OISEMATORIULU Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu. Nr. 12. Sibiiu, 10/22 Februariu 1879. Anulu II. Ori-ce inserate, ae platescu pe serie a<5u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenuraeratiuuile se potu face in modulu celu mai usioru prin asaem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Gbservatorinlu ese de doue ori in septemaiia. me.curea si sambat’a. Pretinlu pentru Sibiiu pe 1 auu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisa cu post'a iu laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 0 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s£u 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Petitiunea substernuta Maj. Sale Monarchului de catra de-putatiunea provinciei metropolitane gr. orientale romanesci, in cestiunea scoleloru si a limbei naţionale. „Majestatea Vostra imperatesca si apostolica regesca, Prea gratidse Domne! Biseric’a greco - orientale romanesca din Un-gari’a si Transilvani’a a comprobatu intre tdte im-pregiurarile neclatit’a sa credintia si devotamentu catra prea inaltulu tronu alu Maj. Vostre in modu asia de eminente, in câtu acesta virtute a sa patriotica stravecliia ’ia fostu recunoscuta totu-deauna la prea inaltulu tronu. Cliiaru si astadi, candu acdsta biserica isi permite a recurge de a dreptulu la prea inaltulu tronu alu Majest. Vostre prin subscrisulu corpu alu episcopiloru si prin deputatiunile consistorieloru, intr’o causa ce atinge nu numai interesele proprie essentiali, ci si una din conditiunile de prosperitate a le patriei nostre, este convinsa, ca prin acesta actitudine a sa dictata de sentimentele cele mai leali, isi inplinesce numai datori’a profundu simtita catra preainaltulu tronu alu Maj. Vostre si catra iubit’a nostra patria. Caus’a ce ne inpune noue acestu pasu bine cumpanitu, este una mesura legislativa, plănuită de a se introduce in sfer’a instructiunei publice, de a urmare de infiuintia si asupra scoleloru nostre confessionali; ca-ci ori-câtu s’ar parea ca scopulu enuntiatu alu acelei mesuri este de mare inportantia, dara reali-sarea ei practica impedeca cultur’a generale, din punctu de vedere pedagogicu nici ca se pote executa, era in resultatele sale se preseuta asia, ca de una parte intre relatiunile de nationalitati ale patriei ndstre pote se traga in urm’a sa una procedura escessiva, era de alfa, considerata din punc-tulu de vedere naturale si instinctivu, alu interesse-loru pe care le au nationalitatile, pote se nasca temere, neîncredere si instrainare nu numai la credintiosii bisericei nostre, ci si in peptulu celoru-lalte nationalitati nemagiare, care ar potea usioru se turbure concordi’a fratiesca si devotamentulu patrioticu atatu de doritu pentru poporale din acesta patria, pentru interessele statului, totudeauna, dara mai vîrtosu acuma, candu situatiunea politica gene- Foisior'a „Observatoriului". Femelele. De Juriu Pederzani. Traducere de: I. G. Ba rit iu. (Urmare.) Greci’a, care se află in posessiunea celei mai sublime arti; aceea de „a educă omenii," ave o înalta stima facia cu femei’a. Pentru o femeia sedusa, Troj’a este obsediata si nimicită. Senofonte vorbesce cătra femei’a sa*: „’mi va fi o plăcere, deca tu, care eşti mai perfecta că mine, me vei priimi de sclavulu teu." La Homeru femei’a domnesce in casa, singura ea oferesce ospitalitatea si siede la vetra facia in facia cu barbatulu. Si cine a nimicitu acesta Grecia frumosa si splendida V Nu resbelele sale civili, nici sclavi’a, ci femei’a, care decadiuse si care cadiuse in pulberea celei mai adence desonori. Venerea din Fenici’a, alu cărei cultu infloriă in Cipru, Citer’a si Corintu. Femei astute devenira Sy-bilele tierei, preotesele mincinosului oraculu din Delphi si Dodon’a. Odiniora arbitriulu bărbatului străpungea budiele, nasulu, urechi’a femeiei si aternă o veriga de auru, simbolulu sclaviei, că semnu, că o puteâ duce ori-unde voiesce. Femei’a aruncata in pulbere se svercoliă că unu sierpe si fermecă pre barbatu prin gratiele sale, prin ochiulu ei ce mintia amore si prin vocea ei adu-latoria si astufeliu ilu trase si pre elu in abisulu unui amoru selbaticu si desnervatoru. In Rom’a femei’a isi păstră marimea si demnitatea sa, pana ce datinele si traditiunile au remasu pure si divine. rale nu prea este senina; prin urmare cliiaru si scopulu enuntiatu alu acelui proiectil de lege l’aru impedeca, sau tocma Par paralisa. Noi adeca ne-amu informaţii din declaratiunea ministrului Maj. V. de culte si instrucţiune publica făcută cu oresicare ocasiune in camer’a deputatiloru si mai in urma din press’a periodica, că acelu domnu ministru are de scopu se astbrna la dieta unu proiectu de lege, in poterea caruia după siese ani numerati dela promulgarea legei, limb:a magiara se fia obiectu obligatoriu de invetiamentu in scolele elementarie si in cele superiori popularie, si acesta cu scopu, că asia se se dea ocasiune buna la toti cetatienii statului a’si apropriâ limb’a magiara că limba a statului. Asia dara scopulu acelui proiectu de lege este, că cunosciuti’a limbei magiare se se câştige prin invetiarea ei in scolele elementarie ale poporului. Nu avemu de observatu, daca cetatieniloru statului se va da pre catu se pote, ocasiune acomodata, că se invetie limb’a magiara că limba a statului, de si necessitatea generale a ei nici-decumu nu e justificata, nici de actual’a lege a nationalitatiloru, respective de dreptulu asiguraţii nationalitatiloru de a se folosi de limb’a propria, si preste totu nici de raporturile etlmograpliice ale patriei nostre. Dara acestu proiectu de lege are de scopu a inpune invetiarea limbei magiare, in mesuri că acelea, despre care ori-cătu amu respecta intieleptiunea gubernului Maj. Vostre, trebue se ne spunemu convicţiunea, ca acelea mesuri nici-decumu nu sunt apte de a duce la scopu. In acesta privintia ne permitemu înainte de tote a ne face prea umilit’a reflexiune, ck legea instructiunei popularie iucarca asupra scoleloru elementarie atătea materii de cunoscintie necessarie classeloru inferiori ale poporului, in cătu timpulu prescrisu in lege pentru şcolari, spre a le invetia pe tote in limb’a loru materna, este ocupatu cu totulu prin acelea, intru atăta, cătu le lipsesce absoluţii timpulu fisicu, in care se mai pota invetia inca si un’a alta limba cu totulu necunoscuta, fia din carte, sau si numai pe cale practica, că se tacemu de lips’a talenteloru pentru invetiare de limbi. Asia dara, daca cu tote acestea, au de scopu, că in scolele elementarie ale eomuneloru bisericesci, in care limb’a magiara este necunoscuta, se se Feinei’a, că mam’a familiei (mater familias), soci’a că veduv’a unui barbatu (univira) si virginea se bucurau de o adoratiune mare si profunda. Rom’a concistă lumea. Africa, Asi’a si Greci’a jaceau la piciorele sale. Inse riulu demoralisatiunei si alu decadentiei curgeă din acele parti ale lumei subjugate spre Rom’a, ’si versâ undele asupra santuariului vietiei familiare si sortea femeiei romane odata respectata, se scâmba in cea mai deplorabile din lume. Din leganu si păna la mormentu vieti’a ei nu eră, decătu unu lantiu de oprobriu, suferintie si umilire. Romanului ’i eră permisu a se desparţi de soci’a sa după plăcere. Semproniu se desparţi de soci’a sa, pentru că ea părăsise odata cas’a singura. Sulpiciu abandonă pre a sa, fiiuducă au vediut’o intr’o di fora invelitore pe facia. Catone o dărui pre a sa amicului seu Hortensiu, si Cicerone abandonă dela sine pre nobil’a Terentia, care sacrificase totu pentru eliberarea sa din esiliu. Elu îsi luă o femei’a avuta, pre care asemene a abandonă, dupace dotea ei fii consumata. Iuvenale eschiama: Cineva uu cauta femei’a pentru că se traiesea cu dens’a, ci cauta o facia frumosa. pentru de a se delectă. Femei’a eră demisionată fora nici o ceremonia. Unu servitoru alu casei ’i dicea in numele stăpânului seu: „Du-te.“ Si acesta eră de ajunsu. După ce ’si sacrificase frumseti’a, juneti'a si totu ce avusese, unu capriciu o aruncă pre serman’a preste pragulu casei pe strada. Avea se rnora de fome, seu se traiesea in desonore. Consortea tigrului in pester’a lui nu eră mai nefericita, că femei’a iu palaturile romane. »4 Fericirea lina si iF .antatoria a unei mame, femei’a romana nu au simtitu niciodată. După nascere i se luă copilulu. Nu ’i mai eră permisu a îlu imbraciosiă. Fora barbatu, singura, cu capulu plecatu pribegiă mam’a abandonata pe stradele Romei, pe candu copiii ei treceau pe dinaintea ei in trasure aurite, fora de a o cunosce. invetie acesta cu resultatu ca acela, in cătu se o pota vorbi si scrie, atunci nu remane alta cale practica, de catu că obiectele de invetiamentu pre-vediute in lege si atatu in viati’a practica, catu si pentru culfvarea ulteriora absolutu necessarie, se fia sterse din planulu de invetiamentu, si sub totu decursulu aniloru de invetiatura se se propună esclu-sivu numai limb’a magiara, de care in viati’a practica cei mai pucini voru avea trebuintia necondiţionata; si apoi acea invetiare a limbei magiare s’ar face asia, in cătu folosirea limbei materne si desvoltarea facultatiloru spirituali s’ar margini forte. Noi nu potemu presupune despre gubernulu Majestatiei Vostre, că densulu ar avea de scopu a midiuloci invetiarea limbei magiare in modulu ara-tatu acilea; din causa că pe acesta cale scopulu educatiunei poporului ar fi sacrificatu la invetiarea fortiata a unei limbi, si apoi in cele din urma tota acesta invetiatura de limba in scolele comu-leloru de alte nationalitati nu ar potea se aiba vreunu altu resultatu, de cătu că dora şcolarii ne-magiari după încordare îndelungata, aru rupe ici colea cate ceva unguresce amestecatu cu elemente de ale limbei proprie materne; dara din cultur’a ceruta in viati’a practica nici macara cunoscintie elementarie nu si-ar potea castiga; era dupace aru esi din scola, curendu ar si uita acea limba magiara invetiata reu, cu sila mare, ceea se se si pote comproba cu exemple nenumerate, scdse din viati’a practica. De alta parte, nu voimu se tragemu la indoiela, că si in scolele elementarie se potu lua unele mesuri preparative pentru invetiarea limbei magiare, in nici-unu casu inse nu in proportiunea ce se vede respicata in proiectulu de lege, de care e vorb’a, ci numai propunendu cititulu, scrisulu si ceva exerciţiu de limba. Atata s’a facutu si păna acuma după potintia in scolele nostre confessionali, in cătu adeca in scolele nostre popularie întocmite mai bine, auctoritatile nostre eclesiastice au luatu si pana acuma din indemnulu propriu, mesuri corespundie-torie la scopulu acesta, pin urmare fora pressiune din afara si iu mesura că aceea, cătu invetiarea obiecteloru absolutu necessarie se nu sufere nimicu. Din alte punctu-de vedere sunt a se considera scolele confessionali superiori, si a nume scolele pedagogice, in care se potu lua mesuri mai intinse Acesta eră sortea femeieloru in anticitate. Vedemu Rom’a, domnitori’a lumei, vedemu Athen’a cetatea sapientiloru. Privirau la santuariele Indiei, pădurile de stejaru si circurile de pietra ale Druidiloru in Gali’a; templele persiane pe culmea muntiloru si pietrele de altariu ale Azteciloru mecsicani. Monstruosele mâne ale dieiloru loru erau implute cu anime de copii. De asupr’a intregei anticitati planeza unu nuoru -- ne-descriptibile miseria, o umbra obscura — sortea fdra nume a femeieloru. Se strabatemu acele fieri, cari astadi se iiitindu sterpe si lipsite de cultura inaintea ochiloru noştri. Vomu află femei’a in lantiurile sclaviei celei mai umilitorie. Sub ochii Europei, in Turci’a, in Armeni’a, in Tar-tari’a, in Iapanu si Marocu, in Americ’a de Sudu, femei’a este numai unu obiectu, pre care cineva după capriciu o cumpera si o vinde. In Circasi’a, in districtele Caucasului, unde traiescu cele mai frumose femeie din lume, ele se cumpera pe sem’a seraiuriloru turcesci, pentru castelele aristocraţiei russesci. Armenele cil ochii negri, virgin’a alba ca marmorea din Mingreli’a, femei’a cu perulu de auru din Persi’a, gingasiele fiice de pe campiele medice sunt trausportate că unu „articolu" la Bosforu si la Nev’a. Gentilomulu russescu ascunde sub masc’a maniere-loru esterne si ale elegantiei adesea pre barbarulu crudu, si este nu arareori unu turcu secret.u. Unu principe russescu invita pre amicii sei in castelulu seu. Pentru de a onoră pre ospetii sei, cari erau causîti, si ale face petrecania, tramise pre servitorii sei la colibele supusiloru sei. Ei răpiră pre tote virginile infionnde si femeile frumose măritate si le adusera cu forti’a in castelu. Acolo, aceşti câni princiari si parfumaţi desonorara acele fiintie lipsite de orice midiulocu de aperare. Turbaţi prin acestu atentatu, barbari, fraţi si părinţi asal-tara castelulu in capu de nopte, omorîra pre principele i si detera focu castelului. 46________________________________________________________ pentru invetiarea successiva a limbei magiare; dara si in acestu respectu zelulu auctoritatiioru scolastice a le bisericei nostre constituţionale ar cresce in casu candu ele aru potea lua mesuri corespundietorie la cerintiele de cultura, numai pe temeiulu legiloru existente, fora alta dispositiune legislativa, scutite de ori-ce pressiune din afara, de buna voi’a loru. In câtu pentru planulu de a introduce limb’a magiara câ studiu obligatu in scolele elementarie confessionali ne magiare, suntemu constrinsi a memora in acesta representatiune prea umilita, pe langa susu atinsele pedece didactice neînvinse, inca si una impregiurare f<5rte regretabile, care, iu legătură cu respectivulu proiectil de lege, merita cea mai de aprope atenţiune. Este adeca sciutu, ca in patri’a nostra opiniunea publica magiara, cunoscuta bine din viaţi’a practica, din pressa, câ si cliiaru din diet’a ti erei, pretinde necur-matu dispositiuni legislative si guberniali de acelea, care se pota duce la inagiarisarea cetatieniloru ne-magiari ai statului. Acesta tendentia a natiunei magiare manifestata cu mare focu, a produsu multu mai de inainte ingrijare la credintiosii bisericei nostre, atâtu de jalusi pentru limb’a si naţionalitatea loru; era dupace biseric’a nostra de ritu orientale are caracteru naţionale, indata la scirea esita despre proiectulu de lege, a cărui analise o facemu, acea ingrijare au ajunsu la unu gradu asia de mare, in catu dupace ’si aducu aminte de tentativele analoge de inainte cu câteva dieci de ani, fiii bisericei nostre se temu, câ acestu proiecţii de lege va fi pe terenulu legis-latiunei unu inceputu nou la tendentie, alu caroru scopu este realisarea desnationalisarei cu ori-ce pretiu, si care in ulteriorulu decursu alu lucruriloru tinde a estermina cu incetulu limb’a nostra naţionale din viati’a practica, din comunităţile nostre bisericesci si din bisericele nostre, unde până acuma ne folosimu de ea intru tota libertatea. In acdsta prea umilita representatiune a nostra nu ne simtimu cliiamati a ne demitte in discussiunea cestiunei, câ până la ce mesura pote fi salutaria, sau tocma din contra, in detrimentulu interesseloru patriei nostre, a lua magiarisarea de problema; dupace inse semena forte, câ acelui proiectu de lege i se atribue din mai multe parti scopulu acesta, ne tînemu de a nostra datoria patriotica a declara preste totu, până unde pote se strabata cuventulu nostru câ: ce e dreptu, credintiosii bisericei nostre n’au vreo antipathia câtra limb’a magiara, câ inse densii tînu la limb’a si la caracterulu loru naţionale cu asia taria, in câtu ori-cum ar incerca cineva, este absoluta inpossibilitate de a’i spolia de acestea. Daca proiectulu din cestiune n’ar avd in sine nici cliiaru aparenti’a inclinarei spre maghiarisare, de siguru inse in privinti’a eventualei esecutari s’ar urma o procedura, carea ar produce intre ele-mentulu magliiaru si nemagliiaru in locu de concordia fratiesca atatu de necesaria, numai amaratiune reciproca, din casu in casu o ar potentiâ, si in fine ar avea numai urmări periculose pentru interesele patriei comune. In privinti’a acesta dora va Guvernulu russescu, care pentru Grandii sei nu are pedepsa si nici ochi pentru atrocitâtile loru, măcelări pre acei barbati, cari ’si resbunara curagiosu violarea onorei casei si a familiei loru si aprinse satele loru. înaintea ochiloru noştri vedemu pre femei’a an-ticitâtii. Palida si sdrobita de durere ca si o Hecuba. Ea semena cu o statua petrificata a durerei. Atinsa de frigurile reci ale morţii morali, privirile i sunt ficsate in pusti’a monotona a lumei. Acesta femeia nemărginită in dorulu ei, are numai o crima, ce se cuprinde in cuvintele: „Noi amu cunos-cutu amorea si amu crediutu in ea.“ Si cu strigarea de durere a celei mai sublime femei, care eschiama ca mam’a Salvatorului vediendu’lu in agonia, pote, si ’i este permisu se planga si femei’a anticitatii: Ah! voi toti, câţi treceti de secoli pe acesta cale, priviţi si spuneţi, deca esista pe pamentu o durere, ce s’ar pote asemenâ, cu aceea pre care trebue se o Sufei’iu eU !“ (Va urrnd.) Literariu. Auctorulu acestei monografii, unulu din cei mai bravi membrii ai renumitei familii Brote si unulu din pilaştrii comunei Resînari, dete prin acesta publicatiune instructiva unu exemplu prea demnu de imitatu la mulţime nenuinerata de comune romanesci din patri’a nostra. Sute de comune, mai alesu din partea meridionale si apusena a Transilvaniei isi reducu vechimea loru cu documente istorice in mana, pe una miie si mai mulţi ani. Alţii făcu neincetatu apellu la drepturi istorice. Du. Petru Brote invetia pe fruntaşii comuneloru, cum trebue se scoţia ei la lumina drepturile loru istorice. — Libera comuna regesca Re sin ar iu. Schitia storica compusa de Petru Brote. 1878. ___________O B J3E R V A TO R IU L U._____________________ fi de ajunsu a ne provoca in generalu la esperien-tiele, pre cari a le specifica acum, cu privire la seriositatea situatiunei, nu ne demitemu, cari insa fara indoiala dovedescu, câ in timpii din urma s’au facutu din partea organeloru administrative incer-cari peste marginile legei, respective s’au aplicatu cliiaru ordinatiuni obligatore in favorea limbei maghiare, si abusuri de acestea se practiseza cu tota passiunea, mai virtosu din partea aceloru organe administrative, cari stau in nemijlocita apropiere de poporu. Daca cercetamu mai de aprope singuraticele dispositiuni ale proiectului de lege, cu care suntemu siliţi a ne ocupa in prea umilit’a nostra representa-tiune, ne oprimu la acelu punctu mai alesu, care in privinti’a invetiatoriloru aflători in funcţiune dispune, câ aceştia in decursu de siese ani se fia obligaţi intr’atâta a’si insusi limb’a magiara, incâtu se ’si pota justifica calificatiunea de a o propune „pre aceea,“ prin depunerea unui esemenu, si numai pentru invetiatorii trecuti peste cincidieci de ani di etatii face esceptiuue, inse asia, ca in pri-vinti’a casuriloru esceptio'nali, intielegendu-se intre aceştia si invetiatorii confessionali, numai ministru de culte si instrucţiune publica se pota decide. Abstragendu dela partea ultima a acestei dispositiuni, care taia dreptu in autonomi’a bisericei nostre, peste totu se vede, ceea ce si de altmintrelea după a nostra părere caracteriseza intregu proiectulu de lege, câ adeca acesta nu se pote esecuta; câ-ci se scie câ, pentru a nu ne provoca la alte scole confessionali, in provinci’a nostra metropolitana peste totu, si in specialii in acelea parti, unde limb’a magiara nu este in usu la poporu, o insem-nata, ca se nu dicemu o preponderanta parte a invetiatoriloru in funcţiune, după impregiurarile de până acuma, sau nici decum, sau prea pucinu sciu limb’a magiara, asia in câtu aceştia cu atâta mai pucinu sunt capabili de a propune limb’a magiara, cu câtu câ precum se cunosce din cuventele acestui proiectu de lege, scopulu este, câ docenţele se propună limb’a magiara in aceeaşi limb’a. La acesta se mai adauge inca si acea trista impregiurare, cumca invetiatorii peste totu platiti de catra seracele nostre comune bisericesci, au mai fara esceptiune unu salariu anuale in proportiune atâtu de micu, in câtu cu acela abia ’si potu împlini lipsele de tote dilele, ci spre a’si susţinea cas’a sunt siliţi a intrebuintia tinfpulu liberu pentru alte ocupatiuni de castigu. Dela invetiatori, sărăci, alu caroru numeru, din nefericire la noi este mare, nu se pote pofti, ca se’si ie timpu de a mai invetia limb’a magiara, — ceea ce nici intre cele mai bune impregiurari nu se pote castiga numai prin diligentia privata a casa; — prin urmare purcediendu din acestu proiectu de lege, pentru ei n’ar remanea alta indereptu, decâtu ca, daca n’au ajunsu alu cincidiecilea anu alu etatii, se fia scosi din postulu loru; dar apoi in asemenea casu nu vedemu cum s’ar pute indeplinî loculu invetiatoriloru destituit!, prin alţii capabili, pe candu este sciutu, ca asemeni capabili invetiatori abia sunt in numerulu cerutu, ear a improvisa invetiatori capabili e preste putintia, mai alesu pentru staţiuni, unde nu este asigurata invetiatoriului nici cliiaru panea de tote dilele. înainte de a se fi facutu proiectulu de lege asupra instructiunei publice la anulu 1868, — mi-nistrulu de atunci alu culteloru si instructiunei publice de pia memoria, pentru consultarea si discussiunea obiectului din cestiune, ^ convocatu ancheta, in care a chiamatu esperti si din partea tuturora confessiuniloru, pe calea autoritatiloru respective bisericesci. Ne pare forte reu, câ cu abatere dela procedur’a urmata atunci, in casulu presentu nu s’a datu ocasiune autoritatiloru nostre bisericesci spre a’si da opiniunea asupra proiectului de lege de o insemnatate atâtu de mare si pon-derosa, care daca se intemplâ, probabile, câ biseric’a nostra n’ar fi venitu in acea positiune neplăcută, câ sa fia silita a se intorce la prea inaltulu tronu alu Maiestatii Tale cu îngrijirile ce provinu din acestu proiectu de lege, care după a nostra părere nu e oportunu. După ce nu ne potemu măguli cu speranti’a, ca amu pote impedecâ primirea acestui proiectu de lege, a cărui neoportunitate si neesecutabilitate o amu aratat-o mai susu, in casulu candu acela s’ar inainta la corpulu legislativu. ne tînemu de dato-riutia patriotica, câ pe langa esprimarea din nou a omagieloru nostre de supusi si de credintia nestrămutata, se venirnu la Maiestatea Ta cu acea prea umilita rogare, câ in interesulu culturei publice si alu liniscei interne a poporaloru se Te induri a denegâ preainalt’a aprobare prealabila la acelu proiectu de lege. Cari de altmintrea recomandandu-ne biseric’a in preainalt’a gratia si îngrijire parintesca, de carea totu-deauna cu adenca multiamita s’a bucuratu, suntemu cu celu mai deplinu si profundu omagiu, Ai Maiestatii Tale. Vien’a, la 12 Februariu 1879. Credintiosi supusi Corpulu episcopescu si deputatiunea consisto-rieloru eclesiastice ale bisericei gr.-orientale romane din Ungari’a si Transilvani’a. (Subscrisi: Mironu Ii o m a n u 1 u archiepiscopu si mitropolitu, episcopii si deputatiunea). Cuventarea dini dr. Hodosiu. Escelenti’a Ta Presantite Dle archiepiscopu si metropolitu! Venirnu si cu acesta ocasiune a Ve presentâ omagiele nostre, si nu ne insielamu deca dicemu, omagiele a intregu clerului si poporului romanu, acum candu v’ati reintorsu din grav’a, marea si glorios’a missiune, ce, intrunindu consim-tiementulu tuturora romaniloru, a-ti luatu Escelenti’a Vostra a o indeplini. Ve assiguramu Escelentia, câ toti romanii, cleru si poporu, (Senatus et populus romanus), cu unu tremura, seu mai bine, cu o palpitatiune tre-muratdre a ânimei, intre grige si sperantia, dar cu încredere in sine, cu minte calma, si cu raţiunea de omeni conscii de caus’a ce sustienu, v’a petrecutu in caletori’a din care astadi v’ati reintorsu. Câ-ci caus’a erâ, si este a nostra a tuturora, si Escelenti’a Vostra, dinpreuna cu ceialalti domni ai de-putatiunei, si cu ceialalti prelaţi ai bisericeloru nbstre romane, ati fostu vii’a espressiune a vointiei clerului romanu din imperiulu de sub sceptrulu im-peratului, regelui si mare-principelui nostru. Ne spune istori’a, si o scimu chiar noi, cei ce traimu anca astadi, o scimu din propri’a nostra esperientia si sciintia, ca de câte-ori s’au redicatu grave fortune, venturi vijelose, si procelle, acum aprope de 1800 ani, asupra natiunei si bisericei ndstre, toto-deauna in acele fatali încercări si ame-rintiari la esistenti’a nostra naţionala si la conservarea religiunei nostre, romanii s’au sciutu tiend la inaltimea causei ce aperau, si pe care o apera până astadi cu o intrepiditate ce nu se pote resturnâ. Credemu, Escelentia, ca nu aci este loculu de a aretâ in modu chronologicu, luptele Romaniloru pentru limb’a si biseric’a loru. O scimu, o simtimu, o urmamu, si o vomu urmă până in indefinitu, si in urma vomu lasa-o ereditate celoru ce vinu in urm’a ndstra, si cari sunt mai numeroşi de câtu noi, până ce ei in fine voru fi cei fericiţi a culege fructele satisfacutorie ale acestei indefinite si continue lupte, ce de secoli întregi o purtamu. O lupta acesta, care atâtu de tradusa este in mintea, ânim’a si sângele nostru, in câtu nu dile, nici septemani, dar nici ani, nici secle intregi, ba nici-odata nu se va stirpl din giugasi’a, dar’ totu-odata resolut’a, cu-ragios’a si energic’a natura conservatoria de sine a poporului romanu: si până la învingere. Escelentia, devis’a nostra a fostu, este si va fi : a ne conservâ intacta limb’a si religiunea, naţiunea si biseric’a nostra, in ori-ce impregiurari; a tiene tare la patri’a si la pamentulu nostru; a lasâ liberu fia-carei naţiuni din patria a urmâ assemenea. Dar’, cu voi’a nostra, nu vomu concede nici-odata a se infectâ institutele nostre naţionali bisericesci si scolastice, cu beneficiuri (?) străine, cari numai ruinare ne aducu, si numai perirea ni-o prepara. Escelentia, permitteti-ue in urma inca numai câteva cuvinte. Ori-care ar' fi resultatulu missiunei din care ve reintorceti, noi vomu dice, si dicemu: Aci suntemu, aci stăm u. Fi-va elu favorabilu pentru noi, pentru naţiunea, biseric’a si patri’a nostra ? S e p 61 e, vomu respunde, gratia bunetatiei si iubirei de dreptate a monarchului nostra. Nu va fi elu favorabilu? Nu vomu perde speranti’a. Vomu respunde cu acelasiu refrenu: aici suntemu, aici stamu, câ stanc’a eterna a unui poporu, pusu aici de Dumnedieu. Vomu merge pe calea civilisatîunei; vomu cul-tivâ limb’a nostra; vomu propagâ cultulu religiosu; vomu tiene susu si tare la patri’a si la pamentulu nostru; ne vomu pune pe lucru, câ elementulu romanii se prindă radecina in tote priviutiele, de vietia publica, sociala, cultura, arte, industria, co-merciu si altele atâtea. Se prindă, dicu, radecina, pe care se nu o pdta sguduf nici procelele timpului, nici eternitatea secoliloru. Prin acestea, vomu dâ imperatului cele ce sunt ale imperatului, lui Dumnedieu cele ce sunt ale lui Dumnedieu, si noue cele ce sunt ale nostre. Se traiti Escelentia la mulţi ani. Respunsulu Esc. Sale D-lui Mitropolitu. Domniloru si fraţiloru! Onorea, care ni-o daţi si in modulu acesta mie si deputatiunei consistoriale la reintorcerea ndstra din caletori’a intreprinsa pe la Bud’a-Pest’a si Vien’a, nu o potu consideră altcum, decătu numai ca o manifestare: că D-Yostra aprobaţi paşii, cari noi in cointielegere cu celelalte eparchii i-amu facutu in interesulu culturei poporului nostru si pentru pacea interna dintre diferitele popora ale patriei. Prin paşii ce i-amu facutu, ne-amu pusu Domniloru si fratiloru! dreptu stavila in calea unui torente puternicu, care se vedea a ne amenintiâ unele din cele ce noi avemu mai scumpe: limb’a, cultur’a naţionala, si in parte si autonomi’a biseric^sca. Nu-mi potu dar ascunde simtiulu de multiamire, ce-lu amu pentru D-Yostra, candu veniţi a ne dă spriginu moralu la intreprinderile nostre, punendu-ve intru tote alaturea cu noi. De alta parte inse nu-mi potu suprime nici acea observare: că inpregiurarile intre cari ne aflamu, ni impunu detorinti’a, ca in toti paşii noştri se fimu cu precumpenire matura si cu posibil’a moderatiune. Deosebi pe langa credinti’a ndstra omagiala cătra Maiestatea Sa prea gratiosulu nostru monarchu, se ni conservamu cu scumpetate atitudinea nostra loiala facia de legile tierii si adeve-ratulu patriotismu. înarmaţi cu aceste, intreprinderile nostre ne voru duce la resultate multiamitorie, si acdsta o speramu cu atătu mai vertosu, pentru-că prea inalt’a gratia si parintesc’a bunavointia esperiata si de astadata, ne pote numai intari in bunele nostre sperantie, cari de feliu nu eschidu loialitatea si patriotismulu. Multiamindu-ve dar pentru acesta onbre si adeverata spriginire morala, ve rogu Domniloru si fratiloru, se ve linisciti ingrigirile, punendu-ve tota increderea in vigilanti’a si lucrarea ulteriora a ar-chiereiloru si corporatiuniloru superiore bisericesci; si apoi ve rogu se ve intruniti cu mine in simtie-mintele, cari me îndemna si la acesta ocasiune a eschiamâ: Se traiesca Maiestatea Sa regele nostru! Traiăsca scump’a nostra patria! Prospereze maic’a nostra: naţiunea, si biseric’a ! Serbatorea naţionala din 6T8 Februariu. In Nr. precedentu s’a relatatu in diariulu acest’a despre mareti’a festivitate naţionala serbata aici in marti’a trecuta. Deca astadi revenimu din nou asupra ei, o facemu in firm’a credintia, că nu numai in momentele presente, dar de astadi inainte, in eternu, Roma-nimea va trebui se ’si aduca cu mandria aminte de dens’a. Ea este unu evenimentu alu istoriei. Scriitoriulu, care va enarâ suferindele si lacrimele amare versate de poporulu romanu in cursu de aprope doue mii de ani, va reflecta si la evenimentulu acest’a. Cum, se va intreba elu, de unde provine, că unu poporu cu atat’a consciintia de sine, cu atat’a virtute, cu o frunte atatu de senina si deschisa, plinu de vietia si potere, — cum a potutu fi asupritu si incalecatu cu atătea nedreptatiri ? Ce dicu, a vorbi despre o serbatore, este identicu cu a respunde la dieci de întrebări ? Da, ştim. lectori, a vorbi despre festivitatea, carea amu avutu fericirea sau nefericirea, de a o serba marti’a trecuta, este totu atat’a, că si candu ni-aniu aminti in-trega istori’a naţionala! Este ’ntr’ adeveru unu ce revoltătoriu, că astadi, in seelulu lumineloru, dedaţi a fi surprinşi cu atătea minuni, astadi, candu vedemu, că asia usioru se derima imperatii nenaturali, radicandu-se altele pe ruinele loru, este revoltatoriu, dîcu, candu audi si numai vorbindu-se de legi si dispusetiuni contrarie toturoru legiloru ome-nesci si domnedieesci, cum este in fapta si proiectulu despre maghiarisarea scoleloru nemaghiare! Intrebămu la rhndulu nostru pe fraţii maghiari, ce ar face densii, iuti de sânge, cum sunt, candu de ex. le-aru impune alţii limb’a loru asia cum vreau se ne octroeze ei pe cea maghiara? Si intrebămu in fine: Cugeta dd. maghiari, că este naturala supremati’a ddloru, cari numera 5 millione, facia de cele-lalte nationalitati, 10 millione la numeru? Deca nu este naturala, atunci cu mesuri terroristice vreu ei se domnesca? Seu dora professeza maxim’a: „forti’a primez a dreptulu?" In casulu acest’a ii avisămu la fabui’a: „Die Stufen- leiter" von Pfeffel. * * * Căteva dile după plecarea deputatiunei la Vien’a, se ivi idei’a că, la reintorcere, aceeaşi se fia primita cu ore-care solemnitate. Joi in 1/13 se si improvisă una consultatiune privata de vreo 42 barbati betrani si te-neri, partea cea mai mare mireni, precum acesta se si intielege de sine. Idei’a este primita in unanimitate. Se alege unu comitetu de primire in personele dd. Hanni’a, presiediute, Macellariu, Dr. Hodosiu, V. Romanu, adv. I. Popa, adv. Dr. O Iar iu, Dr. med. Moga, Popescu redactoru, că secretariu, Rari t i u tenerulu, M u n t e a n u si P e t r e s c u , cassieriu. Cu tote aceste tempulu era forte scurtu; afora de aceea tenninulu sosirei deputatiunei nu se sciâ. Abia domineca aflaramu positivu, că deputatiunea va ajunge marţi. Toti OBSERV ATORIULU. dubitămu, ca in doue dile se va pote face o primire demna de iubiţii asteptati. O intemplare neaşteptata inse ni-a facilitatu planulu preste mesura. Dumineca se serbă adeca o serenada oficiosa, precum se dice, pentru corniţele supremu de aici, la care se presentara individii chiamati din tote comunele de prin pregiuru. Aceştia incunoscintiati de intentiunea nostra, promisera cu însufleţire, că nu voru lipsi de la festivitate. Intr’aceea sosesce diu’a de serbatore. După orele 8 vedemu la gara pe presied. comitetului cu cătiva membrii asteptandu cu nerăbdare si ingrigire adunarea publicului. Era temere ca poporulu obositu de domineca si incătva impiedecatu prin ploi’a de luni noptea spre marţi, nu se va pote presentă asiă precum se doriâ. Dar ce se vedi? păna la sosirea trenului la orele 9 Va, acurse atâta mulţime de poporu din satele de prin pregiuru, in cătu spaciulu de la gara păna prin strad’a cea destulu de lunga a Gusteritiei se asemenâ cu o mare undulatore. Cu deosebire bine representate au fostu comunele Salisce, Resinarii si Boiti’a. N’au lipsitu inse representanti chiaru si din depărtările cele mai mari. Semnu invederatu despre importanti’a si alipirea, ce nutresce si poporulu facia cu o causa atătu de sănta. Cu acesta poporulu dete unu afrontu si desmintire aspra la tote reutatiosele insinuări ale scribleriloru de la foile magiare, candu afirma că episcopii lucra singuri, fora consensulu poporului, candu tocma din contra, asta-data, că si la alte căteva ocasiuni de 95 de ani incoce, poporulu a fostu acela, care a reclamatu si reclama neincetatu interventiunea archipastoriloru, consistorieloru, sinodeloru, congresseloru si a clerului intregu, că se ’si faca datori’a, se apere drepturile omenesci consacrate si prin religiunea christiana, care comanda, că pastorii se ’si pună chiaru si viati’a loru pentru ele. Trenulu sosesce. Deputatiunea este bineventata de capulu comitetului prin cuvinte binesimtite si la esire din edificiulu garei a fostu intempinata cu „Se traiesca" insufletite, din gurile a mii de asteptatori. Totu cortegiulu se pune in misîcare. In frunte mergea o trăsură de gala cu arangierii (adv. Popa, adv. Olariu si Petrescu) la pieptu cu cocarde tricolore. După acesti-a urmă banderiulu imposantu, conipusu din preste trei sute feciori unulu că unulu, cu mai multe stindarde naţionale. După banderiu venia trasur’a, in care se află Es. Sa Dlu Metropolitu cu părintele archim. Popea, apoi deputatulu Cosma si unu sîru nenumeratu de alte trasuri cu inteligentia. Convoiulu percurse stradele principali, strad’a Gusteritiei, piati’a mica, piati’a mare, strad’a Cisnadiei, strad’a Poplacii, păna la resiedinti’a metropolitana in strad’a Macelariloru. Pretotindenea cortegiulu a fostu intempinatu cu urările cele mai simpatice. Era unu specta'clu din cele mai impunetore. Tînut’a marţiala si vesela a calaretiloru era admirata de miile de spectatori, cari acursera din intregu Si-biiulu. . . La orele 11 o deputatiune grandiosa compusa din mai multe sute, poporu si inteligentia, pleca sub conducerea dlui G. Baritiu, si mai antaiu aducu omagiale de multiamita Ex. Sale par. Metropolitu Mironu Roma-nulu, după aceea saluta in cuvente caldurose pe deputaţii Popea si Cosm’a. (Cuventulu tînutu de d. Baritiu speru, că ilu voru ceti ştim. lectori cătu mai curendu). Ser’a urmeza conductulu de tortie. Precisu la orele defipte pleca din strad'a Cisnadiei Nr. 7 grandio-sulu conductu compusu din aprope 700 persone, cea mai mare parte tierani de la sate. Aici este loculu se amintimu, că cetatienii sassi au doveditu, potemu dice, o simpathia estraordinaria facia de manifestatiunea nostra. Societatea lucratoriloru (sassi) ni sau oferitu si au participatu la conductu cu o suta de inşi. Conductulu incungiură piati’a mare, avendu iu frunte doi din aran-gieri ; intre acesti-a dn. P. Hodrea din Resînari, unulu din fruntaşii comunei si totu odata oniu frumosu si adeverata figura antica de legionariu athletu, dara si fla-mur’a tricolore (drapellu) ce ducea, era din cele colos-sali. La mijlocu eră music’a cantandu marsiuri naţionale. Candu ajunse conductulu in strad’a Macelariloru, finea inca nu esise din strad’a Cisnadiei. Se parea, că tota piati’a este unu oceanu de flăcări. In faci’a resiedentiei metropolitane tortierii se posteza in patru sîruri lungi, căte doue de ambele parti ale stradei; Music’a intoneza o piesa naţionala; oratorulu dr. Hodosiu tiene o cuventare classica si termina cu: „Se traiti Exellentia intru mulţi ani." La acesta , Ex. Sa părintele metropolitu, cu vocea-i poternica si patrun-dietore, respunse in terminii cei mai bine simţiţi si inchiaiă cu: Se traiesca Maiestatea Sa regele, traiesca patri’a nostra, traiesca naţiunea si biseric’a. La pronuntiarea numelui Maiestatii Sale, lumea adunata erupse in „se traiesca" nefinite, er music’a intoneza „imnulu poporalii". După acestea conductulu se intorce cătra locuinti’a par. arcb. Popea si ii ureza unu intreitu „se traiesca". Părintele archimandritu inca respunde in termini caldurosi, demni de sanctitatea causei, de importanti’a missiunei, de frumos’a positiune a sa in hierarchia si in ânim’a natiunei. Aceste terminate, conductulu. iu ordine exemplara, pleca mai departe pe strad’a Cisnadiei păna la locuinti’a deputatului Cosm’a, si repetiendu-i insufletite „se traiesca," se intorce apoi pe piati'a casarniei, unde’si depune tortiele, care se prefăcu in o singura flacara mare, ce se inaltia spre ceriu ca rogatiunea credintiosi-loru la dio’a invierei. * * •Jf* Asia isi manifesteza poporulu romanu simtiemintele sale pentru căuşele sânte naţionali, asia scie remunerâ elu pe atletii cari se lupta pentru densulu ! Inchiaiu cu cuvintele dlui Hodosiu: „Ori-care va fi resultatulu acestui pasu, noi vomu dice si dicemu: „Aci sun te mu, aci s tăinui* Petra Petrescu. 47 Chronic’a dilei. Lectorii nostrii din afara voru fi ertatori, daca in dilele acestea spatiulu de care dispunemu, ilu ocupamu aprope numai cu caus’a nostra cea de viatia, că-ci ro-manulu dice prea bine si frumosu: Mila’mi e de tota lumea, de mine inse mi se rupe ânim’a. Daca nu ne vomu vedea noi insi-ne de afacerile nostre, vecinii de siguru că nu ni le voru cauta. De alta parte, pentru înregistrarea evenimenteloru din străinătate, ne mai remane timpu si noue, si lectoriloru. De altmentrea scirile cele mai noue si mai insemnate aru fi acestea : Ungari’a. Dela 17 Febr. incoce in dieta curgu desbaterile asupra budgetului. Lupt’a e totu cea cunoscuta, ferbinte, furiosa, desperata, că-ci după cumu demustră opositiunea, deficitulu va fi erasi celu mai pucinu 28 păna in 30 de milione, era din veniturile tierei V2 cea mai mare, adeca vreo 128 milione, se platesce numai in interessele (carnetele) datoriiloru. Dara aci nu sunt coprinse spesele de ocupatiune din Bosni’a. Unele diarie credu, că desbaterile budgetarie voru dura vreo 2 septemani, prin urmare vomu avea ocasiune de a reveni la ele. Austri’a. După dimissiuni repetite in cursu de unu anu intregu, in fine ministeriulu Auersperg se retrase cu totulu. Se făcură incercari indelunge si încordate de a compune unu altu ministeriu, prin alţi barbati de stătu si mai pe urma prin corn. Taafe, gubernatorulu din Tirolu. A fostu preste putintia se înduplece pe alţi barbati că se ocupe foteliurile ministeriali, pentru-că nimeni nu voia se accepte situatiunea actuale produsa prin tractatulu de Berlinu si prin ocu-patiunea Bosniei, compromissa forte prin starea finantiale, la care se adaoga necurmatele dissensiuni dintre Vien’a si B.-Pesta, precumu si destrămarea maioritatiei din camer’a deputatiloru (senatulu imperiale). In fine se intemplâ unu lucru mai multu decătu curiosu, că adeca din vechiulu ministeriu esira numai doi inşi, fostulu ministru presiedente principele Auersperg si dr. Unger, era ceilalţi remasera din nou, mai intrandu si c. Taafe langa densii că ministru de interne. Nimeni nu pote se creda, că acestu ministeriu va merge bine cu acelu senatu imperiale. Atătu numai, că din periodulu legis-lativu ii lipsesce inca numai u n u anu, după care au se se faca alegeri noue. Se pote inse intemplâ prea usioru, că se urinedie dissolverea lui mai inainte, si apoi se se ia ministeriu din nou’a maioritate. Intre acestea, pentru noi romanii este prea interes-santu a sci, că pre candu press’a magiara si magiardna insulta si înjura in termini de betîvi pe mitropoliti, episcopi, cieruri, pe naţiunea intrega romanesca pentru passulu loru recente, pre cătu intieleptu, pe atăta si de estrema necessitate, mai multe diarie mari din Vien’a si Prag’a dau clerului superioru tota dreptatea si felici-tedia pe romani in cuvente caldurose pentru curagiulu insocitu de prudentia, cu care infruntara atătu brutalitatea fanaticiloru, cătu si poltroneri’a renegitiloru, totu-odata ’i inbarbata că se nu le pese nimicu de amerin-tiarile furiose, că de ex. ale unui collaboratoru dela „Hon," care avii obraznici’a se dica unui advocatu romanu: „Păna ce nu vomu in cepe a ve spendiu-ra, pace de voi nu vomu avea." Se scie si respunsulu advocatului; elu îndemnă pe nebunulu tiranutiu, că se ridice cătu mai curendu, furci cătu se pote mai multe, totu la distantia de căte 10 chilometrii, că se fia de ajunsu. Turci’a. In fine, după multe traganari, tracta-tatulu de pace definitiva se inchiaie intre Russi’a si Turci’a, si acuma trupele Russiei au inceputu a desierta teritoriulu remasu proprietate Turciei, ele inse remanu in asia numit’a Rumeli’a orientale si in Bulgari’a, păna la terminulu pusu in tractatulu din Berlinu. Diferendele dintre Port’a otomana si Montenegro s’au regulatu si a ocupatu fia-care parte fruntariele regulate totu la Berlinu. Despre diferentiele escate intre Romani’a si Russia mai alesu asupra fortificatiuniloru Arab-Tabia si Cara-Tabi’a (fortulu arabu si fortulu negru) noi avemu, aci in Sibiiu, scirile cele mai contradicatorie: Că s’au inpa-catu, ba nu s’au inpacatu; că imperatulu Alesandru in cutare baiu a infruntatu pe representantele României generalu J. Ghica, ba nu l’a infruntatu, ci numai s’a uitatu la densulu muscalesce, pe sub sprincene, corbi-siu; că romanii voru esi din Arab-Tabia, sub conditiune că nici muscalii se nu intre in ea, păna nu va decide Europ’a; ba nu, ci romanii voru remanea acolo. Din Itali’a avemu după telegramele publicate in Bucuresci urmatori’a scire despre missiunea dlui C. A. Rosetti. Roma, 9 Februariu. — D. Rosetti, presiedintele Camerei deputatiloru din Romani’a, a avutu o audientia la Regele Humbert. Maiestatea Sa l’a priimitu cu o mare curtenire; ’i-a datu noua asigurare de interesulu ce Itali’a porta României si de simpatiele sale pentru densa. D. Rosetti a esprimatu Regelui, din partea sea, simpatiele României pentru Itali’a si ’i-a espusu legaturile ce unescu cele doue tieri. D. Rosetti a conferitu cu mai mulţi omeni politici. Elu avii pretutindeni o priimire buna. („Rom." si „Press’a"). Corespondentie particularie ale „Observatoriului“. O voce dela Ol tu. 3/15 Februariu 1879. Amaratiunea ce domnesce intre inteligentia si chiaru mass’a poporului pentru noulu atentata ce se încerca asupra scoleloru nostre confessionali, nu se pote descrie. Nu mai e vorba de partida ori diferenţia de con-fessione religiosa, fia-care anima romana bate si simte asemenea. Amu vediutu inimici de principii politice si chiaru inimici personali, apropiandu-se pentru apararea causei comune naţionale. Parol’a dilei este: „Se aparamu 48 OBSERVATORIULU. in solidaritate caus’a scolei si a besericei naţionale, dispara dintre noi ori-ce spiritu de partida," Semnu invederatu, ea romanulu isi pretiuesce limb’a „mai pre susu de viati’a sea" si este in stare a risca totu pentru apararea ei — pre cale legale. Opiniunea intre poporu din acestea tînuturi rădică laudele celea mai bine meritate capiloru noştri besericesci, câ au luatu initiativ’a in o causa ce ne amenintia chiaru esistenti’a naţionale. Cu micu cu mare suntu prea determinaţi a da archiereiloru noştri totu concursulu necessariu, ca asia se le succeda a convinge pe Majestatea sa prea bunulu nostru domnitoriu: câ romanulu tînesusu si tare la limb’a si naţionalitatea sa, si câ nu va suferi odata cu capulu magiarisarea scole-loru no st re confessionali, intre tîn ut e din sudor ea poporului. Dupa-ce vedemu câ justiti’a, administratiunea si totulu până la cea din urma comuna este magiarisata, câ limb’a nostra este esckisa cu totulu din viati’a publi-co-administrativa; dupa-ce amu vediutu câ nici legea de nationalitati nu se observa din partea celoru, a caroru detoria aru ii a vigkia pentru esecutarea ei: lumea pe aici au cadiutu in ispita a nu mai crede nimic u, ci mai vertosu a se teme, câ si in casulu presentu cu introducerea limbei magiare câ studiu obligatu in scolele confessionali, nu este alta de asteptatu, decâtu ca o lege câ acesta după cativa ani ad analogiam delatu-randu-o câ si pe altele „din mâna libera," se va introduce limb’a magiara câ limba de propunere, invetiatorii nostrii delaturati, si restulu urmedia. Asia, odata si bine poporulu si-a desckisu ochii de tempuriu, si sperandu in Domnedieu supremulu nostru protectoru — roga pe archierei părinţii noştri ade-verati, a luâ tote mesurele, pentru apararea dreptei nostre cause, câ asia numele loru se fia in veci prea maritu. V. Satumaru, 14 Febr. Venindu aici, aflaiu intre alte sciri fatali, inca si acesta, câ este pe aprope, câ in biseric’a romanesca gr. catholica locale se se introducă tote părţile servitiului dumnediescu esclusivu in limb’a magiara. Indata apoi ni s’a pusu in mana unu Nr. din diariulu „Szamos," in care se spune câ s’a luatu si protoeolu in acesta causa (De câtra ce auctoritate ecle-siastica ? Red.), care s’a submisu la S. Scaunu (la care? la Rom’a?), spre a se lua o decisiune in acesta caus’a*). Numitulu diariu se bucura forte de acestu succesu fatale si rusînatoriu pentru biseric’a gr. catholica, declarata de scaunulu Romei „naţionale romanesca" prin bulle si alte acte de cea mai mare in-portantia. Dara la succesulu acesta se lucra de câteva diecimi de ani. In timpulu de facia protopopu romanescu in orasiulu Satinam este renumitulu Marcus, si se tîne de diecesea Gherlei. Alăturea cu acestu casu amu datu si preste altulu diainetralu oppusu. Se pare câ ori câtu se fia de spa-lacitu romanismulu in părţile acestea, totuşi proiectulu de lege, alu cărui scopu finale este esterminarea limbe-loru nemagiare si anume a limbei romanesci de pre teritoriulu Ungariei si alu Transilvaniei, a intîepatu tocma si pe mulţi indiferenţi până la osu; câ-ci camu dela inceputulu acestei luni au inceputu a se inaintâ proteste atâtu Iu episcopi’a dela Gherla, câtu si la con-sistoriulu dela Oradea mare. Ca specimine v’am deco-piatu aci partea cea mai mare din testulu unui protestu inaintatu sub dat’a 12 Februariu nou 1879 câtra vica-riulu si consistoriulu episcopiei gr. c. din Oradea. „Noulu proiectu de lege scolastecu alu gubernului nostru liberalu, intentatu contra feliuriteloru confessiuni *) Câ unu nou documentu dintru una raiie, câ intru adeveru scopulu finale este esterminarea limbei romanesci chiaru si din bisericele nostre, din religiune, din tote cărţile bisericesci si introducerea esclusiva a limbei magiare, intocma precumu au prevediutu betranii nostrii inainte cu 37 si 40 de ani, reproducemu aci scirea din „Szamos" chiaru după testulu magiaru. „A szatmâri gor. kath. egyhâz" kebeleben egy igen orvendetes es figyelemre melto mozgalom indult meg, inelynek czelja lenne keresztiilvinni, hogy ezen egyhâzban az isteni tisztelet es szertartâsok magyar nyelven tartassanak. Hallomâsunk szerint, az ezen iigyben keszitett jegyzbkonyv a szentszek itelete es elhatârozâsa alâ mâr be is terjesztetett. Vajha meghall-gattatnek e meltânyos es hazafias szempontbol is nem csekely fontossâgu kerelem! bisericesci ale patriei comune, pe noi romanii, carora beseric’a si cu scol’a ne este mama dulce, ne atinge in modu infioratoriu. Asia resensulu si indignatiunea nostra contra violentiei bisericei si nationalitatiei nu are margini. Ilustre Domnule! Ci daca si vermele teritoriu calcatu sub piciore se inverte, resiste, si se apara; — cu câtu mai vertosu poporulu asupritu silnicu, are dreptu si datorinti’a se protesteze contra asupritoriloru in atare cestiune vitale. Astfelu noi subsemnaţii preoţi diecesani din comitatulu Satuinariului — care numera 150 mii locuitori gr. cath. romani — ve rogamu umilitu se fiţi macaru si in persona inlerpretu grabnicu la inaltimea tronului imperatescu-regale alu tîpeteloru nostre de durere, câ Majestatea Sa Augusta se delature dela noi romanii pacharulu acesta de amaratiune, implutu de liberalii falşi. De doue vecuri ne suna la urechi din inaltime: Fiţi catholici, pentru câ se scapati de tirani’a calvini-loru si se remaneti Romani ocrotiţi sub sceptrulu Abs-burgiloru etc." (Urmedia subscrierile). Dela Beiusiu 16 Februariu 1879 primimu pe langa alte sciri, si unu protestu inaintatu câtra V. Consistoriu diecesanu dela Oradea mare, in contra ma-giarisarei scoleloru romanesci si a esterminarei limbei nostre din acestea tieri. Acelu actu suna: „Venerabile Gubernu diecesanu! Subscrisii mireni si preoţi gr. cath. din districtulu protopopescu alu Beiusiulyi, amu intielesu cu adenca consternatiune, câ gubernulu tierei a preparatu unu proiectu de lege, spre a introduce limb’a magiara in tote scolele poporali. De orece realisarea acestui fu-nestu proiectu nu numai ar’ atacâ caracterulu romanescu alu scoleloru eonfessionale sustienute din sudorea poporului nostru, ei ar impedecâ forte sensibilu si instrucţiunea poporului, ma aru subrainâ liniştea publica si bun’a stare a poporaloru din tiera. De aceea cu tota increderea fiiasca venimu a depune in antea veneratului gubernu diecesanu, — caruia e concrediuta conducerea scoleloru — acea umilita ro-gare, câ se bine-voiti a întreprinde toti paşii covenin-tiosi până la tronulu Maiestatii sale augustulu nostru imperatu si rege apostolicu, câ se se indure prea gra-tiosu a delatura pericululu ce ne amenintia limb’a si naţionalitatea, care periculu se pote estinde si chiaru asupra religiunei. Venerabile gubernu diecesanu! Sperandu inplinirea justei nostre cereri, ne rogamu se fiţi interpretele sen-tiementeloru nostre de lealitate câtra inaltulu tronu, pre care ilu poteti asigurâ, câ Romanii totudeuna supusi fideli, voiescu se esiste, se se cultive si se inainteze c â romani, pastrandu sincer’a iubire câtra poporale con-locuitorie. Intre altele repetiendu-ne rogarea, remanemu cu distinsa stima. Beiusiu, 3 Februariu 1879. Ai veneratului gubernu diecesanu fii sufletesci. (Urmeza subscrierile). După cum fîi anuntiatu si in „Observatoriulu" Casin’a Romana de aci in 15 Februariu st. n a tienutu baiu in favorulu bibliotecei sale. Petrecerea a reesitu forte bine, s’a infaciosiatu unu publicu fruniosu, care afara de doue trei familie streine a fostu totu romanesci, intre alte salturi s’au jucatu dantiurile naţionale Roman’a si Ardelean’a, era in pausa 13 tineri gimnasisti in costume naţionale au esecutatu joculu calusieriloru, batut’a si lior’a cu atat’a desteritate, incâtu au seceratu cele mai viui aplause. Venitulu a fostu inbucuratoriu.*) Sciri diverse. — (Carnevali’a) Incependu cu Vien’a si B.-Pest’a, unde coloniile romanesci si anume studenţii nostrii au datu serate si baluri elegante si cercetate de o lume strălucită, avernu o mulţime de sciri despre asemenea petreceri, in care se resfrange o viatia romanesca si spiritu naţionale, din mai multe localitati transilvane si ungaro-banatice; suntemu inse constrinsi *) In corespondenti’a dela Beiusiu din nrulu 9 este o erore trecuta din pena, si anume: porcii cumperati de Nedeczky nu suntu 1000, ci numai a eumperatu porci cu pretiu de 1000 fi., parechi’a cu 80 fi.; altmentre corespondentia intrega a fostu bine primita de a-i noştri. a laşa inregistrarea in grij’a foiloru nostre belletristice, cum este „Famili’a" din B.-Pesta si. a. Un’a totuşi nu o vomu trece cu vederea, din Bucuresci. — (Baiu splendidu.) Vineri ser’a, la 26 Ia-nuariu, a fostu unu splendidu baiu la Domnulu si Domn’a Grig. C. Sutzu. M. L. R. Domnulu si Domn’a au ono-ratu cu presenti’a M. L. acestu baiu, precum si Alte-tiele Loru Principele si Principes’a de Waldeck et Pyrmont. Amabilitatea gratiosa, atâtu de cunoscuta, a stapaniloru casei, a contribuitu se faca, câ acestu baiu se remana memorabile. S’a remarcatu, cu deosebire, salutarea gratiosa ce M. S. Domn’a a facutu la intrarea sa in salonu. Este sciutu câ modele se făcu după cum sunt făcute si femeile. Asia rochi’a colenta era in armonia cu frumseti’a clasica a Domnei de Talien. Mod’a creata in timpulu Imperatesei Eugenia facea se’i arate si mai multu frumseti’a sa spaniola, unita cu grati’a francesa. Mod’a acestui anu de la noi pare a fi creata in adinsu pentru frumosele nostre domne, si dicemu frumose, pentru-câ damele romane sunt citate printre cele de anteiu frurn-seti ale Europei. Acesta fiindu constatatu, amu mai potea ore se descriemu vre-o toaleta ?! Ca se facemu acesta, ar trebui câ se le descriemu pe tote, si sarcin’a ar fi prea grea pentru pen’a nostra. Ne multiamimu a areta, ca la optu ore demineti’a, invitaţii paraseau cu părere de reu salonele d-lui Sutzu, dar cu sperantia câ va mai fi o noua serata in aceste salone, ce păru a fi conspiratu cu stapanii casei, pentru a atrage lumea si a o face se conserve multu timpu cele mai frumose suvenire. („Press’a"). — (Literariu). Femei’a Romana diariu socialu, literariu si casnicu. Apare de optu ori pe luna. Directore si redactore: Maria Flechtenmacher; secretariu de redactiune: Paulu Scorteanu. 28 Ian uari u 1879. — Die neueste Nummer 6 der in Wien im XIII. Jahrgange erscheinenden politischen Wochenschrift „Der O sten" weist folgenden Inhalt auf: Ein Appell an den Monarchen gegen die Magyarisirung. — Ein Mi-nisterium Taaffe. — Zur silbernen Hochzeit des oster-reichischen Kaiserpaares. — Die Pest in Russland. — Moltke liber die Pest. — Inland. — Ausland. — Kleine Chronik. etc. etc. Der „Osten" sannnt der illustrirten Unterhaltungsbeilage „Das Lesestiibchen" kostet vierteljâhrig blos 1 fi. 50 kr. — Unu Cuiu, de Nicu Ion Stefanescu. Pre-tiulu 10 cr. Preţuirile cerealieloru si altoru obiecte de traiu au fostu la 21 Februariu in Sibiiu : Grâu, după cualitati . . . . hectolitru fl. 5.20 -6.- Grâu, amestecatu ... 1 91 4.30 -4.90 Secara ......... 11 3.60- -4.— Papusioiu >> 3.- Ordiu >i 19 4.— Ovesu >i yy 1.70- -2 10 Cartofi i» ii 1.50 Mazare 91 ii 5.— Linte 11 ii 10.— Fasole ii 5.— Lardu (slănină) Kilogram. ii 35.- Untura (unsâre topita) . . . ii 27.50 Carne de vita ii -.40 Oua 10 de —.25 Cursuri de Bucuresei iu Lei noi (franci). 20 Februarie. Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%..................1. 100.— b. Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8% 103.— ,, Obligaţiune de impruinutu dominiale din 1871 cu 8° o ,, 98.— ,. Creditu foneiariu (hipot.) rurale eu 7° 0..........,, 92-— „ Creditu foneiariu urbanu (alu capitalei cu 7° 0 • ■ • >» 83.— ,, Iinprunmtulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% „ 96. — „ Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% . . . „ 177.— „ Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0 • • • »» 28 87 „ Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% • • ,> 83-5o » Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de 250 1. a. 8°/0 • .................................. 200.— „ Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.) 1873 cu 8%......................................„ 80.- „ Morburi de pieptu si plumaai de ori-ce natura se curâza siguru prin Allopulu ie plante Schieeierg a 1. Wilhelm pregatitu după prescrierea medicului, si se capeta de la Franz Wilhelin. apotecariu in Ncuu-kircheil. Suculu acest’a s’a doveditu de bunu pentru durerile de grumazii si pieptu. grippn, ragtisirln. tusa si troglia. Mulţi cumperatori marturisescu, ca numai sucului acestui-a au a-si multiurm somnulu placutu. Escellentu este suculu acest’a, câ preservativa pe tcmpii negurosu si aspru. In urrn’a gustului forte placutu copiiloru este folositoriu, celui-ce sufere de plumaui inse, o tre-buintia; cautaretieloru si oratoriloru cont’ra vocei inchise seu răguşite, unu midilocu necesariu. Mulţime de atestate confirma cele de susu: Cea mai clara doveda despre effectuln extraordinariu alu acestui sucu este, ca cons. de curte de d. prof. Oppolzer, rectorulu magn. la universitatea c. r. din Vien’a, ilu folosesce cu celu mai bunu succesu iu spitalu, precumu si la persone private. Asemene s’a aflatu recomandabilusis’a prescrisu adese suculu acesta de mulţi alţi medici indigeni si din străinătate. Pentru dovedirea celoru afirmate reproducemu urmatdrele scrisori recunoscut,6re: Testimoniu. Fiiulu meu de siese ani Franciscu a suferitu optu septemani in tusa magarâsca in asia mesura, iu câtu me temeam câ nu cumu-va se se innece; intru ace’a a slabitu cu totulu si a fostu atâtu de ! debilu, iu câtu abia stâ pre petiore. Atunci mi-s’a recomendatu allopulu de plante de Schnee-berg, si multiainita acestui midilocu minunatu, indata după îutrebuintiarea primei sticle a mai in-cetatu tus’a, după a dou’a sticla cautâ bene afora copilulu, a venitu la potere si de atunci e deplinu sanetosu. — Si fetiorulu meu celu mai mare a scapatu in câtev’a dile, prein midiloculu acest’a, | de o tus’a mare si ragnsiela. Deci cu multiamita sincera estradau acestu testimoniu, pentru curarea rapede si miraculosa a copiiloru mei si dorescu câ acestu midilocu se devină cnnoseutu si folositu in tote partîle prein omenimea suferinda. Flatz, 6. Martiu 1855. Anton Just. Laurentiu Scheibenreif, primăria. Onorate Domnule! Te rogu a-mi mai tramite câtu mai in graba inca 4 sticle dein renumitulu D-tale Allopu de planta, după folosirea aloru 2 sticle aflu câ dorerea de pieptu si gutu, pre cumu si respiratiunea scurta se micsioreza pre di ce merge, pentru ace'a me adresezu astadata de a dreptulu la D-Ta, in spe-rarea de a capatâ dein celu mai prâspetu. Acludu 5 fl. m. c. Cu tota stim’a se subsemna Heinrich Bock, chirurgii. Mii n eh ret langa Ostrang, 23- Febr. 1859- Testimoniu medicale. Allopulu de plante Schneeberg este unu medi-camentu fdrte usiuratoriu pentru doreri de pieptu, asthma, hectica, tusa, cataru, si este de recoinan-datu in caşuri de astfeliu de bâle. Hohenmauth, 25. Ian. 1858. Dr. Fesclll. D-lui L. Cantily, apotecar in Graz. Onor. Die! Folosindu in desiortu diferite midilâce pentru dorerea de pieptu, de carea su-feriam greu de 2 ani, am cercatu si cu o butelia de allopulu de plante Schneeberg anuuciatu de d-ta, care se pâte recomandă pe siguru la toti hecticii; pentru-ca, după intrebuintiarea celui d’antaiu exemplariu amu sentîtu usiorare, si dupa-ce am mai cercatu cu 2 sticle din acesta medicina minunata, sanetatea mi se restaurâ pe deplinu. Multia-mindu-si Dlu meu, din tota ânim’a, remanu alu D-tale 8ervitoriu cu totu obligaţii Graz, 3. Fobr. 1857. W. J. Pock. Domnulu meu! (21)32 Dupa-ce prin intrebuintiarea ailopului d-tale amu scapatu cu totulu de tuşea 'mea si de ragu-siâl’a impreunata cu aceea, de care suferisem septemani si totu odata iu urmarea biuefacutoreloru resultate ale acestui allopu minunatu de plante rai-am recastigatu si vocea de mai nainte, me sentiu forte oblegatu a’ Ti multiami din tota anim’a pentru acesta iuveutiune salutaria, cum si a recomanda acâsta medicina probata, după a mea con-victiuue, la toti câţi suferu de pieptu si mai vertosu cantaretiloru. Cu perfecta stima Peisching, 25 Juniu 1857. Joanu Bauer. docente. Informatiunea despre folosire se alatura la fia-care sticla. Pretiulu unei sticle t fl. 25 cr. v. a. Pachetarea se computa cu 20 cr. Depositulu principale la Franciscu Wilhelm apotecariu in Neunkirchen. Allopulu (le plante genuinu se mai afla in Sabiiu: Friedricb Thalinayer, comerciante. A radu: F. Tones A Comp* Blatsiu: Cîarol Schieszl. apotecariu. Albti-Julia, Juliu Frohlicli. apotecariu. C’lusiu: Ed. Valentini, apotecariu. Ilrasiovu: Ferd- Jikeliun, apotecariu. Sighisior’a: J B. Teutsch, comerciante. Editoru si redactorii respons. llaritiu in Sibiiu. Tipariulu lui W. RralFt in Sibiiu.