OBSERÎATOMUn
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Nr. 16.	Sibiiu, 24/8 Martiu 1879.	Anulu II.
Obsurvatoriulu ese de doue ori in septcmaua., inercurea si sainbat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fi., pe 6 luni 3 fl. 50 or., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe auu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sâu 22 franci, pe 6 luni 6 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau cfcte cu 10 cr.
Orl-cs inserate,
se platescu pe serie sân linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratinnile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem* naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibifn.
DesejHttew; de abonamentu nou
dela 1/13 Martiu a. c.
încercările din urma de a ni se esterminâ limb’a nostra tocina si din scolele confessionali, făcute si intretînute cu sudorea si din pungile poporului nostru; pericolulu invederatu ce amerintia pe cei mai mulţi invetiatori, omeni cu casa si familia, de a fi aruncaţi pe strade, daca iu 6 ani nu voru iuvetiâ perfectu limb’a magiara, pentru-câ se pota face prelegerile iu aceea, au desteptatu si pe dmenii cei mai patienti, câ se cunosca si se pota judeca ei inşii marimea pericoleloru care’i amerintia si care, cutediamu se afirmamu din propri’a esperieutia, sunt forte mari si cum amu dice, in permanentia, câ-ci de ani patrudeci încoce, in locu de a se curma, ele crescu neincetatu.
Pentru acea parte a publicului deschid e m u abonamentu nou numai pe 4 luni, adeca păua la 30 luniu a. c., cu v. a. 2 fl. 70 cr., dra afara din monarchia cu 7 franci 50 centesime.
Celelalte conditiuui ale abonamentului se potu vede in fruntea diariului nostru.
Transilvani’a.
— Sibiiu. Discursulu pronuntiatu câtra esc. sa domnulu archiepiseopu si mitropolitu in 6/18 Februariu a. c. in sal’a palatului archiepiscopescu, in presenti’a deputatmnei de 450 membrii:*)
Esceleuti’a Ta Prealuminate si Preasantite Domne Arcliiepiscope si Mitropolite!
Confraţii si concetatieuii adunaţi aici in acestea momente solemne, aflara cu cale a’mi inpune mie onorific'a indatorire de a me face interpretele celoru mai sincere si mai caldurose sentimente de recu-noscintia si multiamita, de care nu numai noi cei presenti, ci naţiunea intrega este insufletita pentru indeplinirea acestei missiuni, pre câtu de sublime, pre atâta si inpreunata cu greutati estraordinarie,
*) Amanaramu până astadi publicarea acestui discursu numai din causa, câ legile ospitalitatiei ne obliga pe noi câ pe ori-care altu diariu, a deschide colonele nostre mai antaiu la celelalte acte si discursuri ale altora, câte stetera in legătură cu acţiunea nostra naţionale din dilele acestea.	lied. Obs.
caroru asemenea abia se mai vedu in vreo alta parte a monarchiei nostre si nici chiaru in tota Europ’a, câta se afla pe calea civilisatiunei nefalsificate, genuine. Escelenti’a Ta inse Te-ai supusu la tote acelea greutati din dio’a in care după ne-numeratele informatiuni venite dela cleru si poporu despre amaratiunea sufletesca produsa prin neferi-citulu proiectu de lege, Te-ai convinsu pe de plinu, câ esci datoriu chiaru facia de tronu a descoperi adeverat’a stare a lucruriloru, adeveratele pericole.
Escelentia ! Toţi barbatii de oresicare greutate din patri’a nostra, nu numai romani, ci si de alte nationalitati, omeni moderaţi in modulu cuge-tarei loru, urmarindu mai de aprope mersulu afa-ceriloru publice au cunoscutu de multu, câ partid’a politica ce stâ astadi in capulu mesei, preocupata si oresicumu farmecata de nesce planuri pre câtu de aventurose, pre atâta si destructive, inpinge pe societate si cu ea patri’a comuna pe una clina, pe unu rapedîsiu, spre care in alte staturi tindu exis-tentiele catilinarie, si nicidecum societatea cea sanetosa de minte si de anima.
Escelenti’a Ta câ observatoriu ageru, ai pre-vediutu de multu, unde au se esa aceia, carii in orb’a loru trufia se incerca a calcâ preste legi eterne, innascute si mai tari decâtu legile positive omenesci din tota lumea. La tote acestea ai tacutu, inse numai la părere; câ-ci candu ai vediutu câ cup’a suferintieloru nostre stâ se se reverse, candu nu a mai remasu nici umbra de indointia despre cele mai periculose lovituri indreptate immediatu asupr’a culturei si progressului nostru, totuodata si asupr’a bisericei si a sacreloru ei institutiuni mille-narie, atunci n’ai lasatu se mai treca nici-unu mo-mentu, ci in proportiunea m care crescea pericolulu, ai datu semnalulu de plecare, ai apucatu pe calea cunoscuta din exemplulu antecessoriloru, cale unica de scapare, ce ne mai remase sub inpregiurarile actuali; ai alergatu inpreuua cu archiereii sufragani si cu deputaţii consistorieloru la preainaltulu Tronu, dupace ai spartu prin unele obstacule, noue mai pucinu cunoscute, mai multu numai simţite. Ai sciutu bine, câ in alte timpuri de funesta memoria, chiaru si pe acesta cale mai mulţi archipastori d>î ai bisericei naţionale romanesci s’au alesu numai cu câte o corona spinosa de martiri pe capetele loru. Mai mulţi din ei esilati din tiera curatu numai pentru apararea religiunei străbune, in poterea articliloru
de lege 36 et 37 din 1566 si a altoru legi poste-riore; alţii batuti pe morte si spoliaţi de averi, si erasi câţiva desbracati chiaru de jurisdictiunea loru canonica si subordinati in modulu celu mai rusina-toriu la jurisdictiunea capiloru bisericesci de alte confessiuni; dieceseloru inpusi episcopi, de si ortho-doxi, inse de limba si naţionalitate cu totulu străină de a nostra, in fine câteva diecese desfiintiate prin fortia.
Escelenti’a Ta petrunsesi in secretele politicei actuale si cunoscundu câ ea este totu cea vechia tradiţionale, continuata si aplicata cu perseverantia demna de alte cause vitali ale statului si natiuni-loru, si vediendu câ fatalulu proiectu de lege e destinatu a sugruma scolele romanesci, cu acelea limb’a, naţionalitatea, biseric’a, — in petitiunea substernuta Maiestatiei Sale ai descoperitu cu frunte senina tote infricosiatele rele câte ni se prepara prin acela, ai aratatu absolut’a inpossibilitate de a se reahsâ una lege câ aceea tirannica, prin urmare si absurditatea ei; n’ai lipsitu totuodata a reflecta pe Maiest. Sa, câ acelu proiectu de lege este unu adeveratu arsenalu de ura si hostilitate, aruncata câ in adinsu in midiuloculu poporaloru monarchiei.
Sciindu câ M. Sa aştepta cu totu dreptulu, nu numai dela archierei si dela consiliari intimi, ci dela ori-care cetatianu leale, câ se’i descopere in ori-ce causa adeverulu intrega, Esc. Ta n’ai hesitatu a ilu spune curatu si respicatu asia, precum i s’a spusu totu in acestea cestiuni de viatia si morte de dato 15 Februariu 1842 augustului Seu uncliiu, fericitului in Domnulu Ferdinandu I celu bunu. Ce e dreptu, spre a descoperi Monarcliului nostru adeverulu puru si simplu, nu s’a cerutu vreunu mare curagiu; a dâ inse cu inan’a in atâtea cuiburi de vespi, a se espune unu capu bisericescu de primulu rangu la acte de resbunare, se cere mai multu decâtu curagiu, se cere intim’a convicţiune despre sanctitatea causei si nestrămutat’a decisiune de a persevera intru apararea ei intre tote inpregiurarile; câ-ci după modest’a nostra părere, situa-tiunea ce ni s’a creatu fora nici o culpa a nostra, este de natura, ca tocma de amu voi noi insine, sub nici-o conditiune se nu ne mai potemu opri la calea diumatate. Escelenti’a Ta inse inainte de a face primulu pasu, erai informatu de ajunsu, câ nu numai clerulu, nu numai partea natiunei câta stâ sub immediat’a gubernare eclesiastica a Esc. Tale,
Foisior'a „Observatoriului“.
Poesii poporale.
S6 cr ’a si nuor’a.
Tenera m’am maritatu,
Rea socra mi-am capatatu,
Candu dâ ’n câne, dâ si ’n mine, Câtra cane dice : nea,
Câtra mine: nea catiea.
Dec’am vediutu ca ’i asia Am pusu secerea de breu,
M’am dusu la bold’a cu grâu, Seceraiu până la prandiu Totu cu lacremi si cu plânsu. Tote socrele vineau,
La nuorori de prandiu duceau,
La min’ nimeni nu venea.
Dec’ am vediutu ca ’i asia. Seceraiu pân’a la amiediu,
Totu cu lacremi pe obradiu.
Tote socrele veneau,
La nuorori d’ amiedi duceau,
La min’ nime nu vinea.
Dec1 am vediutu ca e asia,
M’am facutu o paserea,
Sburaiu la nanasi’a mea,
Nanasi’a din graiu graiâ:
Hîsiu tu mica paserea,
C’am avutu o fina ’n lume,
Si nu-i mai audu de nume. Nanasia, scumpa nanasia,
Candu pe min’ mai cununatu, Man’a de-ti ar fi secatu.
Sburaiu la maicuti’a mea, Maicuti’a din graiu graiâ:
Hîsiu tu mica paserea,
C’am avutu o fiica ’n lume,
Si nu-i mai audu de nume. Maicutia, draga maicutia,
Am avutu iubitu in satu,
M’au cerutu dâ nu ra’ai datu,
Ca tu mama te ai temutu,
C’oi veni după ’nprumutu,
Si nu ti l’oiu dâ mai multu,
Ci m’ai datu din satu departe,
Se viu cu desagii ’n spate,
Totu cu plânsu si cu necadiu,
Totu cu lacrami pe obradiu,
De lacrami n’asiu bagă sema.
Ca le asiu şterge cu nafram’a,
Dar’ bag’ sema de obradiu,
Ca remane friptu si arsu.
Solda tu lu murindu in bataia.
Se me uitu la munţi departe,
Se me uitu in ori ce parte,
Se me uitu la lumea tota,
Nu vediu fraţi, nu vediu sorori;
Mi rine cesulu se moriu.
Diua buna părinţi, fraţi,
Daţi man’a si me iertati.
Diua buna veri, vecini,
Si pretenii mei cei buni.
Vinu din ritia n’oiu mai bea, Preteni buni n'oiu mai avea,
Numai dalba turturea.
Ce’mi arata pe sor’a mea. Maghieranu cu foie lata,
Care te-amu purtatu odata,
Diu'a noptea neincetatu.
Eu me ducu i remauea.
Si te-a purtâ cine-o vrea,
Voinicii de sem’a mea.
O tu dalba turturea,
Dute tu la maica mea,
Si spunei, ca am muritu,
Intr’unu siantiu acoperitu,
In locu de popa cu carte,
Unu dobasiu cu dob’a bate,
In locu de lumina de seu,
Nu vediu omu din satu meu,
In locu de lumina de ceara,
Nu vediu omu dintr’a mea tiera, In locu de lumina de lapte,
Nu vediu dintr’u a mea parte.
Doin’a din Sasu-Reghinu. Câte pome sunt in viâ Nici un’a nu-i mai dulci’a,
C’a mandrutiei cei dintaiu;
Câte pome’su intr’o vera Nici un’a nu-i mai amara,
Câ mandr’a deodiniora.
Frundia verde, doui si un’a,
Rea bucata e dragostea, Cine-apuca a o gustâ Uita capâ a’si purtâ.
Doin’a Sibiiului.
Câtu e Sibiiulu de mare,
Numa-o cararusia are,
Presarata cu nassipu.
Mergu catanele totu rendu, Maicele ’napoi plangendu Nevestele blastemandu, Blastemandu pe generalulu Câ le catani barbatulu.
Pune frate man’a ’in siele Si trage un’a de jele,
La copii si la muiere:
Ca de candu m’am catanitu, Parintii-au inbetranitu,
Plugu ’n curte-au ruginitu,
Boii ’n grajdu au odihnitu Holdele s’au tielenitu.
G'2__________________________________________________________
ci totalitatea ei este unanima in ferbintea dorintia de a i se apară si inca tocma in faci’a tronului, cele mai scumpe avuţii spirituali, existenti’a si onorea; prin urmare că dorerosele descoperiri pe care le-ati facutu, era că scose din fundulu sufle-teloru si ânimeloru poporului intregu.
Asia dara cu atăta ne simtimu mai obligaţi a Ve multiann pentru inplinirea inportantei missiuni luate asupra Ve, a Ve felicită pentru acestu inceputu stralucitu, si a Ve asigură, că inaintandu pe acesta cale, totudeauna veţi avea pe fiii acestei naţiuni persecutate de secuii, alaturea si inpregiuru de escelenti’a Ta si de toti ceilalţi capi bisericesci de ambele confessiuni, căti lucra din convicţiune intima, că daca la noi religiunea si biseric’a este naţionale, apoi tocma pentru-că se se conserve si se infloresca biseric’a, ea cauta se bsa in tote caşurile de peri-colu in ajutoriulu nationalitatiei.
Se traiesci Escel. Ta.	Gr. Baritiu.
Discursulu pronuntiatu de Gioachino Pepoli in senatnlu italianu la 17 Febrnariu a. c.
Nu asiu fi luatu cuventulu intr’o ora asia de tardia, deca ilustrulu senatoru Mamiani nu ar fi sulevatu cestiunea României.
Cu mare părere de reu nu potu se inparta-siescu opiniunile formulate de onor. nostru colegu.
Ascultandu cuventele elocuentului preopinantu, m’am convinsu ca, reiativu la acea dorerăsa cestiune, ne invertimu intr’unu fatalu echivocu si ca trebue in acestu localu se se redice o voce care se respingă acusarile, ce in numele libertăţii fura aruncate asupra acelui generosu poporu, care nu me sfiescu de a vi-o spune, este parte din noi insi-ne, si care, prin campiele insangerate ale Bulgariei, purtă cu gloria si cu splendore numele de descen-dinte alu rassei Romane.
Cestiunea, d-loru, după parerea mea, nu s’a pusu pe adeverat’a ei base. Trebue mai antaiu de tote se rechiamu atenţiunea Senatului si a d-lui ministru, nu asupra unoru vane si nesicure ipotese, ci asupra unui faptu. Este ore esactu, este ore in adeveru de nediscutatu, ca romanii refusa de a recunosce libertatea consciintiei ? Este strictu ade-veratu ca ei nu voiescu se aderedie la art. 44 din tractatulu dela Berlinu? Documentele oficiale ce le am sub ochi, imi probedia tocmai contrariulu.
Art. 48 din tractatulu dela Berlinu stabilesce:
„Article 43. Les Hautes Parties contractantes „reconnaissent l’independance de la Roumanie en „la rattachant aux conditions exposees dans la deux „articles suivants.
„Article 44. En Roumanie, la distinction des „croyances religieuses et des confessions ne pourra „etre opposee ă personne comme un motif d’exclu-„sion ou d’incapacite, en ce qui concerne la jouis-„sance des droits civils et politiques, l’admission „aux emplois publics, fonctions et honneurs ou „l’exercice des differentes professions et industries, „de quelque localite que ce soit.
„La liberte et la pratique exterieure de tous „les cultes seront assurees ă tous les ressortissants „de l’Etat Roumain aussi bien qu’aux etrangers, et „aucune entrave ne sera apportee soit ă l’organisa-„tion hiărarchique des differentes communions, soit „ă leurs rapports avec leurs chefs spirituels.“
H o r e.
I.
Dela noi pan’ la mandr’a Scurta’mi pare dieu calea Dar’ dela ea inapoi,
Calea ’mi pare unu anu si doi.
II.
Mei baditio de demultu,
Eu nu pociu că se te uitu,
Pus’am gându se te urescu,
Dar’ că tine nu gasescu.
Ce folosu de oi si boi,
Deca nu ne placemu noi,
Ce folosu de oi si vaci,
Deca nu suntemu noi dragi.
III.
Frundia verde lemnu domne seu,
Me ducu nu te mai iubescu,
Mandra drag’a mea iubita,
Nu ’ti stea ânim’a ’ndouita Ca te făcu nefericita.
Ca de-a fi vre-unu bine mare,
La tomna oi veni era,
Dar de va fi vre-unu reu,
Stau in locu si ’ti scriu o carte,
Scrisa cu lacremi de a mele Fe laturi cu doru si jele.
__________OBSERV ATORIULU.
Pe de alta parte constitutiunea romana la art. 7 stabilesce: „la qualite de Roumain s’acquiert ou „se perd d’apr&s les regles determinees par les „lois civiles.
„Les etrangers des rites chretiens peuvent „seuls obtenir la naturalisation.“
Art. 129 : „Que le pouvoir legislatif a le droit „de declarer qu’il y a lieu de proceder ă la revi-„sion de telle disposition de la Constitution qu’il „designe.
„Apres cette declaration lue trois fois de 15 „en 15 jours en seance publique et approuvee par „le deux assemblees, celles-ci sont dissoutes de plein „droit et il sera convoque de nouvelles dans le „delai present par Farticle 95.“
Adică in spatiulu de trei luni.
Asia deru, intielege Senatulu si onor. senatoru Mamiani, ca Romani’a nu pote se declare definitivu ca art. 7 din Constitutiunea sa se fia abolitu, fara a se indeplini formele prescrise de lege.
Si iutr’adeveru, cum ar potea unu gubernu constitutionalu că se indemne pe unu poporu amicu, că in numele justiţiei si libertatiei se violedie pro-priu-i pactu fundamentalu ?
Si principele României nu a supusu parlamentului romanu tractatulu din Berlinu si nu fu elu de amandoue parlamentele primitu cu unanimitate de voturi ?
Pote, ne respectuosu catra aceste voturi, mini-strulu Bratianu nu a presentatu camerei cererea de a procede la convocarea unei Constituante pentru a modifică art. 7 din Constitutiune, si Camerile nu au numitu comissiuni cu totulu favorabile care se esaminedie cestiunea?
Deru, pentru că se ajungemu la scopulu ce’lu voimu, va trebui se treca catva timpu, că-ci este necesar,u a se face trei cetiri cari nu se potu face de catu in spaţiu de 15 in 15 dile. Se ne gan-dimu ca trebue tirapulu necesariu pentru a convocă Constituanta, apoi unu altu terminu de doue seu trei luni, si pentru acesta, cu cea mai mare buna-vointia, Romani’a nu pote se adere ipso facto la inpunerea tractatului din Berlinu.
Raţiunile ce vi le espuseiu au facutu pe Turci’a, pe Austri’a si pe Russi’a se recunosca independin-ti’a României.
Poterile occidentale, după initiativ’a Franciei, au declaratu ca voiescu se suspenda recunoscerea României pana ce Constitutiunea ei se va modifică.
Senatorulu Mamiani va intielege ce sentimentu de profunda dorere a produsu la acelu generosu poporu, neîncrederea ce i-au aretatu cliiaru acele poteri, dela care elu speră mai multa buna-vointia.
De sicuru ca nu dela Itali’a, multu iubit’a sa mama, se potea Romani’a aşteptă la o ofensa asia de dorerosa.
Deca Romani’a nu va voi se inplinesca obligaţiunea cei este inpusa prin tractatulu dela Berlinu, deca Camer a Constituanta va refusă se modifice Constitutiunea, atunci numai s’aru potb intr’unu modu rationabilu si dreptu rupe relatiunile diplomatice, atunci s’aru pote invocă drepturile umani-tatiei la cari facea alusiune onor. senatoru Mamiani. Pana atinci insa vi-o spunu cu franchetia, ca vointi’a tostra de a constringe pe poporulu romanu este unu actu, care va face se se nasca in acelu generosu poporu unu sentimentu de mania.
Si aci ’mi voiu permite de a observă onor. senatoiu Mamiani, ca deca atunci candu noi amu votatu legea garantieloru religiose,- ne-aru fi disu poterie: recunoscerea vostra se da cu conditiune că se proclamaţi imediatu inviolabilitatea Vaticanului, nici unulu in acestu locasiu nu s’ar fi sculatu pentru a dă unu votu favorabilu unei legi ce ar fi avuu aparenti’a unei constringeri. Poporele au, onorabili si iluştri colegi, unu sentimentu de demnitate ce nu trebue calcatu. Si eu care am rapor-tiri intime cu acea nobila tiera, potu se ve asicu-rediu ca politic’a de neincredere, susţinuta de poterile occidentale, face mai nevoiosa sarcin’a Principelui. Ea in locu de a resolve cestiunea o inas-oresce si ne departedia dela acea nobile tienta pe care voiesce a ne-o aretă cu elocuente cuvinte onor. Mamiani.
Pentru aceste cuvente, eu credu ca Itali’a nu ar fi trebuitu nici de cum se armonisedie in politica sa cu politic’a Franciei si a Engliterei.
Din contra credu ca Itali’a ar fi trebuitu se dea garanţie Europei pentru cuventulu de onore datu de antic’a sa fiica. Ar fi trebuitu se demon-stre cu faptulu ca crede cu fermitate in onestitatea si lealitatea poporului romanu. In acestu chipu, se o creda ilustrulu oratoru, am fi recuperatu in Oriinte, si mai cu sema pe tiermii Dunărei acea infiuentia, care o politica nesicura si vasala Franciei si Engliterei ne-a facutu se o perdemu.
Rechiamu atenţiunea onor. ministru de esterne asupra celoru ce am disu si ilu rogu, că in intie-leptiunea sa se se gandesca deca n’ar fi oportunu pentru Itali’a de a se face solidara, după cum diseiu, cu politic’a romana si se imite pe acele naţiuni cari intr’unu modu lealu si nobilu au re-cunoscutu independinti’a României.
Trebue apoi se mai dicu o vorba onor. senatoru Mamiani si asupra cestiunei religiose.
Candu am fostu ambasadoru la Vien’a, am studiatu multu cestiunea romana; si nu credu de locu ca ea se fia o cestiune de libertate de con-sciintia, după cum afirma onor. preopinentu.
Cestiunea Evreiloru in Romani’a este o cestiune sociale.
Nu este esactu a se dice ca Evreii cari traiescu in Romani’a sunt in adeveru Romani; ei aparţinu unui nemu care s’a suprapusu poporului romanu. Evreii României nu vorbescu limb’a tierei; au o origine diferita. Evreulu romanu nu este unu fiiu care cere unu locu la vetr’a familiei, nu este nici unu trecetoru care in timpu de vijelie cere unu adapostu, este unu navalitoriu care cere pacînicului cetatienu chiei’a casei sale spre a intră inlauntru si a o despoiâ sub adapostulu legiloru.
Persecutiunile ce s’au facutu in Romani’a contra Evreiloru, nu sunt persecutiuni innascute din sentimentulu religiosu, seu pentru ca romanii ar fi voitu se inpedice pe Evrei de a esercitâ in deplina libertate religiunea loru. Desordinele ce s’au nascutu in Romani’a din caus’a Evreiloru, s’au intemplatu din caus’a neonestei loru usure — de ce se nu o spunemu pe facia? — esercitata pe o scara forte intinsa. Trebue se cunosca esactu onorab. senatoru Mamiani conditiunile acelei nefericite tieri pentru a potea apretiă conduit’a Evreiloru; numai ei au banii si numai ei sugu di cu di sângele poporului romanu.
In diu’a candu voru avea dreptulu de a fi proprietari, totu pamentulu romanu le va aparţine si proprietatea cea mica va dispare cu desavarsire.
Onor. senatoru Decesare me intrerupe dicen-du’mi: se’i iea la gona. Tocmai pentru acesta prin art. 7 alu Constitutiunei, Romani’a le negase acelu dreptu de naţionalitate, pe care Europ’a adi ilu revendica preocupandu-se mai multu de cestiunea de forma, de catu de cestiunea de substantia.
Desaprobu de sicuru forte tare persecutiunile la care a fostu supusu poporulu evreu iu Romani’a, cari persecutiuni s’au intorsu acumu in contra poporului si natiunei romane.
S’a intorsu falsificandu adeverulu: că-ci libertatea de consciintia n’are nici unu amestecu in acesta afacere, Cestiunea romana, o repetu, este numai o cestiune economica, este cestiune sociale, si nu trebue se aiba nimeni pietate de aceia cari abusa de bani si intrebuintiedia frauda. Romanii primescu in ori-ce modu dispositiunile congresului din Berlinu; Romanii sunt gat’a de a inplini vointi’a Europei. Voru caută in legi noue mijloculu de a se potea legalu aperâ de invasiunea si de violenti’a cametei. Eu credu utilu, necesariu de a recunosce Romani’a fara alte intardieri, cari ar fi magnanime deca s’ar esercită in contra unui poporu forte, cari sunt cu totulu din contra, esercitate către unu poporu generosu si slabu.
Sciu ca in Itali’a sunt mulţi cari dicu: dăra ne amu aretatu simpathi’a nostra poporului romanu. Nn intielegu ce felu de simpathie i am aretat poporului romanu. Nu i amu ajutatu nici cu unu soldatu, nici cu o scuda pe romani că se-’si redo-bandesca independinti’a.
La Berlinu, amu fostu nepotinciosi de a inpedecă pe Russi că se nu smulgă acelei valorose tieri, una din cele mai bogate provincii ale ei si i amu lasatu fronthier’a deschisa invasiuniloru russesci.
Cu ce dreptu venimu dera se constringemu pe Romani’a, in poterea cărui serviciu facutu ne luamu noi dreptulu de a dice romaniloru: nu credemu in lealitatea fagadueliloru vostre, voi nu meritaţi de a ve bucură de fructele acelei independintie pe cari ati castigat’o cu sângele in câmpii de batala ?
Scimu ca predecesorulu onor. Depretis in Camera, pentru a demonstrâ siinpathi’a Italiei către Romani’a, afirma ca a tramisu generosului si bravului principe alu romaniloru „Colanulu Anuntiatei.“
Eu care cunoscu si apretiediu nobilele sentimente ale junelui Principe, sunt sicuru ca de si a fostu simtitoru la darulu, „Colanului Anuntiatei,“ ar fi preferitu totuşi că gubernulu italianu se nu’lu ofensedie nevoindu a recunosce lealitatea poporului seu.
Cele ce ve spunu privescu numai pe Romani’a; dera se ’mi permită onor. ministru de a crede ca este si uuu altu cuventu pentru a recu-
63
nosce adi Romani’a, cu tota invoial’a ce a facutu cu poterile occidentale, cuventu unicu italianu.
Credu ca recunoscendu adi Romani’a, nu numai ca vomu ingriji de demnitatea poporului romanu deru si chiaru de aceea a poporului italianu.
Onor. d. ministru scie de sicuru ca la Berlinu representantulu nostru a luatu initiativ’a unei nobile propuneri, pe care eu o tînu de cea mai utila propunere ce ar fi potut’o face gubernulu italianu.
Gubernulu italianu deru propuse câ se se nu-mdsca o comissiune internaţionale care se veghedie la Constantinopoli totu ce era relativu la datoriele Turciei, si acesta in iuteresulu poteriloru occidentale.
Acum din nenorocire, după catu se dice, co-missiunea internaţionale sta a se forma deca nu e si formata. ..
Presidentulu consiliului. Nu.
Senatorulu Pepoli. Suntu forte veselu ca onor. d. ministru pote se desminta in acesta privintia sgomotele ce se respandisera; deru ori cum va fi, sicuru e ca s’a disu ca in acea comissiune voru fi chiamati representanti francesi, englesi si germani, si ca de drepturile italiane nu s’a tînutu nici unu comptu.
Am disu ieri ca puiu mare pretiu pe alianti’a francesa, ca-ci credu ca in ea sta mântuirea causei civilisatiunei, deru dorescu câ Franci’a se aiba către noi acele atenţiuni ce fia-care poporu datoresce unulu altuia.
De va fi adeveratu ca faptulu de care vorbescu s’a verificatu, ori este pe cale de a se verifica, mie, marturisescu adeverulu, mi s’aru parea ca recunoscendu Romani’a, in contra invoirei de pres-siune făcută cu Franci’a, ar fi unu respunsu destulu de eficace modului pucinu bine - voitoru cu care suntemu tractati.
Bine intielesu ca, vorbindu de recunoscerea României, nu dicu ca acesta se se faca fara a i se lua formal’a promissiune, ca va indeplini pacturile tractatului din Berlinu.
Asupra acestui punctu, amu fostu destulu de esplicitu, câ-ci, deca nu me insielu, amu disu ca, ddca Constituant’a romana ar respinge tractatulu din Berlinu, relatiunile internaţionale aru trebui se fia indata rupte. Pentru mine este o simpla cestiune de incredere.
Credu si a’siu vre câ ministeriulu se credia in lealitatea României.
Ceru ertare onor. mei colegi, deca nu mi-amu desvoltatu bine ideia mea.
Nu potu inse terminâ discursulu meu fara a indemnâ pe onor. presidentu alu consiliului, câ se nu mai intardiedie si se deschidă, cu totu refusulu Franciei si Engliterei, usi’a acelui nobilu lastaru alu rassei nostre si a’lu rebotediâ in numele marei mame Itali’a.
Nu ve temeti, elu va cresce bine si vigurosu, si in viitoru va potea se se arate demnu de a fi descinsu din nemuritorea stirpe latina, devenindu in Europ’a, cum dicea Principele Carolu in mesa-giulu seu de deschidere, unu elementu de fortia si de prosperitate pentru intreg’a Europa si unu elementu mai cu sema de libertate si de progresu pe tiermurile Dunărei. (Aprobări — Mulţi senatori vinu se stringa mana oratorului.) (,,Romanulua).
La declaratiunea domnului deputatu Georgie Popu.
Amu cetitu cu atenţiune si cu spiritu calmu inputarile ce se făcu generosului barbatu de câtra „Egyertertes", organu alu clubului independent iei in Nrii sei 50 et 53. Nu amu aflatu nici-unu ade-veru si nici-o moralitate in politic’a desvoltata acolo; de aceea intre inpregiurarile actuali critice si urgente, din alte puncte de vedere, nici câ le aflamu demne de reprodusu in colonele acestea. Totuşi spre a satisface, fia si numai curiositatea unoru «| lectori, scotemu aci câteva passage, câ modelle de logica intortocata si de rea vointia.
„Domnulu deputatu Georgie Popu, carele a fostu uniculu si verosimilu si ultimulu membru alu partidei independente, cu principii de naţionalitate, a esitu din sinulu partidei. Caus’a esirei sale a fostu, pentrucâ partid’a sa au aflatu a fi de lipsa si rationabilu a luâ unu conclusu, câ pentru introducerea obligatore a limbei magiare in scolele poporale se se incepa acţiunea parlameutaria cu o in-terpellatiune.
Ori din care alta causa s’ar fi iutemplatu se esa densulu din partida, ne-ar parea reu; asia inse nici-de cumu nu ne pare reu, ci avendu in vedere esperienti’a, autecedentiele esirei sale, conferenti’a de eri a clubului, reflectandu la suspectarile aruncate de mai inainte asupra partidei nostre sub titlu de fratemisare cu agitatorii naţionali: avemu causa câ mai virtosu se ne bucuramu de unitatea si solidi-
_______OBSERVATORIULU._______________
tatea partidei nostre, care de aci inainte nu mai este amerintiata nici din acesta parte.
Atâta inse potemu dice, câ dn. G. Popu prin acesta părăsire a partidei nu a facutu nici-unu servitiu bunu cestiunei de naţionalitate, câ-ci acuma s’a datu pe facia, câ densulu, care pana aci ocupâ prea pucinu atenţiunea publica cu person’a sa, dintr-’odata, aruncandu la o parte principiu si programa, se presenta câ deputatu naţionale, alu cărui scopu nu este realisarea unui stătu magiaru, prin urmare nici independenti’a lui, ci elu a consideratu acesta numai câ midiulocu iu interesu esclusivu romanescu etc.“ De aci incolo, după multa polilogia si fraseo-logia fora nici-unu simbure, diariulu radicale kos-suthianu, antidinasticu si esclusivu magiaru, are inpertinenti’a se iupute dlui G. Popu lipsa de moralitate in politic’a sa, candu tocma din contra, dsa se vediii moralicesce obligatu a se retrage din acea partida indata din dio’a in care isi castigâ convicţiunea, câ ceilalţi membrii ai partidei porta-sera masca facia de dsa, si câ tocma partidei intregi ’i lipsesce ori-ce moralitate politica, precum speramu se probamu acestu adeveru chiaru si cu elocentele cuvente publicate de câtra unu profesoru de drepturi, magiaru de naţionalitate. Asia este: cei vreo 62 deputaţi kossuthiani au dreptate se se numesca partid’a independentiei, adeca a ru-perei totale de câtra Austri’a, ei inse sunt forte departe de a considerâ in nationalitati si anume in poporulu romanescu alt ceva mai raultu, decâtu numai mat eri alu crudu, instrumentu mutu si surdu, contribuenti supusi orbesce, indopaturi de tunuri, tînte la care se traga alţii cu puscile, era pe femeile romaniloru câ straturi calde, in care se cresca mi-lione de magiari.
Revista politica.
Sibiin, 8 Martin st. n. 1879.
Era de prevediutu ca gubernulu ungurescu va intrebuintiâ tote midiulocele de care dispune in mare abundantia, pentru câ se paralisedie acţiunea episcopatului romanescu inaugurata in contra proiectului de lege magiarisatoru alu scoleloru con-fessionale si naţionale. Asia la semnulu datu de susu s’au adunatu episcopatulu romano-catholicu, pentru câ intr’o conferenţia ad hoc se votedie incredere actualelui ministru de culte alu Ungariei si se ’lu invite a perseverâ pe calea apucata de a magiarisâ. Forte multu semana a lucru facutu la „ordinu mai ’naltu" si adress’a pe care o au inaiutatu doui episcopi renegaţi ai ruteniloru la ministeriulu ungurescu, prin cari ei declara, ca multu discutatulu proiectu de magiarisare nu numai ca ir au facutu o inpressiune anthipatica asupra cre-dinciosiloru loru niteni, dar’ din contra ei l’au salutatu cu mare bucuria. Deca va fi asia, precum au curagiulu se o afirme cei doui episcopi, despre ce inse noi ne indoimu, apoi noi romanii de siguru ca nu vomu plânge de mil’a ruteniloru si nici a slovaciloru, cari s’arunca de buna voia in bratiele magiarismului. Pentru noi, cari suntemu gafa si datori in totu momentulu se ne aparamu limb’a si biseric’a nostra naţionala cu ori ce pretiu, fiindu ele garanti’a si imic’a garanţia ce ne au mai remasu a esistentiei nostre câ individualitate naţionala, a fostu o cestiune de onore naţionala si de consciintia, câ se ne manifestamu vointi’a nostra in punctulu acesta, atâtu fatia cu coron’a, câtu si fatia cu gubernulu. Este o cestiune cu totulu independenta de paşii dejâ intreprinsi pana acuma, ca ce vomu avea a face in casulu candu vocea nostra va fi sunatu in pusthiu si vointi’a nostra va fi ignorata, seu si in casulu candu in lupf a nostra pentru limba si biserica vomu remanea isolati din partea slaviloru si a sasiloru conlucuitori, pe carii ii amenintia acelesi pericole. In casulu acesta si-tuatiunea natiunei romane fiindu limpedita si clara câ lumin’a sorelui, er’ consciinti’a sa inpacata, ea va potea aşteptă viitoriulu cu tote pericolele sale si ’si va potea concentra tote fort iele sale spre acele puncte, care voru fi mai tare amenintiate. Pentru câ se nu fi mu inse surprinşi, trebue se fimu forte treji, veghiatori si uniţi in cugete si in simţiri.
Mari si dorerose deceptiuni au causatu intregei poporatiuni a monarchiei espunerile si revelatiunile pe care le au facutu in delegatiunile austriace mi-nistrulu coniunu de resbelu austriacu. Din acele espuneri resulta umilitoriulu faptu pentru situatiunea militară a monarchiei, ca pentru de a sugrumă si infrange resistenti’a armata a 25.000 insurgenţi din Bosni’a si Hertiegovin'a, monarchi'a nostra a trebuitu se mobilisedie o armata de 300.000. Dar’ si mai batatoriu la ochi este inpregiurarea, ca din acdsta armata mare mobilisata, precum a disu insusi
ministrulu de resbelu, in realitate au fostu combatanţi numai 145.000 ceea ce insemnedia, ca in Austri’a la casu de mobilisare pre langa fiacare combatantu mai trebue se se mobilisedie si unu necombatantu. Reflecsiunile si critic’a ce o făcu diariele cele mari din ambele capitale ale monarchiei â propos de aceste revelatiuni nu sunt nici decum magulitore pentru suprem’a comanda administrativa a armatei imperiale.
Totu cu acea ocasiune ministrulu de resbelu B y 1 a n d t mai dise, ca positiunea strategica a platoului transilvanu este de unu caracteru mai multu defensivu, decâtu ofensivu, si ca monarchi’a nefiindu preparata pentru unu resbelu de munte, comand’a militară s’a vediutu necessitata a tramite in Bosni’a chiaru si tunurile de modelu ce se aflau in arse-nalulu din Yien’a. Ore ce idea isi voru face statele vecine si statele cele mari militare ale Europei despre forti’a armata a Austriei? Si ce voru dice poporale monarchiei despre politic’a comitelui Audrâssy, care declarase ca va cuceri Bosni’a si Hertiegovin’a punenduse cu stegulu in fruntea a doue companii si cu o banda de musica militară, după ce aflara acuma din gur’a insusi ministrului de resbelu, ca pentru a pacifică cele doue provincii, au fostu de lipsa mobilisarea unei armate de 300.000 ?
Nu mai pucinu pretiose sunt si descoperirile făcute in diet’a din B.-Pest’a de câtra deputatulu Dionisiu Pazmandy relative la press’a magiara si despre fondulu de dispositiune. Numitulu deputatu au afirmatu si ministru-presiedinte C. Tisza n’a fostu in stare se’lu desmintia, ca biroulu pressei unguresci de vreo trei ani incoce se afla nu in
B.-Pest’a, ci in ministeriulu de esterne din Vien’a subt conducerea cunoscutului renegatu Ludassy alias Gans, si ca press’a unguresca primesce „ordinele de di“ din Vien’a, era corespondintiele informatore ce se tramitu din Pest’a pe la diariele cele mari europene, nu se scriu in loculu de unde sunt datate, ci ca se frabricedia cu duzin’a in biroulu pressei din Vien’a. Acestea tote le cantau de multu vrăbiile de pe coperisie, dar’ ca s’au aflatu unu deputatu unguru câ se le afirme in modu apodicticu, acesta este unu meritu, pe care noi ne simtimu datori a’lu inregistrâ cu atâtu mai multu, pentru câ se se vedia, cum si prin ce midiuloce leale se face opiniunea publica in regatulu St. Stefanu.
Russi’a se dice, ca au adresatu cabineteloru o nota cerculara, prin care le invita se’si dea tota silinti’a intru realisarea aceloru puncte ale tractatului dela Berlinu, care până acum’a inca nu s’au efectuatu. Dar’ intr’aceea aceeaşi Russia după ce au scosu pe romani din Arab-Tabi’a, o au ocupatu ea insasi si pentru câ se arunce nassipu in ochii lumei, s’au apucatu se derâme acelu fortu, pe care la casu de trebuintia si’lu va restaurâ erasi.
Precum i se scrie „Coresp. Politice, “ gubernulu turcescu a concentratu in Epiru si in Novi-Bazar o armat’a de preste 75.000 si o enorma cantatitate de munitiune si proviantu. De alta parte se afirma, ca asemenea Angliei au incheiatu si Franci’a unu contractu cu Turci’a, in poterea caruia Franciei i se va cede insul’a Rodos din archipelagulu grecescu. Mai remane acuma se vedemu cu ce se va alege Itali’a din mass’a de licvidare a „bărbatului bolnavu."
Corespondentie particularie ale „Observatoriulni".
— (Din comitatulu Solnocu-Dobac’a, 14 Feb.)
......Contribuitiunea pe capu (capitatia, lat. Capitis
taxa, turcesce haraciu) in Europ’a nu esista, afara de Turci’a si Ungari’a, pentru aceea ve rogu se aveţi bunătate a ceti macaru in fuga alaturat’a epistola si brosiura nemtiesca si ve veţi incredintia, câ impositulu ce s’a botezatu „contributiune de câştigu,“ nici in tie-rile dincolo de Laita nu esista, si v’asi rogâ se o asemănaţi cu legea despre contributiunea de castigu din anulu 1875 XXIX, si apoi de veţi află cu cale, a o luâ la ceva critica, câ dora prin introducerea catastrului nou se se sterga de totu.
Legea despre contributiunea capului este forte ne-drepta, câ aceea până acuma, si mai alesu dela introducerea Inspectorateloru de dare se lega de contributiunea de pamentu; incâtu chiaru si candu contribuen-tele este orbu, scbiopu, mutu, bolnavu, sau ori in ce stare misera s’aru află, totuşi se tacsedia in totu anulu, si apoi daca in 3 ani remane in restantia cu ea, Inspec-toratulu de dare o intabuledia pe pucin’a proprietate ce mai are contribuentulu, si apoi Inspectoratulu de dare după intielegerea ce are cu Comissiunea, substerne acu-sele la reg. judecătoria si tribunalu, unde pe langa mari spese, pe care erariulu de multe ori nu le mai pote pune la locu nici după vendiarea intregei averi a ne-fericitiloru contribuenti, se licitedia proprietăţile numai si numai pentru contributiunea pe capu.
Tocma acuma in comitatulu Solnocu-Dobac’a sunt preste 600 (siese sute) de mosiore de ale locuitoriloru aprope de a se vinde la toba. Acestea calamitati le sciu forte bine toti deputaţii câţi mergu din acestea comitate la diefa Ungariei dela 1867 incoce; ei vedu si cunoscu, câ daca saracesce poporulu si apoi fuge de
64_______________________________________________________
aici in tierile vecine cu sutele si cu miile, trebue nes-mintitu se urmedie, precum si urmedia in adeveru, cu consecentia firesca, si orasienii, si aristoerati’a, câ-ci in-teressele locuitoriloru de tote classele sunt prea strinsu legate unele de altele, dara de 12 ani nici-unulu din acei deputaţi nu si-au cascatu gur’a vreodată in dieta, câ se interpeledie pe ministrulu de finantie sau si pe ministeriulu intregu in cestiuni de acestea,si se’lu convingă cu mii de caşuri, câ, in acesta privintia astadi este fora asemenare mai reu, decâtu era sub austriaci.*)
Nu luaţi in nume de reu incomodarea ce vi o făcu, si de poteti si dora ve este orej si cum ertatu, ajutati poporulu, câ, daca p3 langa câte moşii s’au ven-dutu pentru uşurele (carnetele) cele paganesci, se voru mai vinde in totu comitatulu pe totu anulu câte 600— 1000 de mosiore, in scurtu timpu suntemu earasi unde amu fostu.
Fi siguru, câ daca le aru relaxa contributiunea pe capu, care anualminte face 3, 4, 5, ba si 6 ii., candu din contra a proprietatiei si casciorei 89, 90 cr. multu 1 fl. sau 2 fl. pe anu, acestu din urma si pe 3 ani deodata mulţi dintre acei 600—1000 de loviţi de sorte, ba dora toti o ar plaţi.	D.
Concursurile
propuse de
SOCIETATEA ACADEMICA ROMÂNA conformu decisiuniloru luate in sessiunile de pene la annulu 1878.
(Urmare si fine.)
IV.	Premie Nasturellu
(d’in seri’a B, pentru opere publicate).
Conformu decisiunei Societâtii Academice d’in ses-siunea annului 1876, se punu in cunoscinti’a publicului urmatorele dispositiuni d’in codicillele repaosatului intru fericire C. Nasturellu-Herescu:
„B. Premie 'pentru opere publicate.
„In totu annulu Societatea Academica Romana va „ave a premia, d’in veniturile fondului Nasturellu, ua „carte typarita originale, in limb’a romana, care se va „socoti de cdtra Societate ca cea mai buna publicatiune „apparuta in cursulu annului.
„Aceste premie voru fi de doue specie:
„1. In trei anni consecutivi, d’a rondulu, se va „decerne câte unu premiu de patru mii lei, No. 4000 L. „minimum, la cea mai buna carte apparuta in cursulu „annului espiratu;
„2. Ero in allu patrulea annu, se va decerne „unu premiu fixu de lei 12,000, carele se va numi „Marele Premiu NasturelliP operei care va fi judecata „câ publicaţi unea de căpetenia ce va fi apparutu in „cursulu celloru patru anni precedenţi. Acestu premiu „nu se va pute decerne unei lucrâri care va fi obtinutu „deja unulu d’in premiele annuali, de câtu defalcându „dintr’însulu valorea premiului precedente.
„Operele ce se voru recompensa cu acesta a dou’a „seria de premie, voru tracta cu preferentia despre „materiele urmatore:
„a) Scrieri seriose de Istori’a si de sciintiele „accessorie alle istoriei, preferindu-se celle attingetore „de istori’a tierreloru romane;
,,b) Scrieri de Religiunea ortodoxa, de Morala „practica si de Filosofia;
,,e) Scrieri de Sciintie politice si de Economi’a „sociale;
,,d) Tractate originali despre Sciintie exacte;
„ej Scrieri encyclopedice, precumu Dictionarie de „istoria si geografia, in care sa intre si istori’a si geo-„grafi’a României; Dictionarie generali seu parţiali de „sciintie exacte, de arti si messerii, de administratiune „si jurisprudentia, si alte assemeni lucrâri utili si bine „intocmite;
„/) Cârti didactice de o valore insemnata ca „methodu si ca cuprinsu;
,,g) Dictionarie limbistice in limb’a românesca, mai „allessu pentru limbele antice si orientali, adeco limb’a „latina, ellena, sanscrita, bebraica, araba, turca, slavona „vechia si altele;
„h) Publicatiuni si lucrâri artistice de ua valore „seriosa, adeco relative la artile plastice, Architectura, „Pictura, Gravura, si chiaru opere rausicali seriose, pre „cari aceste tote Societatea Academica romana le va „pute appretiâ atunci, cându isi va intinde activitatea „ei si assupr’a tutuloru materieloru de Belle-Arti.
„0 Scrieri de pura litteratura româna, in prosa „si in versuri, precumu poeme, drame si comedie seriose, „— mai allessu subiecte naţionali, — si ori-ce alte opere „de inalta litteratura. Acestor’a mai cu seina asiu dori „sa se accorde „Marele Premiu Nasturelluu, candu voru „fi judecate ca avendu unu meritu cu totulu superiore, „spre a se dâ astu-felu ua incuragiare mai puternica „desvoltârii literaturei naţionali.^
Spre indeplinirea acestora dispositiuni, Societatea Academica Româna a regulatu celle urmatore:
1.	Primulu siru de 4 anni prevediutu in disposi-tiunile testatorelui, attingetore de acesta seria de premie s’a inceputu in anulu 1877, si se va continua pene in 1879 astu-feliu co in annulu 1880 se va presentâ pentru prim’a ora casulu de a se decerne Marele Premiu Na-sturellu de 12,000 lei; era in annulu 1879, se va dâ unu premiu de 4,000 lei, cellei mai bune cârti publicata in cursulu acelui annu.
2.	Toti autorii cari voru dori sa concurre la premiele annuali d’in acesta a duo’a seria de premie Nasturellu, sunt autorisati si invitaţi ca sa tramita, mai nainte de deschiderea sessiunii annuali a Societâtii
*) Vedi:	Die osterreichischen Steuergesetze I.
Th. 1878.
__________OBSERVATORIULU.
Academice Române, unu numeru eellu pucinu de 12 essemplare typarite d’in cartea loru, la Delegatiunea Societâtii, in Bucuresci (localulu Academiei), ossebitu de essemplarele pe cari voru voi sa le offere de-a-drep-tulu cotra unii seu toti membri actuali ai Societâtii, fora ca acesta ultima procedere sa fia câtuşi de pucinu obligatoria.
NB. Sa nu se perda d’in vedere co operele pro-pusse la concursu trebue sa fia publicate in restimpulu annului curgetoriu, adeco cu incepere de la ultim’a sessiune anuale a Societâtii Academice; astu-felu, spre essemplu, in sessiunea Societâtii d’in 1879 voru pute sa intre la concursu numai cârtile publicate de la 15 Augustu 1878 nainte, ero in sessiunea d’in 1880, voru pute concurre la Marele Premiu Nasturellu, tote cârtile publicate de la 15 Augustu 1876 pene in dio’a întrunirii membriloru la sessiunea d’in 1880.
3.	La concursu se potu presentâ si opuri prenouite in noue editiuni, care se voru fi retyparitu in cursulu annului, de autori in vietia.
4.	Dupo coprinderea chiaru a testamentului, traductiunile d’in limbe străine sunt escluse de la concursu; se va face ânse esceptiune pentru acelle traduc-tiuni de pe opuri străine classice, cari:
a)	seu prin difficultâtile invinse alle unei perfecte reproduceri in versuri romanesci, voru constitui adeve-rate opuri litterarie alle limbei romane;
b)	seu prin	anessarea de elucidâri	si	de note
sciintifice, cu totulu proprii traducetorului, isi voru fi insusitu meritele unora lucrâri originali in limb’a romanu.
5.	Cârtile	premiate de Societatea	Academica
romana d’in alte fonduri alle salle seu celle typarite d’in initiativ’a si cu spessele ei, nu potu intră la concursu pentru premiele Nasturellu d’in seri’a B.
6.	Premiele	Nasturellu d’in seri’a	B	se potu
accordâ,	nu numai	unoru opuri complete,	ci	si pârtii
unui opu typaritu in cursulu anului, cu conditiune ânse ca acesta parte sa fia de valorea si de întinderea unui volumu si nu de alle unei simple fasciore, (minimum 400 pag. formatu in-8°, garmond).
7.	Premiarea unei pârti a unui opu la unu concursu annuale nu impedica premiarea unei alte pârti a acelluiasi opu la unu concursu posteriore.
8.	Opurile anonyme si pseudonyme voru pute fi admisse la concursulu cârtiloru typarite, ero autorii loru, spre a priimi premiele accordate, voru trebui sa justifice proprietatea loru.
Sciri diverse.
—	(Necrologu.) Mortea neindurata erasi răpi din midiuloculu nostru pre unu părinte iubitoriu, pe unu credintiosu fiiu alu biserici si naţiunii Teodoru Genţiu preotu gr. or. din Ceisior’a cottulu Bihari’a, in etate de 51 ani, după căsătorie de 33 ani si funcţiune de 32 ani. După unu morbu de peptu in 26 Februariu st. n. a. c. dimineati’a la 4 ore isi dete nobilulu seu sufletu in manile Creatoriului. Reposatulu si-a iubitu naţiunea sf confessiunea sa cu unu zelu si devotamentu essemplaru; mortea lui o deplangu cu ânim’a plina de intristare fiii Ioanu Gentiu abs. de teolog, Iosifu invetia-toriu cu socia Savetâ nasc. Moga, Anna cu sociulu ei Ioanu Papp abs. de teolog; Floarea cu sociulu ei Solo-monu Petrill’a, ginerele Petru Lazaru preotu gr. or. in Varvizu, cuscrulu Vasiliu Mog’a preotu in Chesie, pr. si alţi consângeni, amici, si cunoscuţi.
La gelnic’a petrecere ce s’au tienutu in 28 Febr. au asistatu un’a frumosa cununa de preoţi in numeru de patrusprediece, in frunte cu Reveren. Domnu Eli’a Mog’a protopresbiterulu Popmezeului, care au tienutu unu discursu funebru, prin care vorbindu despre datorintiele preotului catra D-dieu, catra poporenii sei, si despre ale poporeniloru catra preotulu loru, au emo-tionatu pana la lacrime pre asistenţii dela acea trist’a ceremonia. Au mai luatu parte la inmormentare patru teologi abs. nenumerati invetiatori precum si vr’o 500 de credincioşi, atatu din locu, catu si jlin comunele vecine din tote classele poporului fara deschinilire de naţionalitate, precum si din opidulu vecinu Ceic’a Magiara au luatu parte intreg’a inteligentia, intregu corpulu judeca-torescu, atatu pretorialu, catu si regescu. — Se ’si dorina in pace somnulu eternu!
—	(Multiamita publica). Representanti’a comunei opidane Naseudu in siedinti’a sa din 23 Febr. 1879 mi-a votatu o reinuneratiune de 30 fl. v. a. in recunoscerea ajutoriului medicalu oferitu morbosiloru acestui opidu.
O noua doveda acest’a despre amicabilitatea, cu care am fostu coprinsu in decursulu unui frumosu siru de ani de brav’a poporatiune naseudeana, — pentru care — mi tienu de plăcută detorintia a-mi espriinâ prin acest’a atatu on. representantie catu si poporatiunei acestui opidu multiamit’a mea publica.
Nicolau Tenereanu, medicu cercualu.
—	(Numerulu locomotiveloru de pe pa-mentu). Precum scriu diariele francese, numerulu locomotiveloru ce se afla in circulatiune atatu in lumea vechia catu si in cea noua se urca de presentu la
50,000	representandu o valore de 2 V2 miliarde de franci. In acestu numeru statele unite ale Nord-Americei figuredia cu 14,200 masine, Angli’a cu 10,000, Ger-mani’a cu 6,900, Franci’a cu 4,900, Russi’a cu 2000, Austri’a cu 2,400, Ungari’a cu 500, Itali’a cu 1200.
— (Societatea de lectura ,,Juli’a.“) Din Clusiu ni se scriu sub dat’a de 18 Febr. urmatorele: Conformu anunciului publicatu prin diuare, soc. de lect. „Juli’au a junimei romane universitaria si-a tienutu concertulu declamatoriu musicale inpreunatu cu saltu si cujoculu istoricu Calusiariulu in 17 Februariu. Partea declamatoria si musicala a concertului a reusitu forte bine, lauda acelora juni, cari prin laborea loru au sciutu se indestulesca asceptarile tuturora! Dintre toti s’a destinsu pre piano Dsiora Elen’a Piposiu, unde jucandu cu o desteritate admirabila „La Traviata,“ si-a atrasu atenţiunea publicului intregu, cea ce câ dreptu recompensa se si manifesta prin aplause prelungite. Ce privesce saltulu, dubitezu, deca localitatea redutului a potutu numerâ in acestu carnevalu, atâte parechi de-jucători din o clasa, ce apartiene unei naţiuni, pentru câ coron’a celoru ce dantiau facea o majoritate romana absoluta. Pre langa tote câ redutulu urbei claudiopolitane e destulu de spaciosu, totuşi de asta-data s’a simtitu necessitatea de a separă jucătorii Romanei si Cadrilului totu in câte 2 colone.
Acesta sera a fostu onorata cu presenti’a mai a tuturora romaniloru inteleginti din locu; dar’ nice in-teleginti’a din provincia inca nu a remasu indereptu. Asia intre notabilii serei sunt mândru a aminti pre Escel. loru ddnii generalii Lauber, Ghiczy si Pongracz, presie-dintele tribunalului Biro Pâl, vicecoinitele Gyarmaty Miklos, profesori de universsitate Dr. Gr. Silasi, Geber, Torok, Apt, Szamosy, Dlu prot. gr. or. Rosiescu etc. Din provincia inse fu dlu advocatu din Desiu Gavrila Mânu si dlu Negrutiu redactorulu, cu unu cuventu mulţi ospeti insemnati au luatu parte la acesta petrecere. Publiculu spectatoriu era aprope indoitu câ alu jucatoriloru. Calusiarii au sciutu prin desteritatea si tactulu celu bineobservatu se storca admiratiunea celoru presenti. Abea terminau câte o figura si espressiunele sonore de bravo si se traiesca erau de nou repetite prin aplause.
Âcestu jocu (dantiu) naţionale romanescu si inca alte vreo doue, dau strainiloru carii nu le cunoscea până acum, materia de meditatu din punctu-de vedere ethnologicu si alu caracterului naţionale. Anume „Calus ieri ulu“ asia cum ilu executa tenerimea nostra din Transilvani’a, este unicu in tote provinciile monar-chiei. Anticii tîneau despre salturi, câ ele sunt frumose numai daca nu sunt ostenitorie, dara notele caracteristice ale „Calusieriului“ sunt tocma, câ se presente fortia fisica, desteritate estraordinaria in productiunea rapede a mai multora figure, intre care câteva simbolice, si se fia jocatu fora parteciparea la elu a sexului frumosu.	P r o c o p i u.
Bibliografia.
—	(Scol’a Româna.) Fasciora II, pe Novembre coprinde: Ioanu Amos Comenius (urmare). — Referinţele intre scola si familia. — Băncile de scola (fine).
—	Din computulu cu frângeri vulgare (urmare). — Pentru primulu invetiamentu din istoria: II Ercule. — Tractarea practica a unoru bucăţi de lectura: I. Sorele si ventulu. — Program’a studieloru in scolele primare rurale din Romani’a. — Scolele romane din Brasiovu.
—	Necrologu: Teodoru Petrisioru. — Varietati. — Bibliografia.
—	Fasciora III, pe Decembre: Ioanu Amos Comenius (fine). — Serbarea liceului Mateiu Basarabu.
—	Lectur’a foiloru pedagogice. — Cum se se cladesca casele de scola? — Din comptulu cu frângeri vulgare (urmare). — Lectiuni din.]geometria in scola poporala.
—	Lectiuni din geografia pentru scola poporala. — Tractarea practica a unoru bucăţi de lectur’a (urmare).
—	Romani’a-Juna din Vien’a. — Statistic’a scoleloru din comitatulu Sibiiului in anulu 1878. — Varietati. — Bibliografia.
—	Fasciora IV, pe Januariu: Ioanu Enricu Pe-stalozzi. — Despre scola poporala si invetiatoriu. — Multe sunt necasurile — invetiatoriloru. — Copii cari fumedia. — Cantulu (inusic’a) in preparandi’a de stătu din Dev’a cu privire la elevii romani. — Lectiuni din geometria in scola poporala (urmare). — Din computulu cu frângeri vulgare (urmare). — Tractarea practica a unoru bucăţi de lectur’a (fine). — Gradinele de copii si invetiamentulu intuitivu apretiate de unu Francesu.
—	Introducerea limbei magiare in scolele poporale din Ungari’a. — Varietati.
Precum se vede coprinsulu acestei foi pedagogice este prea interesanţi pentru toti aceia, cari se ocupa cu instrucţiunea poporului. Ea face onore pedagogului nostru d. V. Petri. Ne pare reu, ca pe copert’a fasc. IV cetimu urmatorea declaratiune din partea redactiunei: „La finele an. 1877, candu am sistatu pentru prim’a data „Scol’a rom.“ mai mulţi invetiatori si barbati de scola ni-au disu, ca pentru ce inainte d’a luâ acesta decisiune, nu am facutu unu ultimu apelu, catra publ. romanu? Ei bine, ilu facemu acum si declarâmu, ca deca până la finele lui Martisioru, candu va appare fasc. VI. cu care se va inchiaiâ sein. I. alu acestui anu, pre-numeratiunile la „Sc. rom.“ nu voru atinge celu pucinu numerulu de 400, foi’a va incetâ pentru totudeun’a! — Ne inplinimu o plăcută datorie candu atragemu si din parte-ne atenţiunea invetiatoriloru nostrii asupra intre-prinderei meritorie a d. Petri, assigurandu-i ca „Scol’a romana“ ii tiene totudeun’a in curentulu si pe nivoulu scientiei pedagogice moderne. Pretiulu de fl. 4 la anu, este catu se pote de moderatu.
—	(C a t a 1 o g u 1 u) despre Tipărituri pentru primăriile comunali, care coprindu mulţime de formularie pentru afaceri din cele mai necessarie poporului, pâua si de care se ceru la processele de bagatelle, cum si pentru catastru, assentari la oste, cerendu-se dela tipografi’a \V. Krafft din Sibiiu, se tramite la ori-cine gratuitu.
Editoru si redactoru respons. Uaritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafft in Sibiiu.