oct. 1872.
De asiu fi cunoscuta mai nainte poterea vin-decatâre „a tlieei dtale antiarthritice, antirheumatice, curatîtore de sânge" asiu fi scapatu de multu de o boia vechia si asiu fi si mai bogatu cu o suma considerabila cheltuita fora scopu pentru restaurarea
sanetâtii mele. Pan’ acum am trasu acesta midî-locu nepretiuitu de la Praga din depoulu dtale, astadi me adresezu d'a dreptulu catra dta si Te rogu a’mi tramite cu intdreerea poştei 12 pachete pe langa receptiunea plătii. Cu totu respectulu
Josef Dilzl.
Dlui Fr. Wilhelm, apotecariu in Neunkirchen langa Vien’a.
Guteustein, 1 oct. 1872-Se ’mi mai tramiti catu mai curendu 2 pachete „thea antiarthritica, antirheumatica, curatitore de sânge a lui Wilhelm" precum mi-ai mai tramisu prin posta. Eu vediu, ca fora the’a dtale nu mai pociu existe. Cu tdta stim’a
Florian Haselsteiner,
Nr. 43 in Klosterth&l.
Preate puqinu va urmă continuarea epiatoleloru de recunoacintia, fiindu preate potintia a le publică dintr'odata pe tote.
Se ve feriţi de falsificări si insielatiuni.
On. publicu la cumperare se binevoiâsca a reflecta exactu la marc’a si firm’a mea tipărite pe ] din afora pe pachetu, pentru câ se nu fi.i insieUtu prin falsificări.
Adeverata thea antiarthritica, antirheumatica 1 curatitdre a lui Wilhelm, se pdtc trage numai din j prim'a fabricatiune internaţionala autiartliritica, anti • rhenmatica curatitore de sânge in Neunkirchen langa Vien’a, sdu din depositele mele publicate prin diarie. j
Unu pachetu, impartitu in 8 dose, preparatu conformu iustructiuuei date de medicu dimpreună ca informatiunea despre folosire in diverse limbi consta i fl., pentru timbru si pachetare separaţii 10 cr.
Pentru comoditatea o. p. adeverat’a thea antiarthritica, antirheumatica, ouratitdre de sânge a lui Wilhelm se mai afla in:
Snbiiu la Frid. Tliallmayer, comerciante. Abrud: F. Tones & Comp.
Bistritia: Fridricu K-dp, Iergovits & Zintz, Dietricli & Fleischer.
Blasiu: Carol Schieszl, apotecariu.
Oraş ti a: Carol Reckert, apotecariu. Alba-Julia: Iuliu Frbhlich, apotecariu. Clusiu: Ad. Valentini, apotecariu.
Brasiovu: Ferd. .lekelius, apotecariu. Lechiuti’a: Friedr. ftcheint, apotecariu. Feldidr’a (langa Brasiovu): Friedr. Folberth,
apotecariu.
Ili'a, C- Huffinger, apotecariu.
O s i o r h e i u: Max Bucher.
Sabesiu, I. C. Keinhard, apotecariu.
Bai’a mare: I. Horacsek, apotecariu.
Aiudu: August Binder, apotecariu.
Miercuri a: Chr. Fr. Schimmcrt, apotecariu. Rotnauu (Moldova): Josef Dannffy, apotocariu. Sedisior'a: losef B. Teutsch, comerciante. Keghinulu s.: S. & I. Leonhardt. Ituniador'a: Fried. Acker, apotecariu.
Uosi'a: Ludw. Moldovau, apotecariu.
Ocn’a (1. Sabiiu): Joh. v. Cronberg, apotecariu.
(23) 33
Editoru si redactoru respons. O. liaritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KralTt iu Sibiiu.