Observatoriulu ese de doue ori in septemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregn 7 fi., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusti la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. »$u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau cite cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmoudu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 63.	Sibiiu, 5/17 Augustu 1878.	Anulu I.
Transilvani’a.
Sibiiu, 15 Augustu. (Resultatulu ale-geriloru dietali in Sasime.) Saşii acceptaseră uniunea Transilvaniei cu Ungari’a, din causa ca li se promisese cu mare solemnitate, ba li se garantase cliiaru si prin o lege unguresca din 1868 individualitatea politica a natiunei loru si teritoriu naţionale in laintrulu marelui principatu alu Transilvaniei. Deca mai pdte fi vorba undeva in istori’a popdraloru despre solidaritate naţionale, apoi acesta s’au aflatu pana acuma la naţiunea sasdsca din Transilvani’a. Saşii au tienutu totu-deauna unii cu alţii la bine si la reu, precum tiene unu cercu tare de otielu, si precum de es. romanii au tienutu mai raru.	Saşii au avutu
totu-deauna inaintea ochiloru faptele si suferindele strabuniloru proprii, istori’a la ei sta pe mesa sdu in firida, alaturea cu cartea de rogatiune; lectur’a de cârti bune la densii se considera câ pânea de tdte dilele. Din 185 mii de sasi si germani din Transilvani’a citescu cârti si diarie celu pucinu atâtia, câţi romani citescu din 1 milionu si 200 de mii; pentru-câ cei mai mulţi romani dupace-au esitu din scole, nu mai citescu n i m i c u, ei se tienu atotu-sciutori. Popii sasesci in locu de a’si perde dilele vietiei cu dispute seci, macre si sarbede din theologi’a scolastica, in locu de a propaga blasfemi’a, ca ide’a nationalitatiei ar fi ide’a ster-pita de nevast’a lui Antichristu, au parasitu de multu orice secaturi scolastice din evulu mediu, cu care este indopata tenerimea ndstra si s’au aruncatu pe istoria, pe sciintiele de stătu, pe sciinti’a economiei politice, pe cunoscintie practice, câ totu atâtea arme de apararea esistentiei naţionale. Istoricii si legistii Transilvaniei au avutu mare dreptate, candu au datu sasiloru in tote actele publice titlulu onorificu de Prudentes et Circumspecţi.
Cu tote acestea, cine ar fi crediutu inainte cu treidieci si mai virtosu inainte cu 12 ani (1866), câ poporulu sasescu va fi pacalitu, sedusu si facutu de bajocura intr’unu modu atâtu de brutale, precum se intemplâ cu densulu! Ei au perdutu totu, dupace mai antaiu in anii 1864/5 isi perdusera p r u d e n t i ’a si c i r c u m s p e c t i u n e a, din ura câtra romani, precumu tienea unii, de fric’a loru, precum se escusâ alţii. Urmarea fu, câ iu
anulu 1866—1877 mai antaiu se desbinara ei intre sinesi câ nici-odata, in teneri si betrani. Tenerii, mai alesu din cei ce aspira la funcţiuni, tienea mortîsiu la tdte consecentiele dualismului, mergea orbesce la B.-Pest’a, până ce in vreo 5 ani detera cei mai mulţi cu capulu de părete, seu cu nasulu de pamentu. Betranii din contra, nutria neincetatu foculu sacru alu nationalitatiei, cautâ spre Vien’a, intretienea câ totu-deauna, cu patri’a loru mama, cu Gerniani’a, comunicatiunea literaria si scientifica. Deca inse sisthem’a actuale nu pdte se sufere in Transilvani’a romanismulu, apoi mai pe atâta uresce ea si germanismulu; numai câtu nu’i conveni câ se’i dea dintr’odata cu pumnulu in falei, precum a datu românismului; ii trebuea se aiba si unu pretestu de a minţi in faci’a Europei, precum de es. mintia si mai deunadi in Journal des Debats, câ nationalitatile din Ungari’a si Transilvani’a se afla in sinulu magiarismului câ si in sinulu lui Avramu, câ-ci dea Saşii, ce bine sunt ei. In câtu pentru romani, crim’a loru cea cumplita de a se fi nascutu romani, prin urmare trădători de patria, nu li se pdte erta, decâtu numai ddca se voru renega si calvini necondi-ti o n a tu. Asia dara sisthem’a actuale purcede cu sasii mai incetu, mai cu circumspectiuue, câ-ci se si mai genedia de Vien’a si de Berolinu: dara iu fine, scopulu neclatitu remane: Conservarea sasiloru câ individi folositori, dara mdrtea nationalitatiei loru politice.
In 20 Iuliu tienusera si sasii fruntaşi conferenţia electorale si decretară solidaritatea. Dara din resultatulu alegeriloru actuali acea solidaritate esi sparta asia de tare, in câtu „S. D. Tagblatt“ are tdta dreptatea, deca in Nr. seu de Miercuri desbinarea o numesce sinucidere, si in amara* tiunea sa merge până acolo, in câtu recomanda barbatilom natiunei sale passivitatea, la care sasii nu tienea până acuma. —
— (T i e n u t ’a r o m a n i 1 o r u din Sibiiu si tienutu, facia cu alegerile dietali). Au tota dreptatea romanii din comitate, deca ne dicu: Voue ve place a ne critica portarea ndstra, dara de ce nu spuneţi, cum v’ati portatu voi după conferenti’a electorale din 20 Iuliu ?
Eca cum ne portaramu. Alegatorii romani, preoţi si mireni, locuitori in Sibiiu, nu si-au pusu candidaţii, si nici n’au mersu la urna, afâra de
unu singuru fimetionariu, la care nu’i ia nimeni in nume de reu. Asia dara aici romanii de ambele opiniuni s’au portatu câ barbati de parola si câ romani seriosi, carii au sciutu se respecte solidaritatea. Acdsta nobile abnegare a representatiloru politicei de activitate, naţiunea ndstra o va sci apretia, era aparatorii politicei de resistentia passiva saluta in trens’a solidaritatea.
Asia s’a intemplatu in Sibiiu; nu asia in comunele adjacente. In acelea doi pretori, mai papali decâtu pap’a, adeca mai ministeriali decâtu mini-steriulu, iutielegimdu reu instrucţiunea ce li s’a datu in termini precum ni se asigura, fdrte moderaţi, emisera la deregatoriile comunali cercularie atâtu de exagerate, câtu bagara in spaima pe primari si pe notari, apoi prin aceia pe mai mulţi alegatori. Toţi aceia mersera la urna câ se’si dea voturile pentru candidaţii gubernului. Cei carii au cititu acelea cercularie spunu, câ unu pretoru ar fi cutediatu a se provoca cliiaru si la una per-sona prea inalta, numai câ se induplece pe alegatori a’i face pe voia. Nici-unu functionariu nascutu si crescutu magiaru, nu a mersu până acum in zelulu seu escesivu asia departe, precum au mersu acei doi pretori, ambii romani, puşi in funcţiune prin alegere pe 6 ani, nu prin denumire ministeriale. Pre câtu cunoscemu noi impregiurarile locali, nicidecum nu ne vine a crede, câ superiorii aru fi asteptatu dela ddnii pretori, câ se desvdlte o energia asia de intempestiva, care compromite aucto-ritatea gubernului. Noi recunoscemu ori-carui gu-bernu dreptulu constituţionale de a’si inmultl par-tisanii sei, nici-odata inse prin pressiuni si amerintiari. Rutin’a si tactulu finu la ori-ce functionariu sunt calitati care nu aru trebui se lipsesca la nici-unulu.
i/ Ce insemna ocuparea Bosniei?
Nu este nici-unu poporu in tdta vast’a monar-cliia, care se nu aiba celu mai mare interesu de a sci inainte deca s’ar potea, ce urmări va avea ocuparea Bosniei si administrarea ei prin funcţionari imperatesci. Si noi romanii se nu alunecamu a crede, câ fiendu departe de Bosni’a si Hertiegovina, nu multu are se ne pese de ceea ce se va intem-pla cu acelea tieri; câ-ci ori-ce sistema guberne-mentale se va introduce in trensele, datori’a ndstra si interesulu nostru e, câ se o cundscemu de aprdpe,
Foisior'a „Observatoriului".
Pavilionulu pe apa.
Novela de: The op hi le Gautier.
Traducere de: Dimitrie Petrescu.
(Urmare.)
Era intr’adeveru o plăcută privelişte a vedea salci’a precipitandu-se din inaltimea acestoru stanei spre supra-fati’a apei cu ramurile sale aurite si cu lessa sa de matase, era colorile stralucitore ale pavilioneloru lucindu intr’unu cadru de frundisie variu colorate.
Subtu cristalulu undeloru se jocau bande nebunatice de pesci azurii cu soldi de auru; flote intregi de raţie cu gâturi de smaragdu manevrau in totu chi-pulu si latele foi de nymphoea-nelumbo se in-tindeu a lene subtu transparentia diafana a acestui lacu nutritu printr’unu isvoru. Afara de midilocu, unde fundulu era formatu de unu nasipu argintiu de o finetia estraordinara si unde isvorulu facendu se se rădice besîcutiele asemenea unei ape ce incepe se elocotesca, n’aru fi permisu planteloru aquatice se prindia rădăcină, intregu restulu lacului era tapetatu cu catifeua cea mai frumosa verde ce ’si potea cineva inchipui.
Fara acelu zidu uriciosu radicatu prin inimiciţia celoru doui vecini, nu s’aru fi aflatu de siguru in tota întinderea imperiului din midilocu, care precum se scie, ocupa mai multu de trei parti din lume, o gradina mai pitoresca si mai incantatore; fia-care ’si aru fi maritu proprietatea sa prin vederea proprietatiei celuilaltu, fiindu câ omulu aci pe pamentu nu pdte lua obiecteloru decâtu numai aparinti’a.
Inse si asia cum era, unu intieleptu totu n’aru fi doritu, ca se ’si termine viati’a jn contemplatiunea naturei si plăcerile poesiei, o retragere mai recorosa si mai convenabila.
Tu si Kuan profitaseră prin neintielegerea loru unu zidu, dreptu ori-ce alta perspectiva si se lipsiseră
si unulu si altulu de privirea placuteloru pavilione, se consolau inse cu idea, câ ’si au facutu reu unulu altuia.
Acesta stare de lucruri se stabilise acuma de mai mulţi ani; urdici si buruiene acoperisera potecile care conduceu dela o casa la alta. Craci de arbuşti spinosi se incrucisiau, ca si cum aru fi voitu se opresca ori-ce comunicatiune; s’aru fi potutu dice, câ plantele intie-legeu neintielegerile care despartieu pe cei doui vechi amici si luau si ele parte la ele, cautaudu se ’i des-partiesca si mai multu.
In tempulu acesta soci'a lui Tu si a lui Kuan născuse fia-care câte unu copilu. Domna Tu era mam’a unei incantatore fiice, era domna Kuan a unui fiiu forte frumoşii. Acestu evenimentu fericitu era necunoscutu si dintr’o parte si din cealalta, pentru câ de si proprietăţile loru se învecinau, cei doui Chinesi traiau totu asia de streini unulu de altulu, ca si cum aru fi fostu separaţi de riulu galbinu seu de zidulu celu mare. Cunoscintiele comune se fereu de ori ce alusiune la cas’a vecina, si servitorii de se intalneu din intemplare, aveu ordinu strictu se nu ’isi vorbesca subtu pedepsa biciului seu a falangei.
Copilulu se numea Cin-Sing, era copila Ju-Kiuan, adeca margaritarulu si iaspisulu; perfecta loru frumsetie justifica alegerea acestoru nume. Indata ce se făcură mai marisiori, zidulu care despartia laculu in doua parti egale si limita intr’unu modu neplacutu privirea din partea opusa, atrase atenţiunea copiiloru si intrebara pe părinţii loru, câ ce era dincolo de acelu zidu asia curiosu, asiediatu in midiloculu apei si cui apartieneau inaltii copaci, ale caroru verfuri se zareu. Li se respunse câ* acolo era locuinti’a unoru omeni escentrici, ursusi, suparaciosi si neainicabili in ori ce privintia si câ acestu zidu fusese radicatu pentru a se apara de nisce vecini asia de rei.
Acesta esplicare fusese de ajunsu copiiloru. Ei se invetiasera cu zidulu si nu ’lu mai bagau in sema.
Ju-Kiuan crescea in gratii si perfecţiuni, ea era indemanateca la tote lucrurile secsului seu, manua aculu cu o desteritate fara esemplu. Fluturii pe care ’i broda
! ea pe metase pareu vii si gata se sbore, ai fi juratu câ audi cantandu paserile pe care le ficsa ea pe cana-vasu; mai multe nasuri păcălite se plecaseră in tapise-riele ei, pentru ca se respire parfumulu floriloru ce ea desemnase pe densele. Talentele Ju-Kiuani nu se mar-gineu numai la atâta, ea scia pe din afara cartea ode-loru si cele cinci regule ale bunei purtări; nici-odata mana mai usiora nu arunca pe chartie de metase caractere mai indrasnetie si mai curate. Smeii nu sunt mai iuti in sborulu loru ca mana ei, candu facea se curgă din pena licvidulu celu negru. Ea cunoscea tote feliurile de poesii si compunea ea insasi bucăţi pline de meritu asupra unoru subiecte, care natural-mente isbescu mai multu imaginatiunea unei fete tinere, precum: asupra intorceri ronduneleloru, asupra salciiloru primavarose, musietielului si alte lucruri analoge. Mai multu de unu literatu, care s’aru crede demnu de a incaleca pe calulu de auru n’aru fi inpro-visatu cu atâta inlesnire ca ea.
Cin-Sing nu profitase mai pucinu din studiele sale; numele lui se gasea printre cele dintaiu pe list’a esa-meneloru. Cu tote câ era destulu de tineru, s’aru fi potutu orna cu bonetulu celu negru si dejâ tote mamele ’si diceu câ unu baiatu atâtu de inaintatu in sciintie aru fi unu bunu ginere, care ajunge indata la cele mai inalte demnităţi literare. Cin-Sing inse respundea zim-bindu petitoriloru ce ’i se tramiteu, câ era prea de tempuriu si câ dorea se se mai bucure câtva tempu de libertatea sa. Refusa de arendulu pe Hon-Giu, Lo-Men-Gli, Orna, Po-Fo si alte persone tinere forte destinse. Nici-odata, esceptandu pe frumosulu Fan-Gan, a cărui trăsură damele o impleu cu portocale si con-fecturi candu se intorcea dela tiru, nici-odata tineru n’au fostu mai lingusitu, nici ’i se făcură mai multe avansuri. Inse ânim’a lui se parea nesimtitore pentru amoru, nu din recela, pentru-câ din mii de particularităţi se potea gâcii câ Cin-Sing avea o ânima frageda; s’aru fi disu câ ’si aducea aminte de o imagine cunoscuta in alta viatia anteriora si pe care spera se o . reafle. De si ’i se totu laudau spreneenele ca foi’a de
se vedemu cumu sunt administrate alte popora, ce au se intre abia acomu in seri’a poporaloru mon-archiei, după care legi, in care limba, prin ce funcţionari. Deca nu ne insiăla tăte simptomele, Bosni’a si Hertiegovin’a mai curendu său mai tardiu se voru incorpora definitivu la monarchia. Vine inse intrebarea de mare inportantia, ca la care parte a monarchiei se voru incorpora, la Ungari’a său la Austri’a? Ungurenii se potu provoca la dreptulu loru istoricu „virtuale" dicîindu, câ odiniăra, inainte cu 500 de ani, Bosni’a se tienuse câ tiăra vasalla de Ungari’a sub nume de provinci’a Rama. Dara totu ungurenii dau din mani si pitiore contra annaxerei diciindu, ca magiarii si asia sunt amerintiati cu inghitire de câtra majoritatea slaviloru. Acestora le respundu Croaţii: Nu la Ungari’a, ci numai la Croati’a se va incorpora Bosni’a. Noi câ slavi, nu ne tememu de inmultirea slaviloru, ci o dorimu; preste acestea voi magiarii sunteti forte neconsecenti, ca respingeţi Bosni’a, insisteti inse mortîsiu, câ se incorporaţi Dalmati’a, care este totu slava iu marea majoritate a locuitoriloru. Intre magiari si croaţi se arunca germanii centralisti din Vien’a si pretindu, câ dupa-ce Bosni’a fusese cucerita de repetite-ori sub impe-ratulu Leopoldu I (1690—1705) de catra armat’a austro - germana, s’ar cuveni câ se fia incorporata la Cislaitani’a.
Pre candu decurgu acelea dispute intre politicii de trei naţionalitati, p’intre munţii Bosniei curge sângele omenescu in sîroie. La Sisecu si Agramu se transporta soldaţii răniţi cu sutele, era câţi potu fi inaintati mai departe, ajungu până pe la Gratiu in capital’a Stiriei, din causa câ spitalele din Croati’a nu ’i mai incapu. Si tote acestea se intempla numai de doue septemani incoce.
Dara cine se bate cu atâta furia contra tru-peloru imperiali ? La inceputu se credea, câ numai mohamedanii se oppunu la invasiune, la ocupatiune si cucerire. Astadi este adeveritu de plinu, câ alaturea cu mohamedanii se bătu mii de slavi (serbi-bosniaci) christiani, cu aceeaşi ura si furia. Europ’a tota stâ la mirare in vederea acestei coalitiuni a mohamedaniloru cu serbii contra austria-ciloru; ăra mirarea poporaloru este cu atâtu mai legitima, cu câtu până eri se vediura in aceeaşi Bosnia macelandu-se mohamedani si christiani intre sinesi, in modulu celu mai selbaticu. Este ore acăsta aparitiune unu misteriu, una enigma nepe-trunsa ? A fostu enigma pentru omeni câ politicii si diplomaţii austro-unguresci, carii preocupaţi dela nascerea loru, sciu numai se despretiuesca pe poporale orientali si nu cunoscu manin’a potere de viătia si tari’a de sufletu, nici ur’a secularia, tradiţionale nutrita in pepturile loru din buni de străbuni, anume contra germaniloru, numiţi de ei in batjocura şvabi, si contra magiariloru. A fostu enigma pentru toti câţi nu cunoscea, până la ce gradu au ajuusu acelea popora la con-sciinti’a loru naţionale si iu ce mesura e des-voltatu la ele sentimentulu patriotismului. „Ve cunăscemu din moşi de stramosi; respingemu
salcie, piciorele inperceptibile si talia de libela a frum-setieloru ce ’i se propuneu, elu asculta cu unu aeru distrasu ca si cum s’aru fi ganditu cu totulu la altceva.
Din parte ’i Ju-Kiuan nu se arata mai pucinu grava: ea refusa pe toti pretendenţi. Acesta saluta fâra gratie, acela nu era ingrijitu in vestmintele sale; unulu avea o scrisore prea grosa si prea comuna, celalaltu nu scia, ceti versuri seu gresia asupra rimei, in scurtu toti aveu câte unu defectu. Ju-Kiuan facea despre densii nişte portrete asia de comice, incâtu părinţii ei fineu prin a rîde ei insisi si aratau usia in modulu celu mai politicosu simianului aspirantu, care credea câ a si pusu piciorulu pe pragulu pavilonului orientalu.
In cele din urma părinţii celoru doui copii se ingrijara de persistentia loru de a respinge tote partidele ce li se presentau. Domn’a Tu si domn’a Kuan preocupate fara indoiala de aceste idei de căsătorie, continuau noptea in visurile loru gândirile de care erau preocupate diua. Unulu din acele visuri ce avura le isbi cu deosebire. Domn’a Kuan visase câ vedea pe pieptulu tiiulu ei Cin-Sing o pietra de iaspisu asia de minunatu taiata, incâtu respandea nişte radie ca unu jeraticu; din parte ’i domna Tu visase câ fiica ei purta la gîtu unu margaritaru de cea mai frumosa apa si de o valore nepretiuita. Ce insemnare poteu avea aceste doua visuri ? Alu domnei Kuan prevestea ore lui Cin-Sing onorile academici imperiale, si acela alu domnei Tu insemna elu ore câ Ju-Kiuan va afla vre-o comora ascunsa in gradina, seu subtu vre-o cărămidă a cupto-riului ? O asemenea esplicare nu era fâra cuventu si ori care altulu s’aru fi multiumitu cu ea, inse mamele vediura in acelu visu nişte alusiuni la nişte casatori forte avantagiose pe care aveu se le contractese preste pucinu copii loru. Din nefericire Cin-Sing si Ju-Kiuan se incapatinau mai multu ca ori candu in decisiunea loru si desmintiau predicerile.	(Va urma).
libertatea vostra pe care ni-o aduceţi pe simceo’a săbiei, câ-ci cu aceea voiţi se ne luaţi patri’a nostra, limb’a, naţionalitatea, religiunea.“ Asia dara bosniacii de ambele confesiuni plini de năgra neincredere, se uniră pe terenulu patriotismului comunu si chiaru alu nationalitatiei comune, câ-ci şerbi sunt si uuii si alţii. Ei in fine totu voru fi calcati si cuceriţi, dara acelea sentimente ale loru nu se voru esterrnina in eternu. Ei nu voru se audia numai de libertate individuale, nici de asia numit’a civilisatiune germana, importata de străini. Si se nu creda nimeni, câ bosniaciloru le lipsescu omeni luminaţi. Pe noi aici ne indopa diariele ministeriali cu istorii despre fanatismulu religiosu alu bosniaciloru. Nu negamu câ esiste si acela; dara nu fanatismulu religiosu a potutu intruni pe mohamedani si christiani in aceleaşi companii si bataliăne, câ-ci acela e de natura câ mai virtosu se ’i desbine. Eta inse câ ei s’au unitu contra monarchiei, conduşi de alte sentimente si interesse cu totulu diferite.
Ceea ce bate mai tare la ochi in situatiunea de facia este impregiurarea, câ bosniacii urescu pe magiari, de se păte si mai cumplitu câ pe austriaci. Cu acăsta portare a loru ei dau de minciuna si ruşine laudele turcofile câte vediuramu de doi ani incoce, precumu si fabul’a, câ beii si spahii (nobilii, cavalerii) bosniaci aru simpatisa cu magiarii nobili si nenobili. Desele caletorii ale mai multoru magiari prin Bosni’a si fraternisarea loru cu beii, s’au pre-facutu in fumu si cătia.
Asia dara ce insemna pentru monarclii’a nostra ocuparea Bosniei? însemna atâta, câ corn. Andrâssy et Cons. au cautatu si aflatu in Bosni’a unu Cau-casu câ celu russescu, uuu Algiru câ celu francescu; au aflatu una tiăra, in care au se ’si afle monnen-tulu loru dieci de mii din fiii cei mai vigorosi ai monarchiei, acumu si pe diecimi de ani inainte. Era invetiatur’a nostra de acilea este, câ astadi nici-unu poporu nu voiesce libertate individuale, fără patria si fără esistentia naţionale. „Mai bine sierbitute turcăsca iu patri’a propria, decâtu civilisatiune austro-ungurăsca in patria subjugata." Acesta este parol’a de di, acăsta profes-siunea de credintia politica a bosniaciloru si a tuturoru poporaloru, afara dora numai de „renegaţii" din Transilvani’a.
Suvenire dela adunarea generale a Asociatiunei transilvane pentrn literatur’a si cnltnr’a poporulni romanu.
Societăţile si reuniunile scientifice, literarie, artistice, de cea mai mare diversitate, s’au inmultitu in tote staturile civilisate ale Europei si Americei in numeru de necrediutu, si totuşi mai pe fia-care anu resaru altele noue. Cele mai multe din tren-sele sunt asia numite ambulante, care adeca isi tienu adunările loru periodice in fia-care anu airea, in altu locu, regiune, uneori chiaru in alta tiăra, ori in alta parte a lumei. Marele folosu alu aceloru reuniuni ambulante este recunoscutu astadi de câtra toti ămenii câţi stau la inaltimea civilisa-tiunei moderne. Dara societăţile si reuniunile din dilele nostre nu sunt decâtu imitatiunea jocuriloru olimpice si ale altoru conveniri de nobile rivalitate, usitate la elini si la romani. In staturile despotice ele nu sunt suferite, in cele semiconstitutionali numai tolerate; in cele libere se bucura de favorea corpuriloru legislative si a gubernului, ăra de poporu sunt fărte bine vediute.
Ar fi erore capitale a cauta folosulu reuuiuni-loru numai in adunare de fondurile destinate a inainta prin acestea scopurile prefipte. ! Apropierea omeniloru de ăineni, interesantele cunoscintie a le personeloru de renume, ampl’a esperientia ce facemu cu acelea ocasiuni in multe ramuri ale activitatiei omenesci, inavutirea ideiloru, desvoltarea sentimen-teloru naţionali si patriotice, incaldirea dulce si oresicumu farmecatoria la unu foculariu comunu, inregistrarea chiaru a defecteloru nostre, sunt totu atâtea folose, a caroru valore nu se pote cumpăni cu totu aurulu câtu se scote din minele classice ale muntiloru unei tieri cumu este si a năstra. Romanii din acesta monarchia au pucine societăţi si reuniuni, dara tocma de aceea, pre câte le au in Transilvani’a, Bucovin’a si Ungari’a, se si-le apere câ pe clenodiele cele mai pretiose, cu atâtu mai virtosu, cu câtu acestea inaintatorie a le culturei nostre sunt mai reu vediute. In acestu respectu loculu antaiu ilu ocupa Asociatiunea nostra transilvana. Se pare inse, câ tocma si din acea causa romanii tienu asia de multu la ea.
Acăsta asociatiune isi justificâ si asta-data raţiunea sa de a fi si a esiste pentru missiunea sublime ce a luatu asupra ’si. în absenti’a ddloru presiedente si v. presiedente pre câtu de regretata,
pre atâta si bine legitimata, manecara numai cei doi secretari si cassariulu asociatiunei la adunarea generale. Presemnele de reuşita li se aratara inca dela Clusiu, unde in 3 Augustu dem. pe la 5 ore mai mulţi confraţi ii asteptâ la gara, unii spre a caletori impreuna, alţii spre a le intende man’a caldurăsa. Ajunşi câtra 8 ore la staţiunea C iu ce a, faimăsa pentru bătăliile din Decembre 1848, ei fusera imbraciosiati de câtra câţiva membrii ai comitetului locale din S. Sîmleu, veniţi cale de trei poşte intru intempinarea loru. Nu ’mi aducu a minte se me fiu simtitu mai emotionatu in viăti’a mea, câ in momentele in care generosulu nostru confrate domnulu proprietariu Georgie Popu câ conducatoriu alu deputatiunei selagene pronuntiâ cuvente de buna-venire „câtra fraţii sei ardeleni." Unu dejunu â la fourchette luatu in ospe-tari’a din Ciucea si aşteptarea altoru membrii cu trenulu dela Oradea ne retieiiii până după or’a 12 la acelu punctu alu muntelui „Mesesiu," preste care se dice câ ar fi trecutu odeniora Tuhutum cu ai sei. Cu câteva trasuri puse la dispositiunea ospetiloru, apucaramu in susu preste acelu munte nu prea inaltu, intinsu inse pe distantia de 3 ore.
(Va urma).
De pe campulu de resbelu.
Din relatiunile publicate prin diariele ce ne stau la dispositiune estragemu urmatărele detailuri, despre luptele intemplate până acuma :
Se constata in unanimitate din partea cores-pondentiloru aflători la armat’a de ocupatiune, ca soldaţi noştri au a se lupta nu numai in contra insurgentiloru, ci si cu mari strapatie, lipsa de cantonamente si de apa si cu tote consecintiele unei caiduri tropicale, precum si cu dificultăţile unui terenu forte tare brasdatu, asia ca nu potu se inaintese, decâtu numai pasu de pasu.
Precum se scrie lui „Nar. Nov.", Turcii, cari la Maglaj au trasu funi preste siosea si au adusu in confusiune pe călăreţi prin acăsta stratagema, au taiatu capetele la toti husarii răniţi, câţi au cadiutu in manile loru si le au infiptu in pari.
Fugari austriaci scapati din Serajevo, ca-pital’a Bosniei descriu cu colorile cele mai sinistre anarchi’a ce domuesce acolo. Poporatiunea creştina este terorisata. Cei 3000 supusi austriaci, pe cari ii au surprinsu evenimentele acolo si cari in parte mare sunt professionisti, birtasi si comercianţi, au fostu puşi sub protectoratulu consulului germanu, de 6re ce intregu personalulu generalu-consulatului austro-ungaru au parasitu Serajevo.
Aceea parte a trupeloru de ocupatiune, care au intratu in Hertiegovina sub comanda, f. m. lieutenantelui Iovanoviciu se pare ca are mai pucine greutati de invinsu. Celu pucinu după luarea Mostarului, capital’a Hertiegovinei, nu s’au mai auditu despre nici-o incercare de insurectiune a poporatiunei. S’au aretatu inse in dosulu aceloru trupe bande de insurgenţi, intre Trebinje si Ragusa, care amenintia comunicatiunea trupeloru austro-ungare cu Dalmati’a. Asemenea s’au aretatu bande de insurgenţi si in spatele armatei de ocupare din Bosni’a, intre No vi si Banjaluca. Tele-grafulu de campania au fostu până acuma intreruptu de 17 ori, atâtu prin evenimente elementarie, câtu si prin rea intentiune a inamicului, si asia se păte esplica lips’a de sciri din cuartirulu generalu.
Ocuparea vechiei capitale T r a v n i c prin divi-siunea a VII sub comand’a ducelui de AVurtemberg, care avu locu in 10 1. c., pote se ajunga a fi de o inportantia decisiva pentru inaintarea trupeloru c. r. Prin fapt’a acăsta s’a castigatu unu punctu solidu de operaţiune pentru luarea formidabilei citadele V r a n d u k, spre care se concentrăza acuma intrăg’a activitate a grosului armatei de ocupare. Dara scirile sosite din cuartirulu generalu dela 10 1. c. spunu, câ după lupt’a dela Z e p - c e insurgenţii au evacuatu Vranduculu, precum in Zenica si s’aru fi retrasu fugindu spre Serajevo. Se nu fia ore acesta o cursa ca si cea dela Maglaj ?
Despre luptele dela Z e p - c e in 7 1. c. ii se scrie lui „N. W. Tageblatt" intre altele, ca după spus’a celoru prinşi la Zep-ce se se fia aflatu 6500 insurgenţi. Intre altele, trupele nostre au luatu si unu stegu de metase roşia, care porta in-scriptiunea „Morte veneticiloru", precum si unu numeru ore-care de acte inportante scrise in limb’a turcăsca.
Ca proba a enormeloru caiduri ce domneseu ne pote servi inpregiurarea, ca la unu marsiu alu regimentului Hartung, au cadiutu dintr’unu singuru batalionu 31 si unii soldaţi loviţi de insolatiune, său cum dice poporulu nostru, de saget’a sărelui, care este unu atacu moitalu asupra pelitiei creeriloru.
Cu dat’a de 13 1. c. supreraulu comandantu alu trupeloru de ocupare f. zeugnieisterulu Phi-lippoviciu raportâsa, ca in diu’a aceea au venitu in taber’a sa dela Zenica, Hafis Pasia cu o de-putatiune de notabili din Serajevo, ca se ilu rdge, se nu inaintese in marsiulu seu spre Serajevo. Philippoviciu a respunsu, ca conformu ordineloru primite densulu va continua marsiulu seu si provoca pe Hafis Pasia si pe notabili, ca se se intrepuna cu t6ta influinti’a si auctoritatea de care dispunu ca se capacitese poporatiunea amagita, ca ori ce re-sistentia este indesiertu.
Despre divisiunea XX sub comand’a f. m. lieut. Szapâry au sositu scirea, ca in 13 1. c. au avutu unu atacu la G-r a câni ca, pe care l’au respiusu, dara lipsindu’i munitiunea, divisiunea XIV isi au continuatu marsiulu seu spre Doboj avendu a se lupta neincetatu cu insurgenţii. Toţi răniţii si t r a i-nulu intregu au fostu scapatu. Din lipsa totala a cailoru, carale au fostu trase si inpinse inainte pe drumu de câtra soldaţi. — Din acestea resulta, ca generalulu Szapâry se retrage spre colon’a principala, va se dica ii merge reu.
Protocolulu Congresului dela Berolinu
(Urmare.)
Presiedintele dice ca congresulu va esamina con-scientiosu observaţiile presentate de delegaţi României.
Representantii Romani retragendu-se, ordinea de di chiama esaminarea I-ului alineatu art. V alu tratatului dela San-Stefano.
Principele de Bismarck observa, ca este vorba de a se sci deca poterile intielegu a recunosce indepen-dintia României. Altetia Sa reamintesce ca in a. 1856, unirea principateloru nu fusese admisa; de atunci incoce situaţia s’a modificatu de ore-ce Valachia si Moldova s’au intrunitu intr’unu singuru Stătu; mai multe poteri au recunoscutu acesta stare de lucruri incheindu cu Romani’a conventiuni comerciali. Cu tote acestea, Europa singura are dreptulu de a ’i sancţiona independentia, ea trebue dara se si pună intrebarea sub ce condiţii va lua acesta importanta decisiune, si deca crede ca condiţiile voru fi aceleaşi ca si cele stabilite de congresu pentru Serbia.
D. Waddington declara ca, fideli principieloru ce ’i au inspiratu până acum, plenipotiarii Fraudei ceru ca, congresulu se pună independentei romane aceleaşi condiţii ca si independentei serbe. Escelentia Sa nu ’si ascunde dificultăţile locale ce esista in Romani’a, dara, după ce a esaminatu maturu argumentele ce se producu intr’unu sensu seu intr’altulu. Plenipotenţiarii Franciei au crediutu preferabilu de a nu se departa de marea regula a egalitatiei drepturiloru si a libertatiei culteloru. Este dificilu de altcum ca gubernulu romanu se respingă, pe teritoriulu seu principiulu admisu in Turci’a pentru proprii sei supusi. Escelentia Sa cugeta, ca este de neindoitu ca Romani’a, cerendu a intra in marea familie europena, trebue se primiasca sarcinele si chiaru neajunsurile situatiunei, ale cărei beneficii ea le reclama, si nu se va mai găsi inca, multa vreme, o ocasiune atâtu de solemna si decisiva de a afirma din nou principiele ce făcu onorea si siguranţa natiuniloru civilisate. Câtu despre dificultăţile locale, D. priinu-plenipotentiaru alu Franciei crede, ca voru fi mai lesne invinse, candu aceste principii voru fi fostu recunoscute in Romani’a si candu rassa hebreica va sci, ca nu are de nicăieri nimicu de asteptatu de câtu dela propriele sale silinţe si dela solidaritatea intereseloru sale cu cele ale poporatieloru indigene. D. Waddington termina insistandu câ, aceleaşi conditiuni de ordine politica si religiosa indicate pentru Serbi’a se fia impuse si Statului romanu.
Principele de Bismarck, facendu alusiune la principiele de dreptu publicu in vigore, după constituţia imperiului germanu si la interesulu ce opiniunea publica pune pentru ca aceleaşi principii urmate in politica interiora se fie aplicate si la politica străină, declara ca se unesce, in numele Germaniei, cu propunerea francesa.
Corniţele Andrassy adera la propunerea francesa.
Lordulu Beaconsfield dice ca dâ o complecta ade-siune in numele gubernului englesu la propunerea fran-cese. Escelentia sa nu pote presupune unu minutu, ca congresulu se recunosca independentia României, fara se ’i impună acesta conditiune.
Plenipotenţiarii italieni făcu aceeaşi declaratiune.
Principele Gorciacoff, referandu-se la espresiile prin cari s’a motivatu propunerea francesa si cari dau cea mai mare estensiune libertatiei religiose, se unesce pe deplinu cu acesta propunere.
Corniţele Siuvaloff adaoga, ca adesiunea Russiei la independentia României este inca subordonata la primirea de către Romani’a a retrocesiunei reclamate de gubernulu russu.
Plenipotenţiarii otomani nu ridica nici o objectiune contra principieloru presentate de plenipotenţiarii fran-cesi, si presiedintele constata, ca congresulu este una-nimu de a nu acorda independentia României de câtu cu aceleaşi condiţii impuse si Serbiei. Altetia Sa atrage atenţiunea colegiloru sei asupra reservei formulata de corniţele Siuvaloff, si după care recunoscerea indepen-dentiei romane nu ar fi consimţita unanimu de către congresu de câtu sub condiţia, ca Romani’a se admita schimbulu de teritoriu stipulatu in art. XIX.
D. Waddington, fara a face in acesta privintia o propunere formala, se adreseza la spiritulu de echitate si de buna-vointia a gubernului russu si intreba deca nu ar fi posibilu se se dea ore-care satisfacţie României. Intraudu in acesta cale, plenipotenţiarii Russiei ar
aduce o mare usiurare preocupatieloru de consciintia a ' mai multora din colegii loru. Cuvintele pronuntiate eri j de principele de Bismarck au indicatu fara indoiala interesulu ce esista, pentru succesulu operei congresului, j in incheierea grabnica si definitiva a schimbului despre care e vorba: este oportunu, in adeveru de a nu prelungi o stare de lucruri ce angajeza amorulu propriu alu unui mare Imperiu; dara, deca acesta este si parerea plenipotentiariloru francesi, ei considera in acelaşi timpu ca Romanii au fostu tratatii pucinu c’amu aspru, si ca compensatiunea ce li se oferă nu este suficienta. Dela intrunirea congresului, Francia a con-siliatu totu-d’a-una pe Romani’a de a primi retrocesia Basarabiai, dara dn. Waddington crede ca trebue se adreseze in numele gubernului seu, unu apelu la sentimentele echitabile ale Russiei, si esprima dorintia de a se acorda principatului o estindere de teritoriu la sudulu Dobrogei, care se coprinda Silistra si Mangalia.
Corniţele Andrassy a reamintitu adesea ca gubernulu Austro-Ungaru are mai cu seina in vedere cautarea unoru solutiuni detinitivu susceptibile de a preveni complicatiuni ulteriore. Iu acesta ordine de idei dara a fostu elu de părere, ca delegaţii romani se fie ascul- , tati; totu cu acelaşi gandu Escelentia Sa, reservandu-se de a insista, candu va ti vorba de navigatiunea pe Dunăre, asupra principiului libertatiei celei mai complecte, doresce astadi ca congresulu se pronunţia anec-sarea Dobrogiei la Romani’a si in acelaşi timpu conformu cu opiniunea espriraata de du. Waddington, se se acorde o estensiune de frontiera a Dobrogiei intre Silistra si marea Negra. Acesta decisiune ar usiura solutiunea cestiunei presente.
Corniţele Corti doresce a uni apelulu Italiei cu acelu facutu de plenipotenţiarii francesi. Escelenti’a Sa, esprimandu speranti’a, ca Romanii se voru resigna la retrocederea Basarabiei, sustîeue ca ar fi dreptu de a ’i se da o mai mare intindere de frontiere meridionale in Dobrogea.
(Va urma.)
Corespondentie particnlarie ale „Observatoriului".
In cestiunea alegeriloru mai avemu urmatoriele corespondentie demne de tota atenţiunea publicului nostru romanescu, pentru-câ ele sunt totu atâtea documente despre demn’a tienuta si portare a poporului romanescu preste totu, pe unde densulu s’a potutu subtrage dela pressiunea brutale, descrisa cu colori asia de vii in diarie câ P.-Naplo.
Diciu-St.-Martinu 8 Augustu. Onorata Re-dactiune! In Comitatulu Ternavei mici, odiniora alu Cetatii de Balta, alegerile deputatiloru au decursu eri in 7-a Aug. in ambele cercuri.
In cerculu de diosu fu alesu fora contra-candidatu prin aclamatiune Ludovicu Tissza, eara in cerculu de susu după repasirea opositionalelui Kispâl, asemenea prin aclamatiune s’au alesu faimosulu Horvâth Gyula, care câ si br. Gavr. Kemeny, sbierase in a. 1874 cu ocasiunea modificarei legei electorale, contra dreptului romaniloru.
Conclusulu conferentiei naţionale din 20 Iuliu a fostu salutatu cu bucuria de câtra romanii din acestea parti, si trebue se constatu in cugetu curatu, câ passi-vitatea romaniloru nici la o alegere nu s’au manifestatu mai eclatantu câ acuma, pentru-câ in cerculu de diosu afara de primarii comuneloru si unu notariu, au fostu numai 17 alegatori romani; din comunele celea mai impopulate si curatu romane câ Sancelu, Bia, Capâlna, Feisa, Teuni, Lodormani, etc. au lipsitu chiaru si per-sonele oficiose.
Mai bine se vedea a fi representatu elerulu, fiindu cu totulu in numeru de 11 inşi.
Intre aceştia septagenariulu Vasilie Aron cu colegulu seu gr. or. din Veltiu, faimosulu pop’a Ambrosie Blasian din Siarosiu, Alexi Suciu din Babahalma, etc. dara vadi’a clerului o au datu unu protopopu din apropierea Bla-siului, care venise cu doi preoţi din tractulu seu.
Romanii din locu vediendu pe acestu domnu protopopu p’intre alegatori, nu si-au potutu esplica după ce scopuri	mai pote veni	in etatea	si pusetiunea	sa
presenta, câ-ci deca laudele cu care era incarcatu spre insultarea nostra „be derek ember ez a P .... di Esperest," ei magulescu si alimentedia vanitatea, e demnu de tota compătimirea. Altmintrea inca iau suc-cessu forte reu dnului prota, câ-ci fiindu atacatu de tote părţile de	inteligenţii din	locu, iau	fostu	rusîne	a’si
scote biletu de prandiu; magiarii s’au indestulitu alu incarca cu	laude, dara la	mâsa nu	l’au	invitatu,	in
oteluri nu au capatatu nici pe bani, fiindu locurile ocupate de cei cu legitimatiuni, si asia au fostu silitu a se departa ftamendu din D.-St.-Martinu, unde s’au spesatu mii pentru ospetarea alegatoriloru.
In cerculu de susu, au fostu romani numai 13 alegatori si 5 preoţi, din cari ceşti din urma numai 2 au luatu parte la alegeri si ospetiu, Popu Iosifu din Le-pindea, si	tinerulu Gelea	din Czikmandru,	acestu	din
urma inferbentandu-se au si toastatu pentru regimulu magiaru.
Deca voinu considera pressiunile diverse intre-buintiate la acestea alegeri, amenintiarile, promissiunile, si corumperile cu bani, trebue se recunoscemu, câ romanii s’au retienutu dela alegeri, si nici ar fi potutu face ceva mai bine, ba ar fi o nebunia a’si perde tim-pulu pe campulu activitatiei, candu romanii chiaru prin lege sunt eschisi dela dreptulu de alegere. (Prea adeveratu. Red).
Se vedemu ce resultatu ar potea avea activitatea nostra in acestu Comitatu, care numera preste 60 mii de romanii?
Alegatori coriscrisi din intregulu Comitatu sunt 1647, din carii 854 magiari, 370 romani si 423 sasi, seu după cercurile de alegere:
In cerculu de diosu facia cu 476 magiari si 245 sasi numai 246 romani.
In cerculu de susu facia cu 378 magiari si 178 sasi numai 124 romani.
Acum se vedemu, câţi au fostu in a. 1863.
După listele autenticate din acelu anu au fostu cu totulu 5895 alegatori, din carii 2997 romani, 1344 magiari, si 1554 sasi, seu după cercurile de alegere de atunci:
a)	In cerculu superiore 396 romani, 213 magiari
si 883 sasi.
b)	In cerculu de midlocu 1014 romani, 785 magiari si 53 sasi.
c)	In cerculu inferioru 1587 romani, 346 magiari si 618 sasi.
Acestea cifre alaturate langa numerulu alegatoriloru din anulu 1878 afirma si aproba retienerea pasiva a romaniloru.	(Cor.)
Din tienutulu Ighiiului avemu despre alegerea din acelu colegiu munteanu compusu din 33 comune una corespondentia cu dat’a 9 Augustu a. c., din care pentru augustimea spaţiului scotemu numai acestea: Armenulu David Lukâcs este omu asia de bogatu, in câtu se pote dice, câ chiaru si comune intregi se afla in pung’a lui. Fiiu seu Ladislau Lukâcs avii manca-rimea se fia alesu. Spre acestu scopu, inainte cu câteva septemani se incepura o speti ele in opidulu Zlatna; se continuara apoi pe la Ighiiu, Barâbantiu etc. La tract’a dela Ighiiu au participatu si trei preoţi romanesci, seu cum le dicu ungurii, „hârom olâh popa, câ trei smei, pe langa ceilalţi mitutei, cugetai se sfarimi pietrii cu ei." Candu fu la toaste (pachara), unulu din preoţi spuse curatu, câ Zlatnenii si Buciumanii se afla in legaturi strinse cu cas’a lui David Lukâcs. Mai apoi mărturisiră si alţii din alte comune, câ stau in aceleaşi legaturi. Alţii dependenţi de famili’a magna-tiloru Teleki candidaseră pe unulu Kis Bâlint; se vede inse câ acela s’a retrasu; câ-ci in 5 Augustu dio’a de alegere, adunandu-se alegatorii din diverse comune cu stâguri, musica si frundiariu, alesera pe Lukâcs prin aclamatiune, la care inse au asistatu numai vreo 10 alegatori romani cu câţiva preoţi, câ celu din Valea-alba, anume I. Iancu, „cu barba negra si lunga" preotulu din Petrenjeni Georgie-Pompilie-Pompeiu-Popu-Pegasus-Popoviciu; era par. Tordosianu, cunoscutu de activistu, asta-data nu a fostu, si ce e mai multu, a spusu câtra mai mulţi inşi, câ are porunca dela protopopu, dara totu nu va merge. Asia dara in cerculu Ighiiului poporulu romanu, cu prea pucin’a esceptiune susu atinsa, s’au abtienutu dela alegerile dietali.
Unu alegatoriu.
— Din comitatulu Murasiu-Turda (Campia) subprefectur’a Gurghiu, colegiu electorale Gherne-sigu avemu sciri autentice din 4 Augustu, câ subpre-fectulu, unu romanu, fostu odeniora suboficiariu la regim. Carolu Ferdinandu, dedese la 10 sate porunci aspre, câ in acea di se plece la Ghernesigu 450 alegatori verificaţi din acelea comune, spre a alege pe candidatulu gubernului in 5 Augustu. Primarii fusera amerintiati cu pedepse, era alegatoriloru li s’a spusu, ca deca nu alegu acum, fii de fiii loru isi voru perde dreptulu de alegere. Ce credeţi câ s’a intemplatu? Acei săteni, omeni ai naturei cu mintea neinbetata de theoriele servilismului, se intrebara intre sinesi, mai si pe doi trei omeni de ânima: Se pote una ca acesta? Nu se pote, fu respunsulu sanetosu, si remasera toti pe la casele si lucrulu loru; au mersu la urna numai câţiva preoţi, câte unu notariu si alţi vreo doi „inteligenţi." Asia dara nici in aceea regiune a tierei nu poporulu s’a desbinatu de „inalt’a inteligenţi a," ci acâsta de densulu.
— Din fostulu comitatu alu Zarandului ne scriu despre unu triumfu raru alu politicei de resistentia passiva, inaugurata acolo numai dela 28 Iuliu a. c. Din 60 de comune romanesci erau conscrisi verificaţi 1500 de alegatori, intre carii numai vreo 40 erau neromani. Din toti acei 1500 alegatori au mersu la urna numai 35 (treidieci si cinci), cu primari, notari si funcţionari cu totu. Decursulu alegerei va urma intr’o corespondentia venita din 6 Augustu.
— Dela Deva avemu sciri electorali de celu mai mare scandalu, esite chiaru si din pen’a unui magiaru curatu, care pe alegatori ii numesce turme de sclavi (rabszolga csoport), in alegeri vede numai terorismu, insielatiune si coruptiune spurcata. Unu corespondente romanu vede in dio’a de alegere 6 Augustu numai o comedia esecutatu de omeni beţi, amblandu cu steguri unguresci, jocandu si chiuindu pe strade câ ori-ce selbateci, era pe Szathmâry Gyorgy stringendu in bracia pe romani, caciulindu si cersiendu-le voturile, apoi pe Rethy Lajos sbuciumandu-se pentru elu in despera-tiune. Unii „inteligenţi" isi capata si aci partea loru; ne este inse si noue gretia a mai repeţi scandale stereotipe.
— Din Cerculu Vintiului de diosu avemu o descriptiune a dlui K. Butyka Lajos, documentata cu acte scrise si unele tipărite, despre abusuri si nelegiuiri estraordinarie, comise in acea regiune. Dn. Butyka afla câ auctorulu acelora este mai pre susu de toti subprefectulu (szolgabiro) Ant. Zeyk, pe care’lu descrie câ pe unulu din funcţionarii cei mai cumpliţi. Candu nu amu fi asia strimtorati de spaţiu, le amu publica macaru in estrasu. De altumentrea ele isi au valorea loru si mai tardiu; câ-ci deca tote acelea fapte produse de dn. Butyka contra subprefectului A. Zeyk sunt adeverate, atunci ministrulu de interne ar face forte bine, deca l’ar trimite la Bosui’a, câ-ci locuitorii
j
romani din pretur’a Vintiului ’iar pofti caletoria buna din'totu sufletulu, l’ar petrece chiaru si cu musica până la gara.	__________
Ce insemna votulu personale alu nobililoru in Transilvani’a ? Unu esemplu dintr’o miie ne dâ „S. D. Tagblatt". Comun’a Valendorf are numai 550 suflete; avendu inse mulţi nobili ajunşi cu totulu la sapa de lemnu, din aceea esira 62 de alegatori. Din contra, in comun’a Siberg (Seiburg) locuita de 1432 suflete, intre cari inse nu sunt nobili, sunt numai 31 alegatori. In comitatele Hunedor’a, Fagarasiu, Clusiu, Turd’a,
Solnocu etc. sunt unele comune locuite numai de „ nemeşi “ altele pe %, pe V3, pe V4 parte; toti aceia, deca au votatu la 1848, votedia si astadi fora nici-unu censu; apoi totuşi unii omeni au curagiulu se afirme, că poporulu romanescu a fostu representatu la alegeri.
Tocma asia s’a intemplatu de es. la Deva si pe la Hatiegu.
Soiri diverse.
— (Starea sanitara a armatei austro-ungare in lun’a lui Maiu a. c.) Cu finea lui Aprilie au fostu 12.206 morbosi. In Maiu au fostu
40.109. Morbulu celu mai latitu a fostu catarulu de stomacu de care au suferitu 2841 individi, si catarulu de matie, de care au suferitu 2111 individi.
— (Pe linia drumului de feru alu Bra-siovului), precum se scrie lui „Erdelyi Hirado" s’au descoperitu mari defraudari comise chiaru din partea functionariloru subalterni ale acelei linie. Se organisase o banda de hoti’a, care fura cu predilectiune vestminte gata pe care le scotea din colete. La unulu din acei funcţionari conscienciosi si discreţi s’au aflatu nici mai multu si nici mai pucinu de o duzina de costumuri intregi.
Depuneri
de
capitale pentrn fructificare.
Se primescu la institutulu subsemnatu
a)	pe langa anunciarea radicarii in sensulu statuteloru, cu 6% interese;
b)	sub conditiune de a se anuncia institutului radicarea depunerii la 3 luni inainte, cu 6'/a °/0 interese;
c)	sub conditiune de a se anuncia institutului radicarea depunerii la 6 luni inainte, cu 7°/0 interese.
Interesele incepu cu diu’a, care urmeza după diu’a depunerii, si incăta cu diu’a premergatoria dilei, in care se rădică depunerea, cu acelu adaosu inse, ca numai după acele capitale se dau interese, cari stau depuse la institutu celu pucinu 15 dile.
La dorinti’a deponentelui se potu stabili in diu’a depunerii capitalului si conditiuni speciali de esolvire, care se insdmna apoi in libelu si in cartea depuneriloru institutului. In atare casu restituirea depunerii urmeza după aceste modalitati speciali.
Depunerile tramise prin posta pe langa comunicarea adresei deponentelui, se resolvu totu dea-una in diu’a primirei.
Asemenea se potu efectui prin posta anunciuri si radicari de capitale.
Sibiiu, 22 Iuliu 1878.
„(Albina",
(30) 4—4	Institutu de creditu si de economii.
Nro. 2389 — 1878.	(32) 1—3
Escriere de Concursu.
1.	La unu stipendiu de 400 fl. v. a. pentru tenerii gr. cat. eminenţi, seu din partea cea mai mare a stu-dieloru eminentie, si dorescu a frecuent’a jurele ori raedicin’a afara din patri’a la vre-o universitate.
2.	La unu stipendiu de 300 fl. v. a. pentru tenerii gr. cat. eminenţi, cari ar’ dori afara din patri’a ori unde, a studia metalurgi’a, technic’a ori pedagogi’a, pr. si alte studie reali.
3.	La doue stipendie de câte 200 fl. v. a. pentru 2 tenerii gr. cat. eminenţi, cari aru dori se invetie jurele in academi’a juridica dela Sibiiu, ori la alta facultate juridica in patria (in Transilvani’a).
4.	La 2 stipendie de câte 100 fl. v. a. pentru 2 studenţi gr. cat. miseri, de buna sperantia, si eminenţi cari studiedia in gimn. super, din Blasiu, ori si in altu gimnasiu superioru in patri’a.
5.	La 3 stipendie de câte 60 fl. v. a. pentru 3 teneri studenţi asemenea miseri si cu progresu eminente in studie, cari studiedia in gimnasiulu infer. in Blasiu, ori la vre-unulu din gimnasiele din patri’a.
Tote din fundatiunea fericitului Metropolitu si Archi-Episcopu Alesandru St. Siulutiu acumu antai’a ora făcute curente.
Doritorii de a obtiene vre-unulu din aceste stipendie au de a-si instrui cererile loru concursuali cu recerutele testimonie scolastice si atestate de botezu, precum si cu testimonie de paupertate dela antisti’a comunale subscrise si de parochulu si de judele procesuale respectivu, si intarite cu sigilele respective, si ale tramite la, subsemnatulu Capitulu Metropolitanu —
pana in 31 Augustu a. c. st. n., — aretandu unde voru se continue studiile pfe anulu venitoriu.
Suplicele după terminulu prefiptu sosite nu se voru lua in consideratiune.
Din Siedinti’a Capitulului Metropolitanu tienuta la 10 Augustu 1878 in Blasiu.
Capitululu Metropolitanu gr. cat. de Alb’a-Juli’’a si Fagarasiu.
Nro. 2389 — 1878.	(33) 1-3
Escriere de Concursu.
Pentru unu stipendiu de 60 fl v. a. din fundatiunea fericitului Gavrilu Vaid'a, usuatu de studentele Augustinu Anceanu, pentru nesubsternerea testimoniului recerutu pre terminulu prefiptu la Ordinariatulu Metropolitanu gr. cat. despre progresulu facutu in studie, dechiaratu vacante, prin acest’a se escrie concursu pana in 31 Augustu st. n. a. c.
Pentru dobândirea acestui stipendiu potu concurge acei teneri studenţi pauperi născuţi in Transilvani’a, cari au din studie Class’a generale I cu eminentie si portare morale buna, carte de botezu, si testimoniu de paupertate subscrisu de parochulu si antisti’a comunale respectiva intaritu cu sigilele acestor’a, si vidimate de oficiulu politicu, — dintre concurenţi se voru preferi consângenii piului fundatoriu, deca acesti’a si voru potd documenta consangenitatea.
Concurenţii la acestu stipendiu au de a-si tramite cererile loru concursuali instruite cu recerintiele mai susu enumerate pre terminulu prefiptu la subsemnatulu Consistoriu Metropolitanu, — aretandu unde voru se continue studiile pre anulu venitoriu. — Datu Blasiu din Siedinti’a Consistoriului Metropolitanu tienuta in 10 Augustu 1878.
Consistoriulu Metropolitanu gr. cat. de Alb’a-Juli a si Fagarasiu.
Nro. 2389 — 1878.	(34)	1—3
Escriere de Concursu.
Pentru unu stipendiu de 60 fl. v. a. din fundatiunea fericitului canonicu Constantinu Alutanu, usuatu de Alesandru Papiu pentru nesatisfacerea obligatiunei sale de vacante, prin acest’a . se escrie concursu pana in 31 Augustu st. n. a. c.
Pentru dobândirea acestui stipendiu potu concurge acei teneri studenţi pauperi născuţi in Transilvani’a, cari au din studie Class’a generale I cu eminentie si portare morale buna, carte de botezu, si testimoniu de paupertate subscrisu de parochulu si antisti’a comunale respectiva intaritu cu sigilele acestor’a, si vidimatu de oficiulu politicu. Dintre concurenţi se voru preferi consângenii piului fundatoriu, deca acesti’a isi voru pote documenta consangenitatea.
Concurenţii la acestu stipendiu au de a-si tramite cererile loru concursuali instruite cu recerintiele mai susu enumerate pre terminulu prefiptu la subsemnatulu Consistoriu Metropolitanu, — aretandu unde voru se continue studiile pre anulu venitoriu.
Datu Blasiu din Siedinti’a Consistoriului Metropolitanu tienuta la 10 Augustu 1878.
Consistoriulu Metropolitanu gr. cat. de Alb'a-Juli’a si Fagarasiu.
Nro. 2389 — 1878.	(35)	1—3
Escriere de Concursu.
Pentru 2 stipendie de câte 52 fl. 50 cr. v. a! din fundatiunea fericitului Episcopu alu Fagarasiului Ioanu Bobu, dintre cari unulu usuatu de studentele Nicolau
Munteanu devenitu curatu vacante, er’ altulu usuatu de studentele Alesandru Anceanu dechiaratu ca atare, pentru nelegitimarea pre tempulu prefiptu despre progresulu facutu in studie in anulu scolasticu espiratu, prin acest’a se escrie concursu pana in 31 Augustu a. c. st. n.
La aceste stipendie potu concurge teneri studenţi de naţionalitate romana greco-catolici, născuţi in Transilvani’a, cari au calculi de „eminentiaK in studie si portare morale „buna".
Concurenţii la aceste stipendie au de asi instrui cererile loru concursuali cu recerutele testimonie scolastice si atestate de botezu, precum si de paupertate subscrise de respectiva antisti’a comunale, de parochulu si intarite cu respectivele sigile si vidimate de oficiulu politicu cercuale, si ale aşterne la subsemnatulu Consistoriu Metropolitanu pana la terminulu prefiptu, câ-ci cele ce voru sosi după acel’a, nu se voru lua in consideratiune.
Datu Blasiu din Siedinti’a Consistoriale tienuta in 10 Augustu 1878.
Consistoriulu Metropolitanu gr. cat. de Alb’ a-Juli’a si Fagarasiu.
Nro. 2389 — 1878.	(36)	1—3
Escriere de Concursu.
Pentru unu stipendiu de 84 fl. v. a. usuatu de Isacu Pompiliu juristu absolutu, — pentru 3 stipendie de câte 63 fl. v. a. parte devenite curatu vacante, parte dechiarate de atari, cum este celu usuatu de Alesandru Popu juristu in anulu alu IlI-lea pentru nelegitimarea despre progresulu facutu in anulu scolasticu espiratu pre terminulu prefiptu, tote din fundatiunea repausatului Dr. de medicin’a Simeonu Roinantiai, curentate pana in 31 Augustu a. c. st. n.
La stipendiele preatinse potu concurge:
1.	Numai aceli teneri studenţi pauperi, cari suntu născuţi in marele Prineipatu alu Transilvaniei.
2.	Cari au din studie calculu de eminentia si portare morala buna.
3.	De impreuna cu studenţii de medicin’a si jura, si acelia, cari se voru aplica la scientiele reali, precum: technica, montanistica si silvanistiea.
4.	Dintre concurenţi voru ave preferintia „coeteris paribus" celi de origine nobili si consângeni de ai piului Fundatore.
5.	Dela concurenţi se cere, ca testimoniele scolastice alaturande la cererile loru concursuali, se le de in origine, ori in copia autenticata, se producă carte de botezu, — er atestatele de paupertate se fia prove-diute cu subscrierea antistiei comunale si a parochului respectivu si intarite cu sigilulu comunalu si parochialu, precum si cu subscrierea oficiului politicu de cercu, er in cetati si opide cu subscrierea parochului si a antistiei oetatiene ori opidane.
Cererile concursuali astfeliu adjustate se se sub-sterna pana in terminulu prefiptu la subsemnatulu Consistoriu Metropolitanu, aretandu de una-data si Insti-tutulu unde voiesce a continua studiile.
Datu Blasiu din Siedinti’a Consistoriale tienuta la 10 Augustu 1878.
Consistoriulu Metropolitanu gr. cat. de Alb’a-Juli’a si Fagarasiu.
9/F Esemplarie intregi dela 1/13 Iuliu mai avemu; pretiulu pe 6 luni se vede in fruntea diariului, adeca 4 fl. valuta austriaca.
Acei ddni carii au trimisu cate 3 fl., sunt rogati a inplini restulu de 1 fl. v. a.
Morburi de pieptu si phmani
de ori-ee natura ce surăza siguru prin
Allopln ie plante Scketierg a Lfielm
pregatitu după prescrierea medicului, si se capeta de la Franz Wilhelm, apotecariu iu Neun-kirchen. Suculu acest’a s’a doveditn de buuu pentru dorerile de gruiliazu si pieptu, fţrippn, ragusiela, tusa si trogna. Mulţi cumperatori marturisescu, ca numai sucului acestui-a au a-si multiumî somnulu plăcuta.
Escellentu este suculu acest’a, câ preservativa pe tempu uegurosu si aspru.
In urm’a gustului f6rte placutu copiiloru este folositoriu, celui-ce sufere de plumani inse, o tre-buintia; cantaretieloru si oratoriloru cont’ra vocei inchise seu răguşite, unu midilocu necesariu.
Mulţime de atestate confirma cele de susu: Cea mai clara dovada despre effectnlu extraordinarul alu acestui sucu este, ca cons. de curte de d. prof. (ippolzrr, rectorulu magu. la universitatea c. r. din Vien'a, ilu folosesce cu celu mai bunu succesu iu spitale, precumu si la persdne private.
Asemene s’a aflatu recomandabilu si s’a prescrisu adese suculu acesta de mulţi alţi medici indigeni si din străinătate.
Pentru dovedirea celoru afirmate reproduceam urmatdrele scrisori recunoooutdre:
Testimoniu.
Fiiulu meu de siese ani Franciscu a suferitu optu septemani in tusa magaresca in asia mesura, in câtu me temeam câ nu cumu-va se se innece; intru ace’a a slabitu cu totulu si a fostu atâtu de debilu, in câtu abia stâ pre petiore. Atunci mi-s’a recomendatu allopulu de plante de Schnee-berg, si multiamita acestui midilocu minunata, indata după iutrebuintiarea primei sticle a mai in-cetatu tus’a, după a dou’a sticla cautâ bene afora copilulu, a venitu la potere si de atunci e deplinu sanetosu. — Si fetiorulu meu celu mai mare a scapatu in câtev’a dile, prein midiloculu acest’a, de o tus’a mare si ragusiela.-
Deci cu multiamita sincera estradau acestu testimoniu, pentru curarea rapede si miraculdsa a copiiloru mei si dorescu câ acestu midilocu se devină cunoscutu si folositu in tote partîle prein omenimea suferinda.
Flatz, 6. Martiu 1855.
Anton Just.	Laurentiu Scheibenreif,
primăria.
Onorate Domnule!
Te rogu a-mi mai tramite câtu mai in graba inca 4 sticle deiu reuumitulu D-tale Allopu de planta, după folosirea aloru 2 sticle aflu câ dorerea de pieptu si guta, pre curau si respiratiunea scurua se micsiorâza pre di ce merg»*, pentru ace’a me
adresezu astadata de a dreptulu la D-Ta, iu spe-rarea de a capatâ dein celu mai prdspetu. Acludu 5 fl. m. c.
Cu tota stim'a se subsemna
Heinrich Bock, chirurgu.
Muncii ret langa Ostraug, 23. Febr. 1859.
Testimoniu medicale.
Allopulu de plante Schneeberg este unu medi-eamentu forte usiuratoriu pentru doreri de pieptu, asthma, hectica, tusa, cataru, si este de recoinan-datu in caşuri de astfeliu de b61e.
Hobenmauth, 25. Ian. 1858. Dr. Feschl.
D-lui L. Cantily, apotecar in Graz.
Onor. Dle! Folosindu in desiertu diferite midîldce pentrn dorerea de pieptu, de carea su-feriam greu de 2 ani, am cercatu si cu o butelia de allopulu de plante Schneeberg annuciatu de d-ta, care se pdte recomandă pe siguru la toti hecticii; pentru-ca, după intrebuintiarea celui d’antaiu exemplariu amu sentîtu usiorare, si dupa-ce am mai cercatu cu 2 sticle din aedsta medicina minunata, sanetatea mi se restaurâ pe deplinu. Multia-mindu-si Dlu meu, din tota ânim’a, remanu alu D-tale servitoriu cu totu obligatu
Graz, 3. Febr. 1857.	W. J. Pock.
9
Dom nu lu meu!	(21) 15
După ce prin intrebuintiarea allopului d-tale amu scapatu cu totulu de tuşea unea si de ragu-sidl’a împreunată cu aceea, de care suferisem septemani si totu odata in urmarea binefacutdreloru resultate ale acestui allopu minunatu de plante mi-am recastigatu si vocea de mai nainte, me sentiu forte oblegatu a’ Ti multiami din tota anim'a pentru aedsta inventiune salutaria, cum si a recomanda acesta medicina probata, după a mea convicţiune, la toti câţi suferii de pieptu si mai ver-tosu cantaretiloru. Cu perfecta stima
Peisching, 25 Juniu 1857.	Joanu Bauer.
docenţa.
Informatiunea despre folosire se alatura la fia-care sticla. Pretiulu unei sticle 1 fl. 25 cr. v. a. Pachetarea se computa cu 20 cr.
Depositnln principale la Francisca Wilhelm apotecariu in Neunkirchen.
Allopulu de plante genuinu se mai afla iu Sabiiu: Friedricli Tlialmayer, comerciante. Aradu: F. Tones A Comp'
Rlasiu: Cnrol Scliiml. apotecariu. Alba-Julia, Juliu Frtthlich. apotecariu. Clusiu: licl- Valentini, apotecariu.
Braaiovii • Ferd. Jekelius, apotecariu. Sighisior’n: J B. Teutsch, comerciante.
Editoru si redactoru respoug. Q. Buri tiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. tvratft iu Sibiiu.