Observatnrinln ese de done ori in septumana, inet’curea si sumbat’a.
Pretiulu
pentru Silniti pe 1 anu intregu 7 fl., pe ii luni 3 ii. 50 er., dusu la casa cu 1 ti. mai multa pe anu; — trimisu cu post’a iu Uintiulu tnonarcliiei pe 1 arm intregu 8 ti., pe 6 luni 4 fl.
__ Iu străinătate pe 1 anu 10 fl.
său 22 îranci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau elite cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
r
Ori-ce inserate,

se platescn pe serie său linia, cu litere meruute garmondu, la prim’a publicare cîite 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face iu moduln celu mai usioru prin assem-natiuuile jiostei statului, adresate de a dreptulu la Redactiuuea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 6.	Sibiiu, 20/1 Februariu 1879.	Anulu II.
Oficiarii in armat’a monarchiei austro-unguresci după naţionalitate.
(Urmare si fine.)
Computandu la unu locu tote speciile de arme, pedestrime, calarime, geniu etc., pre câtu se intre-gescu diu tierile coronei unguresci, afli in ele 41 oficiari de stătu raaioru magiari, 358 de alte naţiuni, 146 căpitani magiari, 1261 căpitani ne-magiari; 210 primi locotenent! magiari, 1441 de alţii. Numerulu locotenentiloru, sau cu n se numescu in alte armate, sublocotenenţi, se schimba mai pe fiacare di, de aceea nici nu punemu temeiu mare pe cifr’a ce ni se arata, adeca de 688 magiari si 2544 de alţii.
Aceleaşi diarie magiare voiescu a sci, ca resu-mandu tote cifrele, acum, in momentele de facia in regimentele de tota arm’a, intregite din tierile coronei unguresci, se afla in activitate oficiali 1116 magiari si 5590 de alte nationalitati, in suma 6906 oficiari, in care sunt si 72 cădeţi magiari, 344 de alţii.
Ar fi multu mai instructivii si folositoriu, candu s’aru publica asemenea cifre, inse autentice, si din partea armatei care se intregesce din tierile propriu austriace, mai alesu ca din acea parte ese maiori-tatea intregei armate, totu-odata si ceea ce se dice resortulu technicu alu ei, si parte considerabile din ce se numesce in terminu francescu e 1 i t ’a tru-peîoru.
Ceea ce amu doritu totudeauna, dorimu si astadi, mai este, câ se aflamu si numerulu oficia-riloru de naţionalitate romana. Unii credu, ca in armat’a intrega aru fi numai vreo 400 oficiari romani, alţii voru a sci, ca acelu numeru ar ajunge la 600 incependu dela rangurile inalte pana la sublocotenenţii de reserva. Una scimu si noi: ca in foile periodice romanesci cate s’au publicaţii in Brasiovu de ani 41 incoce, junimea ndstra a fostu îndemnata si incuragiata de nenumerate-ori, câ una parte din trens’a se inbraciosiedie statul u militariu, carier’a armeloru, din mai multe raţiuni forte grave, pe care nu ar strica se le inprospetainu si aci pentru generatiunea junisiora. De altumentrea celu ce voiesce le pote afla in câteva cursuri ale „Transilvaniei", mai alesu dela 1869 incoce. Pre câtu cunoscemu noi, acelea apelluri la spiritulu militariu si la curagiulu junimei nostre nici-decum n’au re-
sunatu indesiertu, câ-ci in anii mai dincoce mulţime de juni romani esiti de prin scole sau aflători la studiu si-au alesu carier’a armeloru. Noi nu amu voitu si nu voimu nici acum, câ junimea nostra se’si faca in acesta privintia illusiuni, lustrulu este-rioru alu soldatului se nu'lu seducă, se’lu convingă inse raţiunile multu mai superiori de precelenti’a statului militariu preste multe alte vocatiuni ale omului in lume, onorea naţionale, esemplulu junimei altoru popora, adeverulu recunoscutu chiaru de inamicii armatei imperiale, câ astadi, intre inpregiurarile actuali, daca romanii mai potu cauta si afla undeva dreptate in statulu acesta, pe aceea o afla la armat’a permanenta de linia.
Va întreba cineva, câ daca dintre magiari sîerbescu asia de pucini in armata câ oficiari, si daca până acuma dintre romani suut si mai pucini, apoi cine inplinesce locurile celom 16, even-tualu 20 de mii de oficiari, de care supremulu belli-duce, adeca augustulu monarchu, are lipsa la intreg’a sa armata. Ilu inplinescu junii si barbati esiti din familii germane si slave. In ce proportiune, nu scimu, dara se pdte sci. Unii inse computa camu asia : Din 16 mii de oficiari ai intregei armate in timpu de pace, sunt circa 2000 magiari si romani, 8000 germani, 6000 slavi, unde inse maioritatea preponderanta cade pe cechi (boemi) si croaţi, la carii servitiulu si spiritulu militariu au ajunsu a fi tradiţionale, câ de hereditate in mai multe mii de familii; se afla si dintre şerbi unu frumosu numeru de oficiari; era dintre ruteni si slavaci mai pucini.
Magiarii si inpacarea cu boemii.
(LTro>are si fine.)
„Lucrurile au trebuitu se se desvolte până la acestu gradu, pentru câ se se simtia necessitatea de a reintegra in positiunea sa firesca, acea jume-tate a monarchiei, care de si mai inaintata in cultura, se afla intr’o positiune subordinata. Si numai atunci isi adusera amiute, câ Boemi’a este uuu aliatu pretiosu, pentru câ cu ajutoriulu ei se câştige tocmai elementului germanu, positiunea ce i se cuvine fatia cu gintea magiara.
De si nu suntemu dispusi a face unu pro-gnosticu inpacarei partidei fidele constitutiunei cu Boemi’a, care de abea a trecutu preste cadrulu
unui scliimbu de idei pe cale publicistica, totuşi nu ne potemu retiene a nu accentua modulu copi-larescu prin care se incerca magiarii se intimidedie partid’a fidela constitutiunei. N’a fostu decâtu o fanfaronada, candu unu corifeu alu dietei unguresci cu ocasiunea felicitariloru de anulu nou la presie-dintele Gliycy a disu, câ in casulu candu s’ar periclita, fia din ori ce parte, positiunea ce i se cuvine gintei magiare, atunci tote partidele parlamentului ungurescu se voru uni intr’o singura partida. Admitiendu chiaru câ „tote partidele s’aru uni iutr’uua singura", apoi acesta unire inca nu ins emne di a unirea tutu roru popora-tiuni 1 or u din Ungari ’a pentru aperarea gintei magiare. „Pester Lloyd", care au sim-titu nesuficienti’a espressiuniloru siefului seu, le au completatu dicendu, câ in casulu acela s’aru stringe cu căldură intreg’a inteligentia a nationalitatiloru in giurulu magiariloru. Ei bine, niciodată unu neadeveru nu s’au esprimatu cu mai multa cute-diantia câ tocmai acesta. Inteligenti'a nationalitatiloru din Ungari’a este asia de tare incatusiata, incâtu i s’au taiatu cu totulu vocea pentru câ se se pota plânge in audiulu lumei pentru nedrepta-tirile ce le au suferiţii si pe care le mai‘sufere si acum. Iu Ungari’a de nordu cuventulu slovacu este indenticu cu „les-maiestate", in Ungari’a de sudu serbismulu este proscrisa. romanii renuntia cu totulu la ori-ce partecipare la viati’a de stătu, pentru - câ precum o a disu B a b e s i u intr’o decla-ratiune câtra alegatorii romanii: relatiunile actuali sunt de asia, ca naţiunea romanesca in numeru de trei milione nu este in stare se alega nici trei deputaţi naţionali pentru diet’a din Pest’a. In urnva inchideriloru en masse ce se făcură in Ungaria de sudu inainte de acesta cu doui ani, după scan-dalosulu procesu de les-maiestate facutu lui M i-letici, după esperientiele pe care le-au facutu nationalitatile, ca nici unu ne-magiaru nu este in Ungari’a sigurii de onorea si libertatea sa — in urm’a tuturoru acestor’a se se mai pota afirma, ca nationalitatile Ungariei ar fi aplecate a se stringe in giurulu magiariloru ? !
Cei din Pest’a aru face bine se nu se auia-gesca. Relatiunile intre magiari si nationalitati deja de multu, forte de multu, nu mai sunt acelea câ pe terapurile după diplom’a din Octobre. In Vien’a n’au decâtu numai se voiesca, pentru câ
Foisiora „Observatoriului“.
Romeo si Julieta.
De Luigi da Porto.*)
Traducere de: F r. D a m e.
I.
In tempulu pe candu domnea la Verona Bartelemi de la Scala, doue familii din acestu orasiu devenira inamice, fia pentru ca apartieneau unoru fracţiuni contrarii, fia pentru ca aveau ore-care cuvinte de certa intre densele. Erau familiele Capuletiloru si Montechi-loru. Sortea si natur’a le favorisase de o potriva pe amendoue; dara inamiciti’a loru costase vieti’a la mai mulţi copii ai loru. In tine, obosite seu temendu-se de amenintiarile domnului, care vedea cu superare certele loru, incetasera de a se mai urmări. Fâra inpacare formala, se apropiaseră cu incetulu, astu- felii in catu omenii din ambele nemuri incepusera a se frecventa din nou.
Se intemplâ câ, in tempulu carnevalului, se se dea in cas’a lui Antonio, capulu Capuletiloru, oniu bogatu si iubitoru de plăceri, serbări de di si de nopte, la care alerga orasiulu intregu. Obiceiulu amantiloru a fostu de a urina totu-deuna pe iubitele loru in ori-ce locu, cu fapt’a si cu gandulu. La una din acele serbări veni după iubit’a sa celu mai teneru dintre Montechi. Era frumosu, bine facutu, placutu si plinu de curtenire; pentru a se ascunde mai bine, purta unu costumu de nimfa. Deru, candu isi scose masc’a, după obiceiulu balului, tote privirile se intorsera spre densulu. Toţi se minunau de frumuseti’a lui care intrecea pe a tuturoru femeiloru; toti se mirau de presenti’a lui in acea casa, mai cu seina noptea. Vederea lui nu produse
*) Scriitoriu italianu din secolulu alu XVI-lea.
asupra nimenui atata efectu câtu asupra fiicei lui Antonio. Era singura sa fiica; era in adeveru de o frumusetia rara, incantatore si plăcută. Cea d’antaiu privire a lui Romeo o sagetâ pane in fundulu ânimei, si cu atata vioiciune, in catu ea simţi ca din acelu momentu, incetase de a mai ti stapana pe sine.
Romeo stâ la o parte, singuru in midiuloculu serbării; raru lua parte la jocuri si la convorbirile vesele; ori-cine l’ar fi privitu, l’ar ti luatu dreptu unu tineru, pe care amorulu ilu domnesce si ’lu sparia. Tinera teta fu si mai multu mişcata. Nn audia pe toti inprejurulu ei spunendu ca unu cavaleru atatu de frumosu este facutu câ se placa?
Suna miediulu nopţii si serbarea era se se sfîrsiesca. Se incepu joculu faclieloru, ce se juca atunci pentru includerea baluriloru. Jucătorii se asiediau in arcu; fia-care cavalerii potea se-isi schimbe domn’a, fia-care domna se-isi schimbe cavalerulu si se alega unu altulu după placulu seu. Tote femeiele observau pe Romeo. Interaplarea jocului ilu puse langa fet’a inamorata. Dincolo de densa, la drept’a, era unu ţinem nobilu, numitu Mercutio, care suferea de unu morbu particulariu, manile sale erau tot-deauna inghetiate. Candu Romeo luâ man’a fetei, ea, pote din dorintia d'a audi vocea frumosului ei cavaleru:
—	Bine-cuventata fia, dise ea, venirea vostra langa mine, Romeo.
—	Bine-cuventata. relua Romeo, care observase staruinti’a privirii Julietei, bine-cuventata se fia venirea mea? . . .
—	Dâ, bine-cuventata, pentru-ca ’mi vei incaldi acesta mana, pe candu Mercutio 'mi va ingheti’a man’a stanga.
—	Ah! urma Romeo, luandu pucina indrasnela, deca man’a mea incaldiesce mama d-tale, frumoşii d-tele ochi ’mi inflacareza ânim’a. . .
Juliet’a surise; apoi, câ si cum s'ar fi temutu de a fi audita, dise incetu:
—	Iti juru, Romeo, ca nu este aici nici o singura
femeiea care se ’mi para mai frumosa de catu d-ta, supt acesta haina.
—	Asia cum suntu, respunse Romeo, care simtia o nespusa iubire nascendu-se in sinu’i, ’mi vei permite de a deveni servitoriu credintiosu alu frumuseţii d-tale.
Serbarea se sfirsi. Romeo se gândi la crudimea femeiei pe care o iubise pane atunci si se decise a nu iubi de catu pe fiic’a lui Antonio, de si era născută printre inamicii sei. Tinera copila din parte’i nu visa de catu pe Romeo. După multe suspine, se convinse ca nu va fi fericita de catu luandu’lu de sotiu.
Framentati de acelasiu doru, fia-care purtandu sapatu in aniin’a sa icona si numele celuilaltu, cei doui amanţi se intalniau la biserica seu se priviau de la ferestrele loru. A se vedea era singur’a loru plăcere. Romeo, mai ca sema, se inbetâ de farmecele Julietei; in tote nopţile, cu pericolulu vietiei sale, venia, singuru inaintea casei lui Antonio. Cate odata, suindu-se pe balconu, in nescirea chiaru a fetei, remanea acolo, catandu se auda dulcele sunetu alu vocii sale.
Intr’o nopte, lun’a straluciâ mai multu de catu totu-deuna; fia din intemplare, fia pentru ca audise pe Romeo in celelalte seri, Julieta deschise ferestr’a si se făcu ca ilu vede pentru antaia data.
—	Ce faci acolo la or’a acesta? intreba copil’a.
—	Ceea ce voiesce amorulu.
—	Deru, deca te-ar vedea cine-va?
—	Asiu muri. . . Voiu muri deca nu vrei se m’asculti. . . Ori unde asiu fi, me condamnu a muri! Fia celu pucinu langa aceia cu care asiu fi voitu se traiescu, deca ar fi voitu densa si D-dieu. . .
—	Ah! relua Julie a, ore vointi’a mea ne va inpedecâ de a trai inpreuna? . . .
—	Este cu potinti’a de a te dori mai multu de catu te dorescu? Dâ, se voiesci se fi a mea si nici o potere nu ne va potea desparţi.
Luara dispositiuni câ se convorbesca mai lesne in noptea viitore. Romeo reveni de multe ori supt balconu. Intr’o sera, cu tote ca ningea forte tare, afla pe Julieta la postulu ei de aşteptare.	(Va urmâ.)
22
celoru 10 milione (le ne-inagiari se li se dea acea direcţiune pe care o dorescu.
Prin acestea nu voimu se dicemu, ca ne-magiarii aru dori se se delaturedie cu totulu intreg’a constitutiune unguresca.	Nu, aceea ce dorescu ei
este: ca magiarii se se retraga in laintrulu cadrelor u constitutiune! unguresci. Si tocmai pentru ca o inpacare cu Boemi’a ar oferi possibilitatea ca magiarii se fia restrensi, atatu in relatiunile cu Croati’a, catu si din Ungari’a intre marginile loru firesci, pentru aceea si o inpacare cu Boemi’a ar fi salutata cu bucuria, din partea celoru 10 milione de nemagiari din Ungari’a.
Nu ne facemu ilusiunea a considera inpacarea cu Boemi’a ca si unu ce aprbpe de îndeplinire. Precum ni se pare acesta inpacare mai are inca de a percurge o buna distantia de drumu. Va trebui se se emancipedie de oresicari prejuditii, va trebui se se dedea a nu se teme de amenintiarile magiariloru, va trebui a se lua o direcţiune mai corespundietdre intereseloru monarcliiei in politic’a esterna si cu deosebire in marea cestiune orientala, pana ce s’ar potea inclieiâ o inpacare multiumitore cu Boemi’a. Dara ca acdsta inpacare, care totu-odata inplica o parte din destinele monarcliiei, in fine totuşi se va face, pentru acesta ne garantedia credinti’a in viitoriulu monarcliiei. Acele caii pe care le au apucatu monarchi’a nostra, ea nu le au umblatu niciodată. Elementulu germanu n’a jucatu in Austri’a nici-odata unu rolu subordi-natu si celui slavu, care este elementulu celu mai numerosu nu i s’au contestatu nici-odata insemna-tatea sa pentru destinele monarchiei. Ar trebui câ cineva se desperedie de viitoriulu marelui imperiu dunarenu, deca ar admite, ca pentru viitoriulu acestui mare imperiu cu 36 milione ar potea fi datatbre de mesura vointi’a si viitoriulu unei seminţii de 4—5 milione, precum este aceea a magiariloru. “	„ Politik. “
Revista politica.
Sibiiu, 30 Ian. st. n. 1879.
După o desbatere lunga, care dura 9 dile, in fine camer’a deputatiloru parlamentului austriacu incuviintia cu o maioritate de 54 voturi tractatulu dela Berlinu. Ori cine, aducendu’si aminte de si-tuatiunea ce s’au creatu ambeloru parlamente dua-listice, prin primirea mandatului de ocupatiune si prin punerea lui in lucrare nu va potea fi suprinsu, aflandu despre acestu resultatu alu votării, care era de prevediutu. Las’ ca delegatiunile esmise din sinulu ambeloru parlamente, nu numai ca au incu-viintiatu politic’a urmata in Oriinte, dara votara si creditele ce li s’au cerutu, cum potea acuma camer’a deputatiloru din Vien’a si ori ce altu corpu representativu se desaprobedie aceea ce au incuviin-tiatu odata delegaţii ei?
Parlamenteloru, puse fatia in fatia cu fapte inplinite precum este acea „Bosnia jam occu-pata“ nu le remane alta de facutu, decatu desapro-bandu cele intemplate si declinandu respunderea asupra acelora cari le au comisu, se le ia la cu-noscintia si se porte tote consecintiele ce au urmatu si care voru mai urm’a inca. Acesta vedemu ca se si facil din partea camerei deputatiloru din Vien’a. Mai remane câ după acesta tractatulu dela Berlinu se treca si prin instanti’a cassei de susu, care afiandu-se in aceeaşi positiune câ si camer’a deputatiloru, nu va avea in catrau, decatu a o imitâ.
Ori catu de inversiunata si iritata ar fi opo-sitiunea din diet’a unguresca, nu incape indoiala ca in urm’a urmeloru, va trebui se musce si ea din acrulu meru alu tractatului dela Berlinu. Lumea se ascepta erasi la desbateri furtunose si la scene scandalose din partea opositiunei unguresci, care de siguru ca nu voru contribui nici la consolidarea sistemului dualisticu, deja atatu de multu descredi-tatu si nici la restaurarea prestigiului si alu demnităţii parlamentarismului ungurescu compromisu in modulu celu mai necrutiatorii, din partea chiaru acelora, cari ar fi chiemati se ilu redice si se ilu apere.
Diu’a de 28 Ianuariu a fostu diu’a aniversarii a morţii marelui patriotu magiaru Franciscu D e a k nascutu P e s c a r i u, de naţionalitate mace-do-romanu. Singura numai diariulu ungurescu, scrisu in limb’a germana „Pester Lloyd“ si-a adusu aminte de marele barbatu de stătu alu Ungariei si iau serbatu memori’a intr’unu articolu de fondu plinii de accente elegice si dorerose, in care recu-nosce, ca oper’a lui Deak adeca dualismulu nu si-au inplinitu promissiunile si ca au ajunsu a fi unu obiectu de jucărie alu capritiosei sorti.
Asia este! dicemu si noi si amu disu, dara a
_________OBSERVATORIULU.___________________________
cui este vin’a? De siguru ca nu a acelora, carora | li s’au luatu totu fara se li se dea nemic’a in schimbu, ci a acelora, cari castigandu totu si inca mai multu decatu s’au asteptatu ei inşii, s’au purtatu câ fiiulu ressipitoriu din Evangelia. Ei nu numai ca n’au mai adaosu nemica pre langa aceea ce au avutu si ce le au remasu dela părinţi, dara au ressipitu pre langa alu loru si averea altora, la care n’aveau nici unu dreptu din simpl’a causa, ca n’au castigat’o ei si nici n’au muncitu pentru ea. Talantulu ce li s’au datu loru nici nu l’au ingropatu si nici nu l’au sciutu înmulţi, ci l’au prapaditu, inpiedecandu si pe ceilalţi confraţi ai loru de a isi fructificâ talantele ce li sau datu si loru de bunulu D-dieu.
In catu pentru memori’a lui Dfcâk, apoi o patiesce si elu cu naţiunea sa asia, cum o patiescu si o suta alţii la alte naţiuni, carora posteritatea nu le mai inpletesce cununi de lauri. Ochii pe cari nu i mai vedi ii uiţi lesne, dice unu proverbu orientalu.
Pentru noi romanii a fostu diu’a de 12/24 Ianuariu o xli de serbatore si de pretidse amintiri.
A fostu anulu crâncenei bătălii dela Smârdanu! Eta cum se esprima diariulu „Romanulu,“ decanulu pressei de dincolo de Carpati, vorbindu despre acea di maretia :
„Acesta batalia, la care luara parte 6 bata-lione din regimentele 4 si 6 de linia si alu 9-lea de dorobanţi, este una din episodele cele mai glo-riose ale resbelului romano-turcu. “
„Prin dibacia, curagiu si aventu trupele romane goniră pe Turci in diu’a de 12 Ianuariu, din satele Tatargicu, Novoselei, Rupea si Raianovce, unde erau intariti si apoi pasira la ataculu Smâr-danului, intarire din cele mai insemnate ale cetatii vergine si destinata a o aperâ despre uscatu.“
„Trei redute care aperau positiunile sateloru Smârdanu si Inova, au fostu luate cu asaltu de trupele nostre, dice darea de sema oficiala a acestei lupte, si lupt’a a duratu dela 3 ore pana la 6 ore sdr’a. Siantiurile reduteloru si campulu inpregiuru erau acoperite cu preste 300 cadavre inamice si au cadiutu in manile nostre 6 tunuri de 9 cu mu-nitiunile loru si unele chiaru incarcate, — atatu a fostu de impetuosu ataculu, — 250 prisonieri ni-zami, mai multe sute pusei Peabody, Martini si Snider. Restulu trupeloru inamicului a fostu pusu pe gona in cea mai mare desordine, retragenduse in Vidin. Trupele au fostu conduse cu inteligentia si bravura de siefii loru; nu se audiâ câ semnalu alu trompeteloru, de catu înaintarea si pasulu gimnasticii."
„La acesta lupta a concursu si Calafatulu cu unu focu forte viu; era preste Dunăre erau in acţiune 78 tunuri. “
„Reamintindu acestu maretiu faptu de arme, pentru a ilu tienea necontenitu viu in memori’a Romaniloru, depunemu pe mormentulu eroiloru ca-diuti espressiunea recunoscintiei si a admiratiunii natiunei."
„Din mormintele loru au resaritu glori’a patriei si asicurarea viitoriului ei.“
In momentele din urma sossi din Parisu sur-prindietdrea scire telegrafica din care afiamu, ca Mac-Mahon printr’o scrisore adresata câtra pre-siedintele camerei si-au datu demissiunea de pre-siedinte alu republicei. Ambele camere s’au intr’unitu la 4V2 ore in congresu si au pasitu la alegerea noului presiedinte, care si fii alesu in persona lui Grevy, fostului presiedinte alu camerei deputatiloru. Din 670 voturi Grevy a primitu 563 si a fostu proclamatu intre entusiastice aclamatiuni de presiedinte alu republicei, alesu pe siepte ani.
Tractatulu dela Berlinu in camer’a deputatiloru austriaca din Vien’a.
Desbaterile asupra acestui obiectu au duratu noue dile intregi. Intre numerosele cuventari ce s’au tienutu si de astadata, cuventarea deputatului polonu din Galiti’a Otto Hausner a fostu cea mai interesanta. Discursulu acestui oratoru, care astadi este celu mai serbatoritu in parlamentulu din Vien’a, a fostu aşteptata cu o mare încordare si nerăbdare, atatu de amici catu si de contrarii sei. Conformandu-ne restrensului spaciu de care dispunemu, ne credemu cu tote acestea datori a pune subtu ochii cetitoriloru nostrii unu estrasu destulu de suficientu din acesta a dou’a cuventare a deputatulni polonu, care merita o deosebita con-sideratiune din tote punctele de vedere.
Estrasulu pe care-lu lasamu se urmedie este tradusu de pe telegram’a originala din 24 1. c. a diariului „Pester Lloyd".
— Deputatulu Otto Hausner:
...............„După ce gubernulu a contestatu
dreptulu parlamentului de a incuviinti’a tractatulu dela Berlinu, acuma nu ne este permisu a i inpune guber-nului cu forti’a acesta incuviintiare, ce ar semenâ cu a i-o arunca pe capu (ilaritate). Acesta ar însemna a isi da de buna voia aparinti’a de servilismu. A respinge tractatulu dela Berlinu insemnediâ a redicâ manusi’a pe care ne o au aruncatu gubernulu, a ilu incuviinti’a insemnediâ a alerga in urm’a aceluia, care ne au aruncatu manusi’a si a ilu conjura se faca bine si se isi o reia. Respingerea este de lipsa si fatia de consultările avute in consiliulu de maresiali si in comissiunea bosniaca, care deja in tempulu celu mai apropiatu voru reclama insemnate abateri dela tractatulu dela Berlinu. Atunci camer’a deputatiloru se va aflâ in aceeaşi positiune, in care s’au aflatu gubernulu francesu alu lui Louis Philippe in 1848, candu elu recunoscu confedera-tiunea elveţiană de potere belligeranta numai in acelu momentu, candu ea era sparta, ressipita si nimicită. “
„N’ar fi primulu casu, câ mici resultate militare reportate in afara, se fia urmate de mari mesuri reacţionare in interiorulu statului. In Prussi’a la anulu 1864 după victori’a asupra sirmanei si micei Danemarc’a, după o victoria de 30 contra unu, s’au inauguratu o campanie fara crutiare in contra dietei subt parol’a: „Se luamu cu asaltu Duppelulu internul" Ei bine, eu nu sciu cum se face, dara mie mi se pare, ca ne afiamu in preser’a asaltului asupra „Seraievolui internu". Fia, câ se ne aparamu celu pucinu asia precum o au facutu acei insurgent! aci atâtu de multu defăimaţi! Fia, câ noi se nu iesimu cu cheile asiediate pe perini de catifea, inaintea acelora, cari cu desconsiderarea paragrafeloru si in numele salutei statului voiescu a le nega pe calea interpretariloru."
Polemisandu mai de parte cu ministrulu U n g e r oratoriulu citandu unu pasagiu din cuventarea aceluia continua:
„Austri’a nu se pote preface intr’ocon-fede raţiune in potenta compusa din state midiulocii, ci ea trebue se isi pastredie rangulu de potere mare, luptanduse in tote direcţiunile. Tocmai laAustri’a se pote aplica macsim’a de a fi seu ciocanu seu naeoval’a; Austri’a trebue se fia subiectulu propriei sale acţiuni, deca nu voiesce câ in seurtu tempu se ajunga subiectulu actiuniloru streine“. Din acesta elocentia consumatore mai ca se potea audi bubuitulu tunuriloru si se potea vedea redicandu-se colone de fumu .... Asia dara ciocanu seu nacovala, a manca seu a fi mancatu (ilaritate,) acesta se fia parol’a erei nostre de civilisatiune ? Si deca acesta intieleptiune fara consolare ar fi numai si adeverata! Dara din nefericire avemu o istoria si o memoria; acestea ne invetia, ca de 30 de ani incoce, aprope fâra escepţiune, după ce amu a ta ca tu, după ce am fostu subiectu si după ce am cautatu triumfuri, de regula amu suferitu in modu intensivu. (Voci: prea bine!) Asia după ultimatulu comitelui Buol adre-satu Sardiniei urmâ Solferino si după politic’a de hegemonia germana si după espeditiunea la Schleswig urma Koniggrătz". (Voci: prea bine !)
„Si mai insemnatu este unu alu douilea pasagiu din cuventarea ministrului-oratoru, in care se dice: „Nu statulu este facutu pentru constitutiune, ci constitutiunea pentru stătu, constitutiunea trebue interpretata asia cum o pretindu interesele si prosperitatea statului." Partea prima a constructiunei este fara nici o scădere, dara cea din urma şchiopa; tocmai pentru ca constitutiunea este făcută pentru stătu, ea pote fi modificata numai de câtra factorii competenţi (Voci: prea bine!) pentru ca si manile sunt făcute pentru omu, era nu omulu pentru mani, si manile sunt perieulose pentru copilu, pentru celu neprevedietoriu, pentru celu alienatu, pentru sceleratulu viciosu si pentru celu ce se sinucide, si totuşi nu este permisu a le lega, a le inlantiui, a le mutila seu a le amputa, decâtu numai in caşuri de suprema necessitate si numai din partea unoru judecători seu medici competenţi, si unu omu fâra mani, unu omu cu mani legate este o fiintia netrebnica si lipsita de aperare, precum ducu si state fâra constitutiune seu, cu constitutiune falsu interpretata, pentru cetatienulu statului o viatia netrebnica si lipsita de aperare." (Aplause prelungite.)
„Acea macsima, câ salutea statului primedia inviolabilitatea constitutiunei, este unu locu comunu, o panacee forte plăcută, dâ ea este carligulu prin care se potu sparge tote incuietorele dela sanctuariulu constitutiunei, afle-se acelu cârligu in manile tuturora partideloru es-treme, fia ale reactionariloru, ale loviturei de stătu seu ale insurectiunei. (Voci: prea bine!) Acesta con-structiune bine considerata, in fondu este revoluţionara. Candu am auditu acele cuviute ale ministrului-oratoru, imi pareau cunoscute si am meditatu si am cautatu si in fine le afiaiu intr’o carte vechia despre revolutiunea francesa. Acele cuvinte au fostu esprimate deja litera de litera: „La republique n’est pas pour la constitution, mais la constitution est pour la republique; lorsque le salut de la republique l’exige, la constitution doit plier." Si cine au disu aceste cuvinte? Danton!" (Aplause vii si ilaritate.)
După ce oratoralu mai polemisedia in modu sar-castieu cu câţiva antevorbitori, trecendu la tractatulu dela Berlinu continua:
„De o suta de ani incoce omenimea si-au luatu unu aventu grandiosu si numai relatiunile dreptului internaţionale ne oferu unu spectacolu intristatoriu si ru-sinatoriu. In sciintie si inventiuni amu facutu progresse admirabili, dara generatiunea care le au facutu este tractata asia, câ si pe tempulu proceseloru vrajitoreloru si alu incvisitiunei si totu asia li se dictesa si tractate de resbelu si de pace. (Aprobări in steng’a). Organi-satiunea interna a stateloru n’au tienutu pasu cu acelu mersu de titani alu societăţii omenesci. Deca ar vre» cineva se numere acele state in care viati’a constau-
23
tionala este o realitate si s’au prefacutu in carne si sânge, apoi i sunt de ajunsu degetele dela o mana. Si chiaru in momentulu acesta, in Berlinu se prepara unu atentatu asupra demnităţii si independentiei represen-tantiloru poporului, precum nu s’au mai facutu unu asemenea acestuia la nici o naţiune civilisata. (Bravo! bravo!) Besbelulu, acesta teribila stare esceptionala, au remasu in permanentia si drepturile si faptele pe 1 care le creadia sunt totu asia de absurde câ si inainte cu 100 ani. Militarismulu apasa câ si unu alpu mon-struosu asupra Europei. Din aceste neajunsuri apesatore s’au desvoltatu spectrulu inspaimentatoriu alu socialismului; pentru-ca cine pote nega, ca in statele militarie cele mai poternice, in Germani’a si in Russi’a, socia-lismulu isi redica in modulu celu mai amenintiatoriu capulu, in tempu ce in Angli’a, care possede cea mai mica armata teritoriala, cu tota inegalitatea de classe ce domnesce, acolo se afla forte pucini socialişti. Legi es-ceptionale, proscrieri, confiscatiuni, milione chieltuite pe constructiuni de ale statului nu ajuta nemicu in contra acestui reu, deca socialismulu diplomatiloru cu broderii de auru colo susu, dâ di de di esemplu si instrucţiuni pentru socialismulu celu cu bătături pe mani alu lucra-toriloru de josu.“
Aci oratorulu face o paralela intre congresulu din Berlinu, Vien’a si Parisu, alu cărei resultatu ese in defavorulu celui priinu.
„Tractatulu din Berlinu au aflatu for-muPa tradiţionala pentru precupetirea popor a lo ru si au i n v e n t a t u darea in arenda a p op or al or u. (Prea bine!) Elu au sdruncinatu tote noţiunile suveranităţii, dara n’au deslegatu nici cestiunea orientala, nici n’au asiguratu pacea, nici celu pucinu pe luni inainte, ci din contra, câ si candu ar fi facut’o cu intentiune, elu a deschisu usi’a si port’a la tote celelalte stipulatiuni, conventiuni si tractate separate, asia câ astadi avemu inaintea nostra unu tractatu, din care Russi’a fara de a i se face vre-o contradicere, rupe unu petecu după altulu. Cestiunea orientala nu este nici decum de a se deslegâ in modu definitivu in Orientu, ci numai prin restabilirea independentiei câ stătu, a Poloniei. La 1854 Metternich inca a fostu de acesta părere. Consiliulu seu a fostu atuncea luatu in considerare, dara elu suferi naufragiu din causa câ poterile apusene refusara garantarea provincieloru italiane, pe care o cerea Austri’a. A se asteptâ asia ceva dela autorii tractatului dela Berlinu ar fi fostu unu ce pe dosu; dara totu asia de greşita ar fi si spriginirea unei politice de cucerire in sensulu Russiei, o politica, care in locu se esploatedie Plevn’a, o laşa se cadia si sacrifica Romani’a; o politica, care asemenea animalului pe plaiulu sterilu, pentru ca se vorbimu cu Gothe, se invertesce intr’unu cercu in decursu de trei ani pentru castigarea Bosniei si care au pierdatu tote celelalte din vedere; o politica, care au intrebuintiatu tota arfa prefacetoriei pentru câ se ajunga la acesta tienta neînsemnata ce revoltedia bunulu simtiu; o politica, care au creatu o situatiune din care sunt numai doue esiri: si adeca: seu continuarea de a merge si de aci ’nainte mana in mana cuRussi’a precaleanedreptatii, seu incetarea gubernului comitelui Andrassy. Cine s’ar mai indoui despre acesta, acela n’au cetitu voluminosele pledoarii de operare ale comitelui Andrassy in delegatiuni, acelu asaltu furiosu indreptatu in contra legitimităţii adeverului in istoria, acelu ecsposeu istoricu alu avenimenteloru din 1875 si 1878, care imi aduse aminte de acelu galofobu nemtiu, citatu de Borne, care au tiparitu si au respanditu unu dictionariu si o gramatica falsa a limbei trancese, pentru câ asia se inpiedece invetiarea corecta a limbei francese in Germani’a. (Ilaritate.) Totu asia s’ar potea tipări si respandi ecsposeulu comitelui Andrassy, pentru de a face cu totulu inpossibila cunoscerea corecta a fapteloru.“ (Ilaritate.)
Oratorulu supune apoi criticei unele articole singuratice ale tractatului dela Berlinu si ajunge la conelu-siunea, ca inmediaf a rechiamare a trupelorn nu se pote considerâ câ o consecintia a neincuviintiarei tractatului. Trupele se remana acolo, pana se va restabili o noua ordine de lucruri si pana ce se va inchei’a cu Turci’a o conventiune, dara o conventiune adeverata si leala, care se apere pe Turci’a de reinoite atacuri din partea Russiei.
In fine face urmatorea propunere: „Consideraudu câ de mai lungu tempu in fati’a parlamentului se afla unu ministeriu demisionatu; considerandu mai de parte, ca nu s’au incheiatu conventiunea cu Turci’a, prevediuta la Art. 25 alu tractatului dela Berlinu, care asia fiiudu era obligatore si prin urmare ocupatiunea partiloru de teritoriu turcescu, precum si urmarea chieltueleloru făcute, cu care s’au incarcatu din caus’a acesta inperiulu, nefiindu inca sustienute pe o basa de tractatu legalu si perfectu, camer’a deputatiloru nu se considera de Îndatorata a isi esprime dejâ cu acesta ocasiune incuviintiarea constituţionala a tractatului dela Berlinu, si reservandu’si votulu seu asupra proiectului completatu ce va fi a se presentâ din partea unui ministeriu definitivu, trece la ordinea dilei.u (Aplause vii, prelungite.)
Corespondentie particularie ale „Observatoriului“.
— (Sebeş iu in 15 Ianuariu 1879.) Romanii din acestu orasiu, fara indoiela ca prin vitalitatea si con-cordi’a loru au ajunsu de vr’o câti-va ani incoce a conduce destinele acestui orasiu.
Daca in acestu scurtu tempu ei au trasu jaru la ol’a loru seu nu, precum au facutu sasii până acuma de vr’o 600 ani incoce, acum’a nu voiescu se cercetezu, pentru-câ resultatulu prea pucinu m’ar incantâ.
Inse cu ocasiunea acesta voiescu a constatâ din esperientiele de până acum’a, câ cu privire la romanii sebesieni inca se potrivesce minunatu dicerea: câ după carulu care nu te aştepta, inzadaru alergi; si a manca cu domni mari ciresie dintr’unu blidu, nu este bine.
Romanii sebesieni fiindu prin preponderant’a loru raaioritate si câ alegatori si câ representanti comunali
_________OBSERVATORIULU._______________________________
la cârma, la potere, au socotitu a se aliâ totu cu cei dela potere, a lucră cu ei mana in mana, câ'astufelu va fi bine.
Ei au facutu asia dicendu partid’a gubernului aici contra partidei’’ sasesci, carea este in opositiune contra ori cărui gubernu din Pesta, contra a totu ce nu e sasescu. Si acesta opositiune se manifesta aici josu, acasa cu tota inversiunarea.
La alegerea deputatului pentru universitatea fundului regescu, romanii d’aici s’au grabitu in ruptulu capului, invingendu pre sasi cu aprope 50 voturi, a face in universitate partid’a gubernului, fara care gu-bernulu acolo remanea facia de pangermanisti in deplina inpotentia, deca nu chiaru blamatu.
Asemenea s’a intemplatu si la organisatiunea noului comitatu alu Sibiiului. Romanii d’aici, despartindu-se de fraţii loru din părţile Sibiiului, au intratu cu fanfare si plini de desierte sperantie in adunarea comitatului, au facutu singuri partid’a gubernului si pentru ochii lui cei frumoşi au trecutu prin focu si apa si — hula.
La alegerea din urma de deputatu dietalu, romanii d’aici au miscatu ceriulu si pamentulu de au facutu partid’a magiara si prin acesta pre gubernulu din Pesta triumfatoriu contra partidei „Tagblatistiloru,“ cari erau in maioritate cu preste 60 voturi.
Si cu tote acestea ce au castigatu?
Romanii din Sebesiu au castigatu, intre altele, urmatorele:
Ur’a neinpacata si nedumerita a sasiloru la totu momentulu, la totu pasulu, astfelu, incâtu chiaru si pro-priele loru pecate betrane de pe tempulu satrapiei loru le adscriu si le arunca asupra romaniloru pentru a’i de-gradâ si descreditâ in tote părţile si coltiurile lumii.
Cu caşuri speciale voiu servi alta-data, daca va fi de lipsa.
La universitate gubernulu e bine scutitu si ingra-ditu, inse facia de romani sasii totuşi potu face după plăcu.
Deputatulu storsu cu multa sudore si încordare, se afirma, câ ar fi trecutu, chiaru la partid’a opositio-nala gubernului magiaru din Pest’a.
E dreptu, câ acest’a nu le este pe placulu acti-vistiloru noştri, mai cu sema vediendu pre passivistii d’aici zimbindu si inplinindu-se mereu inereuti profetirile loru despre lumea nemultiumitdre.
Se aude inse, câ, deca acesta desertiune se va constatâ câ fapta in adeveru inplinita, activiştii voru dâ votu de neîncredere deputatului loru opositionalu.
Comitetulu administrativu si celu centrale alu comitatului unde numai pote, molcomesce pe fraţii sei sasi d’aici, isbindu in ale romaniloru d’aici, fara câ acesti’a se se bucure de vr’o spriginire seu aperarare din partea pre-teniloru loru de cruce, de si in adeveru nu ei sunt caus’a possibilitatii aceloru amiciţii comitatense.
Si, in fine, trecendu primariulu romanu alu acestui orasiu in meritat’a sa stare de pensiune, suna versiunea si se afirma, câ, gubernulu comitatului seu nu sciu cine are poterea, in loculu primăriului pensionatu, in semnu de pia memoria si viua reconosciintia pentru multele si mandrele servicie, va dâ romaniloru de pri-mariu pe unu sasu, se prea intielege ca pe calea sub-stitutiunii, de si mai sunt 5 ani pana la terminarea periodului electoralii de funcţionari comunali.
Mai multu nu trebue; acesta ar ti apoi pupas’a pe colacu.
Despre treb’a acestei substitutiuni se audu si se sciu inca mai multe lucruri minunate. Inse tote la tempulu loru.
Cu tote acestea romanii d’aici si asta-di tienu de partid’a gubernului din Pest’a si din Sibiiu, câ orbulu de gardu.
Dumnedieu se le ajute!
Inse avemu buna sperantia, câ daca voru merge totu asia cu omeni’a, apoi totusiu li se va deschide si loru ochii.
Acestea am voitu se le aducu la conoscinti’a publica spre orientarea omeniloru, cari n’au patitu, si nu sciu inca, ca nu este bine a mancâ cu domni mari ciresie dintr’unu blidu.	— C. —
— Dev’a, 23 Ianuariu st. n. 1879. (Casin’a romana din D e v ’a reînviata.) Inteligenti’a romana din Dev’a si giuru, inca in anulu d-lui 1868, con-vingendu-se de necesitatea imperativa a asociarii, infiin-tiase aici in Dev’a o societate romana de lectura,, carea inse, după o vietia de cati-va ani, incuibandu-se si aici intre romani apathi’a si recele indiferentismu, asia dicimdu pe tăcute, din lips’a spriginului materialii si moralu, a incetatu si proprie si - a termiuatu activitatea; fâra inse câ societatea se se fi desfiintiatu formalu.
După o esperientia destulu de trista de vr’o 4—5 ani, constatandu - se din nou necessitatea de asoeiare, carea este devis’a datatoria de viatia a secolului pre-sentu, la initiativ’a laudabila a dlui I. Papiu, in doue conferintie consecutive, tienute in casele numitului dnu protopresbiteru romanu, ea a reinviatu; — prin urmare casin’a romana din Dev’a, — fia dîsu spre onorea actualei inteligentie romane, de asta-di inainte era-si are vietia; si-mi pla a crede, câ acesta noua vietia a casinei nostre, basata pe zelulu si activitatea lăudatei inteligentie, nu va mai incetâ nici-odata, dar’ nici-odata.
Cu deplina satisfactiune trebue se constatu totu odata, câ reeel’a observata până acum intre unii dintre fiii de unu sânge de aici, asta-di se pote considerâ de reconciliata. Am vediutu dandu man’a si versandu la-crime de bucuria, pe unele persone, cari de ani de dile nu se vedea unii pe alţii. Onore loru!
De membri activi ai reînviatei societăţi romane de lectura din Dev’a, — afara de 2-3 dissidenti — s’a incrisu intrega inteligentia romana.
Inchiaiu acesta scurta informatiune cu speranti’a, câ in aceste dile de grea nicercare pentru noi, indife-rentismulu si apathi'a facia cu caus’a romanesca, in tote
unghiurile locuite de romani, si-voru afla câtu mai cu-rundu vecînicnlu si meritatulu loru mormentu. Numai asia naţiunea romana si-va pote atinge scopulu doritu. — Asia se tia!*)	c. — i. — c. t. —
Bârladu, 9 Ian. st. v. 1879.
— Domnule Baritiu! — Am remasu entusi-asmatu de mult’a bucuria ce mi-a produsu stimabilulu Dvostra diariu, cându am vediutu, ca pe langa neobositele mele ostenele, în mijloculu zădufului dilei, ati venitu Dvostra a’mi recori ânim’a, ce cumplitu se torturează , in alergarea la inaltulu scopu, ce intereseza pe totu sufletulu romanescu. Iubitulu meu Domnu, îmi lipsescu espresiile, spre a ve aduce pe deplinu viele multiamiri pentru osteneal’a ce v’ati datu si ve daţi, prin talentele cele sublime cu care sunteti dotati de Providenti’a divina, invapaindu spiritele cele nedesvoltate si înviindu âuimele cele cadiute în ghiarale morţii, eara mie îmi deschideţi porţile cele închise de mulţi secoli, preparandu’mi terenulu pe nisce base ce sunt inposibilu de a se mişca. — Nu ine indoescu Stimabile Domnu, ca’ nici in viitoriu nu me veţi da uitării, si veţi tram-bitia din tote poterile spre a resunâ cu taria in urechile tuturoru Romaniloru in genere, fia ei in munţi, fia in peşteri, sau chiaru in crepaturile pamentului.
Scumpulu meu Domnu Baritiu! Me falescu a ve anuntia, câ in câlatori’a mea am fostu ajutatu de multe persone demne de stima; dara ar fi unu sacrilegiu din cele mai mari, de asi trece sub tăcere ceea ce vediu ca a prisositu in ânim’a mea, de acea indemnatu viu prin acesta a ve declara solemne, câ în Orasiulu Barladu, mai cu osebire Onorabilulu Domnu Ştefanii Neagoe au fostu unulu din cei mai excelenţi luptători spre a’mi da con-cursulu celu mai pretiosu, pentru care si eu vediendu-me incantatu de o asemine activitate, m’am silitu prin tote fortiele mele intelectuale a’i arata din parte’mi recu-noscinti’a ce merita si totu-odata l’am rugaţii se bine-voiesca a mijloci din parte’i la Dvostra, câ se me ajutati prin midiulocele de care veţi fi dispunendu si câte cu unu articolu spre a recomanda silintieie ce vedeţi ca imi dau, si se contribuiţi cu destingere de alţi patrioţi români la ajungerea acestui scopu eminente.
Domnulu meu! Speru câ după ce voiu avea norocirea se visitediu orasiele principali ale .României si voiu priimi concursulu din partea loru, voiţi veni si in Transilvani’a inadinsu spre a me intalni cu Dvostra, la care speru ca voiu atiâ o insemnata colecta de cârti ect. ect. ... se me consultezu cu Dvostra ce este necesariu in viitoru, in privinti’a desvoltarii romaniloru din Macedoni’a; era daca din nenorocire nu ve voiu putea afla, prea multu va rogu se me informaţi ca la biroulu Dvostra câtra cine se me adresediu, spre a putea face totulu câ si cu Dvostra.
Cu acestea ve rogu a primi distins’a stima si scumpatatea ce o pastrezu Personei Domniei vostre câ celui inpreuna lucratoriu la unu asia scopu naţionalii.
Archimandritulu Chir ia cu.
Not’a Redactiunei. Cuviosii’a sa părintele Archimandritu Chiri acu a venitu in Romani’a spre scopulu comunicatu si in acestu diariu alu nostru cu alta ocasiune, dela cenobiulu romanescu din muntele Athos (grec. Hagion Oros, ital. Monte santo, rom. Santulu munte, lungu de 5, latu de 1 'A. miluri, până la tiermii marei egeice seu albe.) Pe acelu teritoriu era de de multu vreo 5 cetati, care sub despotismulu bizantinu si apoi turcescu s’au prefacutu sucessive in monastiri. Astadi mai sunt acolo, afara de mai multe sechastrii si paraclise, oreo 20 de monastiri sau cenobii t^e ale mai multoru naţiuni, intre care si un’a mai modesta romanesca, despre care se vorbi mai deunadi cu multu zelu crestinescu si naţionale in camer’a României. Scopulu principale alu părintelui archimandritu este, câ pe langa alte reforme uecessarie se arunce temelii sigure la o biblioteca romanesca, din care se se pota instrui si lumina tineri din vecin’a Macedonia. In convenirea personale ce avuseramu cu par: Archimandritu de doue ori, cuv. sa ne invitaşi pe noi câ se’i stâmu in ajutoriu. Atunci nu ’iamu promisu nimicu, dara planulu nostru era facutu din aceleaşi dile. Noi adeca amu simtitu din capulu locului marea ne-cessitate de a informa pe publicu inainte de tote, si pre câtu ne stâ in poteri, despre starea actuale a co-loniiloru roinanesci (macedoromâne) din peninsul’a Bal-caniloru, totuodata si despre importanti’a loru pentru naţiunea romana. Lectur’a memorandului macedoroina-niloru si una alta serie de articlii in aceeaşi materia, indemnâ pe părintele archimandritu câ se ne adressedie acesta epistola plina de complimente caldurose, pe care inse noi le primimu numai sub conditiune, daca vomu fi in stare se facemu neasemenatu mai multu pentru scopurile cuviosiei sale. In monastirile dela muntele
*) Nu ve miraţi de micile rivalitati asemenea ce-loru ce s’au vediutu si pe la dvostra. In tote comunele orasieloru mici si la tote poporale, secaturi de acestea sunt la ordinea dilei; dara spiritele luminate se sciu inaltiâ mai pre susu de ori-ce absurdităţi câ cele din Abdera, si voru ride totudeauna de ele câ Democritos. La noi dissensiunile sociali de multe-ori sunt si artiti-ciose, provocate cu măiestria satanica de catra intriganţi străini. Se ne ferimu si aparamu de veninulu loru. Aceia semena adesea sierpiloru cu clopotiei (Klapper-schlange), cei mai veninoşi, dara avendu audiulu sane-tosu, ii simţi de departe si te d ii din calea loru, sau te prepari câ se ’i turtesci. Nici-odata elementulu nostru naţionale nu a fostu atacatu si lovitu din atâtea parti, din laintru si din afara, câ t.ocma in acesta epoca de crisa suprema, sociale si politica. Nici-odata pism’a si ur’a contra natiunei române nu s’a manifestaţii cu mai mare furia, dccâtu tocma acum. Toţi ne urescu, toti ne voiescu peri rea. Nu noi vomu fi acei satui de vecliiulu blastemu, câ se mai facemu pe voi’a neamici-loru. Uniti-ve in cugetu, uniti-ve in simţiri; asociaţi membrii câtu se pote mai mulţi.	Not’a Red.
24____________________________________________
santu era odiniora multe bibliotece frumose si eolectiuni de manuscripte din cele mai interesante, nu numai greceşti, ci si in alte câteva limbi. Ori-câtu s’ar fi parutu a fi scutite acelea tesaure in monastiri, ele totuşi au fostu mai de multe ori depredate, devastate, până ce mai pe urma strabatendu si acolo barbaria si nesciinti’a intunecosa, tocma si călugării proprietarii loru, le de-desera uitării. De candu professorulu Fallmerayer din Bavari’a (1831 et 1840) deschise ochii europeniloru asupra muntelui santu, literaţii loru s’au aruncatu ca corbii mai alesu asupra manuscripteloru si — le-au fur atu. Francesulu ar dice aci: „Totu câ pe la noi.“ Acuma vedeţi care sunt scopurile părintelui Chiriacu. Preste 12 mii de cârti romaneşti au adunatu din Ro-mani’a; e decisu a continua colectiunea si pe la noi.
Soiri diverse.
—	(„Crucea rosie“ si colectele făcute pentru ostasii romani răniţi.) Diariele „Romanului „Timpulu" si „Romani’a libera" luandu notitia despre darea de seina publicata in brosiura de catra d-n’a Judita Macelariu câ colectanta, iî adresedia multia-mirile loru in terminii cei mai măgulitori, precum si in genere tuturoru cari au contribuitu cu devotamentu la usiorarea si vindecarea raneloru osteniloru romani.
In registrandu si din parte-ne cu viua plăcere aceste cuvinte de recunoscere ale colegiloru si confratiloru noştri din Bucuresci, ne simtimu indatorati a constata, ca pre langa frumosele sume colectate din partea prea stimabilei d-ne Macelariu, s’au mai facutu colecte inca si din alte parti ale tierei, care la tempulu seu, parte s’au publicaţii prin diariele nostre, dara o mare parte din ele nu, fiindu tramise directe seu transito la „Crucea roşie" din Bucuresci, de esemplu prin casele comerciali Fraţii Stan eseu, si Diamandi Manole din Brasiovu. Ar fi deci forte consultu si nu ne indoimu, ca la tempulu seu se va si face, câ comitetulu „Crucei roşie" se publice o dare de sema detaliata a tuturoru colecteloru si ofrandeloru ce au intratu si care inca nu au fostu publicate, pentru câ se se pota constatâ sumele ce au fostu tramise din aceste parti câ tributu alu fratietatii si umanitatii.
—	(Balu.) Casin’a romana din Beiusiu va aran-gea in diu’a de 15 Februariu a. c. st. n. unu baiu in favorulu bibliotecei sale.
—	(Cunoscutulu patriotu si publicistu austriacu Dr. Franciscu Schuselka) redactorulu diariului „Reform’a", a fostu lovitu de guta (apoplecsia) pe partea stenga a corpului. Fiindu forte inaintatu in etate, medicii spitalului civile din Vien’a unde au fostu transportatu din locuinti’a sa privata, au putina speran-tia de a potea reinsanetosiâ pe acestu distinsu si onestu publicistu, care a fostu si unu mare tilo-romanu. Ne aducemu aminte, câ pe la anulu 1870 seu 71 damele romane din Transilvaniei iau oferitu in semnu de recunoscintia patriotica unu frumosu suveniru, consta-tatoriu dintr’unu necesariu pentru scrisu, lucratu cu multa arta.
—	(Statistic’a ie suiţilor u.) Precum scrie diariulu clericalii „Germani’a", armat’a acesta infiintiata de asceticulu calugaru spaniolii Ignatiu Loyola, nuraera astadi 10.033 combatanţi, dintre cari 4660 sunt preoţi de miru.
—	(Carnevalulu in Bucuresci.) Cu începerea carnevalului, dice „Pressa," o mulţime de baluri si-au deschisu porţile amatoriloru de asemenea petreceri. Dintre acestea insa, prea pucine sunt, seu potemu dice de locu, unde si familiele onorabile se pota veni.
Comitetulu teatralii intielegendu acesta si voindu a inplini dorintiele de asemenea natura, si-a propusu câ, incependu din 13 Ianuariu se dea in teatrulu natio-nalu siese baluri si anume in fia-ce sambeta la 13, 20, si 24 Ianuariu si la 3, 10 si 17 Februariu.
Orchest’a completa a operei italiane, sub dirigerea d-lui Ludovicu Wiest si music’a militară, voru esecutâ ariele de dantiu cele mai noue si cele mai cu renume. Pretiulu intrării 4 1. n.	„Press’a."
—	(Unu betîvu de spiritu). Unu betîvu, care după ce se închina destulu lui Bachus intr’unulu din templele sale, trecendu pe din’aintea unui eismarîu-cârpaciu, care era ocupatu cu a pune talpa la o incal-tiaminte, i se adresâ dicendu’i:
—	Me, dobitocule, tu esci cismariu-carpaciu, si făcu prinsdre ca nu scii din ce se pdte face o in-caltiaminte trainica.
—	Audi colo. dar’ cum se nu sciu: din piele si din talpa buna.
—	Ba dieu ca nu, talp’a se o faci din limbi de femei, ca nu se tocesce si insuraturile din piele de be-tivu, pentru ca nu sugu apa.
—	(Morte poetica.) Era in strad’a Doroban-tiloru — scrie „l’Orient" din Bucuresci — o tenera feta, care avea particular’a indatinare de a mancâ tota diu’a charthie de tîgarete. Acesta mania avea se i fia fatala.
OBSERVATORIULU.
D-sior’a C . . . avea unu alesu alu ânimei. Ne-micu de miratu, pentru-ca era frumosa. Amantulu avu mai dilele trecute curios’a idea de a i oferi cateva cărticele cu charthia, pe ale caroru foitie scrisese cu cernela verde, — colorea sperantiei — cateva macsirae alese, prin care isi versâ foculu ce i ardea ânim’a.
D-sior’a C . . . inbuca, se prea intielege, cu mare gustu acele apropouri galante. Dar vai! cernel’a cu care erau ele scrise erâ colorata cu ajutoriulu sulfatului de cupru si nesocotit’a feta a muritu înveninata.
„Rom. Libera."
Cestiuni literarie romaneşti discutate in diarie de alte limbi.
(Urmare.)
Pe unii dintre fonetistii clela Iassi si Bucuresci ’iau apucatu de câţiva ani incoce cumplit’a boia a la-tinophobiei, precum sufere si unii etymologisti de latino-manfa. Acestea sunt doue caii estreine, de care s’aru potea feri unii câ si alţii si se caute calea cea de mi-diulocu, calea de auru. Cu etymologistii ne propuseramu se conversamu candu ne vomu mai ocupa odata de dictionariulu societatiei academice si candu vomu face recensiunea cartiei domnului Tim. Cipariu titulata Principia de limba si de scriptura 1847 et 1866, era alaturea cu acestea critic’a domnului Frollo. Aci mai avemu câteva cuvente numai câtra urîtorii limbei latine.
Care le sunt argumentele ? Nu cumva ur’a reli-giosa ? Atunci nu se pdte pricepe, cum Romani’a isi alese la a. 1866 aprdpe in unanimitate unu Domnu de ritulu latiuu la tronu; dara si mai pucinu se pricepe, cum Senatulu si Camer’a României după ocuparea Romei prin italiani in a. 1871, la propunerea motivata prin docenţele Michailu Cogalniceanu, decretară a trimite delegaţi la Rom’a spre a felicita pe „sor’a naţiune", câ au ajunsu a ’si concentrâ potestatile statului seu erasi in sinulu „mamei nostre comune Rom’a".*) Ci, ia, cam las’ nene Georgie, nu mi-te face face mai prostu clecâtu esci", ne va dice pdte fratele Vasilie dela Bucuresci si Iuonu dela Alb’a.
Ei, bine, fia cum dicu ei; dara apoi ? Apoi eca asia, ur’a aceloru phonetisti asupr’a limbei latine vine mai virtosu de acolo, câ unii nu o cnnoscu de locu, alţii forte reu, si erasi toti dumnealoru nu voru se pricepa, câ daca ei tînu in adeveru la liinb’a romanesc a, daca sunt decişi in cugetu a o folosi, cultivâ, inavuti, câ pe limb’a natiunei si a patriei, apoi in capu de si-aru stâ, de imprumutari dela limb’a latina nu voru scapa nici ei nici fiii si nepoţii loru, precum nu a potutu scapa nici-o limba europena, nici chiaru cele slavone, ale caroru dictionarie furnica de mulţimea cu-venteloru latine si greceşti. Ar trebui se mai scia acei phonetisti, carii nu cunoscu nici chiaru regulele phone-ticei, pe care o porta in gura si prin somnu, câ fora cele doue limbi classice nu pdte esiste in Europ’a literatura, nu sciintia si arte, nu cultura si civilisatiu-ne. Fora ajutoriulu celu mai bogatu alu limbei latine, nici chiaru limbele neolatine, italian’a, francesc’a spanidl’a si nici cea anglosaxdna nu aru fi ajunsu niciodată la perfecţiunea in care le vedemu. Nu ’iau inve-tiatu professorii de pre la universităţile nemtiesci si musealesci nici macaru atâta? Nu dieu aceia, pentru-câ nici-unui philologu germanu sau slavu nu’i prea dâ man’a se recunosca de pre cathedra, in presenti’a unoru teneri de rassa latina dicundu: „Noi suntemu barbari civilisati numai prin christianismu si prin neperitoriele producte a le geniului eleno-latinu, inportate la noi intre mari greutati, mai virtosu prin admirabil’a potere si farmecu alu limbei latine.
Dica realiştii si materialist ii europeni si mai virtosu germani ori-câte voru vrea, câ ei nu mai au nici-o lipsa de limb’a latina, câ-ci si aceia se intorcu totu la ea câ pe furisiu; dvostra inse carii voiţi se figuraţi câ philologi, si totuodata câ buni romani, nici-o di nu veţi pote fi fora limb’a latina. De aceea faceţi forte reu câ desmentati pe tinerimea dela scole, câ se nu mai invetie limb’a latina, decâtu câ de doru, din care causa generatiunile june nici nu mai sciu latinesce. Ori câ mai voiescu acei philologi, câ junimea se invetie mai bine russesce, nemtiesce, unguresce? Pecatu de „Collegiengelder" plătite la nisce professori carii făcu specula de bani cu sciinti’a pe la mai multe universităţi cercetate si de juni romani. Bine ar fi se’si cera banii inapoi, dicea odata fratele Vasilie.
La acestea philologii nostrii de moda, unde nu ti se morfaie strimbandu din nasu asupr’a asia numitiloru latinişti si replicandu-le, câ ei se simtu in stare de a inaltia maretiulu edificiu alu limbei rumînesci numai din materialu rumînesc, adunatu din gur’a rumîni-lor, fbra ajutoriulu limbei latine. Noi ii rogamu cu totu adinsulu câ se cerce, se mi-se apuce câtu mai cu-rendu de dictionariu, se nu se mai tandalesca nici-o di; se nu mai sufere câ etymologistii si latiniştii se’i apuce pe de înainte; le punemu inse una conditiune, câ se încete dela rol’a de prevaricanti, se nu aduca in limb’a loru cea rumînesca materialu de contrabanda totu numai din limb’a latina, inse sub firm’a, sub marc’a si bander’a limbei francesci, ci se’si adune la unu locu numai limbile „rumînesci" materne din tote provinciile si regiunile locuite de rum în i, se’si construesca numai din acelea edificiulu loru, se compună dictionariu pentru tote necessitatile spiritului omenescu, era de limb’a latina se nu se atinga pe nici-o cale, nici de a dreptulu nici pe furisiu prin, vreo limba neolatina. Dn.
*) Totu asia de pucinu s’ar pricepe, cum s’a in-templatu, câ clerulu superiorii din Romani’a se faca parastasu pentru regele Victoru Emanuilu.
dr. Ci ha cu (elvetianu după tata), câ fiiu adoptivu si bunu alu Moldovei, a publicatu unu vocabulariu bunicelu, in care se coprindu numai acelea cuvente romaneşti de origine latina, care se afla in gur’a poporului nostru mai alesu tieranu (rurale, satenu), ce nu scie carte si cu atâtu mai pucinu latinesce. Din acelu /ocabulariu mai lipsescu vreo 2—300 de cuvente curatu latineşti străvechi, remase in limb’a poporului de mii de ani, dara necunoscute de dn. Cihacu. Se le adaugeti si pe acelea. Atâta si mai multu nimicu; de alte cuvente latineşti se nu ve atingeţi cocone Costache, Vasilache, Alecache, câ nu aveţi nici-unu dreptu la ele, nici chiaru la derivatele loru. Prin urmare dv. poteti dice si scrie câtu veţi voi, de es. cuventulu Capu, inca si Capatîna, si Capitanu, câ pe acestea le are rumînulu, dara nu aveţi dreptu se diceti capitala si capitalu, ci in loculu acestora se ve cautati alţi termini, la poporu, si nu sciu, pdte dora veţi afla in locu de capitala, glava-tîna, capitalu, glavatu, sau asia ceva, era de nu, luaţi inprumutu dela vecinii rusnegi, muscali, bulgari, câ sunt totu pre aprdpe. Nici generalu, colonelu, prefectu, ministru, nu mai aveţi dreptu se diceti, ci voivod de paliod, polcovnic, ispravnic ori cîrmuitoriu, si dvornic, si asia se ve faceţi limba „rumînesca," pe care se o intielega bine narodulu.
Nu este acumu antai’a data casulu din „Herm. Ztg.“, câ press’a germana imputa romaniloru latinirea limbei loru materne si recomanda carturariloru nostrii se respecte limb’a poporului, dialectele lui si modulu pronuntiarei sale; acesta dascalitatura li s’a datu adesea inca mai alesu dela 1863 incoce. Noi acceptamu acesta invetiatura buna cu tota plăcerea, era pentru-câ romanii se se pota folosi si mai bine de ea, pe cărturării nostrii carii cunoscu limb’a germana, ii rogamu se invetie dela germani, se’i întrebe, cum s’au folositu ai loru de limb’a poporului, câtu au luatu din dialecte si provincialismi, cum au respecta tu formele gramaticali usitate la popo-rulu tieranu si cetatienu, si cumu se pronunţia limb’a germana, spre a’si forma din ea pe cea naţionale, literata, cultivata (Hochdeutsch).
Dintre romanii din monarchi’a nostra sunt mii de persone din ambele sexe, care cunoscu, vorbescu, chiaru si scriu bine in limb’a germana, alţii si mai mulţi o cunoscu mai reu, mai toti inse sunt deprinşi numai cu limb’a cea cultivata, sau cumu se mai dice, cu limb’a scrisa, proprietate a intregei naţiuni. Desfidemu pe toti aceştia, câ se ne numesca o singura provincia sau regiune germana din tota Germani’a si din Austri’a propria, in care se fia poporatiune curatu germana numai de % milionu de persone, care se ’si vorbesca limb’a asia precumu o vede representata in cârti, in diariele seridse si in societăţile omeniloru literaţi. Nu’mi veţi potea numi nici-unica. Daca sunt mulţi romani carii cunoscu limb’a germana cultivata, sunt prea putini aceia cari se cunosca celu multu doue sau trei limbi materne, sau daca ve mai place asia, provinciali germane. Asia de es. in Transilvani’a numai romanii locuitori alaturea cn sasii au ideia despre jargonulu sa-sescu, cum o au banatienii despre celu svabescu. In grati’a lectoriloru nostrii carii nu cunoscu dialecte germane, reproducemu aci câte-ceva din unele limbi germane materne intocma asia, precum le aflamu scrise in unele foi humoristice, care le imita si reproducu intocma. Remane apoi ca lectorii se si-le traduca, pre câtu voru fi in stare, in limb’a lui Schiller et Gothe, in limb’a legislatoriloru si a toturoru dascaliloru mari de pe la universităţile germane. Se se scia totu-odata, câ acei individi carii vorbescu si scriu nemtiesce asia precumu vomu vedea indata, câ baiati au invetiatu pe la scolele loru câte 5—6 ani din cârti scrise iu limb’a culta, citescu diarie si alte scrieri in aceeaşi limba, ei inse in familiile, societăţile si comunele loru se folo-sescu totu numai de jargonele provinciali heredite dela Străbuni.	(Va urmi.)
IVetiurile eerealieloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
31 Ianuariu in Sibiiu :
Grâu, după cualitati................1 hectolitru fl. 5-20 —6-—
Grâu, aniestecatu.....................1	,,	„	4.30—4-90
Secara................................I	„	„	3.60—4.—
Papusioiu.............................l	„	„	2.80-3-20
Ordiu.................................l	„	„	4-—
Ove.su................................1	„	„	1.70—2.10
Cartofi...............................i	„	„	t.50—2.—
Masare................................1	„	„5.-----5.50
Linte.................................1	„	„	10—11
fasole................................1	„	„	5.-5.50
Lardu (slănină)......................50	Kilogram.	,,	35.—
Untura (unsdre topita)...............50	»	„	28.—
Carne de vita.........................l	„	„	33—.44
Oua 10 de.............................................—.25
Cursuri de Bucuresci iu Lei noi (franci).
28 Ianuariu.
Obligatiuui rurali din 1854 cu 10%...................1. 100.25 b.
Impruinutulu Oppenheiin din 1866 cu 8%	....,, 100.— „
Obligaţiune de imprumutn dominiale din 1871 cu 8° 0 >1	98-75 ,.
Creditu foueiariu (hipot.) rurale cu 7° ................. 91-25 „
Creditu fonciariu nrbanu (alu capitalei cu 7° „ .	.	.	„	91.50	,,
Imprumutuiu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8%	„	96.50	„
Fondulu de pensiuni (per 300 I. a.) cu 10%	.	.	.	„	180.—	„
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0	.	.	.	,,	32.40	„
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6%	.	•	»	85.25	„
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 1. a. 8°  ....................................... 185.— „
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.)
1873 cu 8%......................................„ 86 - „
Aiiiiiiciu.
Am onore, a aduce la cunoscinti’a on. publicu, câ de la 1 Ianuariu a. c. am deschisu cancelaria advocatiala in Dev’a, strad’a Mărgelei Nr.115.
Dev’a la 3/15 Ianuariu 1878.
Franciscu Hoszu Longinu,
(59) 3—3	advocatu.
Editorii si redactorii respons. 1*. Ilaritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. krallt in Sibiiu.