Observatoriulu ese «le doue ori in septemana, mercurea si sarabat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 H. mai inul tu pe anu; — trimisu cu post’a iu laiutrulu inonarehiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luui 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a ai a trei’a câte 6 cr. v. a. si proste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiuuile poştei statului, adresate de a dreptulu la Bedactiunea Diariului Obsorvatoriulu iu Sibiiu.
Nr. 4.
Sibiiu, 13 25 Ianuariu 1879.
Anulu II.
Transilvani’a.
— Sibiiu. (Proiectulu de lege despre magijirisarea îoturoru scoleloru). Noi~n<r iuararmT'tîmpu iuadinsu si ne conteniramu a pune acelu proiectu fatale mai de multe-ori in discussiune publica asia precum ar merita. Pentru-câ se nu ni se impute ca preocupamu opiniunile altora, seu cum are „Kelet" inpertinenti’a de a face person’a redactorului responsabila de ori-ce opiniune s’ar emitte asupr’a acelui proiectu de trei-ori nefericiţii, asteptaramu se vedemu cum ilu judeca anume acelea diarie străine, care sciu se fia cu totulu imparţiali, cum si acelea din Cislaitani’a si Germani’a, la care nu afli nici umbra de simpatliia catra romani. Ei, bine, in casulu de facia pare ca aru fi conspiratu tote câ se se pronunţie in unanimitate, ca scopulu supremu alu acelui proiectu este, ca daca nu s’aru pote esterminâ cu asemenea lege tote celelalte limbi si nationalitati din Ungari’a si Transilvania, in totu casulu inse limb’a si naţionalitatea romanesca se o curăţie cu ori-ce pretiu din acestea doue tieri. Acesteia ii este declaratu resboiu pe facia. Totu acelea diarie inse afla, ca ungurenii comitu cu acestu atentatu unu ana-chronismu, precum nu s’a mai vediutu altulu in tota istori’a omenimei, si care candu s’ar pote realisâ vreodată, ar produce resultate diametralu oppuse la celu asteptatu de ei. Pressiunea exercitata de limb’a latina asupr’a celei elinesci a hiaintatu pe acesta la tronulu din Constantinopole. Pressiunea aceleiaşi limbi latine, produsa din Rom’a catliolica asupra poporaloru europene, au inpintenatu pe acestea câ se’si cultive limbele naţionali pana la rangu de classicitate. Încercările imperatului Iosifu II de a germanisâ poporale monarchiei au pusu fundamentele la cultivarea limbei magiare si a celorulalte. Tirani’a exercitata de Napoleonii I asupr’a germaniloru prin limb’a francesca, a produsu pe cei mai geniali scriitori germani.
Ceea ce voru a sci unele diarie italiane, câ archiereii aru fi invoiti cu magiarisarea, noi o credemu de fabula, câ-ci nu mai traimu pe la a. 1842 nici pe la 1847. Chiaru si atunci inse, consistoriale, anume celu din Blasiu, au protestatu la diet’a Transilvana si la gubernii cu tota solemnitatea si barbati’a contra magiarisarei (vedi actele publice din acei ani). Las’ câ cierurile romanesci nu’si potu renegâ originea loru si nu potu uitâ nici pre unu momentu, din a cui sudore existu ele; dara acestea cieruri numai in acelu casu s’aru potea invof la magiarisarea scoleloru romaneşti, candu ele aru fi decise a’si renegâ si credinti’a religiosa cu ritulu bisericescu inpreuna, si a trece sau la biseric’a romano-catholica si la ritulu ei, sau calcandu in urm’a fostului odiniora mitropolitu Ste-fanu Simionu in dilele lui Rakoczi, aru adoptâ de a dreptulu dogmele calviuesci. Câ-ci adeca orbu este cine nu vede, câ prin magiarisarea scoleloru se ataca si lovesce dreptu in anima si religiunea, si bisericele nostre. Odiniora, in periodulu per-secutiuniloru religiose, s’au facutu incercari de a se nimici immediatu religiunea si prin perirea acesteia mediatu a se desfiintiâ naţionalitatea. Astadi rolele sunt intorse: se incerca a nimici mai antaiu naţionalitatea, după care ar urmâ de siguru si spargerea credintiei religiose si desfiintiarea ritului.
Argumentulu fanatismului, câ prin magiarisare se propaga ide’a unitatiei statului ungurescu si consolidarea lui, este unu pretestu de nimicu, o masca alesa forte reu, pulbere aruncata in ochii Europei. Auctorii magiarisarii, cei din 1830 câ corn. St. Szechenyi, br. Nic. Veselenyi etc., câ si cei din 1842, câ si cei de astadi, au sciutu si sciu forte bine, câ securitatea unui stătu nici-de-cum nu depinde dela unitatea nationalitatiei. Ei inse au imitatu si maimutiescu pâua in dio’a de astadi pe călugării catholici, pe missionarii calvini, pe mollaclii si dervişii mohamedani din evulu mediu, avendu in ochi cu totulu alte scopuri. Călugării si dervişii incai yra sinceri in missiunile loru. Nu asia su-grunia2c)i*ii de nationalitati. Ei voru se omore •
libertatea desvoltarei nationalitatiloru cu scopulu principale de a’si potea aplicâ pe diecile de mii de tineri de ai loru câ dăscăli si professori pe la miile de scole infiintiate de romani si de alte popora, din causa câ pe la scolele lom nu mai au nici-una staţiune vacanta, le lipsescu si salarie mai bunicele pentru dăscălii lom. Din catedr’a de dăscălii apoi nu e departe pana la altariu si la am-vonulu preotului, si omu de nimicu ar fi acelu dascalu calvinu, care nu ar fi in stare se ajunga la popia romaitisca, precum ajunseseră odeniora sub Bet.hlen, Râkoczy, Apaffy, s’au câ dăscălii si călugării grecesci in Romani’a, serbesci in Banatu. Se afla adeca popora, câ si individi, care au talentu si vocatiune numai pentru anumite ocupatiuni si professiuni onienesci, era pentru altele nu sunt bune de nimicu. Greculu, armenulu, evreulu sunt comercianţi născuţi si crescuţi; dara apoi ce mai sunt ei ? Greculu mai e corabieriu bunu, daca vrei, si soldatu. Professiunile la care este aplecatu magiarulu, le poţi numerâ forte usiom pe degete, si acelea mai rnultu de cele ordinarie. Artistu su-periore, cum pictoru, sculptoru, arcliitectu de prim’a ordine, mechanistu, chemistu consummatu, aurariu, argintariu, horologieriu, apotecariu etc. etc. câţi ati vediutu câ se fia magiari, de rassa curata, nu corcitura, nici cu numele scliimbatu ? Magiarulu, precum constatase si foi’a Deakista „Peşti Naplo", este aristocratu nascutu si crescutu, si câ atare, agricultoru, apoi advocatu de professiune, fuuctio-nariu cam de plăcere, sciţi, câ in dilele adini-nistratiuniloru patriarchali, apoi popa si dascalu, numai din educatiune, sau de lipsa si seracia. La professiuni asia de pucine, nu le incape tota tene-rimea loru; trebue se le lîiai deschidă si alte staţiuni. Aru fi mii de locuri vacante in armata; dara acolo nu le place a servi, decâtu celu mai rnultu până la rangu de capitanu, apoi se retragu. Cei perseveranti sub arme sunt numai esceptiuni. Acesta cestiuue s’a discutatu de nenumerate-ori in diariele magiare, de câteva-ori si in dieta. Ei nu voru, si atâta e totu. Teneriloru magiari le mai place se stea pe acasa, si — dela unu tinipu în-coce, se se faca si dăscăli/ (docenţi) in comune romaneşti, pe unde din negrij’a protopopiloru, a pa-rochiloru si altora fruntaşii, scolele coiifessiouali s’au prefacutu in scole comuijali, adeca ungureşti; câ-ci se ne erte tota lumea si cu ea ven. ordiuariate, dara noi romanii avemu câţiva clerici forte scurtu vedietori si indolenţi.
Diariele cele fanatice magiare sbiera, câ romanii din ura cumplita nu voru se invetie ungu-resce. Intrebamu si noi: dara aceea mulţime de funcţionari magiari, aplicaţi intre populatiuni curatu romanesci, din ce causa nu voru se invetie si se vorbesca unu singura cuventu romanescu ? Este poporul» acilea pentru funcţionari, sau funcţionarii platiti din pungile poporului pentru densulu?
Este minciuna politica grosa, câ romanii numai din ura nu voru se invetie limb’a magiara ; ci poporalii nostru, câ si alte popora, nu voiesce se ’si perda timpulu cu invetiarea ei din simpl’a causa, câ nu’i simte lips’a si nici câ ’i va siniti-o vreodată. In câtu pentru romanii cărturari, apoi betranii nostrii au fostu aceia, cărei dicea teneriloru: Mergeţi baiati dela Blasiu, unii la Clusiu, alţii la Sibiiu, pentru-câ pe langa latin'a, se mai invetiati si alte doue limbi. In anii 1848—1867 a prinsu forte bine la mulţime de romani, anume jurişti, cunoscinti’a de tote trei limbi ale patriei. Niciodată austriacii nu aru fi inaintatu pe atâti romani la funcţiuni publice, daca aceştia nu ara fi cu-noscutu tote trei limbile; asia inse n’au avutu in-catrau, ’iau inaintatu, câ-ci avea lipsa de ei; si apoi austriacii sciâ se ’si si alega omenii.	Ori-ce
limba străină, o considera ori-ce popora, câ pe ori-care professiune, meseria, arta; o înveţi numai daca ’i simţi trebuinti’a si daca ’ti place, era de sila uici-odata. Restulu este tirania.
Care a iostu portarea serbiloru cu romanii din Banatu si din alte tînuturi?
(Urmare.)
Totu cam asia după esempluln popiloru. Deca poporeanulu romanu isi casatoresce fetiorulu cu o feta de a conlocuitoriului coreligionariu serbii, nuor’a nu vrea se vorbesca odata cu capulu altcum in cas’a socriloru romani, decâtu serbesce, câ-ci asia au svatuit’o părinţii si mai vertosu pop’a loru.
Si ce se vedi! Cerbicos’a de nuora ii îndupleca pre toti cei din casa, pre barbatu, socrii, cumnaţi etc. câ se tandalesca cu dins’a cum sciu, bine reu, serbesce! Sunt multe comune de acestea cu familii romane batujocurite de femei-nuore serbesci, — pe teritorinlu fostului confiniu militariu serbo - germano - banaticu, in tînutulu Panciovei si alu B i s e r i c e i - a 1 b e. Cine intrâ in cas’a unei familii de aceste si petrecîmdu numai câteva ore acolo, se scandalisâ de limbagiulu ce-lu vor-cescu romanii, serbitu, schimositu; printre 4—5 cu-vente vîresce câte unulu serbescu, d. e. deca întrebi: „aveţi buna apa in fontana? ti res-punde: „da bogme,“ (romanesce „dâ di cu") avemu, câ bunarele (adeca fontanile) nasie (nostre) sunt curate! Acestu jargonu ilu vor-bescu nu numai tieranii, ci si inteligenţii, oficieri si amploiaţi pensionaţi.
Sunt ici cole si caşuri, — dar forte rari — câ si dintre poporenii şerbi s’au casatoritu cu fiice romane; dar aci a fostu lucrulu intorsu; femei’a romana nici a cugetâ n’a cutediatu, necum a vorbi romanesce in cas’a socriloru şerbi. Unu popa, dascalu ori altu carturariu serbu nu ti-aru luâ de socia feta de romanu odata cu capulu, câ-ci ast’a pentru şerb inie se privesce de o ruşine, fiinducâ roma-nulu iu ochii şerbului ingomfatu, numai omu de de omenia nu este. In societăţi seu ori-ce adunari ocasionale, unde se intru’nescu mai mulţi seu numai vre-o 2—3 şerbi, pre totu omulu ilu ignora deca nu e serbu; er deca ochiescu pre vre-unu romanu, mi ti-lu ieu la insulte si se esprima cam asia: „Tai ie lopov, obesieniacu — nitcov ierbo ie Vlah“; adeca romanesce:	„Acela-i
lotru, spendiuratoria — nimene, pentru câ e romanu."
Manier’a acest’a brutala si sfruntata serbesca o pote cunosce veri-cine chiaru si la unii din e 1 i t ’a natiunei serbesci; nu odata s’a manifestatu in cutare reşiedintia episcopesca romana, la mes’a ospitala unde se indopau cu mancâri si beuturi matadorii corifei şerbi si câ ospeti ai episcopului romanu (sic!), in conversatiune animata, fiindu vorb’a despre cutare romanu, — se esprimau in modulu injura-toriu trivialii, indatinatu la ori-care serbu branco-vicenu descendente alu Imperatului Duşi anu!
Din cele premisse până aci se pote informâ si convinge veri-cine, „cum este elementulu serbescu;" pote vede la câte fatalitati si sufe-rintie au fostu espusi preste 1 milionu de romani condamnaţi a porta jugulu terorismului si despotismului ălora 30 mii de şerbi aduşi din Serbi’a la anulu 1689 in frunte cu metropolitulu Ip pe cui ui sub Imperatulu L e o p o 1 d, — precum ni spune istori’a patriei. Numerulu loru s’a sporiţii prin persecu-tiunea si desnationalisarea succesiva a romaniloru apesati si impilati in modulu espusu, câ-ci bietulu romanu lovitu si strimtoratu din tote părţile, de mulţi neamici, i mai remasese numai poterea de a suferi.
Ce i a îndemnaţii pre şerbi a tracta asi’a cu romanii? Privilegiele imperiali; scopulu de a preface din fia-care omu — ortodoxii unu slaveanu, tendenti’a de desnationalisare! Unu veteranii pre-otu romanu, s’o spuuemu francu, fia ertatu pop’a Mate iu Chîrciu din comun’a Comorisce iu comitatulu Car asin, omu de carte, in anulu 1845 resolutu si-a luatu curagiu intr’o audientia la epis-copulu Versietiului Iosifu Rajacsics a intrâ in discussiune cu elu asupr’a sortei romaniloru, si la întrebarea adressata smeritului vlădică, câ de ce se hulesce asia preoţi mea roma-nesca;decese silescupopii a„bucovisâ“
14
sântele slujbe in biseric’a romaniloru si s 1 avenesce? eta ce ia respunsu Preosfintitulu: „Hei pop o! voi Rumunyi vi-su prosti. More nu vedeţi voi, ca in vecin’a Serbia cum traiescu preş te 200 mii Rumunyi sub popi si dăscăli serbesci? Ce ghinditi voi ca este „pravoslavi’a?“ Sciţi voi ca părintele ei celu mai adeveratu si mare esteTiarulu Rusiei, si cine vre se fia pravoslavnicii, treba se fia asia cum vremu noi, cine nu se inchina, nu este p r a v o s 1 a v n i c u, c i p a p i s t a s i u, — c a 1 v i n u. “
Asia s’a esprimatu Rajacsics si pre bietulu pop’a Chîrciu mi-ti la tramisu la inchisore in monastirea Mesiciu, unde cu ceia-lalti 13 popi romani internaţi a gemutu 6 luni, scotiendu bu-ciumii din viile calugariloru.
Mai reu a patit’o nepotulu betranului, pop’a Ioacliimu Chîrciu, carele intr’o audientia ci-tatu la vladic’a, s’a incumetatu a’i reflecta: „Pre-osfintite! Noi nu suntemu Rumunyi rebeli, ci Romani loiali si credintiosi pre-naltiatului Imperatu, la ce Preosfintitulu infuriatu i-lu insulta dicendu’i:
„Moi popo! Inzadaru visaţi voi cu Rom’a, trebue se sci ca nu Pap’a dela Roma, ci Svetli Tiaru alu Rusiei este celu mai poternicu stepanu preste noi si preste voi Rumunyi pravoslavnici! “ Audindu apoi bietulu pop’a Ioacliimu, cum i se prepara pedeps’a amenintiatoria de a’i „rade barb’a“ adeca a’i lua darulu preotiescu, se in-departa din Versietiu fugindu acasa pe caii laterale, ca se scape de persecutori cari-lu urmariau se-lu escorteze. Câte persecutiuni de acestea au mai suferitu alţi preoţi, numai Ddieu va sci.
Se vede dar, ca metropolitului nostru, Escel. Sale Mir o nu Romanulu i este bine cunoscutu elementulu serbescu; elu a petrunsu cu diplomaţia in reruncliii şerbului, si cunoscendu aspiratiunile, gravitarea si tient’a la consolidarea si intarirea acestui elementu sub scutulu Russlei, — aspiratiuni la formarea unei „Serbie m a r i, “ estinse pana la Debretînu, — in discursulu seu memorabile tienutu de curendu in delegatinea regnicolara ungara , in cestiunea orientala — le-au accentuatu eclatantu. Feresca-ne Ddieu de o nefericita eventualitate, ca prin incurcatur’a cestiunei orientale se nu se mai ridice lavin’a supremaţiei serbesci asupr’a nostra, câ-ci atunci vai si amaru de noi si de di-lele vietiei nostre.
„Persecutări de aceste au constrinsu pre cei mai mulţi dintre respectivii preoţi insultaţi si degradaţi a-si salva onorea si a-si lua refugiulu la simtiulu de dreptate alu potestatei statului, adeca la organele superiori ale regimului; dar’ plansorile loru de acesta natura intre impregiurarile de atunci sub „voi vo din’ a serbo-banatica,“ nu se prea luau in consideratiune, ba ele dâ ocasiune bine venita la continuarea persecutariloru si mai vehemente.*)
(Va nrmâ.J
Proiectulu de lege pentru introducerea limbei ma-giare câ studiu obligatu in tote scotele confessionale nemagiare.
Acestu proiectu de lege de magiarisare, care precum scriu diariele unguresci, deja s’au si inain-tatu Maiestatii Sale spre aprobare prealabila si a cărui analisa o amu fostu publicatu in unulu din Nri precedenţi, suna iu tecstulu seu autenticu asia:
„Fiindu de trebuintia, câ fia-carui cetatienu se i-se ofere ocasiunea de a ’si insusi limb’a ma-giara câ limba a statului, amu luatu urmatorele mesuri:
Limb’a magiara fiindu dejâ obligatoria in sco-lele normale confessionale nemagiare, conformu art. 13 si 88 ale legii din 1868, pe viitoru i-se voru consacrâ atâtea ore, in câtu fia-care candidatu de invetiatorîu se si-o pota insusi in graiu si scrisu, in cursulu mvetiamentului normalu.
După 3 ani de la punerea in lucrare a legii de facia, nimeni nu va potb dobândi diplom’a de invetiatoriu, seu nu va pote fi numitu câ suplinitorîu, deca nu va sci limb’a magiara atâtu de bine, in câtu s’o pota propune in scolele rurale.
Invetiatorii actuali seu cei care voru intrâ in funcţiune după trei ani, sunt datori câ, in cursu de 6 ani de la promulgarea legei de facia, se in-vetie lirab’a magiara astu-felu, in câtu ei se pota
*) Se ne permită dn. Corespondente a susţine, câ după alte informatiuni authentice ce aveinu noi de inainte cu 40 si cu 50 de ani, persecutiunile acelea au fostu si mai mari pana a nu se infiintiâ voivodin’a. Asia voise fost’a cancelaria de curte a Ungariei: A nimici pe unii prin alţii.	Not’a Red.
OBSERVATORI ULU.
depune unu esamenu. Ministrulu instrucţiunii publice va pote scuti de acesta indatorire, după cererea loru, pe invetiatorii cari, la promulgarea legei presente, voru fi inplinitu etatea de 50 ani.
In scolele primărie si superiore poporale, in care limba magiara n’a fostu obligatoria, deca se va aflâ unu asemenea invetiatoriu care s’o pota propune eleviloru, studiulu limbei magiare va fi inmediatu obligatoru in anulu ce urmeza după promulgarea legei presente. In genere, după 6 ani dela promulgarea legei de facia, studiulu limbei magiare va fi obligatoru in tote scolele primărie si superiore poporale. Deca inse la numitele scole se voru aflâ invetiatori care se scia unguresce, spre a pote propune in modu multiamitoru studiulu limbei magiare, va deveni obligatoriu cliiaru inainte de ter-minulu indicatu mai susu. Ministrulu instructiunei, in intielegere cu ministrulu de interne, voru decide in care districte seu in care parti ale loru se se introducă inmediatu, in modu gradatu, inainte de terminulu de siese ani invetiarea limbei magiare câ studiu obligatoriu.
Ministrulu de culte va veghiâ si va controlâ aplicarea esacta a acestoru decisiuni, prin revisorii şcolari si prin celelalte autoritati scolastice preve-diute in art. 3 din legea dela 1876 Nr. XXVIII.
Ministrulu culteloru si alu instructiunei publice si ministrulu de interne sunt insarcinati cu aplicarea legii de facia. “
Statutulu organicu pentru Bosni’a si Hertiegovin’a.
Tecstulu acestui statutu este urmatoriulu:
§. 1. Siefulu gubernului provincialii, care stâ in capulu administraţi unei, este subordonatu ministe-riului comunu.
§. 2. Siefulu provincialu va ingrigi pentru sustienerea linistei, ordinei si a sigurantiei publice; va veghiâ asupra pressei si asupra adunariloru publice si va raportâ ministeriului comunu despre tote intemplarile mai insemnate.
§. 3. Siefulu provincialu va ingrigi, ca legile se se esecuteze cu punctualitate si va esercitâ drep-tulu disciplinariu asupra functionariloru.
§. 4. Siefulu provincialu are dreptulu de a denumi pe acei funcţionari, cari nu au salariu mai mare de 1200 fi. Pentru ocuparea celorulalte posturi va face propuneri la ministeriulu comunu. Siefulu provine, are dreptulu de a stramutâ pe funcţionarii lui subordonaţi dintr’o funcţiune in alfa.
§. 5. Siefulu provincialu are dreptu de a chiamâ barbati esperti si de incredere, cari i se păru necessari pentru desvoltarea administratiunei.
§. 6. Siefulu provincialu va face din propri’a iniţiativa propunerile necessarie ministeriului comunu in privinti’a administratiunei interne a acestei tieri.
§. 7. Siefulu provincialu va adressâ raportele sale presiedintelui consiliului ministeriului comunu si va adaoge: „ Catra comissiunea pentru afacerile Bosniei si ale Hertiegovinei iu ministeriulu de esterne.“
§. 8. Afacerile, care atingu relatiunile Bosniei si ale Hertiegoviniei catra tierile străine (afara de monarchi’a nostra), se voru ingrigi de catra ministeriulu de esterne, si siefulu prov. va ave eventualu de a procede in direcţiunea acesta numai după instrucţiuni.
§. 9. Resiedenti’a gubernului provincialu alu Bosniei si Hertiegovinei este in Serajevo, elu in sfer’a s’a de activitate este suprem’a instantia in aceste tieri.
§. 10. Gubernulu provincialii se inparte in 3 secţiuni a) pentru administratiunea interna, b) pentru justiţia si c) pentru financie. Distributiunea agendeloru se va face prin siefulu provincialu.
§. 11. Secţiunea pentru administratiunea interna va ingrigi: pentru sustienerea si incuartirarea trupeloru c. r.; pentru sustienerea sigurantiei publice, intr’u catu acesta nu depinde dela autoritatile militare, pentru regulele sanitarie, institutele umani-tarie, relatiunile comerciali, pentru mesuri si pon-duri, pentru comunicatiuni, agricultura, pentru afacerile seu căuşele confessionali si şcolari, pentru afacerile comunali, lucrările publice, colonisatiune, emigraţiune, pentru numerarea poporului si pentru tote lucrările relative la statistic’a acestoru tieri.
§. 12. Secţiunea justiţiara a gubernului provincialii va ingrigi de administratiunea tribunaleloru si a instituteloru penitentiarie, va ave dinaintea ochiloru aplicarea legiloru penale, va face propuneri de agratiare si va mediuloci arangearea si publicarea legiloru si â ordinatiuniloru.
§. 13. Secţiunea financiara a gubernului provincialu va face budgetulu ordinariu si estraordi-nariu si-lu va aşterne de tempuriu ministeriului comunu. Ministeriulu comunu, in contielegere cu presiedintii ambeloru ministerie va esaminâ bugetulu
si-lu va astenie Mai. Sale imperatului spre prea-inalt’a aprobare. Secţiunea financiara va ingrigi mai departe de gestiunea oficiala a baniloru si de depunerea socoteleloru, de administratiunea bunuri-loru statului si de venituri, de contributiunile directe si indirecte, de cassele guberniali, de montanistica, de posta si telegrafe.
§. 14. De agendele, care cadu in competen-ti’a ministeriului comunu, apartienu: intrebuintiarea venituriloru tierei, administratiunea suprema, cumpărarea, vinderea seu incarcarea cu datorii a bunu-riloru fiscali; mesurarea contributiuniloru si a vami-loru si incassarea loru; darea concessiuniloru pentru intreprinderile de drumuri de feru, de navigatiune cu vapore si de alte transporturi, pentru institute de montanistica si de creditu si societăţi de acţiuni. De agendele ministeriului comunu se tienu mai incolo tote afacerile comerciali politice, monopolulu, regularea relatiuniloru intre proprietarii de pamentu si arendaşi, colonisatiunea, servitutile bunuriloru fiscale, intrebuintiarea pamentului fâra posesori, suprem’a inspectiune si ordinea domenieloru fiscale, eclesiastice si ale mosîeloru, regularea monetei, introducerea mesurelora si a ponduriloru. In tdte afacerile acestea ministeriulu comunu va procede in cointielegere cu ambele guberne.
Ungaria.
B.-Pesta, 21 Ian. (Estrasu din epistola privata.) Pre candu veţi primi acâsta scri-sore, veţi fi aflatu din „Kozlony“ (Monitorulu oficiale), câ Maiestatea Sa imperatulu si regele in urm’a propunerei făcute de câtra ministrulu seu baronulu Wenkheim a binevoiţii a distinge si decorâ pe Preasanti’a sa dlu IoanuMetianu, episcopu alu diecesei gr. res. orthodoxe a Aradului si Jenopolei cu ordinulu Coronei de feru Classea Il-a, in semuu de recunoscerea meriteloru sale câştigate prin o rara activitate pe terenulu bisericescu, sco-lasticu si filantropicu. Acesta prea inalta distin-ctiune nu va surprinde pe nici-unu romanu din părţile nostre, din câţi cunoscu mai de aprope zelulu si activitatea episcopului Metianu. Trecendu preste celelalte inbunatatiri si reforme, reflectezu numai la institutulu pedagogico-theologicu din Aradu, care prin desvoltarea unei energie rare din partea preas. sale, fii ziditu indata in celu de antaiu anu alu archieriei sale; in alu doilea ilu provediii cu poteri didactice indoite de cum le avuse acela mai inainte; era in alu treilea anu infiintiâ unu alumneu, in care au locu preste 50 de elevi pe anu. In acelasiu timpu scurtu episcopulu dupace luâ la revisiune ameninţa unele fonduri si cause incurcate, limpedindu-le cu ajutoriulu documenteloru si aflandu care spre ce scopuri era destinate, formâ din venituri preste 20 de stipendie de câte 200 si 300,	bâ pre	câtu sciu	eu, unele si de	400	fi.
Până la	acestu	timpu in	acea diecese se	sciâ	de
unu singuru stipendiu saracu de 126 fi. In anulu 1877 au infiintiatu si fondulu preotiescu diece-sanu, pentru ajutorarea deocamdată numai a preo-tiloru deficienţi (invalidi) a celoru seraci dela parochii mai slabe, apoi alu veduveloru si orfaniloru preotiesci; dar acestu fondu are destinatiunea, câ cu tempulu se fia fondu de dotatiune pentru intreg’a preoţime diecesana. Din acestu fondu care se urca la 200 de mii	si care	are unu	veni tu de 10.000 fi.	pe
anu, se	ajutora	astadi la	vre-o 60 preoţi,	veduve
si orfani. Mi se mai spune, câ s’a luatu in de aprope consideratiune inca si impregiurarea, câ episcopulu actuale alu Aradului a facutu visitatiuni canonice prin diecesea sa in toti anii de candu o guberna. De alta parte este totu asia de bine cunoscutu in cercurile competente, câtu de niultu do-resce Mai. Sa monarchulu nostru inaintarea natiunei nostre romanesci in cultur’a religiosa, morale si spirituale.
Corespondentie particularie ale „Observatoriulni".
— (Unu resunetu din muntiiAbrudului.) Dle Redactoru! Dvostra diaristii aveţi datin’a adoptata de intreg’a pressa europena, câ de anulu nou se ne surprindeţi cu câte unu articolu interesantu, acomodatu schimbării anului, prin care ve esprimati părerile si inpressiunile d-vostra fatia cu publiculu cetitoriu.
Am cetitu cu multa atenţiune articolulu primu alu „Observatoriului" publicatu in Nr. I subtu titlulu: „Presente de anulu nou“, in care vorbiţi despre originea presenteloru si aduceţi in combinatiune forte nimerita darurile si plocon ele, pe care le au capatatu naţiunea romana de anulu nou. Si care sunt ore acele presente care ingreunedia iubit’a nostra patria? Sunt totu atâtea asupriri noue, care amenintia naţionalitatea si scump’a nostra limba cu teinpestati nimicitore.
Fideli programei si principieloru ce professati, in inpregiurarile de fatia, fâra indoiala câ nu ne a' fi potutu face altu presentu de anulu nou. Recunoscemil si aci
15
tienut’a ce o urmaţi si anume: a aretâ totdeuna reulu care rode fara pregetu la tulpin’a bunei-stari a patriei nostre, vermele neadormitu, care sapa la radacinele ! progresului, cangren’a care amenintia cu sterpire totala j idei’a nationalitatii si sanctuariulu limbei nostre. In j consecentia promiteti, „ca veţi continua si de aci inainte, sacrificandu ceea ce aveţi, pentru de a in mulţi nutrimentulu spiritualupentru toti si a sustienea si consolida credinti’a intr’unu viitoriu mai fericitu.“ D-dieu se ve ajute!
Dintr’o data cu „Observ." iini veni la mana si Nr. 1 si 2 din „Telegrafulu romanu".
Câta diferintia de idei si de tendentie! Cunoscemu prea bine trecutulu de 25 ani alu „Telegraf, rom." si amu trage bucurosu velulu uitării preste elu. Dara candu vedemu, ca ce presente de anulu nou ne aduse elu, ni se machnesce ânim’a de dorere si ne inneca plansulu!
Yorbescu sine ira et studio, ca unulu ce m’am interesatu totudeuna si me interesediu de binele publicu si de binele natiunei.
Trecu cu tăcere preste insult’a nedemna si copi-laresca pe care o face acestu diariu, nu numai comitetului, dar intregei Asociatiuni transilvane, vor-bindu despre fostulu ei organu literariu. Acesta insulta cade si mai tare asupra aceluia care o a facutu, decâtu asupra aceluia, asupra careia a fostu făcută. Dara deca „Telegrafulu romanu" se considera pe sine de competenta a face o critica nimicitore si nepreocupata, atuncea se o faca cu argumente, era nu prin insinuări si insulte degradator e.
Alt’a este inse ce me dore si mai multu si m’au revoltatu până in sufletu. Yoiescu se vorbescu despre articolulu-respunsu alu d-lui Simionasiu intitulatu: „Unde dai si unde crepa."
Patienti’a si bunulu simtiu alu publicului cetitoriu alu „Telegrafulu romanu", care, fiindu celu mai respan-ditu diariu de dincoce de Carpati, va numerâ cu miile, a fostu pusa la proba prin unu ciclu de articoli ten-dentiosi, care subtu inofensivulu titlu de: „Suveniri din viati’a seolara din Blasiu", au fostu scrisi intr’unu stilu forte nespalatu. cu scopu de a resuscita ur’a si rivalităţile confessionale. Ca acesta o făcu unu individu, nu laicu, ci clericalu, este si mai caracteristicu pentru amicii sei de principii, alu caroru locu de in-talnire sunt colonele numitului diariu.
Mi-a purutu reu candu am cetitu respuusulu demnu si moderatu alu dlui Blasianu, contra aceloru suve-niri. Respunsulu celu mai nimeritu pentru o astfeliu de scriere, ar fi fostu: unu despretiu suveranu.
Ce? Nu sangera ore corpulu natiunei nostre de rane destulu de numerose ce i le-au causatu inamicii sei firesci? Nu ne este infiptu cutîtulu până in re-runchi? Nu ne sunt inchise aprope tote terenurile de activitate naţionala, pentru unii câ si pentru ceilalţi? Nu este ore amenintiata biseric’a si scol’a neunitiloru si unitiloru in acelasiu gradu?
In numele lui D-dieu sfanţului pe acestea se le aparati si in contra inamicului comunu ve aretati virtutea si tari’a, era nu in contra fratiloru de aceeaşi mama. Nu ne ajunge ore cu nefastele calamitati câte au trecutu preste noi dela 1700 incoce? Se pote ore ca intre noi se se afle Herostrati, cari preferu peirea, numai se-si pota măguli vanitatile loru ?
Multe intrebari de natur’a acestora asiu mai potea pune, dara me oprescu aci, conjurandu pe ori care romanu adeveratu, fia elu de oricare confessiune, câ mai intaiu de tote se fia romanu si numai după aceea unitu seu neunitu. Era generatiuniloru tinere si cu deosebire preotiloru de ambe confessiuni le dicemu: se nu profanedie missiunea sf. biserice, care ne a fostu totudeuna scutulu nationalitatii si alu limbei, si se nu desfaca si inveninedie o rana ce d’abea se inchisese, pentru ca scrisu este: afurisitu va fi acelu romanu, care va incercâ a strica legatur’a f r a t i e s c a.*)
Unu crestinu romanu.
—- Oradea-mare, 21 Ian. n. (fragmenta). Dela Apa-boteza incoce avemu erna aspra si ninsore destula; tempu bunu pentru semenaturi, câ-ci au apucatu a fi scutite sub albulu coperementu.
In vastulu nostru comitatu de 550 mii suflete recrutarea s’a inceputu in 15 Januariu si in 20 de cercuri administrative (subprefecturi, ung. szolgabiroi jârâs) va tînea până in 4 Martisioru. In comissiunile de assentare se afla si membrii romani; era dn. advo-catu Jos. Romanu este din partea civile presiedente in 4 cercuri: Ceica, Cohu, Beiusiu, Rabagani. — Acumu candu ne aflamu erasi cam in lumea militară, ar fi prea interesantu a se publica date statistice si alte reflecsiuni instructive, care se potu face spre mare fo-losu practicu cu ocasiunea assentariloru, sau cum amu dice, candu se incassedia tributulu de sânge, pe care poporale iln platescu statului in natura. In timpulu nostru s’au scrisu si se mai scriu multe despre aptitudinea mai niare sau pucina a individiloru de diverse nationaliţati pentru statulu militariu; dara opiniunile publicistiloru adesea forte interessate, alte-ori tocma pre atâta de superficiali, au mare trebuintia de rectificare prin autopsia, de' es. in sal’a de asentare si in pregiurulu ei.
— Din districtulu Beiusiului, 7/19 Ianuariu. Publiculu cetitoriu alu diarieloru romanesci va erta, daca unii din membrii diecesei oradane ridicamu mai desu vocea nostra dorerosa asupra starei deplorabile la care amu ajunsu. Eu din parte’mi asiu fi crutiatu pe lectori astadata; dara au ajunsu si aici in munţii nostrii dela Beiusiu una scire, care se dice câ ar fi esitu dela
*) Vedi „Telegrafulu romanu" Nr. I. a. c.
_______QBSERVATORIULU.
faimosulu dn. Nedetzky inpusu de ministeriu câ diri-gente alu dominiului episcopiei. Adecă ni se spune, câ ni se va dâ episcopu (de alegere nu este vorba), inse fora do mi ni u, adeca fora câ nou numitulu episcopu se pota luâ in posessiune si usufructu averile immobili care se ţinu de episcopi’a Oradei, câ-ci pe acelea voiesce se le administre guberniulu in regi’a sa sub cuventu, câ din venituri se se faca ameliorări mari si totu-odata se se platesca datoriile passive făcute de episcopulu Olteanu. Dara apoi episcopulu din ce se traiesca? Semena câ aceluia ii voru aseranâ vr’unu salariu, câ la ori-ce functionariu alu statului; era pentru subventiunile, si ajutoriele, pe care le facea chiaru si unu episcopu delapidatoriu câ repaosatulu atâta la scole, câtu si spre alte scopuri eclesiastice, scolastice si filantropice, celoru lipsiţi le remanu ochii câ se pota plânge, cum disese odiniora câtra romani acelu generalu muscalescu. Deocamdată capitlulu canoniciloru au alesu de dirigente alu dominiului dela Beiusiu pe canoniculu Teodoru Kovâri, era in costele lui este pusu dn. Nedeczky, acelasiu omu, care fusese odata administratoru la doue dominie de ale fondului religionariu rom. catholicu, era dupace fusese departatu de acolo, venise la episcopulu Olteanu, carele apoi scapase de elu in modulu cunoscutu acumu la tota tier’a. Cu Nedetzky este aplicatu si silvicultorul u Treis. Lumea pe la noi urmaresce cu multu in-teresu resultatele acestei economii curiose, si aştepta se vedia cumu se voru intrebuintiâ veniturile numite intercalarie. Cumca omenii la tote acestea dau din capu, nu este nici-o mirare, pentru câ tiera are esemple ne-numerate de modulu cum pote administrâ statulu dominie si intreprinderi industriarie in regia, si ratioci-niile alaturate in fiacare anu la budgetele respective ne spunu restulu. Rare admnistratiuni in regia arunca vreunu folosu considerabile.
După atâta saracia si compromissiuni ar mai lipsi câ se ni se dea si unu episcopu, cum se nu’lu dorimu nici inamiciloru nostrii. Mare focu a cadiutu asupra capeteloru nostre. Ajunseramu, câ omeni matori, sub unu tutoratu, precum se dâ numai la minoreni. Batuti sunt pastorii si se voru risipi oile. Acela e blastemulu pecatului, câ se traga altele in urm’a sa. Mancatau părinţii pome necopte si acre, era acuma strepediescu dinţii fiiloru. Este o specie de secularisare a dominie-loru, ceea ce vedemu de inaintea nostra, unu pregustu alu secularisarei definitive, care se prepara cu incetulu.
Soiri diverse.
—	(O mistificare neesplicabile.) — Orice omu, care e in catuva in curentulu afaceriloru politice, se va mirâ dinpreuna cu noi de nostim’a istoriora pe care ne-o povestesce unu vecliiu diariu oficiosu din Vien’a „Femdenblatt" dela 14 a. c. Eca ce cetimu intre soirile dilei ale acestei foi „bine informate."
„D. Brateanu, ministrulu-presiedinte alu României, care se afla de catva tempu aici, pare ca nu s’au astep-tatu se aiba in Vien’a relatiuui oficiale, după cum se va vedea din urmatorea episoda. Ministrulu romanu afla aici ca se va dâ unu baiu la Curte si esprimâ dorintiâ de a luâ parte la acesta serbare. Se intielege de sine ca pentru acestu scopu n’a fostu lipsa de câtu de o simpla anunciare din partea delegatului romanu si invitarea urma pe data. Deru ce se intempla? D. Brateanu nu’si adusese cu sine la Viena uniform’a sa, de ore-ce nu socotise se aiba aici nici unu felu de relatiune oficiale, si astu-felu nu’i remase de câtu sau se nu iâ parte la serbare, seu se’si cera permissiunea de a veni la baiu in simplu fracu de salonu, ceea ce i-se acordâ fara intardiare."
Cetindu acestea, ori-cine se va intrebâ, cum d. Brateanu, ministrulu presiedinte alu României, a potutu fi in acelasiu tempu si la vi’a d-sale dela Pitesci, si la balulu Curţii din Vien’a? Afara de acesta, istori’a uniformei nu este mai pucinu nostima, de ore-ce este sciutu ca la noi miniştrii n’au nici o uniforma.
„Romanulu."
—	(Petrecerea de binefacere a dameloru din Brasiovu.) Petrecerea ce au arangiatu damele romane din Brasiovu in preser’a dilei de anulu nou a reesitu câtu se pote de bine in tote privintiele. Scopulu ei filantropicu a fostu atinsu in modu insemnatu, câ-ci au incursu aprope una mii a florini, care se voru in-trebuintâ de câtra Reuniunea feraeiloru romane pentru instrucţiunea fetitieloru orfane. De multu Brasiovulu nu a vediutu o petrecere atâtu de frumosa si animata. Societatea romana a Brasiovului cu acest’a ocasiune s’a mai aratatu odata in vechi'a ei splendore. Serat’a de Duminica ser’a se pote insîr’a cu totu dreptulu intre cele mai frumose din câte le-a avutu Reuniunea feraeiloru romane dela infiintiarea ei. A fostu nemerita ide’a, cu care a venitu domn’a Veturi’a Dr. Neagoe la adunarea generala a Reuniunei feraeiloru romane, câ se se faca o asemenea petrecere cu scopu filantropicu si totodată, pentru câ se se inainteze mai multu acestu scopu, se se contracteze cu otelierulu pretiuri mai eftine câ cele obicinuite pentru mancari si beuturi si diferenti’a se cada in folosulu intreprinderei, ear’ pentru a atrage interesulu publicului, unu numeru de domne si domnisiore se iâ asupra’si sarcin’a de a inspectionâ serviciulu la mese si a controlâ ceea ce se consuma. Le servesce spre lauda si onore dameloru nostre, ca au inbraciosiatu acesta idea si ca formandu indata unu comitetu, au
contribuitu cu totele la stralucit’a reesire a acestei nobile intreprinderi. Ceea ce a datu petrecerei unu farmecu si mai mare a fostu inpregiurarea, ca damele insarcinate cu control’a au aparutu tote costumate si cu deosebire in costuinu nationalu. „Gaz. Trans."
—	(O medicina escelenta contra dipfitil* itis-ul ui.) 1. Cu untu de lemnu caldu freca’ti tote vinele grumazului, pe guta si vinele după urechi;
2. torn’a cu o linguritia pe o ureche, apoi in ceealalta, si la câte una ora se beai din elu amestecatu cu zacharu meruntu si in 48 ore vei fi sanatosu. N. Oprea.
—	(Desfiintiareainposituluipevenatu.) Precum se dice, in ministeriulu de finantie ungurescu s’ar fi lucrandu la unu proiectu de lege, prin care se va desfiintiâ acestu inpositu nejustu. A trebuitu câ cetele de lupi, vulpi si ursi se se inmultiesca preste mesura de multu si se causedie daune mari, pentru câ ministeriulu se se convingă in fine despre inoportunitatea acelui inpositu nepracticu, de care s’au bueuratu până acuma numai fiarale silbatice.
—	(In Birmingham au arsu) bibliotec’a cea mare, care avea preste 80.000 volume. Intre acestea se aflau 8000 volume care erau colectiunea cea mai completa din lume a opereloru lui Schakespeare cu tote criticele si traductiunile apparute. Totu acolo se aflâ si o colectiune a scriitoriului spaniolu Cervantes, precum si o mare colectiune de stampe.
—	(Press’a englesa). Precum arata registrulu lui Printer, in regatulu Britaniei mari se publica acuma in fiacare di 143 di arie, contra 151 ce se publicau in anulu trecutu. Din acestea 18 se publica in London, 85 in provincii, 2 in Wales, 21 in Scoti’a, 16 in Irlan-di’a si 1 pe insul’a Jersey. 81 din acestea esu in editiune de dimineti’a, era 65 in editiune de ser’a. Rangeate după tendintia, 64 sunt liberale, 37 conservative si 42 independente seu neutrale.
—	(Marele tragedianu Ernesto Ros si) in trecerea sa spre Romaui’a, s’au opritu in capital’a Ungariei, unde a datu cateva representatiuni.
—	(Date statistice pentru jucătorii de loterie.) Dintr’o comparatiune a numeriloru ce au iesitu in decursulu anului trecutu in cele trei loterii din B.-Pesta, Sibiiu si Temisiora resulta ca in loteria dela :
B.-Pesta s’autrasu: de 5 ori numerii 20 si 74; de cate 4 ori numerii 54 si 86; de cate trei ori numerii 8, 10, 16, 18, 27, 29, 50, 59, 60, 65, 72, 87 si 88; de cate 2 ori numerii 9, 14, 19, 21, 22, 37, 40, 49, 51, 53, 57, 62, 64, 66, 67, 71, 73, 77, 79 si 83; numai decate un’a data s’au trasu numerii 1, 2, 4, 6, 7, 10, 13,	23,	26,	33,	34,	36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46,
47,	52,	56,	58,	61,	63,	69, 70, 75, 80, 81, 82, 89 si
90. Nu au iesitu la sorti de locu numerii: 3, 5, 12, 15, 17, 24, 25, 28, 30, 31, 32, 35, 44, 48, 55, 68, 76’, 78, 84 si 85.
In Sibiiu s’au trasu: de cinci ori numerulu 21; de cate patru ori numerii 4, 6, 52, 65 si 86; de cate trei ori numerii: 7, 11,	13,	18,	24,	25,	29, 30, 33, 64,
72 si 76 ; de cate doue ori numerii 2, 8, 14, 17, 20, 23, 31, 32, 34, 37, 38,	41,	47,	48,	49,	54, 58, 63, 68,
69, 70, 74, 81 si 88; cate odata s’au trasu: 1, 5, 10, 12, 16,	19,	28,	36,	39,	40, 42, 43, 45, 51, 55, 56, 57,
59, 62,	66,	71,	73,	77,	85 si 89. Nu au iesitu la sorti
de locu	in	loteri’a	din	Sibiiu următorii numeri: 3, 15,
22, 26,	27,	35,	44,	46,	50, 60, 61, 67, 75, 78, 79, 80,
82, 83, 84, 87 si 90.
In Timiş ior’a s’au trasu de ca patru ori numerii: 25, 27, 35, 74 si 75; de câte trei ori numerii: 3, 26, 45, 60, 62, 67 si 82; de câte doue ori numerii 2, 5, 6, 12, 16, 17, 18, 21, 22, 30, 34, 37, 40, 42, 46,
48,	50, 51, 54, 57, 65,	68,	69,	71,	72,	78; câte odata
s’au trasu numerii: 24,	28,	33,	38,	41,	43, 44, 47, 49,
53, 58, 63, 64, 66, 70,	79,	80,	85,	86	si 90. — N’au
esitu la sorti de locu numerii 1, 4, 8, 9, 11, 13, 15, 29, 31, 32, 36, 39, 52, 56, 59, 61, 73, 76, 77, 87 si 88.
Totu din acesta dare de sema resulta, ca in anulu trecutu in aceste trei loterii, care sunt unu isvoru forte abondantu de venitu pentru stătu n’au esitu la sorti 62 de numere. Ore candu va sossi si la noi momentulu câ se se desfiintiedie acesta institutiune, ce nu mai esista in nici unu altu stătu din Europ’a civilisata si care basenduse pe credulitatea, naivitatea si credinti’a desierta esploatesa in modulu celu mai necrutiatoriu tocmai clasele cele mai serace ale poporatiunei. Câte milione nu se arunca ore pe fiacare anu in stomaculu fara saţiu alu loterieloru ? Dara, vorb’a romanului: nu este nebunu celu care mananca noue pâini, ci acela care i le dâ.
Gestiuni literarie romanesci discutate in diarie de alte limbi.
Intre impregiurarile sinistre in care se afla naţiunea romanesca din monarchia, este unu adeveratu complimentu pentru noi vediendu câ in diarie de alte limbi sunt tractate cestiuni strictu philologice romanesci;
16
dara n-a credemu ca o ia de complimentu publiculu forte araestecatu. alu unui diariu p o 1 i t i c u, buna-ora câ „Herm. Zeitung" sau câ „Ivelet“ din Clusiu. Acestu din urma isi batea jocu mai deunadi in Nr. 271 din 26 Nov. 1878 de orthograpki’a romanesca, dicundu câ ea este tocma câ la turnulu Babilonului, insemnâ totu-odata intr’o nota reutatiosa, câ acesta dissensiune ar veni dela cea confessionale, câ-ci uniţii aru fi etymologisti, neu-nitii euphonisti! Eca, na! Dara nu sciu cum se intemplâ, câ totu atunci, in acelasiu numeru si pe aceeaşi si colona isi trase siesi o palma tiepana, candu spuse tierei si lumei, câAcademi’a scientifica magiara din B.-Pesta abia acuma fu in stare de a stabili regulele ortliographice pentru limb’a magiara, si câ aceea publicata in fasciculu se vende numai cu 10 cr., pentru câ se o pota ave fia-care magiaru, spre a’si scrie de aci incolo limb’a naţionale corectu. Acelasiu „Kelet“ marturisesce frumosielu, câ in cei 30 de ani mai din coce atâtea orthografii, sau mai bine cum dîcu grecii, kako-graphii (rele) se inventaseră la densii, in câtu era tim-pulu supremu câ se pasiesca la midiulocu academi’a câ auctoritate suprema si se aduca ordine in marea con-fusiune (es rendet csinâljan a nagy ziirzavarban). Dvostra sciţi, câ academi’a magiara de sciintia s’a infiintiatu la a. 1830 si asia ea in 48 de ani a lucratu mereu si potemu dice, cu zelu estraordinariu, la gramatica, or-thograpliia, dictionariu, fora a terminâ vreodată. Asia dara „Keletw et Cons. n’au decâtu se ’si bage pumnulu in gura, ori-candu le vine mancarimea de a’si bate jocu de cestiunile nostre pbilologice; câ-ci este lucru firescu la tote poporale, prin urmare si la noi, câ se se nasca si orthographii de fantasia, de plăcere si capritiu, de comoditate si lene.
Colegiloru nostrii dela „Herm. Ztg.“ le casiunâ in Nr. 305 din a. tr., câ se ’si indope publiculu atâtu de innocente in cestiuni de limba romanesca, cu una critica indreptata asupra articlului nostru din Nr. 101 „despre tipărirea cartiloru sacre romanesci cu litere latine.“ Daca corespondentele ar fi tînutu vreo prelegere, spre ex. despre diphtongii nemtiesci ai, ay, aii, ei, eu, ey, despre T si Th, F si V, scb, ss, sz, dsch, etc., n’amu avea nimicu de disu; dara publiculu germanu si ortliographia romanesca!? Intre acestea inpregiurari se nu ni se cera nici noue nu sciu ce anticritica prea seriosa, câ nu este loculu ei aici; preste acesta, calamitatea cea mai mare este, câ asta-data nu prea avemu ultu de supusu la critica.
Din spiritulu si contestulu corespondentiei sale semena tare, câ si cumu auctorulu ei ar voi se reducă discussiunile nostre pbilologice numai la cărturării din Sibiiu si la diariele loru de acilea. Departe, forte departe. Nici-o discussiune pbilologica romanesca nu s’a inceputu in Sibiiu, din dilele protopopului directoru Radu Tempeanu, dr. Molnaru si advocatulu Aronu pe la inceputulu acestui secolu. Cu totulu pe airea isi au ele originea si anume pe acolo, unde studiulu com parat ivu alu limbei nostre se continua din trei genera-tiuni câ de 100 de ani incoce, si pe acolo, unde esu preste 70 de foi publice romanesci, unde se aduna si publica chronice si documente romanesci din sec. alu 16-lea, et 17-lea, unde existe academia de sciintie, facultăţi de sciintie, amvonu in biserica, tribune parlamentarie, tribunale, collegiuri de advocaţi (Barreau), teatruri, societăţi comerciali etc. tote in limb’a naţionale romanesca. Meritulu celu mare alu Sibiiului a fostu până acum, câ au adoptatu si cultivatu ce au aflatu bunu pe airea.
Nu orthographi’a cu senine ori fora semne este cestiunea principale, asupra careia curge la noi discus-siunea, ci cu totulu altele:	Gramatic’a in ambele sale
parti, adeca etymologi’a si syntactic’a, cum si dialectologie’a. Nu in caciule si coditie (semne) afia asia numiţii etymologisti reactiunea, ci intru încercarea de a ne corrumpe limb’a prin asia numite ger-guri sau jargone. A insielatu pe dn. corespondente alu lui „Herm. Ztg.u ori-cine ’ia disu, câ poporulu intielege cuventele acelea râncede, turcesci, slavonesci etc. Ce ve costa câ se adunaţi la unu locu 100, 1000, 10,000 de romani tierani (săteni), din cei mai destepti in tota Transilvani’a, dara se nu scia carte si se’i intrebati, de es. ce însemna tote acelea cuvente turcesci citate de noi in Nr. 101; se’i intrebati mai departe, ce este Bla-gorodnic, blagocestiv, bez, bogoslov, bondoc, băjenie, basnuire, bîlcîu, vel, vileag, gospodariu, gude, dvornic, delâ, dîrj, zapis, zuluf, iazer, ipac, isbranire, izlaz, ispas, crug, cusur, lapovitia, mofluz, miglisire, nemete, noianu, obloja, obrajania, otnosîenie, ohabnicu, pihota si piho-tasiu (rus., pedestrime, pedestru), polcovnic, parucic, praporgic, povarna, poleiu, posac, potca (la slavi mem-
__________OBSERYATORIULU.
brum femin:) pocire, prez, pressusdvie, prâvâlfa (bolta), prapal, pîcla, rasnă, restrişte, svon, havuz, halca, here-tisire (grec.), ceapraz, celetnica (prostituta), sfrt, sfertu (patrariu), ciotvrt (curatu romanesce armu, 1 picioru, a patr’a parte din vita), cirac, cilen, sîret (astutu, insiela-toriu) etc. etc.
Milione de romani nu intielegu nimicu din tote acestea mărăcini si scaieţi- bagati in limba prin dăscăli si logofeţi străini.
Si erasi, adunaţi la unu locu, nu 1000, ci unu mi-lionu de romani din alte tieri curatu romanesci si ’i intrebati ce intielegu ei din:	Alduescu, biciuluescu,
samadasiu, vanneghie, fispan, solgabirâu, fâgâdau, birisiu, kingyeu, marhâ, kiskinyeu, sâbâu, suciu, sigyartâu, asta-lusiu, gâbânasiu, feiseu, tultesiu, siertesiu, hâlâduire, gozu, kefe, clopu, maiosiu, valosu, valatasiu, hintyeu, inasiu, gyepleu, haborusîagu etc. etc., si cum le-ar suna candu ’iar salutâ nisce romani dintre Somesiuri, Crisiuri si Tis’a de es. asia: Alduesca-ve Dumnyezâu fratye, da gye ungye simtyeti ? Se vegye câ simtyeti gye-airlea, câ nu bâszâduiti asia tyistasiu rumânyestye câ pe la noi. Noa, dâ candu ati araduît gye-acasa? si candu ati iereazuitu aici? Noa, ugyânu kedvesi vindiei. Dum-neavostra pare câ suntyeti criscâdâi (negutiatori, comercianţi). Daca ve criscâduiti cu mârhâi, veţi avea nyiri-siugu bunu. Uisîagurile dvostra sîe mai hirdetuescu? Dgyin iarasiulu nostru a ielantuit falsîeriulu, câs’ inultye marhe betyesje sii nyumurusîag mare pe ominyi.
Pentru provincialismii din Banatu, dn. E. Picot inventâ senine, pe care nu le afli in nici-o tipografia din monarchi’a nostra. Se cercetaţi si limbi mate r n e, câ cea din Sasime in Transilvani’a, câ cea din Bucovin’a etc.
„ Tat’a nui acasa; a plecatu cu noterulu si cu fer-sterulu la Amstag; da besîaidulu dtale este pe masa la noi, câ ti s’a pozvolitu ce-ai cerutu; numai se platesci pentru stempelu, câ se facemu berichtulu cu poslusîani’a nostră câtra Bezirksvorsteher.
„Soru-mea cânta bgine pe claviru, numa nui sti-muluitu de multu si clavirlererulu a voiaj atu la Bucureşti cu unu beamter dela staieramt.“
„N’audi Gafitio? Di la fraumutter se ’mi dea bi-ghelaisenu, si bigaluescu cămeşile. Da Ienachitia candu a rupt era hosentrongenele alea? Se spui la milfrau, se nu mai aduca obers asia prostu, câ tat’a se g r e t i a-luesce de elu si are s’o entlassen.u
„Da pe fiîulu dtale celu mai mare la ce scola l’ai datu?“
„Apoi câ este acumu in dritte realsîule, dara din matematica si naturwissensîaft au avutu tîaignisu cam slabu. Destulu l’am certatu si eu si maica-sa (pe slavonesce), dara este cam leichtsinnigu de feliulu lui. Ce se făcu, daca nu se pote alege unu technikeru din elu, l’oiu da la unu gesîeftu. Maica-sa dice, câ ar fi bunu de unu handlungsagentu, câi place se umble multu.u
„Da se vedemu mai antaiu, o se scape dela mili-terassentirungu. Candu am fostu in geselsiaft le her Streckaisenu, acolo m’am unterhalten cu stabsartztulu si m’am rugatu se ’mi visitiren pe fiîu-meu, câ se sciu mai din ainte, de e tauglich ori nu. Hausartztulu meu îmi dîce câ este camu platţfusu.“ Ia se intramu ici in delicatessenhandlungu la unu pacharu de stomachi-conu. Mei Nitia me! Du-mi-te curendu la snaiderulu meu, intreba, gata ’mi e winterroculu si slafroculu.“
„Mei frate, dâ strengu mai este obergespanulu nostru cu beamterii; pe birgennaisterulu l’au suspendatu, si despre senatorulu Glavatîna au berichtet la ministeriu, câ e dinstuntauglich, era secretariului ia fervisen câ a cerutu urlaubu din nou; si acuma amtsstunden se incepu de la 8 ceasuri; se dau si cancellaispesen mai pucine decâtu in vremea nemtiloru. Am fostu la waisenamt in erbsiaftsangelegenhaitu alu nepotiloru, da ce mai verwirrungu era si acolo, ca dinstpersonalu e prea micu, si cei tineri nu sunt aingeibt.u etc.
Ori-cine va fi caletoritu in vieti’a sa prin Alsati’a (Elsass) si va fi stătu numai 12 ore, de es. in Strass-burg, va avea in viia memoria acelu jargonu, sau cumu ii dicu nemţii, Kauderwâlsch franceso - germanu infrico-siatu, ce se vorbesce in acelea regiuni; afara inse de classele inferiori ale societatiei, câ tergovetii vendietori, si câ industrialii mici etc., nici-unu germanu ci vi li s atu nu va cutedia se ’ti dica dtale, câ aceea este limb’a sa naţionale, ci te va mana la cei mai buni scriptori ai natiunei si te va invetia, câ limb’a naţionale germana este cu adeveratu luata din* gur’a, sau câ se dicemu asia, din proprietatea poporului intregu, dara nu tota câta o aflasera la elu, si nici asia de difforme, nespalata si negrijita, precum o are mai alesu poporulu germanu,
ci omeni de cultura inalta si sciintia vasta, luandu in man’a loru materialulu intregu alu limbei cu tote formele sale aflate la poporu, l’au cercetatu cuventu de cuventu, litera de litera, forma de forma, l’au cernutu si sortatu, culegendu totu ce este bunu, preeumu spălătorii de auru culegu grauntiele aurului nativu din nisipu si tina, apoi l’au pusu in ordine si tornatu in forme frumose estetice, după aceea s’au intorsu era la poporu si ’iau disu: Eta averea ta, înregistrata la inventariu, inavutita de noi, regulata si intrebuintiata cu bunu fo-losu, vino la scola si la biserica, la tribuna si la scena, câ se ti-o iai asia cumu tiamu regulat’o noi, in drept’a proprietate a ta.
(Va urmâ.)
Notitie literarie.
—	Diariulu „C o c o s i u r o s i u“ pretinsu umoristicu cu ilustraţi uni (lucus a non lucendo), despre care lumea audise ca s’au nascutu, ca au clocitu, mai apoi ca au cantatu, era ca de mai multu tempu au ragusîtu, in Nr. 21 din 25 Dec. 1878 ne inpartasf doreros’a scire, ca au si amutîtu. Facendu’si testamentulu ne onorâ si pe noi ceşti dela „Observatoriu“ cu unu reclamu gratuitu. Dorindu-i tierina usiora, i remanemu prea indatorati până la reînvierea cea mai de apoi.
In tempulu din urma ne mai veniră:
—	Articlulu de lege XX din anulu 1877 despre Regularea afaceriloru pupilarie si curator ale (intratu in vigore la 15 Ianuariu 1878) si ordinatiunea ministeriulu de justiţia din 20 Aprilie 1878 Nr. 8476. — Estrasu aprope completu si practicu in traducere romana de Ioane Cretiu. Sibiiu, 1878. Pretiulu 25 cr. La acelasiu autoru se mai afla inca de vendiare si:
—	Organisatiunea comuneloru rurali. Pe bas’a articolului de lege XVIII din 1871 si V din 1876 despre regularea comuneloru. Sibiiu, 1876. Pretiulu 15 cr. v. a. — Recomandamu din parte-ne aceste doue brosiurele eftine, tuturora preotiloru, notariloru comunali, precum si tuturora celoru ce voru a se informâ despre dispositiunile coprinse in ele.
Preţuirile	ccrcalieloru				
si altora obiecte	de traiu au fostu		la		
24 Ianuariu in Sibiiu					
Grâu, după cualitati ....	... î	hectolitru	fl.	5.40	-6.20
Grâu, amestecatu		... 1			4.50	-5.10
Secara 					3.60-	-4.—
Papusioiu		... î			2-80	-3.20
Ordiu		... î	11			4.—
Ovesu		... î	11		1.50-	-2.—
Cartofi			11	n	1.50-	— 2.—
Mazare		... 1	ii	ii	5.—	- 5.50
Linte 		... 1	ii	ii	10—11	
Fasole		. . . 1	ii	ii	5.—	-5.50
Lardu (slănină)		... 50	Kilogram.			35.-
Untura (unsâre topita) . . .					28.-T-
Carne de vita					33—-44	
Oua 10 de						—.25
Cancelaria de advocatura.
Subserisulu are onore a face cunoscutu, câ dela 10 Ianuariu a. c. după st. nou a deschisu cancelaria de advocatura in Vinga (comitatulu Temisiorei), strad’a principale Nr. 238 si ofere onorabilelui publicu servi-tiulu seu de jurisconsultu in tote afacerile juridice, anume in cause de processe civili, urbariali, catastrale si funduarie, clironomii (hereditati, lasamente), criminali etc.; primesce substitutiuni, comissiuni si interventiuni in ori-ce cause strictu juridice, administrative, finan-tiali etc.
In afacerile ce i se concredu, va purcede cu consciintia si punctualitate.
Demetriu Selageanu,
(58) 2—3	advocatu.
Anuneiu.
Am onore, a aduce la cunosciuti’a on. publicu, câ de la 1 Ianuariu a. c. am deschisu cancelaria advocatiala in Dev’a, strad’a Mărgelei Nr. 115.
Dev’a la 3/15 Ianuariu 1878.
Franciscu Hoszu Longinu,
(59) 1—3	advocatu.
Morburi de pieptu si plumani
dp ori-ce natura se curâza sigurii prin
Allopulu de plante Schneetag a LWilIeli
prpgatitu după prescrierea medicului, si se capeta de la Frnnz VVilhelm, apotecariu iu Xeim-kirclltui. Sueulu acest'a h’r doveditu de buutx pentru durerile de grumazii si pieptu, gripp », ragusicla, tusa si troglin. Mulţi oumperatori uiarturiseseu, ca numai sucului acestui-a au a-si multiumî somnulu placutu.
Bscellentu este sueulu acest’a, câ preservativa pe triiipu negurosu si aspru
In urm’a gustului torte placutu copiiloru este folositoriu, celui-ce sufere de plumani inse, o tre-buintia; cantaretieloru si oratoriloru cout’ra vocei închise s6u răguşite, unu midilocu necesariu.
Mulţime de atestate confirma cele de susu: Cea mai clara doveda despre effectulu extraordinariu alu acestui sucu este, ca cons. de curte de d. prof. Ivppolzcr, rectorulu magn. la universitatea c. r. din Vien’a, ilu folosesce cu celu mai bunu succesu in spitalu, preeumu si la persone private.
Asemene s’a aflatu recoinandabilu si s'a prescrisu adese sueulu acesta de mulţi alţi medici indigeni si din străinătate.
Pentru dovedirea celorn afirmate reproducemu urmatorele scrisori recunoscutore:
Testimoniu.
Fiiulu meu de siese ani Franciscu a suferitu optu septemani in tusa magaresca in asia mesura, in câtu me temeam câ nu cumu-va se se innece; intru ace’a a slabitu cu totulu si a fostu atâtu de debilu, in câtu abia stâ pre petiore. Atunci mi-s’a recomendatu allopulu de plante de Schnee-berg, si multiacnita acestui midilocu minunatu, indata după iurrebuintiarea primei sticle a mai încetată tus’a, după a dou’a sticla cautâ bene afora copilulu, a venitu la potere si de atunci e deplinu sanetosu. — Si fetiorulu meu celu mai mare a scapatu in câtev’a dile, prein midiloculu acest’a, de o tus’a mare si ragusiâla.
Deci cu multiamita siucera estradau acestu testimoniu, pentru curarea rapede si miraculosa a copiiloru mei si dorescu câ acestu midilocu se devină cunoscutu si folositu in tote partîle prein omenimea suferinda.
Flatz, 6. Martiu 1855.
Anton Just.	Laurentiu Scheibenreif,
primăria.
Onorate Domnule!
Te rogu a-mi mai tramite câtu mai in graba inca 4 sticle dein renumitulu D-tale Allopu de planta, după folosirea aloru 2 sticle aflu câ dorerea de pieptu si gutu, pre cumu si respiratiunea scurta se micsioreza pre di ce merge, pentru ace’a me
adresezu astadata de a dreptulu la D-Ta, in spe-rarea de a capatâ dein celu mai prospetu. Acludu 5 fl- m. c.
Cu ţâra stim’a se subsemna
Heinrich Bock, chirurgu.
Muuchret langa Ostrang, 23. Febr. 1859.
Testimoniu medicale.
Allopulu de plante Schneeberg este unu medi-camentu forte usiuratoriu pentru doreri de pieptu, asthma, hectica, tusa, cataru, si este de recoman-datu in caşuri de astfeliu de bâle.
Hohenmauth, 25. Ian. 1858. Dr. Feschl.
D-lui L. Cantily, apotecar in Graz.
Onor. Dle! B'olosindu in desiertu diferite midîloce pentru dorerea de pieptu, de carea su-feriam greu de 2 ani, am cercatu si cu o butelia de allopulu de plante Schneeberg anunciatu de d-ta, care se pote recomandâ pe sigura la toti hecticii; pentru-ca, după intrebuintiarea celui d’autaiu exemplariu amu sentitu usiorare, si dupa-ce am mai cercatu cu 2 sticle din acâsta medicina minunata, sanetatea mi se restaurâ pe deplinu. Multia-mindu-si Dlu meu, din tota ânim’a, remanu alu D-tale servitoriu eu totu obligatu
Graz, 3. Febr. 1857.	W. J. Pock.
Domnulu meu!	(21)30
După ce prin intrebuintiarea allopnlui d-tale amu scapatu cu totulu de tuşea "mea si de ragu-siâl’a impreunata cu aceea, de care suferisem septemani si totu odata in urmarea binefacutâreloru resultate ale acestui allopu minunatu de plante mi-am recastigatu si vocea de mai nainte, me sentiu fârte oblegatu a’ Ti multiami din tota anim’a pentru acesta inventiune salutaria, cum si a recomanda acesta medicina probata, după a mea convicţiune, la toti câţi suferu de pieptu si mai ver-tosu cantaretiloru. Cu perfecta stima
Peisching, 25 Juniu 1857.	Joanu Bauer.
docente.
Informatiunea despre folosire se alatura la fia-care sticla. Pretiulu unei sticle 1 fl. 25 cr. v. a. Pachetarea se computa cu 20 cr.
Depositulu principale la Franciscn Wilhelm apotecariu in Neunkirchen.
Allopulu de plante genuinu se mai afla in Sabiiu: Friedrich Thaliuayer, comerciante. Aradu: I'. Toues & Comp.
Blnsiu: Carol Srhieszl. apotecariu. Alba-Julia, Juliu Frbhlich. apotecariu. C'lusiu: IAI. Valentini, apotecariu.
Brasiovu: Ferd. Jekelius, apotecariu. Sighisior’a: J B. Teutsch, comerciante.
Editoru si redactoru respons. ii, liaritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krallt in Sibiiu.