Observatoriuln ese do doue ori in septemuna, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu întregii 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni i fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sfiu 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, eu litere merunte garmondu, ia, prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a ei a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Di şuiului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 10.
Somnulu celu de morte si deşteptarea.
(Urmare si fine.)
Se făcură dara legi, pe basea carora s’a des-voltatu apoi situatiunea de astadi. Legea electorale, in urm’a careia celea 1 % milionu de romani din Transilvani^, abia ar potea reuşi cu doi deputaţi devotaţi caîisei naţionale. Legea municipale cu institutiunea ,xvirilistiloru“ si a privilegiatiloru „jure veteri“, in urm’a carei’a intr’unu municipiu locuitu iu V, o cu romani, aflamu in representanti’a municipala V, o membrii romani. Legea de nationali-tati, alu cărei criteriu jace in cunoscutulu „lucus a non lucendo“. Legea despre „arondarea“ (!) comitateloru, prin care „s’a taiatu capulu hydrei de compactitate “. Legea despre «omitetulu admi-nistrativu, in urm’a careia judeca 'despre cestiunile cele mai vitali si cotidiane ale poporului in I in-stantia fiiulu, in II tatalu seu socrulu, in III un-chiulu, cumnatulu si cuscrulu, in căuşele fiiului, fratelui, cumnatului, nepotului . . . Asie e cata-logulu intregu alu legiloru politice.
Dar acestea t6te sunt menuntîsiuri. Vorba multa si isprava pucina. Totu ce s’au ajunsu cu # ele e, ca s’au escliisu 500 de romani inteligenţi dela oficie publicfc. Urni puiu de roiu s’a sverlitu in ventu; dara matc’a (mam’a) a remasu. Apoi . roinanulu a suptu lapte de lupu, si pana candu , nu-lu vei aduce la aceea, câ se se intindia câ lupulu ruptu de fonie pe mediloculu drumului, pana atunci se nu indrasnesci a ’i pune genunehiele pe peptu.
S’a intreprinsu dara ruinarea sistematica a starei materiale a poporului, pentru care veceptulu cliauvinisticu suna asia : Cliiama poterile cele mai vigorose sub arme, apoi urca dările asia, incătu un’a familia de 3—6 membri se nu pota castigâ preste anu atăta, câ se le pota acoperi; esecvedia-i romanului apoi in capu de dare, in anulu primu boii, in alu doilea vacile, in alu treilea vitieii si oile . . . Mai pune la 3—4 comune unu esecutoru de dare cu 3 fl. pe di, unu medicu cu unu salariu anuale de 300 fl., unu notariu cu 400 fl.; pune in fiacare comuna unu primariu, colectorii, juraţi, moşia, gomici, tutoru comunu, „spioni de morţi “, postariu ... in surn’a rotunda 12 funcţionari cu salarie anuale. Si deca totuşi i-ar’ mai remanea romanului tiundra si gluga, porcelu si capra, nu
Sibiiu, 3/15 Februariu 1879.
uita de jupamilu Itzig, * scatesce’lu, patrocinadia’lu câ pe argatulu celu mai fidelu; şterge secatur’a aceea de lege nemtiesca despre usuraria, concede bagatelulu de 365% ; si câ se nu fii tu si aliatulu teu Itzig de paguba, ingrigesce numai, câ se cada pe tota sut’a de suflete câte trei advocaţi . . .
Acestea firesce sunt lucruri ceva mai grosolane, si mulţi omeni cu minte si-aru fi trasu de sema, daca e bine câ se merga mai de parte? Dara chauvinismulu fanaticu nu cunosce margini. „Va banque!“ — Pastorii dormu somnulu greului pamentului! Ei viseza cu poetulu loru, câ „de n’a peritu romanulu candu . . si viseza, câ „după cum a traitu tatalu seu si mosiulu seu — oru se mai traiasca si ei.“ — Dreptu in ânima dara cu pumnalulu!
Asia ajunseramu la proiectulu de lege pentru introducerea limbei magiare cu forti’a in scolele nostre confessionali si totu-odata naţionali.
Cetiramu acestu proiectu, si credu câ fiacare l’a intielesu pe de plinu. Cetiramu si atâta, câ acela s’au asternutu dejâ Regelui prin miniştrii, cu rogare câ se’lu admitta in desbaterea publica a dietei. Cunoscemu si diet’a din Budapest’a, si cu tote ca scimu câ e acolo si „0’Connellulu“ nostru, totuşi pare câ ni tema, câ acea lege se va vota.
Ni permittemu dara a intrebâ la loculu competente : ore n’a sunatu im a or’a a 11 ? Li mai este cu plăcere a dormi pucîntelu??
Ei, bine! se li istorisi,nu dara o mica poveste, care s’a inceputu in residenti’a episcopesca din Blasiu, si s’a finitu in clauslrulu franciscauiloru din Vien’a.
Era pe la anulu 1842* candu simtiulu naţionalismului magiaru abea se escase cu vreo 5 ani mai inainte. Dar’ dio’a buna se cunosce de demi-neti’a. Asiâ ei nici atunci nu cugetară nemicu mai puciuu, decâtu a introduce cu forti’a legei limb’a magiara la uniculu gimnasiu romauu si la ce bruma de scole pedagogice (preparandii) esistau pe Vmpulu acela. Aduseră dara in diet’a din Clusim ;im’a lege, in alu cărei §. 8 se decretâ in tonu si 'ter-mini de tiranu câ: afara de scolele sasesci, in tote celelalte institute si scole din tiera,.destinate pentru educatiuuea tenerimei, cliiaru si in cele militarie, se se invetie tote sciintiele, fora nici-o esceptiune (asia dara cliiaru si religiunea, catechis-mulu), numai in limb’a magiara. Se dâ totuşi
Anulu II.
scoleloru romanesci, unite si neunite, gratia de diece ani, după care acea lege era se fia executata.*)
Atuncia erau mai splendidi; astadi ni permitu o tragere de morte numai de 6 ani. Preste acesta, esceptiunea făcută in a. 1842 cu scolele sasesci mai multu de fric’a Vienei, astadi, in a. 1879, este delaturata cu totulu, unio trium uationum desfiin-tiata. Ce mai Nemesis ! Dara nerusînat’a tirania in acelu proiectu de lege din a. 1842 a mersu in privinti’a natiunei romanesci si mai departe, decre-tandu câ: Spre a ajunge mai curendu scopulu ma-giarisarei, in scolele dela Blasiu si in celelalte scole romanesci cu venituri mai bune, se se si aplice câte unu professoru ungurescu. Acelasiu proiectu pretinde totuodata, câ de aplicarea professoriloru magiari la
scolele naţionali romanesci se ingrijesca chiaru Mai. Sa Monarcliulu, până candu diet’a va avea timpii se ia mesuri legislative pentru magia risarea definitiva a poporului romanescu intregu, anume prin
midiulocirea scoleloru elementarie, popularie.**)
Se vede dara, câ cliauvinistii de atunci sj până astadi nu au invetiatu nemicu. întrebarea acum, câ ore noi uitatamu ceva ?
Aveamu pe tempulu acela in scaunele metropolitane de astadi doi episcopi, despre cari nu potu dice alfa decâtu — „D umne di eu se’i ierte!“ Dar’ aveamu unu cleru, carele „pascea, era nu numai mulgea si tun dea turm’a; carele era gafa „a-si dâ sufletulu seu, pentru poporulu seu.u Vediendu acesta, câ cei chiamati in prim’a linia se pareu surdi si muţi, grupandu-se pre langa veterauulu loru vicariu generalu (Simionu Crainicu)

*) Exceptis sckolis Saxonum in gremio ejusdem nationis existentibus, in quibusvisinstitutis edu-candae juventutis destinatis, militaribus quoque huc intellectis, omnes scientiae indiscriminatim hungă ricadoceb unturii ngu a. Dispositio tamen isthaec respectu scholarum graeci ritus unitorum et disunitorum post decern tantum annos vim obtinebit.
**) Ad scopum hune promovendum de eo, ut in scliola gr. ritus unitorum Balâsfalviensi, prout et in caeteris scholis, quarum proventus supportandae liuic expensae pares sunt, professor linguae kungaricae con-stituatur, Sacratissima Sua Majestas eousque etiam clementer providere dignabitur, donec super boc, u t e t super imbuenda lingua hungarica plebe V a-lachica occasione coordinationis scholarum inferiorum via legislationis uberius prospectum fuerit.“
Foisior'a „Observatoriului“.
Romeo si Julieta.
De Luigi da Porto.
Traducere de: Fr. Dame.
(Urmare si fine.)
Corpulu Julietei fii transportatu la Verona si iu-mormentatu in mormentulu stramosiloru sei, in cimite-riulu monastirei St. Franciscu.
Fratele Laurent, esitu afara din orasiu pentru trebuintiele monastirei, dedese scrisorea Julietei unuia din călugării care plecase la Mantua. Acestu calugaru se presinta de mai multe ori la Romeo; din nenorocire nu ’lu intalni, si, nevoindu se dea scrisorea de câtu lui o ţinea totu la densulu. Petru, care credea ca, in adeverii, donm’a sa era morta si cauta in zadaru pe fratele Laurent in orasiu, se otari a duce fatal’a scire lui Romeo. Sossi dimineti’a la Mantua, si, alergandu indata la domnulu seu, ’i povesti plangendu mortea Julietei, cu tote intamplarile acestei morţi si cum asistase chiaru la inmormentarea ei. Romeo tacea, sdrobitu de o nepusa dorere. De odaţa ingalbeui si, scotiendu spad’a, voi se se lovesca; servitorii sei ilu opriră.
— De ce se mai traiescu, striga nenorocitulu, deca Julieta este morta. Eu, nu mai eu Julieto, ti-amu causatu mortea, candu am refusatu se te rapescu din cas’a parintiloru tei. Te ai ucisu câ se nu me trădezi; pentru ca m’amu temutu de morte, trebuie ore se traiascu ? ...
Se inchise si se gândi multu tempu la ce ’i rema-nea de facutu. Otarirea sa luata, se inbraca cu unu vestmentu de tieranu, ascunse in maneca o sticla plina de otrava si pleca la Verona.
Se gandia ca ’i este peste potintia se scape de uiorte. Deca nu va cade in manele justiţiei, se va duce
la mormentulu Julietei si va muri langa densa. Noroculu favorisâ acestu proiectu. A dou’a di spre sera intra in Verona fara a fi recunoscutu. Aştepta noptea, si, candu vediu orasiulu adormitu si tacutu, se duse la cimitiru.
Biseric’a St. Francisc se afla in midiuloculu cetatii; cate-va morminte erau rezemate de zidulu bisericei, si intre ele era si mormentulu Capuletiloru. Acolo se odihnia frumosa Julieta.	.
Romeo rădică petra care inchidea intrarea mor-mentului. O inchise după densulu si se cobori.
Luase cu densulu unu micu felinaru, a cărui palida lumina i permise de a vedea fati’a prea iubitei sale___
Frumosa Julieta erâ culcata pe oseminte, intre morţi, morta si densa.
—	Vai, striga Romeo, eca budiele rumene pe care le-amu sarutatu, si din care esiau atate cuvinte dulci! Eca peptulu inamoratu ce am strinsu pe peptulu meu: eca ’lu rece si nesimtitoru! Aici, te-a adusu iubirea, nenorocite amantu! Aici, in acestu locu strimtu si in-tunecosu, trebuiâ ore se ne intalnimu? Care erau deru sperantiele mele si, dorulu ce me coprinsese candu te-amu vediutu pentru prim’a ora ?.. Catu de grea imi este vieti’a acum fara densa, repeta elu, sarutandu-o pe ochi si pe budie. De ce aceste ziduri nu se darama pe capulu meu ? Deru ce dicu ? Ori-ce omu nu’si tiene mortea in mana si nu ar ti ore a. laşitate de a o dori fara a o luâ?... Dâ, relua elu, luaudu sticl’a ce ascunsese in maneca, dâ, nu sciu ce destinu m’a adusu aici, câ se moru pe corpulu inamiciloru ce am ucisu in lupta, deru sciu ce fericire este de a sfirsi cu viet’a... si moru!
Si golesce dintr’odata sticl'a paua in fundu.
Apoi lua pe Julieta in bratie si stringendu-o intr’o sărutare suprema:
—	Corpu incantatoru, dise elu, ultim’a dorintia a dorintieloru mele, nu’ti remane nici o simţire după plecarea sufletului ce locuia in tine? O Julieto, deca me vedi murindu, vei suride morţii mele...
Momentulu candu efectulu prafului erâ se inceteze
la Julieta se apropia. Incaldita de sărutările amantului seu, ea se deştepta traindu in bratiele lui.
—	Cine me stringe astu-felu, suspina ea. Cine suntu? Cine me sărută?
Deodata i veni idea ca fratele Laurent abuzase de somnulu ei.
Ast-felu, părinte, striga densa, iti tii promissiunea ce ai datu lui Romeo?
Inmarmuritu si totuodata fericitu, crediendu ca sufletulu Julietei se intorsese langa densulu câ se’lu ajute se mora, Romeo murmura: .	i
—	Scump’a umbra, nu me cunosci? Sunt sotiulu teu nenorocitu, venitu singuru si in taina pentru a’si sfirsi vieti’a langa tine.
Julieta inspaimentata de a se aflâ, in acestu mor-mentu, in bratiele unui omu care se pretindea sotiulu ei, totu ilu respingea... Indrasnindu, in sfirsitu, se’lu privesca in fatia, ilu recunoscu si aruncandu-se in bratiele lui, ilu acoperi cu sărutări...
—	Ce nebunia, dicea ea, se intrii aici printre atate pericole! Nu’ti erâ destulu se scii prin scrisorea mea ca, cu ajutoriulu fratelui Laurent, me voiu preface ca suntu morta si voiu veni in curendu la Mantua.
—	N’amu primitu scrisorile tale...
Si i marturissi cum Petru ilu insciintiase de mortea ei, cum, crediendu ca in adeveru a muritu, n’a mai voitu se traiesca.
Otrav’a poternica ce luase incepuse se’i inghietie sângele in vine.
Julieta isi smulgea perulu si’si batea peptulu. Amantulu ei, sotiulu ei, jacea la peciorele sale: lacrimile ei, sărutările ei nu’lu insufietiau.
—	Prea iubitulu meu, dicea ea cu o nespusa dorere, pentru mine trebuiâ deru se mori aici. Si D-dieu ar voi câ se traiescu după tine! O ia’mi vieti’a... du-me cu tine ... seu voiu sci se me omoru singura.
—	Julieta, respundea vocea lui Romeo, care se stingea din ce in ce, deca vre odata iubirea mea ti-a fostu scumpa, traiesce, chiaru numai pentru a te gândi la acela care more acum.

38
OBSERVATORIULU.
. ga
din Blasiu, asternura gubernului unu protestu scrisu cu sânge din ânim’a loru cea adeveratu romanesca. Spuseră gubernului, carele si atunci se ascunsese sub sofism’a de nimicu, ca spre usiorarea amploia-tiloru (platiti din pungile nostre) e de lipsa ca poporu se invetie limb’a loru, ca cele mai multe tienuturi in Transilvani’a sunt de acelea, in care cunoscinti’a limbei magiare nu este de nici-unu folosu si nu va fi nici-odata (in originalulu latinescu: „in quibus cognitio linguae lmngaricae nuliiusui est modo, neque fu tur a) . . .“ Er’ despre limb’a inve-tiamentului scolariu acelasiu cleru a declaratu prin consistoriulu seu asia: „Scopulu scoleloru din Blasiu, conformu intentiunei si bunavointiei parintesci a fericitiloru in Domnulu imperatori ai Austriei a fostu, ca scolele acestea se fia unu ins ti tutu naţionale, destinatu a propaga cultur’a morale, religiosa si literaria intre romani; si suntemu forte convinşi, ca spre a se ajunge scopulu acesta, nici-unu midiulocu nu este mai aptu, decatu 1 imb ’a romanesca, adeca cea materna. Totu de acestu midiulocu s’au folositu si protopariutii nostrii, ne folosimu si noi astadi. In acesta limba (romanesca) au fostu instruiţi preoţii si au iuvetiatu sciintiele necessarie spre acelu scopu nobile, au si cultivatu virtutea si religiunea. Asia dara este invederatu, ca acesta limba (naţionale romanesca) nu se pote delaturâ din scolele dela Blasiu, decatu cu peri-colulu moralitatiei si aiu religiositatiei, si — ceea ce pentru noi este totu asia de dorerosu, cu ruin’a iubitei nostre nationalitati. £ca noi ve spunemu cu sinceritate, ca necum după iece ani, dara nici după una miie de ani si nici in toti vecii, naţiunea nostra nu va potea fi obligata prin nici-o lege, care prepara periculu si edece pentru moralitate si religiune, era nationa-atiei ruina si perirew.*)
Mai tînemu noi in minte acelu protestu sublime si petrundietoriu pana la renunchi, alu generatiunei dela 1842, noi epigoni pitici ai mariloru părinţi?
Ei, bine, daca ni place a ni coperi indolenti’a si inerti’a nostra cu frasea ca „cum a traitu tatalu
*) Finis scholarum blasiensium, juxta benignam divorum Austriae imperatorum intentionem paternamque propensionem fuit: ut scholae istae essent i ii s t i t u t u m naţionale, culturae morali, religiosae et literariae inter Valachos promovendae inserviturum; et intime persvasi sumus, liuic fini obtinendo nullum medium superesse aptius lingua valachica, utpote materna. Hoc medio usi fuere etiam majores noştri semper, utimur-que hodie; hac lingua imbuti sacerdotes ac edocti scientias ad nobilem illum finem necesgarias, ipsi etiam virtutem et religionem coluerunt. Est igitur evidens, linguam banc e scholis blasiensibus nisi cum periculo morum ac religiositatis, et quod nobis non minus dolorosum est, cum ruina charae nationalitati s eliminare non posse. „Fatemur autem s i n-„cere, non tanturn post decern annos, sed „neque post decemsecula, imonullounquam „tempore nos nationemque nost ram lege „obligări posse, quae moribus ac religiosi-„tati periculum ac obicem, nationalitati „vero ruinam parat ac interitum/
si mosiulu nostru, vomu trai si noi“ — apoi poftimu oglind’a vieţii loru ! Asia — vomu trai.
Era preste potintia, ca o voce asia de sincera si totu-odata barbatesca, se nu petrunda la ânim’a pa-rintdsca a bunului Monarchu. Prin prdinalta reso-lutiune ddto 1 Augustu 1842 se denega sancţiunea acelei legi tiranice si infame, spunendu-se inca pe atunci la toti fanaticii, câ „in acesta causa vomu dispune Noi (monarchulu) cele de lipsa, dupace vomu lua mai antaiu informatiunile necessarie.*)
Audîti fuseramu apoi in 1848, candu acea lege se promulga de nou. Au uitatu chauvinistii ceea ce li s’a respunsu din partea nostra?
Eata dara vocea Cassandrei suna pentru toti, pentru ei, pentru noi si pentru pastorii nostrii. Fia — câ se o audimu si se ne desteptamu, pana mai e tlmpu.
Sunatu-a inse vocea Cassandrei destulu de claru si sub decursulu periodului primu dualisticu; la 1868 candu s’a promulgatu legea şcolara, prin care s’a lasatu la arbitriulu cutarui X si Y de a cassâ scolele confessionali la totu punctulu, unde cassarea o cere interesulu chauvinisticu; a sunatu cu promulgarea legei pentru pensionarea docentîloru, in urm’a careia 1600 de docenţi romani contribue la unu fondu, din care ei pana e lumea nu voru vedd unu cruceriu. Si a resunatu si vaietaturile sermanei turme iu mai multe ronduri prin confe-renti’a conchiamata la Alb’a-Iuli’a de câtra neuita-tulu barbatu de stătu B. L. Popu, prin repetitele congresse scolastice convocate de câtra Archiepis-copulu mitropolitu Ioanu Vancea, si cu atâtu mai desu prin congressele si sinodele din Sibiiu. Se remana acestea totudeun’a vocea celoru ce striga in desiertu? Quo usque tandem. . .??
Turturelu Codreanu.
Memori’a unui barbatu ilustru, in dile de regenerare.
In noptea dilei acesteia din 3/15 Februariu anulu 1875 s’a mutatu dintre noi la locuintiele ceresci baronulu V a s i 1 i e L. Popu, fostu presie-dente alu Curtiei supreme de justiţia si cassatiune alu Transilvaniei, mai apoi presiedente de senatu la curtea suprema r. din Budapesta. Elu a lasatu in doliulu celu mai profundu pe famili’a cea mare, n a-t i u n e a, intocma precum isi lasâ propri’a sa familia, sânge din sângele seu, cugetu din cugetulu seu.
Recunosceinu, câ reflectandu pe lectori la aniversarea mortiei lui V. L. Popu, comitemu o cru-dime asupra neconsolabilei sale familii, socia, fiice si fiii, câ-ci atingemu dorerile ânimeloru intru nimicu vindecate de patru ani incoce. Dara scrii-toriulu acestora linii serbandu astadi memori’a lui Popu, nu se crutia nici pe sine, nici pe ceilalţi amici sinceri si caldurosi ai repausatului; elu inca ’si sfasiie peptulu seu si pe alu loru cu aceeaşi necrutiare; nu din desperatiune, pe care nu o cu-
*) Super hoc merito auditis praevie au-diendis, congrua Nos disposituros esse.
noscu si nu voru se audia de ea, ci de regretu amara, câ astadi nu este si Popu intre noi, pentru câ se mai vedia si simtia odata cu plăcere rapito-ria, câtu de multu se insielase, pre candu nu’si afla cuventu de consolatiune „pentru trantirea nostra la părete si caderea, ce densului i se parea mai grea decâtu fusese ea in realitate. Nu atâtu vreunu morbu fisicu a scurtatu dilele vietiei lui Y. Popu, suferintiele sale spirituali au contribuiţii in modu essentiale. Avemu la mana probe numerose si authen-tice despre adeverulu, cărui deteramu espressiune la loculu acesta. Elu sciâ bine, ce făcuse pentru naţiunea si patri’a sa mai alesu intre anii 1860 până la 1866. Pre candu fusese stramutatu din ministeriulu justiţiei la cancelari’a transilvana (mini-steriulu transilvanei) din Vien’a; pre candu deputaţii natiunei romanesci alergâ cu petitiuni la tronu si petrecea acolo cu lunile intregi, asteptandu câ se se faca odata si romanului dreptate pe terenulu politicu; pre candu baronulu Franciscu Kemeny schiopulu, supranumi tu de romani Vulpe ^ in calitatea sa de cancelariu alu curtiei, si totuodata presiedente cu atributiuni mari, se lungea cu toti ceilalţi collegi ai sei conuationali preste totu in calea romaniloru, singura Yas. L. Popu câ consiliariu romanu avii curagiulu de a da nu numai opiniune separata, opusa diametralu sententiei unanime a celorulalti, ci in buna intielegere cu deputaţii naţionali de atunci, mitropolitulu Alesandru Siulutiu, consiliarii Jacobu Bologa si Elie «Macelariu cu advocatulu dr. Joanu Ratiu dela Turda, motivandu’si opiniunea, o sub-sternii la imperatulu cerendu decisiune in sensulu aceleia, in sensulu dreptatiei. Imperatulu decise dreptu, in favorea romaniloru. Kemeny nu se supuse la vointi’a monarchului, prin urmare, după optu luni de administratiune destrămata, cadiii elu si gubernatorulu c. Emericu Miko, dupace nu lipsise se amerintie pe Popu cu cădere, câ-ci a cute-diatu a da opiniune separata. Din acelu resultatu stralucitu urmara apoi altele totu mai favorabili, până in a. 1866 sau până la Koniggrâtz. Corniţele Nâdasdy, omu dreptu, se facil cancelariu, br. Rei- J chenstein v. cancelariu, Popu v. presiedente la gu- ’ bernulu transilvanu; toti romani capabili si demni inaintati; diet’a deschisa; limb’a romana inaltiata la rangulu cuvenitu ei.
A urmatu despotismulu „constituţionale/ Unu Catone cu tota estraordinari’a sa taria de sufietu nu a potutu suferi batjocurile despotismului; elu si-a luatu singura viati’a. Popu s’a consumatu de dorerea osteneleloru si sacrificieloru sale, pe care le credea perdute. Ye miraţi de acesta? Au numai pe elu l’a consumatu dorerea? Asia credu sufletele mici. Ya veni timpulu candu biographi imparţiali voru documenta, câ Andreiu Siaguna, cliiaru si Alexandru Siulutiu, mai potea trai, fiacare după etatea loru, mai mulţi ani; ei inse au moritu de anima sfasiîata. „Ah, fratiloru, tote le-asiu fi crediutu in acesta lume, numai una nu: Câ se’mi mintia miniştrii, se seducă si pe altulu a luâ refugiu la minciuna, numai asia ceva nu asiu fi
—	Deru nu mori pentru mine, a careia vieti’a nu era de catu suspendata. Si vieti’a ta se stinge. Nu, nu me voiu omori, deru totu voiu muri.
Dicendu aceste cuvinte, cadiii lesinata. Vai, nu trebuia se se deştepte de catu pentru a primi ultim’a suflare de pe budiele prea iubitului ei.
De odata petra momentului se deschide si intra fratele Laurent. Calugarulu, vediendu ca momentulu candu Julieta trebuia se se deştepte se apropia, venia se o ia după cum i promisese, inainte de a se face diu’a. ..
Audiendu plângeri, vediendu lumin’a felinariului, reinase unu momentu incremenitu.
—	Fara indouiela, se gândi elu, Julieta a luatu o lampa cu densa; s’a desteptatu, si vecinătatea mortiloru, ororea locului o face se planga.
Se cobori insotitu de unu altu calugaru devotatu.
Julieta tienea in bratie capulu deja rece alu lui Romeo. ,
—	Ore ’ti era frica, dise calugarulu, ca o se te lasu se mori aici ? ...
—	Nu, striga ea, singur’a mea temere este ca me veţi scote d’aici via... In numele lui D-dieu, inchideti acestu mormentu! Seu mai bine o arma; dati-mi o arma, câ se sfirsiescu cu vieti’a!... Ah! părinte, bine ati tramisu scrisorea mea!... Voiu trai de adi inainte fericita si iubita! Sunt sicura despre acesta). . Candu me veţi conduce la Romeo? ... Vedeti’lu! Eta-lu mortu pe sinulu meu!.. .
Fratele Laurent, pe jumetate nebunu, priviâ pe Romeo si ’lu striga innecatu de lacrime.
—	Romeo, dicea elu, vorbesce-mi... intorce-ti privirile spre Julieta, care te roga... Nu scii ca te odichnesci pe sinulu ei ? ...
Audindu numele iubitei sale, Romeo deschise ochii privi pe Julieta si ’i inchise ierasi; — murise.
Diu’a veni. Julieta si fratele Laurent, confundandu lacrimele loru, o uitaseră.
— Ce vei face, intreba calugarulu.
—	Voiu muri aici, respunse Julieta.
—	Ce spui? Vino... Se esimu... Nu poţi se întrii intr’o monastire? Acolo, câ si aici, vei potea plânge pe sotiulu d-tale.
—	Pe memoria lui, respunse Julieta intindiendu mana pe cadavrulu lui Romeo, ve rogu se nu spuneţi nici-odata secretulu morţii nostre, câ corpurile nostre se remana in veci unite... Deca s’ar descoperi, ve conjura se cereţi dela parinfii nostrii de-a nu desparţi pe cei ce au fostu uniţi intr’aceiasi morte.
Se intorse spre iubitulu ei, i inchise ochii si, re-diemendu capulu de fruntea lui:
—	Ce ’mi mai remane se făcu, dise ea, de catu se te urmezu?
Tacii, câ si cum ar fi voitu se inchida in sufletulu ei tota dorerea care o innecâ... Isi retînu suflarea multu timpu. Deodata dete unu tipatu si cadiii morta langa cadavrulu lui Romeo.	După „Romanulu/
Una evenimentu musicalu in Sibiiu.
Suptu acestu titlu ne veniră dintr’o pena prea stimata si competenta in materie de musica, liniile de mai la vale, pe care ne si grabimu a le publicâ la loculu acesta:
„Ve presentediu pe celu mai mare pia-nistu alu tempului", cu aceste cuvinte a introdusu celebrulu Liszt pe Ioseffyin cercurile aristocraţiei musicale din Vien’a. Nici odata titlu de nobletia, de o nobletia artistica n’a fostu mai meritatu si mai justificatu. De n’ar esistâ,betranulu Liszt, junele Ioseffy ar fi regele pianistiloru. Eta ce trebue se recunosca cei ce au auditu celebrităţile epocei si au auditu si pe Ioseffy.
Ceea ce caracterisedia cu deosebire pe eminentulu artistu este individualitatea musicala, originalitatea propria numai geniului.
Cum intielege si cum interpretedia densulu sublimele cugetări ale mariloru măiestrii vechi si moderni! Velocitatea degeteloru sale este vertiginosa. Cascade
de tonuri curgu cu o potere, cu o repediciune dar’ totu-odata si cu o claritate uimitore. Este o adeverata inundatiune acesta ploie de mărgele, de brilante scli-pitore, stralucitore, pline de focu si lumina, de mărgăritare cu reflecsuri dulci, eterice, desmierdatore, tonuri de catifea, blânde radie de luna si stele.
Si ce nu scie elu spune cu aceste tonuri ? B(Ks gatulu seu repertoriu contîne repcrtoriulu tuturorir^m- * timenteloru omenesci. Si pe tote elu le esprima) cu profunditatea adeverului.
Suptu degetele sale pianulu simte, cugeta, tipa, plânge, striga, geme, suspina, invoca, inplora, canta, vorbesce câ insasi natur’a, frumos’a, marea si divin’a natura.
Succesulu ambeloru sale concerte din Sibiiu, orasiu eminamente musicalu s’a mentînutu la inaltulu nivelu alu succeseloru avute in tote capitalele Europei. De aci inainte e admisu si la noi câ: Raphael Ioseffy este uuulu din acele rare fenomene, ce apparu in arta, era presenti’a sa in orasiele unde concertedia unu fericitu evenimentu musicalu.
MĂRIEI.
^aria alu teu nume e dulce câ inisterulu,
Din literile acestea cinci note asiu forma, î>siu face-o melodie ce rai-aru deschide ceriulu Si beatu de fericire intr’ensulu asiu sburâ . . . tdidica a tale gene si laşa se se vedia Lucindu doue stelutie ce porta unu focu ascunsu un sferele celeste e stinsa ori ce radia Pe ceru eu nu vediu stele privirea’ti le a strapunsu >tâta am in cale unu cantecu ce vibreadia Si doue mandre stele ce sinu’mi mi-au patrunsu.
1879.	C.
(„Ghimpele/)
OBSERV ATORIULU.
crediutu." Sunt cuventele mitropolitului Alesandru pronuntiate câtra doi visitatori ai sei in Iuliu 1867 cu trei luni inainte de mortea sa. Si apoi pe cine revolta mai multu mînciun’a si faciari’a, ca pe V. Popu?
Prea chare Vasilie! Cauta astadi dintru inal-timea in care te afli, si vedi ca acestu poporu iubitu de tine, nu a uitatu de sine, nici de patri’a, nici de limb’a sa, de a sa demnitate naţionale. Pentru limba ai suferitu tu inainte cu 36 de ani persecutiuni aprige; pentru limb’a naţionale ai luptatu eroicesce in anii 1861—65. Astadi s’au aflatu indiecitu mai mulţi decatu cei din 1843 decişi a’si sacrifica liniştea vietiei si cliiaru positiunea loru pentru acelu clenodiu nepretimtu. Pentru autonomi’a bisericei te-ai espusu in a. 1871 la ur’a si resbunarea adversariloru, conchiamandu celebr’a conferenţia la Alba-Juli’a, pre candu alţii in alta parte a tierei, desperandu de viitoriu, se aruncaseră cu neaudita facilitate in brahiale unui secuiu calvinu. Daca ai veni tu astadi, ca se’i mai chiami la un’a a dou’a conferenţia, ti s’ar presentâ de siguru unu numeru indiecitu.
Dormi in pace suflete ilustre si nobile. Amicii tei voru ingriji, ca din fiii tei se âsa cei mai demni succesori ai părintelui loru.
Sibiiu, 15 Febr. Citimu in diarie de alte limbi si cliiaru in unulu romanescu despre deputa-tiuni romanesci la Vien’a, spre a cere audientia la monarchu in cause scolastice, eclesiastice si totu-odata strictu naţionali, in catu ni se amerintia limb’a cu esterminare. Pote ca eramu informaţi si noi, celu pucinu câ ori-care altulu, despre acei paşi decisivi; ne-amu supusu inse de buna voia la o disciplina absolutu necessaria. Care din ne-numeratii adversari ai natiunei nostre comitte indis-cretiunea, câ se ne spună vreodată inainte, cu ce mi-diuloce voiescu ei se ne nimicâsca? In cursu de secoli au facutu nenumerate conspiratiuni asupr’a nostra. Forte raru s’a intemplatu, case le aflamu la timpu, spre a le paralisâ. Noi nu conspiramu, câ nici nu ne pricepemu intru nimicu la comploturi, nici la cabinete negre. Dara ce lipsa avemu ore câ se spunemu la vecinu: „Jânosbâcsi, tat’a s’a dusu la Vien’a, se cera audientia la imperatulu in caus’a de procesu ce are cu tine." — Câ se scia si frate teu? Apoi spune’i sau scrie’i lui, câ nu te dbre nici gur’a nici man’a.
De altumentrea naţiunea si cliiaru Europ’a va aflâ preste pucinu totu decursulu acestei acţiuni mari, romanesci, si totuodata patriotice. Atâta po-temu se prevedemu, ca deputatiunile duse la Vien’a, la intorcerea loru, fia cu orice resultatu, voru fi primite cu ovatiuui câ nici-odata in vieti’a nostra eclesiastica si naţionale. Intr’aceea adressele câtra consistorie curgu si din cele mai depărtate tînuturi.
Deputatiunea naţionala la Vien’a.
Scirea cea mai inportanta si mai inveselitore pe care ne grabimu a o comunicâ la loculu acesta onor. nostrii cetitori este, ca precum aflamu din diariele din Vien’a, Majestatea Sa prea gra-tiosulu nostru Im per atu, pe care Atotupo-tintele Dumnedieu se ilu tina si protega la mulţi fericiţi ani, s’au induratu a primi iu audientia privata in diu’a de 9 1. c. pe Escel. Sa mitropoli-tulu de Alba-Juli’a si Fagarasiu Joane Van cea de Buteas’a si pe episcopulu sufraganu dela Lu-gosiu Victorii Milialyi de Ap si a. Numiţii demnitari bisericesci mai inainte de a plecâ acasa, au mai avutu iuca o audientia la Imperatulu in diu’a de 10 1. c.
Acelesi diarie ne spunu, câ in 11 1. c. a sos-situ la Vien’a subtu conducerea Escel. Sale a mitropolitului Mironu Romanulu, o deputatiune constatore din 11 membrii cu episcopii sufragani in frunte, Joanu Popasu dela Caransebesiu, Joanu Metianu dela A radu si cu vicariulu si archimandritulu mitropolitanu Nicolae Popea si ca in 13 l. c. au avutu audientia la Majestatea Sa. Acestea sunt scirile pe care ni le aducu diariele vienedie si pe care le inregistramu, până ce vomu ti iu stare a inpartasi scirile nostre private, pe care le asceptamu in totu momentulu.
Dara ce au cautatu la Vien’a inaltii demnitari bisericesci acuma, in capu de erna ? Eta ce: Ei s’au dusu in urm’a nenumerateloru proteste venite dela cleru si dela poporu, la Majestatea Sa Impera-tulu, câ deputatiune naţionala, pentru-câ standu fatia in fatia cu augustulu nostru suveranu, se i dica cu ultimele cuvente din rogatiunea de tote dilele: Tatalu nostru: Domne mantuesce-ne de celu reu! Si care este acelu reu? Este acelu atentatu, a cărui comitere s’au preparatu din partea
gubernului ungurescu, prin proiectulu de ma-g i a r i s a r e, asupra mostenirei celei mai nepretiose si nealienabile, lasata natiunei nostre de moşi si de stramosi, adeca asupra limbei si a bisericei nostre romane.
Acea deputatiune, care s’a dusu la Vien’a câ fidelu interpretu alu unei naţiuni de aprope 3 mi-lione suflete, a vorbitu in numele ei si a disu, câ ori ce se va intemplâ, naţiunea romana este firmu determinata a reinanea si de aci inainte aceea ce au fostu de atatea secole si ce este astadi, adeca naţiune romana si nimicu mai multu. Acesta este vointi’a unei naţiuni intregi si prin urmare ea este si trebue se fia santa. Speramu, câ in urm’a soli-dariului si identicului pasu ce s’a facutu la Vien’a din partea deputatiunei nostre naţionale, vointi’a natiunei va fi respectata, si ca acelu nefericitu si fatalu proiectu de lege de magiarisare va fi delatu-ratu pentru totudeuna, precum si celelalte legi nedrepte si asupritore, subtu care geme naţiunea nostra dela 1867 incoce.
P. S. In momentele de a dâ sub pressa acestu Nr., ne veni scirea telegrafica dela Vien’a, câ primirea in audientia privata a deputatiuniloru romanesci archidiecesane si diecesane de câtra Majestatea Sa monarchulu a fostu din cele mai bine-voitorie si gratiose.
Revista politica.
. Sibiiu, 15 Februariu st. n. 1879.
In revist’a nostra precedenta amu fostu amin-titu, ca Maiestatea Sa a insarcinatu cu compunerea noului cabinetu austriacu pe corniţele Taaffe. Astadi avemu a constată, câ numitului comite nu iau succesu missiunea de a compune unu cabinetu parlamentarul si ca si-au depusu missiunea in manile Imperâtului, reintorcendu-se erasi la postulu seu de gubernatore alu Tirolului.
Despre aceea ce are se urmedie de aci inainte, se vorbescu forte multe, dara nemicu siguru. Asia unii voru a sci, câ demissionatulu cabinetu Auersperg va fi erasi insarcinatu cu gerarea afaceriloru până după nouele alegeri la senatulu imperiale. Alţii sus-stienu, ca se va denumi unu cabinetu de inalti funcţionari ai statului, si erasi alţii afirma, ca bar. de Pretis va fi insarcinatu de nou cu compunerea unui cabinetu. Constatatu remane, ca astadi Austri’a n’are gubernu, ci se afla intr’unu provisoriu, ce sâmana forte cu acea perioda de pe tempulu cabinetului Belcredi, in care constitutiunea a fostu sistata.
Considerandu si abnormal’a situatiune parlamentara ce esiste in Ungari’a, unde cabinetulu Tisza gubernedia cu maioritati de 8 si 14 voturi, apoi nu se cere multa fortia diviuatore, pentru câ se ne asteptamu in tempulu celu mai de aprope, seu la o schimbare radicala in sistemulu actuale, seu la perioda de grele incercari pentru poporale monarchiei. Inca de asta-vera Maiestatea Sa i-a fostu disu intr’unu consiliu de miniştri actualelui ministru-presiedinte alu Ungariei: „ D r a g u 1 u meu Tisza, asia nu mai merge!" Aceste cuvente ale monarcliului probedia, ca coron’a este convinsa de inpossibilitatea situatiuuei ce domuesce in impe-riulu austro-ungaru. O schimbare trebue se se faca, si câtu mai curendu, pentru-ca asia nu mai pote merge.	Se speramu deci, ca nu va mai durâ
multu, până ce radiele primaverose ale sorelui voru despică intunecosii nori ce ne apesa si voru lumina obscurulu chaosu in care ne aflamu.
Pacea lumei se pare a fi primitu in teribilulu flagelu, care decimedia o parte a poporatiunei din Russi’a, adeca in ciuma, unu aliatu poternicu, de si nu doritu. Gratia mesuriloru preventive ce s’au luatu din partea stateloru invecinate in contra ciumei, Russi’a este in ajunu de a fi cu totulu isolata de câtra restulu lumei. In mare parte, asia credemu noi, ca este de a se multiami aceloru mesuri energice, ca Russi’a s’au induplecatu in fine a inchieiâ in modu definitivii pace cu Turci’a. Tecstulu autenticu alu noului tractatu de pace in-clneiatu la Constantinopole, inca nu este cunoscuţii. Dara atâta se scie, ca in terminu de 48 dile după ratificarea tractatului, trupele russesci voru evacuâ Bulgari’a. Se intielege, ca numai cu conditiune, deca in restempulu acesta nu va intreveni vre unu evenimentu neprevediutu si atâtu de familiaru diplomaţiei in genere si in specialu celei russesci, care apoi se aduca noue complicatiuni cu sine.
Cu tote mesurile teroristice intrebuintiate in Prusso-Germani’a, situatiunea politica interna nu s’au indreptatu intr’u nemicu spre mai bine. Ne-multiumirea este mare, spiritele sunt agitate si in Reichstagulu germanu se aştepta la scene furtunose intre principele caneelariu si opositiune.
_____________________________________________________39
Franci’a se reculege si se organisâdia, după ce acuma a ajunsu ea singura domna in cas’a sa.
Pucine dile inainte de a se deschide parla-mentulu englesu, gubernulu a primitu din Afric’a deprimatorea scire, ca armat’a englesa a fostu ba-tutu langa rîulu Tugela. Despre acâsta catastrofa neasceptata, care a facutu asupra poporatiunei engle-sesci o inpressiune nici decum favorabila cabinetului Beaconsfield, o telegrama a „OficiuluiReuter“ relatâsa de dato 27 Ianuariu urmatdrele: „Colon’a englesesca compusa din o parte a regimentului 24, din 600 indigeni si o bateria, a fostu bătută cu pierderi infricosiate de câtra 20.000 Zulu-Cafri; unu convoiu de proviantu, constatatoriu din 102 vagdne, 1000 capete de vita, mai de parte din 2 tunuri, 400 granate, 1000 pusei si o mare cantitate de munitiune, precum si o enorma cantitate de provisiuni si stindardulu regimentului alu 24 au cadiutu in manile inamicului. Lupt’a a avutu locu la rîulu Tugela; 5000 de Zuli au fostu ucişi, dara colon’a englesâsca a fostu sd robit a. Per-derile englesiloru au fostu: 500 soldaţi si 60 ofi-ciari morţi. — Natalulu este amenintiatu. Guber-natorele generalu cere intariri din Angli’a."
Deca Angli’a nu se va grăbi a repară câtu mai curendu acesta perdere a armeloru sale, apoi autoritatea si prestigiulu ei va fi nu numai amenin-tiata, dara si paralisata cu totulu in Afric’a si chiaru in Asi’a.
Mesuri contra ciumei.
Despre cium’a ce a trecutu din Asi’a in Russi’a, vinu mereu sciri, de si contradicatorie. Atâta totuşi este adeveritu, câ acea boia cumplita, de care moru omenii in gubernulu Astrachan, este forte contagiosa (lipitiosa) asia, câtu din unele case au moritu toti omenii. La câteva comune infectate li s’a datu focu din porunca guberniale, si locuitorii au fostu stramutati sub custodii stricte in alte tînuturi. Dara familii mai cu* stare si avere au apucatu a fugi multu mai inainte din locurile infectate in alte tînuturi, si acuma este fric’a generale, câ cei fugiţi voru fi dusu cium’a si pe airea. Scirile oficiali russesci sunt iu mare contradicere cu cele private. Se pote insa, câ pre candu gubernulu nu vrea se sparie lumea, spaimantata si asia prin sinesi insasi, corespondenţii privaţi exageredia preste mesura vorbindu despre caşuri de morte cu miile. Noue se ne fia de ajunsu a sci, câ acea boia este forte contagiosa si câ ea omora fora alegere, mai alesu personele care ’si tînu corpulu necuratu, de nu ’si schimba albiturele (cămeşi etc.), nu se spala, nu se scalda, nu tînu casele curate si aerite, apoi pe omenii fricoşi dela natura ii trantesce si mai curendu, câ si coler’a. Tote gubernele au luatu mesure aspre contra ciumei, si este de interesulu toturoru câ se le cunoscemu cu totii forte bine. Totu din caus’a ciumei comerciulu sufere greu, mai alesu celu maritimii. In Numerulu aGesta publicamu si noi tecstutu regulamentului adoptatu la noi si in Romani’a contra ciumei. Eta-lu:
S’au aprobatu dispositiunile prescrise mai josu, câ mesuri preventive pentru apararea tierei in contra in-fectiunei pestei orientale din Russi’a.
1.	Se opresce de a se mai importă din Russi’a si din Bulgari’a urmatorele objecte si mărfuri:
a)	Rufaria de corpu si de asternutu, câ articolu de comerciu.
b)	Rufaria de corpu si de asternutu, intrebuintiata si nespalata.
c)	Vestmintele întrebuinţate, sdrentiele si remasi-tiele din stofe tiesute de ori-ce felu; peticele de cliarthia.
d)	Blanile, mărfurile de blauaria, peile si pălăriile de ori-ce felu si sub ori-ce forma.
e)	Pâslă, lana nelucrata, spalata si nespalata, perulu de bou, de calu, de porcu, de cămilă, penele si fulgii.
f)	Besîcele si matiele, prospete sau uscate, si matiele sarate.
g)	Icrele, pescele uscatu, afumatu, saratu si preparatu in untu-de-lemnu si untu topitu.
li) Siofranulu si balsamulu de Sarepta.
i)	Probele (echantillons) de mărfuri.
2.	In ceea ce privesce corespondenti’a poştala, acesta se se inpartia in trei categorii si anume:
a)	Scrisorile, inprimatele;
b)	Epistolele cu valori in charthie;
c)	Pachetele.
Scrisorile si inprimatele se voru inparti in pachete mici si se voru supune unei desinfectiuni sistematice.
Scrisorile cu valori in chartie si pachetele se voru deschide in faci’a directorului carantinei si, după ce se voru desinfectâ, se voru sigilâ cu unu sigilu oficialu si se voru inaintâ la destinatiune.
3.	Monetele metalice se voru desinfectâ prin imersiunea loru intr’o solutiune de acidu sulfuricu (1 — 10).
4.	Ori-ce caletoriu din Russi’a si din Bulgari’a va intrâ in Romani’a, se aiba pe pasportulu seu o visa din partea autoritatiei administrative sau politienesci, in care visa se se mentionedie localitatea sau localităţile, in care a stătu caletorulu in cele din urma 20 de dile, si ca in aceea sau acele localitati nu esista pest’a orientala. Acesta visa se fia certificata de unu consulu român u.
5.	Intrarea in Romani’a, fia pe mare sau pe uscatu, si trecerea prin Romani’a se fia refusata oricărei persone, care va fi parassitu mai pucinu de catu de 20 dile o localitate infectata sau bântuita de pesta.
6.	Efectele caletoriloru, precum rufele, incaltia-mintea, blanile, vestmintele si objectele, cari făcu parte din bagagiulu loru, nu voru fi oprite de a se introduce
40
in tiera inpreuna cu caletorii, cu condiţia insa câ tote objectele mai susu menţionate se fia supuse mai întaiu unei desinfectiuni apropiate.
7.	Yagonele de classa I si II de pe calea ferata Ungheni-Iasi si Pruta-Galuti, precum si trasurile inbracate cu ori-ce materie sau pele, vor fi oprite de a intra in tiera, nepontendu-se desinfectâ cu eficacitate, si nu se va permite de-o-camdata de catu circulatiunea cu vagonele de clasa III si a vagoneloru de mărfuri, precum si cu trasurile neinbracate.
Vagonele de clasa III si cele de mărfuri precum si trasurile neinbracate si hamurile, ..inainte de a conthinuâ parcusulu loru pe teritoriulu României, se voru desinfectâ la fruntarii prin spălaturi cu apa ferbinte cu aburi de apa, sau cu o solutiune de acidu carbolicu.
8.	Bastimentele cari sosescu din porturi ruse si bulgare personele si mărfurile aflate pe bordulu aceloru bastimente, inainte de a fi admise la libera practica, vor fi supuse unei revisiuni sanitare, fara prejudiciulu unoru mesuri ulteriore, basate pe dispositiunile preve-diute in organisatiunea caranthineloru.
9.	In ceea ce privesce pe caletori, timpulu aflarei loru pe mare se cosidera câ si pe unu terenu nebanuitu.
Mesurile prevediute la art. precendentu sub. No. 4 si 6, relative la pasporte si la efectele voiagioriloru ce voru veni din Russia si din Bulgari’a, se voru pune in aplicare după optu dile de la notificarea loru laPeters-burg, era mesurile prescrise sub No. 1, 2, 3, 5, 7, 8 si 9 voru intrâ inmediat in lucrare.
In lipsa de consuli romani cari se certifice visele sanitare ale autoritatiloru ruse, pentru Romani’a voru fi valabile visele d-loru consuli germani si austro-ungari de prin localităţile respective.
Corespondentie particularie ale „Observatoriulni".
— Din comitatulu Solnocu-Doboca, 31 Ian. n. (Cateva observatiuni relative la si-tuatiunea presente a romaniloru din Austro-Ungari’a.) Partid’a cea fanatica, esita din sinulu natiunei magiare, pote fora voi’a ei, a inceputu a crede, câ numerulu loru, precum si fortiele loru proprii spirituali sau si materiali, nu suntu suficiente pentru de a potea inca resistâ multu tempu câ naţiune dominanta. De aci se potu esplicâ vaierarile loru desperate despre sortea venitore, de aci propagand’a spre a trage in partea loru pre cele-lalte popora colocuitore; precum si proiectele de legi enervatore si desnationalisatore, cum este si legea pentru introducerea limbei magiare, insti-tutiunea inspectorateloru şcolare civile, prefacerea scoleloru coofessionali in scole comunali, si dotati cu acestea.
Mai mulţi magiari au oratori escelenti, dotati cu esperientia mare, care si-o au castigatu mulţi din ei prin tieri străine după catastrofa din 1848, inse cumca aru avea si capacitati diplomatice, ne indoimu forte; era intru acesta indointia ne confirma si inpregiurarea, câ tocma cei carii au cutrieratu mai multe tieri, sunt si cei mai nesuferiţi egoişti in politic’a loru facia cu immens’a maioritate a poporaloru nemagiare. Tote talentele si capacitatile diplomatice din Austro-Ungari’a, (afara de unguri) vedu prea bine, ca a trecutu tempulu in care se mai pota cineva desfiintiâ nationalitati si amalgamâ popora, si, ca e tempulu de a tractâ si a se in voi cu ele: „Es geht heutzutag nicht mehr mit Amal-gamisirung, sondern mit Packtirung mit den Volkern!
Acesta e devis’a, care pote intr’uni tote poporale patriei, acesta si numai acesta pote fi modus vivendi intre poporale Austro-Uugariei; acestu principiu pote fi fundamentulu de granitu alu edificiului estinsu, nuhfitu monarchia austro-unguresca; si numai acesta pote aplicâ in praxa devis’a augustisimului nostru rege-imperatu, câ „viribus unitis“ se tîntesca tote poporale majestatiei sale la consolidarea tronului si la fericirea reciproca.
Pâna-ce esista dualismulu, devis’a este „viribus duplicibus,“ seu viribus dispersis.
Am vediutu, si credu, câ si acum inca esiste pe frontispiciulu cincturei despre media-dî a palatului imperiale acesta: Justiţia est regnorum fundamentum.
Acum se intrebamu, cum se aplica acesta in dilele nostre in pracsa? Respunsulu ni-lu dau evenemintele cotidiane. Justiti’a de astadi o a descrisu renumitulu barbatu de stătu br. Sennyey in vreo doue siedintie publice dietafi si o a caracterisatu cumplitu, comparan-du-o cu starea asiatica (âzsiai âllapotok;) o descrie mai in fia-care septemana Peşti Naplo. Se dicemu inse, câ acestu diariu, celu mai cititu in Ungari’a din tote cele magiare, aflandu-se astadi in opositiune flagranta si in-versiunata mai alesu cu ministrulu Col. Tisza, scrie prea preste mesura exageratu, citimu inse chiaru in Gazet’a tribunaleloru „Magyar Theinis" una descriptiune, pe care de o amu fi publicatu noi, processele de pressa ar stâ se ne sugrume, de aceea o si damu numai in limb’a originale câ specimine in nota, pentru cei ce cunoscu limb’a *).
*) „Irigylendo az, a kit sajât erdeke vagy hivatâsa nem kenyszerit arra, neha egy pillantâst vetni az ugy-nevezett torvenykezesi termekbe es azok belso titkai koze. Visszatetszo es silâny egy kep ţârul ottan fel. Nemcsak jâratlansâg, de a tudatlansâg a torvenyekben, keves iigybuzgalom, hajmereszto feluletesseg es a usap-szekek szinvonalân âllo modora jellerazik igazsâgtigyi kozegeink miikbdeset. Rideg kbzony minden koteles-segerzes nelkiil, durva nyomâs szellemi foleny nelkiil lefele, âskâlodâs es bemondâs csekely eloleptetes re-menyeben: ezek a fdjellemvonâsok. Ilyen korulmenyek es ilyen emberek mellett ne vârja meg senki, hogy igazsâgszolgâltatâsunk kozelebbre jusson az europai szinvonalhoz. “
_________OBSERVATORIULU.
Noi, carii rogamu pe D-dieu in tote dilele, câ se nu avemu a face nimicu cu tribunale in nici-o tiera, nu amu cutediâ se subsbriemu invectivele reproduse după „M. The-mis" in not’a de mai la vale, din contra amu fi multu mai aplecaţi a cautâ reulu in legi, intr’o pressiune misteriosa, era nu in persone. Se punemu de exemplu, câ fatalulu proiectu care amerintia pe nationalitati si confessiuni, se va preface in lege si aceea ce amu castigatu cu sudorea nostra, si ce amu facutu din sudorea nostra, cum sunt scolele confessionali, prin rapacitate se voru preface in scole comunali (adeca unguresci), apoi ore aceea va fi justiţia, care trebue se fia fundamentulu impe-ratieloru ?!
Este bine cunoscutu, câ elementulu magiaru se-a consolidatu forte in metropolea monarchiei si chiaru la curte au dejâ unu contigentu de individi destulu de numerosu si influintiatoriu, cari iau partea leului in conducerea afaceriloru publice din acesta patria, firesce totudeauna vorbescu si făcu in numele tuturora; inse bunu e Ddieu.
In unu numeru ore-care din „Reforma" redactata de eruditulu Schuselka, am cetitu unu versu, a cărui coprinsu sumariu a fostu cam acesta, ca coron’a Majestatiei sale e compusa din mai multe corone, si câ celelalte suntu totu câ atâtea diamante si petri scumpe in coron’a majestatiei imperiale.
Acum mitrele (coronele) celoru optu prelaţi biseri-cesci ai romaniloru din Austro-Ungari’a, inca credu se formeze, precum au si formatu, o parte destulu de valo-rosa in acea corona majestatica, la care cele trei milione de romani din acestu imperiu-regatu au privitu cu reli-giositate. Scopulu noului proiectu de lege scolastica este, câ pre tote optu coronele prelatiloru nostrii se le inghitia coron’a S. Stefanu, câ apoi asia se se faca aceea mai mare si mai frumosa. Oper’a sa e inceputa, mai este inse o cale de una alta miie de ani până la realisarea ei.	Yeritas.
Sciri diverse.
—	(Lini’a ferata Brasiovu-Timisiu) au ajunsu a fi in stare de a se potea deschide circulatiunea pe ea. Acesta s’a constatatu in 29 Ianuariu a. c. din partea inspectorului generalu alu drumuriloru de feru reg. ung. d. Bukovits. Numitulu inspectoru precum si toti membrii comissiunei esaminatore au remasu, se dice, pe deplinu multiumiti cu constructiunea, consta-tandu numai vre-o câteva lipsuri mici. Fiindu si lini’a Ploiesci-Campina inca de mai multu tempu gafa, remane acuma numai de a se găti lini’a dela T i m i s i u până la Câmp in’a, ceea ce se spera a se face inca in tomn’a anului acestuia, pentru câ junctiunea pe la Predealu se fia o fapta inplinita.
—	(Maresialulu Mac-Mahon si prefectul u Parisului.) In Parisu se vorbesce multu despre unu respunsu de spiritu datu de d. Gigot, prefectulu Parisului, d-lui fostu presiedinte alu republicei.
Maresialulu adeca convinsu, ca demissiunea sa va produce o mare mişcare in Francia si pote chiaru tur-burări in Parisu, întreba Joi diminetia, in diu’a demissi-unei sale pe d. Gigot „deca a luatu mesurile necesare pentru circulatiunea si ordinea publica pe strade".
D-lu Gigot respunse laconicu: „Multiumita liniscei publicului si serviciului curatieniei publice, care a luatu mesuri energice pentru radicarea zapediei pana de sera, respundu, domnule Maresialu, ca vomu avea o di frumosa."
—	(Unu bunumidiulocu contra revoluţi-unei.) Diariulu din Moscva istorisesce urma-toriulu faptu caracteristicu:
Autoritatea politienesca dintr’unu orasiu alu unui gubernamentu, locuitu de tatari a inventatu unu midiu-locu ingeniosu pentru de a potoli turburarile din acea localitate. S’au tramisu ujiu functionariu insocitu de trupe locale si cateva carutie. Prim’a carutia era incar-cata cu nuele, a doua cu sapoiei (slav. tarnacope) lopeti si alte instrumente de sepatu pamentulu, era a treia carutia era incarcata cu cusciuguri. Sossindu la fati’a locului si fiindu intrebatu ca ce semnificatiune au acele lucruri elu au tramisu respunsu tuturora locuitoriloru, ca deca nu i voru predâ pe capii turburători ii va bate cu nuele pana candu i va omori. Planulu a reusitu de minune, pentru ca locuitorii de frica au liberatu pe cei cautati.
—	(Păziţi copii.) Unu baiatu de 10 ani alu unui inaltu funcţionara din Berlinu simtiea de catva tempu nisce doreri vii la limba. Dorerile din ce in ce cresceau si s’a formatu o umflătură pe verfulu limbei asia, incatu i se umfla tota gur’a si d’abea potea se manance ceva nefericitulu copilu. Din nefericire părinţii lui au fostu duşi intr’o calatoria si servitorii nu se prea turburau de starea bolnavului, crediendu ca nu este ceva gravu. Din intemplare vine intr’o di doctorulu casei pe care ’lu rogasera părinţii, câ in lips’a loru se cercetedie din candu in candu despre copii. Aflandu pe acelu baiatu bolnavu ilu examina indata si spre marea lui spaima constata, ca acea umflătură era cancerulu (schiros). Cercetandu mai de aprope caus’a morbului
doctorulu a constatatu, ca baiatulu avea obiceiu a curaţi condeiulu de scrisu cu limb’a si numai cernel’a i-a causatu acelu teribilu morbu, care in curendu i va aduce si mortea.
—	(O posta secreta.) In Viln’a după cum se scrie diariului „Nat. Zeitung" politi’a a descoperitu o posta secreta. Acesta posta isi întindea terenulu seu de activitate preste o mare parte a Russiei. Ea avea destinatiunea a transportâ epistolele evreiloru in tote direcţiunile. Intregu aparatulu cu toti funcţionarii erâ compusu din ovrei. Epistolele se espedau in tote părţile pentru o tacsa de 5 copeci. Siefulu statiunei dela post’a din Yiln’a erâ o jidanca. Ea fu arestata la momentu si se introduse o cercetare rigurosa asupra culpabililoru.
—	(Pomi de vendiare.) La d-lu Nicolae A v r a rn u invetiatoriu in T o t v a r a d i ’a, comitatulu Aradu se afla de vendiare urmatorele soiuri de pomi nobili si adeca: 600 meri (in 15 soiuri fine) â 20 kr.; 150 peri (in 10 soiuri fine) â 20 kr.; 100 pruni (in 5 soiuri fine) â 25 kr.; 50 nuci nobili â 20 kr. Totu la d-nelui se afla si resaduri frumoşi (din seminţie) si adeca: 1000 pruni, sut’a cu 80 kr.. 1000 peri, sut’a cu 1 fl. 50 kr.; 500 de prunus mehalele, sut’a cu 1 fl. 50 kr.; 500 fragari (dudi) sut’a cu 60 kr.; 50 de periploca graeca (planta mladiosa ce se suie pana la 10—12 metrii, cu frudie framose, iern’a nu inghietia) bucat’a cu 25 kr. Domnii amatori sunt rogati a isi face comandele inainte de finea lui Februariu curentu. „Biseric’a si Scol’a."
—	(Cum se se curetia vasele de muce-diela?) In Itali’a se intrebuintiedia spre scopulu acesta mustariu. Pentru unu vasu de o capacitate de 10 hecto-litre se ia 10 decagrame mustaru fiertu in 10 litre de apa. Cu acestu decoctu apoi se clatesce bine vasulu asia, ca se ajunga ap’a in tote părţile. După aceea se laşa se stea 3—4 dile in vasu. După tempulu acesta apoi se scurge afara, era vasulu se spala mai întaiu cu apa curata era apoi cu spirtu curatu.
—	(Multiamita publica). Domnei Constan-tia de Dunca-Schiau i se aduce multiumita pentru ofertulu de 1 fl. v. a. daruitu fondului „Reuniunei de cantari din Sibiiu."
Sibiiu, 11 Febr. st. n. 1879.
Direcţiunea Reuniunei.
—	(Cum se scotu pete de cafea cu lapte din stofe de metase seu lan a.) Pentru de a scote astfeliu de pete din stofe de metase seu lan se unge partea respectiva cu glicerina neparfumata, apoi se spala in apa calda si se calea cu ferulu pe dosu, până e inca umeda. In modulu acesta nici colorea cea mai delicata nu va suferi, pentru ca glicerinulu absorbe nu numai grassimea laptelui dar’ si acidulu cafelei.
—	(Midiulocu de acuraţii in tempuforte seurtu lantiuri si alte obiecte de auru.) Obiectulu se baga intr’o sticla cu pucina apa calda, apoi se adaoge pucinu sapunu rasu si prafu de varu pisatu. Lantiulu seu ori ce altu obiectu de auru spalatu in acesta solutiune, in pucine minute va străluci câ nou.
—	(Testamentulu unui holteiu.) In cetatea Manchester din Angli’a muri mai in dilele trecute unu holteiu betranu, care laşa in urm’a sa o avere considerabila. Pentru ca elu erâ lipsitu de rudenii, lumea erâ curiosa se afle dispositiunile testamentare pe care le va fi facutu elu cu privire la averea sa. Mare a fostu surprinderea candu se deschise testamentulu. Acolo se dicea: „Intreg’a mea avere se se inparta in sume egale la urmatorele 31 femei (urmedia numele si adresele aceloru 31 femei.) Tote acestea 31 femei m’au refusatu candu le am petitu si prin acesta m’au pusu in posi-tiune de a duce o viatia destulu de fericita si vesela până la mortea mea."
Sunt bune câteodată si corfele date dar’ — numai in Angli’a.
-- (Hymen.) In diu’a de domineca 28 Ianuariu 1879 s’a serbatu cununi’a d-lui S. Pana cu d-sior’a Lucreti’a, fiic’a d-lui Stefanu Neagoe. Cununi’a a avutu locu in biseric’a St. Ioanu din urbea Barladu in Romani’a.
—	Domnulu Filipu Docolinu, candidatu de preoţia isi va serba cununi’a sa cu d-sior’a Lucreti’a Fodoru, in biseric’a romanesca gr.-cath. din Bagau in diu’a de 4/16 1. c.
Nouiloru insuratiei le dorimu viatia lunga si fericita!
Cursulu inoiictelorii in val. atistr.
Vien'a, 13 Februariu
Galbinii imperat. de auru				cr.
Moneta de 20 franci			9.33	
Imperialu rusescu				9.30	
Moneta germana de 100 maree ....		57.55	»f
Sovereigns englesi			12.—	II
Lira turcdsca			11.—	
Monete austr. de argintu 100 fl. . . .		100.—	
Editoru si redaetoru respons. G. Ilaritin in Sibiiu.
Tipariulu lui \V. kraIU in Sibiiu