Observ»toriuln eae de doue ori in septemana, raercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe auu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe I anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 6 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litero merunte garmomlu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei'a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mal usioru prin assem-naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 19.	Sibiiu, 7/19 Martiu 1879.	Anulu II.
Una biletn autografa ala Majestatii Sale Imperatulul*
Din incidentulu marei catastrofe elementare ce a cadiutu asupra cetatii Szeghedinului, Maiestatea Sa au adresatu urmatoriulu biletu autografii catra rainistrulu-presiedinte alu Ungariei:
„Scumpulu meu Tisza! Pentru de a cores* punde dorintieloru esprimate din mai multe parti, precum si manifestatiuniloru leale ce se preparau deja in tote părţile tierei, aveamu intentiunea, câ cu domn’a soci’a mea, imperat^s’a si regin’a, se visi-tediu capital’a B. -Pest’a cu ocasiunea serbarei proiectate a aniversarei de 25 ani a dilei casatori-rei Nostre, pentru câ si in inijloculu poporatiunei iubitului nostru regatu Ungari’a se primescu cu recunosciutia felicitările ei, câ semne innoite ale amorului si lealitatiei ei probate.44
„Acesta intentiune ar ti corespuusu si proprie-loru mele dorintie, cu atatu mai multu, ca sunt totudeuna veselu de a me potea află in inijloculu poporatiunei acestei tieri."
„Dar5 grelele lovituri ale sortii, care au cadiutu preste o mare parte a poporatiunei prin inundarea recenta din regiunile Tiszei, M’au indemnatu se me decidu, a renuntiâ la decisiunea avuta, condusu fiindu in acăsta prin dorinti’a, câ spesele pe care le ar ti avutu muncipiele, comunele, corporatiunile si particularii cu acea ocasiune, precum si sumele ce s’aru fi destinatu pentru scopuri umanitarie, se se distribue acuma pre catu numai se pote si celu pucinu in parte, acelora nefericiţi, cari ducu lipsa de ajutoriulu celu mai urgentu. Te insarcinediu se faci acesta cunoscuţii preste totu, pre langa acea observare, ca Eu voiu considera realisarea catu se pote mai copiosa a acestei dorintie a Mea, prin care poporatiunea totu-deuna gata la sacrificii va potea inblandi intr’unu modu bine-facetoru suferin-tiele concetatieniloru lipsiţi de ajutoriu, câ prob’a cea mai inbucuratore si mai plăcută ânimei mele a iubirei si lealitatii facia de mine.44
„Totu-odata am dispusu câ se ti se mai dea in numele Meu si alu domnei, sociei mele a impe-ratesei si reginei, pre langa sumele oferite in dilele trecute, inca 40.000 fi. din cass’a mea privata, pe care vei avea a ’i administra in modu corespundie-
toriu pentru ajutorarea si subvenţionarea aceloru ce se nefericiră prin exundarea Tiszei.
Buda-Pest’a, 13 Martiu. 1879.
Franciscu Josifu m. p.
Apara-ne Domne de amici, câ de neamici ne scimu apară noi.
„Cine ti-a scosu ochiulu mei Ioane?“
„Frate-meu, mei Mirone.44
„Ti se si cunosce, câ ti l'a scosu din radecina.44
Press’a periodica din Romani’a camu dela 1870 incoce se parea câ ar fi uitatu cu totulu, câ si dincoce de Carpati -ar mai existe ici-colea câte o grupa de romani, câte una „sentinela perduta44, cum se dice in limb’a ostasiesca. Romaniloru de dincoce, carii pricepu si ei câte ceva din afacerile publice, nu le prea parea reu, câ sunt ignoraţi de câtra cei de dincolo. Ei adeca sciâ, câ cei mai mulţi publicişti din Romani'a ne cuuoscu din tote punctele de vedere si anume din celu istoricu, eth-nographicu, internaţionale (cu magiarii, sasii, serbii etc.) celu pucinu asia de bine, pre catu cunoscemu noi cei de aici polulu arcticu si antarcticu, Siberi’a si Polinesi’a. Acea cunoscintia axacta o documentase intre alte foi periodice mai alesu repau-sat’a „Trompet’a Carpatiloru", ale cărei successore demne sunt astadi altele, cu care vomu avea rar’a fericire de a conversa mai la vale. De alta parte inse miniştrii României pretindea, uneori chiaru cu violentia, câ diariele romanesci „Federaţiunea44 si „Albin’a'4 din B.-Pesta, „Gazet’a44 din Brasiovu se nu se ocu])e de afacerile acelei tieri, pentru-câ nu le cuuoscu intru nimicu. Asia vreo câţiva ani avuramu pace uuii de alţii, afara numai, câ unii din trensii venfa la apele minerali in tier’a ungureşca, era dintre ai nostrii mergea la o i si negustoria in tier’a ruminesca. Se mai stracurâ pintre oieri ici-colea si câte unu cartu-rariu, nu din alta causa, decâtu numai „câ se in-multiesca numerulu spionilora unguresci si alu mis-sionariloru ultramontani austriaci44, precum se facea câ credu toti cei esiti din scol’a grecesca ori russesca.
Din Septembre 1878 una parte a pressei periodice din Romani’a face erasi romaniloru din
Transilvania si Ungari’a onorea cu totulu neaşteptata de a se ocupa de ei, acuma inse dascalindu’i parintiesce, câ pe nisce baiati balosi si urdurosi. începutului ilu făcuse in Septembre „Romani’a libera44 prin una serie de articlii esiti din pdn’a unui ardelenu. „Observatoriulu44 ilu onorâ in Nr. 79 cu unu respunsu dulce, precum nu prinde locu la nici-unu dascalu hipocondru, cu atâtu mai pucinu la unulu care tîne, câ poporulu romanescu nu are nici-o trebuintia de s c i i n t i ’a economiei naţionale, si câ celu ce o recomanda, seduce pe naţiune. Acelasiu diariu îsî continua dascalitur’a in Nr. 465 unde publicistului ii casluna a se ocupâ din nou de person’a lui G. Baritiu si ’lu infrunta dresicum amerintiandu, câ de ce nu publica documente istorice, de ce nu scrie istori’a, câ uite, daca va muri, nu o va mai scrie; deci se’i faca placint’a cureudu ori din câte foi, câ dlui ii este fdme. 11 ani de dile Baritiu publica in „Transilvani’&“ neince-tatu sute de documente istorice, incependu cu sec. alu 12-lea si ajungendu până pe la a. 1850; dara tote acelea colectiuni pentru iluştrii publicişti din Romaui’a nu existu de locu, precum nu exista nici Archivulu lui Cipariu pentru istoria si philologia, câ cine ce’si perda timpulu cu „b laşi an ii44 si „brasiovenii44 uesarate si necalite. Ba totuşi: in 11 ani acea foia a asociatiunei literarie din Transilvani’a au avutu in Romani’a intrega numerulu respectabile de cinci abonaţi; ce e dreptu, intre aceia n’au fostu nici unulu dintre erudiţii colaboratori ai României libere. De altumentrea Baritiu totu ar mai scote la lumina vreo colectiune de documente; dupace inse „Transilvaniei44 i se suci giitulu mai alesu din causa câ esiâ in trens’a documente; dupace de alta parte densulu si unu giuere alu seu perdura totu in acei 11 ani preste 60 mii mai alesu in piati’a Bucuresciloru, la tipografii, librarii si brasiovenii, nu are nici-unu gustu de a tipări pe spesele proprii Magazine si Archive pentru sîorecii de prin bibliotece si poduri, pe unde mucediescu cele publicate de alţii. Nu cumva publicistulu din „Rom. i.“ are plăcerea de a pune la dispositiune fonduri spre unu scopu câ acesta? Atunci, eca, i s’ar inplini poft’a.
Dara „Romani’a libera44 simte mare mancarime de a luâ pe Baritiu sub epitropi’a sa. Asia mai deunadi ilu trase la respundere, câ ce intielege elu sub cuventele: „De intielegere si concordia sincera
Foisior'a „Observatoriului“.
____,% . -
Verfulu cu dorn si Florea ciobanulu.
Legenda.
VI.
Brum’a se ’ngrosiase, Ierb’a se uscase,
Nu s’audu nici câni Prin vai pe la stani;
Toti din munţi plecara Si se departara;
Florea singurelu Sermanulu de elu,
In acea pustia Anim’a-si sfasiia,
Totu pe Doru âinblandu, Unu culcusiu cautandu.
Iem a-lu incoltise,
Si d’abia-si găsise In cost’a lui I)oru Sub stanei unu locsioru,
Unde se s’opresca Se adapostesca;
Dar' sufletu ’n sboru, Ardiendu de unu doru; *
Nici munţi, nici vâlcele, Nici cerulu cu stele, Nu-lu potu incapea Si totu ratacia.
Elu precum vorbise Si făgăduise,
Fia ’n ori-ce di,
Chiar de-ar viscoli,
Susu pe Doru se suie, Vieti’a se-si repue,
Josu spre vai cautandu Oile-asteptandu.
Iern’a-i pare lunga Departe de strunga Si-unu angeru iubitu Ce l’a parasitu.
Numai o credintia Tîne-a lui fiintia,
Câ el va veni,
Doru-i va ’nplini.
Inpregiuru tăcere,
. . . Morte si dorere, Munţii unu pustiu,
. . . Si elu singurii viu!
Candu e lmiscire,
Dela monastire,
S’aude pe Doru Clopotu strigatoru,
Ce pe oinu trediesce Si ii aniintesce Susu unu Domnedieu, Josu sufietulu seu.
VII.
Trecu idrn’a tdta Grea si incruntata,
Pana ce miji,
Mugurii ’ncolti.
Apoi cate-o flore Ce zimbiâ la sore, Ici unu ghiocelu. Colo-unu brebenelu,	Turm’a de miore Si multe manzare, Turmele de miei, Baciu si ciobănei.
Spunu ca primaver’a Si cu Marior’a Cu turm’a de oi Si miore noi,	Dar printre miore Cin’ mai vine ore? Cine ’n fruntea loru Merge câ in sboru?
Au pornitu spre munje Cu piscuri carupt^ Se se sule ’n plaiu • . *. Pe la antaiu Maiu.	E mandr’a Craiesa . » A Florei miresa Ce sule pe Doru Lang’ alu ei amoru.
Florea ’n aşteptare Si in nerăbdare La sore caută Si mi se rugă,	Florea ’n depărtare Vede intr’o zare Mandr’a lui venindu, Oile suindu;
Radi’a se-si iutiesca, Ierb’a se mai cresca Si florile mii Cu fetiele vii.	Plinu de fericire, Veselu peste fire, Elu cantâ voiosu Din fluiera doiosu.
Ca vine-o Craiesa Si a lui miresa, Si la nuut’a lui Bolt’a ceriului	Candu vediii mai bine Spre Doru cine vine, Elu se si uimi Si pe locu simţi,
Cu-alu ei sore dulce Ce vietia-aduce, Bradi si munţii mari, Piri si fagii tari. Nuntaşi au se fia Plini de veselia. Cum nu s'au aflatu Nici la imperatu. VIU.	Câ de bucuria Peptu-i se sfasiia Si strigandu cu focu Elu pica pe locu! . . . Candu la elu sosiră Cei ce-lu pironiră Susu pe ’naltulu Doru Elu le dise: „moru!u
Ieca măre viue, Câ unu roiu d’albine, Turm’a ce-a doritu Si multu a iubitu.	Crud’a-le ’ncercare Le-aduse ’ntristare, Si toti rai-lu boceau Si mi-lu ingropau
Chiar pe plaiu de munte P’a Dorului frunte,
P’unde-a pastoritu,
Turm’a si-a iubitu.
In locu de o nunta Fu o morte crunta,
Sorele ’ntristatu Cu vlogu s’a ’nbracatu,
Munţii se cerniră,
Florile păliră,
Ier Craies’a loru Se ascunse ’n nuoru.
Si-a ei lacrimiore S’au facutu isvore,
Ce n’au mai secatu,
Nici n’au inghiatiatu.
IX.
Si-astadi p’acelu munte Cu verfuri cărunte Se vede-unu mormentu După semnulu santu.
Candu ilu vedu ciobanii Si candu trecu mocanii,
Se oprescu de doru Pentr’unu fratioru.
Si-a lui amintire Si nefericire Ei o povestescu Si la Doru privescu.
Plangu albe miore,
— Multu sunt simtitore, — Cânii ca ’n pustiu Latra a morţiu;
Ier’ dulci primavere Cu-a loru floricele Mormentu ’nvelescu Si cu elu sioptescu!
Sava N. Sioimescu.
74
OBSERVATORIUL U.
si durabila intre romani si maghiari pe basea naţionalitatiei nu mai pote fi vorba, si este pecatu a mai perde timpulu cu încercări desierte, precum este si acesta. “
Amu premisu mai in susu, ca publiciştii din Romani’a cunoscu istori’a si relatiunile natiuuei romanesci din acdsta monarchia, pre câtu cunoscu Siberi’a si Polinesi’a. Preste pucinu se vom in-plini 140 de ani, de candu romanii din Transil-vani’a si Banatu lupta pentru recunoscerea naţional i t a t i e i 1 o r u politice, dra n u numai acelei genetice, pentru drepturi politice naţionali; din contra ungurii nici-odata nu au voitu se audia de acesta dorintia drepta si legitima, ci au luptatu pe viatia pe morte contra ei, era astadi romanii au ajunsu ca se li se denege chiaru naţionalitatea genetica, originea si dreptulu de a se folosi de limb’a lom, nesuferindu câ 3 milione, de romani se mai cutedie a se numi pre sine naţiune; decla-randu susu si tare, ca din Leit’a pana in Predealu la Brasiovu existe numai una naţiune, cea ma-giara, si alfa langa ea, alaturea cu ea nu este suferita cu nici-unu pretiu. Pas’ acuma de te inpaca pe basea nationalitatiei. Si „Rom. 1." nu scie nimicu din cate s’au intemplatu intre noi, fia si numai de ani 30 incoce; ea nu aude, nu vede, ca romanii cu viati’a odata nu laşa dela naţionalitatea loru si ca ungurii mai voru a se germanisâ, decâtu a recunosce pe romani de naţiune politica, cu drepturi naţionali si politice.
Intru acelasîu Nr. „R. 1." vorbesce câ unu agentu provocatorii!, indemnandu la rebelliuni, adeca tocnia asia, câ si cum ar simţi o plăcere de a vedd pre câţiva romani ardeleni puşi in furci un-guresci ori austriace, câ in a. 1848/9. Unii omeni au curagiu mare a se bate cu puşca lunga de aici pana la batalia; dara acestu modu de a lupta, pe la noi se numesce poltroneria.
In capulu „Rom. libere" sta dn. professoru de liceu Dim. A. Laurianu, fiiulu dlui decanu A. T. Laurianu, si nepotu alu repausatului parochu din comun’a Fofeldea in Transilvani’a, nu departe de Sibiiu. Amu avea totu dreptulu se asteptamu dela dlui, câ se ’si invetie pe colaboratorii si corespondenţii sei la oresicare legi de lealitate si buna-cuviintia.
Trecemu la organulu venerabilei partide conservative „Timpulu", alu cărui spiritu conducatoriu este dn. advocaţii Titu Maiorescu, fiiulu lui Ioanu Maiorescu, de origine din Bucerdea, comuna situata intre Aiudu si Blasiu in Transilvani’a, era mam’a dlui sora buna a episcopului Ioanu Popasu dela Caransebesiu in Banatu. Ni se spune, noi inse nu scimu, câ „Timpulu “ ar avea si unu colaboratoru de pre la Aradu, care scrie si articlii istorici. Acestui diariu câ de doue luni incoce a inceputu, cu totulu pe neaşteptate, a i se face mila mare de romanii din monarclii’a austro-unguresca, inse numai sub conditiune, câ nu care cumva, fiindu'i mila de noi, se irrite mani’a si resbunarea ungu-resca asupra României si a romaniloru independenţi. Lectorii nostrii au avutu ocasiune de a cundsce acea specie de mila fricosa din articlulu reprodusu de noi după „T.“ in Nr. 5 alu „Obs."
Acelasiu diariu inse vine in Nr. 43 din 24 Febr. v. cu unu altu articlu, multu mai lungu, in care se ocupa de turburarea spiriteloru produsa prin noulu proiecţii de lege destinatu a esterminâ limb’aromanescadinscole, biserica, familii. „Timpulu" afla câ acesta cestiune „ar fi mai multu caracteristica decâtu insemnata", adeca mai pe romanesce curatu: atentatulu de a face se dispara in vreo 100 de ani vreo 3 milione de romani de pre chart’a ethnographica, pentru iluştrii representanti ai partidei conservative din Romani’a nu are nici-o însemnătate, ea este mai multu curiosa, obiectu de distractiune, câ pentru ori-ce cosmopoliţii. Adeca se pbte, câ de nimicirea romaniloru de dincoce totu le ar mai fi ceva mila, camu câ de vite candu le ducu la macelaria; dara in fine este lucru forte periculoşii a pune unu cuventu bunu pentru ele, câ celu pucinu se nu fia torturate. Din acesta causa, din acesta frica mare de unguri, „Timpulu" protesta si se apara cu multa polilogia, câ eca, poporulu romanescu nu este iubitoriu de certa, isi cundsce rolulu modestu ce are se joce in principatele dunărene (nu in Romani’a ?), „nu si-au aruncaţii niciodată ochii dincoce de gra-nitia, nici cu sperantia, nici cu dorintia; ba convinşi câ prin orice mişcare făcută la noi (in Romani’a) in favorea consangeniloru din monarchi’a habsbur-gica, nu le facemu acestora decâtu reu, desteptandu preventiunile si prepusurile neîntemeiate ale con-cetatieniloru loru de alta limba etc. etc." De aci inaiute publicistulu ocupandu-se de susu atinsulu proiectu de lege, de acţiunea deputatiuniloru roma- 1
nesci, de invectivele diarieloru, de încercările mai vechi, de a desfiintiâ naţionalitatea romana prin religiune, inchîaie dicimdu, câ gubernii]u ungurescu nici-odata nu’si va mai ajunge scopulu de a ina-giarisâ. Cu tote acestea, „Timpulu" se apara si aci, câ domne feresce, elu nu critica proiectulu de lege alu lui Trefort, si in fine câ tbte acelea „nu le dice pentru a aparâ romanii din Ardealu si Un-gari’a," din causa câ? gâciti: „câ statulu vecinu alu Austro-Ungariei ne este (României?) razimu in grelele inpregiurari, prin care trecemu, si pentru câ tote desbinarile intre elementele neslavdne ale monarchiei vecine, nu servescu decâtu o causa primejdioasa a Europei întregi, caus’a nordului."
(Va urina).
Proiectulu de lege pentru instrucţiunea obligatorie a limbei magiare in scolele poporale.
De si la tempulu seu amu fostu publicaţii punctele esenţiali din acestu fatalu proiectu de lege, ne vedenm necessitati a mai republicâ de astadata tecstulu autenticu alu acestui proiectu de lege, asia cum a fostu elu depusu in diu’a de 12 Martiu pe mes’a dietei din B.-Pesf a. Elu suna asia:
„Fiindu neccesariu a se dâ ocasiune fiacarui cetatienu se ’si insusiesca limb’a magiara, câ limb’a statului, asia spre acestu scopu se stabilescu urina-tdrele dispositiuni:
§. 1. In preparandiele confessionali nema-giare, in care de altcum limb’a magiara este dejâ unu studiu obligatu in poterea §§. 13 si 88 ai art. de lege XXXVIII din 1868, ea se va predâ de aci înainte in atatea ore, câ fiacarui candidaţii de invetiatoriu se’i fie possibilu a o invetiâ se o vorbesca si scrie in tempulu catu duredia intregulu cursu.
§. 2. După trei ani (i. e. a unui cursu de preparandie) incependu dela intrarea in vigdre a legei presente, nimenea nu va potea obţine o diploma de invetiatoriu, nici nu va potea fi aplicatu câ invetiatoriu seu câ suplinitorul, deca nu va cundsce limb’a magiara pana la acelu gradu, incatu se fia in stare se o propună in scolele poporale.
§. 3. Invetiatorii aflători dejâ in funcţiune, seu aceia, cari voru intrâ in funcţiune in decursulu celoru trei ani amintiţi in paragrafulu precedenţii, sunt oblegati câ in termiuu de 6 ani dela intrarea in vigdre a acestei legi, se ’si insusiesca limb’a magiara pana la acea mesura, incatu se fia in stare a’si probâ prin depunerea unui esamenu capabilitea loru de a propune in acea limba.
Acei invetiatori, cari in momentulu intrării in vigdre a acestei legi, voru fi trecutu preste etatea de 50 ani, potu fi dispensaţi, la cererea loru, de acestu deobligamentu din partea ministrului de culte si instrucţiune.
§. 4. In acele scdle elementarie seu scole poporale superiore, in cari pana acuma limb’a magiara n’a fostu obiectu de invetiamentu obligatoriu, dar’ se afla in funcţiune unu asia invetiatoriu, care este in stare a o predâ, acolo limb’a magiara va fi in anulu care va urma intrarei in vigdre a acestei legi, obiectu de invetiamentu obligatoriu.
§. 5. In generalu limb’a magiara după unu terminu de 6 ani trecuti dela intrarea in vigdre a acestei legi, va deveni in tote sculele elementare si poporale superiore obiectu alu invetiamentului obligatoriu, cu esceptiune numai a ^asuriloru memorate in §. 3.
§. 6. Dar’ si inainte de terminulu prescrisu in paragrafulu precedentu, deca intr’o scola se afla aplicatu unu asia invetiatoriu, care este in stare se predea in limb’a magiara, acolo ea indata va fi introdusa câ obiectu alu invetiamentului obligatoriu.
§. 7. Acele comitate seu acele parti de comitate, in cari oblegamentulu instructiuiiei limbei magiare va fi a se introduce treptatu mai inaiute de terminulu ficsatu, le va desemnâ la propunerea jurisdictiunei respective, miuistrulu de culte si instrucţiune, in coiutielegere cu miuistrulu de interne.
§. 8. Esecutarea prescrieriloru si a disposi-tiuniloru transitorie, coprinse in paragrafii precedenţi va fi controlata din partea ministrului de culte si instrucţiune prin inspectorii de scdle, precum si prin celelalte organe ce sunt anumite in legea despre autoritatile scdleloru poporale (§. 3 in art. de lege XXXVIII din 1879).
§.9. Cu esecutarea acestei legi se insarci-nedia ministrulu de culte si instrucţiune si mini-strulu de interne.
Buda-Pesta, 11 Martiu, 1879.
Augustu Trdfort m. p.
Doue interpelatiuni ale Archiepiscopului Mitropolitu gr.-or. Mironu Romanulu făcute pentru Romani’a.
Escel. Sa dn. mitropolitu, după audienti’a sa a dou’a avuta in B.-Pesta la Maiest. Sa in 10 Martiu, câ membru alu Delegatiunei unguresci, in siedinti’a din 14 adresandu-se câtra ministrulu de esterne dn. corn. Iuliu Andrâssy cu unu discursu mai lungu, care culminddia in cornbatarea planu-riloru russesci de a’si intinde poterea si domni’a totu mai departe, forinulâ doue întrebări relative de a dreptulu la Romani ’a. Acelea se resuma mai pre scurtu in următorii termini:
Este adeveratu câ cabinetulu austro-uiigiirescu ar sprijini vederile si procedura Russiei contra României in cestiunea Arab-Tabiei?
Este adeveratu, câ regimulu nostru de esterne ar fi gata se adopte unele planuri, după cari Romani’a ar fi se se inpartia intre Austro-Ungari’a si Russi’a asia, câ Russi’a se ajuiiga a ne fi vecina nemidiulocita la Carpatii orientali si la Dunăre?
Corniţele Andrâssy a respunsu mitropolitului indata, ad 1. Caus’a Arab-Tabiei inca nu este decisa definitivu prin învoirea cabineteloru europene; prin urmare aci de ocamdata nu mai încape vorba. Ad 2) Respunde in modu cu totulu positivu, câ nu are nici-o cunoscintia despre asemenea planuri de a se inparti Romani’a, câ-ci o idea câ acesta până acum nu s’a formulaţii de câtra nimeni, nu este nimeni, care se fia recomandatu asia ceva si nimeni care se fia primitu; constata inse, câ dia-riele discuta acesta cestiune.
Mitropolitulu audiendu acestea respunsuri, declara, câ celu dintaiu fiindu in termini prea generali, nu prea are ce alege din elu, era cu alu douilea este indestulatu.
Comentariu ulteriorii la ambele interpelatiuni a-dressate de câtra unu mitropolitu românii in Delegatiune, nu de câtra vreunu deputatu in camera, isi potu face lectorii, mai alesu cei din Romani’a. Mitropolitulu pe semne a sciutu prea bine, pentru ce face acelea întrebări.
Catastrofa dela Seghedin.
Nici până in momentele candu scriemu acestea, inca nu se pote ficsâ nici chiaru in cifre aprocsi-mative numerulu vietieloru cadiute victima valuriloru turbate ale Tiszei, precum nici daunele causate se-menatureloru, edificieloru si averei mobiliarie a ora-sieniloru. Detailurile ce se publica sunt inspaimeu-tatore si insuflatore de mila. Gratia iniţiativei luate din tote părţile monarchiei, colectele ce se făcură si se mai făcu inca atâtu iu bani câtu si in victualii, precum si caldur’a si emulatiunea ce domnesce intre cetatile si localităţile învecinate de terenulu inundatu, pentru primirea si îngrijirea celoru salvaţi, ne dau cele mai bune sperantie ca ei vom fi scutiti celu pucinu de miseri’a completa si de pericolulu de a muri de fbme. Pana acuma ap’â inca nu ’si-au aflatu nici o scursura mai larga, asia ca nefericitulu orasiu inca totu iimota in apa, alu cărei nivelu remane aprbpe constanta. Acesta inpregiurare maresce catastrofa pe rta-ce momentu, pentru-ca locuintiele Seghedinului in parte mare fiindu edificate din c a r a in i d a nearsa, fundamentele se inmdie si edificiele se surpa si se rosto-golescu in uinedulu elementu. Din 9700 edificii până acutn’a d’abea au remasu 261 intregi, alu caroru numeru inse se inpucinedia din momentu in momentu.
In deminetia de 17 1. c. Maiestatea Sa Impe-ratulu a visitatu ruinele Seghedinului. După ce au visitatu pe unu pontonu in decursu de 4 ore tere-nulu inundatu, a plecatu de acolo direcţii la Vien’a. Se dice ca Majestatea Sa Imperateâ’a in urm’a acestei catastrofe isi va scurtâ petrecerea in Irlan-di’a si se va reintorce catu mai curendu acasa.
In Angli'a, in Franci’a, in Germani a, in Romani’a si mai in tote celelalte state ale Europei atatu gubernele, catu si particularii se grăbiră a descinde liste de subscrieri pentru nefericiţii inundaţi.
Romani'a.
Bucuresci. (Cestiunea evreilor u in câni a mere.) In Nr. nostru 17 arataramu, pana la ce mesura spiritele patriotiloru sunt agitate si neliniştite prin punerea la ordinea dilei a cestiunei evreilor». I)e atunci incoce desbaterile parlamentarie câte au decursu intre 25 Febr. (9 Mart.) si 28 (12 Mart.) in camera si senatu, nu numai au aruncatu lumina preste intreg’a situatiune, ci se pare câ au si liniscitu incâtuva spiritele ingrijate, si asia propunerea gubernului de a se supune art. 7 din constitutiune la revisiune in sensulu (numai in sensulu, nu si adliterani) tractatului de Berliuu fu adoptata cu inaioritate strălucită atâtu in camera câtu si in senatu. Ceea ce remane pentru totdeauna demnu de paginele istoriei la darea acestoru voturi este, câ astadata, câ
75
si in alte dile de pericule supreme pentru patria si naţiune, cei mai inversiunati membrii ai opositiunei, dintre cari unii porta nu numai ura de partida, ci chiaru ura personala anume contr’a ministrului presiedinte J. Brateanu, calcandu’si pe passiuiiile loru particularie, si dandu-le victima patriotismului, au aruncatu voturile loru in urn’a si cumpan’a maioritatiei. Totu aci mai este de insemnatu, câ anume in camera minoritatea se formă astadata mai multu numai din doue fracţiuni liberali, ai caroru membrii răpiţi de ameratiuuea sufletesca si de drept’a mania ce de altmentrea trebue se simtia ori-care romanu, nu mai era in stare se judece situatiunea cu sânge rece, precum trebue se se intemple in politica.
Aceştia, cerea, cu votulu de revisiunea constitu-tiunei, respective de indigenarea jidoviloru, se fia motivatu pe largu si inca asia, câ din acela se resulte oresicum unu votu de blamu chiaru pentru Europ’a. S’au tînutu si siedintie secrete, dara cu neimpacatii adversari ai jidovimei orice tractatiune au fostu inpossibile, si tote argumentele ministriloru si ale oratoriloru din maioritate despre marea necsesitate de a esi in faci’a Europei cu votu u n an im u, in adeveru naţionale solidariu, ’iau lasatu reci câ marmora. Ei bine, opiniunea loru trebuea se cada, sentimentele loru merita totu respectulu.
Din partea conservatoriloru du. advocatu Titu Maio-cescu tînu in ac&sta cestiune blastemata celu mai eminente discursu in camera, pe care’lu combătu colegulu seu dn. adv. Daniileanu prin unu lungu discursu, iu care numera mulţimea de rele causate prin evrei si altoru naţiuni, pretinde motivarea pe largu a votului si anume chiaru acuma, inainte de constituanta si se declare in faci’a lumei, că numai aceloru evrei li se va acordă in-digenatulu (naturalisarea), carii voru documentă unulu câte unulu, personalii, câ sunt născuţi in tiera din părinţi născuţi totu in tiera.
Dn. adv. Vernescu (fostu si ministru), capu alu unei fracţiuni, combătu cu focu opiniunea maioritatiei. In tine in camera deciseră eminentele discursuri ale dlui Georgie Chitiu, fostu ministru de culte si instrucţiune si alu ministrului presiedinte J. Brateanu. Dn. Chitiu arata cu citate din protocolele siedintieloru con-gressului dela Berlinu, câ in adeveru unulu dintre membrii venise cu propunerea, câ in art. 44 se intre clausul’a. câ Romani’a se fia obligata a indigenă pe toti evreii locuitori in Romani’a, câţi nu voru fi sub protec-tiunea vre-unei poteri străine, ai admitte in massa, de dreptu, câ inse chiaru principele Bismark l’a respinsu in manier’a sa dicimdu: A ce st’a nu o pot emu admitte. Nu, vedi bine, câ la indigenatu se mai ceru prin dreptulu priva tu alu toturoru tieriloru civilisate inca si alte conditiuni essentiâli, pe care suplicantele trebue se le inplindsca, de es. midiuloce de subsistentia, moralitate, legile căsătoriei s. a. Asia intre altele esista lege generala despre monogamia; ce vei face inse cu acei mohamedani, carii aru cere indigenatulu, aru tînea inse la bigami’a seu la tetrogami’a permissa in CoranuV
Cuventarea dlui Chitiu fu primita cu aplause prelungite.
Din discursulu dlui J. Brateanu ese si mai la-muritu, câ Europei nicidecum nu i’a fostu si nu’i este in cugetu a fortiâ pe Romani’a, câ se admitta indigenatulu israelitiloru in masse, in glote. Ne reservamu inse, câ din acelu discursu memorabile se reproducemu in altu Nr. celu pucinu câteva pericope, din care se va cunosce totuodata ager’a petrundere politica cu care se tractedia in Romani’a cestiuni de natur’a acesteia.
S’au distinsu si in senatu din nou câti-va oratori. Dn. Yoinovu a facutu unu catalogu lungu de reutati de ale jidoviloru. Dnii Carpu, Viorenu, Bosianu, G. Leca discutară cestiunea cu multa căldură patriotica. D11. Vas. Baiorescu differi de cei mai mulţi intru aceea, câ dsa voiesce a se dâ in revisiunea constituantei cu totulu optu articlii din constitutinnea dela 18GG, câ inse nu acuma este timpulu (loculu) a le lua in desbatere, ci la costituanta. Constata si dsa, câ congresulu din Berlinu nu a voitu a inpune României indigenarea evrei-loru in masse, ci a stabilitu mai multu numai unu principiu, câ religiunea nimenui se nu mai fia considerata câ pedeca la castigarea drepturiloru civili si politice.
— (Circularea gubernului roiuânu in cestiunea granitieloru Dobrogei.) Acbsta nota circulara, datata din Bucuresci in Ianuariu 1870, si triinesa de gubernulu romanu representantiloru sei din străinătate, este urmatdrea:
Domnulu meu! Dejâ in Septembre trecutu, doue luni după ratificarea tratatului de Berlinu, Romani’a, supunendu-se hotaririloru tratatului de Berlinu, a cedatu Basarabi’a Ilussiei. Mai multe luni după aceea Itoma-ni’a a luatu in stapanirea sa Dobrogea, precum i prescrise acesta cererea Europei. De si granitiele acestei provincii erau atunci inca nehotarite, amu sciutu totuşi, câ Europ'a nu va intardiâ de a le fixă prin mijlocirea co-comissiunei europene, intocmite spre acestu scopu, si in conformitate cu articolulu 4G alu tratatului de Berlinu.
Representantulu Russiei in sinulu acestei comisiuni a crediutu ca trebue se combata lini’a de granitia adoptata in unanimitate de colegii sei pentru ficsarea liota-reloru intre Bulgari’a si Dobrogea.
Acesta contradictiune tine in suspensiune oper’a coniissiuuei, si inpedeca autoritatile romane de a esecutâ in intregimea loru funcţiunile, ce le competu in noulu teritoriu romanu.
O situatiune câ acesta este potrivita de a creâ Romanici deosebite dificultăţi, si gubernulu princiarii considera câ o datoria a sa. de a le face cunoscutu prin mijlocirea dv. maritimi poteri semnate in genere si in specialii cabinetului din ....
Sub raportulu materialii Romaui’a sufere dificultăţi considerabile si perderi destulu de insemnate prin aceea ca supanirea sa factica nu se pbte intiude asupra unei granitic comune.
Iu lucii de a comunica de la unu tieriuu alu Du-mrei la altulu Intr’anu moda firescu, prin acelu punctu
__________OBSERVATORIULU._________________________________
alu liniei de granitie, care singurulu s’a recunosctu câ accesibilu cu înlesnire iu acele tînuturi, administratiunea romana este necessitata de a face ocoliri depărtate si anevoiose, prin cari se creeza o pierdere considerabila in timpu si bani, ne mai vorbindu despre ineomoditatile eventuale de totu felulu, cari voru trebui se resulte dintr’unu modu de comunicare atatu de abnormu, ori catu de pucinu timpu ar fi se duredie
Starea actuala de nesigurantia pune gubernulu princiaru in inpossibilitatea de a padi graniti’a, care nu i s’a acordatu in modu definitivu, si de a’si stabili acolo oficiile ei vamale.
Dobrogea a avutu dintru inceputu regimulu ei va-malu deplinu contopitu cu acela alu celei-lalte Romanii.
In inprejurările actuale acesta contopire nu este numai fictiva, dar’ ea influentiedia inca in modu pagubitoru asupra intereseloru nostre economice si fiscale, pana candu graniti’a invecinata a Bulgariei va continuă a fi nehotarita. In lips’a unui controlu, care in inprejurările actuale nu se pote esercitâ, trebue se ne tememu, ca mărfurile destinate a se inportâ in Rornani’a vom luâ (lrumulu prin Bulgari’a, spre a ajunge in Dobrogea libere de ori ce vama, si spre a se respandi de acolo câ marfa naţionala in celelalte parti ale tierei.
A semnală acestu pericolu însemna a-i indică mărimea si inseninatatea.
E lesne de intielesu, ce perderi ar trebui se sufere in curendu tesaurulu romanu, daca pe de o parte ar perde veniturile vaineloru, pe cari ar ave se le infiiutiedie la granitiele Dobrogei, si de alta parte i s’ar sustrage acelea, pe cari nu ar fi in stare a le ridică pe celelalte granitie, parassite de mişcarea mărfuriloru.
Nu sunt mai mici aceste pagube nici sub raportulu moral u.
Intr’adeveru, autoritatea functionariloru noştri trebue se sufere o scădere,- daca ea s’ar esercitâ intr’unu tînutu, acarui granitie neficsate cu lămurire ne ar potea fi contestate in fia care di: si acesta situatiune siovaitore nu ne pote decatu paralisâ inplinirea missiunei nostre, pentru esecutarea careia amu fostu insarcinati de către Europ’a prin dobândirea Dobrogei. In fine din puctulu de vedere politicu, avemu de a observă:
1.	Ca graniti’a intre Bulgari’a si Dobrogea a fostu fixata după liter a tractatului de Berlinu si după spiritulu atatu alu d'scutiuniioru preliminare ale comissi-unei instituite pentru hotarirea graiiitieloru inca cu oca-siunea tractatului de Berlinu. precum si acela alu protocolului.
Lini’a care pleca din estulu Silistrei spre a se sfersi la media di de Mangalia (art. 46 alu tractatului) a fostu trasa cu cea mai mare couscieutiositate in direcţiune drepta, si abaterile neînsemnate, pe cari a trebuitu se le sufere pe acesta seu pe cealalta parte, au fostu mereu astfelu calculate, incatu se aplanedia cu o acuratetia deplina.
2.	Fia-care granitia combătută de către comisariulu otomaiiu, a fostu aprobata de către comisariulu otomanii, representantulu aceleipoteri. care este imediatu interesata, câ teritoriulu principatului Bulgariei, pusu sub suveranitatea înaltei porţi, se nu fia micsioratu fara inotivu justiticabilu.
3.	Stabilirea granitiei definitive este cu urgentia necesara, câ-ci este de unu interesu esentialu, câ in diu’a in care Bulgari’a îsi va incepe vieti’a ei autonoma, se nu esiste nici unu motivu de certa intre priucipatulu acesta si Romani’a, cari amedoue sunt chemate conformu intentiuniloru Europei de a mantiile cele mai amicabile relatiuni.
Gubernulu princiaru desvoltandu tote acestea motive, cari se intarescu inca reciprocu. este de cea mai ferma sperantia, ca poterile semnatare ale tractatului de Berlinu voru m&ntine hotaririle aduse de delegaţii loru cu tote voturile contra unulu. si ca voru adoptă numai-decatu oper’a sevîrsita de comissiunea europena insarcinata cu ficsarea grauitieloru intre Bulgari’a si Dobrogea.
Ve rogu domnule... de a supune cestiunea atentiunei binevoitore a Ex. Sale d-lui ministru alu afacerilor i streine din ... si de a stărui pentru solutiunea drepta, atatu de necesara in acesta privintia.
Primiţi domnule. . . .
— („Societatea academica romana.") In siedinti’a din 27 Febr. a camerei romane d. G. Chitiu a presentatu si camera a adoptatu urmatoriulu proiectil de lege:
Art. I. Societatea academica romana, instituita prin decretulu domnescu No. 1.24G. din 26 Augustu 1867, se declara institutu naţionalii cu denumirea de A c a d e m i ’a r o m a n a.
Ea’si are resiedinti’a in capital a României.
Art. II. Acadenii’a romana are de scopu cultur’a limbei si a istoriei naţionale, a literiloru, a sciintieloru si franioseloru arte.
Art. III. Academi’a romana este si remane per-sona morala si independinte in lucrările sale de orice natura.
Ea singura se organiza, ’si face reglemente si ’si administra averea sa presenta si viitore,
Art. IV. Statulu face Academiei romane o dona-tiune anuala fixa de 30,000, treizeci mii lei, care se va inscrie in budgetulu satului.
Din acesta suma o parte va fi pururea afectata de catra academia la acordarea a doue premie, unulu sciintificu si altulu literarul, purtandu denumirea de premiulu Lazaru, premiulu Heliade Iladulescu.
Art. V. Pentru a’si construi si a’si avea localulu seu propriu, statulu cededia academiei romane, terenulu din fati’a universitatiei la capulu despre resaritu alu gradinei botanice latulu .... 48 metri si lungulu 13 metri
Art. VI. Academia romana intretîne relatiunile sale cu Statulu prin ministeriulu culteloru si instructiunei publice.	___
Franci’a.
De si juu’a republica francesa a datu dejâ pana acuma in decursulu celoru 9 ani ai esistentiei sale, probe destulu de palpabile despre vitalitatea precum si despre prudenti’a sa, totuşi se mai afla forte mulţi, cari se indoiescu de durat’a ei si inpartasiescu vederile cele mai pessimiste relativu la viitoriulu ei. Ce e dreptu, in tempulu din urma, după caderea din presi-dentia a maresialului Mac-Mabon, elementele radicale si estreme din parlamentulu francesu incepusera a luâ o atitudine amenintiatdre. Asia ele pretindeu o amnestiare generala a tuturoru comunistiloru si darea in judecata a cabinetului Broglie-Fourtou, care in 16 Maiu anulu trecutu venindu la cârma se declara pe sine de „cabi-netu militantu" si începuse a prepară o lovitura de stătu atentatore asupra gubernului republicanu. Aceste doue cestiuni au produsu o agitaţiune forte mare, nu numai in Franci’a ci in lumea intrega. Inamicii republicei se bucurau si prediceu caderea gubernului republicanu seu eclatarea unei revolutiuni. Dar’ gratie pmdentiei si calmului ce caracterisedia pe acei barbati de stătu ai republicei, cari astadi conducu destinele natiunei fran-cese, ambele acele doue cestiuni au fostu deslegate intr’unu modu multiumitoru, ceea ce va contribui si mai multu la consolidarea junei republice. Europ’a isi Îndrepta erasi privirile cu deplina incredere spre Franci’a acarui gubernu a sciutu se delaturedie conflictele si crisele amenintiatore cu unu tactu si o prudentia ce merita tota recunoscinti’a. In locu de a se proclamă aninesti’a generala, presiedintele republicei a fostu au-torisatu a se folosi de dreptulu seu de agratiare in modulu celu mai liberalu si precum va află elu si consilia rii sei cu cale. Era iu ce priveşte darea in judecata a cabinetului dela 16 Maiu a. c. apoi cabinetulu Wad-dington a reportatu in parlamentu o victoria strălucită, primindu-se o ordine de di, prin care numitulu cabinetu nu va ti datu in judecata, dar’ prin care celoru ce Iau compusu li se dâ a iutielege, ca purtarea si actele loru au fostu criminale si ca deea ei nu'si primescu pedeps’a cuvenita, acesta au a o multiumi singura si numai gratiei si iubirei de pace si reeonciliare a gubernului si a maioritatii republicane-conservative. Iiitrunu casu analogu, unu gubernu si o maioritate reacţionara ar ti fostu bre totu asia de generdsa fatia cu antag&nstii sei de morte, precum a fostu partid’a republicana? Ne indoimu forte.
Corespondente particularie ale „Observatoriului“.
— Din comitatulu Sol nocu-Dobo ca, luna Iui Martiu. (E p i s c o p i ’a si episcopulu dela G li e r 1 a.)
(Urmare si fine.)
Episcopulu Pavelu in tractarea cu clerulu si poporalii a fostu si este affabilu si adeveratu parintiescu; nu trebuiâ se astepti iu antechambre după audientia, ci potea intra ori si cine, neinpedecatu. Nu s’a intemplatu prin Gherla acea ce s’a intemplatu dupacum scimu in alte locuri, unde preoţi veniţi din depărtări mari, pentru tonele (capritiulu) episcopului au fostu lipsiţi de bene-ficiulu audientiei la părintele loru sufletescu.
Fraţii dela Orade se potu intru adeveru bucură, câ după unu Olteanu voru capetâ episcopu pre Pavelu, care de sigura le va face destulu asteptarei de a vede ratiociniu despre fonduri; doininiulu se va regulă; câ-ci Ep. Pavelu este unu economu bunu si practicu. Afacerile administrative si judiciale se voru termină la tempu, si nu voru fi siliţi a aşteptă câte după un’a resolutiune simpla de vreo câteva sîre cu anulu deplinii, dupacum s’a intemplatu pre acolo in trecutu. — Fiindu fora orice consangenitate in acea diecesa, nu voru ti superati de nepotismu, ci voru ti cu totii egalu acceptaţi, si distinşi numai după adeveratele merite si calitati. — Cu unu cuventu, eutediamu a dice, câ Oradea nu ar fi potutu capata mire mai bunu si mai iubitoriu, decâtu ilu au de aci in person’a episcopului nostru de până acuma,!
Era dieces’a Gherlei pierde forte multu, câ-ci de nou este inpedecata in desvoltarea si in inaintarea s’a prin acesta strămutare, mai alesu de vomu fi condamnaţi a remane, — după axiom’a „sede vacante niliil innovetur" — in stagiiatiune tempu indelungatu, de ce ne tememu forte, câ-ci In. Ministeriu dela sine cu greu afla episcopu la Gherla după plăcu.
Noi altcum ne amu si uritu de a vede, cum epis-copi’a nostra tenera si neajunsa inca la consistentia stabila, sierbesce de pedestalu pentru episcopi’a dela Orade si Metropoli’a din Blasiu.
Indata ce s’a latitu faim’a translocarei Episcopului nostru, s’au si inceputu misîcari in cercurile clerului pentru dobândirea dreptului de alegere. Sperantia de dobândire nu avemu prea mare, dara noi cu tote aceste ne vomu face datori’a, apoi de acole incolo ne vomu pune increderea in Escelenti’a Sa Metropolitulu si in Ilustritatea Sa noulu Episcopu dela Orade, carii ambii câ foşti episcopi ai Gherlei, se voru intrepune cu tota euergi’a si infiuinti’a la In. Ministeriu, apoi la escel. sa Nunciatura pentru dreptulu de alegere, sau la casu de nereusire, celu pucinu pentrucâ se nu se denumesca de succesoru loru si noue vreunu episcopu ceva a vânt u-rieriu, ci vreunii clericii de naţionalitate romana, cu spiritu crestinescu-catholicu si preotiescu.
Se voru parea stranie aceste subliniate, dara dorere, ca trebue se ne marginimu pretensiunile la atâtu de pucinu in lumea acesta noua, mai alesu de ne vomu aduce aminte, câ ce feliu de li o ni au petit u fr u m 6 s ’a m i r e s a d e 1 a O r a d e. Dara ne punemu speranti’a mai alesu in bunulu Doninedieu si in l’atronulu Diecesei, carele este monarchulu, si vomu aşteptă resultatulu cu firm’a credintia, câ Cbristosu nu va permite macUinatiuniloru omenesci periclitarea mau-I tuintiei sutietesci ălora '/a milionu de credintiosi.
Not’a redactiunei la acesta corespou-
76
den ti a. Amu datu locu acestoru informatiuni despre activitatea archipastoresca a prea s. sale domnului episcopu Michailu Pavelu cu acea plăcere, cu care amu deschisu alte-dâti colonele nostre informatiuniloru analoge, venite dela Aradu si Caransebesiu. Precum acelea, asia si acestea de mai susu, sunt esite din pen’a unui barbatu independente, carele preste acesta, dâ episcopului laudele meritate numai atunci, candu strămutarea la Oradea era decisa in modu definitivu prin prea in. biletu imperatescu-regescu din 2 9 Ianuariu a. c.; prin urmare corespondentele nu mai potea fi suspectatu, câ dora ar cautâ grati’a si favorea archie-reului. Are inse acesta corespondentia una trăsură caracteristica, ce merita cea mai de aprope luare in consideratiune a toturoru inembriloru acelei diecese, din cleru si din poporu. Din aceea ese, câ diecesanii aştepta si pretindu satisfacerea toturoru lipseloru diecesei totu numai dela stătu, respective dela gubernu, la care archiereulu si alerg’a neincetatu. Cunoscemu respunsulu ce se dâ la acesta observatiune, elu suna camu asia: „Monarchulu, respective statulu au aflatu de necessaria infiintiarea acestei diecese, atâtu pentru-câ preste 700 de mii suflete era prea multe intr’o singura diecese numita mai inainte a Fagarasiului, câtu si câ se separe pe elementulu romanescu de celu slavu (rutenu) si se’lu scoţia de sub jurisdictiunea si influinti’a eclesiastica a clerului rutenescu, asupra caruia romanii uniţi ave mai atâtea eause de a se plânge amaru, câ si romanii neu-niti din Banatu asupr’a clerului serbescu; in fine, cau-tandu, in trecutu, in istoria, monarchulu candu a infiintiatu acesta episcopia, nu a facutu altu-ceva, decâtu a re-stauratu un’a din vechile episcopii romanesci, care existaseră odiniora in regiunile de nordu ale Transilvaniei si in Marmati’a, dara fuseseră desfiintiate sub domni’a calvinesca până la 1691. Apoi, de ce se nu spunemu adeverulu intregu? statulu a creatu acea diecese totu-odata in interesulu propriu prea bine intielesu, pe care’lu pote comentâ ori-cine. Asia patronulu fun-datoru alu diecesei fiindu statulu, respective monarchulu, urmedia firesce, câ se’si sustîna cu demnitate crea-tiunea sa."
Cunoscemu acesta logica si o amu respectâ cu plăcere in ori-care altu stătu, homogenu in limba, in religiune, in institutiuni; aici inse la noi, anume intre conjuncturile de facia, ne infioramu de consecentiele ei, care ne apparu câ forte funeste, nu numai pentru acea parte a natiunei, ci si chiaru pentru biseric’a cea gr.-catholica. Noi rogamu pe D-dieu, câ se remanemu totu noi de minciuna in acesta opiniune a nostra; deocamdată inse credemu, câ precum poporulu si clerulu romanescu din biseric’a gr.-orientale orthodoxa, condusu de archierei cu multu simtiu practicu si departe vedietori, dela emanciparea de sub juguri străine face minuni intru ajutorarea cu averi materiali a diece-seloru si instituteloru sale, intocma pote se’si ajute poporulu si clerulu romanescu gr.-catholicu, anume din vast’a diecese a Gherlei, dela mulţime de parochii din acelea, care nu sunt desbinate in câte doue confessiuni câ pe afrea. Conditiunile care se punu dela unu timpu incoce la darea de subventiuni dela stătu, nu mai sunt umilitorie, ci puru si simplu omorîtorie. Politic’a statului nu vrea se scia de nici-o generositate, ea este egoista, isi cauta interessulu propriu. Apoi au nu vedeţi, câ astadi religiunea, biseric’a e considerata numai câ serva a statului, cărei ii platesci simbria, nu pe langa conditiuni esite din reciproca invoire, ci dictate.
Sciri diverse.
—	(Magiarisarea in Rodn’a). In privinti’a acesta i se scriu lui „Sb. Dt. Tageblattu urmatorele; D’abea „Magyar Hirlapu proclama ca: episcopii romanesci se fia invetiati a se rugâ unguresce si eata, câ in Rodn’a se si pune in lucrare acestu consiliu. Precum se scie, poporatiunea montanistica din acea localitate se compune de diverse nationalitati, dar’ mai toti din ei vorbescu limb’a romanesca, fiindu ca maioritatea lo-cuitoriloru din Rodn’a sunt romani. Abstragendu ca acolo esista de mai bine de unu anu o scola magiara de stătu, acuma voiesce biseric’a romano-catolica se introducă in modu obligatoru si rogatiunile in limb’a magiara. Asia domineca in 9 1. c. preotulu catolicu opri in biserica pe tote fetele după terminarea vecerniei, fete in etate de 15 -19 ani si Ie intrebâ, deca sciu rugăciunile ? Primindu unu respunsu afirmativu, preotulu puse pe cateva din ele se dica „Tatalu nostru,“ dar numai pucine din ele ilu sciura dice pe unguresce. In urma preotulu le porunci, câ până in duminec’a viitore trebue se’lu invetie tote unguresce, ne mai fiindu per-misu a se rugâ in limb’a nemtiesca seu romanesca.
—	(„Verfulu cu doru.“) Aflamu cu plăcere, câ poesi’a musicala romana „Verfulu cu doru“ compusa de d. Lubitz se va cantâ la Londr’a de catra societatea internaţionala a autoriloru si compositoriloru sub direcţiunea dn. Edmond Gerson. Asemenea ni se spune ca acesta drama musicala se va cantâ si la Stockholm de catra societatea filarmonica, precum si la Sibiiu, de catra societatea filarmonica romana ce sta sub conducerea d. Dr. A. Brote. „Pressa."
—	(Imperates’a Siarlot’a si incediulu castelului Tervueren.) In acest'a privintia se scrie cu dat’a de 20 Febr. urmatorele:
Eri diminetia a fostu silita Imperates’a Siarlot’a se fuga din palatulu Tervueren, in care a locuitu siepte ani, din causa câ la $Va ore a isbucnitu foculu.
_______O B S E R V A T O R I U L U._________________
Aprope toti locuitorii palatului se aflau inca in paturi, asia incâtu isbucnirea focului a provocatu o mare confusiune.
Imperates’a, carea locuiâ in arip’a drepta a palatului a trebuitu se fia scapata neinbracata, si a costatu multa ostenela, pentru a face se intielega nenorocit’a Imperatesa in ce pericolu se afla.
Mai antaiu s’a opusu d’a parassi asilulu seu atâtu de iubitu, dar’ după indemnulu si rugamintele tuturoru a cedatu esclamându mereu: „Sermanulu meu palatu.“
Imperates’a a fostu transportata mai antaiu la famili’a medicului ei, care locuesce in apropiere si unde a fostu primita cu cea mai mare amabilitate. Curendu după acesta sossi regin’a Belgiei in cea mai mare fuga intr’o trăsură deschisa, venindu din Laeken pentru a primi pe sor’a sa.
Palatulu Tervueren a arsu cu totulu, fara a cunosce pana adi caus’a incendiului. Pagub’a se urca aprocsiinativu la unu milionu de franci, câ-ci nu s’a potu-tu scapâ nimicu din scumpele obiecte cari le conţinea.
—	(Alegere de Episcopu). Colegiele electorale de episcopi din Romani’a au alesu la scaonulu va-cantu alu eparchiei Romanu, pe P. S. S. episcopulu Melchisedecu, fostu episcopu de Ismailu cu 134 voturi.
—	(Lordulu Dufferin) noulu ambasadoru alu Angliei pe langa gubernulu Tiarului a sossitu la Peters-burg in 3 1. c. si a fostu primi tu in 5 Martiu de catra cancelariulu imperiului.
—	(Cas’a militară a d-lui Grevy.) După cum se scrie din Parisu, cas’a militară a presiedintelui Republicei francese s’a formatu; ea se compune din unu colonelu de infanteria, unu siefu de escadronu de artileria , unu maioru de cavaleria si unu oficiaru de marina.
—	(Procesulu atentatoreluiPassanante) a avutu locu la 6 si 7 1. c. in Neapole. Sentinti’a adusa ilu condamna la morte. Regele Umbertu, se dice, ca ar fi dispusu se’lu agratiedie.
—	(Arderea unei strigoie.) Se scrie din
Nowgorod in Russi’a:	In satulu Vracevo, din guber-
namentulu Nowgorod, femei’a Agrafena Ignatiewa a fostu arsa de viua de catra locuitorii din acelu satu, pentru ca era bănuită de farmecatorii. Betranii satului bătură cu scânduri uşile si ferestrele in care locuiâ numit’a femeia, grămădiră paie si lemne in pregiurulu casei si in urma detera focu casei si strigoiei. Nefericit’a victima a unei babare superstitiuni a fostu prefăcută in ce -nusia, in tota poterea cuventului. Preste o suta de tierani cu preotulu satului in frunte, asistau la acestu spectacolu inspaimentatoru.
—	(Tinerimea romana din B.-Pest’a) a ţinu tu, precum ne spune „Famili’a" dominee’a in 9 1. c. adunare in localitatea societarii „Petru Maioru.“ Cu acesta ocasiune comitetulu arangeatoru alu seratei literarie - musicale insocita de dantiu din carnevalulu trecutu a reportatu despre resultatulu materialu alu aceleia. S’a constatatu, ca pana in diu’a aceea a in-tratu cu totulu: 1096 fi. 40 cr. Spesele avute inpreuna cu costumele calusiariloru, care remanu in proprietatea societăţii, au fostu in totalu: 333 fi. Subtragendu-se cheltuelele avute remane unu venitu curatu de: 763 fi. 40 cr. Acestu venitu s’a predatu apoi „Societăţii Petru Maioru" in alu cărei favoru s’a fostu datu acea petrecere.
—	(Emblem’a nihilistiloru) este o cruce, unu toporu (secure) si o tortia (facla.) „Cu crucea inainte, cu securea se abata totulu si cu torti’a se ardia totulu câ se se nasca o Russie noua si libera." Acesta este adevatulu intielesu alu cuventului nihilism, denumire data teribilei societari secrete din Russi’a.
—	(Vendiarea unei sinâgoge.) Diariulu nemtiescu din Cernăuţi, d. dto 27 Februariu, publica in partea sa oficiosa unu edictu alu tribinalului c. r. prin care se publica licitarea esecutiva a sinagogei jidovesci din Cernăuţi, in favorulu administratiunei industriale a archiducelui Albrecht din Teschen, pentru pretensiunea de 19,863 fi. Terminulu de licitare a fostu ficsatu pe dilele de: 13 Martiu, 17 Aprilie si 22 Maiu 1879. Rretiulu de esclamare in urm’a pretiuelei făcute este de: 149,180 fi. Unde remase ore alianti’a israelita din Parisu, de nu au saritu in ajutoriulu onestiloru sei credincioşi din Cernăuţi?
—	(O prelegere a principelui de corona Rudolf.j Precum se scrie din Prag’a, intr’una din siedintiele cele mai de aprope ale Iteuniunei de sciintie militare ale garnisonei din capital’a Boemiei, principele de corona Rudolf va ţinea o prolegere, acarei obiectu va fi lupt’a intre francesi si prussiani ce avu locu in 6 Augustu 1870 la Spicheren.
—	(O banca naţionala bulgara) se va in-fiintiâ in curendu la Tirnov’a cu unu capitalu de 2—3 milione de ruble.
—	(Cium’a au in ce ta tu.) Prin unu protocolu
subscrisu in fatia locului din partea comissiunei europene de medici, tramisi ad hoc din partea guberneloru respective, se constata incetarea ciumei in gubernamentulu Astrahanu. Acesta pote se fia adeveratu, dar’ cu tote acestea nu se pote dice, ca nu mai esista pericolu de ciuma, fiindu ca ea pote se resara fara veste mai tardiu si in alte gubernamente unde au potutu fi transportata seu prin contagiu seu prin miasme. Mesurile de pre-cautine voru fi deci mantînute si de aci ’nainte cu tota rigurositatea.
— (Tacs’a pentru magiarisarea nuiîie-loru.) Cu ocasiunea desbaterei asupra budgetului mini steriului de interne, deputatulu Colomanu Thaly făcu urmatorele observări: „Tacs’a pentru magiarisarea nu-meloru a fostu introdusa de catra aceia, carora nu le convenea acele schimbări de nume. Tacs’a a fostu sustienuta si după restabilirea constitutiunei; dar’ noue nu ne este permisu a ingreuiâ calea spre magiarisare, de si densului nici prin capu nu’i trece de a magiarisâ cu forti’a. Ministrulu ar trebui se incunosciintiedie prin unu decretu pe municipii, ca pentru magiarisare nu se cere decatu numai o petitiune simpla, cu unu timbru de 50 cr. Naţionalitatea magiara se pote deci cumpără cu o cola de chartia si unu timbru de 50 cr. Eftina marfa! Cine dâ mai multu ?
Bilantiulu
Institutului de creditu si de economii „Albin’a"
cu 31 Decembre 1878.
Active.
Cass’a in numerarlu		fi.	42027.54
Moneta .*			390.78
Fortfoiu:		
schimburi de banca fi. 609073.50		
„ si obligaţiuni		
dela reuniuni de		
creditu . „ 41426.63		650500.13
Inprumuturi pe ipoteci		r>	29287.99
Credite ficse		y)	57347.20
Inprumuturi pe effecte		»	560.—
Effecte, după specifieatiune		r>	17374.75
Debitori si interese restante ....	ti	58061.93
Realitati		«	25370.60
Spese de fondare . . fi. 4200.—		
după amortisare de . „ 1400.—	n	2800. -
Mobiliariulu . . . .fi. 2135.15		
după amortisare de . „ 213.51	r)	1921.64
	li.	885642.56
P M 8 s I v e.		
Fondulu actiuniloru 3000 acţiuni â fi. 100	ti.	300000. -
Fondulu de reserva alu actionariloru. .	n	18324.40
Depuneri pentru fructificare		n	485522.75
Fonduri de garanţia ale reuni, de creditu	n	18969.50
Inter. fond. „ „ „ „	n	4532.83
Fond. de reserva „ „ „ „	n	432.89
Fond. de garanţia alu crediteloru ipotecari	n	1294.—
Inter. fond. „ „ „ „	n	167.61
Creditori		T)	12481.78
Dividende neridicate		n	2187.—
Interese anticipate pro 1879 . . . .	n	7652.30
Profitu curatu 		n	34077.50
	fi.	885642.56
Sibiiu, in 31 Decembre 1878.
Paul Dunca m. p., I. Popescu m. p., Visarionu Romanu m. p.
membru de direcţiune. membru de direcţiune.	directorii eeecutivu.
Romulu Petric m. p.,
comptftbilu.
Subsemnatulu comitetu amu esaminatu bilantiulu presentu si confrontandu-lu cu registrele principali si ausiliari ale societăţii, purtate in buna ordine, le amu gasitu in consonantia cu acele-si si in tota regul’a. Sibiiu, in 6 Martiu 1879.
August Senor. Antoniu Schiau. Dr. Aureliu Brote. Ioane Cretiu.
Cursuri de llucuresei in Lei noi (franci).
14 Martiu.
Obligaţiuni rurali diu 1864 cu 10%	...•••
Imprumutulu Oppeukeim din 1866 cu 8%	•	•	•	•
Obligaţiune de iinprumutu donaiuiale diu 1871 cu 8* „
Creditu fouciariu (hipot.) rurale cu 7* 0............
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu 7“ • •	•	•
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% Fondulu de pensimii (per 300 1. a.) cu 10%	•	•	.
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° «	...
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% . . Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 1. a. 8° , .	................................
Romani ’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.) 1873 cu 8%............................................
L 100.% b. ». 102— „ „ 99.% ,. •i 93-V t >i i» 84.— ti „ 97.V* „ »* 177.— ,i „	29 20 „
„ 83.50 „
ii 200.— ,i
Banc a generala de asigurare mutuala „Transilvani’a.“
va avea locu Dumineca in 30 Martin 1879 c. n. la 3 ore după prandiu in cas’a propria (strad’a Cisnadiei Nr. 5).
O t> i o o t e :
1.	Darea de sema despre afacerile anului 1878 si bilantiulu anualu.
2.	Raportulu comitetului de revisiune.
3.	întregirea consiliului administrativu.
4.	Propuneri incurse.
5.	Sortiri de obligaţiuni ale fondului de inte-meiare.
Sibiiu, in 1 Martiu 1879.
(63) 2—3 Consiliulu administrativu.
Editoru si redactorii respons. li. Bnritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. KrafH in Sibiiu.