Ots" -\ \\r>: iulu ese (ie Joue ori in septi-man^, mercnrea si sanibat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe G luni 3 fl. 50 er., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu posi’a iu laiutrulu inonarcbiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. —r Iu straiuatate pe 1 aau 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si presto aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Eedactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 14.	Sibiiu, 17/1 Martiu 1879.	Amilii II.
Nr. 164 Preş.
Cerculariu
cătra tote oficiile protopresbiterale din archidieces a Transil vaniei.
Mi au venitu si inca totu ’mi vinu mai din tote părţile archidiecesei mele multe adrese prove-diute cu subscrieri numerose din partea clerului si a credintiosiloru noştri, prin cari se dâ espressiune viua unoru ingrigiri seriose, ce le a produsu la archidiecesanii mei proiectulu de lege elaboratu de inaltulu regimu alu statului pentru introducerea limbei magiare, câ studiu obligatu, in tote scolele populare elementari, prin urmare si in ale nostre confessionale.
Inca ’nainte de a ’mi fi venitu astfeliu de adrese, am petrecutu însumi cu tota atenţiunea mentionatulu proiectu de lege după coprinsulu lui divulgatu prin jurnale si am consultatu cu ai mei asupr’a obiectului; er’ mai apoi, dupace si din partea celoru lalte eparchii ale provinciei nostre metropolitane se iviră asemene ingrigiri, eu si Prea-santiile Sale episcopii eparchiali din Caransebesiu si Aradu ne-amu aflatu siliţi a intreveni in obiec-tulu acest’a chiaru la preainaltulu tronu alu Maies-tatei Sale cesaro-regesci si apostolice, rogandune preaumilitu pentru a se detrage atinsului proiectu de lege preanalt’a aprobare prealabila.
Prin preaumilit’a nostra representatiune, carea noi archiereii insotiti de deputaţii clericali si mireni ai consistorieloru eparchiale din Sibiiu, Aradu si Caransebesiu, o amu substernutu in persdna in diu’a de 1/13 Februariu a. c. la preainaltulu tronu, — biseric’a nostra rcpresentata astfelu, a facutu totu ce se potea face intre datele inpregiurari fatia de atinsulu proiectu de lege, fara se fimu conduşi catu mai putienu de vre-o ura seu aversiune catra limb’a magiara, care e limb’a statului, ci singurii numai de acele vederi: ca o lege câ cea proiectata de inaltulu regimu alu tierii, pe langa acea câ ea in parte ar jigni autononn’a nostra bisericesca, nu s’ar pote esecutâ fara detrimentulu culturei cores-pundietore trebuintieloru reale ale poporului nostru; er o esecutare a ei fortiata ar produce amaratiune si pote si alte urmări rele chiaru in detrimentulu adeverateloru interese ale patriei.
Radiemati pe ponderositatea motiveloru espuse in preaumilit’a nostra representatiune, si însufleţiţi
de simtimintele nostre loiale si de adeveratulu pa-triotismu, care ni au datu taria in paşii noştri, — noi archiereii si deputaţii consistorieloru eparchiale ne amu reintornatu din missiunea nostra cu cele mai bune sperantie de unu resultatu multiamitoriu pentru caus’a nostra si salutariu pentru diferitele nationalitati ale patriei comune.
Sperantiele acestea ale nostre le inpreunamu cu mangaerea aceea, ce ni o dau cuvintele prea-gratiose ale augustului nostru monarchu, cari fuse-ramu fericiţi a le audi la substernerea preaumilitei nostre representatiuni, câ adeca Maiestatea Sa s& va indura a lua obiectulu petitiunei nostre câ demnu de o prejudecare matura, dandu preagratiosu inca inainte espressiune cu deplina liniscire acelei sperantie: câ de sigura e departe dela gubernulu Mai-estatei Sale si intocmai si dela legislatiune inten-tiunea, de a pune in vigore asia felu de dispositiuni, cari aru pot6 caus’a ingrigiri temeinice, si aru fi in stare de a turburâ intre diferitele nationalitati ale tierii pacea si concordi’a, care spre bucuria esista, de Maiestatea Sa e totdeuna dorita, si a careia grigire ulteriora Maiestatea Sa ni o pote numai recomandâ si noue cu tota caldur’a.
Candu vinu a Te insarcinâ, câ tote acestea se le inpartasiesci clerului si poporului din tractulu (tit.) DTale câ respunsu generalu la numerosele adrese, de cari amintiiu la inceputu, — me folo-sescu de ocasiunea acest’a spre a dâ cu totadinsulu organeloru nostre bisericesci si prestetotu clerului si poporului archidiecesanu svatulu meu archipastorescu: câ in cele ce privescu proiectulu de lege atinsu mai susu, se-si liniscesca iagrigirile, punendu-si tota încrederea in autoritatile superiori bisericesci, cari priveghieza si de sigura voru priveghiâ si mai departe asupr’a intereseloru culturali ale poporului nostra, si nu voru lipsi a-si face la timpu deto-rinti’a facia de ori-ce incidinti, cari nu cumva ni-aru pote reinoi ingrigirile.
Cu deosebire recomandu clerului si poporului nostru: se-si pastredie in tota curatieui’a simtimintele sale religiose si naţionali insupte dela străbunii noştri inca prin educatiunea domestica; daru pe langa acestea se conserve si se nutresca cu căldură si patriotismulu celu adeveratu, care pretinde, ca toti fiii patriei, de ori-ce limb’a seu reli-giune, se se unesca intr’unu singura stătu, pe bas’a
principiiloru sublime de libertate, egalitate si fra-tietate.
Cuvintele preagratiose ale Maiestatei Sale augustului nostru monarchu se prindă radecini adenci in ânimele nostre. Clerulu si poporulu nostra, consciu de sine si mândru in virtuţile sale cetatie-nesci, se conlucre in atitudine generosa pentra sustienerea păcii interne si a bunei armonii intre diferitele popore ale patriei. Legile tierii sancţionate de Maiestatea Sa se le veneramu neviolabile. Autoritatiloru statului se le damu reverinti’a si ascultarea, ce le compete după conceptele genuine de regimu constitutionalu. Dar mai pre susu de tote esceleze clerulu si poporulu nostru prin cea mai strălucită virtute eredita dela strămoşii sei, prin credinti’a neclatita si omagial’a supunere câtra acea ce este prim’a si suprem’a conditiune de esi-stintia a statului nostru: câtra prea’naltulu tronu, si anume catra Majestatea Sa ces. regăsea si apostolica, preagratiosulu nostru domnitoriu F r a n c i s-cu Iosifu I. pentra a caruia scumpa vietia si binefacatorea-i potere in tote dilele inaltiamu la ceriu ferbinte rogaciuni!
Sibiiu, 8/20 Februariu, 1879.
Mir o nu Rom anu lu m., p., archiepiscopu si mitropolitu.
Critic’a criticei in caus’a naţionale.
Este una din aparitiunile cele mai interessante in dilele acestea, câ respunsulu monarchului datu deputatiunei gr.-orîentale romanesci in audienti’a din 1/13 Februariu a. c. se ia de câtra adversarii nostrii tocma asia in favorea propria, precum ilu luamu noi in favorea nostra. Marea diflerentia intre noi si adversari este, câ noi spunemu limpede cum ilu intielegemu, ei din contra nu se esplica, ci sîovaie, se încurca in sofisme, câ si vulpea in capcanu. Noi suntemu indestulati cu respunsulu imperatescu. „Eu aflu câ obiectulu rogamentei DVostra merita câ se’lu iau in cercetare matora (reiflicher Erwâgung wtirdigen).“ Potea se dica monarchulu mai multu, inainte de a primi si a citi representatiunea ? Nu potea, precum nu pote nici altulu nimeni. Cu tote acestea monarchulu merse si mai departe, câ-ci audise pe scurtu, care este obiectulu plansorei romanesci; ilu cunoscea chiaru din telegramele metropolitiloru, dela Sibiiu
Foisior'a „Observatoriului“.
Dui o mana de alune,
Se se duca fi’na in lume Se’ti remaie finulu tie.
Poesii poporale.*)
Doine.
I.
Frundia verde lemnu din susu, Badea la Sibiiu s’a dusu, S’aduca metase negra,
Se’mi cosu o camasie draga, Un’a lui si un’a mie Se ’mi fia de cununie.
Badea ’napoi s’au inturnatu, De metase si’au uitatu,
Si alfa si-au capatatu.
Si elu mi-au tramisu inapoi Doue fire de secara,
Ca eca elu acum’ se ’nsora;
Si eu iam tramisu inapoi Doue fire de ovesu,
Se se insore sanetosu.
Si elu mi-au tramisu Doue fire de alunu,
Se me ducu se mi-’lu cununu. Si ’ntrebaiu pe maica mea,
Se me ducu ori ore bâ ?
Taci tu fiica si te du.
Dâ la fiin’a ce se’i ducu ?
II.
Frundia verde vişinele,
De vi mere*) badeo mere,
De vi mere badeo mane, Du-me badeo si pe mine.
De’ti a fi cu min’ ruşine, Fâ-me badeo breu de lana Si me ’ncinge pan’ga tine; De’ti a parea breulu greu, Fâ-me lumina de seu Si me pune in sînulu teu;
De ti-o fi ca m’oi strica, Fâ-me lumina de cera Si me pune subtiora,
Si me treci cu tine ’n tiera. Unde badeo tu i cinâ,
Eu frumosu ti-oi lumina,
Unde badeo tu i paşi,
Eu mereu cu tine oi fi.
UI.
Dorii badei, dorulu meu «t De l’asiu potea capatâ,
Eu cu dragu l’asiu semanâ,
Si l’asiu face stogu in pragu, Si l’asiu inblati cu dragu,
Si l’asiu cerne prin sprincena, Si l’asiu dâ âniraei mele Dor s’ar stemperâ de jele.
IV.
Eu sunt feta de romanu Numele meu e Flori ca,
*) Petrecendu in timpulu din urma câteva di le la Orasthi’a si Hunedior’a mi se dete ocasiune a culege câteva frumose si pretiose mărgăritare de poesia poporala de prin acele tienuturi. Publicandule in foi-siora „ Observatoriului“ credu a face o plăcere ceti-toreloru .si cetitoriloru nostrii, precum si unu modestii serviciu fit eraturei nostre naţionale.
Si frumosa câ si-o flore Dimineti’a pe recore.
Badeo, ochisiorii mei Iau unsu maic’a cu uleiu,
Storsu in frundia de teiu.
Badeo budiutiele mele Le a unsu maic’a cu zaharu,
Cu dulce si cu amara.
Sunt feta din casa mare,
Pociu iubi pe ori si care.
Nu sunt feta de domnu mare Se portu perulu pe spinare,
Nici haine' de metase,
Mai bine camasia frumosa. Dominec’a in serbatore Incaltiu cişmele in piciore,
Si la grumadiu puiu mărgele,
Si in degete puiu inele,
Si in cossitia floricele.
Unu fecioru la mine vine,
Si cu man’a me coprinde,
Si un’a la flori intinde,
Si eu indaraptu i-am spusu: Dute, dute badisiore,
Ca tu n’ai la mine doru,
Ca doru ti l’ai vendutu Preste o gradina cu flori,
Si n’ai nici o flore alesa,
Se puiu iu paharu pe mesa.
V.
Me rogamu mandro de tine,
Câ se faci atât’a bine,
Se vini tu pana la mine,
Ca mi-e forte doru de tine.
De ar fi dorulu vendiatoru,
Eu m’asiu face negutiatoru, M’asiu pune cu siatr’a’n pragu Si asiu vinde cu doru si dragu,
J. G. Baritiu.
*) usitatu in locu de merge.
54_____________________________________________________
de data 27 si dela Blasiu 28 Ianuariu, de aceea Mai. Sa adaose „Dau cu deplina linişte espressiune sperantiei mele din capulu locului (in vorkinein), ca de sigura atâtu gubernulu Meu, câtu si Legis-lativ’a nu are nici-decum scopulu (die Absicht ferne liegt), de a lua decisiuni ca acelea, care se pota caus’a ingrijari intemeiete si se fia de natura a turbura (storen) pacea si concordi’a dintre diversele nationalitati ale tierei, după cum esiste ea spre bucuri’a Mea si precum Eu o am duri tu totudeauna, a cărei susţinere vi-o recomandu si dvostra cu totu adinsulu (auf das wârmste)."
Se pote unu limbagiu mai respicatu decatu este acesta ? Mai. Sa nu a disu romaniloru: nu aveţi dreptate se ve plângeţi contra nimenui, ci si-a datu cuventulu seu imperatescu, ca Elu Insusi va cerceta caus’a ndstra, si apoi ca si cum ar dice cineva curatu romanesce: Nu credu ca miniştrii voru cutediâ se’mi esa inainte cu proiecte, care se pota turbura spiritele si pacea publica. Atqui — ergo, aru inchiaie vechii nostrii professori. Atqui ministrulu au anuntiatu cutare proiectu de lege, care a turburatu forte pe nationalitati : ergo etc.
In deductiunile criticei sale „Herm. Ztg.“ pretinde ca atributu alu statului, atotupotinti’a (omnipotentiam), apoi cu consecentiele trase din acestu principiu merge asia departe, in catu re-vindica anume statului Ungariei, dreptulu absolutu (das unzweifelhafte Recht) de a da cetatieniloru sei educatiunea ce convine mai bine scopului seu; de unde apoi inchiaie, ca statulu Ungariei ca stătu polyglotu (de mai multe limbi) are dreptu de a inpune limb’a statului in scolele elementarie ca studiu obligatu pre langa limb’a materna.
înainte de a dâ statului atributulu omnipo-tentiei ca lui Dumnedieu, ceremu dela auctorulu criticei făcute protestului romanescu, ca se dea definiţi unea statului. Dsa remase datoriu cu acea definitiune si noi insistemu ca se ni-o dea, câ-ci altmintrea ori-ce discussiune si disputa dintre noi este si remane vana, si intr’aceea afirmatiunile lui devinu forte periculose pentru libertate si chiaru pentru statulu, ale cărui drepturi voiesce se le apere cu multa energia, pe care inse densulu ilu inpinge spre clin’a celui mai teribile despotismu, spre abisulu unei tiranii desfrenate. Pre catu timpu nu’i avemu definitiunea ceruta aci, nu ne remane alta, decatu se ’i punemu unele intrebari, la care ’i ceremu asemenea respunsu cathegoricu.
Auctorulu susţine, precum observamu si mai in susu, thesea teribile : F i a - c a r e stătu are dreptulu absolutu de a dâ cetatieniloru sei educatiunea, de care crede elu ca convine scopului seu mai bine. Din acesta aserţiune apodictica urmedia cu conse-centia de feru câ:
Statulu Lacedemonianu (Sparta) avuse dreptu
M’asiu pune cu siatr’a’n susu Si asiu vinde la doru si dragu.
VI.
Vai pădure desa esci,
Vai bade departe esci,
De-aici bade pan’ la tine Trecu doui ani si diece dile.
Dorulu meu pe unde umbla,
Nu’i pasere se’lu ajunga.
Dorulu meu pe unde joca,
Nu’i pasere se’lu intreca.
VII.
Frundia verde de alunu,
Me duseiu ser’a pe luna Se’mi cautu o floricica,
Care multu ânim’a ’mi strica Si se o intrebu:
De ce in gradina pleca fruntea si suspina ? Eu intrebu,
Florea ’mi respunde :
Câ-ci o jale me coprinde,
Arde sufletu’mi si geme,
Câ-ci me uscu fara de vreme.
Trei dile sunt inflorita S’apoi cadiu de ventu pălită.
Si pre mine cade ’ndata Umbra negra, ’ntunecata,
Incâtu niine nu’mi-ar crede F16re-am fostu seu erba verde.
VIII.
Jelukn’asiu, dâ n’am cui,
Jeluim’asiu codrului,
Codrii jalnicu câ si mine,
Tîpa frundi’a nu ’si-o tiene.
Dar’ m’oiu lasă pan’ la vera Si oiu esi la campu afara,
Candu voru cresce dadatiele Si m’oiu jelui la ele,
Câ la nisce fraţi ai mei;
Candu voru cresce viorele Si m’oiu jelui la ele Câ la sororile mele.
_____ OBSERV ATORIULU.
a ucide pe toii pruncii câţi se nascea cu vreunu defectu fisicu, sau slăbănogi, neapti de a portâ arme, precum si câ acelasiu stătu avea dreptu de a răpi pe toti pruncii din braciale parintiloru in etate de câte 5 ani, spre a’i cresce in casarme comune, esclusivu pentru scopulu seu. Totu acelu stătu avea dreptu câ barbatiloru, femeile carora nu concepea prunci dela ei, se le dea adjutanţi câ se faca prunci. Asia ’i conveniâ.
Statulu republicei romane avea dreptu se tina scole câtu se pote mai multe de gladiatori, se’i faca a se omorî unii pe alţii cu sutele in cir cu, pentru câ junimea Romei se se dedea de mica a omorî si ea omeni. Asia ’i conveniâ.
Statulu otomanu avea dreptu „nedisputabile“ de a rapî pre toti baiatii cei mai frumoşi si bine crescuţi ai locuitoriloru creştini, a’i taiâ inpregiuru, a’i dâ la scolele turceşti si a’i infundâ in corpulu celu barbara si spaimantatoriu alu Ieniceriloru. Acelasiu stătu representatu prin sultanu, avea dreptu se ucidă, după legea ce’si făcuse elu insusi, pe fia-care di câte 14 omeni, fbra nici-o judecata prealabile, fora sententia, fora a dâ cuiva sama de acelea omoruri, decâtu numai lui Allah.*)
Statulu Franciei voindu a se unificâ si in religiune, avuse dreptu a sili pe calvini câ se ’si dea pruncii numai la scole r.-catholice, £ra dupa-ce, aceştia nu voiâ se’si sacrifice libertatea consciintiei, acelasiu stătu avii dreptu se porte contra loru optu ani de dile resboiu de estenninare, se inchiaie cu ei pace intarita prin juramentu minciunosu, in fine in meniorabira uopte a S. Bartolomeiu 23 Augustu 1572 se cada pe furisiu cu arme asupr’a loru, se ma-celedie vreo 30 de mii din trensii. (Histoire de la St. Barthelemy. Paris 1829. Die Pariser Blut-hoclizeit. Leipzig 1826). Asia a conveniţii si statului Franciei.
Statulu Spaniei, decisu a se unificâ pe fundamentele religiunei rom.-catholice, au avutu dreptu se ridice ruguri (lat. Rogus) de focu, se ardia pre toti câţi nu voiâ se ’si dea educatiune catholica.
Statulu Angliei avii dreptu a torturâ până la sânge pe 6—7 milione de locuitori ai Irlandiei, pentru-câ nu voru se dea tenerimei loru educatiune calvinesca.
Statulu imperiului germano-romanu i convenise câ se decretedie esterminarea totale a protestantiloru din tote provinciile si cu atâtu mai virtosu din Ungari’a, se innece educatiunea si scolele protestante cu popi cu totu, in băile de sânge dela Cassovi’a, Eperjes etc. prin generalulu-tigru Caraffa.
Statulu calvinescu alu Transilvaniei avuse, totu după theori’a din „H. Z.,“ dreptulu absolutu de a esterminâ religiunea si naţiunea romanesca, din causa câ romanii nu suferiâ a se dâ tenerimei loru educatiune calvinesca in scole calvinesci.
Exactu după acesta theoria adeveratu ardelena in patru muchi, statulu modernii alu Russiei are totu dreptulu se dea legi natiunei polone supuse, na-tiunei germane dela Marea baltica, pârtiei de naţiune romanesca, se estermine limbele si tota istori’a loru, se st£rga si tote urmele religiunei rom. et greco-catholice, pe cea protestanta, pe cea mohamedana etc. Asia cere ide’a de stătu a Russiei (Russische Staatsidee).
Imperatulu Iosifu II avuse totu dreptulu se introducă limb’a germana in tote scolelş provin cii-loru sale, câ-ci asia i se par ea lui câ cere ide’a unitatiei statului seu, si sciţi câ pe atunci statulu era imperatulu.
Statului republicei venetiane ’i conveniâ câ se innece in mare, sau se transporte preste „puntea doreriloru“ in carcerile coperite cu plumbu pe ori-câti nefericiţi ar fi coudamnatu consiliulu celu misteriosu de diece, de ale cărui crudimi si atro-citati tremurâ nu numai cetatienii venetiani, ci tota Itali’a, ale cărui temeiuri de condamnare nu le cu-noscea nimeni. Asia conveniâ ideei de stătu ve-netianu.
Auctorulu criticei din „Herm. Ztg.w pretinde numai pentru stătu dreptulu de a dâ cetatieniloru educatiunea ce ar conveni mai bine, cu atâtu mai virtosu pentru statulu Ungariei, cu câtu acesta este mai polyglotu. Asia dara inpregiurarea, câ unu stătu este polyglotu, ’i da lui dreptulu câ se’si alega una din multele limbi vorbite in stătu, si apoi pe acesta se o inpuna la toti individii de ori-ce naţiune, fia aceia in minoritate sau maiori-tate, de 100 sau de 10 milione, prin forti’a legei si chiaru prin forti’a armeloru, daca nu s’aru supune la lege. In adeveru, la acesta idea geniale nu veniseră nici chiaru Chalifii cei potenti ai Arabiloru, nici Padisiahii si Sultanii, demnii
*) Dim. Cantemiru Istori’a imperiului otomanu. Hammerpurgstalh Zinkeisen etc.
loru successori. Muradu si Baiazidu, Mahmudu, Selimu, Suleimanu, toti au inventatu câte unele din legile barbare, infame, prin care s’au pusu temelii la ruin’a totale a imperiului, dara câ se inpuna limb’a statului cu forti’a la poporale subjugate, acesta idea trebuea se 6sa din Ardelu si inca tocma dela Sibiiu. Turcii adeca era forte cu minte in punctulu acesta. Ei isi dicea: N’amu nebunitu se ne facernu spese orbe, se irritamu totu-odata si mai multu asupr’a nostra pe popdrale subjugate noue, inca si prin inpunerea fortiata, ori a limbei arabice, care este limb’a ndstra bisericdsca si de salonu, ori a celei turceşti; cei cari voru avea interesu câ se le invetie, le voru si invetiâ de siguru, fora nici-o sila.
Intocma asia a fostu si cu limb’a latina mai multe sute de ani, anume chiaru si in Ungari’a si Transilvani’a până pe la 1840; nimeni nu o in-punea cu forti’a, o invetiâ cine voiâ; de si ea era nu numai limb’a statului in legislatiune si ad-ministratiune ci si limb’a bisericdsca la marea rnaio-ritate a locuitoriloru Ungariei si Croaţiei, ba in câtuva si in conversatiune cotidiane, era statului nici-odata nu’i lipsia individi cunoscători de acea limba morta, asia de bine, in câtu se pota fi aplicaţi in tote funcţiunile, ba in anii dintre 1820 si 1848 se inmultisera asia de tare, in câtu ne mai incapendu in funcţiuni cu plata, serviâ câte 9—10 ani câ vai de ei, pe spesele loru, asteptandu după câte unu salariu de 2—300 fl. Scurtu, in nici-unu stătu din lume interessulu seu de existentia, de prosperitate si securitate nu cere nici-decum câ conditiune, câ locuitorii de diverse limbi se cuuosca limb’a statului, precum nu se cere, câ toti locuitorii se aiba aceeaşi religiune, aceleaşi datine, aceasi statura, aceeaşi forma si materia de vest-mente, si ori-cine s’ar incercâ se le regulamentedie pe tote acestea, ar fi unu tiranu din cei mai nebuni si periculoşi.
Adeca, pentru comoditatea câtoruva mii de funcţionari publici, caroru le este lene a invetiâ inca si alta limba din patri’a polyglota, se chel-tuesci dieci de milione pe fia-care anu, câ se inveti câte pe diece milione de locuitori limb’a statului. Ce mai comerciu ati potea face cu idei de acestea, de es. in Angli’a, in Americ’a septemtrionale, in Elveti’a, Belgiu, Svedi’a etc.
(Va urmâ.)
Transilvani’a.
— Sibiiu, 1 Mar tiu, 1 879. — Ieri in 27 1-c. a sositu aicea dela Brasiovu o depatatiune de 12 per-sone fruntasie ale poporatiunei romane din acelu orasiu, insareinata din partea unui meeting poporalu ce a a-vutu locu doniinec’a trecuta in sal’a hotelului Nr. 1 din Brasiovu, câ se vina aicea se felicite si se multiamesca Esci. Sale archiepiscopului si mitropolitului Mironu Rom a nu lu pentru paşii intreprinsi la Vien’a in caus’a limbei si a bisericei naţionale romane. Acea deputa-tiune constatatore din d. d: D. Manole, N. Purcarea, I. Stinge, G. Porescu, C. Popescu, I. Filipesculu, D. Ioncioviciu, G. Popu, I. T. Popoviciu, N. Ciurcu, C. Popazu si I. Dusioiu, subt conducerea d. Diaraandi Manole avu au-dientia inca in diu’a sosirei la Escel. Sa, cu care oca-siune oratoriulu deputatiunei după ce tienu o vorbire oca-sionala, inmanua Escel. Sale o adresa eoperita cu preste 400 subtscrieri. Escel. Sa bine-voi a respunde acelei deputatiuni cuvintele de mai la vale.
Ieri deputatiunea brasioveniloru a fostu intr’unita pre langa alţi câţiva barbati de distinctiune din locu la mes’a metropolitana.
Respunsulu Escelentiei Sale Domnului Archiepiscopu si Metropolitu Mironu Romanulu
datu iu 15/27 deputatiunei de 12 barbati tramisi din partea romaniloru din Brasiovu.
D o m n i 1 o r u,
„Audiendu cuvintele caldurose, ce mi le grai-rati, trebue se presupunu: câ adres’a acesta care mi-o predaţi si pe care eu o primescu cu multa plăcere, coprinde in sine consimtiementulu braviloru noştri correligionari si connationali din Brasiovu fatia de acei paşi, cari eu cu concursulu celorulalti preasantiti archierei de dincolo si cu a deputatiu-niloru consistoriale i-amu iutreprinsu mai de cureudu pentru salvarea iutereseloru culturali ale poporului nostru.
Amu fostu convinşi din capulu locului, câ pu-nendu-ne noi intru aperarea unei cause asia de vitale pentru poporulu nostru, lucrările nostre voru stâ in acordu cu dorintiele, ba cu dreptele preten-siuni ale publicului romanu. Si candu DVostre veniţi in numele braviloru brasioveni a ve descoperi in acestu modu consemtiementulu la atinsele intre-priuderi: eu, magulitu forte de acesta onore, nu potu decatu a ve multiami pentru increderea ce o puneţi in conducătorii superiori ai trebiloru nostre
nationali-bisericesci si pentru spriginulu moralu ce ni-lu daţi in acestu chipu.
Fiţi convinşi Domniloru! — si acesta ve rogu se o spuneţi si celoru-lalti —: ca eu, si de siguru si ceia-lalti fraţi archierei, cu mul tu mai tare suntemu petrunsi de simtiu 1 u datorin-tieloru nost re catra adev eratele interese ale poporului nostru: decatu ca se potemu 1 a s â se vina asupra natiunei si a bisericei ndstre rele si ispite, far a a ne incordâ tote poterile spre de lat urarea acelora.
Inse precum de astadata, asia si in cele ce le vomu avea de a le face in viitoriu, avemu lipsa de succesulu si de sprijinirea unanima a clerului si poporului nostru. Deca o vomu avd acesta: atunci in ori-ce lupte la cari nu cumva vomu mai fi provocaţi, triumfulu nostru finalu va fi asiguratu, pentru-ca noi nune luptamu pentru altu-ceva, decatu numai pentru cultura, pentru adeverat’a libertate, egalitate si fratietate, care trebue se fia principiele conducatore pentru toti cei ce voiescu se trec a de omeni ai civilisa-t i u n e i.
Dumnedieu se ve binecuvinte!
Tînut’a clerului si poporului serbescu facia de noulu proiectu de lege scolastica.
„Ce sciţi despre şerbi?“ este iutrebarea stereotipa, ce ni se pune mereu de 2 septemani incoce si mai alesu de candu diariele magiare si magîarone citara cu plăcere o secătură din foi’a „Serbski Narod“ (Poporulu serbescu), care scria, câ serbii nu voiescu se scia nimicu de protestele romaniloru si ca ei nu se iau după valachi.
Mai antaiu trebue se scimu si se pricepemu, ca gubernulu isi castiga pe unde numai pote, in fia-care limba din patria, câte unulu sdu doue diarie, ce se obliga se scria asia cumu i place lui, era candu nu pote, intemeiedia elu câte unu diariu, precum fusese pentru romani in a. 1870 candu după caderea „Concordiei" fundase cu spese mari diariulu „Patria" in B.-Pesta, la care pusese totu pe nisce romani, câ se insulte pe naţiunea ndstra in limb’a nostra, până ce remase cu vreo 20 de abonaţi. Se spune câ tocma asia este subventio-natu si „Serbski Narod" din fondulu de disposi-tiune. Se citedie foile magiare in cestiuni naţionali si eclesiastice articlii si passagiuri din celelalte foi serbesci si croatice; dara acelu curagiu nu’lu au. Asia dara se nu se alteredie nimeni de câte o falsificare de acestea.
Lucrulu stâ cu totulu altumentrea. Mai antaiu câ mitropolitulu serbescu Procopiu Ivascoviciu ori-catu este elu de betranu si nepotintiosu, si-a datu cuventulu seu, câ preas. sa si toti episcopii serbesci cu sinodele loru au se ia mesuri tari contra magiarisarei, mai alesu, câ ei toti sunt si membrii ai casei magnatiloru, câ si episcopii rom.-catholici. Dara positiunea politica si eclesiastica a poporului croato - serbescu diftere forte multu de positiunea romaniloru din acesta monarchia. La 1 milionu de croato-serbi se afla in regatulu Croaţiei, care isi are autonomi’a sa politica, adeca administra-tiune publica, justiţia, autonomia eclesiastica, legi scolastice proprii, tdte cu limb’a propria naţionale, unde gubernulu si diet’a Ungariei nu se potu ame-stecâ intru nimicu. Alţi 1 milionu 200 mii de serbo-croati se afla pe teritoriulu numitu grani-ti’a militară, cu scolele si cu limb’a loru naţionale, unde erasi ungurenii nu se potu amestecâ intru nimicu. Serbii din Dalniati’a sunt asemenea aparati. Asia dara la vreo 2 V2 milione serbo-croati din monarchi’a intrega, de gubernulu si diet’a Ungariei nu le pasa nimicu, ori-candu e vorb’a de instrucţiune publica, de afaceri eclesiastice, de limba si cultura naţionala. Asia din tota şerbi mea remanu espusi la furiile magiarisarei numai pucinii şerbi din Banatu, caroru inse nu le prea pasa de sbu-ciumaturile dloru Trefort si Tisza, pentru-câ loru le vine de a gat’a si scula, si literatura dela ceilalţi şerbi, si fondurile proprie serbesci făcu mai multe milione, era ce nu pote face biseric’a pentru sculele serbesci, face tier’a autonoma Croato-Slavoni’a din veniturile proprii. Preste acestea, serbii de dincdce de Dunăre stau in comunicatiune strinsa cu serbii din Serbi’a independenta pe terenulu litera-turei si alu instructiunei publice; ei si citescu in limb’a loru mai multu decâtu romanii in a loru.
Din tote acestea urmedia, câ serbii potu ambla cu fiori in căciulă de fric’a magiarisarei. Si totuşi cine ar fi crediutu? Până si asia numiţii Bunie-vati, adeca serbii rom.-catholici din Ungari’a, conduşi de advocatulu A u g u s t i n u M a m u s i c h dela
________OBSERV ATORIULU.
Sa badea si de unu altu confrate alu loru, cano-niculu Antonovicii dela mitropoli’a rom.-catholi-ca din Calocea, unde arcliiepiscopu este renumi-tulu H a y n a 1 d , scolandu-se contra magiarisarei, protestară cu mare energia, aduckndu intre alte argumente, câ in statulu, la a cărui susţinere eon-curgu si ei cu pungile si la aparare cu sângele, isi voru sci aparâ si dreptulu de a se cultivâ in limb’a loru naţionale (Vedi „Peşti Naplo". s. c. 1.). Dara bunievatii şerbi, câ rom.-catholici ce sunt, tînu forte multu la energiosulu ajutoriu din partea episcopului r. cath. Strossmeier dela Diaco-vâr, barbatu geniale si curagiosu, croatu de sânge si de sentimente.
Afara de tdte acestea, serbo-croatii se mai ocupa in momentele de facia cu totu adinsulu de cestiunea Bosniei, de incorporarea ei câ tiera si totuodata a dieceseloru cliristiane din trensa, câ se fia totu spre intarirea loru contra magiarisarei, sau daca vreţi, si a germanisarei.
Asia stau lucrurile la şerbi; prin urmare temerea, câ naţiunea romana ar remanea isolata in acţiunea sa, este cu totulu desierta. Tocma din contra, se ne tememu, câ acţiunea serbo-croata se nu trâca in fanatismu, care se semene cu alu pressei din Ungari’a. Bulgarii trecea până acuma de unu poporu molatecu si materialistu, care nu s’aru potea inspirâ de nici-o idea sublime. Eata inse, câ chiaru ide’a nationalitiei vetamate, batjocorite si calcate in trecutulu loru, ii aduse anume in cetatea Adrianopole la atâta furore, in câtu dilele trecute bătură cumplitu chiaru pe mitropolitulu loru grecu, care se oppunea la teudentiele loru naţionali. La doue dile bietulu mitropolitu isi dede sufletulu in urm’a batailoru; după aceea diplomaţii europeni residenti in Constantinopole au potutu se totu tele-grafedie la cabinetele loru despre acelu ornoru barbaru, câ-ci pe mitropolitu nu’lu voru mai inviiâ.
Revista politica.
Si b ii o, 1 Martin st. n. 1879.
Cu câtu diariele magiare si magiaro-file discuta mai multu deînnulu, solidariulu si identiculu pasu alu inaltiloru prelaţi de ambele confessiuni romane naţionale, cu atâtu cresce si mai multu furi’a loru asupra elementului romanescu, ai cărui barbati luminaţi au sciutu se dejoce intr’unu modu si intr’unu momentu pe câtu de frumosu, pe atâtu si de bine alesu, atentatulu uci-diatoru ce se prepara din partea poternieiloru dilei asupra celui mai blandu, lealu si patrioticu poporu alu monarchiei. Cu câtu antagonistii noştri meditedia mai multu asupra celoru intemplate si isi dau contu despre inportanti’a si consecintiele probabili ale atitudinei in-punatore si insuflatore de respectu a intregei naţiuni, cu atâtu ei se infierbenta si mai multu si pretindu dela gubernulu ungurescu din B.-Pest’a, câ se ia mesurile cele mai draconice si terorisatore asupra acelor’a, cari au cutediatu se isi redice capulu si vocea, in locu câ se si ilu tiena plecatu si se fia muţi.
Ce? Naţiunea romana mai cutedia astadi, subt regimulu unui C. Tisza, „sfarîmatoriulu de naţiuni“, se se planga la monarchu asupra nedreptatiriloru si inpi-lariloru de cari sufere pe nedreptu? Ce? Romanii inca n’au muritu, ci ei sunt vii si dau semne de o potere vitala neinfranta si nedestructibila si tocmai acuma, candu in Orientu decurge procesulu de crista-lisatiune si concentrare alu nationalitatiloru emancipate de subtu jugulu semi-lunei? Acesta este nici mai multu si nici mai pucinu, decâtu o crima comisa contra omni-potentiei si a supremaţiei elementului raagiaru, alu cărui destinu este de a domni asupra unoru cete de sclavi, cari se nu cunosca alta voiutia, decâtu aceea a domnului loru si se nu aiba altu dreptu, decâtu acela de a tacea si a suferi câ si acei nefericiţi sclavi negri de pe plan-tagele estinse ale baroniloru de sclavi din Americ’a de sudu.
S’au insielatu reu domnii dela potere, pentruca eata naţiunea romana departe de a fi muritu seu desperatu, traiesce conscia de sine si de chiamarea sa pe acestu pamentu. Ea au probatu si de astadata, câ si de repe-titeori până acuma, ca ea nu renuntia nici la presentnlu si nici la viitoriulu seu câ naţiune. Pentru-ca ei nu iau mai auditu vocea de multu, fiindu-ca i-o au inua-busitu, au crediutu ca ea a si adorinitu si amutitu cu totulu. Ei bine, acuma au vediutu ca nu este asia si s’au potutu convinge, ca nu totudeuna dorine celu care isi tiene ochii inchisi. Candu noptea este obscura, sentinel’a incordedia audiulu seu ageritu, pentru câ deca si nu pote vedea pe inamieu, se ilu pdta celu pucinu audi apropiandu-se.
Nu fara oresi care satisfactiune morala inregistramu faptulu, ca se aflara si in diet’a unguresca barbati serioşi, cari se judece cu sânge rece si in modu obiectivu asupra pasului politicu intreprinsu din partea romaniloru prin deputatiunile tramise la Yien’a. Intre aceste rari-tati sunt de a se aminti bar. B â n h i d y si deputatulu Mocsâri, cari nu numai ca incuviintiara demersulu romaniloru si atitudinea loru fatia cu proiectulu de magiarisare, dar’ celu din urma o spuse gubernului ungurescu pe fatia, ca se nu mai amble cu mîti’a in sacu, ci se marturisesca francu, ca după ce in cele politice au delaturatu cu totulu limbele nemagiare, acum au voitu se se incerce a bagă limb’a magiara si in sinulu familieloru de alta naţionalitate.
Parlamentulu din Vien’a, după - ce in dilele din
_________________________________________________________55
urma s’au acupatu cu câteva proiecte de lege de inpositu, va fi prorogatu, pentru câ se faca locu delegatiuniloru, care se voru intr’uni erasi la B.-Pest’a, pentru câ se votedie bugetele si alte credite pentru spesele curente ale ocupatiunei. Depunendu’si mandatele de delegaţi cei mai infocati adversari ai comitelui Andrâssy si ai politicei sale esterne, precum sunt Herbst, Giskra si bar. Walterskircken, corniţele Andrâssy va află in dele-gatinni o maioritate mai complesanta si o minoritate mai pucinu rabulista, decâtu cum au fostu cele din sessiunea delegatiuniloru de inainte de serbatorile Crăciunului.
Cestiunea Novi-Bazarului inca si acuma se afla in stătu quo ante, pentru-ca gubernulu turcescu nu voiesce odata cu capulu se primesca conditiunile gubernului austro-ungaru, care culminedia in punctulu militariu, câ adeca Austriei se i se dea dreptulu de a tienea gar-nisone in tote punctele principale ale pasialicului. Se dice ca corniţele Zicky, ambasadorulu austro-ungaru in Constantinopole, ar fi staruindu forte multu pe langa gubernulu turcescu, câ se inchîeia conventiunea aceea atâtu de multu dorita, mai alesu de candu faimosulu generalu russu Cernaieff petrece erasi de câtuva tempu in Serbi’a agitandu, inrolandu si organisandu bande, pentru câ la semnalulu datu din St. Petersburg se’si incepa activitatea loru turburatore.
Parlamentulu bulgaru a fostu descliisu cu mare ceremonialu in Tirnov’a de câtra gubernatorele russescu principele Donducoff Corsacoff. Intre deputaţii bulgari se agitedîa forte multu cestiunea, deca nu ar fi consultu câ constituant’a bulgara se declare din capulu locului ca nu voiesce se accepte decisiunile tractatului dela Berlinu in ceea ce privesce Rumeli’a orientala, ci se proclame de pe acuma unirea cu aceea parte a Bulgariei. Totu in cestiunea acesta circuledia printre bulgari si mai multe adrese spre subtscriere, in care ei ceru dela Tiaru unirea Bulgariei. Asupr’a candidatului la tronulu bulgaru inca nu se scie nemicu positivu.
Intr’aceea arnautii albanesi au avutu o ciocnire la Vranj’a cu serbii, in care au cadiutu morţi si răniţi din ambele parti. Acesta erasi este unu semnu, ca foculu arde subt spudia si ca tota terenulu din Orientu este inca ardiendu.
Incidentulu romano-russu dela Arab-Tabia s’au terminatu cu aceea, ca la dorinti’a Europei intregi gubernulu romanu au datu ordinu generalelui Angelescu, câ se evacuedie acelu fortu, ceea ce s’au si intemplatu. Acesta politica russo-fila a cabineteloru europene pro-bedia inca odata mai multu, ca panslavismulu si politic’a de cucerire a Russiei n’are aliatu mai sinceru si mai bine-voitoriu, decâtu tocmai pe diplomati’a europena cu principele Bismarck si corniţele Andrâssy in frunte.
In diariele streine circuledia unu insolentu respunsu, pe care l’ar fi datu principele cancelariu representantelui diplomaticu alu României la curtea russesca, generalelui Ioanu Gliica. Acesta adeca, inpartasindu cancelariului russescu, ca gubernulu din Bucuresci a datu ordinu trupeloru romane se parasesca fortulu Arab-Tabia, Gor-ciacoff se ’i fi respunsu asia: „Este cu totulu inutilu a mai face reserve. Eu nu voiu lasâ niciod-ata Arab-Tabi’a in manile vostre. Nu ve faceţi dara nici o ilu-siune in privinti’a acesta. Ori-care va fi decisiunea poterilorn, Russi’a nu isi va periclita Silistri’a prin cedarea acelui punctu. Nu uitati ca Russi’a este aceea, careia aveţi a multiami provinci’a dincolo de Dunăre, la care nu aveaţi nici unu dreptu.“
Asia vorbesce astadi cu Romani’a acelasiu cancelariu, care la Plevn’a se rogâ de romani se i vina in ajutoriu, câ se salvedie onorea si prestigiulu eclipsatu alu armatei rusesci. A fi ingratu, este privilegiulu de distinctiune alu celoru mari si poternici!
Pestilenti’a a strabatutu până in capital’a Russiei; asia ne spune o telegram’a din St. Petersburg. Acolo adeca, precum s’au publicatu prin insusi „Monitoriulu oticialu11, la clinic’a profesorului dr. Botkin a venitu unu tieranu, pe care după ce l’a (esaminatu au constatatu ca este infectatu intr’unu gradu mai usioru de cium’a orientala.
Concarsurile
propuse de
SOCIETATEA ACADEMICA ROMÂNA conformu decisiuniloru luate in sessiunile de pene la annulu 1878.
I.	Premie privitâre la Filologia si Litteratura.
A. Premiu Zappa
(pentru traduceri de autori classici, elleni si latini).
Conformu decisiunii luate in sessiunea alinului 1878, se publica concursu pentru cea mai buna traduc-tiune d’in:
a)	Plinius Coecilius Secundus (junior). Epistol. liber VIII, l-n,
b)	Plutarchus. Vita Pelopidie. cap. I—XXII inclusivu.
c)	Herodotus. Historiarum lib. IV, §. 51—100. cu conditiunile urmatore:
1.	Traductiunea va fi intr’ua limba românesca, câtu se pote de curata si de elegante, cautându a se reproduce in traducere calitâtile autorului tradusu.
Traducetorii sunt datori a dâ note critice assupr’a differiteloru lectiuni alle locuriloru obscure d’in textu, cumu si note esplicative assupr’a terminiloru tecknici si numeloru proprii care vinu in textulu autorului.
2.	Manuscriptele venite mai târdiu de 15 Augustu 1879 nu se voru luâ in consideratiune.
3 Manuscriptele voru fi scrisse câtu se pote de correctu si ligibile, ânse nu de mân’a traductoriului, ci de alfa străină, bine cussute intr’unu fasciculu si paginate. In fruntea manuscriptului se va scrie ua devisa in veri-ce limba si totu cu mâna străină. Pe lângă manuscriptu se va allaturâ si ua scrissore inchissa cu
56_________________________________________________________
sigiliu fora iniţialele autorului, adressata presiedintelui Societăţii Academice si purtându in afora devis’a manuscriptului, scrissa totu cu mâna străină, ero in-la-intru numele autorului traductiunii.
4.	Manuscriptele se voru censurâ si judeca de Secţiunea Filologica, care va propune premiulu destinatu pentru aceste lucrâri.
5.	Manuscriptele nepremiate se voru pastrâ in ar-chivulu Societăţii pene ce se voru reclama de autorii loru, alle căroru nume remânu necunoscute, fiindu co plicurile ce le voru cuprinde nu se voru deschide.
6.	Premiulu pentru cea mai buna traducere de 20 pagine (dupo editiunile stereotype alle lui Tauchnitz d’in Lipsc’a) va fi de lei 120.
7.	Cellu ce va obţine premiulu ca cellu mai esce-llente traductoriu allu celloru 20 de pagine de cari e vorb’a in articolii precedenţi, va fi insarcinatu de Societate a face traductiunea autoriului intregu, cu premiulu fixatu de lei 120, pentru fia-care 20 pagine (calculate dupo editiunile mai snsu citate, f6ra ca pentru acest’a sa se escluda consultarea altoru editiuni, in lucrarea traductiuniloru) *).
8.	Traductoriulu astu-felu insarcinatu de Societate va fi datorii a urmă lucrarea cu aceiaşi diligentia, ele-gantia si puritate de limba cu care a facutu si prob’a premiata. Ellu va fi datoru a dâ pre fia-care annu câte 200 pagine de traducere d’in editiunea luata de norma.
9.	Traductiunea se va essaminâ de Secţiunea Filologica a Societăţii, si aflându-se conforma conditiuniloru de mai susu, se va dâ la typariu, ero traductoriului se va respunde remuneratiunea cuvenita. La casu anse candu traductiunea n’aru correspunde conditiuniloru stabilite, ea se va tramite autoriului cu observatiunile făcute de Secţiunea filologica si invitatiune de a o amenda.
10.	Cându traductoriulu, d’in ori-ce causa, n’aru mai continua lucrarea, atunci se va publica d’in nou concursu de proba, in conditiunile de mai susu.
11.	Automlu classicu, care trece peste 500 pagine, se va imparti intre mai mulţi concurrenti ce voru escellâ la concursu.
12.	Typarirea autoriului tradussu se va face de Societate in 1000 essemplare, formatu in octavu ordinam, cu littere gnrmond si pre chârteia alba curata, dupo unu modelu allessu de Societate. Formatulu adoptata, litterele si cliartei’a approbate voru servi pentru toti autorii tradussi si typariti cu spessele Societăţii. Pretiulu unui essemplaru scossu la vendiare se va de-fige in rapportu cu spessele făcute cu traducerea si typarirea lui, asia ca d’in vendiarea primei editiuni se essa si sa se incassedie cu procentele loru toti banii versaţi cu acesta editiune.
13.	Traductorii opereloru premiate de Societate sunt liberi a scote ua a dou’a editiune d’in traductiunea făcută de dînsii; ânse numai dupo trecerea ânteiei editiuni făcută de Societate, ei remânu proprietari pre traductiunile loru.
14.	Cându Societatea va afla de cuviintia a face ua noua traductiune d’in unu autoriu deja tradussu si publicatu cu spessele ei, ea va fi libera a procede la acest’a, fora ca anteiulu traductoriu sa aiba dreptulu de a se oppune.
B. Premiu Nasturellu
(d’in Seri’a A, pentru subiecte pusse la concursu, d) referrenti la Limbistica si Istori’a filologica seu litte-raria a limbei române).
Conformu decisiunei luata in sessiunea annulu1 1876, se publica concursu assupr’a tliesei urmatore:
„Studiu assupr’a produceriloru litterarie in limb’a „româna d’in epoc’a lui Mattlieiu Bassarabu (1633 — „1654), in care se voru ave in vedere atâtu documentele officiali si particulari, redactate in limb’a româna „in acea epoca, câtu si cărţile tradusse si typarite ro-„manesce pe atunce, precumu si ori-ce elemente litte-„rarie relative la mişcarea culturei române in acellu „periodu; se va studia cu ua speciale attentiune viueti’a „si activitatea litteraria a eruditului mare Logofetu allu „tierrei d’in acellu timpu, Udriste (Orestu seu Uriilu) „Nasturellu d’in Feresci, cumnatu allu lui Mattbeiu „Vodă si strabunu allu fericitului nostru donatoriu."
Conditiunile concursului voru fi:
1.	Dissertatiunea va fi scrissa in limb’a româna, cu stylu claru si correctu.
2.	Marimea lucrării va fi de 10—15 colle de typariu, formatu in 4° micu seu in-8, ordinarii, littere cicero.
3.	Terminulu presentării manuscripteloru la concursu va fi 15 Augustu 1879.
4.	Manuscriptele se voru presentâ anonyme, purtându ua devisa, care va fi reprodussa de unu plicu sigillatu, continendu numele concurrentelui.
5.	Premiulu ce se va accordâ opului cellui mai bunu, va fi de lei 5000, fora a pute fi impartitu.
6.	Societatea Academica ’si reserva dreptulu de a
typari in publicatiunile salle dissertatiunea ce se va premia.	(Va urmâ.)
Soiri diverse.
— (O serbatore muşi cala in atelierulu domnului Ama nu.) Sunt pucini pictori, chiar’ in tierile cele mai culte, cari sa aiba unu atelieru mai ar-tisticu si mai elegantu de catu simpathiculu nostru pic-toru D. Anianu.
Acestu artelieru este unu adeveratu museu. Fara a vorbi de unu mobiliaru, sculptatu de insasi man’a dlui Amanu, si de o mulţime de obiecte de arta adunate
*) Pentru traducerea lui Pliniu Junior se recom-manda in speciale, editiunea d-lui Keil, cu notele d-lui Th. Mommsen.
OBSERVATORIULU.______________________________
cu multu gustu, paretii atelierului sunt acoperiţi de o mulţime de tablouri, tote op,ere de valore datorite penelului D-lui Amanu.
Daca parcimonia eompatriotiloru nostrii de a cum-pera tablouri si opere de arta a fostu si este prejudi-tiabile pictorului nostru subt punctulu de vedere financiarii, ea a avutu dreptu resultatu de a face, cum diseramu, din artelierulu seu, unu adeveratu museu, unde cineva pote se admire cea mai mare parte din productiu'nile sale artistice.
Ei bine, in acestu atelieru, in acestu- museu, s’a datu dumenic’a trecuta, diu’a o serbatore musicala, care a produsu cea mai delicata si mai via plăcere, si a lasatu cea mai plăcută inpressiune in spiritele tutuloru asistentiloru.
Inspiratorea acestei serbatori, domnisior’a Amanu, a fostu in acelasiu timpu, artista eminenta, plina de talentu si de gratie, care a incantatu si emotionatu pe toti.
N’avemu trebuintia a face aci laud’a calitatiloru artistice, de cari e inzestrata domnisior’a Amanu.
Publiculu capitalei a avutu de multe ori ocasiu-nea se admire forti’a si volubilitatea vocei sale; nici-o data inse domnisior’a Amanu nu a cantatu cu unu sen-timentu mai emotionatu, pe care l’a comunicatu cu înlesnire publicului de elita ce o asculta si nu a nuantiatu canteculu seu cu o mai perfecta inteligentia si o mai justa mesura.
Piesele erau alese cu multu gustu, si, afara de cele indicate in prograinulu ce’lu publicamu mai la vale, domnisior’a Amanu a mai cantatu inca celebr’a legenda valacha de Braga, si mai multe arii naţionale.
D-nii Wiest (violina), Dimitrescu (violoncelul, Pra-ger (piano) junele violinistu Wondra, Schipek si Cairetti, au cantatu asemenea piesele indicate in programa, cu multu talentu si multa măiestria.
Acesta serbatore musicala a fostu onorata de pre-senti’a Altetiei Sale Regale gratids’a nostra Suverana, precum si a Altetiei Sale Principes’a de Waldeck, cari pareau incantate de a asculta o musica atatu de admirabila, esecutata cu atatu talentu artisticu, incongiurate fiindu de unu publicu atatu de alesu.
Nu potemu de catu a esprimâ gratitudinea nostra domnei si domnului Amanu de fericit’a idea ce au avutu de a inaugura asemenea serbatori musicale, cari sunt de natura a forma gustulu si a îndrepta spiritele către înaltele si nobilele regiuni ale artei.
Eata program’a serbarei:
I-	ere pârtie. 1. Mendelssohn, Fragment du qua-tuor en si mineur pour piano et instruments a cordes execute par Mr. Wiest, Dumitrescu, Prager, Schipek.
2.	Mozart, Air des noces de Figaro, chante par M-elle Nicolescu-Aman. 3. Verdi, Air de Ballo in Maschera, chante par Mr. Cairetti. 4. Rover, Serenade du Savoy-ard, execute par Mr. Dumitresco. 5. Mozart, Duo de Don-Juan, chante par M-elle Aman et Mr. Cairetti.
II-	eme pârtie. 6. Vieux-temps, Fantaisie Caprice,
execute par Mr. Wondra. 7. Halevy, Air de la Juive, chante par M-elle Aman. 8. Bach, Chopin, Schumann Aufschwung, Fugue en la mineur, Etude en la mineur, executes par Mr. Prager. 9. Gordigiani, Ogni Sabatfo, chante par M-elle Aman.	„Press’a."
—	(T e n o r u 1 u T a m b e r 1 i c k). Diariulu pari-sianu „Le Figaro“ adevereşte scirea cum ca vestitulu Tamberlick este romanu.
Adeveratulu nume alu lui Tamberlick este „ Tom a Berhcu“ (asulu de trefla); elu este din unu satu de langa Botosiani; de micu a intratu in serviciu la aren-dasiulu moşiei ca vizeteu (cocisiu).
Intr’o di se duse cu domnulu seu la Botosiani si trase la hanulu unde se afla in treacatu trup’a operei italiane.
Toma Berlicu deshamandu caii si preamblandu-i, i-a venitu se cânte, si a cantatu nişte cântece roma-nesci ce sunt pe nişte tonuri forte susu.
Tenorulu trupei, care se intempla tocmai atunci in ograd’a hanului, audiendu acelu glasu asia de frumosu, aduna indata pe cameradii sei. Chiama pe Toma Berlicu si-lu puse se cânte. Berlicu avea de pe atunci ecelu ut cu care si-a facutu numele si averea.
Directorulu trupei după acea proba i-a propusu se-’lu ia cu densulu in Itali’a si se-’lu invetie canteculu; dandu-i 450 de franci pe luna.
Berlicu care avea la domnulu seu numai 150 de franci pe anu, 2 parechi de ciobote si unu sumanu, se prinse bucurosu si pleca cu trup’a in Itali’a.
Nu multu după aceea a debutatu in Italici cu unu succesu care a mersu totu crescendu.
„Steu’a României."
—	(Numire) D-lu V. Maniu, fostu prim-presie-dinte la curtea apelativa din Iaşi si fostu advocatu alu statului, fii numitu de advocatu alu statului pe langa tribunalele si curtea din Bucuresci in loculu d. Gr. U. Balutia demissionatu.
—	(Serat’a tineri mei romane din Buda-Pest’a) precum scrie „Famili’a," a avutu nu numai unu prea preciosu succesu moralu, dar’ totu odata si unu considerabilu resultatu materialii. Venitulu curatu, de si multe liste nu s’au inapoiatu inca, se urca la 6 -700 fi. Insemnamu cu bucuria, ca înălţimile Loru Regale, Domnulu si Domn’a României, au tramisu prin d-lu maresialu alu curţii, cu o epistola in termini de înalta incuragiare, sum’a de 100 fi. Asia societatea „Petru Maioru“ in alu cărei fa voru s’a arangeatu serat’a, va primi unu ajutoriu, de care avu mare trebuintia.
Maiestatea Sa imperatulu si regele a daruitu in numele seu si alu Maiestatii Sale regin’a, societăţii „Petru Maioru“ din Buda-Pest’a 100 fi.
—	(Venitulu balului) datu la Vien’a in folo-sulu societăţii academice „Romani’a Juna,11 precum relatedia diariele din Vien’a, ar fi preste 1000 fi. v. a. r- — (Naţionalitatea Papiloru.) Intre cei 261 de Papi au fostu 208 italiani, (dintre cari 104 au fostu români), 12 au fostu greci, 17 francesi, 6 germani,
3 spanioli, 2 portugesi, 1 englesu, 1 holandesu, 1 dal-matinu, 7 asiati si 3 africani.
—	(Societatea vaporeloru danubiane) face cunoscutu, ca la 7 Februariu a. c. a inceputu na-vigatiunea intre Galatiu si Brail’a. In curendu voru începe călătoriile pana la Giurgiu.
—	(Budgetulu unei cetati.) Din budgetulu reg. cetati libere A r a d u se pote vedea ca ea in anulu 1879 va avea spese: 392,986 fi. era veniturile sunt preliminate cu: 266,940 fi. Resulta deci unu deficitu de 126,046 fi. care se va coperi prin unu aruncu comu-nalu de 4072%.
—	(Numerulu poporatiunei din Dobro-g e a.) Din recensementulu facutu din partea gubernului romanu resulta ca intreg’a poporatiune a Dobrogei se urca la sum’a totala de 116,732 din care 24,314 sunt romani, 19,479 bulgari 59,003 turci si 13,936 streini de diferite naţionalitati.
—	(Multiamita publica.) Comitetulu aran-geatoru alu balului juristiloru dela academi’a reg. de dreptu din Sibiiu, isi tiene de plăcută datorintia a isi esprimâ pe calea acesta viuele sale multiainiri p. t. domni si domne, care au bine-voitu a contribui cu sumele notate mai la vale, preste pretiulu de intrare, in folo-sulu fondului de ajutorare alu juristiloru. Au contri-buitu:
Escelenti’a Sa Mironu Romanulu, archiepiscopu si mitropolitu greco-orientalu 10 fi. Ilust. Sa Mihailu Fogarasy, episcopu romano - catholicu 10 fi. Ilust. Sa Fridericu Wăchter, comite supremu 8 florini 50 cr. d. Samuilu Filep, directoru de catastru 8 florini 50 cr. d. Peregrin Neurihrer 6 fl., d. Fridericu Harth 6 fl., Ilust. Sa Nicolae Popea, archimandritu si vicariu archi-episcopescu 5 fl., br. Carolina Salmen 5 ti., d. Alexandru Lebu, proprietariu 5 fl., d. Corneliu Tobiasiu, protono-tariu corn. 5 fl., d. Soltesz Nagy Franciscu 5 fl., d. Dr. Samuilu Moeferdt 4 fl., d-na Louis’a de Brennerberg 3	fl.	50 cr., d.	Ilie Macellariu, consiliariu	gub. in pens.
3	ti.	50 cr., d. Carolu Kiss de Egerpatak,	advocatu 3 fl.
50 cr., d. Dr.	Iosifu Hodosiu 3 fl. 50	cr., d. Iosifu
Mathias, assesoru in pens. 3 fl. 50 cr., d. Valentinu Bock, advocatu 3 fl. 50 cr., d. Ferderber Samuilu, co-merciantu 3 fl. 50 cr., d. Venzel Tefier, c. r. medicu alu statului maioru 3 fl., d. Paul Theil, advocatu 2 fl. 50 cr., d. Nicolau P. Petrescu 2 fl. 50 cr., d. Samuilu Glaser 2	fl.	50 cr., d.	Dr. Ioanu Moga 2 fl.,	d. Franciscu
Kovâcs, plebanu 2 fl., d. Franciscu Pongratz 2 fl., d. Ant. Schuster 2 fl., Esc. Sa Antoniu Heitzinger, generalu 1	fl.	50	cr.,	d.	Stefanu	Gyorgy, canonicu si	plebanu
1	fl.	50	cr.,	d.	Victoru	Sili,	advocatu 1 fl. 50 cr., d.
Constantin Stezariu, c. r. capitanu in pens. 1 fl. 50 cr., d. Carolu Schneider 1 fl. 50 cr., d. Buscke Carolu 1 fl. 50 cr.,	d. Mihailu Guth	1 ti.	50 cr., d. Otto	Conradt
1	fl.	50	cr.,	d.	Naum Nasta	1 fl. 50 cr., N.	N. 1 fl.,
d. Antoniu Fabini, comerciantu 1 fl., Escel. Sa d. Io-sifu Krcis, generalu 50 cr., d. Toma Gecz, colonelu c. r. 50 cr., d. Augustu Sennor, vicecomite 50 cr., d. Dr. Niculau Olariu, advocatu 50 cr., d. Dr. Danu P. Bar-cianu 50 cr., d. Andreiu Domanovsky, professoru 50 cr., d. Samuilu Borger, advocatu 50 cr., d. Iosifu Osterlam 50 cr., d. Adolf Weiss 50 cr., d. Antoniu Bechnitz 50 cr., d. Carolu Seemann, c. r. majoru 50 cr., d. Samuilu Bergleiter 50 cr., d. Stefanu Szabo 50 cr., d. Alfred Schram 50 cr., d. Wilhelm Mayer 50 cr., d. Nicolau Contianu 50 cr., d. Ioanu Popoviciu 50 cr., d. Ioanu Cipu 50 cr., d. Gustav Konerth 50 cr., N. N. 50 cr., N. N. 50 cr., N. N. 50 cr., N. N. 50 cr., B. P. 50 cr., d. Iuliu de Follert 2 cr. —
Post’a redactiunei.
Fagarasiu et Lissa, Lugosiu. Exemplarie intregi dela 1 Ianuariu a. c. din „Observatoriului" mai avemu; din anulu tr. mai sunt 6. Dictionariu si Glos-sariu se afla, Dictionariu ungurescu-romanescu asemenea, legate cum voiţi.
Editorii si redactoru respons. O. llaritia in Sibiiu.
Tipariulu lui W. RraIR in Sibiiu.