Observatoriu’u ese de doue ori in septemaua, mercurea si sainbat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu. Ori-ce inserate, se platescu pe serie sdu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Nr. 95. Sibiiu, 25/7 Decembre 1878. Anulu I. / Credinti’a in pacea lamei, clatinata, nu intarita. Capital’a României Bucurescii are simbolulu, sau cum suna terminulu moderau, devis’a: „Patri’a si dreptulu meu“. Câţiva Domni din cei vechi dicea ca si ai Franciei: „Dumnedieu si dreptulu meu“. Car o lu I are de simbolu: „Nihil sine De o" (Nimicu fbra Dumnedieu). Clerulu si poporulu este dedatu din stravechime a dice : „Dumnedieulu părinţiloru uostrii nu ne va laşa". Si erasi, de cate-ori se simtia incon-giurati de pericole mari, amerintiati si loviţi de câtra vecini potenti: Nu ve incredeti in boieri, in fiii bmeniloru, intru cari nu este mantuintia. Aceleaşi simboluri, aceleaşi sentimente sunt astadi, ca in tote celelalte epoce mari si critice din trecutu, erasi la ordinea dilei. In urmarea teribilei versari de sânge, independenţi’a si suveranitatea statului romanescu, prin urmare si a natiunei romanesci, fiindu recunoscuta si proclamata de câtra marile poteri ale Europei, lumea cea nedeprinsa cu perfidi’a diplomatica si necunoscatoria de rapacitatea omenesca, era p’aci se creda, ca de acum inainte nu avemu decâtu se ne punemu pe lucru inlaintrulu patriei nostre, se ne cultivamu si moralisamu pe noi insine si administratiunea publica, se relormamu si propagamu instrucţiunea publica, in care totuodata trebue se se introducă uniformitate mai multa. Barbati de stătu inse, carii se afla la inaltimea missiunei loru, tocţjjia de nu aru fi mai avutu alte cause de temeri inca si pentru celu mai de aprope venitoriu alu tierei, au vediutu destulu de limpede, câ insusi coprinsulu celui mai nou tractatu europenu din 13 Iuliu a. c. nu e nicidecum de natura câ se indestulesca pe cei interesaţi la deslegarea ce-stiunei orientale, sau vorbindu mai respicatu, la impartirea tieriloru turcesci intre sine. Poloni’a s’a impartitu de trei ori, sau daca vei cauta bine, de patru, pana ce s’a stersu cu totulu de pe chart’a Europei. S’a stersu Poloni’a, dara nu s’a potutu ucide si naţiunea genetica a poloniloru. Neasemenatu mai grea este problem’a irnpar-tirei ce sta astadi la ordinea dilei. Asupr’a Poloniei se invoisera cei trei vecini tari si o rupsera in trei. Yreunu altu poporu afara de poloni nu’si formase, câ nu se simţise in stare de a’si forma dreptu de proprietate asupra provinciiloru statului polonu. Sortea tieriloru otomane este cu totulu alfa. Asupr’a loru turcii isi susţinu si voru susţinea cine scie până candu, dreptulu „ săbiei “ si dreptulu loru istoricu de 500 de ani, era in acesta’i voru ajuta, precum vedemu câ si făcu, tote poporale si fracţiunile de popora trecute mai de multu la Islam, sau cum se dice, turcite. Contra turciloru si a po-poraloru turcite stau poporale christiane ale aceloraşi tieri, câ locuitorie multu mai vechi, apellandu la dreptulu loru istoricu anticu, si la dreptulu intrinsecu, invescutu in christianismu de a domină in tota lumea, prin urmare si in peninsul’a Balcaniloru. Acelea popora sunt romanii, grecii, bulgarii si serbii. Numimu in adinsu pe ambele acestea doue popora slave, pentru-câ chiaru evenimentele câte au decursu in cei trei ani din urma, ne iuvetiara de ajunsu, câ bulgarii si serbii nu voru se faca causa comuna in politica, nu stătu comunu, unicu slavu, ba nici literatura comuna nu vom se aiba, era caus’a acestei separatiuni fatale pentru ei, bulgarii o afla mai alesu in caracterulu naţionale alu serbiloru, pe care densii ilu descriu câ brutale si despoticu. Dara nici inşii serbo-croatii nu se vedu invoiti intre sinesi asupra unei programe identice pe vii-toriu, câ-ci de si diverssitatea confessionale insocita până aci de câte o buna dosa de fanatismu, nu mai produce nici la ei ura si urgia câ mai inainte, sunt inse si alte cause de diferenţia mai multu de natura politica, susţinuta de câtra partide si familii de mare influintia in Serbi'a propria, in Munte-negru, in Croati’a etc. Dara greutăţile cestiunei orientala nici-decum nu sunt numai cele atinse până aci. Aprig’a rivalitate, nu numai a staturiloru mari invecinate, câ in cestiunea polona, ci daca voiţi, chiaru si pism’a (invidia) inversiunata a altoru poteri mai depărtate, precum si bine intielesele loru interese national-economice, nautice si militari ingreuna deslegarea definitiva si paciuita a cestiunei orientale mai multu decâtu ori-care alfa din tota lumea si din tote, cu câte avuse a face omeuimea europena in intregulu secolu alu 19-lea. „Celu ce va dominâ in Constau ti nopole, pote se ajun ga domnu alu lumei intre gi.“ Acesta sententia au ajunsu in dilele nostre a se preface la mai mulţi barbati de stătu oresicum in dogma politica. Alăturea cu acesta, lumea tota este prea aplecata a crede, câ scopulu supremu alu toturora operatiuniloru Russiei este a pune man’a pentru totu-deauna pe acea cetate si prin urmare pe mari si pe strimtori. De aici se esplica energios’a intempinare a Britaniei contra Russiei, de aici tinerea flotei sale in apro-piare, ocuparea Ciprului, luarea sub tutoratulu seu a Asiei mici. Totu acestu temeiu se aduce si la voi pentru ocuparea Bosniei, a Hertiegovinei, si daca s’ar potea a întregului litoralu de alungulu marei adriatice si până la Salonicu (Tessalonica) in marea egeica. Intre acestea impregiurari fatali si funeste bărbaţii de stătu ai României cunoscu, de si cu profunda dorere a sufletului, câ nu amu ajunsu inca la fericit’a epoca, câ se firnu in stare de a ne ocupa numai de lucrurile pacei. Tocma din contra, acuma dora câ niciodată de candu esistemu câ naţiune, se simte imperativ’a necessitate de a esercitâ iu arme pe tota tinerimea nostra, a implea arsenale si magasine militari cu arme, munitiuni, monture si cu tote cele necesarie pentru unu altu casu de resbelu, câ se le avemu in abuudantia. Si totuşi, facia cu acdsta stare a lucruriloru, Mesagiulu prin care Domnitoriulu deschise sessiunea camereloru in 15/27 Nov. afirma, câ dupa-ce marile puteri europene sunt decise „câ se asigure pacea lumei prin aplicarea sincera a tractatului din Ber-linu, resboiulu nu ne mai amerintia." Ferice de miniştrii actuali ai I. Sale R., daca densii sunt convinşi, câ de aci inainte resboiulu nu ne mai amerintia. Noi cesti-lalti inse credemu câ nici ddloru nu’si făcu ilusiune si câ ceea ce credu despre pace, este dîsu sub multe reserve. „Resboiulu nu ne amerintia." De unde se ne pota amerintia, candu noi uu facemu la nimeni nici-unu reu, voimu se traimu cu tota lumea in pace, inca si cu secularii nostrii neamici? Este inse cu totulu alta intrebare, daca altora le va conveni se ne lase in pace atunci, candu interesele loru le-aru dictâ câ se ne calce teritoriulu nostru sub unu pretestu sau altulu. Se nu mai fia nici-o alta causa de certe si apoi de invasiuni, raporturile reciproce din sfer’a economiei politice, ba chiaru si progressele in cultura preste totu, in cultur’a limbei si in des-voltarea si consolidarea consciintiei si a sentimen-teloru pure naţionali romanesci, voru ajunge a fi totu atâtea cause de conflicte. Incongiurati de câtra vecini de nationalitati cu totulu heterogene si străine de a nostra, ei nu potu se vedia cu ochi buni crescendu si intarindu-se acestu elementu latinu Foisior'a „Observatoriului". Marina seu Zimbetuln Madonei, i/ De Paul Feval. Traducere de: D. Petre seu. (Urmare.) Francesco remanea nemisîcatu; profundulu seu ochiu strălucea sub marile borduri ale pălăriei sale. Cuvinte fara siru iesieu de pe budiele sale. Si candu venea se se asiedie la cin’a familiei, alta uimire. Privia pe Marina cum privea magi’a ruineloru. Alta data iar’, ingenunchiâ înaintea Feciorei din capela, si Marina il iubia pentru aceea; dar’ elu nu se rogâ. Ochiulu seu cercetatoru, devorâ tabloulu. Anima ’i batea, fruntea ’i ardea. III. Marina si Francesco nu-si spuseseră nici-odata ca se iubescu. Erau adesea singuri. In momentele candu Francesco nu cadea sub farmeculu meditatiuniloru sale passionate, era unu cameradu veselu. Avea o cugetare viua, si vorbirea lui pitoresca, insufletia inca si mai multu cugetarea sa. In contactu cu acestu caracteru tineru si veselu, melancoli’a Marinei periâ incetulu cu incetulu. Dulcile ei zimbetu devenea mai pucinu raru. Pisani cu soci’a sa multiumiau lui D-dieu, pentru-ca tota iubirea loru era concentrata spre mic’a loru Marina, speranti’a si bucuri’a casei. Intr’o di Francesco se intorse ingrigiatu. Elu dise: — Asta sera, plecu la Florenti’a. Betraniloru le inghiatiâ anim’a. Ei schimbară o privire furisiata, apoi privirea loru aluneca, temetore, spre tînera feta. Marina îngălbenise. Pleopele ’i se includeau. O lacrima tremură pe verfulu geneloru sale. Pisani si soci’a sa nu indrasneau se se mai privesca. — Te vei reintorce? intrebâ marn’a pe Francesco. Francesco se indoia, pe urma respunse: — Pote. IV. Ser’a sosi ; era tomna. Sorele apunea sub cerulu inflacaratu: Orizontulu era unu chaosu de auru si purpura. Recorea serei sosea incarcata de caldele pro-fumuri. Marina ingenunchiase in capela, înaintea tabloului Feciorei. Ea incercâ se se roge, dar’ budiele sale nu aflau decâtu unu singura cuventu: — Pote .... Nisce paşi se audira sunandu pe lespedile coridorului vecinu. Sinulu Marinei se ridica iucetinelu. Era elu. Ilu ascepta ! In acestu momentu, o radia aurita, petrundiendu in capela, lumina fati’a Feciorei, ce parii viia si suri-dietore. Zimbetulu Măriei descinse pana in adenculu animei fetei câ o promissiune divina. — Viu se-’mi iau diua buna. Marino, murmură Francesco, acarui voce nu pre era sigura. Marina nu respunse, dar’ ii iutinse man’a. Man’a ei micutia si alba pe care curgeau vine albastre .... Se puseră unulu lenga altulu, dragii copii. Erau muţi de gura dar’ animele loru le vorbeau destulu de elocentu. O adiere plina cu dulci mirosuri, intra aducendu intins’a siopta a campiiloru. Colo, sub plopi, o voce departata cântă unu cantecu de dora. Purpur’a si aurulu se stingeau pe orizontu. câ si cum o perdea s’ar ti lasatu cu incetulu pe acelu focu minunatu. Francesco strinse pe Marina la peptulu seu. Ea-si ridica asupra-’i marii seu ochi umedi. In coridoru, vocea mamei sale se audi. — Marina! dicea ea. Marina deschise ochii. Elu nu mai era acolo. Si acum, lumin’a lunei era, care aluneca, palida si trista in capela printre ferestrile de petra înflorata. O radia galbina cadea pe faci’a Feciorei, ce era rece, aspra, ce nu mai zimbea. Marina dete unu slabu tipetu. Mama-sa o afla prosternata pe marmora. Francesco alergă pe drumulu Florentiei. V. Era unu turnu ce mai stetea in piciore ia castelulu Pisani. In verfulu turnului era o platu-forma. De acolo, se potea vedea tota tier’a: cursulu Ru-biconului sierpuindu prin câmpie, Cesena, Sarzina si drumulu Florentiei urcandu spre Apenini. Nu era nebuna, biata feta, alba câ o statua de alabastru, ce ’si petrecea dilele pe platu-forma, privindu orizontulu inchisu de munţi. Nu era nebuna, dar’ se topea pe tăcute, sdrobita de unu reu necunoscutu. Câte-odata, gur’a ei descolorata laşa se cadia unu cuventu, unulu singura: Pote .... Dar’ betranii! Oh! durerea este fara mângâiere la acesta etate, fiindu-ca nu are viitoriulu câ remediu. Priveau plangendu pe Marina. Ti era mila. S’au vediutu nemuri mari perindu printr’o lovitura de trasnetu; dar’ acesta agonie tardie, acesta morte desperata! Pisani plecă fruntea-i plesiuvita spre pamentu; femeiea sa alu cărei pasu tremură si se indoia, in zadaru incercâ alu sustienea. Acelu dulce lucru, ce limb’a familieloru esprima printr’o atâtu de dulce imagine, toiagulu betranetitoru, le lipsea la amendoui. Marina, fiica loru multu iubita, dragutiulu loru angerasiu, alu cărui zimbetu era odiniora lumin’a casei, Marina siedea intre densii, abatuta si muta. (Va urmâ). aici la Dunăre si Carpati, era ur’a loru devine cu atâtu mai intensiva, cu câtu noi din tote poporale orientali avemu rar’a fericire de a ne apropia chiaru prin ajutoriulu limbei nostre, totu mai multu de popdrala cele mai civilisate ale Europei; pentru-câ ori-câtu se incorda reacţionarii moderni a slavisâ limb’a numai câ se placa russiloru si altoru popdra slave, incercarile loru servili au se fia si se remana cu totulu desierte, fiindu-câ au intardiatu celu pucinu cu 100 de ani. Bucuresci, 18/30 Nov. Transilvani’a. S i b i i u, 6 Dec. n. Suntemu in partea cea mai mare poporu de agricultori, fara distinc-tiune de naţionalitate in Transilvani’a; de aceea si audi multu mai desu intrebandu: „Cum ambla timpulu pe la dvostra, si ce pretiuri au bucatele, “ de catu, „cum merge comerciulu si ce marfa se cauta mai bine, sau cum stau cursurile la burs’a vostra“ (care nici nu esiste). Asia ne incepemu si noi revist’a, erasi cu amblarea timpului. Lun’a Novembre este de regula ploiosa si negurdsa, rece si adesea furtundsa. Estimpu ea fach esceptiune din cele mai rari. Aici câ si in vecin’a Romania lun’a trecuta intrdga fii din cele mai plăcute, pro candu in tierile de susu ale monarchiei si in „Au-stri’a noua" (Bosni’a) ploua forte multu si apele esite din albiile loru causara daune de milione, precum ne asigura tote diariele de pe acolo. Indata inse de a dou’a di Decembre st. n. se incepura si pe aici ploile reci, pe alocurea, precum de es. in părţile Clusiului, chiaru torenţiali, care apoi curendu se transformară in coperisiu albu, de iuaintea caruia vitele se tragu sub adăposturi de erna, era dmenii isi vedu de ocupatiuni usitate pe langa casa si la pădure, si femeile mai multu intre patru păreţi. Femeile! Amu si uitatu noi ore, ca după 17 ani de pausa in Augustu 1879 vomu avd drasi: Espositiune de producte si de manufacturi romanesci? Noi barbatii amu uitatu, de si subcomite-tulu asociatiunei transilvane din cetatea Segisidr’a descoperi dorinti’a sa si a locui-toriloru inca din anulu trecutu, comitetulu din Sibiiu aduse acea dorintia la cunoscinti’a adunarei generale tînute la S î m 1 e u, care incuviintiâ planulu cu mare plăcere, dra după aceea totu subcomitetului din Sigisior’a convoca pe membrii acelui despartiementu la Sigisior’a pe 26 Septembre st. n. spre a delibera intre altele si „asupra char-thiei comitetului centrale in obiectulu infiintiarei unei espositiuni. (A se vede si Observat. Nr. 74 din 13 25 Sept.) Se pare ca noi barbatii le-amu uitatu tote acestea, nu inse si femeile nostre. Cautati bine si veţi afla, ca densele se si prepara pe tăcute, pe nesimţite, câ-ci mai au inca numai optu luni pana la deschiderea espositiunei. Dara femeiloru nostre celoru tinere la pasa prea pucinu de acea scurtime a timpului. In a. 1862 mamele loru au avutu numai 5 luni pentru espositiunea dela Bra-siovu si totuşi au inplutu patru sale cu obiecte: adeverata improvisatiune! Tote acelea tieseturi, cuseturi, inpletituri, chindeseli, (brodarii) etc. au fostu esite numai din mani romanesci. Barbatii au espusu câte o manufactura de ale loru si producte agricole alese, rare, cultivate (A se vede cathalogulu de atunci tiparitu in 2 mii de esem-plarie). Lupt’a intre industri’a de casa si cea de fabrica, lupt’a intre porturile naţionali si intre cele cosmopolite, curge pe vietia pe morte. Unu poporu plinu de vietia vigurosa precum este alu nostru, trebue se participe la acesta lupta, in care ne inpingu mii de interese. Deci la lucru, barbati si femei! Lunile de erna ne dau timpu de ajunsu a ne ocupa cu acesta intreprindere naţionale. Intr’-aceea isi voru face si comitetele, si foile nostre periodice datori’a loru. Noi din parte-ne vomu deschide colonele nostre la totu ce ni se va im-partasi relativu la fiitori’a espositiune, cu atatu mai virtosu, ca este prea de doritu, câ in acesta espositiune se fia representate tote ramurile industriei domestice si agricole, la câte se pricepu romanii din intreg’a monarchia. Nimicu se nu ni se para neinsemnatoriu. Se ne resbunamu in acestu modu nobile de insult’a, de batjocur’a ce ni s’a facutu in a. 1873 cu ocassiunea nefericitei espositiuni universale dela Vien’a. Iîa tieran-cei cusuta cu „arniciu" si catrinti’a (fota, pestelc’a) de gustu si de colori antice, pittoresci, se stea alăturea cu cele mai fine cuseturi cu firu de auru si argintu, in metase si porfira, esite din salone. D.-Yostra carii ati vediutu aici in Sibiiu de es. pe principes’a Montenouvo in toaletta si costumu de tieranca din valile Ternaveloru; dv. cari sciţi câ astadi pittorescile costume romanesci din Roma-ni’a sunt adoptate nu numai la palatu, ci duse pana la Parisu si Londr’a, nu veţi aflâ nimicu estravagantu in opiniunea nostra. — (Era diphteritis!) îngrijiţi mame de prunci, nu’i lasati se recăsca, dara nici nu’i inbol-doriti in câte trei flanele, cojocele, sîaluletîe, câ le faceţi si mai reu. Diariele din Clusiu arata, câ acolo in vreo 2 septemani au muritu 38 de prunci totu numai de anghina (diphteritis). In S. Sebesiu au inchisu din nou scolele din caus’a acelei bole spurcate, contagidse mai câ cîum’a, care estermina generatiuni intregi, fbra câ sciinti’a medicinei se o pota infrena cu midiuloce mai eficaci. Cu tote acestea, ori pe unde avemu medici, se’i chiamamu in casu de durere in gutu, fbra cea mai mica in-tardiare si se inplinimu ordinatiunile dumnealoru cu precisiune. Pe unde nu sunt medici, incai preoţii se se dedea a citi si a p 1 i c â midiuldce recomendate de medici in diverse foi periodice, se recomande poporaniloru chiaru in predice grij’a cea mai mare de sanetatea familiiloru. Au nu sciţi câ Isusu Christosu vindecâ nu numai sufletele, ci si trupurile! De aceea se face fdrte bine, câ de pucini ani incoce se propune si câte ceva sciintia de medicina in unele seminarie romanesci de clerici. Avemu si foi periodice de medicina; se ni le castigamu. Tocma la timpu ne veni si noue dela mana de medicu unu articlu scrisu bine despre morbulu difteriei. Ii vomu face locu câtu mai curendu in colonele nostre. Nu e nici-o mirare câ ne ajungu atâtea bole, câ-ci domne, multa e necurati’a si putorea in care traimu, anume pe la orasîe si cetati, era mai virtosu pe la cele unguresci. Proba invederata fia chiaru câte se scriu in acesta materia in diariele maghiare, de es. câ si in dilele trecute despre orasiulu secuiescu Kâzdi-Vâsârhely, unde prin mai multe strade cauta se’ti astupi nasulu candu treci, tocma câ in orasiele turcesci; gunoie, scursori dela vinarsarii, mortatiuni de câni, mîtie, găini etc.; nici chiaru vitele de taiatu la macelaria nu sunt visitate de nimeni. — Sibiiulu trece de cetatea cea mai curata in Transilvani’a; da, curata de candu o curatisera austriacii până in 1866; cu tote acestea se vedeţi ce scrie „Herm. Ztg." si despre mesurile hygienice de aici. Dara inca Brasiovulu, dara celelalte, pe unde stradele nu se curatia niciodată! — Ore Cartea dietetica pusa la concursu de câtra asociatiunea transilvana de câţiva ani, candu se va da in revisiune definitiva, câ se esa la lumina ? ^(Colectele pentru soldaţii răniţi.) Ne vinu intrebari, câ de ce nu publicamu si noi de acelea. Din simpPa causa câ nu le potemu suge din degete. Curnu se pare, colectele destinate pentru Bosni’a se trimitu numai la diarie oficiali si oficiose. In câtu pentru colectele din anulu trecutu destinate pentru Romani’a, pre câtu scimu noi, s’au inchîaietu si s’au datu coraputu definitivu la loculu competente, atâtu de aici, câtu si dela Brasiovu; anume aci se prepara publicarea toturoru colecteloru intr’o cărticică separata. Intr’aceea noi cerendu copi’a unui respunsu, adresatu domnei Iudit’a consort’a domnului consiliariu gub. pens. Elia Macelariu, de câtra on. presidiu alu So-cietatiei Crucea rosiia, ilu comunicamu cu atâtu mai virtosu, câ se se vedia si astadata, câ fapt’a humanitaria si totuodata naţionale a femeiloru nostre este si va fi totudeauna recunoscuta si conservata in memori’a posteritatiei. (Societatea „Crucea roşia" din Romani’a. Comitetulu centralu Nro. 738.) 4 „Bucuresci 11/23 Novembre 1878. Domn’a mea! Primindu epistol’a Domniei Vostre dela 4;16 curente, me grabescu a ve esprime viile multiumiri in numele României intregi si iu particularu re-cunoscinti’a mea, pentru neobositulu concursu ce a’ti binevoitu a dâ in favorea braviloru soldaţi romani, dela inceputulu resboiului până acum. Adastu cu deosebita multiumire, Domn’a mea, brosiur’a despre care ’mi anuntiati. — In ce pri-vesce sum’a de cinci fiorini, ce a’ti binevoitu a ne mai tramite acum, incassandu-se sub recepiss’a Nro. 2025 am onore a o inaint’a Dvostra anexata de acesta, rugandu-ve si cu acesta ocasiune se binevoiţi a primi asicurarea prea osebitei mele consideratiuni. Dumitru Ghica, Ioanu S. Bobocu, presiedinte. secretariu. (Pentru economii de vite, carii vreu setrâcain Dobrogea). La intrebarile ce ni se făcu, vomu respunde in altu Nr. prin reproducerea după „Monitorulu oficiale" din Bucuresci a unui „Regulamentu pentru stabilirea si perceperea taxeloru in Dobrogea." Mai virtosu punctele 4, 5, 6, privescu tocma pe acesta classa forte importanta a societatiei romanesci. Preste totu inse Dobrogea merita a fi studiata bine de câtra toti romanii, era pana atunci nimeni se nu’si faca ilusiuni, precum isi făcuseră alţii mulţi cu B o s n i ’a, era acuma se intorcu acasa câ vai de ei. Ori unde, prin urmare si in Dobrogea, trebue se lucri, se alergi, daca vrei se traiesci. Locu si ocasiune este; se cere inse capu deschisu si pitiore bune. Diariulu care ese mai aprope de Dobrogea, adeca in Galaţi, este Delfinulu, la care vomu reveni preste pucinu. Situatiunea politica si sociala in Prusso-Germani’a. Unu proverbu alu Englesiloru dice: ca in fia-care casa se afla unu sceletu si prin acesta voiesce se intielega, ca in fiacare casa, in fiacare familie esista vre-o durere mare seu vre-o nefericire, care i turbura liniscea, i amaresce suvenirile trecutului, i veştejeşte sperantiele viitoriului si i inourâsa pre-sentulu. Acestu adeveru probatu si necontestabilu remane acelasiu si in casulu candu ilu vomu aplicâ asupra poporaloru singuratice si asupra stateloru ce ele formesa. Ce este istori’a universala alta, dâca nu memoriele familiare si intime ale singurateceloru popora dela formarea si pana la apuuerea loru? Nici in trecutu si nici in presentu nu esista unu singuru poporu, in acarui istorie si in acarui cale de desvoltare se nu intalnimu scelete de acelea despre care vorbesce in modu asia de semnificativul citatulu proverbu englesescu. Mai multu seu mai pucinu fiacare poporu a suferitu si a induratu la inceputulu istoriei sale tirani’a despotismului si a teocratiei, care pretindea ca are drepturi divine la domni’a pamentesca. A trebuitu se curgă riuri de sânge si se se sacrifice hecatombe nenumerate furieloru resbeleloru civile, pana candu despotismulu feudalu aliatu in toti tempi cu teocrati’a a potutu fi sdrobitu si invinsu si s’au potutu proclamâ drepturile omenesci. In lupt’a acesta neegala, la care au partecipatu spiritele cele mai luminate si mai nobile ale omenimei intregi, in fine forti’a bruta a fostu invinsa. Asia se credea pana mai ieri alaltăieri, dara aruncandu o privire asupra actualitatii, iute ne vomu convinge, ca acesta a fostu o credintia desierta in politica, o fabula de convenientia, care supusa unei critice rigurose, dispare câ si o imagine nebulosa a camerei obscure, indata ce se stinge lumin’a artificiosa. Acesta esperientia trista si durerosa, intre tote naţiunile moderne o facil naţiunea germana, pe care o vedemu astadi gemandu erasi subtu jugulu despotismului absolutisticu si cesarianu, care capi-tulandu la Sedanu in Septembrie 1870 in person’a imperatului Napoleonii III, printr’o metemsihosa neprevediuta si fenomenala, reinvia si se individua-lisa asemenea unui fenice, in person’a cancelariului de „fieru si sânge" principele de Bismark, acestu protothipu incarnatu alu unui geniu fatalu si de-structivu, dela acarui nervi eternu iritat! si dela acarui capricii demonice depinde astadi pacea lumei si sortea poporaloru. Este intr’adeveru admirabilu cum unu barbatu atatu de autipathicu a sciutu se se folosesca de inpregiurari intr’unu modu atatu de minunatu si aventurosu, pentru câ se ajunga a se inaltiâ la rangulu in care-lu vedemu si a-si inpune dictatur’a sa personala si terorismulu seu brutalu, nu numai natiunei germane, dara Europei intregi. Firesce este o intrebare inca nedeslegata, deca recunoscerea si possibilitatea unei cariere politice, câ a principelui de Bismark, pote fi numita strălucită si demna de imitatu, sâu ca ea este o proba de slăbiciune si decadintia a Europei intregi si in specialu a natiunei germane. Ne tememu, ca după ce poterniculu cancelariu va include ochii, istori’a va inregistrâ a doua parte a asertiunei de mai susu. Deca pe tempulu domniei lui Napoleonu III nemţii isi batâu jocu si isi rideu de naţiunea fran-cesa, numindu-o slaba, decadiuta, corupta si fara viitoru, apoi ce voru dice astadi francesii despre naţiunea germana, care după strălucitele victorii de pe campulu de resbelu din Franci’a si după ce s’au inbogatitu cu doue provincii infloritore si cu cinci miliarde se afla intr’o stare neasemanatu mai trista, mai deplorabila si mai demna de compatimitu, decatu cum se aflâ naţiunea francesa pe tempulu, candu cesarismulu imperialu isi serbâ orgiele sale in Tuilleriile Parisului. D’abea au trecutu optu ani de dile, decandu se proclama unitatea Germaniei si imperiulu ger-manu in sal’a cu oglindi din Versailles. Franci’a era umilita, sdrobita si trântita la părete, era Ger-mani’a se redicâ triumfatore, gloriosa si inbogatita la primulu rangu intre statele datatore de tonu din Europ’a. Dara ce diferintia enorma nu esiste astadi intre starea Franciei invinse si intre aceea a Germaniei invingetore? In tempu ce Franci’a si-au restauratu poterile, infloresce si progresesa in tote direcţiunile vietiei spirituale precum si materiale, rival’a ei suspina si plânge ilusiunile pierdute, indura tote miseriele pauperismului desperatu si sufere cu o pacientia inesplicabila si umilitore dic-tatur’a unui singuru omu, alu aceluia, care promisese natiunei germane inca de multu unu Sedau internu. Gratie nesocotiteloru si atatu de multu regre-tateloru atentate asupra personei inviolabile a betra-nului imperatu si rege Wilhelm I, precum si ne-calificabilelui servilismu alu parlamentului centralii, principele cancelaru reuşi se inscenese pe cale parlamentara o lovitur’a de stătu, care se pote mesurâ in efectele sale cu ori care alta cunoscuta pana acuma in istorie. Pretecstandu, ca siguranti’a statului si liniscea publica este amenintiata si periclitata din partea socialistiloru, foştii sei aliaţi de odiniora, puse de i se vota faimosa si draconica lege esceptionala in contra socialistiloru, care nu este altu ceva, decatu suspinderea libertatiloru con-stitulionale si inlocuirea loru prin dictatur’a arbitrara si brutala a unui singuru omu. Cetindu cineva despre mesurile teroristice ce se iau in contr’a natiunei prusso-germane in poterea acelei legi esceptionale, din partea autoritatiloru gubemului imperialu din Berlinu, iti pare ca ceteşti istori’a incvisitiunei din Spani’a seu a tribunaleloru secrete din evulu mediu. Pentru-câ acesta ilusiune se fie completa mai lipsesce inca numai autodafeele, acaroru flăcări se inaltiau la ceru spre glorificarea lui P-dieu. In 5 ale 1. c. imperatorele-rege se va reintorce in capital’a sa, pentru câ după o scurta regentia a fiiului seu, se reia frânele gubernului in tremurand’a sa mana, pe care au fostu nevoitu a le depune in manile vigurose ale succesorelui seu, in urm’a atentatului dr. Nobiling. Din partea autoritatiloru i se pregatesce o primire grandiosa si triumfala, câ si candu s’ar reintorce dela unu resbelu gloriosu si victoriosu. In acelasiu Jtempu inse, acelesi auto-ritati, proclama starea de asediu civilu asupra capitalei si asupra districteloru invecinate; organisesa unu sistemu de ostracismu asupra tuturoru aceloru per-sone pe care denuntianti si spioni bine platiti i stigmatisesa a fi periculoşi seu suspecţi, ii esilesa si ii espatriasa fâra pietate punendu-le terminu de câte 24 ore, desfiintiesa sute de reuniuni si societăţi, suprime dieci de diare, opresce si pune pe indecsulu celu negru sute de cârti si scrieri, pe care astadi le afla a fi periculose si introduce o visitare rigurosa si severa a pasaporteloru celoru ce vinu din streinetate, tocmai asia precum era in Rom’a papalitatii si precum mai este inca astadi in neconstitutional’a Russie, unde domnesce vointi’a suverana a albului Tiaru. Lumea civilisata sta si se uimesce de cele ce se petrecu in centrulu Europei, la poporulu „poe-tiloru si alu cugetatoriloriU si se intreba, ca ore ce finitu va luâ acesta reactiune revoluţionara in-scenata de poterniculu cancelaru alu Germaniei mari si unite, după atâtea sacrificii si atâtea ver-sari sânge. Respunsulu mai curendu seu mai tardiu va trebui se-lu dea insasi naţiunea germana si ne tememu ca o va face asia, câ se se adeveresca predicerea actualelui dictatoru si princi pe-cancelariu ca: isi va terminâ carier’a prin o mare gresiela. Deca acea „mare gresiela" este deja comisa sdu nu, acesta ne o va arata viitoriulu, care pentru naţiunea germana este totu asia de nesigura si de intunecatu câ si inaintea revolutiunei din 1848, careia apoi urma reactiunea absolutistica subtu gu-bernulu lui Manteuffel si a partisaniloru sei. C a ni i 1 u. Demonstratiunile politice din Buda-Pesta. In aceiesi di in care ne sosesce scirea despre reconstruirea definitiva a cabinetului C. Tisza prin intrarea comitelui lulius Szapâry câ ministru de finantie si a baronului Kenieny Gabor câ ministru alu comunicatiuniloru, eata ce cetimu in „Pester Lloyd" si in celelalte diare sosite din capital’a Ungariei despre demonstratiunea politica a studen-tiloru magiari ce a avutu locu luni in 2 1. c. Indata după ce isi tienura deputaţii opositio-nali cuventarile loru vehemente cu ocasiunea adresei de tronu, studenţii magiari dela universsitate se deciseră se faca o serenada in onorea „opositiunei fusionate" si a stingei estreme. Gubernulu le a intredisu acesta, dara cu tote acestea subtu firm’a cetatieniloru capitalei acea serenada totuşi se inscena ( luni ser’a. Intre multele oratiuni tienute in acea sdra merita se cunoscemu cu deosebire doue forte caracteristice si adeca aceea a studentului in drepturi Bela Barabas, tienuta inaintea clubului „iutransi-gentiloru“ si respunsulu ce iau datu deputatulu Ludovicii Mocsary in numele acelei partide. Eata ce dise juristulu Barabas intre altele: „Unu ucasu apparutu pe neasceptate, a intredisu junimei academice in modulu celu mai severa de a partecipâ la acesta demonstratiune patriotica. Res-criptulu onorabilelui ministru de culte si-au avutu efectulu doritu. Juristulu isi framanta capulu cu legile care tractesa despre responsabilitatea ministeriala, filosofulu poetisesa unu iînnu, prin care ser-batoresce victoriile din urma ale lui C. Tisza, tecliniculu concepe planuri noue de drumuri de fieru pentru Bosni’a si asia mai departe. (Ilaritate) O repetu, nu tinerimea academica se afla aicea, ci o corporatiune cu multu mai potemica si mai mare: junimea natiunei. Junimea are unu dreptu in interesulu propriului seu viitoriu de a se esprime asupra actualitatii si prin acesta isi inplinesce numai datorinti’a sa patriotica. Ca acestea nu sunt numai nesce frase gole, acesta o probdsa mai bine mişcarea junimei in anii 48 si 61 si propriele cuvinte ale actualelui ministru-presiedinte, care candu cu fusiunea făcută la 5 Martiu 1875 au adresatu urmatorele cuvinte catra junimea, care i făcuse o serenada : „Ca junimea isi redica vocea sa intr’unu mo-mentu asia de inportantu câ celu actualu, o aflu prea firescu. Tristu ar fi fostu din contra, deca ea ar fi remasu muta. Sunt de firm’a convingere, ca in atitudinea acesta patriotica a junimei se coprinde garanti’a cea mai sigura pentru unu viitoru mai bunu alu patriei.w Asia a vorbitu Tissza iuainte de acesta cu trei ani. (Voci: „infamu.“) Barabas isi termina vorbirea apostrofandu prin aceste cuvinte pe partid’a „intransigentiloru." „Candu votulu vostru ne va chiamâ pe campulu de lupta, ne voniu duce cu bucuria, pentru ca s ci mu, ca vomu stâ fa-tia in fatia nu cu amicii, ci cu inamicii nostrii comuni si neinpacati cu Russii. (Strigări de: „Eljen a torok nemzet," „Le a muszkaval." — „Se traiesca naţiunea turcesca," Josu cu rusii!") In numele intransigentiloru respunse Ludovicii Mocsâry; elu accentua modulu cum se nimicesce constitutiunea si ca actual’a politica falsa este pos-sibila numai in urm’a profundei coraptiuui in care se afla Ungari’a. „Junii mei amici ! Creaţi voi o Ungaria mai frumosa, o alta Ungaria. Generaţiunea, care conduce astadi afacerile tierei, este incapabila a duce naţiunea la unu viitoru mai bunu. Nu in-vetiati aceea ce vedeţi ca se petrece in giuru 1 u vostru; intorceti-veprivirile cu in dig naţiune si despre tiu dela minciun’a si fel o ni’a, care dejâ in vieti’a nostra publica s’au prefăcu tu in sistemu." După Mocsâry mai vorbi inca Verhovay di-cendu, ca preste puci nu tempu reactiunea va constringe junimea se schimbe cărţile cu armele. „Eu protestesu," termina elu, „in contra acusarei ce ni se face, ca noi pregatimu revolutiunea; acesta o făcu acei bar baţi, cari se afla in capulu gubernului. Gubernulu insiela poporulu, tradesa drepturile lui, gubernulu insusi arunca se-m e n t i ’a r e v o 1 u t i u n e i. “ Eata inca o proba din cele multe, despre modulu cum ungurii inşii prepara revolutiunea si o punu in acţiune, pentru-câ apoi după o noua catastrofa câ cea dela Vilâgos, se faca locu absolutismului reactionariu. Dela congresulu naţionala bisericesca alu Romani-loru gr.-or. din Ungari’a si Transilvani’a. (Raportu speciale alu „Tel. Rom.u) Siedinti’a XI, din 12/24 Octobre 1878. (Urmare.) Siedinti’a se deschide la 9 ore. Se cetescu si se autentica protocolele siedintieloru IX si X. Presidiulu presenta raportulu consistoriului metropolitanii, prin care se aşterne testamentulu fericitului archiepp. si Metropolitu Andreiu Siaguna, cu unele informatiuni, ce privescu conclusele congresului din 1874 Nr. 63. — Se transpune comissiunei financiare. Dep. V. Mangra considerandu, ca este o trebu-intia forte simtita pentru o formare scientifica mai su-peridra a clerului nostru; considerandu ca institutele teologice esistente, din diferite inpregiurari nu potu corespunde acestei necessitati forte simtite; considerandu i mai departe, ca numai prin o calificatiuue mai inalta scientifica vomu ajunge a regula cu mai bunu succesu si | positiunea preotiloru in ce privesce partea materiala, ! propune: „Maritulu congresu se constate tre-; buinti’a unui institutu superioru de in veţi a-mentu teologi cu pentru Metropoli’a intrega, si se faca dispositiunile de lipsa pentru punerea in lucrare a acestui lucru. Se transpune comissiunei şcolare. Urmesa la ordinea dilei continuarea pertractarei proiectului pentru regularea parochieloru. Raportorulu comissiunei propune si congresulu primesce câ, la §. 16 al. 1. la sfersitu se se adaoge „si clas’a la care apartiene parochi’a." Al. 2 a acestui §., cu unu amandamentu alu comissiunei cu privire la foi’a, in care se se publice con-cursulu si cu unu altu amandamentu alu dep. Z i g r e, cu privire la terminulu concursului, se primesce in urmatorea stilisare: „Concursele trebue se se publice „in organulu de publicitate alu respectivei eparchii, „punendu-se unu terminu de celu pucinu 30 dile. Ter-„minulu acesta se computa de la priin’a publicare in „organulu de publicitate. Suplicele de concursu intrate „mai tardiu, nu se potu luâ in considerare." La al. 3 comissiunea propune primirea neschimbata, iar dep. Dr. 11 a r i o n u P u s c a r i u propune câ; „ concursele in totu casulu se se asterna consistoriului spre revisiune," pentru ca comitetele parochiale adese făcu abusu de dreptulu loru in detrimentulu candidatiloru de parochu. Eppulu Metianu combate acdsta propunere, ca-ci după §. 23 din st. org. consistoriulu incurge la facerea concursului prin mandatariulu seu, care este protopres-biterulu cercului. Dep. Z. Boiu spriginesce propunerea lui Puscariu, ca-ci concursele sunt normative pentru statorirea einolu-menteloru statiunei de parochu. Consistoriulu deci trebue se supraveghese asupra acestui lucru. Dep. A. Trombitiasiu e contra propunerei lui Puscariu, care in urma si-o retrage pentru a castiga in tempu cu desbaterile. Dep. Bugarinu aflandu dispositiunile coprinse in alinea din urma a §. 16 in contradicere cu §. 25 din stat. org. propune, spriginitu de dep. Ionasiu si Dr. Pacurariu, urmatorea stilisare: „concursele le compune comitetulu parochialu, după premergetore cointie-legere cu protopresbiterulu concernentu. In casu de neintielegere intre comitetu si protopresbiteru, concursele se substernu consistoriului spre decidere. Congresulu adopta acesta propunere. §. 17 se propune spre primire neschirabatu. Congresulu primesce cu adaosulu propusu de dep. Boiu câ: „la presentarea concurseloru se se pună si numerulu acluseloru. §. 18 se recomenda de raportoru spre primire cu unele mici modificatiuni, unde e vorb’a de pedepsirea influintiarei alegeriloru. Dep. Dr. Pacurariu cere ştergerea §-lui intregu, ca-ci i se pare a fi lucru odiosu a se presupune la ori-ce dispositiune din lege abateri, cari se fia pedepsite. Se nu facemu in lege dispositii de acele, cari in viitoriu ne-ar timbra câ omeni aplecaţi a calea la totu rnomen-tulu legea. Dep. Trombitiasiu reeunosce si elu ca legislatura este unu portretu alu tempului in care s’au adusu legile, regreta insa, ca acestu adeveru nu’lu poteinu incungiurâ. Alte corporatiuni mai inalte inca făcu dis-positiuni in contra coruptiunei la alegeri, pentru ce se uu se faca dar si de congresu V Sustiene tecstulu comissiunei. Punendu-se propunerile la votu, se primesce cu majoritate insemnata propunerea comissiunei, respective a tecstului din proiectu cu urmatorea schimbare in ju-inetatea din urma: „Constatandu-se o astfelu de influ- „intiare, respectivulu coneurentu chiaru si de ar deveni „alesu, pe langa aceea ca i se nimicesce alegerea, nu „are dreptu se mai concure la aceeaşi parochia iar la „casu de repetire se va eschide pentru totdeuna de a „mai pote concurge la o parochia din intreg’a provincia „metropolitana." §.19 raportorulu propune a’lu primi neschimbatu. Al. 1. se primesce. La al. 2 dep. Zigre propune a se dice; „alegen-du-se barbati de incredere si notari." Se primesce. La aceasi alinea dep. Al. Pop o viciu face propunerea a se şterge dela inceputulu ei cuvintele „celoru presenti" si se se dica numai „se constata numerulu „indreptariloru la actulu de alegere." Aceşti propunere da ansa la o desbatere lunga si cam incurcata. In urma la desluşirile dep. Babesiu si Dr. Pacurariu, congresulu decidea sustiene alu 2 iu tecstulu comissiunei, resp. al proiectului cu adausulu: „apoi cu „aceia se constitue biroulu sinodalu" etc. Dep. Boiu propune a se intercala intre al. 2 si al. 3 o alienea noua: „Alegerea prin aclamatiuue nu este permisa." Dep. Dr. II o do si u combate acesta propunere, fiindu ea coprinsa in dispositiuuile din aline’a urmatore. Punendu-se la votu, propunerea lui Boiu nu este spriginita si congresulu primesce al. 3 si 4 neschimbate. Ca adaosu la acestu §. propune dep. Babesiu urmatoriulu amandamentu: „Votarea se continua, pe catu „tempu se infatîsiasa votanti. Trecendu 5 minute fara „a se infatisiâ unu votantu nou, votarea se incheie si după ce propunerea lui Pacurariu: de a prelungi terminulu la % ora — se respinge, congresulu primesce amandamentulu lui Babesiu. Alineele 5, 6, 7 se primescu fara schimbare in esentia. La aline’a 8 recomandata de comissiune spre primire, dep. Zigre propune o stilisare mai precisa si anume: „Actele relative la alegere după espirarea de „14 dile, reservate pentru proteste, se aşternu după 8 „dile la scaunulu protopresbiteralu spre esaminare. In „casu de protestu seu de dificultarea alegerei, condu- „sulu scaunului protopopescu este a se comunica respec-„tiviloru recurenţi; după espirarea de 14 dile, reser-„vate pentru apelatiune, in tempu de 8 dile actele se „aşternu la consistoriu spre aprobare; de consistoriu se „propune celu alesu de parochu episcopului spre afacere „canonica." Dep. Archimandritu Popea spriginesce acesta propunere ca una ce este basata pe st. org. si combate acea parte din propunerea comissiunei, care da dreptulu de intarire episcopului, fara ingerenti’a consistoriului. Dep. C o s m a de alta parte sustiene, ca st. org. n’ar spune nicăieri, ca intarirea alegerei de preoţi ar cadea in competenti’a consistorului, prin urmare densulu nici nu recunosce consistoriului dreptulu de a se mesteca in acesta afacere. (Va urmâ.) Societatea academica romana. Sessiunea anului 1878. Siedinti’a dela 21 Septembre. (Urmare.) Distributiunea materiei se vede făcută după o metoda sciintifica si sistematica: secolii deosebiţi cu grija; situatiunile claseloru rurali bine precisate, asia ca după elu potemu urinari pasu cu pasu tote transfor-matiunile loru pana la diu’a, candu fura indreptatite si chiamate la libertate, la egalitate civila si la proprietate. întinderea materiei ocupa 312pagine manuscriptu, trece peste maximulu prescrisu de programa, si areta silintiele ce pare ca si-a data autorulu de a tracta thes’a cu sciintia si cunoscintia. Lucrarea acesta — nu me sfiescu de a afirmă — e chiamata a jocâ unu rolu inportantu in sciinti’a economiei politice si a istoriei naţionale. Pana acum nu avemu inca adunate intr’unu singuru manunchiu si clasate cu grija, date si fapte asupra starei sociale, economice si politice ale tieranului nostru: in scrierile cunoscute pana acuma nu reesiea din istori’a poporului nostru cu vieti’a s’a propria, cu caracterulu seu individualu, cu rolulu seu de acţiune asupra vietiei sociale a tierei. Oper’a de facia pare ca imple acesta lacuna; si deca ar’ fi scrisa in orice alta limba europena, ea inca ar’ face onore literaturei si natiunei nostre. Fia că tote thesele ce ar’ propune societatea nostra se dobendesca succesulu, care ni se infacisiesa astadi; sufletulu fundatorului acestui premiu ar’ fi de o suta de ori inpacatu cu nobil’a s’a inspiratiune, era societatea academica ar’ ave fericirea de a se mândri cu lucrările sale. Eu, unulu, nu me indoiescu astadi, ca societatea intrega se va uni cu comissiunea spre a acordă premiu-lu Nasturelu acestei opere. G. .Sionu. D. Ionescu dice, ca întreprinderea autorului e seriosa, der’ ca scriptulu seu este numai, că prim’a gatire a materialului. Operatulu contiene tote elementele pentru unu intinsu si bunu memoriu, dera are in sine si insemnate contradictiuni. Citesa cateva pasagiuri din introducere, in care indica contradiceri. Apoi re-venindu la subiectu, spune, ca planulu e completu, inten-tiunile bune, spiritulu sanetosu, der’ esecutiunea nu e completa, fiindu pripita invederatu. După ce memoria-listulu cade in erori, apoi si materialele pare ca le-a aruncatu fara legătură; nu da vreo solutiune la atatea probleme, cari suleva subiectulu pusu la concursu. — D. Stefanescu dice, ca ar’ fi voitu se ridice cestiunea presentarei manuscriptului la tempu, der’ după cele spuse de D. Ionescu, intielege acum, pentru ce oper’a nu s’a presentatu la tempu. — D. Odobescu, respun-diendu obiectiuniloru dlui Ionescu, arata mai antaiu diferinti’a ce esista intre unu memoriu si o carte. Celui de antaiu i se cere a condensâ in sine elemente sciinti-fice grupate cu metoda, era nu a presentâ o materia elaborata in modu definitivu, ceea-ce este insurirea numai a unei cârti. Dintr’unu bunu memoriu pote esi o mai j buna carte. D. Ionescu a convenitu, ca nici metod’a nici elementele copiose si interesante nu lipsescu lucra-rei de facia. Mai multu, d-s’a a aretatu cum ca unele parti sunt tractate cu măiestria, atatu in fondu, catu si in stilu, i s’a parutu inse a vede ore-cari contradictiuni! D. Odobescu inse, chiaru in locurile indicate nu vede contradictiuni. Buna-ora nu vede, ca autorulu se fi pretinsu in introducerea s’a, ca elementulu dacicu se fi persistatu in institutiuni chiaru după contopirea s’a cu celu romanu cuceritoru. Apoi nici in ceea-ce dice despre originele statului Moldovei nu vede se fia alta lipsa, de catu aceea a unei definitive stilisari. Asemenea nici in mişcarea de prosperitate a poporatiunei rurale din unele parti ale României, pe candu altele se aflau in miseria in secolulu XVII, nu vede contradictiune, ci o constatare cu totulu noua făcută pe basa de elemente istorice noue. In resumatu, vede in acestu memoriu o lucrare eminenta, care mai multu de catu ori-care pana acum merita a se premiâ. înaintea unei lucrări asia de meritorie, nu suntemu in dreptu se ne ridicama pretensiunile pana a cere se ni se aduca o carte perfecta asupra unei materii inca forte pucinu esplorata de sciinti’a istorica si economica, Deca constatamu ore-cari lacune, avemu midiuloce de a propune pentru alţi ani chiaru cestiunile acelea pentru viitore concursuri. Deocamdată ni se aduce, credemu, mai multu decatu potemu speră. Este de onore si de datoria pentru noi a premiâ memoriulu. — D. Babesiu dice, ca pe catu tempu vede ca se ridica opositiune contra acestui opu, dlui cere se se pronuncia societatea asupra faptului intrarei manuscriptului mai tardiu de cum era prescrisu prin concursu; cu acesta n’ar trebui se se faca unu precedentu de procedere vitiosa. D. Sionu respunde, ca după ce amu intratu in fondu, nu mai e loculu a ne ocupă de forma. Deca era se nu se primesca, trebuia din capulu locului se se respingă. Der’ societatea l’a primitu, l’a recomendatu la comissiune; acesta l’a cercetatu si a facutu raportulu ei; si de ar’ fi venitu dela inceputu chiaru, după cum cere d. Stefanescu, n’ar’ fi potutu se faca mai multu decatu atatu. — D. Aurelianu dice, ca invocarea acestei lipse de formalităţi i se pare nefundata. Comissiunea, din care face si dlui parte, ori-cum fia, a primitu ma-nuscriptulu dela societate si a avutu indestulu tempu de a’lu studia. Catu despre nesuficienti’a lui, dlui afirma, ca dela o disertatiune nu se pote cere mai multu. Ea respunde pe deplinu la program’a nostra, si după ce ca autorulu a muncitu atatu tempu, ca se ne faca o lucrare cum am doritu, ar’ fi forte nedreptu se nu i se acorde premiulu. — D. Stefanescu revine la cestiunea intrarei manuscriptului si sustiene pe D. Babesiu. — D. Maniu dice, ca procedur’a are insemnatatea ei. După ce am intratu in fondu, nu ne mai potem intorce la forma. Vorbindu asupra fondului inse, pentru argumentele invocate de d. Ionescu, cere amanarea concursului pentru anulu viitoriu si in acestu tempu spera, ca autorulu ’si-va completă oper’a. — D. Odobescu revine acupra celoru dise de d. Ionescu, carele insusi a disu, ca operatulu are calitati eminente, cari ele numai ne-au facutu pe toti a trece, de astadata numai, asupra mice-loru abateri dela regulele inpuse pentru primirea manuscriptului. Der’ nu pote admite, ca după ce s’a trac-tatu cestiunea in fondu, se mai potemu reveni acum asupra cestiunei de forma. Acum unu anu amu premiatu o lucrare asupra Daciloru, care era de siguru inferiora celei ce ne vine astadi. Amu aflatu in ea lacune si totuşi amu premiat’o, cerendu că autorulu se faca in urma corectiuni si completări mai inainte de tipărire. Totu asia potemu face si estempu. După ore-cari interlocutiuni din partea dloru Stefanescu, Aurelianu si Baritiu, d. Romanu depune o propunere subscrisa si de d. Odobescu in urmatorea coprin-dere: „Propunemu: Societatea, recunoscendu meritulu eminentei lucrări Tieranulu romanu, ’i decerne premiulu Nasturelu de 5000 lei; der’ constatandu-se, ca autorului ’i-a lipsitu tempulu pentru completarea constructiunei acestei opere, decide, că premiulu se i se liberese după completarea făcută in cursulu anului." D. Maniu combate propunerea dicendu, ca de orece pe de o parte cere decernerea premiului in principiu, era pe de alt’a constata, ca oper’a nu este completa, nu pote acordă premiulu. — D. Ionescu trecendu preste cestiunea de forma sulevata de dnii Stefanescu si Babesiu, dice, ca pentru acesta nu respinge oper’a, ci sustiene ide’a amanarei concursului chiaru pentru prestigiulu societa-tiei; termina depunendu o propunere subscrisa si de d. Maniu in coprindere; „Se se amane pe anulu viitoriu, mantienendu-se concursulu publicatu." După acesta siedinti’a se suspende pe 5 minute pentru consultare. Redeschidiendu-se, depuitorii propu-neriloru de mai susu declara, ca le retragu. „Se nu se decerna premiulu pentru memoriulu Tieranulu romanu, fiindu insuficientu si necompletu." — Acesta propunere sustienuta si de d. Stefanescu se pune la votu prin bile. La deschiderea urnei, resulta 5 bile albe si 6 negre. Propunerea se declara cadiuta. Se punu apoi la votu conclusiunile raportului comissiunei si resultatulu este: 7 bile negre si 4 albe. Prin urmare, premiulu nu se acorda. — Siedinti’a se ridica la 12 '/a ore. La 2 ore p. m. siedinti’a se redeschide, deschisa publicului. La ordinea dilei, disertatiunea dlui Ioanu Ghic’a cu titlulu Omulu si inceputulu seu. — Se asculta cu multa atenţiune. După terminarea lecturei D. Baritiu aduce omagiurile sale dlui presiedinte pentru instructiv’a s’a disertatiune, si propune că se se tipa-resca in Anale. — Societatea admite. D. Stefanescu da o relatiune succinta despre o descoperire paleontologica făcută de dlui in districtulu Oltu, langa Slatin’a, si anume despre o falca de cămilă fosila din epoc’a quartenara, prim’a cămilă fosila ce s’a gasitu in Europ’a. Se admite a se tipări in Anale. D. Odobescu cetesce continuarea disertatiunei sale asupra cununei dela Novo - Cerkask, care se asculta cu mare interesu si se recomenda a se tipări in Anale. Presiedinte, I. Ghica. Secretam ad hoc, G. Sionu. Sciri diverse. — (Pr oductiunea musicala) a reuniunei magiare de cantari din Sibiiu, avii locu in ser’a de 5 1. c. Program’a constatatore din 7 numere a fostu bine si cu precisiune esecutata in audiulu unui publicu alesu si numerosu, care recompensă plăcerile ce gustă prin aplause vii si prelungite. După productiune a urmatu jocu, care dură forte animatu până după 3 bre din diua. — (Doctori femei.) In Aix, in fost’a capitala a Provencei din Franci’a, au fostu promovate cu gradulu de doctoru in medicina, domnisior’a Hedwig’a O z e s k o, de naţionalitate russa si domnisior’a Iustin’a Delaygne, o francesa. — (D’ Ennery,) cunoscutulu poetu dramaticu din Parisu, a inventatu unu midiuldcu forte espedi-tivu, se scape de poeticastri, cari ilu incomodau cu cetirea operateloru loru. Indata ce intră la densulu vreunulu din aceste geniuri necunoscute si pierdute si ii esprimâ rogarea se ii permită a ii ceti operatulu seu, ii respundea cu tonu curtenitorul „Mi pare forte reu, dara tocmai acestu sujetu se afla in cartonulu meu." — „Dara d-ta inca nu poţi sci . . .“ — „O, dă, eu sciu! De altcum deca iti face plăcere, poţi se incepi lectur’a, inse mai curendu seu mai tardiu se nu te prindia mirare, deca vei afla intr’o drama a mea tractata aceeaşi tema ..." In urm’a respunsului acestuia, inca n’au insistatu nici unulu din acei dramatici necunoscuţi, că se ii mai cetesca manuscriptulu seu. — (Gubernulu ungurescu) are intentiunea se infiintiese o universitate — unguresca in Pressburg (Pojoniu). Firesce ca din budgetulu statului si pe comptulu scdleloru si gimnasieloru confessionale si ne-magiare, care in locu se se inraultiesca si se prosperese, din contra sunt persecutate, închise, li se confisca fondurile, cărţile scolastice si chartele geografice. Asia o pretinde inalt’a idea de stătu si lupt’a pentru esistentia proclamata prin constitutionalismulu ungurescu. Pentru scolele unguresci se da totu, era pentru cele neungu-resti nemicu, ba li se mai ia si aceea ce au. Asia face si Russi’a in Poloni’a. — (O damainsarcinata)se urca pe Dobratsch, care este unulu din piscurile cele mai inalte ale Alpiloru dela Villach in Carinthia. Ajunsa la hotelului alpinu de acolo, o apucara durerile si in scurtu tempu nascii unu fecioru. Dam’a aceea este din Vien’a si fiiulu ei candu va fi mare, va potea dice cu multu dreptu despre sine, ca este de o nascere înalta, pentru ca vediu lumin’a dilei la o inaltime de 7000 urme desupra nivelului marei. — (Probe de stilu russescu.) Intr’unu ar-ticolu alu diariului russescu „Sovrom Izv." se potea ceti mai daunadi urmatorele: „Animalulu selbaticu, ranitu de morte se afla in agonia. Hienele si celelalte specie de câini, cari in decursulu resboiului se aflau in vizuinele loru, se arunca acuma asupra corpului recitu, pentru că se’lu sfasie. In dosulu Austriei, care si-au infiptu dinţii in estremitatile cadavrului, care sunt Bosni’a si Hertie-govin’a, fara ca ins’a se le fi potutu rupe până acuma si la spatele Angliei, care au inghititu Cyprulu si Asi’a mica, unu nou siacalu, Itali’a se pregatesce a răpi Cret’a. Preste pucinu si Franci’a, uitandu’si de progresele sale civilisatore, se va arunca asupra pradei ce este aprope de a putredi. — Candu animalele rapitore voru fi con-sumatu cadavrulu, fâra ca se se fi saturatu, atunci apoi de regula se incaibara intre ele ... . „Herm. Ztg." i/-— (Proverbe russesci). Lupulu au chiamatu la prandiu pe capra, acesta inse au refusatu. — Vulpea dorme si in visu numera găini. — Lupulu isi schimba perulu in fiacare anu, dara totu lupu remane. — Amo-rulu, foculu si tuşea nu se potu ascunde. — Inpriete-nescete cu unu ursu, inse nu lasă toporulu din mana. Aceluia care tiene veninu in gura, tote i se păru amare. Painea si sarea pe inblandieste si pe bandiţi. Unu stomacu plinu este surdu pentru ori ce invetiaturi. Celu care venedîa doui iepuri dintr’odata, nu va prinde pe nici unulu. D-dieu nu se grabesce niciodată, pentru ca elu este siguru de tient’a sa. Deca dracului ii inchidi usi’a înaintea nasului, elu iti intra pe ferestra. Nu lauda recolt’a pana candu nu o ai bagatu in siura. Nu este de lipsa a semanâ nebuni, ei crescu de sine. Cu D-dieu poţi merge preste mari, era fara elu nici preste pragulu casei. Adeverulu nu se inneca in apa si nu se arde in focu. Unu nebunu pote aruncă o petra intr’unu lacu, fara ca siepte intielepti se fia in stare se o scota. Man’a unei mame nu frânge osele. Mulţi sunt gata se iti dea consiliu, inse pucini, cari se iti ajute. O consciintia curata este ochiulu lui D-dieu. Minciunile ambla pe piciore siovaitore. Care minte, acela si fura. Candu ieşi din casa roga-te odata, candu pleci pe mare de doua ori, era candu te duci la cununia, rogat-e de trei ori. — (In Chicago in Americ’a) s’au infiintiatu unu clubu straniu de femei, sub firma „Clubulu-barbate vino a casa." Emblem’a acestui clubu este unu bastonu de vreo 4 urme lungime. Veghiati barbati! ca nu e gluma. Post’a redactiunei. Brasiovu, Blasiu, Temisior’a, Buda-Pesta (doue), Clusiu (trei), Zolnocu (Salagiu), Clescuti’a, Rodna vechia, Pinticu, Bucuresci (19 Nov. v.), Craiov’a (totu 19). Acumu după intorcerea redactorului din a trei’a cale-toria (astadata prea trista), se va respunde la cele mai multe prin posta; altora in fapta. Publicarea Msptloru, afara de uniculu, s’a intardiatu numai din caus’a mul-timei de materialu, care trebue se ocupe locu pre catu se pote, cu respectu la diversele classe de lectori si de ocupatiuni omenesci. Chirlibab’a (in Bucovin’a). Nu e lucru curatu. De aici merge in tota regul’a. Pretiurile cerealieloru si altora obiecte de traiu au fostu la 6 Decembre in Sibiiu : Grâu, după cualitati . a. 5.40-6.20 Grâu, amestecatu . . . 1 11 4.50-5.10 Secara ... . . 3-40—3.80 Papusioiu . . . . V 3.10-3.50 Ordiu »i 4— Ovesu 1.80—2.20 Cartofi —.— Mazare ii 5. 5.50 Linte n 8. 8.50 Fasole 5. 5.50 Lardu (slănină) . . . 11 34— Untura (unsdre topita) . . . 50 ii 11 28.50 Carne de vita . . . 11 32—.44 Oua 10 de Cursulu nioncteloru in val. austr. Vien’a, 5 Decembre Galbinii imperat. de auru . . fl. 5.56 cr. „ 9.30 „ » 9-30 ,) Moneta germana de 100 maree 57.40 „ Sovereigns englesi Lira turoesca 12— „ 11— „ Monete austr. de arginta 100 fl....................... 100.— ,, Cursuri de Bucuresci in Lei uui (franci). 2 Decembre. Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10°/o .... Imprumutulu Oppenheiin din 1866 cu 8% • • Obligaţiune de împrumuta dominiale din 1871 cu Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7° 0 • • • Oreditu fonciariu urbana (alu capitalei cn 7° „ . Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° 0 Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% 250 1. a. 8° R o m a n i ’a. Coi 1873 cu 8% 1. 99.25 b. 11 101— „ _ o o QO 11 98.75 ,. 11 91.70 „ „ 83.50 „ 8% 11 95.50 „ 11 180— „ 11 35— „ 11 86.30 „ V 11 180— „ . n.) 11 1 o Editoru si redactoru respons. ti. Baritiu in Bibiiu. Tipariulu lui W. Krallt in Sibiiu.