ObBervatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 60 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s$u 22 franci, pe 6 luni o fl. s6u 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literarii!.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sdu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceou 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului ObBervatoriulu iu Sibiiu.
Nr. 104.
Falsificatori de legi.
Inchiaiemu anulu nostru julianu cu o materia din cele mai neplăcute; inse care din sutele de cestiuni fatali cate ne stau de înainte, pote se ne fia mai plăcută ? Pentru aceea inse noi vomu caută in fagia la tote, plăcute neplăcute, si vomu intră cu ele in alu IlI-lea, sau daca voiţi, in anulu alu XLIII-lea alu activitatiei nostre.
Memorandulu, sau mai bine, cele patru me-morande ale natiunei boeme înaintate la tronu prin barbatii sei de încredere, sunt după opiniunea nostra de o inportantia asia de mare, in cătu ele merita că se fia desbatute si la noi din tote punctele de vedere. La unu studiu că acesta obliga pe romani nu numai natur’a drepturiloru cerute de cechi, care sunt parte mare identice cu postulatele si drepturile nealienabili ale romaniioru, ci si alte inpregiurari demne de o perseveranta atenţiune, precum se va vedea indata.
Sunt tocma 12 ani, de candu nu numai neromani, ci chiaru si unii dintre romani propagă cu tota cerbici’a o doctrina nespusu de periculosa pentru minorităţi, fia acelea politice fia naţionali, fia ele de 100.000 sau de 10 milione de suflete. Acea doctrina falsa si perversa tîne, că in monarchii constituţionali nu are nimeni dreptulu de a recurge si a se adressă la corona, la monarchu, nici in cele mai grave cestiuni politice, naţionali, religiose. Nu mai departe, chiaru si in anulu 1879 se aflara omeni „constituţionali" si o ceta intrega de diarie din Ungari’a, care au infruntatu cu estrema inper-tinentia pe prelaţii si deputaţii romaniloru, pentru-că au alergatu la monarchu spre a’lu rogâ se ne pro-tăga in contra despotismului maioritatiei „constituţionale." Acea pressa despotica vedea bine, că voindu se sugrume drepturile neprescriptibili ale celoru 10 milione de locuitori cari vorbescu alte limbi, si că incercandu-se a incuiă de inaintea loru porţile si uşile ce ducu la tronu, lovescu in dreptulu sublime si in datorinti’a Coronei de a apară pe cei asupriţi in contra celoru asupritori si a deschide celora calea că se’si pota câştigă drepturile luminate că radiele sorelui. „Mergeţi la miniştrii si la dieta, acolo se ve cautati drepturile vostre, daca cumva le aveţi ; nu âmblati pe din dosulu corpuriloru legislative că nisce denuntianti", asia ni
Foisior'a „Observatoriului".
Casinele. Cluburile.
Ceea ce se dice pe la noi Casina dela ital. Ca-sina (Monte casino etc.), in Romani’a si in câteva tieri apusene se numesce Clubu, era in altele Societate. In tierile, nostre casinele le-a introdusu mai antaiu com. Stefanu Szecheni pe la 1831, care a induplecatu pe contempuranii sei, că se deschidă câte-unu localii comunu, in care se se adune in tote dilele la ore anumite sau si ori-candu, spre mai multe scopuri, precum cultivarea vietiei sociale si desbracarea selbataciei, inprumutare de idei si cunoscintie folositorie, lectura b u n a, discussiunea cestiuniloru politice a le dilei, care până atunci se discuta in publicu numai la adunările municipali, cunoscute cu nume de Marcales et Congregationes, care in timpuri normali se convocă prin prefecţi totu la câte 3 luni in capital’a districtului, la care inse numai nobilii de nascere avea dreptulu de a participă. La inceputu scopulu principale alu casineloru a fostu celu politieu, de care inainte cu 50 de ani se simtiă necessitate cu atâtu mai imperiosa, cu câtu de exemplu, in tota 1110-narchi’a habsburgica nu eră nici 20 de diarie politice, si acelea că vai de ele, censurate si ratediate din tote părţile, era aci in Transilvania vegeta cum potea, unu singuru diariu politieu „Erdelyi Ilirado" din Clusiu, carele incepuse a esi cu trei ani inainte, era in Sibiiu eră „Siebenbtirger Bote" ce esia odata in septemana Pe câte '/a cola formatu 4". In Ungari’a diariulu celu mai cititu era „Pressburger Zeitung“ de 2 ori pe septemana. Aci inse nu voimu se scriemu monografia pressei, ci dârau numai pugine informatiuni despre ca si ne.
Cea de antaiu casina romanesca s’a deschisu in Transilvania la Brasiovu in a. 1835; statutele ei se mai potu vede ici colea in exemplarie tipărite. Fiindu nse acea casina t comuna greco-romauesca, in locu de
Sibiiu, 29/10 Ianuariu 1880.
se strigă din diverse parti cu o trufia si inganfare fora exemplu in epoc’a in care traimu. Dara atunci că ce remane acea corona sacra, cu care se lauda acei farisei fatiari si mincinoşi ? Au nu vedu ei, că cu acelea doctrine lovescu de a dreptulu in principiulu monarchicu ? Fariseii si Saduceii vedu forte bine, cunoscu inse si alţii joculu loru duplu cu doi bani iu trei pungi si le smulgu masc’a, câ-ci acea doctrina a loru nu este monarchica, ci e puru si simplu republicana, sau incai falsificarea cea mai neruşinata a doctrineloru constituţionali, rationabili si honeste. La ei inse republic’a nicidecum nu este sinonima cu libertatea; ei si că republicani sunt si remanu despoti.
Partid’a pangermanista propagase totu doctrinele farisaice atinse acilea. Natiunei cechiloru ii successe a sparge prin cerculu fârmecatoriu alu sofistiloru si a se apropia de tronu cu tote postulatele loru. Acuma sofiştii nu mai nega dreptulu de a recurge la corona, nici dreptulu acesteia de a se interessâ de starea celoru apasati, ei inse alerga la alte apucaturi de femei măiestre. Din toti, publiciştii dela Budapest’a cu „Tester Lloyd" in frunte, ve-diendu că „joca ursulu la vecinulu", incerca se lege ochii luinei prin unu neadeveru din cele mai scandalose. „P. Lloyd" adeca in primulu seu din Nr. 353 afirma cu frunte de feru, că drepturile pe care le ceru cechii sunt mai pugine decâtu „aceea ce noi (adeca ungurii) in acesta tiera amu datu de multu Croatiloru, si — cu esceptiune de universitate, — este cu puginu mai multu, decâtu aceea ce nationalitatiloru Ungariei li s’au ase-curatu multu mai inainte prin art. de lege 44 din anulu 1868".
Aci „P. L." intielege asia numit a lege despre nationalitati care se decretase in acelu anu pentru oehii Europei, diu care, anume aici in Transilvani’a, nu se mai tîne astadi nici-o litera, ci se intempla cu ea aceea ce au cerutu mai mulţi deputaţi ai dietei unguresci in trei periode, adeca de vreo optu ani incoce, că legea citata se se desfiintiedie cu totulu. Nu s’a desfiintiatu prin dieta, este inse desfiintiata in praxe, intru tote ramurile vietiei publice, si acum se incerca se ne cassedie limb’a din scole, din biserica si din siuulu familiei. Amu ajunsu la atâta, câtu de ex. in celu mai mare comitatu transilvanu locuitu aprope numai de romani, funcţionarii si alţi literat! sunt provocaţi se frequente
conversatiune si petrecere demna, certele dintre comercianţii de doue, respective de trei nationalitati, eră la ordinea dilei, din care causa se intemplâ pe acolo, că si pe airea: romanii ca mai ori ta te, părăsiră casin’a mestecată; apoi inse abia la 1845 isi deschiseră casina curatu romanesca, pe care apoi numai generalulu Cha-vanne că comandante militariu de districtu, li-a spart’o in a. 1851 era in localulu aceleia asiediâ politi’a im-peratesca si locurile de arestu politienescu. După unu processu uritiosu romanii isi recastigara localulu la 1 % anu.
Primele casine magiare au fostu cele din Pest’a si celu din Clusiu, adeverate centruri politice pana in a. 1848 in care se discută, se complota, se organisâ opositiunea in tier’a intrega, se dâ ordine si se inpartia parole de di, la care magiarii se supunea multu mai bine, decâtu chiaru la legile tierei. In anii de antai membrii casineloru magiare eră mai totu din aristocrati’a superiore, mai tardiu intrara si alţi barbati de distinc-tiune, dara not’a caracteristica a aceloru doue casine a remasu păna in dio’a de astadi aristocratica, din care causa ele si sunt cunoscute sub numele de casin’a d o m n i 1 o r u.
Camu dela 1840 au resaritu in cetatile mai de frunte multe casine totu „boieresci," ai caroru membrii steteau in comunicatiune striusa cu cele din Pest’a si Clusiu. Camu dela 1846 inainte incepura a se infiintia si casine de „cetatieni" (burgesi, Biirger, polgâri casino, polgâri olvasoegylet) separaţi de aristocraţia. După tragi-comedi’a jucata cu simbolulu „libertate, egalitate, fraternitate", s’au incercatu mulţi a unifică acelea doue classe de casine, la care mai tardiu se adaosera pe la unele locuri si cetati mari a trei’a: Casin’a comerciale. Mai nicairi n'au reusitu cu acestu proiectu. Educatiunea de casta, prejudetie nenumerate, diferenti’a in averi, in cultur’a spiritului si a ânimei n’au suferitu nicairi unificare durabile, era pe unde s’au incercatu, curendu s’au si spartu, câ-ci de o parte vedeai pe aristocraţi strimbandu din naşa si uitaudu-se preste umeri la burgesii suprauumiti mojici, Spiessbiirger si pe
Anulu II.
numai casinele magiare, sub peddpsa de a trece in casulu contrariu de conspiratori.*)
Indata in primii Nri ai anului ce vine vomu continuă cu acostă discussiune.
Protestulu armeniloru transilvani in contra destim* tiarei ritului loru.
Iu „Magyar Polgâr" din Clusiu Nr. 291 din 19 Dec. du. Farao dela Szepvisz din Secuime, a pusu din nou in discussiune o causa religiosa din cele mai delicate. Armenii catholici adica se plangu amara, Câ clerulu romano-catholicu le cassedia ritulu loru orientale, cu carele veniseră densii in Transilvania inainte cu 200 de ani. Nu e de ajunsu, dicu armenii, câ ungurii romano-catholici au desfiintiatu episcopi’a armeniloru inca din dilele episcopului ungurescu br. Mârtonfy, si pe timpulu imperatului Josifu II au intrigatu câ se curme ori-ce comuniune bisericesca cu mitropolitulu arme-nescu din Lemberg (Leopole) in Galiti’a, dara de atunci ’iau si supusu cu totulu la episcopulu tran-silvanu, au deprinsu pe clericii de armenu daţi in seminariu, in ritulu romano-catholicu in contra respicateloru decisiuni ale papei Benedictu 14, Piu 9 si alţii, câ nimeni se nu cutedie a se atinge de nici-uuu ritu resaritenu, sub grea pedepsa ecle-siastica; dara episcopiloru catholici nu le-a pasatu nimicu de acelea porunci ale pontificiloru Romei, câ-ci respunsulu loru este, câ poporului armenescu ii place ritulu latinu.
Spre a intielege natur’a acestei cestiuni, merita a se iusemnâ din istoria celu puginu atâta, câ statulu armenescu din Asi’a fusese desfiintiatu de câtra turcPsi persiani pe la 1418 după mortea regelui loru Leo III, adeca numai cu 35 de ani inainte de risipirea imperiului bizantinu. De atunci incoce, armenii fruntaşi au inceputu a’si paraşi patri’a si a se risipi, mai alesu câ comercianţi, in tota lumea. O parte considerabile de armeni s’au asiediatu in Poloni’a si alfa in Moldov’a. Aceştia inse sub Duca vodă au rebellatu din caus’a exactiuniloru si inpilariloru, si fiindu-câ domni’a isi resbuuâ cumplitu asupra loru, câteva mii din trensii s’au retrasu in Transilvani’a, unde si asia se simtiă
*) A se vede diariulu „Hunyad" din Dev’a Nr. 38 din 20 Dec.
ung. Csiszlik, era de alfa audiai pe burgesi dicundu: Marii’a sa ’mi e datoriu de 2—3 ani pe marfa, dara aici in casina se genedia se stea cu mine de vorba, pentru-câ se nu’lu rîdia ceilalţi boieri. Asia, in locu câ acele casine se se pota unifică, ele se ramificară si mai multu; anume dela 1840 adeca decandu lapt’a pentru limbile naţionali se pornise mai cu furia, incepura a se mulţi casinele natiqnali asia, câtu de ex. in Brasiovu existu astadi 4 casine naţionali: Sasesca (cea mai mare), romanesca, magiara, greeesca si se te miri, daca mâne poimâne nu vei audi si de una jidovesca.
Chiaru in dilele acestea curge erasi o discussiune asupra „casinei domnesci" din Clusiu intre cele doue diarie gubernementali din locu „Magyar Polgâr" si „Kelet". Celu de antaiu afla acuma, câ si inainte cu 7—8 ani, câ membrii acelei casine isi tînu nasulu prea susu si nu cauta se apropie si alte elemente sociali câtra sine. Cestalaltu nega câ aristocraţii aru mai fl esclusivi câ odiniora, convine inse intr’unu punctu, că in gene-ralu casinele si casin’a aristocratica din Clusiu in specialii isi perdura, anume dela Uniune incoce, ori-ce inttuintia, vedia, auctoritate, cu care inpunea doctrinele si opiniunile sale nobilimei din provincia si asia nu se mai pote consideră câ unu foculariu centrale pentru scopuri naţionali, politice, economice. Din contra, acea casina, câ si altele multe, s’au abatutu forte multu dela scopulu seu primitivu, câ-ci astadi iu locu de a se ocupă membrii de vreo lectura sau de a stă la conver-satiuni interesante si folositorie, nu sciu decâtu se bata in biliardu, se joce la cârti, se provoce intrige si certe, era câteva uitandu cu totulu de nobil’a loru voca-tiune, s’au prefacutu iu cârciume, in care onorabilii domni membrii se ospeta cum se cade, inca si cu Champagne cum dice „Kelet"; altele erasi nu se potu sustîne din lips’a membriloru sau din caus’a sărăciei, ori si a avaritiei loru.
Inpregiurarea din urma insogita de furi’a magiari-sarei, a produsu in mai mulţi magiari planulu de a con-stringe in diverse moduri pe inteligenti’a romanesca dela orasie, câ se se faca membrii ai casinei loru.
416
lips’a unei classe de comercianţi anume iu Secuime si in comitate. Mai tardiu veniră si alţi armeni. Cei mai mulţi se asiediara mai antaiu intre secui, la fruntari’a Moldovei; ăra apoi iu a. 1726 una parte fu colonisata in Gherl’a, era alt'a in a. 1738 la Elisabetopole (ung. Ebesfalva); ceilalţi au remasu in Gîurgiu-St. Nicora, in Szdpviz (Valea-alba) si la Canta; după aceea inse s’au inpartitu cate
4—5 familii in mai multe cetati si orasie, pana in Ungari’a si pana la Vien’a. La mulţi armeni le plăcii se se asiedie printre romani, cu carii s’au avutu totudeauna bine, in câtu unele familii s’au si romanitu, era altele au remasu cu connumele glumetie, date lom de câtra romani, precum Verdiariu, Patrubani (de candu vendea marfa totu numai de cate patru bani), Daibucate (de candu vendea marfa pe bucate), Capudebou (de candu facea co-merciu mare cu boi). Capra, familia armenesca, cu rangu de baronu, Maly, dela romanesca Malaiu si Malaoiu, Yacariu, familia armenesca, care astadi se scrie pe unguresce Yâkâr etc. etc. Cele mai multe familii armenesci in generatiunile moderne uitandu’si limb’a, s’au magiarisatu cu totulu. Pre candu au venitu in Transilvani’a familiile armenesci, avea confessiunea eutichiana, dela numele archirnandritului Eutiches din Con-stantinopole, care a fostu capulu Monophysitiloru, cari credu câ dupace s’a intrupatu Logos, a remasu numai cu una natura, nu cu doue (Sinodele dela Constantinop. a. 448, Efes. 449, Calcedonu 451). Bieţii armeni, cari nu pricepea nimicu pe lume din acelea dispute ale calugariloru, au fostu incurcati in ele fâra se scia cum si au guferitu rele nespusu de mari din caus’a loru, le mai sufere si pana in dio’a de astadi, câ-ci poporulu intregu armenescu câtu se mai atia in Asi’a si Europ’a, s’a desbinatu successive in vreo patru confessiuni; cei mai mulţi inse tînu incai la ritulu orientale cu taria, mai alesu ca acela, curaţi tu de adaose-turile calugaresci si executatu cu tota demnitatea, este celu mai frumosu si mai sublime din tote riturile religiose; de aceea le pare reu si ar-meniloru, ca r.-catliolicii parte l’au delaturatu din bisericele armenesci, parte l’au scliimositu si corcitu.
Pontificii români au potutu se totu opresca cu anatema trecerea poporaloru orientali gr.-catholice dela unu ritu la altulu, dara in tieri câ Ungari’a si Poloni’a, in care fanatismulu naţionale a mei-su totudeauna alaturea cu celu religiosu, câ de ani 50 incoce acelu naţionale intrece departe pe celu religiosu, care au ajunsu câ se fia numai de masca la celu naţionale. Polonii au silitu in secolulu trecutu pe compatrioţii loru ruteni g r e c o-
Ide’a cousiderata in abstracto, din punctu de vedere superiore alu culturei si civilisatiunei, alu apropierei omeniloru unii de alţii, ar fi de acceptatu fâra nici-o siovaire; dara candu ajungi la aplicarea ei vedi, câ cu singur’a esceptiune de casin’a cea mare comuna din Slbiiu, aplicarea ei pe airea, in totu coprinsulu Transilvaniei este atâtu din cause sociali, câtu si totu asia din cele politice naţionali, până acum absolutu inpossibile, si ori-unde s’au facutu încercări de acestea, n’au reusitu de locu, ori-câ unificarea tînu de joi până mai apoi, lucru facutu in sila, fâra voia si fâra simpatii», buna-ora câ incercarile dela Fagarasiu si de pre airea.
Pre candu domni’a austriaca era omnipotente preste totu teritoriulu monarcliiei (1850—60), gubernulu transilvanu luase diverse mesuri, uneori dulci, alta-data aspre, câ se apropie pe nationalitatile si classele popo-ratiunei pe terenulu sociale, prin unificarea casineloru prin baluri elegante, prin invitări la mese comune s. a. familiile se supunea de voia de nevoia, mergea si venia fâra a remane urme durabili in spiritele loru; cu casi-nele inse n’au potutu scote nici austriac» nimicu la cale, de si ei se pricepea multu mai bine decâtu aceşti moderni, cari si in modulu invitarei loru sunt brutali. Exemplulu celu mai prospetu ilu avemu din Dev’a. Diariulu dlui Rethy Lajos nacajitu din causa câ, casin’a loru de acolo nu e in stare se intrunesca pe burgesia cu aristocrati’a, dupace infrunta si inprosca in drept’a in stenga, se incaierâ si de inteligenti’a romaniloru dicun-du’le câteva inpertinentie, pe care nu mai scimu ce natura de oie le-ar potea suferi, le plesnesce in faţia prepusulu de conspiratori politici, le aduce a minte câjoculu de cârti elvetiane are totu 32 de foi si cele francese totu 42 in casin’a unguresca câ si' la ei acasa, era la biliardu juca ungurii totu după metodele cunoscute de romani, era diarie n’au atatea câte au ungurii; in fine le mai spune odata, câ funcţionarii de romanu după limb’a unguresca mananca pâne unguresca, câ si cum adeca naţiunea romana nu ar plaţi nimicu la tesaurulu statului! Eca midiulocele cu care voru ei se inpace spiritele cele amarite ale romaniloru! Conspiratori V Da, intru adeverii casinele magiare incependu dela a. 1831 până in a. 1837 au fostu cuiburi de comploturi si conspiratiuni, nici-odata si nicairi casinele romanesci.
Scopulu primitivu alu Casineloru a fostu bunu, nobile, necessariu; abusurile l’au degradatu. Este da-tori’a generatiuniloru moderne ale rehabiiitâ.
OBSE RVATORIULU.
catliolici, câ se’si derime si cassedie fruiitariulu (catapetesm’a) dela altariu, se remana cu totulu descliisu si espusu la vederea poporului, precum erâ la elini, era nu câ la evrei in biseric’a lui Solomonu. Rutenii orbiţi, dara si de altumentrea totudeauna tiraniti de câtra aristocrati’a polona, s’au'supusu la multe schimbări, adeca assimilari, Urmarea fu, câ fruntaşii ne mai vediendu vreo mare dirterentia intre cele doue rituri, trecură si mai trecu neincetatu la ritulu latinu. „Plansore ridiculau, voru dice liberii murari, cosmopoliţii, filosofii. Ridicula si nu prea. Prin trecerea la ritulu latinu se multiescu neincetatu poporenii rom.-cath., prin urmare crescu ingrosiandu-se si veniturile clerului polonu, era clerulu rutenu, ai cărui membrii sunt căsătoriţi si au familii numerose, remane cu sătenii si pe la cetati cu proletarii cei sărăci si betîvi. De altumentrea ce se amblamu prin Galiti’a ? Yedi in Marmati’a, Satmaru, Bihari’a etc. Inca numai vreo 50 de ani si de va merge totu asia, ritulu orientale va fi disparutu cu cleru cu totu.
Bucovin’a.
Vadulu Hurului, in diu’a de s. Nicolau 1879.
Lucrarea si esploatarea pamenturiloru fondului religiunariu gr.-or. e data pe man’a arendatoriloru, cari sunt de regula jidovi. In contractele loru inchiaiete cu direcţiunea fonduriloru sunt puse si conditiunile, câ au se crutie superedificatele si in-graditurele economice si au se tina unu numeru anumitu de vite in favorea ameliorării pamenturiloru.
Una moşia de ale fondului religiunariu se afla si in comun’a Ceahorului. Se dice, câ arendasiulu acelei moşii este jidovulu Charles Holder, care lo-cuiesce in Mahala, unde tine una moşia mai intinsa.
In afacerile ,mele trecu prin Ceahoru la Cernăuţi de doue seu de trei pe septemana si drumulu mi-e pe langa cas’a arendasiului. Potu dice, câ aice totulu e lasatu in părăsire. Argaţii rupu gardurile si le ardu, scandurele bătute la paretii grajdului dispăru din di in di totu mai multu; cosierele, de si nu-su de multu făcute, sunt in ruina, in câtu trebuiescu noue; casele de locuitu stau desierte si se intrebuintiedia din candu in candu in locu de hambare (grânarie). Asia se pare câ privighiarea din partea directiunei fonduriloru si dominieloru bisericesci, care se afla in Cernăuţi, lipsesce cu totulu, sau câ usulu introdusu aici de a lasâ repa-raturele in grij’a arendasiloru câ se le faca ei, trebue se fia forte reu, stricatiosu si ruinatoriu, acomodatu a incuragiâ pe arendaşi, câ se sugă si se stdrca tota unsorea si grăsimea pamenturiloru, se folosdsca in tote modurile multele superedificate, până candu se prefăcu in ruine.
La mosi’a Ceahorului nu e observata nece eon-ditiunea in privinti’a ameliorării campuriloru; câ-ci vite nu se vedu in grajdurile arendasiului, fiindu duse pe mosi’a din Mahala.
Inpregiurarile acestea nefavorabile pentru veniturile fondului religionariu nu sunt singuratece, ci ele se potu aflâ usioru la tote mosiele in diferita mesura. Buna-ora arendasiulu dela mosi’a Mologiei nu tine decâtu doue vaci; dara si de altumentrea contractulu lui este câ si calcatu in pitiore, fiindu-câ elu insusi nu cultiva pamenturile, ci le dâ in subarenda pe langa diverse conclitiuni la locuitori, cari le lucra numai cum sciu, cum potu si cum vreu.
Eta, asia se deterioredia frumosele si de D-dieu binecuventatele moşii ale bisericei gr.-or. orthodoxe din Bucovin’a; se pare inse câ ven. nostru con-sistoriu din Cernăuţi sau nu este informaţii de câtra nimeni despre acelea nelegiuiri ale arendasiloru, sau daca le scie, atunci ii va fi lipsindu timpulu câ se înfrunte reulu si se infreuedie pre călcătorii de contracte.*)	A
R o m a n i ’a.
— Bucuresci. (Cestiuni national-economic e). Este unu adeverii stravechiu, câ totu reulu isi are si partea sa buna. Pre candu
*) Acestea descoperiri ale dlui corespondente merita cu atâtu mai multu atenţiunea, cu câtu de alta parte se vedu dela unu timpu incoce diverse corespondentie din Cernăuţi publicate in unele diarie din Vien’a, câ totu atâtea denuntiatiuni uritiose si nedemne, îndreptate asupra uuoru barbati dintre cei mai de frunte din gremiu, inse mai totu relative la vacanti’a scaunului archiepiscopescu. Câ si cum nu ar fi de ajunsu batjocurile venite dela străini, le mai dau si cei de acasa materia de insulte. In locu de a se ocupă de ameliorări si reforme interne, acolo acasa, ei dau pe barbatii loru in judecat’a pressei germane si israelite, pentru câ aceea se decidă in cestiunea mitropoliei. Not’a Red.
se desbatea cu mai mare focii uritios’a causa a israelitiloru, noi reflectaseramu in unulu din Nrii acestui diariu, câ alianti’a israelita universala dela Paris si Yien’a voindu a face natiunei si patriei romane unu reu fdrte mare, ii facil si unu mare bine, câ inboldi intreg’a societate in tote classele si straturile sale, sau cum dice tieranulu, dela vlădică până la opinca, câ se’si mai reculegă poterile si cunoscendu’si totu odata defectele proprii, pericolele ce o amenintia, se ia mesurile cele mai effi-caci, nu spre a se aparâ de religiunea mosaica, de care ar fi adeverata absurditate a se teme, ci in generalii de invasiunea tuturora acelora elemente heterogene, despre care se pote sci din capulu locului, câ invadu Roinani’a numai cu scopu de a se inavuti in trensa, fâra a dori vreodată câ se o aiba de a loru patria. Câ de trei luni incdce se for-media in tote părţile tierei cluburi, asociatiuni, companii, reuniuni, sau cum le mai dicu, tdte cu scopu de a inaintâ industri’a patriotica si comerciulu, cum si a emancipa tier’a de subt pressiunea plutocratici, adeca a capitaluriloru străine.
Cea mai mare si totuodata mai grea problema ce avea se resolve statulu insusi in dilele acestea, erâ rescumperarea caliloru ferate. Trebuiâ se incete odata acea administratiune străină, aroganta, egoistica, destructiva, acelu stătu in stătu. Multiainita Ceriului, in momentele candu scriemu acestea, problein’a se pote consideră câ deslegata si tote calile ferate de pe teritoriulu României, câ proprietate a statului. In câtu pentru conditiunile acelui contractu de rescumperare, toti omenii pri-cepetori de lucru si inpartiali, neorbiti de patimi, recunoscu câ mai bune nu le potea castigâ si câ de aci incolo depende in partea cea mai mare dela intieleptiunea si patriotismulu gubernului, câ acelea anitati de 18 milione si câteva sute de mii franci se fia micsiorate in celu mai de aprope venitoriu, in câtu se treca si preste aşteptările optimistiloru. Calile ferate ale României sunt si până acuma fre-quentate asia, precum prea puţini au potutu spera înainte de acesta cu 7 — 8 ani.
Cu infiintiarea industriei mari (fabrice) va avea Romani’a, precum are de ex. si Ungari’a, cele mai mari dificultăţi. Aci, pe acestu terenu, lipsesce teori’a câ si praxea, si capitaliştii apucara in cele mai multe caşuri pe mani de charlatani străini, ignoranţi si răpitori. Celu mai tristu casu este alu fabricei de zacharu dela C h i t i 1 ’a (langa Bucuresci), unde dn. Bibescu sedusu de omeni usiori, inmor-mentâ câteva sute de mii fora celu mai micu folosu, in câtu astadi se vediii silitu a recurge la stătu pentru subventiune de 1,200.000 lei, dupa-ce fabric’a nu a potutu lucră nici patru ani cu poterile proprii. Celu mai mare pericolu pentru fabrice care se făcu in tierile agricole, vine dela lips’a de lucratori exercitaţi in nenumeratele ramuri ale fabricatiunei, dela lips’a de usine (făurarii, fundării) de machine, dela lips’a de capitaluri eftine cu celu multu 6°/0 si — in analis’a ultima dela directori. Anglii, francesii, germanii, belgian» cei oneşti ti-o spunu verde in faţia :	„Domniloru, nici-unu directoru
bunu care trage in patri’a sa, de ex. 10.000 franci si tote celelalte comodităţi, nu va merge in patri’a Dvostra, daca nu’i veţi da indoitu mai multu, câ-ci elu in caşuri de acelea se duce numai câ se faca la dv. capitaluri, se’si vendia sciinti’a câtu se pote mai scumpu; era celu ce ’ti merge pe plata usiora, se sciţi câ sau este unu ignorantu, sau unu betîvu,	pe care la noi nu’lu tine nici-unu
proprietariu de fabrica; sau de nu, atunci este mituitu de câtra fabricanţi din patri’a lui, câ se ve ruinedie fraged’a vostra industria inca pâna-ce se afla in scutece. Industri’a cea mare a tieriloru înaintate este vrasmasia de morte a industriei la care se încerca tierile agricole.* Fabricele de zacharu din Franci’a si Boemi’a au omoritu in câţiva ani optu fabrice totu de zacharu din Ungari’a; cele străine de charthia au sugrumatu 2 mari si 6 mici din Ungari’a si alte 7 din Transilvaniei; din vechile 60 panurarii (postăvarii) si rtanelarii dela Brasiovu si Sibiiu au mai remasu vreo 6 bunicele si	alte 20 care vegetSdia
dintr’o di intr’alt’a. Totu asia vedemu câ s’a in-templatu in Romani’a cu câteva fabrice de stearina, de postavaria, de bere, de lemnusie, de cărămidă etc. care au cadiutu lina după alt’a. Asia, cei ce se apuca de industri’a mare, se nu’si faca ilusiuni.
Cu industri’a mica ar merge mai usioru si mai sigura, indata-ce poporatiunea urbana ar lasâ din capritiulu forte nepatrioticu de a cmnparâ totu numai manufacturi aduse dela Yien’a si Paris, si indata-ce meseriesii nu aru urcă pretiurile nebunesce, spre propri’a ruina.
Ese in capitala de 6 ani incoce unu diariu roma-uo-francesu „Curierulu financiarul si de 10 ani
417
„Revist’a scientifica pentru vulgarisarea sciintieloru naturale si fisice.“ Pre câtu timpu foi periodice de coprinsulu acestora in locu de a se inmulti, scadu la numeru, cutediamu *se]dicemu, ca terenulu pentru industria inca nu e preparatu si ca o mulţime ne-numerata de individi, cari n’au nici o vocatiune pentru asia numit’a politica, ar face rnultu mai bine, daca s’ar pune pe cultivarea sciintieloru naturali si a celoru exacte, era daca le este lene pentru asia ceva, se invetie celu puginu vreo meseria ordinara, dara buna, bandsa, ca de acelea sunt destule, seu se’si cerce noroculu a intra că voluntari pe la fabrice din tieri străine, spre a se perfectionă in vreo specialitate frecare.
In primii nri din auulu III vomu reproduce după date ofic. bilantiulu comerciale alu României, din care se va vedea spre spaim’a multora, că unde pana aci acelu bilantiu eră de regula activu, asta-data ese passivu preste 10 milione franci. Căuşele se voru vedea din cifrele specifice, ele inse mai că s’ar potea esplică prin unu singuru cuventu: „Luxu“.
Soiri diverse.
—	(Apelu.) Dela comitetulu centrale pentru ajutorarea inundatiloru, primiramu urmatoriulu apelu pe care ne grabimu a ilu publică, dorindu că elu se afle resunetu iu tdte părţile locuite de romani :
„Cătra p. t. publicu !
„Pe malurile inundate ale Muresiului, Crisiuri-loru, Ternaveloru, Ariasiului si ale altoru rîuri, sute de familii romane, a caroru avere deveni prad’a inundariloru din lun’a trecuta, stau subt ceriulu liberu in mediulu ernei grele, fără păne, fără vest-mentu. Fdmea si f rigul n le amenintia acum si viati’a — uniculu ce a scapatu de infricosiatulu elementu.
Umanitatea si sant’a lege crestinesca ne de-manda, se nu le lasamu se pera inaintea ochiloru nostrii!
Consciu de acesta datorintia sacra, subscrisulu comitetu, instituitu prin inteligenţi’a romana din Sibiiu, se adressddia cătra tdte ânimele crescine cu rogarea: se grabimu a veni in ajutoriulu ace stor u fraţi ai nostrii, loviţi de sortea amara!
Pentru inlesnirea cătu mai curendei ajutorări a acestoru nefericiţi, comitetulu subscrisu va primi ori-ce ofrande marini mdse si procurandu’si date positive despre lipsele nefericitiloru, va distribui apoi pe bas’a acestora ajutoriele intrate la densulu, dandu la tempulu seu ratiociniu despre acelea prin organele de publicitate.
Ofrandele sunt de a se adressâ d-lui cassariu alu comitetului V i s a r i o n u Roman u, directorii alu institutului de creditu si economii „AlbinV in Sibiiu.
Comitetulu centrale pentru ajutorarea inundatiloru.
Sibiiu, 27 Decembre st. v. 1879. Presiedinte:	E. Macelariu; secretariu :	A.
Trombitasiu; cassariu: Y. Romanu; N. Cri-stea; Dr. J. Hodosiu; Dr. A. Brote; J. G. Baritiu.
—	(Lucruri asiatice) munesce diariulu ministeriale „Ellenor" urmatori’a intemplare. In comun’a Ciucea, staţiune de cale ferate spre Oradea, in 21 Dec. unu june romanu fu batutu de morte. Părinţii lui telegrafara indata la orasiulu Iluiedinu, că celu mai apropiatu, că se vina uuulu din cei doi medici salarisati; dara nici-unulu nu s’a miscatu din locu pana a patr’a di, bietulu june inse repausase cu o di inainte. Atunci unulu din medici avu inpertinenti’a se dica: Acestu mortu m’a portatu Aprilu. Adecă că si cum ar fi repetitu cunoscut’a formula: „Ci că a fostu numai unu romanu. “
—	Executiuni de imposite in capi ta 1 ’a Ungariei după date oficiali.) Numerulu locuito-riloru in Budapest’a se apropia la 300 de mii. Din cunoscutele imposite numerose una singura, adeca darea pe case, pe edificia, face cătu darea unei provincii măricele, adeca 2 milione 394581 fi. 20 cr. pe 1 anu. In decursulu anului 1879 perceptoratulu a fostu necessitatu se tramitia 88,860 amerintiari de plata, la mai mulţi câte 3 si 4, era glob’a (amend’a) din acestea fu 8886 fi. 6 cr. Au executatu pe 30625 de persone si spessele de executiune au fostu 42229 fi. 70 cr. 120 de case (firme de comercianţi si a.) au bancrotatu si au remasu datorie cu 25881 fi. La 334 proprietari li s’au vendutu immobiliele pentru 668^5 fi. La alţi 302 inşi s’au intabulatu (liipotecatu) pe averea inmobila restantie de 137577 fi. 2330 de locuitori contribuenti cu restantie de 125800 fi. au fugitu din capitala. La 11,887 inşi
__________OBSERVA T OR I U L U.
cu restantie de 336,988 fi. nu li se afla nicairi domi-ciliulu, ceea ce însemna mai pe romanesce, că unii ca aceia sau că iau lumea in capu pe nesciute, sau că se muta mai in tota lun’a dintr’o suburbe in alfa, inse totu sub alta nume, nu sub celu trecutu in registrele de contributiune.	&
Daca merge asia in capital’a Ungariei, cum credeţi că merge in afara, in provincia?
—	(Lupii). După diariulu „Hunyad", la comun’a Gîoagiulu de diosu o potaia de 17 lupi au ruptu 38 de oi. După mai multe diarie din Ungari’a, in comitatele Biharu si Satmaru lupii au mancatu in diverse locuri, inse totu la drumu, 6 omeni, anume 2 preoţi, dintre cari 1 gr.-cat. rutenu, 1 jidovu, 1 pastoriu de oi, 1 sierbitoriu si pe o romanca au rupt’o de nu se scie daca va remanea in vietia.
—	(Di ar iu republicanu in Ungari’a.) Cu-noscutulu june deputatu Yerbovay, care organisase antierti demonstratiunea contra ministrului C. Tisza si’i spărsese ferestrile, din colaboratoru ce fusese la diariulu Kossu-thianu „Egyetertes," isi deschise unu diariu propriu titulatu Fiiggetlenseg (Independenti’a), cu programa cu-ratu republicana; era că se strabata si mai bine la mintea poporatiunei, se si apucă se descopere, atătu mai virtosu misteriele classeloru superiore, câtu si din ale pressei ce se dice naţionale si patriotica, mulţime de blastematii rafinate, intre care se numera la loculu antaiu pretiurile pentru concessiuni de caii ferate, câştigurile enorme care se făcu cu adjudecarea de lifera-tiuni si mai rnultu că tote, cu rescumpararea junimei dela inrolarea in regimente.
Relativu la misieliile si crimele petrecute la băncile rurali memorate de atâtea-ori, diariulu lui Ver-hovay se tînii de promissiunea data si numi mai antaiu vreo siepte diarie care au luatu bani cu miile dela banei, pentru că se le laude si recomande, sau celu puţinu se taca despre ori-ce misielia am audi sau vedea. Cbiaru si relative la colectele făcute pentru comunele iimecate prin esirea apeloru, esu la lumina blastematii, precumu de ex., că cutare diariu deschide colecte, aduna bani si apoi nu’i trimite la destinatiunea loru.
—	(Cum au ajunsu Belvederuiu din Vie-n’a a fi galeria de tablouri.) Imperatulu Josifu II concepuse inca pe candu eră conregentu, planulu pentru acesta, dar’ se temea că mam’a sa nu va consimţi. Elu solicită deci ajutoriulu amicabilu alu principelui Kaunitz. Acesta după o meditare de cateva momente , consilia zimbindu pe junele imperatu, se nu isi asterna imperatesei rogarea sa, ci din contra se cera că acelu palatulu se i se dea lui că resiedentia. Josifu II urmă acestui consiliu, fără de a fi gâcitu inca intentiunea lui Kaunitz. A dou'a di Josifu II espuse imperatesei necessitatea de a dispune de mai rnultu spaţiu pentru curtea sa si că i-ar causâ bucuria, deca imperates’a i-ar pune la dispositiune spre acestu scopu * escelentulu palatu alu „belvederului" de susu. Impera-tes’a i respunse că va inedită asupra lucrului. In diu’a urmatore veni Kaunitz, pentru că de ordinariu se’si faca raportulu asupra afaceriloru esterne. Cu acea ocasiune Mari’a Teresi’a i comunică perplecsitatea in care o au pusu rogarea fiiului ei, care fără indoiala că in acelu castelu solitaru voiesce se duca o viatia libera. Kaunitz ridiendu in interiorulu seu se bucură, că i-au succesu a escită temerile si îngrijirile imperatesei si i inpartasi si oresicare presupuneri fictive ale sale. Imperatesa se sparia si roga pe Kaunitz se i dea unu bunu consiliu in acesta situatiune dificila. Kaunitz se prefăcu că meditedia si apoi dise, că si candu i-ar fi venitu o buna idea: „Cum ar fi deca noi amu preface belvederuiu in galeria?" Imperatulu Josifu, argumenta elu mai departe, laşa totu-deauna precadintia interesseloru statului înaintea dorintieloru sale private; elu va cedă de singuru! .... Mari’a Teresia adopta cu mare bucuria propunerea si asia scopulu lui Josifu II s’a realisatu.
—	Atragemu atenţiunea onor. nostru publicu ceti-toriu asupra inseratului pe care ilu publicamu in Nr. de astadi, alu d. J. H. Heller din Bern’a (Elveti’a), referi tom la aparate de mu si ca ce se recomanda forte bine, că presente de craciunu si anulu nou.
Contractaln Socialu.
De J. J. Rousseau.
Capitolulu IY.
Despre comiţiile romă ne.
ţUrmare.)
Acestea au fostu diferitele inpartire ale poporului românii. Yomu cercetă acuma efectulu, pe care ilu aveau in adunari. Aceste adunari convocate in modu legitimu se numeau comiţii si aveau locu de ordinam pe piati’a Romei seu pe campulu lui Marte.
Ele se deosebeau in comiţii după curii — comitia curiata — in comiţii după centurii — comitia cen-turiata si iu comiţii după triburi — comitia curiata —, corespundieiidu celoru trei forme după care eră inpartitu intregu poporulu românu. Comiţiile curiate erau institutiunile lui Romulus, acele după centurii ale lui Serviu, dra comiţiile tribute erau iu-stitutiunile tribuniloru poporului. Nici o lege nu se sanctionâ si nici unu magistratu nu se alegea, decâtu numai in comiţii si neaflanduse nici unu cetatienu, care se nu fia inscrisu in vreo curia, centuria sdu in vre unu tribu, urmedia că nici unu cetatienu nu eră escliisu dela dreptulu de a votâ si că poporulu românu eră intr’adeveru suveranu de dreptu si de fapta — de jure et de facto.
Pentru că comiţiile se fia convocate in modu legitimu si pentru că conclusiunile loru se aiba po-tere de lege, erau de lipsa trei conditiuni:	1) că
corpulu seu magistratulu care le convocă se fia iu-investitu cu autoritatea necessara pentru acestu scopu; 2) că adunarea se se tiena intr’o di permissa de lege si 3) că augurulu intrebatu se fia favorabilu.
Raţiunea primei conditiuni n’are lipsa se fia esplicata ; a dou’a este o afacere politiendsca. Ast-feliu nu eră permissu a se tienea adunari in dile de serbatori si de tergu, in cari tieranii veneau la Rom’a pentru afaceri si nu aveau timpu de a petrece pe piati’a publica. Prin conditiunea a trei’a senatulu tienea in frîu unu poporu orgoliosu si neliniştiţii si stemperâ la timpu ardorea tribuniloru seditiosi, cari inse afiara mai rnultu de unu mijlocii, pentru de a se emancipa de acesta pedeca.
" Legile si alegerea siefiloru nu erau singurele obiecte supuse judecaţii comitiiloru. Dupa-ce poporulu românu si-au insusitu funcţiunile cele mai inportante ale gubernului, se pote dice, că in acele adunari se regulă sortea Europei -întregi. Acesta variatiune a obiecteloru, care se decideau in aceste adunari erau caus’a, că ele isi schimbau form’a
Pentru de a i’si face cineva o idea despre acele forme diferite, n’are decâtu se le compare. Scopulu pe care l’au urmaritu Romulus prin in-fiintiarea curieloru a fostu, de a tienea in frîu se-natulu prin poporu si pe acesta prin senatu, era elu se domnesca in modu egale asupra tuturoru. Prin acesta forma elu au datu poporului intreg’a autoritate a minierului, pentru de a balantiâ aceea a poterii si a bogăţiei pe care o au lasatu patri-cianiloru. Dara conformu spiritului monarchicu, elu lasă unu avantagiu forte considerabilu patriciani-loru prin influinti’a clientiloru loru asupra maioritati sufrageloru. Acesta institutiune admirabila de patroni si clienţi au fostu unu capu-d’opera de politica si umanitate, fără care patriciatulu, atătu de contrariu spiritului republicanu, nu ar fi potutu subsistâ. Rom’a singura are ondrea a fi datu luinei acestu esemplu frumosu, din care nu au urrnatu nici odata unu abusu si care de atunci nu au mai fostu imitatu nici odata. Institutiunea curieloru au duratu subt regi până la Servius, pentru că domni’a celui din urma Tarcuiniu nefiindu consideraţii că legitima, au fostu causa, că apoi in generale legile regiloru se fia numite leges curiatae.
Subt republica, curiele mărginite totudeauna la cele patru triburi urbane, care nu coprindeau decâtu plebea Romei, nu poteau conveni nici senatului, care eră in fruntea patricianiloru, nici tribuniloru, cari de si plebeieni si ei, erau in fruntea cetatie-niloru mai avuţi. Ele au cadiutu in discreditu si umilirea loru eră atătu de mare, in câtu cei 30 lictori ai loru adunaţi, decideau aceea, ce ar fi tre-buitu se decidă comiţiile curiate.
Divisiunea după centurii eră atunci atătu de favorabila aristocraţiei, in câtu, cineva nu isi pote esplică, cum de senatulu nu au dominatu totudeauna in aceste comiţii, prin care se alegea consuli, censori si toti ceilalţi magistraţi curulici. In realitate, din cele 193 centurii, care in G classe coprindeau intregu poporulu românu, class’a prima avea 98 voturi si fi indii că voturile se numerau după centurii, acesta classa întrecea prin numerulu voturiloru sale pe tdte celelalte.	Candu tdte
centuriele erau de acordu, voturile nu se mai adunau si astfeliu aceea ce decisese minoritatea, trecea că decisiune a maioritatii si nu fără cuventu se pote dice, că in comiţiile centuriate afacerile se regulau mai mulţii prin coruptiune de bani, decâtu prin voturi.
Inse acesta autoritate suprema se temperâ prin doue mijloce: antaiu tribunii de ordinaru si totudeauna unu numeru mare de plebeieni, apartienendu de class’a celoru avuţi, balantiau influinti’a patricianiloru din class’a prima.
Alu douilea mijlocu eră, că in locu de a face că centuriele se votese după ordine, in care class’a prima facea totudeauna inceputulu, se alegea una
418
prin sorti, care apoi procedea singura la actulu de alegere*), după care apoi tote celelalte centurii repetau in alta di aceiaşi alegere, pe care de ordina-riu o confirmau. Astfeliu i se detragea rangului autoritatea esemplului, pentru de a o dâ sdrtei, conformu principieloru democraţiei.
Din acestu usu mai resulta inca si unu altu avantagiu, acela, ca cetatienii dela tiâra se aiba tempu intre cele doue alegeri, de a se informa despre meritele candidatului alesu numai provisoriu, pentru câ apoi se i’si dea voturile in cunosciintia de causa. Inse subt pretestu de urgentia, in urma le successe se d^sfiintiedie acestu usu si ambele alegeri se faceau in aceeaşi di.
Comiţiile tribute erau adeveratulu consiliu alu poporului românu. Ele nu se convocau decâtu numai din partea tribuniloru si tribunii insusi se alegeau prin ele si totu ele aduceau si plebiscitele. Acolo senatulu nu numai câ nu avea nici unu rangu, dara nici chiar dreptulu de asistentia si asfeliu senatorii, cari erau fortiati de a asculta de legi pe cari ei nu le votaseră, erau mai puţinu liberi chiaru decatu si celu mai din urma cetatienu. Acâsta nedreptate isi avea sorgintea sa intr’o ne-intielegere si ar fi fostu suficienta pentru de a invalida decretele unui corpu la care nu erau admişi toti membrii sei. Candu toti patricianii aru fi asis-tatu la aceste comiţii, după dreptulu ce ilu aveau câ cetatieni, atunci, deveniţi simpli particulari ei nu aru fi potutu influintiâ de locu asupra resultatului unei votări după capete, in care celu mai neinsem-natu proletariu avea totu atâta inportantia câ si principele senatului.
Se pote vedea deci, câ prelanga ordinea ce resulta din aceste distribuiri pentru adunarea votu-riloru ale unui poporu atâtu de numerosu, acele distribuiri nu se reduceau numai la nişte formalităţi indiferente, ci câ, fiacare din ele avea efectele sale particulare, relative la scopulu la care au fostu preferate.
Fâra de a intrâ in amenunte mai multe, din cele precedente resulta, câ comiţiile tribute erau cele mai favorabile pentru gubernulu poporaru, era comiţiile centuriate pentru gubernulu aristocraticu. Cu privire la comiţiile curiate, care erau compuse singuru numai din plebea Romei, apoi ele erau cu totulu discreditate, pentru câ favorisau tiraui’a si aspiratiunile marsiave si chiaru seditiosii se fereau de a usâ de unu irstrumentu care le descoperea pe fatia proiectele loru. Este siguru, câ maiestatea poporului românu se manisfestâ si se aflâ numai in comiţiile centuriate care singure erau complete, in tempu ce in comiţiile curiate lipseau triburile rustice, era in comiţiile tribute lipseau senatulu si patricianii.
Modulu de a strenge voturile, la primii Români erâ totu asia de simplu câ si moravurile loru de si mai pucinu simple câ in Spart’a. Fiacare isi dâ votulu cu voce tare si unu grefiera le notâ in ordinea in care se dâ. Maioritatea voturiloru unui tribu determinâ votulu tribului intregu; maioritatea voturiloru intre triburi determinâ votulu poporului si totu asia si la curii si la centurii. Acestu usu erâ bunu până candu domnea onestitatea intre cetatieni si până candu fiacaruia i erâ rusîne a si dâ in publicu votulu seu pentru o causa nedrepta seu unu individu nedemnu. Inse, candu poporulu erâ coraptu si voturile se cumperau, atiara mai conve-nabilu a le dâ in secretu, pentru de a infrînâ pe cumperatori prin nesigurantia si a oferi misieiloru unu raijlocu de a nu se face trădători.
Sciu, câ Cicerone blamedia acesta schimbare si in parte i atribue ruin’a republicei. Inse de si simtiu ponderositatea ce o are aici autoritatea lui, totuşi nu potu fi de acordu cu opiniunea lui. Din contra eu credu, câ tocmai pentru câ nu s’au facutu mai multe schimbări de feliulu acesta, s’au accele-ratu pierderea Statului. Precum nutrimentulu unui sanetosu nu este convenabilu pentru unu bolnavu. astfeliu nu trebue câ cineva se voiesca a gubernâ unu poporu coruptu după aceleaşi legi, ce sunt convenabile unui poporu sanetosu. Nimicu nu probesa mai bine adeverulu acestei maxime, câ durat’a republicei Veneţiei,**) a cărei simulacru mai esista inca, singuru numai pentru câ legile ei nu convinu de-
*) Acesta centuria' alesa prin sorti se numea prerogativa, din causa câ ea erâ prim’a, care isi dâ votulu si de aicea isi trage originea cuventulu prero-gativu.	Not’a lui J. J. Ilousseau.
**) Pe candu scriâ Rousseau acestea, republic’a Veneţiei, odiniora atâtu de poternica, mai esistâ, de si se apropiase tare de peirea sa. A se vedea „Istori’a republicei venetiane“ scrisa de corniţele Daru.
Not’a Traduct.
OBSERVATORIULU.________________
câtu pentru omeni corupţi. Intre cetatieni se in-partiau tablitie, pe care isi potea pune fiacare votulu, fâra câ se pota sci, care este opiniunea lui. Se inventară apoi noue formalităţi pentru strengerea tablitieloru, numerarea si compararea loru etc. ceea ce nu inpiedecâ inse câ fidelitatea functiouariloru *) incrediuti cu acele afaceri se nu fia trasa la indoiala. In fine pentru de a inpiedecâ intrigile si traficulu voturiloru se publicară decrete, a caroru mulţime probesa neutilitatea loru.
Pe la finele republicei se vediura adesea con-strensi a recurge la espediente estraordinare pentru de a suplini nesuficienti’a legiloru. Aci se inventau miracole, prin care inse se potea inpune numai poporului, nu inse si acelora care ilu gubernau, aci se convocau adunari fâra de veste, pentru câ se nu aiba timpu candidaţii a tiese intrigile loru, aci drasi se consumâ o siedintia intrdga cu discursuri lungi, candu vedea câ poporulu sedusu erâ aplecatu a luâ o decisiune fatala. Inse in fine ambiţiunea le dejucâ pe tote si lucrulu celu mai de necrediutu este, câ in mijloculu atatoru abusuri, acelu poporu imensu, subt scutulu reguiamenteloru sale vechi con-tinuâ alegerea magistratiloru, confecţionarea legiloru, a decide processele si de a transiâ afaceri particulare si publice, cu aceeaşi inlesnire cu care o ar fi potutu face senatulu insusi.
Post’a redactiunei.
—	Bucuresci, 21 Decembre st. v. La poştele din monarchi’a austro - unguresca nu se mai cere nicairi. câ pe scrisorile recomandate se se pună câte 5 sigille, ci numai unu sigiliu si nici acela cu cera rosiia, ci numai lipita cu gummi sau cu o marca; singura la scrisori cu bani se ceru 5 sigille, daca nu se tramitu cu asemnatiune (mandatu). Numai in Romani’a se mai susţine vechi'a rigore si inca potentiata, câ-ci scrisori recomandate se refusa daca n’au 5 sigille, era cele cu bani trebue se aiba celu puţinu 7 până in 9 adeca indoiturile se fia coperite cu cera, preste acesta se se mai sigilledie scrisorea inca si cu sigillariu afumatu la lumina sau moiatu in colore negra, fora nici-unu scopu si nici-unu folosu; câ-ci daca ar fi vorb’a câ oile nume-rate nu le mananca lupii, apoi nu este adeveraţu, câ-ci le mananca si numerate, aparate de câni si de pastori' numai se le apuce, precum vedemu si citimu forte desu anume din pustele Ungariei, despre spoliarea posteloru prin bandiţi, uneori chiaru prin câte unu individu din loca-lulu poştei.
—	Jassi, Focsiani, Cala r a si. Eca ce se intempla: ddnii abonaţi depunu banii la posta, ca se’i inaintedie in alta tiera, in străinătate, pentru foi periodice. Conformu nu scimu cărei legi si conventiuni, Direcţiunile posteloru romanesci din provincia inaintedia anii la Direcţiunea centrale din Bucuresci, unele la Iassi, de acolo se trimitu la Bud’a-Pest’a respective la Vien’a. Dela B.-Pest’a vinu comandele la direcţiuni, nu si banii, ci se cere câ mai anteiu se se faca espeditiunea diariului. Se face si acesta Nr. 1, 2, 3, 4; apoi se ceru banii, aceia inse nu vinu in cate 2 3 si 4 luni, uneori reiaanu cu anulu intregu. Urmarea este: nespusa perdere de timpu cu corespondentie incoce si incolo, până ce in unele caşuri se si sistedia espeditiunea, fâra vin’a, nici a prenumerantiloru nici a edito-riloru. Acesta procedura semena multu cu sistem’a de vama, daca nu chiaru prohibitiva, de siguru inse pro-tectionista, câ-ci nu se pote vede nicairi ratio legis, pentru ce atâtea cerimonii si drumuri intortochiate la abonarea de foi periodice străine, si anume nu se pricepe, de ce direcţiunea centrale din B.-Pest’a nu inaintedia abonamentele străine dintr’odata cu comandele ce face, ci aştepta câ după aceea se i le cera si reclame cu lunile intregi. Nimicu mai simplu si mai siguru, decâtu metodulu adoptatu din tierile apusene aici in monarchia. O blanquetta de cruceriu, mandatu si cuponu la unu locu, porto numai 5 cr. până la sum’a de 5 florini si dela 5 fl. in susu până la 50 fl. numai 10 cr. lipitu cu marca pe mandatu de asupra, in drept’a. înscrii sum’a ce trimiti, atâtu pe mandatu câtu si pe cuponu, cu adress’a intrega si bine respicata; mai scrii pe cuponu ori-ce voiesci, câ pe o carta de corespondentia; numeri pretiulu, iai recepiss’a si esci siguru de espeditiune.
—	Alb’a-Julia. 1 Januariu, Sufletu de omu nu si-a luatu ostenel’a câ se descria daunele causate locuitoriloru romani nici de pre Murasiu. Din câte scimu noi, cele mai mari daune au lovitu pe locuitorii romani din munţii apuseni, pe cei din Zarandu si din comitatulu Aradului. (Vedi Nrii prec.)
In câtu pentru biserici, noi scimu numai despre patru romanesci din Transilvani’a, asupra carora au esitu sententie de executiune si vendiare cu tob’a. Ambele ordinariate au aflatu forte tardiu despre acelea batjocuri făcute religiunei, precum nu s’au mai auditu de candu este tier’a acesta, candu apoi au si departatu iute acea rusîne, asia dicundu, in momentele din urma; aveţi inse tota dreptatea, câ acelu protopopu, carele câ creditoru ceruse elu insusi executiunea, meritâ dela Sibiiu cu totulu alta tractare. Daca DV. sciţi si alte caşuri, pentru ce nu le aratati la respecţivulu ordina-riatu? Au nu vediurati, câ pe una erâ p’aci se o cumpere jidovulu de acolo, câ se o adaptedie si prefaca in cârciuma? Aici amu ajunsul flfgLR}TŞCA CENfhÂLÂ
*) Numele acestora erâ: custodeâ, diribitores, ro-gatores suft'ragiorum. Not’a tui J. J. Rousseau.
Cu acestu Nr. 104 se inchîaie si anulu II-lea alu existentiei acestui organu de publicitate roma-
DSCa „OBSERVATORIULU1*.
Onorabilii nostrii lectori, cari au urmaritu dela inceputu atâtu metodulu cu care ne amu desvoltatu program’a nostra comunicata inainte cu doui ani, câtu si grelele crise prin care ne trece naţiunea si patri’a, n’au nici o trebuintia se le mai recoman-damu prin programe pompose, laborea ndstra plina de adversităţi. Publicului nostru ii este prea de ajunsu cu ceea ce scie de multu, câ adeca press’a romanesca pre langa ce este representata abia prin 11 foi periodice pe totu teritoriulu locuitu de romani in laintrulu monarchiei Habsburgice, apoi si atâta câta o avemu, este reu vediuta de câtra adversarii vietiei nostre naţionale si politice.
Pentru noi inse tocma inpregiurarea din urma a decisu, câ se continuamu, de si sub alta forma, cu poteri noue spinos’a carare de publicistu, pe care intraseramu in 1 Ianuariu 1888.
Trei milione de locuitori romani ar avea trebuintia de o pressa periodica neasemenatu mai bo-gatu representata decâtu este cea actuale, câ-ci in casu contrariu nu s’ar pricepe nici macara cum ne-amu numi naţiune. Legiune este numerulu ces-tiuniloru, postulateloru, calamitatiloru poporului ro-manescu, caroru nici unu strainu, ci numai romanii potu si trebue se le dea espressiune prin press’a loru periodica.
Editorulu si redactorulu „Observatoriuluia fiindu ajutatu cu zelu si devotamentu de câtra iu-bitulu seu fiîu Jeronimu, câ colaboratoru primariu, pune speranti’a in Dumnedieulu parintiloru noştri, si in caldurds’a inbraţiosiare a publicului, care a intielesu de multu tendenfr’a ndstra, si trece inainte câtra scopulu seu nestramutatu.
Conditiunile de abonamentu se vedu in fruntea diariului.	G. B a r i t i u.
JHF" Ne rugamu câ adressele se se scria in dosulu cuponului intregi pe maudatulu (asignatiuuea) poştei, numindu-se la localitati mai mici si comitatulu sdu districtulu in care se afla.
Aparate do musioa.
Aceste aparate canta 4 — 200 piese, ca sdu fâra espressiune, mandoline, dobe, campane, castagnete, voci ceresci, jocu de harfe etc.
Dose ou musioa
cantandu 2 până la 16 piese; mai departe necessare, port-ţigare, case el/etiane, albumuri de fotografii, necessare de scrisu, scatula pentru mânuşi, apasatoru pentru scrisori, vase pentru flori, etuis de ţigarete, tabathiere, mese de lucratu, sticle, sticle pentru bere, port-monaiuri, scaune etc., tote cu musica. Tote acestea in fasouele cele mai noue si de calitate superiora le recomanda
(iti) 4-4	J. H. Heller, in Bern.
umai pentru comande directe se garaut^dia ■' originalitatea; ori care altele ce nu porta semnatur’a mea, este fabricatu strainu. Fabric’a se afla in cas’a propria.
•ooubjj niţtuiMţ as ajiuţsu[i uniţaid ap aţsiq •ai[udy uţ wuud ar |uiaAO^j app npiduiapar u; ajaojsnui aţu-iudu nrojsaaa luojaradmno ajjui ‘iiuiaid y.i juadui as a nujA loanjj OOO'Oo »P 8J9FA uî osoainj} jaui ajao ajijaan q uip 001
Pentru
(Craciunu si (Anulu. nou
se recomanda marele si de nou asortatulu depositu de orologe alu lui
Johann Busehek
din Sibiiu Strad’a Cisnadiei Nr. 16, cu cele mai bune orologe de auru si argintu, lantiuri de auru si argintu probate prin oficiulu de puntiare c. reg.
Orologe cilindră de argintu 10, 12, 14, 16 fl. Remon-toire cilindre de argintu 15, 18, 20, 22, 24 fl. Ancre de argintu 15, 16, 18, 20, 24 fi. Ancre remon-toire de argintu 19, 20, 24, 30, 40 fl.
Orolâge de auru pentru dame 18, 20, 22, 24, 30, 36, 40, 45, 50, 60, 70, 80, 90, 100 fl.
Remontoire de auru pentru dame 40, 46, 50, 56, 60, 75, 80 fl., 120, 150 ti.
Ancre de auru pentru domni 40, 45, 50, 60, 70, 80, 90, 100 fl.
Remontoire ancre de auru pentru domni 40, 46, 50,
58, 60, 70, 80, 90. 120 ti.
Lantiuri de auru pentru domni si domne 24, 26, 28, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 100 fl.
Lantiuri de argintu 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10 fl. Lantiuri de talmi-auru 1 fl. 50 cr. 2, 4, 5, ti.
Orologe de părete remontoire parisiane 14, 15, 16, 18, 20, 24 fl.
Deşteptători parisiane (Wecker) 5.50 cr. 6, 7, 10, 20 fl. Orolâge de Schwarzwald 4, 5, 6, 7, 8, 10 pana la 24 fl.
Orice reparaturi se făcu in modulu celu mai conscientiosu. Comande se esecutedia prin raraburse (Post-Naehnahme.) Pachetarea gratuita. Pretiurile-cu-rente se tramitu la cerere.	(108) 10—10
Editoru si redactorii responsabilu O. Baritia in Sibiiu.
Tipariulu Ini W. Krail’t in Sibiiu.