Observatori ulii ase ile iloiuj ori in septemana. mercurea si sainbat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 auu întreiţii 7 fl., pe 6 luni 3 11. 50 cr., dusu la ca3a cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimişii cu posl’a in laintiulu monaroliiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau ciite cu 10 cr. Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie adu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assom-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunoa Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Nr. 8. Sibiiu, 27/8 Februariu 1879. Anulu II. Gimnasii, academii de dreptu, universităţi. (Urmare.) II. In adeveru, daca câteva universităţi germane merita cea mai rigorosa inputare pentru-ca dau pe bani (cate 60 de taleri?) diplome de doctori la mulţi ignoranţi, era pe alţii ii făcu „doctores in absentia“ totu pentru bani, apoi si speculele dela universitatea din B -Pest’a trebuea se se dea odata pe facia. Totu „Pester Lloyd“ (din 8 Ian) spune in termini sarcastici, ca modulu compunerei comis-siuniloru examinatorie a descliisu usia si porta la o mare demoralisatiune, ca examenele din discipline speciali n’au nici-unu intielesu si sunt numai pedeci in progressu, se se cera examenu de stătu, si dela cei ce voiescu se’si câştige diploma de doctori, rigoroşele, câ-ci fora de acestea s’aru prea in-multi asia numiţii jurişti buni numai de a numera la §§-i si altu nimicu. Se se pună multu mai mare temeiu pe dreptulu romanu, pe sciintiele de stătu si pe alte discipline, care in acestea tieri abia sunt cunoscute după numele loru, buna-ora ca economi’a politica, naţionale, sociale, ca sciinti’a finantieloru etc.; câ-ci lips’a acestora se simte preste totu, £ra mai alesu in corpulu legi sla ti vu (dieta) si in mini ster iu. Si câ se nu prea sporimu vorb’a, nu numai „P. Ll.“, ci si dintre membrii comissiunei, barbati de mare aucto-ritate, cerura, câ sistliem’a actuale unguresca dela universitate se fia aruncata in camar’a cu vechituri si in loculu ei se fia adoptata sisthem’a ce fusese introdusa de fostulu ministru c. Leo Thun sub ab-solutismu, câ-ci este multu mai buna. In fine ungurii se nu se mai inchida prin limb’a loru câ cu murii (zidurile) din Cliin’a, de câtra cultur’a scien-tifica europena. Pana la ce mesura mai domnesce in acestea tieri intunereculu nesciintiei in mai multe specialităţi juridice, s’a vediutu mai de curendu chiaru si in midiuloculu nostru alu romaniloru. Astadi in tota Erop’a luminata sciinti’a economiei naţionale si politice este tînuta in mare onore; mulţime de cathedre s’au descliisu pentru acesta sciintia pe la universităţi; in câteva tieri elementele ei se propunu inca din gimnasiu; barbati de stătu din cei mai renumiţi se ocupa mereu cu acesta sciintia, fora care nu pote fi nici vorba de avuţia naţionale, âra fora acesta nu pote fi nici de li- bertate. Acsioma este : In Europ ’a nici-unu poporu saracu nu pote ajunge la libertate, sau daca si ajunge, o per de erasi. Libertatea costa bani, avere. Cersitoriloru nu se dâ libertatea, si cersitorii carii voiescu se o ia câ comunardii din Parisu, câ socialiştii din Germani’a, sau câ brigantii din Itali’a, sunt persecutaţi de ceealalta parte multu mai numerosa, mai potente si mai solidaria a societatiei, inpuscati, spendiurati, duşi la galera, exilaţi in insule, unde se face pipe-riulu si domina frigurile galbine cu morte sigura, ori tramisi in lantiuri la Siberi’a, sau in minele din Uralu. Problemele economiei naţionale sunt im-mense si tote poporale europene sunt agitate de ele. Lupt’a intre plutocratia (domni’a capitalului) si intre saracia, proletariatu, a strabatutu până la B.-Pesta, si fiţi siguri, câ ea câ mane va ajunge la Bucuresci, cu tota dotarea insuratieiloru (neogami) prin stătu si cu tota migratiunea in Dobrogea. Eca totu atâtea cause pe langa nenumerate altele, pentru-câ jurişti si nejuristi, bogaţi si sărăci se se ocupe de aci inainte inadinsu de sciintiele susu numite. Pre candu ne sta deschise colonele „Gazetei Trans. “, dupa-ce recomendaseramu de repetite-ori acelea sciintie, amu si publicaţii in 1876 vreo 12 articlii practici din sfer’a economiei naţionale, cu aplicare anume la bogat’a Transilvani’a, care inse pe langa ce e spoliata câ si cum ar fi fostu subjugata prin sabia, e tînuta si in nesciintia chiaru asupra problemeloru vitali. Indata la deschiderea „ObservatoriuluP in 1878 amu si promisu lectori-loru studie si discussiuni national-economice, ne si tînuramu de cuventu. Ce se vedi inse ! In Sept. a. tr. unu „ilustru“ publiciştii marcatu cu ss., in-frunta aspru pe redactorulu „ Observatorului “, in diariulu „Romani’a libera“ din Bucuresci, câ-ci publica articlii din sfera economiei naţionale. In Ianuariu a. c. unu altu publiciştii din Brasiovu, renumitu până la marginile pamentului, isi bate jocu de noi totu din acea causa. Nu cumva aceşti mari publicişti romanesci voru fi descoperiţii vreunu altu principiu si alta sisthema de a inavuti si ferici pe popora, de exemplu, precum ar fi cersîtori’a pe la biserici in dile de serbatori, pe la boite in dilele sâmbetei, câ in Bucuresci si in tote comunele urbane din Orientu? In casulu acesta, doctrinele celoru mai renumiţi economişti europeni, câ Fr. Quesnay, Adam Smith, Frid. List, A. Miiller, Say, Bau, Roscher etc. etc. au se dispara din lume. Atâtu in Ungari’a câta si in Romani’a este cunoscuţii de comunu, câ la schimbări de ministeriu cea mai mare dificultate este pentru ori-ce partida politica, câ se afle individi bine preparaţi si apţi pentru portofoliele de finantie, de lucrări publice, de agricultura si comerciu. Se intri apoi in ori-care din acelea trei ministerie si se intrebi, din ce omeni este compuşii personalulu, prin care miniştrii de resortu sunt obligaţi a ferici tier’a. In mai multe posturi vei afla aplicaţi omeni din classea comer-ciantiloru nefericiţi si scapatati; dara aceştia celu pucinu sunt exercitaţi in calculatiuni aritlunetice, sciu se porte „ catastife “ (comptabilitate) si se traga bilantiu de date si luate, adeca de active s i passive, pre candu mulţi jurişti esiti dela facultati cu diplome aurite, nu sciu nici atâta. Pentru aceea inse noi romanii si domnii magiari totu nu avemu nici-o trebuintia se ne spargemu capetele cu sciintie de acestea moderne. De ce ore s’au datu si se dau evreiloru drepturi politice ? Firesce pentru aceea, câ anume ministeriulu finantieloru si alu comerciului se treca in manile loru, câ-ci nu e demnu de popora asia nobili, câ se mai porte si socoteli, se faca pe comptabili-Buchhalter. Au nu vedeţi, câ pentru romani si magiari funcţiunile din cele trei departamente sunt o adeverata pe-depsa ? De ce se nu ocupe loculu loru câteva mii de evrei, carii „sciu socotela“ (espressiune de Bucuresci). Afacerile călii or u ferate au ajunsu in secolulu nostru la importantia asia de mare, inpreunate cu nenumerate cestiuni economice grele si cu comptabilitate forte complicata, câtu in unele staturi se deschide pentru ele câte unu departa-mentu. Acesta se va intempla si la noi. Dara apoi totu magiarii si romanii se’si scurtedie viati’a cu conducerea loru, candu se afla destui francesi, germani si evrei, carii pentru modest’a plata anuale fixa de câte 4 0 mii fiorini*) si dreptu de pensiune, primescu se fia directori la linii de caii ferate, pentru 15 mii fi. vice-directori, pentru 6—7 mii capi de secţiuni, si preste acestea se nu incomo-dedie pe nici-unu magiarii sau romanu cu rogarea, *) 100 mii de franci. Camu atâta se platesce chiaru si in statulu nostru la directorii liniiloru, plus locuintia strălucită, incalditu, luminatu, diurne etc. Foisior'a „Observatoriului". Romeo si Julieta. De Luigi da Porto. Traducere de: F r. I) a m e. (Urmare.) III. Deja de multu Romeo nu mai era la Veron’a, si Julieta nu se mai vede de câtu scaldata in lacrime. Frumsetiea ei se vestejia; mam’a sa, care o iubia forte multu, o intreba iutr’o di despre caus’a dorerei sale. — O! fiic’a mea, te iubescu mai multu de câtu viati’a. Spune-mi de ce eşti trista. De ce plângi mereu? Deca ai vre o dorintia, spune-mi o mie, care pentru a te mangaiâ sunt gata se făcu totu ce este cu potintia. Julieta nu dete de câtu slabe cuvinte; mam’a sa crediu ca tota acesta intristare nu provine de câtu din dorinti’a de a avea unu barbatu. Temerea si ruşinea inpedecau fara indouiela pe Julieta de a marturissi acesta. De aceea, crediendu ca va asicurâ liniştea fiicei sale, se otari a vorbi cu sociulu seu. — Domnule, ’i spuse densa, fiic’a nostra slabesce necontenitu; insuti poţi recunosce, ca nu mai e astadi cum era alta-data. Adesea, dera totu-deauna in zadaru, am intrebatu-o despre caus’a intristarei sale. Eu nu vedu alta causa, de câtu dorinti’a sa de a se mărită. Inse, câ o feta cinstita, nu a indrasnitu nici-odata se mar-turisesca acesta. Câ se nu se prapadesca, n’ar ti bine se ’i damu unu barbatu ? La Santa Euphemia viitore va avea optu-spre-diece ani, si se scie, ca de la etatea acesta, femeiele incepu a perde mai multu in frumsetie, de câtu a castigâ. Dealtmintrelea este o marfa, pe care nu se cuvine a o păstră acasa. Nu ca nu privescu pe copil’a mea câ mai bine crescută de câtu ori-care alta. Dara, in fine, sciu ca i-ai pregătiţii o zestre. Ocupa-te dara se ’i gasesci barbatulu ce ’i se cuvine. Antonio respunse ca ar fi in adeveru bine se mărite pe Julieta. In acelasiu tempu, lauda forte multu pe fiic’a sa, ca, avendu acesta dorintia, preferiâ se mora de intristare de câtu se spuie acesta chiaru mamei sale, si chiaru a dou’a di vorbi de casatoria ei cu unulu dintre comiţii de Ladrona. Era aprope se termine, candu d-na Jeana, mergendu la fiic’a sa: — Copil’a mea, i dise, reieati veseli’a; preste câteva dile vei fi maritata cu unu gentilomii de nemu. De si n’ai voitu se ’mi marturisesci nimicu, te-amu intielesu. Cu ajutorulu lui D-dieu si consimtieinentulu tatalui teu, am facutu totu câ se fii fericita. La aceste cuvinte, copil’a nu ’si potu opri la-cramile. — Credi ca asiu voii se ’ti spunu o minciuna ? relua d-na Jeana. Nu, nu voru trece optu dile si vei avea de sociu pe celu mai tineru si celu mai frumosu dintre comiţii de Ladrona. Julieta plangea mai tare : — Spune, ’i dise d-na Jeana sarutand’o, nu eşti multiamita ? — Nu, nu, mama; nu sunt, nu potu fi. — Ce vrei dera? Spune’mi. — Asiu vre se moriu! striga biet’a feta. Se rnoriu si nimicu mai multu. D-na Jeana intielese in fine ca fiic’a sa iubesce pe cineva. Chiaru in sera aceea, se duse la barbatulu seu si ’i spuse ceea-ce Julieta i respunsese plangendu. Antonio, forte nenmltiumitu, crediu ca, pentru a inlaturâ unu scandalu, ar fi bine se întrebe pe Julieta inainte de casatoria. O chiama a dou'a di diminetia. — Julieta, i dise elu. voiescu se, te măriţi cu unu tineru de familia mare. Vei fi multiamita? — Nu, tata, nu. — Cum î reluă elu, ai vrea se intri intr’o mo-nastire ? ■— Nu sciu ... si iucepu erasi se planga. — Până acum, sciu ceea-ce nu voiesci. Inse afla ca sotiulu pe care dorescu se ti-lu dau, este unulu dintre comiţii de Ladrona. — Niciodată! striga Julieta, niciodată nu se va face acesta casatoria. Antonio o amenintia cu mâhnirea sa, deca va in-drasni se nu se supuie la otarirea ce a luatu si deca nu va marturissi caus’a lacramiloru sale; nu potu inse dobândi nici-unu respunsu. Miratu si maniatu, o laşa singura cu mam’a sa. IV. Julieta spunea di cu di lui Petru, credinciosulu ei servitoru, ceea-ce i dicea mam’a sa. Jurase înaintea lui ca va lua otrava mai bine de câtu se consimtia la vointi’a tatalui seu. Prevestise pe Romeo, prin fratele Laurent, despre ceea-ce se petrecea in casa. Romeo scrise indata Julietei ca, subt nici-unu cuventu, se nu marturesca iubirea loru. Preste optu seu diece dile, adaose elu, se va presentâ vr’unu midiulocu de a o răpi de la tatalu seu. Antonio si d-na Jeana nu potusera dera, nici prin amenintiari nici prin mângâieri, se faca pe fiic’a loru se marturesca, pentru ce refusa de a se casatori, nici nu poteau se gbicesca pe cine iubia. — Scump’a mea copila, i dicea d-na Jeana, usu-ca’ti lacrimele. De câtu se te vedemu plangendu, iti vomu dâ mai bine unu sotiu după alegerea ta, chiaru unu Montechi . . . dera l’ai respinge, sunt sicura . . . Julieta nu respundea de câtu prin suspinari. Tatalu si mam’a sa concepura in fine ore-care bănuieli si, fara a mai intardiâ, se otarirea a casatori pe fiic’a lom cu corniţele de Ladrona. Durerea Julietei crescea mereu, până intr’atâtu, in catu dorea se mora. Nu’i mai remanea de câtu se insciintiedie despre situatiunea sa pe fratele Laurent, câ persona in care, după Romeo, avea mai multa încredere. (Va urmi. J 30 OBSERV A TORIULU. câ se binevoiesca a primi macaru funcţiuni subor-dinate de cate 1—2 mii fl. pe anu. Acţiunea Austro-Ungariei in Orientu. De câteva dile a inceputu se sufle si preste provinciele nordu-ostice ale monarchiei nostre unu austru caldurosu, care topesce zapad’a, desghiatia riurile si paraiele si ne laşa a presimţi multu dorit’a prima vera. Poporulu dela tiera se cugeta si se prepara pentru lucrulu câmpului si aştepta cu nerăbdare câ se sosesca acelu tempu, in care in-moianduse scdrti’a inghetiata a pamentului se pota esi la lucru, pentru câ infigendu luciulu feru alu plugului se traga acele brazde lungi si paralele menite a primi sementi’a roditore, care i va dâ preste pucine luni nutrimentulu seu de tote dilele. Pentru tieranu, care nu se interesedia de po-litic’a cea mare, pacea generala, libertatea laborei si a instructiunei, siguranti’a posessiunei sale si mai pre susu de tote reducerea oneroseloru inposite sunt principalele si cele mai momentose lucruri, pe cari le pretinde elu dela unu bunu si parintescu gubernu. Deca vomu aruncâ inse o privire ori câtu de fugitiva asupra starei generale a Europei, vomu aflâ, ca cu pucine esceptiuni mai tote poporale sunt nemultiumite cu gubernele loru respective, pentruca ele in locu se ingrijesca pentru buna starea loru, din contra le invrajbescu si le atîtia unele asupra celorulalte. Multiamita scumpu platitiloru diplomaţi, ei in locu se contribue la consolidarea pacei si la apropiarea fratiesca a poporaloru, le desbina si mai multu si arunca certe intre ele, de si pretecstedia ca n’au altu scopu, decâtu mantienerea pacei si a buneloru relatiuni intre diferitele state. Dara câ si candu ar fi fermecaţi, din activitatea loru resare tocmai contrariulu la aceea ce pretindu si se aştepta poporale dela ei. Câ proba invederata si pipăită pentru cele dise mai susu, ne pote servi fatalulu tractatu dela Berlinu, care nu numai ca n’au inpacatu pe cei ce isi versasera sângele pe cruntele câmpuri de bataia de pe peninsul’a balcanica si din Asi’a, dara prin dispositiunile sale crea noue dificultăţi, noue neintielegeri si pre langa rivalităţile dejâ esistande mai adaose si o mulţime altele. Considerandu din acestu punctu de vedere lucrarea congresului din Berlinu, apoi trebue se marturissimu, ca fructele lui de pana acuma au fostu forte paduretie. Este cunoscuţii, ca noi ne amu alesu dela acelu congresu cu unu mandatu europenu, in poterea caruia gubernulu austriacu a fostu autorisatu se ocupe cele doue provincii turcesci, fara consimtie-mentulu Sultanului si in contra vointiei poporatiunei, de si totu acelu tractatu dela Berlinu dispune, ca pentru legitimarea acelei oeupatiuni Austri’a va trebui se incheie o conventiune cu gubernulu turcescu. Brav’a armata imperiala au ocupatu si au pacificatu acele doue provincii resculate, dara con-ventiunea cu Turci’a nici pana in diu’a de astadi nu s’au incheiatu, asia ca nu se scie inca nemicu siguru, deca acele doue provincii voru fi in fine anecsate de câtra Austri’a, seu voru fi redate erasi Turciei. Sunt forte mulţi cari credu, ca cele doue provincii Bosni’a si Hertiegovin’a se potu considerâ de pe acuma câ anecsate la imperiulu austro-ungaru si argumentulu loru celu mai poternicu este: ca după ce aceste doue provincii ne au costatu atâta versare de sânge si preste 120 milione in bani, ar fi o nebunia de legatu, câ Austri’a se le mai dea inapoi, cliiaru si in casulu acela, candu Turci’a ar fi in stare, precum nu este, se-si le rescumpere. De parerea acesta este in prirn’a linia partid’a militară cu archiducele Albrecht in frunte, pre langa care se mai adaoge afara de poloni, intregu ele-mentulu slavu din monarchia, care prin anecsarea acelora doue provincii contesa la intarirea, inmul-tirea si consolidarea elementului loru si prin urmare la crescerea influintiei loru asupra destineloru acestei monarchii poliglote. Din inversiunatele lupte parlamentarie ce au decursu de asta tomna incoce in ambele parlamente, si din purtarea comitelui Andrâssy ne amu potutu convinge pe de plinu, ca tendintiele de annecsiune protegeate fiindu cliiaru din locurile mai inalte, au fostu mai tari si mai poternice câ ori ce demon-stratiuni anti-annecsioniste si au resistatu cliiaru atacuriloru celoru mai violente ale opositiunei ger-mano-magiare. Annecsiunea o poternu deci considerâ câ o fapta inplinita si totuodata câ primulu pasu alu actiunei Austriei in Orientu. Fi-va ore acesta si ultimulu pasu si oprise-va acţiunea Austriei numai asupra celoru doue provincii, seu ca ea va merge si mai departe ? Acesta este ardiend’a si actual’a intrebare, pe care cauta a si-o respunda ingrijaţele popora ale monarchiei, care gemu subt innadusitorea povara a inpositeloru si a deficiteloru budgetarie. Respunsulu definitivu la acesta intrebare ni-ilu va dâ diu’a de 3 Maiu, care este diu’a fîcsata prin tractatulu din Berlinu, in care trupele russesci au a se retrage si a evacuâ Rumeli’a orientala, pentru a cărei organisatiune s’au esmisu o comissiune euro-pena ad boc si care au si elaboraţii unu proiectu de statutu organicii, ale cărui paragrafe se desbatu actualmente iu sinulu acelei comissiuni. Din câte au transpiraţii câ pe furisiu despre lucrările acelei comissiuni, apoi se constata din mai multe parti, câ representantulu Russiei secundatu de celu prusso-germanu si cehi italianu, face dificultăţi forte multe la primirea paragrafiloru singuratici, documentandu prin acesta purtare, ca nu voiesce câ acelu statutu organicii se fia gatâ până la 3 Maiu viitoriu, pentru câ apoi incidentulu acesta se pota servi gubernului russescu câ unu motivu bine-venitu de a nu-si retrage trupele sale de pe peninsul’a balcanica la terminulu prescrisu. Aceste intentiuni neleale, precum si alte intrigi politice ale cabinetului din St. Petersburg, tindu intru acolo, de a nu lasâ se se stabilesca ordinea definitiva a lucruriloru pe peninsul’a balcanica, până ce Russi’a nu isi va realisâ, deca si nu intregu testainentulu lui Petru celu mare, dara celu pucinu o mare parte a lui. Va depinde dela cabinetele europene si in prim’a linia dela acela alu Angliei si apoi alu Austriei, câ ele se acceptedie fara con-tradicere situatiunea creata de diplomati’a russesca seu nu. Acceptandu-o, atunci licvidarea imperiului turcescu este o fapta inplinita si nu mai rernane decâtu câ bunii ei amici se inpartiesca intre ei remasitiele reposatului. Se prea intielege, ca in casulu acesta Austri’a nu se va multiumi numai cu cele doue provincii dejâ ocupate, ci isi va intinde acţiunea sa orientala departe preste pasialiculu Novi-Bazar până la Salonichi la tiermurii Marei egeice. Ne potendu-se intielege asupra portiunei ce ar pretinde fia-care in parte din eredii rivali-satori, atuncea cestiunea va fi scosa din cadrulu datu ei prin politic’a aliantiei celoru trei imperati si schimbandu-se intr’o cestiune de interesu europenu, va dâ locu unei noue si neaşteptate grupări a po-teriloru europene. Corniţele Andrâssy se pare ca contesa cu ambele aceste eventualitate, ceea ce se pdte conchide din cochetăriile sale diplomatice ne-precalculabile si din leganat’a sa politica, ce semana forte cu siederea intre doue scaune. Dara fia ori cum, perspectiv’a ce ni se deschide pentru celu mai de aprope viitoriu, nu este nici decurn pacifica. Ventulu bate mai multu in direcţiunea complicatiuniloru si a resbelului, decâtu in aceea a pacei si a liniscei. Austri’a care au intratu in lior’a comandata de Bismark si Gortciacotf, va trebui se isi faca joculu până in fine, cliiaru deca acea hora s’ar schimbâ in lior’a mortiloru. Revista politica. Sibiin, 8 Februariu st. n. 1879. Din inpregiurarea, ca corniţele T a a f f e actua-lulu gubernatoru alu Tirolului si fostu ministru presiedinte alu asia numitului cabinetu civile (Biir-gerministerium) a fostu espresu chiamatu la Vien’a si primiţii in audientia la imperatulu, se conchide ca densulu va fi acelu barbatu de stătu, care va fi insarcinatu cu compunerea noului cabinetu austriacu. Ar fi numai o pierdere de tempu, deca amu voi se inregistramu tote acele liste de nume ale viitoriloru miniştri care circulesa prin diariele din Vien’a. Mai multu seu mai pucinu acele liste sunt compuse in modu arbitrariu seu, sunt nisce combina-tiuni si conjuncturi care se schimba pe fia-care momentu. Faptulu ce ne interesedia mai multu este, ca Majestatea Sa in fine s’au decisu a primi in modu definitivu demissiuuea provisoriului cabinetu Auers-perg si a pune fine crisei ministeriale, care duredia acuma de aprope unu anu. Ca Majestatea Sa au insarcinatu cu compunerea noului cabinetu tocmai pe corniţele T a f f e, unulu diu cei mai favoriţi bărbaţi de stătu ai Austriei, care dejâ a fostu siefu de cabinetu intr’o situatiune nu mai pucinu critica precum este cea actuala, ne indreptatiesce a crede si a presupune, ca noulu ministru-presiedinte, de si nu va primi carta alba, dara va fi inzestratu din partea monarchului cu plenipotentie forte estinse in cea ce privesce conducerea politicei interne a Austriei. Curiositatea, precum si incordarea spiriteloru cu care se aştepta program’a noului cabinetu in ambele parti ale monarchiei, este forte mare. Nu pucinu a fostu surprinsa lumea prin re-nunciarea Austriei la indeplinirea articolului V alu tractatului de pace dela Prag’a, incheiatu in anulu 186G intre Austri’a si Prussi’a. Prin acelu arti-colu Austri’a la indemnulu imperatului Napoleon III isi reservase dreptulu de a pretinde dela Prussi’a, câ se nu pota anecsâ Sclileswigulu de nordu, fara câ mai inainte se se intrebe poporatiunea acelei provincii pe calea sufragiului universalii, deca voiesce se fia anecsata la Prussi’a, seu se treca la Dariemarc’a. Acestu articolu era singurulu midiu-locu de ingerintia in afacerile Germaniei ce i mai remasese Austriei in urm’a catastrofei dela Sadow’a. Era lucru prea firescu, câ acestu articolu alu tractatului de pace se nu fia bine vediutu in ochii principelui Bismark si se doresca delaturarea lui. Gratie incurcatureloru in care se afla Austri’a, principele de Bismark au sciutu se isi alega momentulu propice, si de astadi incolo acelu articolu a ince-tatu pentru totudeauna de a mai potea deveni o arma in man’a diplomaţiei austriace, de care s’ar fi potutu folosi pentru câ se inpiedece anecsarea Schleswigului de nordu, ce acuma nu mai este decâtu o cestiune de tempu. In ce modu va res-plati Prussi’a acesta condescendentia si amabilitate a comitelui Andrâssy fatia cu bunulu seu amicu dela Friedrichsruhe, vomu avea ocasiune de a o vedea pote mai curendu decâtu ne asteptamu. Se sioptesce ca in schimbu pentru acesta proba de amiciţia din partea Austriei, gubernulu prusso-ger-manu va dâ mana libera Austriei in Orientu, si ca o va aperâ in contra vecinului seu dela nordu. Vomu vedea. In Franci’a republicana după alegerea de pre-siedinte alui Jules Grevv a fostu alesu de presiedinte alu camerei deputatiloru Le o n G a m b e 11 a cu o maioritate inpunatore de voturi. Acum dara gubernulu republicanii se pdte considerâ câ o insti-tutiuue definitivu stabilita. Evenimentele petrecute in dilele din urma in Franci’a au facutu inpressiunea cea mai buna in tota lumea. Proba pentru acesta este grăbirea cabineteloru streine de a recundsce cele intemplate câ fapte inplinite si de a isi acre-ditâ din nou ambasadorii respectivi pre langa noulu presiedinte alu Republicei. Acesta o facil mai antaiu principele Bismark si apoi corniţele Andrâssy. Betranulu D uf aure, presiedintele cabinetului ce a functionatu pana la caderea lui Mac-Mahon, cu tote rogarile ce i se făcură din partea noului capu alu statului si din partea intregei partide republicane conservative, au insistatu pre langa de-missiunea sa. Domnulu Waddington, fostulu ministru de esterne in cabinetulu Dufaure, a fostu insarcinatu cu formarea noului cabinetu, care dejâ s’au si constituitu, după ce fostulu cabinetu a fostu intregttu cu trei seu patru membrii noui. In capital’a Afganistanului a isbucnitu o revolta parţiala, care se dice ca ar fi inscenata din partea emisariloru si agentiloru englesi, pentru câ asia se induplece pe emirulu Sir Aii de a se supune si a primi conditiunile de pace pe care va aflâ cu cale de a i le dictă victoriosulu vice-rcge alu Indiei. Dara d’abea Angli’a se apropie de finea unui resbelu si altulu i se nascîi si pregăti din partea Z u 1 u h - C a-friloru din Afric’a, cari s’au revoltatu in contra autoritatiei Angliei. Dejâ o armata englesesca a si trecutu in trei colone preste fruntari’a noului ina-micu si in curendu se aştepta supunerea lui. Despre cele ce se petrecu in Romani’a, ne relatedia corespondinti’a nostra din Bucuresci, pe care o publicamu in acestu numeru si asupra careia atragemu deosebit’a atenţiune a cetitoriloru noştri. Eomani’a. Corespondenţi a parti cu Iar ia. — Bucuresci, 23 Ian. 4 Febr. (Estrasu). Vediu câ pe diariele austro-unguresci le dore tare capulu nostru din caus’a starei desolate si depredate, in care a placutu Europei se dea Dobrogea in po-sessiunea nostra. Noi le multiamimu pentru acea compătimire de vecini buni; câ-ci in adeverii acea provincia ne va da multu de lucru pe câţiva ani inainte, până candu o vomu aduce in stare de provincia perfectu pacificată. Scimu bine, câ la corespondenţii diarieloru din B.-Pesta si Vien’a le lip-sesce patienti’a, mai alesu vediendu, câ cete mari de israeliti se topescu de dorinti’a de a trece pe siguru in Dobrogea, unde daca ar dominâ securitate perfecta, li s’aru deschide cale larga la mulţime de specule si câştiguri minunate. Se aflâ si mai inainte jidovi in Bulgari’a si Dobrogea, inse fora nici-o asemenare mai pucini decâtu in Roinani'a si mai anume decâtu in părţile Moldovei. Caus’a câ evreii nu se inmultiâ in acelea tieri, acumu o cunbsce tota Europ’a. Jidovii acolo nu era nici- odata siguri de castigulu si nici chiaru de viati’a ! loru, de aceea veniâ si de preste Dunăre, câ si din Russi’a, câ si di i Ungari’a si Galiti’a, totu numai la noi. In Turci’a era vai de jidovi, daca nu aveau de protectori pe vreunu turcu mare. Se me intorcu inse la diariele austro-magiare. Eu nu pricepu, cu ce dreptu ceru ele, câ noi se curatimu Dobrogea mai iute de bande liotiesci, decâtu voru curaţi austriacii Bosni’a si Hertiegovin’a. l)iece ani au dominatu austriacii in Ungari’a cu mana de feru, si’mi aducu bine aminte, de candu aceleaşi diarie spunea, câ in acei diece ani au spendiuratu si inpuscatu din unu singurii districtu preste siepte sute de bandiţi, asasini si tetiunari (incendiari) incorigibili*), si câ s’au aliatu funcţionari publici câ organisatori si căpitani de talcbari. După ab-solutisniu a venitu dualismulu, lumea unguresca, candu pare-mi-se, gr. Râday denumiţii comisariu estraordinariu, a implutu temnitiele dela Segedin mai dintr’odata cu alţi vreo cinci sute de bandiţi câ Rozsa Sâudor, ba si mai cumpliţi de câtu acela, câ-ci unii dintre ei avea pe sufletele loru câte 20 pana la 36 de omoruri. Cum le diceti Dv. la talcharii din Ungari’a?**). Totu câ aceia au fostu si mai sunt in tierile turcesci bande organisate din vechime, pe generatiuni inainte. Apoi si la turci era destui talcbari, carii impartiâ cu paşi’a, cu mudirulu, cu cadiulu, cu beiulu, cu spahiulu. De candu Dobrogea fusese colonisata si cu cercasiani, s’a potutu dice cu totu dreptulu, câ ea se prefăcuse in tierisiora locuita de hoţi si ucigaşi. Romanii noştrii inse cunoscu viati’a turcesca multu mai de inainte. Dela 1832, de candu s’a infiintiatu la noi institutulu militariu de granitiari, exercitiulu loru practicii si celu mai usitatu era, câ se lupte si se se bata de alungulu Dunărei, pe la tote trecatorile cu talcharii dedaţi din vechime a trece spre a furâ, răpi, dâ focu si a omori. Cu acesta nu voiescu se dicu, câ acei bandiţi era totu numai turci; ci tocma din contra, cei mai mulţi era creştini, mai alesu bulgari, uneori si greci. Cei mai selbatici si mai crudi din toti bandiţii era bulgarii, după curnu adeverescu toti funcţionarii si oficiarii mai betrani; dara soldaţii nostrii le dâ totudeauna de capu. Lucrulu acesta se esplica usioru indata ce veţi sci, câ acei granitiari sunt totu omeni inrolati din comunele invecinate, economi cu casa cu avere, carii aparandu securitatea tierei, sciu bine câ ’si apara inmediatu averile proprie, pădurile, pescăriile, pe care le devasta, vitele pe care hoţii le trecea dincolo cu luntrile, daca potea. Acea paza apriga a Dunărei facea, câ numai forte raru era instare se treca câte una banda de hoţi mai inlaintru in tiera. Romanii au metodu propriu de a esterminâ pe facetorii de rele. In a. 1829 după pacea dela Adrianopole, tier’a era plina de talcbari. O lege se facil: Fia-care comuna este obligata a plaţi ori-ce dauna s’ar adeveri câ s’ar fi facutu prin furi si hoţi pe hotarulu ei. întrunii anu de dile securitatea era asia de mare, in câtu poteai se arunci pung’a cu banii in drurnu, câ era o aflai. Pedeps’a morţii si torturele s’au desfiintiatu aprope de ani cincidieci in ltoina-ni’a, unde nu spendiura si nu inpusca pe nimeni; munc’a la saline pe ani sau pe viatia, este aceea, care face câ se tremure de ea si cei mai mari făcători de rele, candu totu odata aceeaşi munca este in folosulu statului, câ-ci taiatulu si scosulu de sare ilu costa multu mai pucinu, decâtu spre es. din salinele Transilvaniei. Asia talcharii din Dobrogea sciu si pana acuma, unde au se ajunga dupace voru fi judecaţi. Sunt cete de talcbari carii se oppunu cu armele. Atunci este unu nou exerciţiu de arme pentru soldaţii nostrii, câ se’i astenia la pamentu. Candu era Midliat pasi'a gubernatoru la Rusciucu (1866—69), soldaţi turcesci inpusca pre câţi hoţi potea; pre câţi ii prindea, ii si punea in furci pe piati’a din faci’a resiedentiei guber-natorului. Cu tote acestea, in Rusciucu nu cutediâ nimeni se esa pe strada noptea, decâtu numai bine armatu, mai alesu câ de iluminarea orasieloru nici nu visa cineva in tierile turcesci. Ori-ce negutia-toriu sau altu pasageri voiâ se caletoresca in locuri mai depărtate, era silitu se cera dela pasi’a sau dela altu functiouariu câte doi Cavasi (gendarmi, dorobanţi, politiani) călări, pentru carii platea bine, câ se’i fia de aparare la drumu; s’a intemplatu inse nu odata, câ chiaru cavasii era intielesi cu hoţii de drumu. Din tote acestea veţi cunosce usioru, câ ce probleme are se deslege administratiunea nostra in Dobrogea. *) Acela fusese comitatulu Somogy, aprope intregu locuitu de nemeşi. Not’a Red. **) Se chiama Betyârok si Szegeny legenyek. Not’a Red. O B S E R V A T ORIIJL U._______________ Conflictulu dintre romani si r UoSl dela Silistri’a, I despre care vorbescu diariele din Vien’a, se reduce simplu la inpregiurarea, câ de si comissiunea euro-pena fixase lini’a fruntarieloru dintre Dobrogea si Bulgari’a, si garnisdnele bulgaro-russesci sciâ bine, până unde au se se retraga, dara oficiarii russesci prea se indulcisera in quartirele loru de erna de prin pregiurulu Silistriei si nu le veniâ bine se se mai mute, până candu comandanţii romaneşti le aratara, câ mai sunt si alte quartire, dincolo de linia, la bulgari. O neintielegere a fostu, dicu muscalii in caşuri de acelea, si atâta e totu. Era candu ti-ai aflatu liain’a ta la cazacu si’lu mustri câ-ci ti-a furat’o, elu te iutreba cu mirare: dara a ta era ? N’am schitu, na, bagati-o in ochi, daca e a ta. „Politische Corespondenz“ organu alu diplomaţiei din Vien’a, iliscrie casulu asia, câ comissarii russi pretinsera, in contr’a vointiei celorulalti comis-sari europeni, câ fruntari’a ronianesca in Dobrogea se se defiga in distantia aprope de 1 posta dela cetatea Silistriei, comisiunea inse a decisu, ca lini’a romanesca se treca dreptu prin o parte a cetatiei asia, in câtu fortareti’a numit’a A r a b-T a b i ’a se remana României. Trupele russesci inse nu voiâ se esa din trens’a. Comandanţii romanesci cerura instrucţiuni noue dela Bucureşti. M. Sa Domnulu le dete ordinu precisu, câ se’si indoiesca numerulu tru-peloru si se ocupe Arab-Tabia cu ori-ce pretiu. Vediendu comandanţii russesci acesta actitudine a romaniloru, isi retraseră trupele si romanii ocupara fortareti’a. Noi inca scimu acestu casu totu camu asia. Sciâmu si noi, câ tîpetele pessimistice a le clini Joanu Jonescu agronomulu (nu du. Nic. Jo-nescu profesorulu) se voim audi si pe la vecini. Pecatu de acelu bravu barbatu, câ pre langa ce a inbetranitu de este albu câ oiea,- apoi multele suferintie preste câte a datu in viati’a sa, l’au facutu câ se vedia totu negru înaintea ochiloru si se nu mai creda in nici-unu bine. Se pare inse câ asta-data l’a pacalitu vreunu adversariu de ai gubernului actuale, câ se dea credieinentu la nesce cifre de fantasia, cu scopu invederatu de a ne discreditâ statulu. DYostra inse cari sunteti cei mai invecinati cu noi, nu aveţi decâtu se reflectaţi, câ de es. cursulu bilet eloru nostre hi pot e-carie este mai bunu decâtu alu argintlui cu 1 % si comercianţii dv. primescu leulu (franculu) nostru de charteia cu câte 5 cruceri mai susu, adeca cu 45 cr. Pre langa acesta se aruncaţi ochii preste cursurile dela bursa, câ se cunosceti, câ cele mai multe papire de stătu ale Romanici au cursu multu mai bunu decâtu cele austro ungureşti. Asia obligaţiunile nostre rurali*) stau la 99, uneori si al pari, candu cele mai bune din tierile ungureşti, chiaru si acumu după 25 de ani, abia ajungu la 78 °/o- Imprumutulu nostru domi-nialu dela 1871 are 97 până la 98 '/2; Obligaţiunile creditului fonciariu (Hypothekeubank) rurale cu dob. de 7% la 91; ale celui urbanu (hipotece de immobilii pe la orasie) 85; obligaţiunile imprumu-tului vechiu alu capitalei de câte 20 franci stau la 25; ale celui nou din 1875 cu 8% dob. la 97 etc. Comparaţi tote acestea cu cele dela B.-Pesta. Episcopulu Ioanu Popasu. f) „Ioanu Popasu fii nascutu in Brasiovu. in Transilvania, la 20 decernvre 1808, din părinţi romani de relegea ortodocsa orientala. Pe tatalu seu Pau chiamatu asemenea Ioanu si pe mania sa Stana. Scolele poporale romane in Brasiovu esistendu in timpulu acela mai numai după nume, prunculu Ioanu, barbatulu chiamatu mai tardîu de provedintia a redicâ scolele romane din Brasiovu la starea cea mai inflori-toria, trebui se invetie a ceti si a scrie romanesce de la unu unchiu alu seu; cerceta si termina după aceea si scol’a grecesca — ce se supranumiâ si gimnasiu — din Brasiovu, in care avu ocasiune a invetiâ perfectu limb’a grecesca. *) Grundentlastungsobligationen se numescu pe aici. Not’a Red. f) In dilele trecute una din foile periodice dela Bucureşti iritata prin opositiunea înfocata ce face gubernului actuale diariulu „Delfinului condusu de dlu advocatu Pandelie Popasu din Galaţi, ne pot u de sora alu episcopului, in loc1 de a combate pe acela in persona, cu temeiuri oneste, ilu ataca chiaru si in punctulu confessionale. insulta totu-odata pe toti romanii câţi trecu de aici in Romani’a. Facia cu acelea insulte ne tienemu de a nostra datoria plăcută a dâ locu biografiei prea sf. sale episcopului I. Popasu nu numai pre atâta pe câta se publicase in „Fa mi li au Nr. 45 din 1874, ci amplificata asia cum ne venise noue de a dreptulu de mai inainte. Mai adnotamu din partea nostra ceea ce mai scimu insîne, câ famili'a Popasu. câ multe altele dela Brasiovu, a venitu acolo din Romani’a, si câ Chiri a cu, tatalu lui Pandelie, a fostu totu din Munteni’a, n u dela Blasiu. Not a Red. _______________________________________________________31 Studiele gimnasiale le făcu pana in retorica ia gimnasiulu evangelicu sasescu din Brasiovu, era retoric’a si poesî’a in anii 1829 si 1830 in gimnasiulu r. c. din Sibfiu. După ce a terminatu filosofî’a in Clusiu in liceulu r. c. la anii următori 1831 si 1832, se hotar! pentru studiulu teologicu, si asiâ merse la universitatea din Viena, si acî ca alumnu in convictulu c. r. de atunci studiâ si terminâ cursulu teologicu in anii 1833, 1834, 1835 si 183G. Reintorsu in Transilvani’a, episcopulu de atunci Basiliu Moga ilu-aplicâ de secretariu episcopescu, apoi in diu’a de 40 martiri 1837 ilu-chirotonl intru diaconii si la patru dile după aceea intru presbiteru, fara câ dinsulu mai nainte s6 se fia fostu casatoritu, seu s6 fi intratu in clerulu monachalu. Dar inca in aceea-si luna, in urm’a alegerei făcute, tinerulu presbiteru fu numitu si instalatu parocu la biseric’a cea mare a sântului Nicolau din Sclieii in Brasiovu, era in lun’a lui maiu a aceluia-si anu fu numitu protopopu alu tractului alu Il-lea si in finea lui juniu 1838 alu tractului I alu Brasiovului. La anulu 1840, decidiendu înaltele locuri strămutarea senmeloru (aquilae) si a corddneloru confiniarie imperiale peste cele 11 comune ale Branului, ce apartienu asta-di districtului Fagarasiu, si incorporarea loru totala cu Transilvani’a: protopopulu antâiu alu Brasiovului fâ onoratu din partea comisariului regescu Bedeus si a comandantelui supremii militariu alu Transilvaniei br. Wernhard cu missiunea de a descoperi locuitoriloru acestoru comune vointi’a pre inalta pentru strămutarea emblemeloru confiniarie. Popasu, esîndu in faci’a locului, prin o cuventare eminenta sciu a linişti spiritele iritate. Succesulu acest’a atrase inca de atunci atenţiunea regimului tierei a-supra lui. De la anulu 1843 incdce ilu vedemu apoi lucrandu neobosiţii pentru întrunirea scoleloru comunei bisericeşti romane din cetate cu acele ale bisericei sântului Nicolau din suburbiulu Scheii. Ileesîndu a infrati aceste doue comunitâti bisericesci, la propunerea sa, se cumperâ gradin’a din suburbea de susu in Brasiovu cu pretiu de 4400 fr. m. c., mai cu sema din contribuiri benevole ale fruntaşi loru dîseloru doue comune, si spre acestu scopu a conferitu si dinsulu o suma de bani (500 fi.) destulu de însemnata in timpii de atunci. Pe loculu acest’a se afla asta-di asiediatu unu gimnasiu completu romanu, inpreuna cu scolele poporale de ambele secse si cu scole reali si comerciali, cari făcu ondre nu numai braviloru Romani brasioveni si con ducători ului loru de odiniora, ci tuturoru Romaniloru din imperiulu austro-ungaru, mai cu sema deca conside-râinu, câ in aceste institute de invetiainentu se cultiva si lumineza asta-di in totu anulu peste 800 de tineri romani. Acestu asiediementu, sacratu culturei si sciintieloru, este esemplu viu, ce resultate măreţie potu produce credinti’a, speranti’a perseveranti’a, amorulu de progresii si activitatea neîntrerupta! La memorabil’a alegere de episcopu, îndeplinita in Turd’a la anulu 1847, după repaosarea episcopului Basiliu Moga, obtienu si Popasu mai multe voturi, si — in urm’a deosebitei recomandatului a prefecturei militare provinciale — fii pusu in ternariulu substernutu la înaltele locuri. In epocal’a adunare a Romaniloru din Transilvani’a, tînuta la Blasiu in primaver’a anului 1848, luâ si dinsulu parte, si ilu vedemu alesu intre secretarii adu-nârii, apoi membru alu deputatiunii însărcinate cu sub-sternerea petitiunii gravaminale si a concluseloru adunârii la preinaltulu tronu. Inpreuna cu neuitatulu nostru literatu Ioanu Maiorescu, A. Tr. Laurianu si I. Branu de Lemeny, caletorindu la Innsbruck in Tirolu, unde se afla pe atunci curtea imperiala, câ deputaţiune premer-getoria predara Majestâtii Sale Imperatului si Regelui Ferdinandu celui bunu, mentionat’a petitiune, care curendu sb si resolvl. Reintorsu in Transilvani’a, comitetulu permanentu naţionale era îlu-tramise, inpreuna cu A. Tr. Laurianu, in 20 dec. 1848 la curtea imperiala. Caletorindu sub deosebite intemplâri si pericole de vietia prin fostulu confiniu militariu, câ si cale mai secura pe acele timpuri, cu care ocasiune vediii si trecu mai antâiu prin acele parti ale Banatului, in cari mai tardîu a pastoritu câ episcopu 14 ani, — ajunse in Viena si intrunindu-se cu ceialalti deputaţi romani din Ungari’a, Banatu si Bucovina, asternura cu totii in numele tuturoru Romaniloru din Austri’a, la Olmiitz in Moravi’a, Majestâtii Sale, acum domnitoriului Imperatu si Rege Franciscu Iosifu I, petitiunea, in care se aflau formulate dorintiele Romaniloru, si intre cari s’a fostu cerutu si restituirea stra-vecliei Metropolii ortodocse romane. De la anulu 1850 pana la 1860 si-a incordatu tote poterile sale pentru reificarea instrucţiunii publice, atâtu in Brasiovu, câtu si in celelalte comune apartienatorie la protopopiatulu seu, si cu preferintia in Sacele, si anume in Satulu-lungu, infiintiarea scolei poporale cu 4 classe (atunci numite normale), inse sprijinitu de cons. de scole Dr. Vasiciu, cându chiaru si superiorii nu doreau acea infiintiare, si in acestu timpii se făcu clădirea monumentalului edificiu gimnasialu amintitu* mai susu. După publicarea diplomei din 20 oct. 1860 cursulu evenimenteloru era-si chiamâ pe protopopulu Popasu in aren’a politica, si asiâ densulu fu alesu membru alu deputatiunii romane de 40; dar fiindu-câ deputatiunea acest’a nu a fostu primita in audientia in intregitatea ei, petitiunea conferintiei naţionale din 1861 o substernii Majestâtii Sale in Domnulu fericitulu mctropolitu Ales. St. Siulutiu si protopopulu Ioanu Popasu. Apoi in anulu urmatoriu era-si cadiu sortea pe Popasu. câ membru alu deputatiunii congressului naţionalii romanu de atunci, era-si cu asemena destinatiune câ in 1861. In anulu 1863 intrandu in clerulu monachale, dinsulu fii inaintatu la demnitatea de archimandritu si presiedinte alu consistoriului resariteanu romanu transil- 32 vaneanu, in absenti’a episcopului diecesanu; apoi fu numitu regalistu alu dietei transilvane, care in 1863 ilu-alese deputatu la senatulu imperialu austriacu, unde in 6 juliu 1865 ilu-ajunse numirea pre’nalta de Episcopii alu reinfiintiatei eparchii romane a Caransebesiului, dupa-ce fusese alesu si propusu pentru acesta demnitate de câtra sinodulu episcopescu alu metropoliei romane ortodocse pentru Transilvania si Ungari’a, restaurata prin resolutiunea regesca din 24 dec. 1864. Dupa-ce in serbatorea adormirii maicei Domnului in anulu 1865 fu chirotonitu de Episcopii in biseric’a cea mare din comun’a Resinari, langa Sibiiu, prin nemu-ritoriulu arcbiepiscopu si metropolitu Andreiu baronu de Siaguna, cu asistenti’a Pr. SS. Episcopului de atunci alu Aradului Procopiu Ivacicoviciu, catra finea aceleia-si luni augustu, caletorindu in dieces’a sa, nu multu după aceea s’a introdusu serbatoresce si instalatu in Caransebesiu cu mare pompa in scaunulu episcopescu, de câtra Epis-copulu Aradului susu numitu, câ mandatariu metropolitanu, si generariulu Antonu Benko de Boinik, câ comisariu imperatescu, si asia primi dinsulu ocârmuirea nou createi diecese a Caransebesiului. Sosindu in loculu resiedintiei archieresci, afara de o casa — numita „resiedinti’a vechia “ — devenita ruina, — afara de o mora decadiuta si aflatoria in procesu cu arendasiulu, —si afara de 21 jugere de pamentu para-ginitu, — n’a gasitu nimica. Au aflatu inse dieces’a lipsita de institutu teologicu, de scole, de fonduri si de totu ce este temeiulu progresului. Indata după luarea cârmei eparchiei, prim’a ingri-gire a noului episcopii fu reinfiintiarea si reorganisarea totala a institutului teologicu românu, ce esistase mai înainte langa episcopi’a serbesca din Yersietiu, si asia inca in 1 Nov. 1865 se deschise acestu institutu cu unu cursu de 3 ani, sistemisandu-se de ocamdata 2 profesori ordinari si unulu estraordinariu; introduse apoi cores-pondinti’a cu litere străbune latine pentru tote oficiele preotiesci si invetiatoresci din diecesa, staruindu la eliminarea cuventeloru slave si germane din tote corespon-dintiele si scriptele Episcopiei si organeloru ei subalterne, căci atari Slavisme si Germanisme intempinâ in Banatu, j totu la alu 3-lea cuventu, si luâ si alte multe mesuri pentru regularea administratiunii si a altoru afaceri intetîtorie. In anulu urmatoriu 1866 luâ dispositiunile prealabili pentru introducerea conferintieloru invetiatoresci, elaborandu singuru instrucţiunile corespundietorie, prin cari s’au initîatu si se initîeza pana asta-di succesive si gradatu invetiatorii din diecesa in propunerea după metodulu intuitivu alu tuturora obiecteloru de invetia-mentu prescrise pentru scolele poporale. Aceste con-ferintie, tînute in totu anulu in fia-care cercu scolariu si coduse de cei mai pregătiţi si practici invetiatori numiţi anume spre acestu scopu, au datu unu aventu si sboru salutariu instructiunei publice poporale din intreg’a diecesa. Petrunsu de binefacatoriele urmări ale conlucrării si asociatiunii poteriloru, dinsulu a infiintiatu si reuniunea invetiatoriloru din intreg’a diecesa, contribuindu si materialmente la crearea fondului ei. Elu si-a datu tota ostenel’a câ se se infiintieze in Caransebesiu unu gim-nasiu, si credemu câ acesta nisuintia a sa, de si a in-tempinatu si intempinâ mari greutati in spiritulu legiloru nefavoritore scoleloru confesionale, in saraci’a generala a poporului si in indolenti’a factoriloru chiamati a’lu sprijini, totuşi lungindu-i Ddieu firulu vietiei, se va in-coronâ cu doritulu succesu. Pentru câ se se califice pentru clerulu mai inaltu barbati apţi, densulu a tramisu la universitate in anii din urma câte unu tineru de bune sperantie, la inceputu din mijlocele sale, era mai tardiu pe spesele diecesei, inzestrandu totu de odata cu stipendii seu ajutorie de bani si pe alţi tineri Studioşi in gimnasii. Fiindu-câ episcopi’a cu oficiulu diecesanu se aflau asiediate cu chiria mare, in o casa privata, si prin urmare espuse la mari inconveniente si multe calamitati, densulu după multe intrepuneri, osteneli si spese, reuşi in anulu 1870 a cumperâ dela erariulu militariu cas’a din Caransebesiu numita „cuartirulu generalului pentru resiedintia episcopesca stabila, cu unu pretiu forte rno-deratu de 16,000 fr. ce avea a se plaţi in 8 rate anuale â 2000 fr. v. a., si cu economia buna s’a si depusu ultim’a rata in anulu trecutu. Cu ocasiunea tienerii primului sinodu eparchiale 1870 pe bas’a statutului organicu, intratu in viatia in anulu 1869 dinsulu a predatu in administrarea acestui sinodu unu fondu nou instructu in valore de preste 8000 fr., apoi fonduri diecesane de nou infiintiate cu diferite destinaţi uni, in suma de 5000 fl. La incoronarea Majestatii Sale dintre toti episcopii romani si şerbi de relegea ortodocsa resaritena episco-pulu Popasu a fostu uniculu, carele s’a infatisiatu in ornatu de încoronare. Elu conduse si deputatiunile gratulatorie ale metropoliei romane gr.-or. in anulu 1873 la diu’a jubilară de 25 de ani a suirei Majestatii Sale pe tronulu Austro-Ungariei, precum si alte deputatiuni cu ocasiunea călătoriei Majestatii [Sale in părţile orientului in anulu 1869 si in anulu curente in Aradu. Episcopulu Popasu a esoperatu la societatea cali-loru ferate de stătu priv. austr. urcarea salarieloru preotiloru din locurile montane dela 150 fr. la 300 fr. si 6 cara de lemne in totu anulu. Densulu a asecuratu preotimei din fostulu confiniu militariu folosirea si mai de parte a sessiuneloru parochiali — pamenturi, porţiuni canonice, pe care sessiuni din indemnulu provincialisarei, fisculu câ proprietariu pretinsu voia se le ia dela preoti-mea gr. or. romana sub pretextu, câ aceste beneficii au fostu conferite preotimei numai pe tempulu, câtu a stătu acelu confiniu militariu. De multele lupte cu ierarchi’a serbesca in comunele mixte romano-serbe, in parte sub Episcopii Dobra si Olteanu, cu greco-catholicii, pana chiaru si cu delegatiunea congresuala romana de sub conducerea nesecura si ambigua a Eppului de atunci a Aradului Procopiu Ivacicoviciu, — de acestea nici nu ________O BSERVATOR I U L U. ______________________ mai vorbimu, câ-ci infandum regina jubes renovare dolorem. Amu trece peste cadrulu unei biografii, si amu intrâ dejâ in istoriculu de 14 ani alu episcopiei reinfiin-tiate romane a Caransebesiului, deea amu insirâ aci tote nisuintiele si faptele episcopului Popasu pentru regularea eparchiei sale, atatu inainte catu si după introducerea statutului organicu bisericescu. Meritele lui câştigate pentru bunăstarea spirituala si materiala a clerului, si poporului din tiner’a sa diecesa sunt dejâ, voru fi in viitoriu si mai bine recunoscute si apretiate. Câ amicu infocatu alu literaturei romane, ilu aflamu membru fundatorii! in tote asociatiunile literarie romane din Transilvani’a, Aradu si Bucovin’a, precum si in aceea pentru fundarea unui teatru romanu. Luptele politice si de partide, la cari a fostu si este espusa patri’a nostra, au cautatu se traga in vir-tejulu loru si pe episcopulu Popasu; dar elu s’a nisuitu a se redicâ mai pe susu de diferitele partide si lupte politice, tindiendu a apropiâ, a inpaciuî si a infrati pe toti. Spre comprobarea acestor’a ne provocamu la alegerile dietali, la care densulu nici-odata nu a voitu se iâ parte activa pentru un’a seu cealalta partida, si la provincialisarea confiniului militariu banaticu. (Va urmâ.) Corespondente particularie ale „Observatoriului". — Rod n’a vechia in dilele lui Ianuariu, 1879. De se pote bucura poporulu vre-unui tînutu romanescu de presentele anului nou, publicate in colonele acestui diariu, populatiunea romana a Rodnei in adeveru îsi pote manifestă sincer’a multiamita pentru dulcile dona-tiuni a le tempului din seci. alu 19-a, inpartite de câtra cei carii tînu a mana si panea, si cutîtulu. De si cam tardiu, totuşi nu ne poteinu plânge câ n’am fostu si noi partasi la inpartirea modesteloru presente. Celu mai insemnatu si denmu de tota reconoscinti’a este, câ opidulu Rodn’a, atâtu la prim’a, precum si la a dou’a instantia a perdutu procesulu cu scol’a de stătu. Re-cursulu contra sententiei dejâ se afla inaintatu la a trei’a instantia, adeca la curia, probabilu pentru a se aprobâ si mai siguru aceeaşi sententia. Cu acesta oca-siune dara s’a inplenitu dis’a unui magiaru asiediatu aici cu locuiuti’a, care avendu mare influintia, mulţi fa-tiarnici ’i se inchina si îlu privescu de fac-totum. Acelu omu avii intru nimicu a declară in faci’a mai multora, ca: „Atunci capata voi scola aliela, kind porunci mini-steriu vostru dela Bucureşti." La scol’a de stătu de aici, a cărei sustienere costa pe anu preste 3 mii florini v. a., s’a introdusu si specialitatea de sculptura in lemnu (Schnitzerei, faragâszat) sub conducerea unui invetiatoriu trimisu inadinsu spre acestu scopu. Cu tote acestea, inca totu nu sunt inde-stuliti, voiescu se mai infiintiedie si la C o 1 b u totu pe teritoriulu Rodnei una alta scola filiala de stătu pe sein’a baiesiloru, câ se ’si mai usioredie scopulu de magiarisare. Intrebu: ore din contributiunea anuale, pe care o platesce si naţiunea nostra cu mare greutate, câte mii se inpartu spre ajutorarea scoleloru nostre? De nu ine insielu, asia credu câ se pote compara cu = 0. Alu 2-lea presentu este cassarea sigileloru vechi, cari sub sistem’a absolustica s’au folositu dieci de ani, fora de a fi vetamatu ambiţiunea sau ochii celoru dela potere; apoi introducerea celoru cu inscriptiune magiara. Ele s’au introdusu prin ordonantia, din mana libera, adeca potere discretionaria. Cu patientia de feru asteptamu si alu 3-lea presentu, adeca sosirea dispositiunei pentru introducerea limbei magiare in scolele confessionale sustînute din propri’a nostra sudore. Se pote câ nu va fi departe nici anulu, care va incoronâ acestu presentu cu ştergerea totala a limbiloru numite de ei străine, din scolele de naţionalitate nemagiara, care apoi inca vâ câştigă me-ritulu de a fi inseratu in calindariulu aniloru de suferinda. Speramu insa, câ nice domnii preoţi nu voru re-mane in restantia de asemenea presente. Altumintrea sum convinsu, câ tota forti’a si ten-denti’a nu va avea altu resultatu, decâtu o mica para-lisia, care prin electrulu tempului delaturandu-se îsi vâ perde orice influintia asupra individiloru si cu atatu mai vîrtosu asupra natiunei intregi. Totu in a. c. ar fi a se infiintia in opidulu Rodna v. si o societate de pompieri (stingatori de focu), firesce din contribuiri parţiale. Până acum amu ajunsu, câ se avemu unu comitetu sub presiedinti’a dn. Mihalovics, si despartiementu activu sub domnulu comandante Fl. Do-mide. Dara precum se pare, numai cu atata vomu remanea, pentruca nice contribuirile, nice sum’a venitulu, (minus) de 14 ti. dela balulu ungaro-armenescu, tînutu in 25 Ianuariu in favorea societatei, nu va fi in stare se acopere celea de lipsa. Noi dara: Ne putemu bucura si veseli, Câ plata nostra si mai multa va fi. Dixi. Sciri diverse. — (Decora tiu ne.) Precum cetimu in „Her-mannstădter Zeitung" Majestatea Sa Iinperatulu prin decretu ddto. 27 Ianuariu au acordatu pre langa scutirea de tacsa, crucea de cavaleru a oridinului St. Stefanu d-lui comite supremu alu comitatului Sibiiu si comite alu natiunei sasesci Friedrich Wăcliter, in semnu. de recunoscintia pentru meritele câştigate intr’u promovarea afaceriloru publice. — (Memori’a Ecaterinei Mocioni) s’a ser-batu, precum scrie „Famili’a", in sambat’a trecuta in B.-Pest’a cu o deplina solemnitate. Mai antaiu s’a tienutu unu parastasu, la care au asistatu intreg’a colonia romana de acolo, precum si alţi numeroşi stîmatori ai ilustrei repaosatei. După aceea publiculu romanescu s’au intr’unitu intr’una din incaperile „Hotelului Nationalu“, unde stipendistii familiei mocioniane tienura o conferintia literara, esecutandu program’a publicata la tempulu seu si in diariulu nostru. — (Restrîngerea comunicatiunei.) Din partea ministeriului ungurescu s’au decretatu, câ din caus’a ciumei care grasedia in Russi’a, dela 10 Februariu st. n. in colo, intrarea si trecerea preste fruntaria din spre Romani’a incbce, va fi permisa numai pe la păsurile Timisiu, Oitusu si Orsiova. — (Articole prohibite.) In urma decisiuni-loru luate de conferenti’a tienuta in Vien’a asupra me-suriloru de aperare, ce au a se luâ in contr'a ciumei asiatice, „Wiener Zeitung" publica anume acele articole care voru fi oprite de a trece in tiera. Acestea sunt: Premenele, vestminte, sdrentie (cârpe), blănării, piei de orice categoria, talpe, besîci, matie, peru, pene, icre negre, pesci, balsamu de sarepta, mai de parte con-formu ordinului de prohibitiune alu gubernului prussianu mai sunt oprite: si petecele de charthia si filtiuri de postavu. — (E spor tu de fete un gureşei la Ber-linu.) Precum ne spunu diariele ungureşti, in un’a din stradele cele mai elegante ale Berlinului unu unguru a deschisu, o locanda seu cum se dice pe la noi birtu, si care pre langa vendiarea de mancari si beuturi, se mai ocupa inca si cu unu altu negotiu — adeca cu vendiarea de fete. Acelu demnu birtasiu publica din candu in candu prin diariele ungureşti, ca la Berlinu se cauta eassieritie, gubernante etc. Din nefericire se afla mai multu de o feta, care seduse prin acele anun-tiuri incheie contractu cu birtasiulu, care după ce le au preamblatu din localu in localu si din cafenea in cafenea, le vinde apoi aceluia, care dâ mai multu. Asia scriu „Magy. Lapok", ca pe un’a din acele fete nefericite birtasiulu mai in dilele trecute, o a vendutu in tota form’a unui medicu pentru sum’a de 1000 fl. v. a. — (Yiore vechi.) La London a avutu locu de curendu vendiarea mai multora vidre vechi, ce au atinsu pretiuri forte mari. Doue vidre de ale celebrului Stradivarius au fostu vendute câte cu 240 guinee bucat’a (guinea 25 fr.) O vidra alui Guarnerius s’a vendutu cu 600 guinee. Până acum nu se plătise asemenea pretiu pentru o vidra. Cursuri de Ilucuresci iu Lei noi (franci). 3 Februarie. Obligaţiuni rurali din 1834 cu 10% . . . Imprumutulu Oppenheiin din 1866 cu 8% Creditu fonciariu (hipot.) rnrale eu 7°'0 • • • Creditu fonciariu urbanii (alu capitalei cu 70/0 . Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% • Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5°.0 Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% Daci’a, Compania de asecur. din 1871 actinuea 250 1. a. 8°'o........................... Rom ani "a. Compania de asecur., (act. de 100 1. 1873 cu 8%.................................... 1. 99.50 b. n 102— „ 8°„ n 98-25 ,. 91.50 „ ** 83— „ 8% V 96.25 „ 176— „ i) 30.50 „ i» 82.60 » de n 200— „ n.) V 85— „ Nr. 56 ex 1879. (61) 2—3 Piiblicatiune. Se aduce la cunoscintia publica, ca scaldele minerale din S a n g i o r g i u *) se esaren-deaza prin licitatiune publica pe 5 ani si anume: din 1-ma Martie 1879 pana la finea lui Decembre 1883. Licitatiunea se va tienea in opidulu Sangiorgiu in 15 Fauru 1879 st. n. ante-merediane la 10 ore. Pretiulu eschiamarei pe anu e 800 fi. v. a. Licitantele are a depune, spre a potea licita — vadiulu de 10 % alu pretiului eschiamarei, la Primari’a opidana din locu. Oferte sigilate, timbrafe si provediute cu vadiulu prescrisu, se primescu pana in 14 Fauru a. c. Conditiunile de licitatiune se potu vedea in cancelari’a opidana din Sangiorgiu. Sangiorgiu, in 22 Ianuariu 1879. Primari’a opidana. *) Aprope de Na sau du, câ-ci comune cu nume St. Giorgiu se afla in Transilvani’a 9. Editoru si redactorii respons. O. Baritiu in Sibiiu. Tipariulu lui W. Krall't in Sibiiu.