r-------------------------------->
Observatoriuln ese de doue ori in septemann, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe X anu intregu 7 fi., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni i fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s5u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s<5u 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Orl-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare că.te 7 cr., la adou’a ti a trei’a câte 6 cr. v. a. si preate aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Bedactiunea Iliariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 99.	Sibiiu, 9/21 Decembre 1878.	Anulu I.
Romani’a si Russi’a.
(Urmare.)
III. De ani 100 incoce Russi’a făcu progresse mari spre a’si intinde domni’a preste Dunăre, Balcani si Bosforu. Dara scopulu seu nestrămutata de a esi la Marea mediterana, este vechiu de una miie de ani, de candu tiarulu Ruri cu ajunsese cu corăbiile sale in Bosforu. Acea intindere a domniei russesci a data preste pedeca grea numai in anulu 1853—4.
Pacea dela Cuciuc-Cainardge din anulu 1774 (in dilele Catharinei, după lupta de aprdpe 5 ani) au pusu celu mai tare fundamentu influentiei russesci in Orienta. De aci inainte cabinetulu de St. Petersburg incepîi se merga pe sigurii. De atunci imperatulu Russiei dispunea si comanda in Greci’a, in Turci’a, in Principatele danubiane intocma câ si acasa la sine.
(Cu totu dreptulu pote se intrebe ori-cine aci si mai la vale, ca unde era pe atunci si mai tardiu, pana in 1853 Europ’a ceealalta, unde cabinetulu din Yien’a, unde aristocrati’a cea trufasia si tirana a Poloniei, unde părinţii si moşii acestei generatiuni unguresci, nefericite, care crede ca va infrena po-terea Russiei cu demonstratiuni pe strade, cu spar-seturi de ferestrii si cu înjuraturi de cârciume in diarie? Istori’a dâ respunsu limpede la tote acestea intrebari. R.)
Principatele Moldov’a si Yalachi’a ajunseseră din secolulu alu 14-lea incoce intr’o relatiune singulara de protectoratu câtra Port’a otomana, inse fora a’si perde independenti’a. Dela 1750 incoce Russi’a isi puse ochii pe acestea tieri dotate dela natura cu multe bunatati. In câta pentru slavi-sarea poporului romanescu, muscalii o considera mai multu câ sigura, câ o jocaria (buna-ora tocma precumu credu astadi cărturării si legislatorii ma-giari in trist’a loru rătăcire.) De atunci cabinetulu Russiei tractâ tote afacerile moldavo-romanesci intocma câ pe ale sale si inca asia, câ si cumu Turci’a nici nu ar mai avea se se amestece la nimicu. Asia isi preparâ muscalii calea in tierile romanesci, spre a le subjugâ intr’o di cu deplina suveranitate, câ pe o drepta proprietate a loru.
Russii simtiâ ce e dreptu, câ Austri’a nu va suferi câ valea Dunărei se fia incorporata la Russi’a; dara diplomati’a dela St. Petersburg sciâ forte bine,
cumu se lege ochii cabinetului din Yien’a si ai diplomatiloru austriaci. Ea adeca dicea mereu austriaciloru, câ Russi’a n’are incâtrau, cauta se apere pe romani de brutalitatea turcesca, si atunci austriacii tacea. Asia principatele romanesci cadiura in realitate sub protectoratulu russescu fbra nici-o resistentia din partea Austriei.*) In douedieci de ani câţi au trecuta inainte de campani’a din Crimea, domni’a muscaliloru esercitata prin consuli in Bu-curesci si Iassi au fosta multu mai apasatorea de câta cea turcdsca in oricare alte epoce. Domnii si boierii tremurâ de amerintiarile consuliloru carii isi succedea unii altora, cum Mincziaki, Riick-mann (care in 1837 a sparta adunarea legislativa), Titoff (care apoi se facil ambasadoru la Constan-tinopole), Daschkoff (care se infuriase reu, câ-ci începuse Eliadu se publice câte ceva cu litere latine), Bazat, Halczinski sau Uruzoff.**) Acei consuli, sau după stilulu anticiloru romani, proconsuli, era adeveratii domni ai tieriloru romanesci. Unulu (Mincziaki) răpi la sine presiedinti’a in corpulu legislativu, altulu interpretă legile tierei pe placulu seu si fortiâ pe Domnulu tierei a’i sanctiouâ voi’a lui. Toţi se amestecă in afacerile publice ale tierei, punea si scotea funcţionari, pedepsia si remunerâ, controlâ pe guberne in tote acţiunile loru si le dâ porunci de a dreptulu. Indata-ce unu Domnu (principele tierei) nu li se supunea de ajunsu, ei cerea dela Porta detronarea lui, si acesta se vedea strim-torata a’si sacrifică pre mulţi din cei mai buni amici ai sei, numai câ se faca pe voi’a cabinetului dela Newa.
Scopurile cabinetului muscalescu era învederate. Desvoltarea naţionale a tieriloru romanesci trebuea se fia câtu se pote mai multu inpedecata până in momentele subjugarei totale. Ori-ce progressu reale era interdisu cu tota energi’a. Intre anii 1842—3, pre candu gubernulu si camera Moldaviei era se reorganisedie scolele naţionali romanesci, cabinetulu
*) O de ati ti cunoscuta pe consulii si agenţii austriaci din dilele acelea, se’i fiţi vediutu ce rola sub-ordinata jocâ ei in principate pe langa cei muscalesci.
Not’a Red.
**) Se nu uitamu aci pe generalulu Duhamel, acelu francesu, legitimistu renegatu. care venindu la Bucuresci in anulu 1848, câ comissariu alu imperatului Nicolae, a implutu tote prinsorile cu romani din cei mai buni patrioţi; chiaru si din romanii ardeleni au fosta arestaţi 84 inşi.	Red.
din St. Petersburg a trimisu pe unu generalu con-siliariu de stata in tiera, in calitate de inspectoru si cu instrucţiune câ se nu sufere in scolele moldovene nici-o reforma saiutaria in spiritu romanescu.*)
De câte-ori s’a incinsu resboiu intre turci si russi, generalii acestor’a nu numai ocupă principatele romanesci, ci le subjugâ formalii si le restituiâ sultanului câ tieri subjugate, câ proprietate a loru câ din gratia câtra turci, nu câtra romani. La ocasiuni de acestea se asigură ce e dreptu, locui-toriloru României unele folose, totudeauna inse cu conditiune, câ interventiunea Russiei prin diplomati’a sa, se fia cu atâta mai asecurata si mai energiosa. Dara acelu dreptu de protectoratu se exercită in sensu muscalescu, precum se vede curata din co-prinsulu tractateloru dela Bucuresci, Achiermanu si Adrianopole. Pe timpulu acelui protectoratu se perdii partea cea mai buna a Moldovei, Ba-sarabi ’a.
Genz**) ne spune, câ pre candu se ratifică tractatulu dela Achiermanu (7 Octobre 1826), Reîseffendi***) a disu cuventele memorabili: „Noi (turcii) ne supunemu la imperativ’a necessitate; clara poterile Europei potu se cunosca din modulu cumu suntemu tractati noi, ce le aştepta mai cu-rendu ori mai tardiu. Atunci Austri’a va potea se se intrebe, daca sufere interesulu seu, câ supre-mati’a russdsca se se intinda preste principatele romanesci si preste Serbi’a, si câ russii se ajunga a dictă legi veciniloru.“
Planulu de subjugarea si russificarea princi-pateloru romanesci înaintase din ani in ani sub masc’a protectoratului crestinescu asia departe, in câtu in tractatulu dela Balta-Limanu (porta in Bosforu, numita odiniora Portus mulierum), inchiaietu la 1 Maiu 1849, Domnii Moldaviei si ai Munteniei nu mai fusera numiţi Domni (Hospodar), ci numai inalti funcţionari (hauts fonctionaires), nu mai multu aleşi, ci denumiţi, nu pe viatia, ci numai pe câte siepte ani, asia dara degradaţi; 6ra adunariloru legislative moldavo-romanesci li se lasâ numai sub-
*) Vedi urmele aceloru atentate asupra vietiei naţionale in „Gazet’a Trans.“ din a. 1843. Red.
**) Celu mai mare publicista nemtiescu până in a. 1832 si man’a drepta al ui Metternich, dara unu omu f6ra caracteru.	Red.
***) Asia se titulâ ministrulu de esterne in Turci’a până la 1830.	*	Red.
Foisior'a „Observatoriului“.
Eva sen Ginrulu Lumei in cinci scrisori.
De Paul Feval.
Traducere de: Dimitrie Petrescu.
(Urmare.)
O singura camera era luminata. In acesta camera, in piciore, si nearatandu de catu gingasia-i facia, o copila de siesesprediece ani stâ nemişcata. Parea ca me privesce, si nu indrasneamu se făcu unu pasu, me temeamu de a vedea inchidiendu-se acelu frumosu ochiu albastru atatu de tineru, atatu de visatoru. Doue minute trecură; copil’a nu se mişcă si privea mereu. In fine luinin’a peri, luandu cu sine iucantatorea vedenie. Reluaiu calea orasiului. Mintea - ’rni remasese langa tiner’a feta. De ce se uitase ea spre mine cu atata sta-ruintia? Bunulu simtiu imi dicea, ca nu me potuse zări, cum fuseserau pusu in umbra; dar’ cine crede bunului simtiu ? Pote o radia a lunei, lunecase pana-la mine; pote.........
— Ajutoru! striga in englesesce o voce innabusita.
Me aflamu atunci la polele Ierzualului, langa o prăpastie mărginită de case si care lega valea de orasiu. Acesta Ierzual, negresitu a fostu inpietritu pe vremea Druidiloru. Nu vedi pe nicaeri de catu stînci unghiose si aruncate după intemplare; intre fiacare petra o gaura de mărime variabila contiene apa inverdita, asia ca trotoarele sunt totu atatea insule aratandu ascuţitele loru verfuri in raidiuloculu unui oceanu de nomolu. Adaoga pe langa acestea unu povernisiu repede, neegalu si atatu de insielatoru, incatu se parea ca o influentia omicida a presiediutu la constructiunea drumului; risi-pesce ici colea, pe margini cateva cadiaturi de case, de o forma de necrediutu, despărţite prin mărăcini ce formedia de fiacare parte a siantiului cate-o cursa ascunsa; cu ajutoriulu acestei sfortiari de imaginatiune, vei avea o idee pre avantagiosa inca, despre principal’a suburbie din Dinan.
Tipatulu venea dintr’o gaura destulu de adenca. Me apropiaiu cu graba si veduiu unu betranu pe juine-tate inecatu in mocirla, dandu’si siliutie desperate spre a-si scote membrele dintr-o incurcatura de curele si hâtiuri. Langa deusulu era un tilbury sfaramatu, ceva mai departe unu calu forte frumosu, isi dedea ultim’a resuflare. Indata ce betranulu esi din siautiu, cea d’in-teiu grija a sa fu de a esaminâ cu mare bagare de sema tilburyulu. Pucinu multiumitu de acesta, se in-drepta schiopatandu spre calu, care mai pucinu fericitu câ domnulu seu, fusese aruncata in caderea lui preste o stanca, pipai vr’o doue trei minute, in tote chipurile cadavrulu bietului animalu; apoi, laşa se’i scape o esclamatiune de superare, me saluta fara a me privi si se departa in tăcere. Infacisiarea acestui gentlemen era slabanoga si suferinda; physionomiei sale pe care mandri’a britanica se cetea scrisa cu litere d’unu stan-genu, nu’i lipsea o ore care siretienie. Ilu urmaiu din ochi, si, vediendu ca ’i era forte greu se umble prin atatea gropi si movile, crediuiu de a mea datorie se-lu insociescu. Mergemu unulu langa altulu, englesulu nici nu me baga in sema. Suferea, se vaetâ si şchiopată din ce iu ce mai tare. Asia fiindu a trebuitu se ’i oferu intr’unu modu formalu braciulu meu pentru a se decide se arunce o privire spre mine.
Se opri, isi aratâ piciorulu cu unu gestu de mila, isi ridica pucinu palaria si-si petrecu braciulu pe sub alu meu, după acesta proba de incredere isi relua drumulu. Peste o jumetate sfertu de leghe, ajuuseramu la gril'a unei vile isolate.
— Domnule imi dise elu atunci intr'o frantiusesca destulu de buna, iti dorescu nopte buna.
La aceste cuvinte, se descoperi pentru a dou'a ora si ’mi arata spatele fara nici o alta ceremonie. Am potutu află de atunci, ca acestu rece complimenta era, in vederea personagiului, o acţiune de gratie in forma. Sunt cinci septamani de candu vedu pe lord Wolsley in fie-care di, si nici-odata nu-lu audiu pronun-ciandu o frasa atatu de lunga.
Nu ’mi remanea de catji se me retragu; dar’ pe
candu apucamu iar suisiulu, parendu ’mi aprope reu de compassiunea mea atatu de reu pusa, aruncaiu o privire asupra casei nepoliticosului streinu, lun’a ocolise ruinele castelului, ea lumină acum polele colinei. Recunoscuta pajiştea ee’mi servise de fotoliu, intr’acelasiu momentu, usi’a se deschise si, după unu servitorii in livrea, se arata graciosa mea vedenie. In trei salturi fuseiu langa pragu.
—	Domnule, diseiu englesului, esci rănita, calitatea mea de medicu ’mi inpune o datorie de a nu ve laşa fara ajutoru.
—	Rănita! repetâ lady Wolsley aruncandu asupra sociului seu o privire de iubitore nelinişte.
Nu ’ti pociu spune, Scarlate, cata dulce compas-siune si cata tineretie fiiesca era in vocea tinerei femei. Privind’o mai de aprope, trebuise se-’mi recunoscu gre-siâl’a: lady Wolsley nu era copil’a ce zarisemu in aceasi sera printre ferestra intredeschisa, ea avea patru seu cinci ani mai multu câ vedeni’a mea, care, de siguru, trebue se fi fostu sor’a-sa cea mai mica. Araendoue, de altcum, sunt totu asia de frumose. Simtiamu de acum ca voiu iubi pe una seu pe cealalta, si nu me intrebamu de locu, ca pe care din doue.
Lord Wolsley isi ridica palaria, dupe cum i e obiceiulu in totudeuna, si se uitâ spre usia cu unu aeru indestulu de semnificativu; dar’ femeia sa i apucâ inainte, si, salutandu-me cu gratie, me rugâ se trecu in salonu.
De asta data, Scarlate, te voiu somâ se te convingi, ca diplom’a de doctoru e unu talismanu fara se-manu. Deca Don Juan, maiestrulu nostru, ar trai inca in alu noue-spre-diecelea secolu, negresitu ca ar urmă cursulu de clinica, spre a ’si procură acea foie de per-gamentu ce e chei’a infalibila si magica a povestiloru orientale. Si penelulu teu e unu deschide-totu reco-mandabilu, dar diplom’a, Scarlate, diplom’a! Amintes-ce-’ti pe Figaro, si gandesce-te ca acestu nostimu caraghioşii nu era de catu unu simplu barbieru.
(Va urraâ.)
-----------7**
tirelulu dreptu de a face proiecte (Postulatenlandtag, câ odeniora in Austri’a), pe care apoi avea se le cerce si confirme sau respingă Porta otomana si Russi’a. In acelasiu tractatu se mai decise, câ de aci inainte se se pună in costele Domniloru câte unu cemissariu estraordinariu, unulu muscalescu si altulu turcescu, care se controledie administratiunea si se ’si inpuna Domniloru vointi’a loru. Tote acelea misielii tirannice era regulate prin instrucţiuni speciali.
Acesta dominatiune comuna russo-turcesca preste romani nu potea se tina prea multu. Muscalii caută si află ocasiuni de a delaturâ pe cea tur-cesca. Alte neintielegeri, diferentie, preteste produseră evenimentele din 1853, candu Russi’a cal-candu din nou principatele romanesci, le lua de „gagiu" dela Turci’a, câ si cumu ele aru fi fostu proprietatea acesteia, si le dede in administratiunea baronului A n d r e i u B u d b e r g. Se intielege ne spusu de nimeni, câ toti romanii (afara de câţiva venetici indigenaţi in patri’a romana fdra scirea lui D-dieu, adeverati trădători ai ei), au facutu totu ce a stătu in poterea loru, spre a paralisâ si infrena trufasi’a procedere a Russiei. Pe atunci capitalele Parisu, Constantinopole, chiaru Vien’a si Londr’a era cercetate de câtra mulţime de romani, carii alergă pe caii diverse pentru ajutoriu europdnu, âra cei remasi in patria cautâ se’si faca câtu se potea datori’a loru. Din acestea cause apoi, ministrulu de esterne comite Nesselrode adressase in a. 1854 baronului Budberg acea scrisore plina de mania si resbunare, din care s’a citatu una sententia mai in susu; ea inse este asia de caracteristica, in câtu merita, câ si altele multe de natur’a ei, esite dela Russi’a (si de pe la noi), se o cunosca câtu se pote mai mulţi romani. Ea suna in tra-ductiune asiu :
„Maiestatea Sa imperatulu doresce, câdomni’ata se faca cunoscutu la ocasiune Valachiloru irritarea ce simte M. S. vediendu portarea singulara a Valachiloru si anume a boieriloru, facia cu trupele russesci, care au intratu in principate spre a le scapa de jugulu turciloru. In adeveru M. S. nu pote se creda intre impregiurarile actuali, câ aceia cari au aceeaşi religiune cu imperatulu orthodoxu, se fia supusi la unu altu gubernu decâtu crestinescu. Daca valachii nu pricepu acesta, din causa câ ei stau prea multu sub influinti’a Europei cadiute in crediutie false, imperatulu totu nu pote renuntia la inplinirea missiunei sale incredintiate Lui dela D-dieu, câ Capu (Chef) alu crestiniloru orthodoxi, adeca de a scote pentru totudeauna de sub suveranitatea ottomana pe cei carii marturisescu adeverat’a religiune christiana, adeca religiunea grecdsca. Acestu cugetu ocupa pe imperatulu dela inceputulu gloriosei sale domnii, si momentulu a sositu, candu
M.	S. are se’si execute proiectulu ce a conceputu mai de multu, ori-ce aru potea se dica staturile nepotintiose ale Europei cadiute in credintie false. Noi suntemu cu D-dieu si D-dieu este cu noi, si victori’a este in partea nostra. M. S. ordona, câ d-ta domnule baronu, se mustri aspru pe boieri si pe funcţionarii superiori ai Valachiei pentru portarea loru neleale câtra trupele nostre. Va veni timpulu preste pucinu, candu Valachii nesupuşi, cari au pro-vocatu in gradulu celu mai inaltu disgrati’a M. Sale voru plaţi scumpu acea lipsa de lealitate. Fii forte severu, domnule baronu, contra acestoru Va-lachi anarchici; cu câtu vei fi mai aspru, cu atâtu va fi mai bine. Acesta este vointi’a Maiestatea Sale .*)	(Va urmă).
Transilvani’a.
1 Sibiiu. (Unu processu de press’a) a decursu aici in 5/17 a le 1. c. inaintea juratiloru pentru vetamare de onore in diarie 1 e romanesci. Corespondentele colegului nostru „Sieb. Tagblatt“ pare a se miră, câ unu processu câ acesta s’a potutu escâ intre t i e r a n i romani (Bauer). Apoi câ acestu processu semeua câ ou cu ou celui dela Presmeru (distr. Brasîovului), care decurse antierti totu aici, intre tierani sasi, totu pentru vetamare de onore, in di arie nemtiesci. Dara mulţimea processeloru de onore din diariele magiare dela Clusiu nu le vede nimeni? Si candu n u sunt suferiţi in diarie, iau recursu la foi volante, la pamflete, brosiure, pe care le publica tipografii fora a cere voia nimenui. Vedi mai de curendu brosiur’a magiara publicata contra lui Rethy Lajos, sau foile volante a ie lui L. Buttyan contra pretorului Ant. Zeyk dela Vintiu si altele nenumerate. Au de aceea suntemu noi ardeleni si ungureni, câ
*) Soyez trds sevdre, Monsieur le Baron, contre ces Valaques anarchiques; plus vous serez severe, mieux cela vaudra. Telle est la volonte de S. M.
se nu ne certamu in publicu si se nu portamu processe de câte 2 fi. până la Vien’a? De ce treba era ore asia numitele „ congregatiuni marcali“, de câtu câ se mergi totu la trei luni, se te cerţi furca cu câte cineva, sub pedepsa de a plaţi 10 maree de argintu, daca nu vei merge ? Si ore de aceea suntemu noi romani, câ se nu ne strigamu din-tr’unu capu de satu in celalaltu? Dara scandalulu este mare? Camu maricelu, inse totu e de o miie de ori mai mare de es. celu de deunadi din diet’a Ungariei, unde domnii mari si baronii se injurara intr’unu modu, cum nu se pote nici publică din ; cuventu in cuventu. Ne sta camu reu se ne facemu prea sântoi din ce nu suntemu. Au nu vedemu câ avemu si modellu de diaristi, carii se certa cu tine ani iutregi, de si nu’i respundi nici-odata nimicii? Au nu ati cunoscutu destui omeni, cari nu potu mane’a cu apetitu, daca nu se certa mai antaiu cu câte cineva ?
Din Banata.
Dela unulu dintre abonaţii nostrii din diecesea Caransebesiului recepuremu copi’a dela doue cer-cularie episcopesci, alu caroru coprinsu instructivu si folositoriu, venitu forte la timpu, merita se fia cunoscutu in cercuri catu se pote mai intinse; de aceea le si facemu locu in colonele nostre cu tota plăcerea.
Nr. 515 scol. din 1877.
Pre Onoraţi Părinţi Protopresbiteri!
Sciindu-se din esperintia, ca mijloculu celu mai bunu si mai siguru pentru latirea si inaintarea culturei intra poporu este infiiintiarea de biblioteci poporale, respective scolarie bine intocmite: — prin acesta se iudatoresa fia-care comuna bisericâsca, câ se infiintiese pre langa scola si o biblioteca, carea se se insestreze cu astfeliu de cârti, ce tractdsa in modu poporalu despre lipsele poporului nostru. Spre a potea preintempina lipsele precuniarie ale acestoru biblioteci, consistoriulu a decisu, câ fiacare invetiacelu seu invetiacea din scol’a elementara se platesca la anu o tacsa de 20 cr. v. a., era cei din scdlele poporale superiore o tacsa anuala de 40 cr. v. a.
Aceste tacse le va incassâ dela şcolari inve-tiatorulu si le va predă epitropiei parochiale, carea va administrâ aceşti bani deosebitu, ca fondulu bi-bliotecei scolarie. Invetiatoriulu mai are de a areta cu finea fia-carui anu scolasticu prin protopopiatu la consisistoriu atatu sum’a tacseloru incurse, catu si sum’a spesata pentru insestrarea bibliotecei si cărţile cumpărate.
Acesta ordinatiune Pre Onoratu DTa dandu-o in cunosciinti’a toturoru invetiatoriloru si comitete-loru parochiale, cu finea anului scolasticu curgatoriu vei relationâ despre resultatu.
Caransebesiu din siedinti’a consistoriala tienuta in 30 Decembre 1877.
Episcopulu diecesanu: Joanu Popasu m. p.
Nr. scol. 326. din 1878.
Prâ Onorate Dle Protopresbiteru!
Facendu consistoriulu trist’a observare, câ in multe comune bisericesci comitetele parochiale necu-noscendu’si sfer’a loru de activitate si necunoscendu nici legile privitorie la invetiamentu, micsiorâsa salariele invetiatoresci si producu prin acesta nu numai tulburare intre creştinii noştri, dar’ si mare scădere in invetiamentulu tinerimei, consistoriulu prin acâsta opresce ori-ce micsiorare a salariului invetiatorescu, facendu totu de odata responsabili atâtu pe membrii comitetului parochialu, dar’ mai cu sdma pe presiedintii acestuia, de a nu pertractâ in siedintiele comitetului atari obiecte oprite de articolulu de lege 38 din 1868 si organisarea pro-visoria din 1870. — Er’ cei-ce voru procede in contra acestei ordinatiuni, voru fi traşi in procesu disciplinariu si eschisi din comitetulu parochiale.
Acesta ordinatiune Pre On. DTa vei imparte-si-o fia cânii comitetu parochiale spre stricta observare. Totu de-odata vei luâ dela fia-care presie-dinte alu comitetului reversu de primire si ’lu vei tramite incoce.
Caransebesiu din siedinti’a consistoriala a senatului scolariu tienuta in 24 Iuliu 1878.
Episcopulu diecesanu: Joanu Popasu ra. p.
Unu nou scandalu in diet’a ungurâsca.
In siedinti’a din 16 1. c. a dietei unguresci avii locu erasi unu scandalu, care caracterisesa in modulu celu mai eclatantu, atatu pe gubernulu un-gurescu, precum si acea dieta care pretinde se con-
ducă destinele regatului St. Stefanu. In urmatorele vomu reproduce darea de sema a acelei siedintie oragiose, asia precum o aflamu in diariele din B.-Pest’a. La ordinea dilei se aflâ cestiunea de indemnitate. Scandalulu fii provocatu de catra depu-tatulu Csanady, care avendu cuventulu se esprima asia :
„Onorata casa! (Voci in drept’a: Elâll — se renuntie la cuventu.) Eu nu sunt dedatu se renun-tiu la cuventu, candu am de a enumerâ pecate. (Aprobări in steng’a estrema). „ Suprindietoru si „mai pre susu de ori ce noţiune si inchipuire este „temeritatea unita cu o nemărginită incredere de „sine, pe care o a manifestatu d. ministru - presie-„ dinte Coloniali Tisza prin aceea, ca au sciutu se „intocmesca lucrurile asia, câ in contra vointiei „generale, in contra vointiei natiunei se remana „erasi ministru - presiedinte. (Ilaritate in steng’a; sensatiune in drdpt’a). Dâ, elu nu numai, ca au sciutu se-si pastrese presiedinti’a in ministerul, dara totu-odata elu cere dela membrii camerei indemnitate, o autorisatiune pentru câ se pota dispune de sumele necesarie pentru continuarea politicei sale antinaţionale, o indemnitate, care după convingerea mea n’ar fi alt’ceva decatu unu votu de incredere datu personei sale si politicei urmate de elu."
„Intr’adeveru, onor. camera, se cere o mare dosa de uitare de sine, o mare dosa de temeritate, câ tocmai unu Coloman Tisza se c£ra incredere dela naţiune, acelu Coloman Tisza, acarui politica siovaitore câ si unu paraventu (Ilaritate in drept’a, aprobări in steng’a estrema), acarui aspiratiuni indrep-tate in contra patriei si a natiunei provoca indignatiu-nea si despretiulu patriotiloru celoru buni si a acelora cetatieni ai tierei, cari le supunu unei critice severe. (Sgomotu; sensatiune in drept’a. Strigări: este si aedsta unu limbagiu parlamentara ? Acesta o permite presiedintele ?!) Se pote domniloru, ca acestea nu sunt espressiuni parlamentare, dara fia care trebue se fia numitu cu adeveratulu seu nume. Da. d. ministru - presiedinte, care si-au sacrificatu, pentru câ se nu dicu, câ si-au camataritu si si-au vendutu principiele sale politice pe care le au pro-satu in tota viati’a sa . . . (Sgomotu in drept’a; strigări: la ordine! la ordine! Pote suferi presiedintele si acâsta ? !)
Presiedintele: Chiarnu pe d. deputatu la ordine si-lu provocu se-si esprime opiniunile sale prin astfeliu de cuvinte, care se corespundia bunei-cuviintie parlamentarie si a se retieuea dela asia espressiuni, precum au fostu acelea pe care le in-trebuintia adinâori. (Aprobări vivace in drâpt’a: strigate:	Acdsta trebuea se se intemple mai
inainte!)
Alecsandru Csanâdy (continuandu): „Da, onor. camera! Dlu Coloman Tisza, care in poterea caracterului seu politicu au apartienutu deja la tote partidele, câte au esistatu vreodată in acâsta tiera, (o voce din steng’a estrema: partidei independintiei inca n’au apartienutu!) . . . Tisza, care s’au lup-tatu pentru principiele politice ale tuturora aceloru partide si se mai lupta inca si astadi fara câ se fi ajunsu inca la o decisiune sigura: (aprobări in steng’a estrema); care in contra promissiunei date fatia cu naţiunea intrega a consimtitu, câ imperiulu invecinatu alu Turciei se fia atacatu in modu tal-charescu (aprobări in steng’a estrema,) câ acelui imperiu se i se rapesca in modu talcharescu Bosni’a si Hertiegovin’a (sgomotu mare si sensatiune in drâpt’a); da, in contra vointiei natiunei se i se rapâsca; elu, care au sacrificatu interesele natiunei si ale patriei pentru interese streine si care au rapitu natiunei tesaurulu ei celu mai sacru, autono-mi’a si independinti’a ei milenara; care au camataritu averea natiunei, dreptulu ei la o banca de note si teritoriulu ei vanialu independinte pentru interese streine." (Pe băncile partidei gubernamen-tale sgomotu mare si strigări poternice: La ordine! la ordine! in modulu acesta este inpossibilu de a discută! se parasimu sal’a! sgomotu furtunosu, strigări: Acesta nu este maniera in camer’a depu-tatiloru! bajocura si ruşine pe unu parlamentu, care sufere astfeliu de lucruri! Se esimu din sala. Acesta este o inpertinentia! Limbagiulu acesta are locu in cârciuma! Se iesimu din sala! (Precum re-latesa „Pestei* Journal" se se fi auditu strigări si de „dobitocul si magarîu!")
Ministru b a r o n u 1 u W e n c k h e i m (stri-gandu in larm’a aceea): Acesta nu pote fi toleratu mai multu, si deca oiior. d. presiedinte nu reproba acesta, apoi parassimu cu totii sal’a.
Ministrulu se redica de pe fotoliulu seu si inpreuua cu densulu mulţi deputaţi ai partidei liberale se ducu in midiuloculu salei. Se nasce o larma nedescriptibila. Clopotielulu presiedintelui nu pote fi auditu. Csanâdy se incerca a vorbi mai departe
Madarâsz striga ministrului Wenkheim:	„Cine nu
este deputatu, nu pote viola nici regulamentulu casei! “
In fine presiedintele pdte vorbi.
Presiedintele Ghycy: Dejâ am admonia-tu odata pe d. deputatu; dar’ de orece elu au desconsideratu acea admoniţiune, ba au intrebuin-tiatu chiaru si cuventulu de „camataritu“, care vatama bun’a-cuviintia parlamentara, i-iau cu ventulu. (Strigări in drept’a: Acdsta trebuea se se fi facutu de multu! Sgomotu mare).
Alesăridru Csanâdy: Ei bine, intrebu________
(Strigări furtundse in drdpt’a: N’are cuventu! Nu i mai este permisu se vorbesca! Larma mare).
Presiedintele:	Conformu regulamentului
casei d. deputatu este indreptatitu a-si face scusele care deca nu voru fi suficiente si deca d. deputatu va continuă pdte in acelasiu tonu, voiu fi necessitatu a rogă onor. camera se esprime asupra d. deputatu si admoniţiunea protocolara. (Voci sgomotose: Acesta trebuea se se fi facutu mai de multu!)
Alesandru Csanâdy: Eu . . . (Sgomotu infricosiatu. Strigări in drdpt’a: Noi nu-lu as-cultamu!)
Presiedintele: Ddca d. deputatu voiesce se se scuse, atunci camer’a trebue se i dea ascultare, dar in meritu nu ’i mai este permisu se vorbesca.
Alesandru Csanâdy: Trebuiamu se-mi motivesu opiniunea, si de orece n’amu incredere in gubernu, eram necessitatu a-mi espune acele cause. (Scandalulu sgomotosu ajunge la culme.)
Presiedintele: Prin urmare . . .
Alesandru Csanâdy (se pune se siedia).
Presiedintele: . . . si de orece d. deputatu renuntia de a mai continua . . .
Alesandru Csanady: Eu n’am renuntiatu.
Presiedintele: . . . si de orece i-amu luatu cuventulu credu ca nu mai este de lipsa nici o alta mesura.
Josef Madarâsz: Provocandu-me la regulamentulu casei, ceru cuventulu. Eu mai pucinu ca ori care altulu dorescu astfeliu de scene; caudu inse d. presiedinte chiama la ordine pe unu deputatu — acesta o am auditu numai o singura data — atunci nu-mi revindicu nici eu dreptulu de a vorbi: nici unu deputatu nu are acestu dreptu, dar’ mai pucinu este autorisatu acela, care nu este deputatu se in-trevina in modu activu in contra demnităţii presie-dintelui, la o scena precum a fostu cea intemplata. (Aprobări in steng’a extrema). Se pote ca si eu me lasu a fi rapitu de iritatiune, asiu concede inse atuucea, ca am facutu reu. Rogu deci pe toti d. deputaţi, ca intreruperea mea se o considere a fi espressiunea respectului meu facia cu regulamentulu casei si drepturile presiedintelui si asia asiu vrea se făcu totudeuna, pentru ca scene ca cele petrecute nu redica nici vedi’a camerei si nici pe aceea a presiedintelui. (Aprobări.) A declara acesta o consideru câ o datorintia. (Aprobări si aplaose prelungite in steng’a estrema.)
Ministrulu baronu 1 u Wenkheim: On. camera! (Se audimu, se audimu!) De ore-ce on. d. deputatu Madarâsz m’au apostrofatu pe mine, voiescu a dice si eu cateva cuvinte relative la întreruperile pe care le am facutu adineori. (Se audimu, se audimu!) In poterea legii eu pociu vorbi aicea, si-me provocu la ori cine, ca eu nu abusesu de acestu dreptu. In urm’a scenei intemplate, ce este dreptu, am strigatu si eu intrerupandu — mai ’nainte de a fi restabilitu presiedintele ordinea; din momentulu inse in care presiedintele declara, ca va cere câ oratorulu se fia admoniatu in modu protocolara, am tacutu si m’am inclinatu câ totudeuna inaintea enunciatiunei maioritatii si a presiedintelui. (Aprobări in drept’a).
In urm’a acestui incidentu s’au continuatu desbaterea asupra proiectului de indemnitate.
losef Madarâsz ataca gubernulu, care-si lungesce viati’a din luna in luna si sustiene moţiunea lui Helfy: de a refusâ ministeriului indemnitatea.
Ministru -presiedinte Coloman Tisza premite, ca densulu va deconsidera atacurile ce au fostu indreptate in contra sa si a colegiloru sei, pentru ca nu trebue numai a observă aceea ce dice cineva, ci si ca cine o dice. Elu tiene cu multu mai pre susu demnitatea parlamentului ungu-rescu, decatu câ fatia cu astfeliu de espressiuni, precum au fostu cele intrebuintiate, se aiba locu chiaru si cea mai severa admoniţiune.
Positiunea deputatului este dotata cu privi-legiuri mari si frumose, dare ea este legata si cu datorintie mari, nu este inse permisu de a o in-trebuintia câ unu prerogativu alu liberei calomnii. (Aprobări in drept’a.)
După orecari observări meritorie ale lui Tisza si replice personale din partea lui Csatâr si Szalay, presiedintele redica siedintia.
Soiri diverse.
—	(Necrologu.) Subsemnaţii cu anima franţa de durere anuntia, ca multu iubitulu loru tata, sociu, frate si cumnatu Ioane de Popa-Radu, offîcialu la direcţiunea finantiala, membru si cassariu alu comitetului scoleloru granitiaresci din fostulu regimentu ro-manu I, după unu morbu scurtu si durerosu au repaosatu ieri in 19 Decembre la orele 5 d. a. in etate de 48 de ani, inpartasitu fiindu cu s. s. sacramente. Inmormen-tarea va ave locu Sambata in 21 1. c. la orele 2V« după amedi. Conductulu va pleca din strad’a Honterus (Winter-gasse) Nr. 13 spre biseric’a greco-catholica din suburbiulu de josu, unde osamintele decedatului se voru depune pentru repaosulu eternu. Parastasulu se va tienea domineca in 22 1. c. la orele 9 ant. m. in biseric’a gr. catholica. Sibiiu, 20 Decembre 1878. Sofia Popa-Radu, socia. Victoria, Alfonsu si Eugeniu, copii. Bucura, Anna, Rafira, Teresia, sorori. Aronu Popa-Radu, frate. Anna Popa-Radu, câ cumnata.
—	(Din isvoru privatu), dara bine informatu „Telegrafulu romanu" afla, ca Escel. Sa Archiepiscopulu si Mitropolitulu Mironu Romanulu a fostu invitatu la prandiu la Maiestatea Sa si a siediutu de adrept’a Maiestatei Sale, care ia gratulatu pentru cuventarea din delegatiunea unguresca, tienuta sambata in 14 l. c.
—	(Sinucidere.) Precum scrie „Kelet", domineca in 15 1. c. s’au sinucisu cu morfinu in Clusiu asistentulu professoru dela facultatea de medicina de acolo Dr. Emericu Nagy de Farczâdy in etate de 43 ani. Motivele care l’au indemnatu se comită acesta fapta, nu sunt cunoscute.
(Sarutatulu in gura. Mameloru, nu suferiţi pe nimeni, nici pe cei mai de aprope consângeni si consangene, câ se ve sărute pe pruncii dvostra in gura, nici pe cei mici, nici pe cei mari. Cele mai periculose bole, si intre acelea anghin’a diphtherica se propaga prin sarutatu. Asia ne invetia medicii si ne arata intre alte caşuri nenumerate, esemplulu celu tristu din famili’a marelui duce de Hessen-Darmstadt, unde mic’a principesa Maria mori din diplitheritis capatatu prin sanitare, dela ea se infectară si părinţii si alţi trei prunci. Alţii inse mergu si mai departe intru defăimarea sarutatului in gura, oprindu’lu strinsu pentru tote personele, fia acelea de ori-ce etate si de ori-ce positiune sociale. Sarutatulu (pupatulu) este la omu totu asia de naturale câ si risulu ori plansulu, de si apoi sunt destule sărutări câ a lui Jud’a, risete sarcastice câ ale tiranului la contemplarea victimei torturate, planşete câ ale comedianteloru. Dara nu numai in Franci’a cea multu civilisata, ci chiaru si in partea cea mai mare a Russiei trece de mare necuviintia a sarutâ pe cineva in gura, ci este usu prefacutu in lege, de a sarutâ numai pe f r u n t e, sau celu multu in facia, anume in drept’a feciei. Acesta este usulu intre omeni sane-tosi, totuodata cunoscuţi de aprope, consângeni sinceri, amici nestramutati, era mai departe, sanetate buna, Bon jour si Adieu. Chiaru si inainte de a străbate afurisita de anghina diphtherica in tierile nostre, multe bole spurcate si forte periculose s’au latitu p’intre omeni numai prin sarutatu. Mameloru, spuneţi acesta invetia-tura buna si intielepta a mediciloru la tote matusiele, la nane, leii si lelisiore, domne si domnisiore si la tota lumea, dâ se scia, se nu ve mai sărute pruncii, mai alesu candu sciţi bine, câ la cei mai mulţi prunci nu le place se’i sărute nimeni, era pe sierbitorie se le obligaţi strinsu, câ nici ele se nu ve mai „mursuce" pruncuţii, nici se sufere pe altele a’i imple de bale, cu atatu mai pucinu pe cati toti nespălaţi si beţivi, din cari evaporedia alcoholulu innecatoriu.
Toeina veni scirea trista, câ m. ducesa Alice, soci’a ducelui de Darmstadt, a dou’a fiica a reginei Victoriei, modellu de socia si mama, repaosâ si dens’a după fiia sa, pe care o sărutase chiaru si morta fiindu si asia se infectase de diphteritis.
^ (Viriliştii). Class’a de locuitori cunoscuta in alte tieri sub nume de mare proprielariu si de capita-listu, in Ungari’a si Transilvani’a se numescu cu unu terminu barbarismu latinescu Vi r iii st u (dela vir, bar-batu), sub care se intielegu contribuentii cei mari. In comitatulu Pestei lista civilistiloru compusa pe a. 1879 are 300 de numeri. Intre aceştia la loeulu antaiu este archiepiscopulu rom.-catholicu dela C a 1 o c e a cu dominie pretiuite la 5 miiione si 470.000 fi. v. a. si cu contri-butiune de 54.700 fi. După archiepiscopu vinu câţiva magnaţi; indata apoi urmedia cas’a de comerciante Adolf Tafler din B.-Pest’a cu 13.263 fi. 49 cr. con-tributiune directa. De aci incolo abia mai afli pe ici pe colea câte unu nume magiaru p’intre proprietarii mari si capitalişti, câ-ci apoi urmedia indata totu nume germane si evreesci câ: Schossberger, Karpeles, Baum-garten, Lowy, Hay, Brachfeld, Politzer, Deutsch, Wo-dianer, Weiss, Holitscher, Reich, Altmann, Friedmann, Liebner, Brunauer, Freund, Glanz, Auspitz, Hadl, Fuchs, Ileissler, Kuffler, Reinle, Schwarz, Bauer, Klein, Blayer, Steiner, Spitzer, Wiegner, Weiner, Atless, Hanss, Pfeiîer, Bergl, Diamant, si la Nr. 34 episcopulu serbescu Arsenie Stoikovics, după care era urmedia nemţi si evrei. Eca, asia este representatu elementulu magiaru in capital’a Ungariei si in primulu comitatu alu seu. Aruncaţi ochii si in listele, mai alesu ale cetatiloru si orasieloru, câ parte mare le veţi aflâ totu asia de inpestritiate. Vedeţi buna-ora list’a virilistiloru din Clusiu, publicata dilele trecute, mai reflectaţi apoi, câ multe nume cu terminatiune magiara sunt magiarisate numai de curendu, din servilismu si poltroneria, sau din interese miserabili egoistice, meschine. Scurtu, maioritatea representantiloru avuţiei mari consta din elemente nemagiare, mai alesu nemtiesci si evreesci. Alăturea cu acestea nume apoi merita a luâ in mana p« fiacare di publicatiunile
din Monitoru („Kozlony") despre falliinente, executiuni judecatoresci si vendiari la toba.
—	(Fabrica romana de chibrituri.) Aflamu cu multa plăcere, ca preste pucinu tempu, fabric’a romana de chibrituri, asiediata pe dealulu Filaretu, alaturi cu gar’a drumului de fieru, are se incepa a functionâ si a produce aceste obiecte de prim’a consumatiune, pentru care plateamu tributu la străini, câ si pentru alte obiecte industriale din cele mai simple. Acesta fabrica s’a instalatu si s’a intocmitu prin asociatiunea a catorva barbati dela noi, cari merita tota laud’a pentru initiativ’a si bunulu esemplu ce au datu. Numerulu loru este forte micu; sunt DD. Generalu Emanuelu Florescu, Pr. Dim. Ghica, B. Boerescu, Gr. Cantacozino, Simeonu Mihalescu, Dr. Davila, G. Filipescu, G. Vernescu, I. N. Alessandrescu, D. Gobart, George Cantacozino si C. Boerescu.
Onore acestora barbati, cari prin faptulu acesta, incurageasa si stimulesa nascand’a nostra industria naţionala, care este menita a creâ adeverat’a si cea mai mare potere economica a Statului romanu. „Press’a."
—	(Patina tu lu. Din partea comitetului reu-niunei de patinatu se face cunoscutu, ca bilete de membrii â 3 fi., era pentru şcolari, scolaritie si frecven-tantii scolei de cădeţi â 2 fi., precum si pentru membrii ajutători â 1 fi. se potu aflâ până inclusive 1 Ianuariu 1879 in fia care di dela 12—1 p. m. in bolt’a de materiale a d. F r i d e r i c u T h a 11 m a y e r, strad’a ure-zului Nr. 2. Ori-eare membru, care a luatu o carta â 3 fi. este indreptatitu a mai luâ pentru soci’a, copii, seu fratienii sei minoreni o carta â 1 fi. Aceia, cari se voru inserie după 1 Ianuariu 1879 voru mai plaţi o tacsa de înscriere â 50 cr.
' — (Unu fa li meu tu din cele mai scandal 6 se si criminali.) Asia numitele casse de economii (Sparcassen) se bucura in tierile civilisate de renume forte bunu, din causa câ acelea, de si dau interesse mici la capitalele allocate in trensele, sunt inse atâtu de sigure, pre câtu numai potu se fia institutele de bani intr’unu stătu bine organisatu; organisa-tiunea loru este solida. Chiaru la noi in partea meridionale a Transilvaniei avemu unele casse de economii, care nici de catastrofele din a. 1873 n’au fostu atinse intru nimicu. Nu asia in Ungari’a. Acolo de 7 ani incoce isi detera preste capu câteva casse de economii, incependu cu cea din Pest’a si cu cea din Lugosiu. Acuma cetimu in „P. Lloyd“ din 18 Dec. si in alte diarie, câ, cass’a de economii din Varasdinu a picatu cu unu deficitu până la 400 de mii florini, din care suma a furatu insusi directorulu Pusst, totuodata fostu primariu, sum’a de 262.000 fl. Averea totale a inte-ressentiloru la acelu institutu de bani trece preste
700.000	fl., in care se afla mii de familii sarmane, veduve nepotintiose, care crede asiguratu obolulu loru. Crim’a este cu atâtu mai cumplita, câ subtragerea de bani datedia de câţiva ani; dara consiliulu administrativu au aflatu in fiacare anu compturile in cea mai buna ordine, a laudatu pe funcţionari, si ce e mai multu, a votatu in anulu trecutu a se face portretulu directorului pe spese comune. Investigatiunea curge; dara locui-toriloru le este frica se nu o patia câ la falimentulu celu mare alu evreului Kohn, asupra caruia processulu decurge de 18 ani si totu nu s’a mai terminatu.
(Resultatele civilisatiuni bastarde.) Capital’a Vienei are după numeratur’a din urma 727.271 locuitori, afbra de străini si de locuitorii comuneloru vecine incorporate la ea, câ-ci cu aceia se apropie la 1 milionu. Aci inse e vorb’a numai de propri’a capitala. Mişcarea poporatiunei care se publica pe fiacare septemana, este prea instructiva. Intre 1—7 Dec. s’au nascutu 560 prunci de ambele sexe, diu carii inse numai 324 din patu legiuitu, era 236 din fiori (bastardi). Căsătoriile scadu pe anu ce merge; dara caus’a scaderei nu este numai coruptiunea, nici numai luxulu, care spariie pe mulţime de barbati dela casatoria, pentru-câ după aceea se cada din putiu in lacu si in bălti mephitice, ci si estrem’a şarada la care au ajunsu una parte considerabile a locuitoriloru.
Publicatiunile din B.-Pesta ne arata, eâ acolo nas-cerile bastarde sunt mai numerose si decâtu in Vien’a, si mortalitatea inca este mai mare. Daca totuşi locuitorii se multiescu, caus’a este câ mulţime de omeni vinu de se asiedia in capitala, despre care’si facea idei fantastice, până ce după unu tempu orecare isi dau in nasu, apoi se arunca in Dunăre, se inpusca, spendiura, ori beu veninu.
—	(Notitie literarie. In dilele din urma ne mai veniră urmatorele cârti:
—'„Esercitie intuitive", manualu pentru iti-vetiatorii scoleloru poporale romane de Io anu Tudu-cescu, invetiatoriu in Lipov’a. Aradu, 1878. Pretiulu unui esemplariu 50 cr. v, a. Atragemu atenţiunea si recomandamu acesta publicatiune d. invetiatori si tuturora acelor’a, cari se interesesa de literatur’a didactica si pedagogica.
—	„Traditiuni poporale romane," adunate
de S. Fl. Mari anu, brosiur’a prima, Sibiiu, 1878. Pretiulu 40 cr. v. a. Acesta brosiura coprinde 5 bucăţi si adeca:	1. Stefanu Vodă si Sahastrulu, 2. Talpa si
Stefanu Vodă, 3. Stefanu Vodă, 4. Stefanu Tomsia si Mitropolitulu Crimca, 5. Feciorulu Dediului. Dlu S. Fl. Marian u, unulu din cei mai zeloşi si laboriosi scriitori ai nostrii, dejâ pana acuma si-au castigatu unu nume bunu si o frumosa reputatiune prin coleetiunile basmeloru si ale legendeloru nostre poporale. x\ctual’a colectiune se distinge prin o limba euratita si curgatore. O recomandamu cu deosebire parintiloru de familii câ presentu de craciunu si anulu nou pentru copilaşii loru, cari nu ne iudoimu, ca le voru multiumi pentru aceste 5 povesti alese, care le va causâ o mare plăcere. Dara nici co-piiloru celoru crescuţi nu le va parea reu deca le voru ceti.
—	„Limb’a Floriloru" de amoru si amiciţie, j Cadou pentru toaleta, dedicatu juniloru si juneloru de: 1 C. Florescu. Sibiiu, 1878. Pretiulu brosiatu 20 cr.,
cartonatu 30 cr., legatu in panza 50 cr. v. a. Acesta cărticică mica de 64 pagine in 16° se recomanda ea prea bine prin propriulu ei titlu. Noi i dorimu ca in calatori’a ei se fia unu fidelu interpretu alu amorului si alu amiciţiei. Volumulu ei este micu, dara missiunea ei este frumosa si forte inportanta pentru cei ce voiescu se invetie „limb’a floriloru".
Acesta cărticică, precum si cea precedenta a d.
S.	FI. Marianu se afla de vendiare la tipografi’a-editore a Eredei de Closius, in Sibiiu, care desvolta o activitate laudabila in edarea de cârti romanesci, facili-tandu astfeliu publicarea loru. Speramu ca pubiiculu nostru o va incuragiâ, prin cumperarea aceloru cârti, care voru fi recunoscute de bune, din partea celoru competenţi.
— (Die neuesteNummer 5 0 der inWien) bereits im zwolften Jahrgange erscheinenden politiscben Wochenschrift „Der O sten" weist unter Anderem fol-genden Inlialt auf: Politische Uebersicht. — Die serbische Thronrede. — Ankunft des FZM. Pbilippovic in Wien. — Die bosnische Huldigungsdeputation. — Die Unter-bandlungen Englands mit Schir Aii. — Russiseh-engliscker Schriftenwechsel liber Centralasien — etc. etc.
„Der O s t e n“ kostet sammt der illustrirtenUnter-haltungsbeilage „DasLesestiibchen" blos 1 fl. 50 kr. vierteljăhrig.
Literatura si recensiuni de cârti.
(Continuare din suplamentulu Nr. 98).
Productele scientifice si literarie se inmultiescu in limb’a nostra pe anu ce merge, in proportiune indiecitu mai mare decatu cresce numerulu renegatiloru de pre la noi: era productele literarie naţionale paralisedia si câ se dicemu asia, neutralisedia veninulu infiltratu in corpulu natiunei de catra pessimisti.
Ne stau de inainte erasi atatea cârti romanesci esite estimpu de sub pressa, in catu s’aru cere se in-plemu columne intregi, daca amu sta se compunemu aci numai cathalogu din trensele. Las’ câ „Transilvani’a,u „Famili’a“ si acumu „Albin’a Carpatiloru" anuntia mereu din cărţile romanesci câte vedu lumin’a; dara si librarii si tipographii publica cathaloge din nou spre a coprinde in acelea cărţile esite de curendu. Noi ne vomu margini aci numai la câteva producte literarie mai noue, care credemu ca voru interessâ pre mai mulţi din lectorii nostrii, era in recensiunile nostre vomu tienea in aintea ochiloru conditiunile pe care ni le puseramu in Nr. precedente. In citatele nostre din diverse cârti vomu observa, pre catu permite starea tipografiiloru de aici, orthographi’a respectiviloru auctori si traductori.
De cărţile scolastice ne vomu ocupa asta-data mai pucinu, indestulindu - ne câ pe acelea le scimu cu totii in manile profesoriloru si ale tenerimei. Vomu atinge totuşi numai unele Gramatice.
\/~Sintaxea dlui StefanuNeagoe, profesoru la liceulu din Barladu, aparuta precumu reflectaseramu si alta-data, in a patr’a editiune, aprobata de catra con-siliulu instructiunei publice si de ministeriu, elaborata după principiulu etimologicu moderatu, este astadi fora indointia, cea mai cautata din tote rivalele sale.
7- „Gramatic’a limbei romanesci, partea I Etimologi’a, de Irimi’a Circa, vechiu bursieru alu academiei teresiane d’en Vien’a licentiatu en dreptu de la facultatea d’en Vien’a, profesoru en clasele superiore ale liceului „Mateiu Basarabu," bene merenti clas’a II. Carte autorisata de ministeriulu instrucţiunii publice pentru clasele gimnasiale. Bucuresci. Editur’a librăriei Socecu et Comp. 1878“j 8-vo, pag. 146. (Pretiulu 2 lei noi).
Decopiaramu titlulu gramaticei dlui Circa ad lite-ram, pentru-câ lectorii se afle indata, câ au a face cu unu philologu, care apuca pe cale diferitoria cu totulu de a etimologistiloru si de cele multe ale fonetistiloru, precum indata se va cunosce si mai bine. In precu-ventare autorulu se plânge greu asupra societatiei academice, câ aceea in a. 1868 nu a voitu se premiedie gramatic’a dsale, ci a premiatu pe a părintelui T. Ci-pariu in contra vointiei lui 1. Eliadu, de si „publicarea gramaticei părintelui Cipariu n’a avutu nici unu resultatu practicu positivu; negativii intr’atata, câ a intorsu ca-pulu multora teneri (mai numai din Romani’a de dincolo), cari au avutu ne-norocirea de a se forma in scol’a au-toritariloru*)."
*) Aci merita a se observa, câ intr’o discussiune philologica avuta cu dn. auctoru in Septembre a. c., dsa ne spuse verde, ci
Dn. profesoru afla, câ in Transilvani’a sunt philo-logi „autoritari"; si in adeveru dsa nu vrea se scia de nici-o auctoritate in lume, si tocma de aceea isi făcu unu sistemu „propru", gramatica si orthographia pro-pra. După dsa limb’a romana scrisa cu litere latine are 26 litere propre, si 5 straiine. „Con sun ele se impartu după scol’a noua filologica in esplosive, continue, spirante, vocalice, semivocale, licide, orale, nasale; era „impartirea vocaleloru" mai cauta-ti-o si dv. in carte, cumu si tote părţile vor-birei, pentru-câ se admiraţi si aici unitatea de sistheme care nu domina intre profesorii de limb’a si literatur’a romana din tota Romani’a.
Din partea nostra ne permitemu la loculu acesta una intrebare prea modesta câtra auctoritatile superiori scolastice din Romani’a. Orthografi’a adoptata in Monitorulu oficiale alu tierei, este in pusa de 18 ani incoce prin decretu. De aici urmedia in tota lumea, prin urmare si in Romani’a, câ celu pucinu actele oficiali ar fi se se scria cu un’a si aceeaşi orthographia, firesce, totuodata cu observarea stricta a reguleloru gramaticali. Acum intrebamu, daca „cărţile auctorisate de ministeriulu instructiunei publice pentru scole“ se considera sau nu, câ avendu caracteru oficiale. In casulu de antaiu ar urma, câ tote cărţile scolastice se fia tipărite numai cu orthographi’a decretata, inpusa si sustînuta de gubernu, era celelalte publicate mai alesu cu orthographii de fantasia, de capritiu, se fia delaturate. In casulu negativu, anarchi’a ce domina in orthografiile de prin scole, care apoi străbate neincetatu in cancelarii si in tote classile societatiei, se pote esplica usioru. S’ar parea unu paradoxon candu s’ar dice, ca acea anarchia are influintia forte fatale asupra caracterului unei naţiuni; avemu inse exemple nenumerate, in care modulu scrierei unoru cuvente in acte publice, contracte, obligaţiuni, cambii (politie) etc. au provocatu processe inversiunate, din care s’au trasu si se mai trage ruin’a familiiloru si a comuneloru intregi.
Trecemu la alta carte scolastica.
^ „Mânu a Iu de sintaxa romana, lucratu pentru scolele secundare de C. S. Stoicescu profesoru licentiatu in litere si filosofie si D. St. Caii nes cu profesoru licentiatu in litere si filosofie. Editiunea o doua corectata si completata cu sintaxa propositiuniloru si cu punctaţi ea. Bucuresci 1878.“ 8-vo micu, 192 p. (Pre-tiu 1 1. 50 bani.
Citandu titlulu acestei cârti l’amu decopiatu totu după orthographi’a auctoriloru. Dumnialoru ne spunu, ca „in privinti’a acesta s’au tînutu de sistem’a mixta, scriindu cum vorbescu si pastrandu ore - cari flesiuni verbale si derivatiuni de consune si vocale. “ Totu de-o-data au inlocuitu pe s cu z in unele vorbe priimite de curendu, ne fiindu propriu limbei nostre de a pronuncia pe s cu z intre doua vocale." (??)
Aceşti dni profesori ne-aru obliga prea multu, deca ne-aru invetia si pe noi: 1) care sunt legile sau regulele acelei sisteme mixte, câ-ci sisteme f6ra regule aru fi organisme f6ra ose si vine; 2) care pro-nuntiatiune a limbei romanesci o tînu ddloru de cea mai corecta, mai regulata si mai frumosa, pe cea din salonele capitalei Bucuresci, sau pe cea din ale Iasiloru, pe cea din piatiele publice si din suburbiile capitaleloru, pe a poporului dela campia, sau pe a celui dela munţi, pe a dloru Cogalnicenu, Sionu, Ionescu, Urechia, Ca-targiu, ori Brateanu, Rosetti, Bosianu, Boierescu, Odo-bescu.
Sistema mixta? A scrie in aceeaşi carte punctua-tiea si punctuatiunea, adeveratu si adevaratu cea-lalta si ceea-lalta, vot'u si voescu (fără i), limbile si limbele, învăţătură si învăţătură etc. etc. Acesta se fia sistem’a mixta? Atunci forte multiamimu de acea mestecatura. — Restulu au se ’lu dica barbatii de professiune si anume professorii de limb’a si literatur’a romana de pre la tote gimnasiele si liceele romanesci si de pre la universităţi.	(Va urruâ.)
Post’a redactiunei.
Crai o va, 2 Dec. st. v. In privinti’a montani-sticei remanemu pe langa opiniunea nostra din ver’a trecuta. Daca tinerii sciu neratiesce, se mârga la
nu a cetitu nici gramatic’a nici niraicu din scrierile dlui Cipariu, fiindu-ca scie a priori ca nu merita a fi citite. ..... Dara mai sunt si alţii, carii nu citescu nimieu din cate scriu alţi romani, de frica câ se nu afle ceva reu, ei inse totu crţtica, pe necitite, câ pe nemaucate.
Freiburg in Sachsoni’a. Montanistica minunata este si in Boemi’a, de argintu, arama, feru multu (până la 1 '/2 milionu cantarie), cositoru, plumbu fărte multu, nicolu, cobaltu, antimoniu, bismutu, arsenicu, uranu, grafitu, petra acra (salpetru), sulfure (putiăsa) etc. Daca sciu francesce, in Belgiu si in Franci’a. Amu vediutu ce stâ in discursulu de tronu despre montanistica in viitoriu; dara trebue se ve formaţi mai anteiu colectiuni bune de mineralogia la Bucuresci, Iaşi, Craiova. In montanistica nu merge cu theorii de dilettanti si bolnave. Se preparaţi pe tineri de acasa. Omeni muncitori, montanisti practici, romani curaţi, veţi aflâ si la noi, dara numai pe vorbe fru-mose nu va merge nici-unulu.
— Dn. Ios. Molnaru, proprietarii! la % mosii’a. Scurtaturile -Robanesciloru, in distr. Dolgiu, oc. Craiova, comun’a Pielesci, se afla cu locuinti’a in Orasthi’a (Sz.-Vâros) in Transilvani’a. Ori-cine vrea se ’io cumpere, se p6te adressâ de a dreptulu la dsa câ se afle conditiunile.
Iaşi, 28 Nov. v. Dela dn. G. C. Fl. n’atnu primitu nici-unu respunsu.
Podoleni (Moldova.) Vi se tramite astadi. Dara nu dintr’unu singura Nr. se p6te judecă coprinsulu si cu atâtu mai pucinu tendenti’a unui diariu seriosu.
Iaşi, 1 Dec. v. Pentru portretulu prea fericitului mitropolitu Andreiu Siaguna, a se adress’a la Cancellari’a metropolitana gr. res. in Sibiiu.
Cursuri de Bucuresci iu Lei noi (franci).
14 Decembre.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%	....
Imprurnutulu Oppenheim din 1866 cu 8%
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7° 0 •
Creditu fonciariu nrbanu (alu capitalei cu 70,0 .
Imprurnutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10%
Acţiunile caliloru fer. rom. diu 1868 cu 5° „
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6%
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea
250 1. a. 8%..........................
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1.
1873 cu 8%............................
	1.	99.25 b.
	n	102.— „
CC o o '	>»	97— ,.
	r>	94— „
	»»	85.50 ,,
8%		96.50 „
	n	183— „
.	n	34— „
	M	86.50 „
de	n	180— „
n.)		82— „
«1
PiT" Deja in 16 si 17 Ianuarie
va avea locu tragerea a 86 Loterie a tierei ducale de Braunschweig, atatu de bogata in câştiguri, concessionata de stătu si garantata. In scurtulu tempu de aprdpe 6 luni vinu de a se decide 45,000 câştiguri si unu premiu in sum’a totala de
11 milidne 150,000 franci,
intre cari se afla urmatdrele câştiguri si adeca in casulu celu mai favorabilu
zz 450,000 maree ==
mai departe
1 â	300,000	1	â	25,000	61	â	5000
1 â	150,000	5	â	20,000	6	â	4000
1 k	100,000	12	k	15,000	107	k	3000
1 k	60,000	22	k	10,000	213	k	2000
3 k	40,000	2	k 8,000	523	k	1000
3 k 30,000	4 k 6,000	etc. etc.
Precum s’au ficsatu de catra gubernulu ducalu pretiulu H pentru classa I este;
1 intregu losu originalii 20 franci 1 jumetate „	„	10	,,
1 patraru ,,	„	5	,,
Aceste losuri eu le espedesu promtu, tramitiendumi-se pretiulu loru in aurii, note, timbre poştale etc. Ori-ce comanda fie ea ori catu de mica va fi efectuata promptu si catu mai bine si voiu alaturâ gratis pre langa ori-ce comanda planulu oficioşii publicaţii din partea Directiunei Loteriei ducale, precum voiu tramite catu mai in graba si banii ca-stigati si resultatulu obtienutu după ce se va fi facutu tragerea.
Firm’a mea, ce esista deja de 26 ani se bucura de unu norocu deosebitu, de 6rece afara de multe alte câştiguri mari, conformu probeloru oficidse dela 1871 in colect’a mea principala au cadiutu de trei ori premiulu de 254,000, 183,000, 182,400, si in a 85-ea loterie terminala acum de curendu am platitu mai multe „Câştiguri principale“ in Romani’a. Me simtiu deci indreptatitu a considerâ colec-tur’a mea de recomandata câ cea mai norOCOSa si invitu a mi se tramite comande catu mai curendu, cu atatu mai vertosu ca numerulu losuriloru este marginitu. Se se grabâsca deci ori cine a partecipâ la acesta loterie mare si bogata de câştiguri.
J. Dammann,
colectorulu principalu autorisatu de catra (55) 2—6	gubernulu ducalu.
Hamburg, 43 Zeughausmarkt
The’a «
antiartliritica si antirheumatica alui
WILHELM
curatîtore de sânge spre a se folosi in ori-care anotempu câ singnniln midilocu cnratîtoriu de sânge cu resultate sigure.
Cu		Probata de-		Prin p. in.
concessiunea cancel. c. r. do		finitivu.		patenta a M. Sale c. r. asse-
curte datu prin		Effecte exeil.		curata contra
decisiunc •				
Vien’a, 7. dec.		Resultatulu		Vien’a,
1858.		eminentu.		28 martie 1871.
The’a acâst’a curatia organismulu intregu, străbate pârtile întregului corpu si folosindu-o câ beutura departâza dintr’insulu tote materiile stri-caciose, cate se voru fi adunatu, cum nu face nici o medicina; si effectulu siguru este durabilu.
Vindecarea perfecta a arthritei, reumatismului, bdl’a englezâsca, si a altoru bdle învechite iucurabili, ale raneloru, cari puroiâza ne ’ncetatu, ale bdleloru genitali si bubeloru, ale sgrabuntieloru pe trupu si in faţia, ale peteloru, bubeloru si-philitice.
The’a acest’a au produsu resultate forte favorabili mai alesu in înfiaturi de ficatu si de spliua, cum si in greutâti hemoroidali, iu doreri
j de nervi, de muşchi de încheiaturi, de udu, polu-tiuni, impotentie, scurgeri la femei etc.
Suferintie cum suut bolele scrofuldse, in-flatur’a ghinduriloru se vindeca iute si perfectu, la aceia, cari beau The’a necurmatu, fiindu ca ea este unu midilocu domulu dissolvatoriu si promo-vatoriu de urina.
Resultate admirabili sigure.
Dlui Franciscu Wilhelm, apotecariu in Neunkirchen langa Vien'a.
Wocheiner Feistritz (in Carniolia), 1 oct. 1872.
On. Die! Mai am erasi trebuintia de vreo trei pachete din the’a dtale curatîtdre de sânge, pentru ca dupa-ce am cumperatu de la dta de 2 ori si j am folositu acestu midilocu exellentu „the’a anti- j arthritica si antirheumatica a lui Wilhelm curaţi- Ş tore de sanga“ m’am conviusu de ajunsu de minu- I natulu ei effectu. Te rogu se’mi tramiti the’a ; curatîtore de sânge cu receperea plâtii prin posta, j Cu totu respectulu
loanu Jerala, capelauu.
Dlu Fr. Wilhelm, apotecariu in Neunkirchen langa Vien’a.
Tuschkau langa Pilsen, 1 oct. 1872.
De asiu fi cunoscutu mai nainte poterea vin-decatore „a theei dtale antiarthritice, antirheumatice, curatîtore de sange“ asiu fi scapatu de multu de o bdla vechia si asiu fi si mai bogatu cu o suma considerabila cheltuita fora scopu pentru restaurarea
sanetâtii mele. Pau’ acum am trasu acestu midilocu nepretiuitu de la Praga din depoulu dtale, astadi me adresezu d’a dreptulu catra dta si Te rogu a’mi tramite cu intorcerea poştei 12 pachete pe langa receptiunea plâtii. Cu totu respectulu
iosef Dilzl.
Dlui Fr. Wilhelm, apotecariu iu Neunkirchen langa Vien’a.
Gutenstein, 1 oct. 1872. i Se ’mi mai tramiti catu mai curendu 2 pachete I „thea antiarthritica, antirheumatica, curatîtore de sânge a lui Wilhelm14 precum mi-ai mai tramisu prin posta. Eu vediu, ca fora the’a dtale nu mai pociu existe. Cu tota stiui’a
Florian Haselsteiner,
Nr. 43 in Klosterthal.
Presta pucinu va urmă continuarea epistoleloru de recunoscintia, fiindu preste potintia a le publică dintr'odata pe tote.
Se ve feriţi de falsificări si insielatiuni.
On. publicu la cumperare se binevoiesca a j reflecta exactu la marc’a si firm’a mea tipărite pe din afora pe pachetu, pentru câ se un fi i insielatu i prin falsificâri.
Adeverata thea antiarthritica, antirheumatica curaţit6re a lui Wilhelm, se pote trage numai din prim’a fabricatiune internaţionala autiarthritica, antirheumatica curatîtore de sânge in Neunkirchen langa Vien’a, seu din depositele mele publicate prin diarie.
Unu pachetu, impartitu in 8 dose, preparatu conformu instructiunei date de medicu dimpreună cu informatiunea despre folosire in diverse limbi consta 1 fl., pentru timbru si pachetare separatu 10 cr.
Pentru comoditatea o. p. adeverat’a thea autiarthritica, antirheumatica, curatîtore de sânge a lui Wilhelm se mai afla iu;
Snbiiu la Frid. Thallmayer, comerciante. Abrud: F. Toues & Comp.
Bistritia: Fridricu Kelp, Tergovits & Zintz, Dietrich & Fleischer.
Blas iu: Carol Schieszl, apotecariu.
O ras ti a: Carol Reckert, apotecariu. Alba-Julia: Iuliu Frohlich, apotecariu. Clusiu: Ad. Valentini, apotecariu.
Brasiovu: Ferd. Jekelius, apotecariu. Lechinti’a: Friedr. Scheint, apotecariu. Feldidr’a (langa Brasiovu): Friedr. Folbertb, apotecariu.
Ili’a, C. Hoffinger, apotecariu.
Os io r hei u: Max Bucher.
Sabesiu, I. C. Reinhard, apotecariu.
Bai’a mare: I. Horacsek, apotecariu.
A i u d u: August Binder, apotecariu.
Miercuri a: Chr. Fr. Schimmert, apotecariu. Romanu (Moldova): Josef Dannffy, apotecariu. Sedisidr’a: Iosef B. Teutsch, comerciante. Reghinulu s.: S. & I. Leonhardt. Huniador’a; Fried. Acker, apotecariu.
Rosi’a: Ludw. Moldovan, apotecariu.
Ocn’a (1. Sabiiu): Joh. v. Cronberg, apotecariu.
(23) 27
Editorii si redactoru respons. ti. Itaritiu in Sibiiu.
Tipariuiu lui W. Kralft in Sibiiu.