Observatoriulu ese de doue ori in septemanu, mercurea si sambat'a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 9., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la easa eu 1 9. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintiulu monarchiei pe 1 anu întregu 8 fl., pe 6 luni 4 9. — In străinătate pe 1 anu 10 9. sdu 22 franci, pe 6 luni 5 9. s6u 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literarul Ori-ce inserate, se platescu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a ciite 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tosaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu. Nr. 54. Sibiiu, 5/17 Iuliu 1878. Anulu I. v Oglinda din Boemi’a. Cele mai multe oglindi din cate se vedu pe la familii in patri’a nostra, suntu importate din Boemi’a, dara nu tote suntu „ credintiose, “ cumu s’aru esprime vre-o dama ce scie distinge intre oglind’a buna si rea; câ-ci unele te arata strimbu, altele iti presenta faci’a ovala câ unu glontiu de tunu, si erasi altele i-ti scliimba coldrea feciei ara-tandu-o candu prea palida, candu verdîa si asia mai departe. Noi vomu presenta lectoriloru nostrii una oglinda din Boemi’a preparata de principele Georgie Lobkovicz, boemu, seau cumu dice dinsulu, cechu din moşi de stramosi; vomu lasâ apoi la apretiarea fiacaruia câ se judece, deca aceea ne arata bine seau reu. Nu vomu altera nimicu in trins’a, decâtu numai dimensiunile, pentru câ ceea ce este destulu de mare câ se se vedia intr’ins’a 5 milione, aru fi prea mare pentru 2 milidne 200,000 locuitori. Principele Georgie Lobkovicz tienuse deunadi intr’o adunare politica la Gasttorf unu discursu, in care descrie obiectulu in următorii termini: Doue popora locuescu in patri’a nostra, care in cursu de secoli au traitu alaturea in bine si in reu, in bucuria si suferintie. Amendoue tienu acesta tiera de patri’a loru, la care pretendu dreptu de proprietate si de esistentia naţionale. Amu ajunsu inse de câţiva ani in coce, câ se vedemu pe aceste popora desbinate infricosiatu si cert’a Ioni naţionale luandu dimensiuni totu mai mari. N’am trebuintia se ve aratu tristele consecentie ale acestei certe; nu inversiunarea reciproca, nici incurcatele reiaţiuni ale tierei, nici perderea de poteri la ambele nationalitâti. Voiu dice numai, câ este timpulu supremu câ discordi’a se incetedie odata; barbati seriosi din ambele nationalitati se incerce mai antâiu ei intre sene-si vreo cale de impaciuire. In acesta sala partea cea' mai mare din ascultători este de naţionalitate germana, era eu sunt ce chu. Ve spiinu verde câ suntu ce chu, pentru câ suntu onestu, nu vreu se-mi renegu originea mea, limb’a mea, totu cursulu ideiloru si simtie-mintele mele; preste aeesţ’a tota *■ âctivitatea mea publica de până acumu da testimoniu pentru originea mea de ce chil 'Cu tote acestea, eu. speru câ dvostra me veţi asculta cu patienti’a demjja de barbati seriosi. * Cu frase gole despre impaciuire nu ne ajutâmu nimicu. Reulu de care suferimu noi in acesta tiera, a prinsu radecini multu mai afunde, de câtu se pota fi vindecatu cu frase sentimentali.* Aci trebue se ne luâmu intru ajutoriu mentea sanetosa, se facemu diagnos’a boleloni cu sânge rece, dara si cu tot’a bunavointi’a. Mai antâiu de tote voiu constatâ spre onorea ambeloru nationalitâti, câ la dinsele nu esista asia numit’a ura de rassa (câ la fierele selbatice, câ intre lupu si ursu, intre tigru si leu etc.), câ-ci de ar fi acea ura, ea s’ar manifestâ mai vertosu in regiunile si localităţile in care boemii si germanii locuescu amestecaţi. Apoi ambele nationalitati locuescu forte amestecate. Despărţire stricta iutre ele se vede numai la populatiunea rurale, nu si in orasie. Pe la margini seu miediuine, de-alungulu, pe unde poporulu cecliu vene in atingere cu celu germanii, vei audi forte raru despre certe escate intre aceste doue popora. Din contra, la fruntariele Bavariei, unde nemţii boemi venu in contactu cu nemţii bavaresi, certele si bătăile suntu mai de tote dilele. Asia dara iu vieti’a privata nemţii si cechii din Boemi’a de si nu se iubescu, dara nici nu se ceila unii cu alţii; si deca totuşi se născu uneori certe intre dinsii, se sciţi câ acelea îsi au originea loru in politica, adeca ele trecu diu vieti’a publica in cea privata. Discordi’a si ur’a naţionale se manifesta in tidr’a nostra si cresce ueincetatu in vieti’a publica, din causa câ acesta la noi este orgauisata forte reu; era acestu reu ilu aflu eu in principiele false ale liberalismului niodemu, care considerate din punctu-de vedere naţionale, suntu egoiste, destructive, araerintiatorie cu perire. Din acele principie asia numite liberali moderne voiu releva la locidu acesta numai doue: 1. teori’a perfectei egalitâti a toturoru omeni-loru, 2. doctrin’a despre oiunipotenti’a statului. (De aci incolo principele Lobkovicz analisandu liberalismulu si constitutonalismulu moderau, Mu supune totuodata la critica aspra, dara drepta, aratandu câtu este acela de elasticu, si cu câta perfidia omenii egoişti ilu aplica in viâti’a publica, si mai multu câ ori unde la tierile locuite de nationalitati diverse.) Se punemu câ intr’o tiâra amestecata se aplica in parlamentu, in tota vieti’a municipale si comunale, principiulu maiori tatii absolute cu drepturi intinse până la omnipotentia. Care pote se fia consecenti’a neaparata a acestei teorii? Ea este invederata, adeca fiacare naţionalitate, mare ori mica, va cercâ tote caile, câ se ajunga e a la maioritate, prin urmare la omnipotentia si se calce pe cerbicea celorulalte. Din acelu momentu se incepu luptele cele mai inversiunate in colegiele electorali; nu se mai alegu midilocele oneste din cele infame; la cert’a si ur’a naţionale se desebidu tote porţile si uşile. In câtu pentru teori’a libertăţii toturoru popo-raloru, ve rogu se fiu bine intielesu, câ eu nu intielegu aici sub egalitate dreptatea, care trebue se o afle ori-care cetatianu de stătu, la tribunale si la tote autoritatile statului. Liberalii moderai nu intielegu asia egalitatea, ci ei dicu: „cetatienii de stătu," adeca toti omenii câ omeni suntu egali, si deca ei suntu egali câ omeni, ce le mai trebue alta egalitate câ la membrii ai cutarei naţiuni?" Aceşti farisei liberali au si o formula aritlimetica, care suna: 10 poloni -i- 6 ruteni =16 nemţi. ConsecentielMacestei formule suntu la lu-min’a dilei. Acestu liberalismu face legi egali pentru bogaţi si sărăci, pentru cetati si sate, si nu vrea se scie, ca ceea ce se pote aplicâ la bogata, nu se p6te la saracu, si câ relatiunile sociali din cetati diferu câtu ceriul u de pamentu de ale sateni-loru. S’ar pote demustrâ cu nenumerate essemple, câ cu metodulu acesta capitalulu se bucura de protectiune fora margini, era la classele mai sarace, la propriulu popora produce ura infricosiata. Liberalismulu aplicatu totu iu modulu acesta la nationalitati , are intocma acelesi resultate. Liberalii presupunu si la nationalitati egalitate teoretica; ' dara apoi candu drepturile naţionali aru fi se se aplice in vieti’a practica, atuuci li se lungesce in ! drumu parlamentulu cu niaioritatea sa omnipotenta, | care i-si aroga siesi dreptulu de a se numi stătu, j a dice adeca: Eu, niaioritatea parlamentara, suntu statulu; eu suntu omnipotenta si nu suntu responsabile câtra nimeni. Atunci vinu minorităţile naţionali si reclama dreptate, dara li se respuude cu inpertinentia tramitiendu-le la nisce §§-i plăsmuiţi totu de acea maioritate, care contienu egalitatea toturoru omeniloru câ cetatieni de stătu. In tote acele caşuri inversiunarea minoritatiloru cresce neîncetata, pentru-câ perfidi’a revolta firesce. Transilvani’a. V" Sibiiu. Primimu dela on! comitetu alu associatiunei Transilvane sub Nr. 115 1878 urma-tori’a: Programa pentru siediutiele aduuarei generali ordinarie a XVII. a asociatiunei trawie pentru litteratur’a romana si cultur’a poporalui romanu, ce se voru tieue la 4 si 5 Augustu a. c. in opi-dulu Sîmleu. Siedinti’a I. in 4 Augustu. 1. După terminarea servitiului divinu se va deschide siedinti’a la 9 ore din di. 2. Alegerea de 3. secretari ad boc pentru redactarea proceseloru verbali. 3. Raportulu comitetului associatiunei despre afacerile pe anulu 1877/8. 4. Raportulu cassariul ii despre starea fondului associatiunei, si a fondului academiei. 5. Raportulu bibliotecari ului despre starea bibliotecei associatiunei. 6. Alegerea unei comissiuni de 3 membri pentru revederea si esaminarea fonduriloru si rati-ociniului pe anulu trecuta 1877/8. 7. Alegerea unei comissiuni de 3 membri pentru incassarea de tacse dela membrii vechi si însemnarea de membrii noi dimpreună cu tacs’a respunsa de acesti-a. 8. Alegerea unei comissiuni de 5 membri pentru a esaminâ budgetulu associatiunei presentatu de comitetu pe anulu 1878/9, si a veni cu opini-unile sale in siedinti’a urmatore. 9. Alegerea unei comisiuni de cinci membri pentru propuneri. 10. Cetirea dissertatiuniloru, ce se vor’ fi presentatu din bunu tempu la presidiu. Siedinti’a II. in 5 Augusta. 1. Verificarea procesului verbale alu siedintiei precedente. 2. Raporturile comissiuniloru numite in siedinti’a presenta. 3. Continuarea cetirei dissertatiuniloru. 4. Defigerea locului si tempului pentru întrunirea associatiunei la anulu viitoriu. 5. Alegerea unei comissiuni pentru verificarea procesului verbale alu siedintiei ultime. 6. închiderea siedintieloru adunarei generali. Din siedinti’a comitetului associatiunei transilvane. Sibiiu, in 10 Iuliu 1878. T. Ci par iu, , Dr. I. Hodosiu, presiedinte. secretarul. Agitaţiunile electorali decurgu in tota tier’a; nu inse cu acea furia, cu care se intemplase in periodele precedente, câ-ci mulţime mare chiaru dintre alegatorii magiari nu se interessedia intru nimicu de ele; preste acâsta este si timpulu celu mai scumpu pentru lucrarea câmpului, in câtu nici-unu economu de domne-ajuta nu se indura se’si perdia o singura di dela secerata si carata cu pericolu de a’si perde fructele ostenelei sale prin ploi, care impedeca mersulu economiei. Numai diariele magiare făcu larma mare, candidedia ueincetatu si marescu confusiunea, câ-ci de es. cele gubernementali candidara până acuma preste 550, adeca aprope cu 100 mai mulţi, decâtu este numerulu deputatiloru de alesu. Opositi-unile au si mai mulţi candidaţi. Asia dara se nu ne miramu, dâca acei concurenţi cutriera tier’a in tote părţile, descindu si pe la sate romanesci, ca-ciulescu pe primari si notari, caroru altadata le-aru da cu pitiorulu, stau se sărute man’a popii, ii promitu orologiu de auru, bursa pentru fiiu-seu, ginere pentru fiia-sa, pensiune pentru preotâs’a. Din tote inse este mai iiiteressanta indrasnel’a ce au câţiva candidaţi cunoscuţi in tota tier’a câ cei mai iuversiunati neamici ai romaniloru, carii ceru se fia aleşi chiaru de câtra romani, fiindcâ magiarii nu voru se’i alega odata cu capulu. Publiculu ro-manescu isi mai aduce forte bine aminte diu lun’a Iuniu 1874, caudu in diet’a Ungariei se desbatuse diu nou legea electorale. Atunci deputaţii romani Dini. Bonciu, Petru Nemesiu, V. Babesiu, Al. Ro-manu pretinsera dela dieta, ca se nu’si mai bata jocu de Transilvani’a, seu mai bine de romani, ci deca le făcu erasi lege electorale separata cu censu de 8 fl. 40 cr., se compute la acelu impositu directu si cei 3% dare bellica si cei 9% ce se platescu pentru desrobirea pamentului. In acea di din toti adversarii romaniloru br. Gabr. Kemeny si Iuliu (Gyula) Horvâth au fosta aceia, carii nu numai au combatutu amandamentele numitiloru deputaţi, ci au si insultata in modu uecalificabile pe naţiunea romanesca (Vedi actele pariam., Federatiunea Nr. 53 din 1874 s. a.). Ei bine, acumu inse dn. sciţi, câ ageutii acestora doi domni alerga iu ruptulu capului p'iutre romanii diu comitatulu Albei, câ se’i înduplece a participa la alegeri, si apoi a nu alege cumva romani, ci tocma pe aceia, carii au lucratu cu mai mare focu la spoliarea nostra de drepturi politice. Acesta este insulta noua ce ni se face. Curata asia mergu lucrurile in districtulu Nasaudului; asia si in comit. Fagarasiului, unde se vira erasi cu puterea unu Kossy, celu batutu odi-niora in comitatului Cetatiei de balta, unu Boer Antal si faimosulu P. Moricz, pe care cumu se vede, nu voiesce se’lu alega nimeni si nicairi in Ungari’a, cumu nu voru se alega pe br. G. Kemeay in Transilvani’a. In comitatulu Hunedorei se aruncara p’intre alegatorii romani nisce omeni câ G. Szathmâry, acelu vras-masîu fanaticu, care cerea deunadi in „Kelet,“ ca se fimu magiarisati chiaru si cu poterea armeloru, apoi B. Kâllay, A. Benedicti, br. Ivor Kaas celu importatu din Danemarc’a, alesu inainte cu 3 ani de bieţii Hatiegani, c. St. Kunn, Car. Pogâny etc. Se vorbesce in acelu comitatu si de doi candidaţi romani (doi advocaţi), dara s’au luatu mesurile cele mai energiose, câ nu cumuva se fia alesu vreunu deputatu, care ar mai tiene la naţionalitatea sa romana si la religiunea sa. Saşii din diverse tienuturi voru avea si ei aici in Sibiiu totu sambata in 20 Iuliu conferenti’a electorale, in care au se se mesure din nou cele doue partide. Acea conferenţia promite a fi prea interesanta. B o s n i ’ a. Asia dara s’a decisu, câ Bosni’a se fia ocupata de trupele austro-unguresci. Numai ocupata? Pe câtu timpu? Nu se spune;' de aceea tota lumea crede si inca cu totu dreptulu, ca Bosni’a si Her-tiegov in’a se vom incorpora pentru totudeauna la monarchi’a austro-unguresca si immediatu la Croati’a, spre cea mai mare bucuria a Croatiloru, prin urmare locuitorii acelei provincii voru avea fericirea de fi cetatieni de stătu alaturea cu noi, fbra câ se ’i mai intrebe cineva pe ei. Ce bucuria pentru mai multe mii de aspiranţi la funcţiuni publice, carii in patri’a loru nu mai incapu nici câ simplii diurnisti. Si ce mărturisire sinecera dela diariele ministeriali din B.-Pesta, care spunu verde, câ intre alte cause mari, pentru care Bosni’a si Hertiegovin’a trebue se fia incorporate la monarchia, una este, câ statulu se se mai ajute si cu veniturile aceloru provincii spre a scapa de falimentu, era a dou’a, câ pe legionulu de aspiranţi flamendi, proletari literaţi, se’i pună in pane, se le dea „chi-vernisela/ se curăţie tier’a de ei, câ nu cumuva mai curendu seu mai tardiu se’ti faca aici acasa rebeliune de fonie si de golatate. Se spune in adeveru, câ indata dupace se sciîi decisiunea congresului, suplicele concurentiloru la deregatorii in Bosni’a se adunara si se totu mai aduna la ininis-teriu cu miile. Asia dara Bosni’a se ocupa, pentru-câ studenţii din Ungari’a câţi nu incapu in patri’a loru, se pota fi aplicaţi airea. Dara cu funcţionarii turci din Bosni’a ce se se intemple? Apoi câ nu merge asia treb’a, ci se va introduce si acolo acelu mechanismu administrativu, judiciale, finantiale, incurcatu si complicatu, cu care suntemu pedepsiţi noi, si asia in locu de 100 se voru cere 1000, in locu de una miie, diece mii de funcţionari. Noue totuşi ni se pare, câ dorintiele celom mai mulţi aspiranţi din Ungari’a voru remanea inde-siertu, antaiu pentrucâ după cea mai mare probabilitate gubernulu provinciei ocupate va fi in anii de antai militariu, cumu fusese pe la noi intre 1848 si 1860; aîu doilea câ limb’a locuitoriloru Bosniei este cea serbo-croatica, pe care magiarii o despre-tiuescu; alu treilea câ funcţionarii, mai toti şerbi mohamedani, indigeni, nu osmanlii străini, nu’i poţi arunca in scartu cu una cu doue, câ apoi serbii se pricepu forte bine la „tiene minte/ in fine, regimulu centrale din Vien’a va fi multu mai intieleptu astadi, decâtu a fostu celu din 1854—5, care tramisese pe br. Edv. Bacii fratele ministrului, in Romani’a in calitate de comisariu imp., câ se organisedie tier’a „ osterreichisch, “ dara facil unu fiasco, pe care’lu va tienea minte câtu va mai trai. Pe poporale orientali nu le vei stringe pana ’i lumea in acea mulţime de forme seci si pedante, la care se supunu mai de buna voia numai poporale locuitorie in tieri mai reci si care beu in tota vieţi’a loru zama de ordiu (bere). Pentru orice casu e bine se ne orientamu si noi asupra impregiurariloru din Bosni’a si Hertiegovin’a, atâtu câ-ci starea crestiniloru de acolo semena multu cu starea nostra politica din Transilvani’a, câtu si pentru-câ se pote intempla usioru, câ se se verse si sângele fiiloru uostrii in acelea tieri. De aceea nu va fi de prisosu a repeţi si aci câteva date statistice. Bosni’a se intinde pe 1268 miluri patrate, asia dara este mai mare decâtu Transilvani’a; se crede inse câ locuitori nu are mai mulţi câ 2 mi-lione. E tiera muntosa si padurdsa, are inse multu pamentu cultivabile, este inse vai de acea cultura; câ-ci administratiunea secularia talcharesca ’ia se-catu tote sucurile asia, in câtu parte mare a locuitoriloru geme si suspina in saracia estrema, pe care chiaru diariele din Vien’a turciloru amice, o descriu cu colori vii. Dara poporulu este vigorosu dela natura, inse brutale si uresce totu ce e strainu. Partea cea mai mare a locuitoriloru se tiene de biseric’a orientale, era mohamedani sunt multu mai pucini, adeca aristocraţi’a cu ciocoii si cu alte dependentie ale sale, apoi mulţi locuitori dela orasie sunt mohamedani. Sunt si rom. - catholici, asia numiţi horvati (croaţi). In Hertiegovin’a se afla mulţi Mavro-vlachi (romani istriani). Caletorii descriu pe maurovlachi câ poporu omenosu, desteptu, dedatu la comerciu, care inse uresce din sufletu pe turci pentru rapacitatea loru de averi si de femei. Dintre maurovlachi % sunt grecoresariteni, V* parte rom.-catholici. Bosni’a fusese dela 1401 preste 120 de ani numai tributari’a Turciei, era in a. 1528 deveni subjugata cu totulu si poporulu declaratu de Raia h, adeca Turma (câ de vite), era tier’a proprietatea sultanului. Aristocrati’a voindu a’si conserva nu numai proprietăţile de pamentu, ci si cumplitele privilegiuri, aruncâ crucea si adoptâ semiluu’a turcindu-se. Mulţi din ei s’au incuscritu cu turcii venetici din Cpole si din Asi’a, după aceea in compania cu generii si cuscrii loru s’au aruncatu asupra poporului christianu desannatu, spre a’lu spolia si tirani 350 de ani. Rescolele poporului nu ’iau ajutatu, ci ’iau si mai inreutatitu sortea, pentru-câ beii si spahiii pe langa ce ei inşii amblâ totudeauna armaţi, cliiamâ intru ajutoriu oste turcesca, cu care apoi devastâ tienuturi intregi si esterminâ pe locuitori, deca nu apucâ se scape cu fug’a in Croati’a, buna-ora tocma câ si de 2 ani incoce. După tote scirile câte avemu din Bosni’a, aristocrati’a nu voiesce se audia nici acuma de nici o reforma, nu de egalitate, nici de vreo desro-bire a poporului. Cumu o va indupleca si infrange regimulu austriacu, este o intrebare din cele mai interesante, pusa celui mai de aprope viitoriu. Dela congresulu europenu. Acela s’a inchisu in adeveru, precumu se presupunea in sambat’a trecuta. Elu tienîi 18 siedentie, după care fu inchisu prin unu scurtu discursu alu presiedentului Bismarck, la care ’i respunse corn. Andrâssy in numele celoralalti membrii, faciindu mari complimente presiedentelui si aduciindu omagii imperatului Vilhelmu. Se intielege câ intr’aceea se detera erasi prandiuri mari, după care unii membrii s’au si departatu; Resultatele congresului coprinse intr’unu actu lungu subscrisu de toti membrii in mai multe exemplarie s’au inaintatu la cabinetele respective spre a se ratifica de câtra capii staturiloru, după care apoi va urma publicarea strictu oficiale si asiediarea in archive. Dara delegaţii Britaniei reflectară, câ gubernulu loru va comunica actulu congresului cu parlamentulu chiaru si inainte de ratificare, din causa câ la ei asia ceru legile si praxea. In totu casulu lunjea va cundsce preste câteva dile tote lucrările congresului; Atunci apoi se va vedea, până la ce mesura poporale interesate iu causa au dreptate se fia si se remana disgustate de ele, se le considere câ regulate cu forti’a si pacea numai câ provisoria. Iu altu Nr. noi am numitu una serie de po-pora neindestulite si chiaru profundu vetamate prin decretele congresului, dara nu amu observatu, câ Russiei i s’au facutu forte multe pe voia. Acumu inse tote scirile câte ajungu la cunoscinti’a Europei din cele doue capitale russesci ne invetia din nou, câ intelligenti’a russesca nu vre nici se audia de actele congresului. Ca probe ale revoltatoriei neindestuliri ce domina in Russi’a, „Romanulu" reproduce mai multe passage din cele mai de frunte diarie russesci. Asia: „Corespondiuti’a Agenţiei Russe“ publica o scri-! sore din Berolinu, asupra careia atrage atenţiunea cititoriloru sei si care conţine urmatorele critice: „Congresulu n’a fostu la inaltimea sarcinei i sele, si oper’a lui se resimte de acesta. Ea este incompleta, incoerenta, fara sinceritate, fara vitali-| tate. Este o serie de compromise indouiose intre I nisce preteusiuni deosebite, impartiri geografice arbitrare, nelogice, fara nici o ocservare a drepturi-Ioru si afiuitatiloru poporeloru, si care intrece cu 1 multu totu ce s’a imput atu Congresului din 1815.“ Diariulu russescu Noulu timpu, in numerulu seu de la 25 Iuniu, numindu oper’a Congresului „o solutiune platonica/ ia in derisiune mai cu sema mesurile adoptate in privintî’a Bulgariei. Apretiarile acestui importantu organu russescu, care spune lucrurile pe fatia, suntu forte instructive pentru a lumina Europa si pentru a deschide ochii Romaniloru. „Congresulu — dice elu — a lasatu Balcanii cu trecetorile loru si cu partea cea strategica a sangiacatului de Sofia in manile armatei turcesci. Noi suntemu convinşi inse, ca acesta armata va figura numai pe cliarta, Balcaniloru, era nu in realitate. In cursulu unui anu de ocupatiune russesca se va găsi vreunu midilocu de a face pe Turci se renuntie la dreptulu loru asupra Balcaniloru. Afara de acesta, principele Dondukoff-Korsakoff organiseza acumu iu Rumeli’a o armata bulgara de 50,000 cu simburile formatu din voluntari russi, din caporali russi, die oficiari russi dela care Bulgarii voru primi instrucţiunile loru. O data acdsta armata bulgara (adica rusesca) gata, armata turca nu va mai voi ea insasi a se pune in Balcani intre doue focuri, intre o armata bulgara din Rumelî’a si o armata bulgara de la Nord.“ Vorbindu despre separatiunea cea inventata de Congresu a Bulgariei in Bulgari’a propriu disa si in Rumeli’a, diariulu russu observa: „Principele Dondukoff-Korsakoff are destulu timpu in intervalulu unui anu pentru a organisa Rumeli’a intr’unu modu atatu de russescu, in câtu se nu mai fia cu putintia de a o reorganisa tur-cesce seu englesesce." Cu alte cuvinte, cunoscendu slăbiciunea factica a operei Congresului, Russi’a nu renuntia la spe-ranti’a de a preface intreg’a Bulgari’a, pe ambele coste ale Balcaniloru, intr’o provincia russesca, intr’unu felu de microcosmu alu marelui imperiu. Totu ce’i lipsesce, pentru a pute ajunge la acestu scopu, este continuitatea teritorila. Prevediendu in tratatulu dela San-Stefano ane-sarea Dobrogei câtra Romani’a, Russi’a nu cunoscea inca forti’a de resistentia morala a naţiunii romane. Diplomaţi’a dela Sant-Petersburg isi dicea pote in fundulu ânimei: voiu rasifica si pe Romani! Astadi Russi’a nu mai nutresce de multu o asemenea ilu-siune. „Ingraţii de Romani“, după cumu ne nu-mesce principele Gorciacoff, sunt atâtu de ingraţi, in câtu nu numai ei inşii nu se voru rasifica nici o data, dera inca voru fi totu-deauna o nestrăbătută pedica chiaru pentru rusificarea Bulgariloru. Romani’a. Preste cestiunile vitali ale României se reversa mereu lumina. In urm’a conferentiei dela Bucuresci din 9 Iuliu n. diariele incepura a publica din documentele respective. Acelea voru interesa pe tota lumea, pe romani insutitu; de aceea le reproducemu si noi pe tote. Congresulu din Berolinu. Actele si discursurile plenipotentiariloru A. S. Principelui Carolu I alu României. Berolinu 1/13 Iuniu 1878. Altetiei Sele Principelui de Bismarck, presiedinte alu Congresului. Altetia, Supt-semnatii, miniştri ai Inaltimei Sele Principelui României, avendu si deplinu împuternicirile sele, au onorea de a se adresa câtre Alteti’a Vostra, spre a o ruga ca se supună la Excelentiele Loru Plenipotenţiarii Mariloru Puteri, a loru cerere de a fi admişi in sinulu Congresului, spre a espune si aperâ acolo drepturile tierei loru. Suptsemnatii, basati pe spiritulu de dreptate si pe buna-vointi’a cu care Europa s’a aretatu pururea câtre Romani’a, cuteza a spera ca Marile Puteri voru bine-voi a ’i asculta mai inainte de a delibera asupra intereselor u romanesci. Rugamu pe Alteti’a Vostra se bine-voiesca a primi omagiele adâncului respectu cu care avemu onore de a fi ai Altetiei Vostre prea plecaţi si supusi servitori. (Suptscrisi), I. C. Brateanu, M. Cogalniceanu. Berolinu 12/24 Iuniu 1878. Altetiei Sele Principelui de Bismarck, presiedinte alu Congresului Domnule Presiedinte, Suptsemnatii, spre a da urmare cererei ce ’si au luatu libertatea de a adresa Altetiei Vostre, la data de 1/13 curentu, au onore de a ve presenta, spre a fi supusu înaltei Adunări presidata de Altetia Vostra, alaturatulu memoriu, in care se afla resumate puncturile ce Romani’a solicita a fi primite de Europa, intru ceea ce o privesce pe densa. Esprimandu din nou speranti’a ca nu se va lua vre o decisiune in privinti’a României mai inainte ca suptsemnatii, plenipotenţiari ai Inaltimei Sele Domnitorului Carolu I se fia ascultaţii, venimu a ruga pe Altetia Vostra de a bine-voi se primesca espresiunea preiuoita a simtieminteloru de pre iualta consideratiune i si de pre adancu respecta, cu care avemu onore de a fi ai Altetiei Vostre etc. etc. (Suptscrisi), I. C. Bratiaau, M. Cogalniceanu. (Aci urmeza Meraoriulu publicatu deja in „Observat. Nr. 50. Excelentieloru Lor a, domnulu Bratianu si domnulu Cogalniceanu, etc. etc. etc. Principelui de Bistnarck, cancelaru alu Imperiului, conformandu-se unei decisiuni a Congresului luata in siedinti’a de astadi, are onorea de a insciintia pe Exce-lentiele Loru D. Bratianu si D. Cogalniceanu, miniştri ai Inaltimei Sele Principelui Carolu alu României, ca Congresulu sta gata a asculta, in siedinti’a otarita pe Luni, 1 Iuliu (la 2 ore), comunicatiunile ce Excelentiele Loru aru avea a ’i face din partea guvernului loru. Berolinu 29 Iuniu 1878. Siedintia din 19 Iuniu 1 Iuliu 1878. Cuvintele rostite de d. Cogalniceanu, ministru alu afaceri-loru străine alu României. Domniloru plenipotenţiari. Mai inainte de tote tînemu a multiami Congresului din totu sufletulu ca a bine-voitu a asculta pe delegaţii romani, in rnomentulu de a desbate asupra României. Acesta e unu nou titlu adusu de Europa peste cele ce de multu inca i-au atrasu recunoscinti’a naţiunii romane, si acesta unanima dovada de buna-vointia ne pare a fi unu fericitu auguru pentru succesulu causei ce sun-temu chiemati a apera de inaintea domnieloru-vostre. Nu ne vomu mai opri asupra evenimenteloru in care ne-amu aflatu duşi ca prin nevoile unei fortie majore. Vomu trece asemenea cu tăcere si asupra fapteloru militare la care amu luatu parte, si asupra fapteloru diplomatice la care parte nu ni-s’a facutu. Amu avutu ocasiune mai de inainte a constata ca pe-riodulu tratariloru ne-a fostu mai pucinu priinciosu de câtu noroculu armeloru. Ne vomu margini dera a espune drepturile si do-rintiele tierei nostre, pe basa resumatului presintatu in Memoriulu ce amu avutu onore de a supune de curendu Congresului. I. Noi credeinu ca, după dreptate, nici o parte a teritoriulului iei actualu nu trebuie se fia deslipita de Romani’a. Reinapoiarea unei parti din Basarabi’a câtre prin-cipatulu Moldovei, prin tratatulu dela 1856, a fostu unu actu de dreptate din partea Europei. Câ-ci trunchiarea dela 1812 nu putea se se indreptatiesca nici prin faptulu nici prin dreptulu de cucerire. La 1812, Basarabi’a facea parte dintr’unu prin-cipatu a cărui autonomia fusese solemnu mărturisită de tote tratatele ce se incheiase mai inainte intre Imperiele Russu si Otomanu. Mai cu sema tratatulu dela Cuciucu-Cainardji recunoscuse Domniloru Moldovei si Tierei Romaneşti calitatea de suverani si stabilise ca Basarabi’a face parte din Moldov’a. Asia ddra ea era o tiera romanesca, cu institu-tiuni si legi romaneşti, forte lamuritu păstrate de Maiestatea Sea Imperatulu Alexandru I. Acestu respectu alu vechei nationalitati era formulatu in rescriptulu im-perialu care confirma organisatiunea administrativa si judecatoresca a acestei provincie in urm’a alipirei sele de Russi’a, fara ca se se faca acolo cea mai mica deosebire intre Basarabi’a de josu si cea de susu. S’au cercatu unii d’a conchide ca Basarabi’a era uuu tinutu turcescu seu tataru din uniculu faptu ca otomanii ţineau trei cetati intr’insa. Dera istori’a Tierei Romaneşti presinta si ea o anomalie de acelaşi felu; cetati turceşti au fostu multu timpu si intr’insa; nu ese inse dintr’acesta ca Tiera Romanesca se fia fostu vreo-data tiera turcesca. Nici la 1878, precumu nici la 1812, nu se pote cere României Bararabi’a pe basa unui faptu seu unui dreptu de cucerire. Ea aparţine unui principatu pe care insasi Russia, in totu cursulu ultimului seu resbelu cu imperiulu turcescu, ’l-a privitu si ’l-a tratatu ca pe unu Stătu independenţii si aliatu. De altmintrelea, chiaru dela inceputulu campaniei, Russia a inckeiatu cu Romani’a o conventiune prin care ’i-a garantatu forte lamuritu integritatea actuale a teritoriului romanescu. Acesta garanţia se ceruse si se acordase atunci pe candu nu era cestiune de câtu despre trecerea armate-loru imperiale prin Romani’a. S’aru fi crediutu ca ea are se se intemeieze cu multu mai bine in diua candu, la chiemarea insasi a Russiei, concursulu naţiunii romane devenea mai positivu si se prefăcea intr’o efectiva coope-ratiune militară, intr’o completa aliantia. Intr’adeveru ostile nostre au combatutu alaturi cu trupele russesci. Deca nu este unu titlu spre a ne cresce, apoi de sicuru nu este nici unulu spre a ne scadea. In lipsa de ori-ce altu dreptu, conventiunea dela 4/16 Aprile 1877, care porta suptscrierile si ratitica-tiunile cabinetului imperialu, aru fi de ajunsu spre a ne păstră o regiune iusemnata a Dunării, cu care e legata forte strinsu prosperitatea comerciale a României. S’a invocatu, spre a susţine retrocedarea Basarabiei, amintiri de glorie si de isbandi militare. Dera, intr’unu asia lungu siru de resboie, armatele russesci s’au distinsu pe multe câmpuri de bătălie si ’si-au pre-amblatu gloria până supt zidurile Adrianopolei. Si, eu tote acestea, nu li se recunosce unu dreptu de proprietate asupra regiunei Balcaniloru. S’au mai pusa inainte si consideratiuni de recu-noseintia. Romani’a scie se’si implinesca datoriile de multiamire; ea a doveditu acesta totu-deauna. Ea nu’si uita nici istori’a nici numele bine-facetoriloru ei; ea cinstesce, in Catherina-cea-Mare si in Nicolae I, pe generoşii făptuitori ai tratateloru dela Cainardji si dela Adrianopole. Dera ea ’si aduce totu-odata a-minte si de tote acele sacrificii pe care si le-a impusu pentru marirea, isbanda si gloria Russiei. Ea nu pote uita ca, dela Petru-celu-Mare pana in diua de astadi, ea a fostu, pe rendu si simultaneu, basa operatiuniloru mili-litare ale Russiei, granarulu unde se aprovisionau armatele ei, chiaru atunci candu ele operau dincolo de Dunăre, si teatrulu prea de multe ori alesu chiaru de Russi’a pentru cele mai grosnice sdrumicari. Ea tine minte in fine, ca la 1812 a perdutu in folosulu Russiei jumetate din Moldov’a, adica Basarabi’a din Prutu până in Nistru. II. Ceremu ca pamenturile României se nu fia supuse a unu dreptu de trecere, pe câtu timpu va tine a ocu-patiunea armateloru russe in Bulgari’a. Si, intr’adeveru, Dunarea si Marea presenta acestoru armate cele mai pucinu costatore caii de transportu si de comunicatiune. După atâtea incercari, Romani’a are trebuintia de unu repausu absolutu, ca se’si indrepteze stricatiunile produse de resboiu. Rea conditiune pentru indeplinirea acestei lucrări reparatore si pentru liniştirea tierei nostre aru fi ambletele printr’insa ale unei armate străine. III. Ne pare ca aru fi dreptu ca, pe basa titluriloru ei seculare, Romani’a se reintre in posesiunea insuleloru si a gureloru Dunărei, coprindendu-se intre acestea si insul’a Sierpiloru. Acesta inapoiare aru fi numai o drepta restabilire a dispositiuniloru originare, prin care Marile Puteri incredintiasera Principateloru Dunărene, la 1856, jaz’a libertatiei Dunari la gurele ei. IV. Avemu temeinica sperantia câ Romani’a va primi de la guvernulu imperialu alu Russiei o despăgubire de resboiu, proportionata cu oştirile ce densa a pusu in mişcare. Ni se pare câ este cu totulu dreptu, ca despăgubirile stipulate si obtînute de Russi’a in numele diferiteloru state aliate se fia impartite după mesur’a contigentului militaru datu de- tia-care dintre beligeranţi. Principiulu acestei împărţiri guvernulu imperialu l’a cunoseutu si staruiesce a ’lu aplica in folosulu Serbiei si Muntenegrului. Romani’a este si densa in dreptu de e cere acelaşi beneficiu. In adeveru, fiindu silita se tie forte multu timpu armata sea mobilisata spre a preîntâmpina imprejurari amenintiatore, ea a avutu supt steguri, atâtu ca armata de reserva câtu si ca oştire activa, mai multu de 70,000 omeni. Osebitu de acesta ea a incercatu perderi insemnate: orasiele ei si totu malulu Dunării au fostu bântuite de bombardări; caile sele de comunicaţie s’au ruinatu; materialulu seu de resboiu s’a stricatu. Despăgubirile datorite pentru aceste felurite daune s’aru cuveni se fia reportate asupra indemnităţii totale ce s’a alocatu guvernului imperialu alu Russiei, eru modulu respunderei loru aru fi se se reguleze de Congresu după cumu va socoti mai bine. V. Romani’a are deplina încredere ca independinti’a ei va fi recunoscuta definitivu si pe d’intregu de către Eufop’a. Pe langa dreptulu ei celu vechiu, alu cărui pricipiu fusese scalciatu prin restâlmaciri istorice, astadi vine se se adauge titlurile pe care ea le-a improspetatu seu le-a intineritu pe câmpurile de bataia. Diece mii de Romani au cadiutu in jurulu Plevnei, ca se câştige patriei loru libertatea si independintia. Dera tote aceste sacrificie n’aru fi de ajunsu ca se asicure Romani’a despre pacinica folosire a bunuri-loru dobendite, Ea s’aru simţi cu deosebire fericita si recunoscetore cându aru vedea silintiele, prin care ea ’si a manifestatu individualitatea, resplatite cu o ade-verata bine-facere a Europei: acesta biue-facere aru fi garanţia reala a neutralitatei sele, care aru pune o in positiune de a dovedi Europei, ca ea n’are alta ambiţiune de câtu acea de a fi pazitorea credinciosa a libertatiei Dunării la gurele ei, si totu-deodata de a se aplica la i'mbunetatirea institutiuniloru si la desvoltarea midiloce-loru ei materiale. Acestea suntu, d-loru Plenipotenţiari, espuse pe scurtu, dorintiele unui micu stătu, care nu crede a fi meritatu mai pucinu din partea Europei, si care, prin organulu nostru, face apelu la dreptatea si la binevointi’a Mariloru Puteri, ai caroru sunteti eminenţii repre-sintanti. Actulu authenticu alu congresului este couipusu din 64 articlii, din carii in 8 se reguledia eestiunile statului României, era in 7 cestiunea Dunărei, prin urmare si aceşti optu atingu interesele României. In diariele din Londra s’au si publicatu actulu intregu, era din acelea se traduce in tote limbile poporaloru care ’si au limb’a si literatur’a loru. Corespondente partioularie ale „Obsenratorinlui“. Beiusiu, 10 Iuliu 1878. Onorata Redactiune! Inca in serbatorile pasciloru unu numeru insemnatu de intelligentia romana din locu si cercu a incredintiatu pre ddnii protopopi romaneşti A. Antalu si Vasiliu Papp, pre advocatulu G. Borha si profesorulu V. Lesianu, câ se conchiame o conferintia in caus’a alegeriloru dietah. Domnii din commissiune inse au ameuatu lucrulu de pre o di pre alfa, pana candu de o parte unu corespondente din Cou ii apostrofase in „Telegrafulu Rom.“, era de alfa partid’a guvernamentale din Oradea incepu a face propaganda si in cerculu nostru. In urm’a acestora comissiunea romaniloru emise provoeatiunea cunoscuta, ehiamandu intelligenti'a romana pre 7 Iuliu a. c. la conferenţia pre 3 ore după mediadi. Dara lucru euriosu, câ totu pe acea di si directorulu gimnasiale P. Mihutiu cu advocatulu Al. Veghseo conchiamâ conferenti’a partidei gubernamentale, inse pre 11 ore antemeridiane. La conferenti’a „liberaliloru* s'au presentatu forte mulţi de ai noştri, mai alesu din comunele satesci. Acesta conferenţia a liberaliloru (lucus a non lucendo) si-au alesu unu comite tu de acţiune de 24 membri, intre cari mulţi romani. Unulu dintre notarii comunali, care totu-deuna vrea se fia antaiu la candidare, a propusu câ j fostulu deputatu dietale P. Cosma, carele a tienutu strinsu ' la programulu celoru dela guvernu, se fia proclamatu de candidatu si pentru sess'unea venitoria. Partid’a gubernamentale se invof se imbiâ pre dlu P. Cosma cu candidatur’a, inse pre langa programulu guvernamentale cel’a avutu până acum’a. — Atâta despre conferenti’a liberaliloru. Despre conferenti’a romanesca tienuta in aceeaşi di la trei ore după mediadi in localulu casinei romane sub presidiulu dlui Aug. Antalu este de insemnatu, câ mai toti romanii, cari luasera parte la conferenti’a liberaliloru se presentara si la noi, până si insusi primulu ei conchiamatoriu. Indata după deschiderea adunarei, unulu dintre advocaţii noştri romani propuse, câ in ainte de a ne consulta despre candidatu, se ne dechia-ramu câ nu putemu sprigini guvernulu de astadi; de aceea se ceremu dela fietoriulu candidatu, câ se nu se lege de partid’a guvernamentale ce se afla astadi la potere. In locu se se desbata asupra acestei cestiuni in ordinea sa, totu acela, carele propusese candidarea dlui Cosma in conferenti’a liberaliloru, se scola si ni-lu comanda si noue de candidatu. In daru s’a reflectatu, câ se se lase caus’a personale la o parte până se va decide despre principiu, câci presidiulu la insistarea mai multora, pune dintr’odata la votu intrebarea, câ se candidamu deputatu simplu naţionale, seu naţionale opositiunale ? La acest’a facundu-se votare nominale cu maioritate cam fortiata, se enuntia câ se alegemu deputatu naţionale. Ce voru fi intentionatu cei ce cereau câ candidatulu se fia numai naţionale, era nu naţionale opositiunale; nu se scie apriatu, dar’ se crede câ dum-nealoru au voitu se faca punte candidatului, câ se pota trece in partid’a guvernamentale. Incâtu le va fi succesu acesta, se va vede din cele urmatorie. Cei ce doriau deputatu naţionale, dar’ opositiunale, remanendu in minoritate cerura se se citesca in faci’a adunarei deehiaratiunea dlui P. Cosma, despre carele se sciâ, câ inca in ainte de conferenţia a fostu imbiatu cu candidatur’a prin unulu din membrii conchiamatori, carele nu erâ inputeritu la acesta. După pucina opuse-tiune din partea acelora carora nu le trebueâ programu, se dâ cetire epistolei dlui Cosma, carele dechiara a primi candidatur’a, deca nu avemu altu barbatu cu carele amu pote reesi. Domni’a sa programu detaliatu nu ne dâ, ci in cele naţionale crede câ person’a sa ni-e destula garanţia, câ se va luptâ pentru interesele nostre naţionali; era incâtu despre celelalte dice, câ nu e angagiatu la neci un’a din partidele esistente, ci voiesce a’si pestrâ independenti’a. După acest’a conferenti’a decide se se imbia dlu P. Cosma cu candidatur’a pre bas’a dechiaratiunei sale, câ adeca nefiendu angagiatu la neci una dintre partide, si-va pestrâ independenti’a. Remane acumu, câ dlu Cosma se alega intre ofertulu partidei liberali si intre alu romaniloru. Deca aru primi doinnia-sa programulu partidei liberali, atunci si-aru calcâ deehiaratiunea data romaniloru, era deca se va tiene de deehiaratiunea sa, liberalii pote câ-si voru cercâ noroculu cu altu candidatu. Conferenti’a romanesca inca si-a alesu comitetu de acţiune, dara lucru strainu, câ mulţi dintre membrii aleşi suntu deodata si in comitetulu partidei liberali. Ce va esi din acesta, inca nu se pote prevede. Spectatoru. Not’a Re dac ti un ei. Noue ni se pare câ amu cunosce in câtu-va opiniunile politice a le dlui advocatu Parteniu Cosma, si pre câtu le cunoscemu, le aflamu demne de totu respectulu. Ce a respunsu dn. Cosma de repetite-ori la Beiusiu? Eu nu vreu se mai fiu alesu deputatu, irai este de ajunsu cu 15 ani; interesele mele câ omu cu familia sufere prin atâta perdere de timpu. Deca inse dv. credeţi câ numai cu mine veţi fi in stare se reuşiţi, câ cu romanu contra vreunui nu sciu cine, — pentru acestu singuru casu suferiu câ se me candidaţi; dara eu nu me legu de nici o programa, nu vreu se amagescu pe nimeni cu frase; nu prevediu in viitoriu; imi tienu mana libera. — In câtu pentru participarea aceloraşi membrii in doue comitete opuse, acesta este una proba noua de vieti’a patri-archala care mai domnesce la noi chiaru si in politica. Diverse. (Din Reteagu) ni se scrie: Tempulu pe aci e ploiosu, sapatulu cucurudieloru de a 2-a ora nu e finitu si e aci secerisiulu si cositulu. Mai nimicu inse nu potu lucrâ omenii din caus’a tempului ploiosu. Seme-naturile spicose se arata forte frumose si-su copte mare parte, seu aprope de cocere. Tetiune si pe aci este in grâne. — Cucurudiele si viiele inca-su frumose peste aşteptare. Eri se terminâ aci tergulu, numitu „alu St. Pe-triului*. Decurse forte bine, cu tote ca tempulu fii ploiosu. Se vendura aprope la 1600 capete de vite (cai, boi, vaci si vitiei), adeca atâtea tiedule de vite se făcură. Lucratorii nu-su chiaru scumpi inca. — Pe birtulu celu mare din Reteagu se vediii falfaindu in decursulu tergului, ba si adi se mai vede unu stindardu 3 coloru ungurescu cu inscriptiuuea: Eljen Grof Teleki Domokos, kepviselonk. Pre calea, ce conduce din Santâulu micu câtra Piispoki, in apropierea Oradiei-mari, o ceta de fetiori unguri (magyar legeny) beţi bine de rachiu, cenvenindu cu unu bietu dîleriu romanii, — care si cercâ ocupatiune in dominiulu contelui Csâky, sub pretextu, ca acela ia panea din gur’a ungurului — fii atacatu si batutu până la morte de susu amentitii „bicskasi,“ până demanetia asi moritu. Comisariulu de securitate, Stefanu Novacu a prinsu pre acei betyari. (Bihar.) Dela comun’a Cizeriu din Sal agi u scotemu dintr’o corespondentia mai lunga ştirea, câ in acea comuna întrunită in afaceri scolastice cu comuu’a Boianu, s’a datu in Iuniu a. c. sub presiedenti’a dlui vicariu alu Silvaniei unu esamenu bunu, in care se audira dela şcolari respunsuri esacte din gramatica, geografia, istori’a naturale, econom’a si altele. Docenţele este dn. Nichita Liscanu. Primari’a comunei si dn. notariu loauu Popu ingrijescu bine de scola. C r o q n i s. Alexandri aperatu in „Telegr. romanu". Naturam si furca expellas, tamen usque redibit. Onoraţii noştri lectori au inca in prospeta memoria foiletonulu : „Canteculu gintei latine<( publicatu de sub-scrisulu in Nrii 48/9 ai „Observatoriului," prin urmare isi aducu bine aminte, ca, la finele acelui-asiu, dedui o ex-pressiune convictiunei mele, ca făcu reu mulţi din lim-bistii noştri, cari se opunu purif cărei si progresului in limb’a romana infrumsetiandu-o cu totu feliulu de pene străine, cumu sunt: obersîa, slava, straja etc. Acesta ideia pusa odata pe harthia, se vede c’a atinsu până la anima pe ucenicii din directî’a lui Bogdaproste dela repausat’a „Foisiora a Tel. rom." Si ce a fostu urmarea ? Tota cet’a din Directî’a lui „Bogda Proste“ se aduna in soboru, chibzuescu in grosnic’a loru intie-leptiune, ca ce feliu de afurisenia, ce osenda se arunce asupra foiletonistului de mai susu? In sfersîtu, după multa bataia de capu, au aflatu modrulu, care intr’ade-veru, este după cbipulu si asemenarea loru. Le style c’est rhomme. In Nr. 72 dela 24 Iuniu vechiu appare in „Tele-grafulu romanu" unu articlu grozavii intitulatu: „Alexandri batjocuritu de „Observatoriuluu dlui Baritiu." Am vediutu si cetitu mulţi articlii. Trebue inse se marturisescu, ca unu articlu scrisu cu mai multa căldură, cu mai multu sentimentu, si, cum amu dîce, câ Domne pazesce se i-detragemu ceva, scrisu mai grozavii, n’am vediutu in vieti’a nostra. Dela inceputu pana la sfersîtu totu acelasiu duchu, si aceeaşi glagoria pana la capetu, ba am pute dîce, ca câtra sfersîtu merge crescendo, rectius delirando. Se nu cugete cetitorii noştri, ca uceniculu respectivu ar fi ddra unulu dintre codalnici seu mai nemernici din Directî’a lui Bogda Proste; nu, din potriva, ii incredintiâmu, ca este celu mai de căpetenia dintre ei, celu mai grozavu, pe care ilu lauda mulţi, ca are si idei fixe. Si apoi blagoslovita de D-dieu este nu numai norodulu, dar si ipokimenulu, care e atâtu de petrunsu si convinsu de părerile sale, in câtu putere omenesca nu exista, care se lu-pota abate dela chibzuirile sale, chiar si de ar remane sin-guru de aceeaşi părere. Dar se urmarimu unu picu acestu capu d’opera alu „Direcţiei lui Bogda Proste,a si se ne minunâmu de slav a zimislirei lui! Lupulu este o jivina primejdiosa. Prin urmare omulu se se pazesca de elu. Asia si uceniculu grozavu, câ se si-pota desveli mai cu aventu ideile si, ca se se arete mai coversîtu in deseversît’a sa lumina, incepe cu lupulu, si aprope pe o jumetate de colona ne spune, ca ^ lupulu isi schimba perulu. Si câ se pota dovedi acesta maxima isvodita mniluanu in directî’a laudata, citeza din foiletonulu meu passagiulu: „Din cele de susu . . . .“ pana unde era se vina cinstea, carea, pacostea scie cumu, i-remase in pena, pentru-ca pe harthia nu se vede. Cele citate le impodobesce cu atâtea stindarde si cocarde (semnu de complacere), in câtu pare ca vedi, cumu ii salta ânim’a. La cuventulu „mânia" ii pune trei cocarde si in nota face o rugâtiune forte potrivita, de cugeti, ca e la. osfesitania. Acolo dîce: „Se feresca ceriulu pe gintea latina de mania (pote ca scie singuru, câtu de rea e mani’a)." Noi dîcemu se lu-feresca ceriulu pe dumnialui mai antâiu! Vorbesce apoi de cuventulu, grozavu, de care i-asiu aminti si eu ceva, dar me temu se nu se prea ingrozesca. Cu prilegiulu lui grozavu (in loculu carui-a trebuia se pună pote strasinicu, care e totu asia neosiu romanescu si cu acelasiu pasiusiu de cetatienia), insîra cu multu ducliu totu neamulu lui grâza, incependu dela copii până la stramosi. Dup’aceea vine la glasu, glăsuire, slăvire, gonire, slugire, neprasnicu, osenda, poticnire, isbavire, pe cari, dîce dsa, uceniculu, ca Alexandri le intrebuintieza cu deosebita plăcere. (Avamu trebue se fia uceniculu, scie si gandulu dlui Alexandri. Ore nu va esclamâ Al. aici: „apera-me Domne de amici . . .“) Si in drept’a sa judecata, câ unu ritoru betranu, se bate cu pumnulu in pieptu si jura (se teme ca nu’lu vomu crede), ca „Alexandri intr’o singura poesia, cu numai 3, dî trei (dieu?) strofe, de cate 4, dî patru renduri (ce bine si-a insemnatu !) d. e. (?) Maiorului Iancu Bran, afli pe rondu urmatorele: resplata, vred-nicule, slăvite, tovarosiu, glasulu, ceasulu, slavesce, mi-luesce etc." Ce e dreptu, e dreptu. Ingaduimu si aici strasi-nicului ucenicu: Alexandri a publicatu intr’adinsu acesta poesia, câ se remana de musitra pentru Directî’a lui Bogda Proste, ceea-ce nu se pote tăgădui cu atâtu mai vertosu, cu câtu poesior’a a fostu alcatuita intr’o vreme, candu limb'a romana erâ pe aceeaşi trepta, deca nu mai susu, cu cultur’a ei de astadi, adeca taman pe la leatulu dela Christosu 1843, seu cu 35 de ani inainte de er’a „Direcţiei lui Bogda Proste!“ O! de ar fi traitu uceniculu nostru pe vremurile acele, era cu multu mai multiumitu, celu pucinu nu vede cu ochii apostasia dlui Alexandri. Norocu ca din citatulu „Dumbravei rosîe“, despre care uceniculu dîce ca e un’a dintre productele cele mai none (pote ca numera anii după tal-mudu), vedeniu c’a ajunsu cu cetania scrieriloru dlui Al. până la leatulu 1872, de vreme ce, „Dumbrav’a rosîa", atunci se publicarisise pentru antâi’a ora, (vedi „Conv. literare" din 1872, Nr. dela 1 mai p. 49.) Ce minuuatu! Directî’a lui Bogda Proste atâtu in Alex. câtu si in „Convorb. lit.“ nu vede de câtu cuvintele cele slavone cari sunt mai atragatore pentru densii, câ-ci: Ce-i strainu nu se lipesce de su- fletulu meu." (Sionu). Wâr’ unser Aug’ nicht sonnenhaft, Wie mochten wir die Sonn’ erblicken? (Gothe). Astadi de ex. la 1878 (după socot’a ucenicului leatu mai vechiu ca 1872) ar pute ceti lucruri de cari s’ar ingrozi strasinicu. Ba nici n’ar crede, deca i-ar spune cineva si erasi pe dreptu (firesce după rar’a sa intieleptiune), ar ceti, dîcu, lucruri necrediute. Cu ingaduirea ucenicului grozavu, nu pentru den-sulu, câ-ci sciu, câ nu se va dejosi a ceti aceste linii, ci pentru onor. publicu voiu citâ din Alexandri a) din Tumn-Magurde, scena in versuri (?). Scena I. „Scump’a mea Natalitia . . ar fi unu „spectacolu curiosu pentru tine de a me vede pe mine, „o eleganta deprinsa a trai in salone lucsdse locuindu „acumu intr’o odaitia gola si purtandu costumulu am „bulantiei ... Cu tota acesta schimbare inse, nu poţi „crede, iubit’a mea, câtu sunt de multiamita! . . . Eu, „o tinera veduva, incungiurata de adoraţii patentati „din Bucuresci si din Iaşi, si espusa a audî in tote di-„lele aceleaşi declaraţii monotone de amoru, me siintu „astadi mai demna de positi’a mea inalta in societatea „romana sub nobil’a haina de sora de caritate. In capitalele nostre eramu asurdîta de falsele suspine ale „comediei lumesci; aice sunt uimita de adeveratele „suspine ale suferintiei, si pre câtu acolo inim’a „mea erâ nesemtîtore, pe atâtu aice ea bate si cresce „însufleţită de unu nobilu devotamentu .... Amu „sub veghierea mea unu june capitanu ranitu, forte „interesanta ... La asediulu Plevnii, sermanulu a „priimitu unu glontiu in bratiulu dreptu si multu ne e „tema, ca va fi nevoe de o amputare . . . Feresca-lu „Dumnedieu de o asia nenorocire! Sergentulu lui, unu „vitez din alu 13-lea regimentu de Dorobanţi, bunu, „simplu, camu originala si cu numele de Horcea, plânge „ca unu copilu candu se gandesce, ca va remane capi-„tanulu lui ciuntu ... Eu insa-mi me infioru la acesta „ideia, câ-ci începu a ave pentru scumpulu meu ranitu „o afecţiune de sora ..." b) din Oda la ostasii romani O! Romani in faci’a vostra, colo ’n tainica cea zare Vedeţi voi cu ochi de vulturi o lumina ce apare Strabatendu prin umbra desa de trei secoli adunata? E maretiulu faptu alu dilei multu dorita, mult visata! E a ceriului zimbire, e luceaferulu sperarii, E triumfulu luptei vostre, este diu’a neaternarii! Ambe aceste aparute in estu-anu in „Albin’a Car-patiloru" Nr. 21, dîuariu forte obscuru, tiparitu departe, forte departe de dsa, cale camu de 3 minute. Dar aceste sunt secaturi! Uceniculu Directîei Bogda Proste scie ce scie si ne pare bine, ca lumineza si pe alţii. Dlu Al. este batjocoritu si inca infamu. Foiletonistulu cutezase a mărturisi curios’a judecata, ca „Inspiratiunea divina a bardului latinitâtii este investita cu unu costumu nationalu atâtu de alesu, cu unu lim-bagiu atâtu de frumosu si curatu, precumu numai unu Alex. o pote face." Insulta din cele mai grozave! Ciufsiagu ne mai pomenitu, care nu pute remane ne-resbunatu si nerestornatu. Dar, slava Domnului, unde e primejdia mai mare, acolo e si ajutoriulu mai aprope. Alexandri, ar fi remasu petatu pe vecia, deca nu se radicâ nesdravenulu glasu alu celei mai noue si mai competente directîi de sub firm’a pomenita si deca nu aducea o doveda, care restorna din talpa gresît’a afir-matiune a foiletonistului. Argumentulu nimeritu alu strasinicului ucenicu este: „Poetulu Alex. in sfersîtu si cu deosebire" (de ce nu: deora-ce, pentru-ca, fiindu-ca, cu tote ca, din causa ca, considerandu ca, avendu in vedere ca . . . ?) „va fi crediutu ca unu „Cantecu alu gintei latineu dedicatu toturoru poporaloru neo-latine si substernutu juriului de Montpellier, va trebui se fia scrisu in termini mai latini ..." Grozavu, strasinicu! Foiletonistulu a dîsu, ca Alex. a scrisu classicu romanesce. Ast’a e batjocura, calumnia. A trebuitu se aiba cineva agerimea unui alesu din neamulu lui Israilu (n’amu grai intr’unu ceasu reu), câ se pota scapâ pe Alex. de atâta ciufsiagu, spunendu adeverulu limpede, ca Alex. a scrisu latinesce. Me plecu. Bucura-te Alexandri. De atât’a agerime nice însuti n’ai fi fostu capabilu! Altu passagiu. Intr’unu parantesu intaresce gro-zavulu ucenicu, ca in textulu originalii (se intielege după care amu publicatu noi textulu romanu) nu stâ cuventulu mireza, ci oglindeza. Se ingaduimu si aici după dsa, fiindu ca „aipic; s n 7.— Ovesu . 1 »> 2.70-3.10 Cartofi 3. 3.50 Mazare >* »» 9.— Linte 12-— Fasole 7-50 Lardu (slănină) .... Kilogram. 34-— Untura (unsâre topita) 30.00 Carne de vita .... 36-.44 Oua 10 de ( ursiiIii moiieteloru iu val. austr. Vienna, 15 Iuliu. Galbinii imperat. de auru 5-50 cr. Moneta de 20 franci . . .. 9.27 Imperialu rusescu . . . Moneta germana de 20 maree . . , 12.20 „ Sovereigus euglesi , 12.- „ Lira tureesca . . . . , 11.— „ Monete austr. de argintu 100 fl. . 101.10 „ Morburi de pieptu si plumaui de ori-ce natura ce surâza siguru prin Allopuln ie plante Sctakrg a LWilleliii pregatitu după prescrierea medicului, si se capeta de la Franz Wilhelm, apotecariu iu Ncuii-kirchen. Suculu acest’a s’a doveditu de bunu pentru durerile de gruiliazu si pieptu, gripp», ragusicla. tusa si troglia. Mulţi cumperatori marturisescu, ca numai sucului acestui a au a-si mnltiuim somnulu placutu. Escellentu este suculu acest’a, câ preservativa pe tempu negnrosu si aspru. In urrn’a gustului f6rte placutu copiiloru este folositoriu, celui-ce sufere de plumaui inse, o tre-huiutia; cantaretieloru si oratoriloru cont’ra vocei inebise seu răguşite, unu midilocu necesariu. Mulţi ine de atestate confirma cele de susu: Cea mai clara doveda despre effectulu extraordiuariu ; alu acestui sucu este, ca cons. do curte de d. prof. Oppolzer, rectorulu magii. la universitatea c. r. din Vien’a, ilu folosesce cu celu mai bunu \ succesu iu spitalu, precumu si la persone private. Asemene s’a aflatu recomandabilu si s’a prescrisu 1 adese suculu acesta de mulţi alţi medici indigeni si din străinătate. , _ Pentru dovedirea celoru afirmate reproduceam urmatorele scrisori recuuoscutdre. Testimoniu. Fiiulu meu de siese ani Francisou a suferitu optu septemani in tusa magarâsca in asia mesura, in câtu me temeam ck nu cumu-va se se innece; intru ace’a a slabitu cu totulu si a fostu atâtu de \ debilu, iu câtu. abia stâ pre petiâre. Atunci mi-s’a j recomendatu allopulu de plante de Schnee-berg, si multiamita acestui midilocu minunatu, j indata după iutrebuintiarea primei sticle a mai iu- i cetatu tus’a, după a dou’a sticla cautâ bene afora { copilulu, a veuitu la potere si de atunci e deplinu i saneto.su. — Si fetiorulu meu celu mai mare a 1 scapatu in câtev’a dile, prein midiloculu acest’a, ' de o tus’a mare si ragusiela. Deci cu multiamita sincera estradau acestu testimoniu, pentru curarea rapede si miraculosa a copiiloru mei si dorescu câ acestu midilocu se j devină cunoscntu si folositu in tote partîle prein omenimea suferiuda. Flatz, 6. Martiu 1855. Anton Just. Laurentiu Scheibenreif, primariu. Onorate Domnule! Te rogu a-mi mai tramite câtu mai in graba ■ inca 4 sticle dein renumitulu D-tale Allopu de planta, după folosirea ălora 2 sticle aflu ck dorerea de pieptu si gutu, pre cumu si respiratiunea scurta se micsioreza pre di ce merge, pentru ace'a me adresezu astadata de a dreptulu la D-Ta, in spe-rarea de a capatâ dein celu mai prâspetu. Acludu 5 fl. m. c. Cu tota stirn’a se subsemna Heinrich Bock, chirurgu. Miinchret langa Ostrang, 23. Febr. 1S59. Testimoniu medicale. Allopulu de plante Schneeberg este unu medi-camentu forte usinratoriu pentru doreri de pieptu, asthma, hectica, tusa, catarii, si este de recoman-datu in caşuri de astfeliu de bole. lîoheumauth, 25. Ian. 1858. Dr. Feschl. D-lui L. Cantily, apotecar in Graz. Onor. Dle! Folosindu iu desiortu diferitei midîloce pentru dorerea de pieptu, de carea su- | feriam greu de 2 ani, am cercatu si cu o butelia de allopulu de plante Schneeberg auuuciatu de d-ta, care se p6te recomaudâ pe siguru la toti hecticii; pentru-ca, după iutrebuiutiarea celui d’antaiu exemplariu amu seutîtu usiorare, si dupa-ce am mai cercatu cu 2 sticle din acesta medicina minunata, saţietatea mi se restaurk pe deplinu. Miliţia-mindit-si Dlu meu, din tota ânim’a, remauu alu D-tale servitoriu cu totu obligatu Graz, 3. Febr. 1857. W. J. Pock. Domnulu meu! (21) 12 Dupa ce prin intrebuintiarea allopului d-tale amu scapatu cu totulu de tuşea ‘mea si de ragu-siel’a împreunată cu aceea, de care suferisem septemani si totu odata iu urmarea biuefacutâreloru resultate ale acestui allopu minunaţii de plante mi-am recastigatu si vocea de mai nainte, me sentiu forte oblegatu a' Ti multiami din tota anim'a pentru acesta inventiune salutaria, cum si a recomanda acesta medicina probata, după a mea convicţiune, la toti ckti suferu de pieptu si mai vertosu cantaretiloru. Ou perfecta stima Peisching, 25 Juuiu 1857. Joanu Bauer. docenţa. Iuformatiunea despre folosire se alatura la fia-care sticla. Pretiulu unei sticle t fl. 25 cr. v. a. Pachetarea se coinputa cu 20 cr. Depositnlu principale la Francisca Wilhelm apotecariu in Nennkirchen. Allopulu de plante geuuiuu se mai afla iu -Sabiiu: Friedrlch Tlialmayer, comerciante. Aradu: I. Tone* A Comp*. Blaaiu: Caroi Sciiieszl. apotecariu. Alba-Julia. Juliu f'rblilich. apotecariu. Clusiu: Kd. Valentini, apotecariu. Braniovu: Ferd. Jekelius, apotecariu. Sigbisior’a: J B. Teutsch, comerciante. Editoru si redactoru respons. O. Baritiu in Sibiiu. Tipariulu lui W. Kratft iu Sibiiu.