^	TA
Ohiervutoriiiln eee de doue on in acptemana, mereurea si sainbat'a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 auu intrcgu 7 fl„ pe 6 luni 3 ti. 50 cr., dueu la casa cu 1 fl. mai uaultu pe auu; — triuiisu cu post’a iu laintiulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 ti., pe 6 luni 4 fi. — In straiuatate pe 1 anu 10 <1. său 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său H franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
| se jilatescu pe serie seu linia, cu J litere meruute garmoudu, la prim’a publicare că! o 7 cr., la udou’a si a ! trei’a câte fi cr. v. a. si preste aceea | 30 cr. do timbru la tesaurulii publieu.
Preuumeratiunile se potu face in modulu oelu mai usioru priu assem-natiuuile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 40.
Sibiiu, 17/29 Maiu 1878.
Anulu I.
Romanirea magiariloru, fantasia si ficţiune.
(Urmare.)
In Ianuariu alu anului unnatoriu 1601 tienen-du-se una alta dieta generale la Clusiu, aceea prin art. 12 decreta, câ popii romanesci carii au par-tecipatu la acţiunile bellice dein acelea tempuri, se nu mai fia suferiţi in ti£ra; totu-odata se committe j prefectiloru si judecatoriloru (comites et judices 1 regii), câ se’i prindă si se’i pedepsesca conformu j legiloru, adeca: in cele mai multe caşuri cu morte. | Aci se vede curatu actulu resbunarei pentru cele intemplate sub domni’a lui Michaiu. Nobilimea Transilvaniei adeca nici-odata nu a potutu se erte acelui Domnu, câ elu irritatu forte de perfidi’a si rar’a inconstantia a boerimei transilvane, volise a decreta exterminarea loru; boierii inse ar fi trebuitu ! se ia in consideratiune, câ cliiaru episcopulu loru ! celu calvinescu Nâprâgyi, irritase mai multu pe 1 Michaiu in contra magnatiloru si’lu indemnase câ se’i talie pe cei mai mulţi, era de alta parte, câ Dimitrie mitropolitulu romanescu dein Alb’a-Iuli’a fusese acela, care rogâ pe Domnu câ se’si inchida urecliile la imu consiliu asia barbaru:	„Se nu
faci una câ acesta Marii’a Ta.ttl)
După asasinarea lui Michaiu, generariulu Basta se aruncâ cu furia de tigru asupra calviniloru, si in scurtulu periodu alu domnîrei sale in numele imperatului Rudolfu merse cu cnidelitatile asia departe, in catu pe unii popi reformaţi ii spendiurâ de grinda si ’i afumâ cu cărţile loru, pe alţi ’i ardea, si erasi altora le tragea pielea. După esirea lui Basta dein tiera, actele fanatismului seu le plătiră r. catholicii totu asia de amaru, câ si romanii or-thodoxi. De aci incolo este cunoscutu dein Lupulu Bethlen, uiiulu dein cei mai buni chronicari ai Transilvaniei, ca după batali’a lui Radu Sierbanu avuta cu Moise Szekely in 17. Iuliu 1602, diet’a Transilvaniei ajunse pana la gradulu de alienatiune, in câtu decretâ exterminarea totale a poporului romanescu locuitoriu iu Transilvani’a. Se intielege,
’) Vedi Chronic’a lui Georgie Sîncai la an. 1599 după Enyedi Pal apud Anonymum Carolinensem. Histo-riculu Lupulu Bethlen spune libro 13, câ si Basta unse dein sufletu pe boierimea transilvana, si câ o tienea sub cea mai strinsa privighiare, era pe câţiva iau si ucisu, cumu arata si Alex. Szilâgyi Erdelyorszâg tortenete tom.
II.	pag. 73.
câ asemenea lege nu s’ar fi potutu executa niciodată, destulu inse câ ea exista si pune in evidenţia caracterul u acelora tempuri.
Până la ce intensitate vom fi ajunsu perse-cutiunile continuate asupra basericei romanesci dein Transilvani’a si Ungari’a, se pote cunosce mai bene dein decretele unora principi ai Transilvaniei, carii de si ei inşii calvini zeloşi pentru restabilirea unita-tiei in credenti’a loru, prin urmare fautori ai propagandei calviniane, totuşi in unele momente lucide care’i vinu une-ori si fanatismului religiosu, seu in dile de pericule mari, candu avea lipsa de braciale armate si de pungile romaniloru, ori de confedera-tiune cu principatele romanesci, se induplecara a o lua sub protectiunea loru, cliiaru si cu vetamarea unora legi tiranice aduse de câtra dietele tierei. Intre acei principi aflamu. la Petru Bod si in Chronic’a lui G. Sincai la an. 1609 pre Gabriel Bathori, de altu-mentrea omu teneru, spulberaţii si setosu de sânge, caruia totuşi i se făcuse mila de clerulu romanescu cadiutu in sierbitutea cea mai aspra dein câte se potu cugeta. Deci acestu Bathori emisse una diploma cu dat’a de Alb’a-Iuli'a 9. Iuniu 1609 subscrisa de elu si de cancellariulu (marele logofetu) Stefanu Cândea, stranepotu alu unei familii romanesci de cele renegate. In acea diploma principele afla, câ preoţii romanesci dein tota Transilvani’a si Ungari’a gemu sub tractare neauditu de rea (malum inconditum), apoi decide, câ preotiloru romanesci se le fia permissu a se muta, cliiaru si fhra voi’a patroniloru (boicriloru proprietari) dela una comuna la alfa, precum si câ se fia scutiţi de tote servitiele tieranesci si civili, se dea numai patroniloru honorariele usitate dein vechime.2)
S’ar parea la prim’a vedere, câ asemenea diploma va fi usioratu multu starea clerului romanescu; dara cercetandu lucrulu mai de aprope, tota protectiunea lui G. Bathori devene illusoria. Las’ câ trufaşii magnaţi ai tierei declarâ acte domnesci de natur’a acestei diplome indata la emanarea loru de neconstitutionali si illegali, dar' apoi anume acesta era paralisata cu totulu prin alta diploma esita numai cu câteva luni inainte dela principele Sigismundu
2) Vedi acesta diploma publicata intrega in limb’a latina de dn. Cipariu in Archivu Nr. 28, după cumu se afla la Fiedler, era la Sincai tom. II. pag. 319 et sequ. romanesce.
Rakoczi, cu dat’a Beiusiu (Belenyes) 1608, in favorea acelora preoţi si episcopi de naţionalitate romanesca, carii apucasera a trece la calvinia cu poporenii loru, si carii era se mai treca după aceea; câ-ci adeca Sig. Rakoczi asigura popiloru romanesci trecuti la calvinia tota auctoritatea, onorea, grati’a, privilegiuri, favori, libertăţi si prerogative, de câte se bucura cierurile confessiuiiiloru recunoscute prin legi, si anume popimea magiariloru reformaţi cal-viniani, era dreptulu de a’si alege episcopi li se confirma de nou si inca cu adaosu, câ aceia se fia traşi cu totulu de sub jurisdictiunea episcopiloru si protopopiloru valachi si serbesci, ceea ce se noti-ficâ si mitropolitului gr. resaritenu Sava I., câ se nu cutedie a’si subordina siesi pe popii si protopopii calviniti.3)
Acelu privilegiu mare, datu acelui episcopii si acelora popi romanesci carii se calvinisera, s’a in-noitu si confirmatu de câtra principele Gabrielu Betlilen de Ictaru prin diplom’a sa dein 25. Iuniu alu a. 1614. Totu acelu domnitoriu, de altu-mentrea luminatu si curagiosu, care au aparatu protestantis-mulu si cu armele, dupace infiintiase si scole superiori in capital’a de atunci a Transilvaniei, lua totu-odata mesuri câ se duca la acelea mulţime de teneri romani dein cei mai destepti, spre a’i instrui in doctrinele religiunei calvinesci. Cu acea mesura Betlilen imitase pe primii sultani ai turciloru, carii rapia seu luâ cu titlu de tributu mulţime de copii de ai christianiloru, pe cari’i dâ in scolele ulemali-loru, câ se’i institue in religiunea mohamedana, după aceea ’i inrolâ in faimosulu corpu alu ieniceriloru. Intocma asia s’au inrolatu mii de mii dein junii de naţionalitate romana. Totu Bethlen a pusu se se traduca si Bibli'a in limb’a nostra, care inse nu s’a potutu tipări sub domni’a lui, ci mai tardiii.
Acelasiu privilegiu alu romaniloru calviniti mai fu confirmatu si de câtra principele Georgie Rakoczi
I.	prin diplom’a sa dein 9. Aprile 1638. De altu-mentrea privilegiulu datu romaniloru calviniti era intru tote in spiritulu legiloru dietali sancţionate in sec. alu 16-lea si anume art, 13 dein 1568 si art. 5 dein 1577 citati mai in susu. Acestu domnitoriu inse a mersu si mai departe intru exterminarea dogmeloru, a ritului si a toturoru iustitutiuniloru
3)	Vedi si acesta diploma intrega in Archivu Nr. 91 dein 1870 pag. 609 — 610.
Foisior a „Observatoriului14.
Cavalerulu cu doue stele, i/
Novela de T. Ga ut ier.
Traducere de Dimitrie Petrescu.
(Continuare si fine).
„De cavalerulu cu steu’a roşia, de care nu te desparţi nici-odata. Acela care s’a nascutu dintr’o privire a cantaretiului boemianu, spiritulu funestu ce te posede; scapa-te de cavalerulu cu steu’a rosiia, seu de nu, vorbele tale de amoru nu le voiu mai asculta, de-ore-ce nu pociu fi socia a doui barbari".
Oluf ori câtu vorbi, ori câtu se sili, nu putu se sărate nici macara miculu degetu alu Brendei; pleca forte nemultiuinitu si decisu a combate pe cavalerulu cu steu’a rosiia, deca l’ara putea intalni.
Cu tota primirea severa ce ’i făcuse Brend’a in diu’a trecuta, Oluf reluâ a dou’a di calea castelului cu turnuletiele in form’a solnitiei: înamoraţii nu despe-redia lesne. Urmandu’si calea isi dicea: „Brenda este nebuna negresitu; ce va fi voindu se intielega cu cavalerulu ei cu steu’a rosiia11?
Tempestatea era una din cele mai puternice; viscolea si de abea puteai distinge ceriulu de pamentu. Unu sîru de corbi cu tote lătrăturile lui Fenris si ale lui Murg se rostogoleu intr’unu modu sinistru pe deasupra coifului stralucitoriu alu lui Oluf. In capulu loru j era corbulu luciosu ca jeulu, care batea tactulu pe • umeralu cantaretiului boemianu
Deodata Fenris si Murg se opriră: nările loru , mobile aspirau aerulu cu nelinişte; ei mirosiau de mai ; inainte presenti’a unui inamicu. — Acela nu putea fi unu lupu seu vre-o vulpe, pentru-câ unu lupu seu o vulpe n’aru fi decâtu o inbucatura pentru nisce câni ca ei. —
Unu sgoraotu de paşi se aude si preste pucinu apare la cotitur’a dramului unu cavaleru calare pe unu calu inaltu si urmatu de doui câni enormi.
L’ai fi luatu dreptu Oluf. Era inarmatu in tocmai si avea unu vestmentu cu acelasiu blasonu; numai la coifulu seu avea o pena rosiia in locu de verde. Calea era asia de strimpta, câ unulu din cavaleri trebuia se se retraga.
„Seniore Oluf, dâ-te inapoi ca se trecu.“ dise cavalerulu cu vizirulu lasatu, „calatori’a pe care o făcu este lunga; sunt asteptatu, trebue se ajungu."
„Pe mustati’a tatalui meu, tu vei fi celu care te vei retrage. Amu o intalnire amorosa si inamoratii sunt grăbiri", dise Oluf puuendu ’si man’a pe spada.
Atunci necunoscutulu trase pe a sa si lupfa in-cepii. Spadele cadiendu pe armatufa de otielu faceu se scapere manunchii de schintei stralucitore; preste pucinu, de si erau din ferulu celu mai bunu, ajunseră se fia ca nisce ferestraie. Luptătorii se pareu. prin fumulu ce esia din caii si brum’a respiratiunei loru inferbentata, dreptu doui ferari intaritati pe unu feru rosiu. Caii in-sufletiti de aceeaşi turbare ca si domnii Ioni isi musicau cu putere gfltulii venosu si isi rupeu fasii de carne din pieptu; . se agitau cu sărituri furiose, se ridicau pe piciorele de dinapoi si servindu-se de copitele lora câ de nisce pumni incbisi isi dau lovituri teribile, pe candu călăreţii loru se ciocneu si mai teribilu pe deasupra capeteloru loru; cânii erasi se aflau intr’o musîcatura si urlare.
Picaturile de sânge tîsnindu printre soldii corasse-loru si cadiendu calde inca pe zapada, faceu in ea nisce mici găurele roşii. Preste pucinu teinpu s’aru fi pututu dice unu ciuru, atâtu erau picaturile de repedi si dese.
Lucru straniu, Oluf simtia loviturile pe care le dâ elu cavalerului; elu suferea si de rănile pe care le primea: simţise o mare recela in pieptu. ca de unu feru ce ara intra si ara cauta ânim’a, si cu tote acestea pieptariulu seu nu era spartu de locu in partea ânimei: singur’a sa rana era o lovitura la braciulu seu dreptu. Curiosu duelu, in care invingetoriulu suferea totu asia de multu ca si invinsulu, in care a primi si a da răni era acelasiu lucru.
Concentrandu’si puterile, Oluf făcu se sara cu o
lovitura teribila vizier’a adversariului seu. — O terore!
■ ce vediii fiiulu Edwigei si alu lui Lodbrog? Se vedea pe siue insusi inaintea sa: o oglinda n’aru fi fostu mai fidela. Se bătuse cu propriulu seu spectru, cu cavalerulu cu steu’a rosiia, spectrulu dete unu strigatu si dispăru.
Cârdul u de corbi se reinaltiâ spre ceriu si bravulu Oluf isi continua drumulu. Intorcenduse ser’a la castelulu seu ducea cu sine calare pe tener’a castelana, care de astadata voise se ilu asculte. Cavalerulu cu steu’a rosiia ne mai fiindu acolo, ea se decise a laşa se ’i cadia de pe budiele’i rose pe ânim’a lui Oluf, acea declaratiune ce costa atâtu de multu. Noptea era senina si albastra, Oluf isi redicâ fruntea pentru-câ se’si caute steu’a cea dubla si a o arata fidantiatei sale: cea rosiia dispăruse, nu mai era decâtu cea verde.
Intrandu in casa Brenda, fericita de acesta minune pe care ea o atribuea amorului, arata lui Oluf câ ochii lui cei negri se schimbaseră in albaştri, semnu de in-paciuire cu ceriulu. — Betranulu Lodbrog surise in mormentulu seu, pentru-câ adeverulu vorbindu, cu tote câ nu mărturisise la nimiuea, ochii lui Oluf ilu puneu câteodată pe gânduri. — Umbra Edwigei este vesela, pentru câ copilulu nobilelui Lodbrog a invinsu in fine influinti’a reufacatore a ochiului portocaliu, a corbului negru si a stelei rosiie: omulu a invinsu pe diavolulu.
Acesta istoria arata, cum unu singura momentu de uitare, o privire innocenta cliiaru, potu ave influentia fatala.
Tinere femei, nu ve aruncaţi ochii pe cantareti din Boemi’a, cari povestescu istorii inbetatore si dracesci. Voi tinere fete, nu ve incredeti decâtu in steu’a cea verde, era voi cari aveţi nefericirea se aveţi doue stele, luptati cu energia, chiaru si deca ara trebui se loviţi in voi insive, si se ve răniţi cu propri’a vostra spada; combateri pe adversariulu interioru, pe cavalerulu cu steua rosiia.
Deca me veţi întreba, ca cine ne au adusu acesta legenda din Norvegi’a, apoi eu ve respundu: este o lebeda, o pasere frumosa cu cioculu galbinu, care au traversatu Fiordulu, jumetate innotandu, jumetate sburandu.
antice ale basericei orientale. Domnulu Munteniei Matheiu Basarabii recomendase lui Rakoczi de mitropolitu in Transilvani’a pe unu hieromonachu dein Munteni’a anume Ilie Iorestu, precum se spune, esitu dein una familia de frunte. Mitropolitulu Iorestu după-ce se vediîi confirmatu in scaunulu mitropoliei, incepuse a se oppune mesureloru destruc-torie si a’si apara baseric’a sa de calvini. Acesta portare a lui fu considerata de crima; se aflara ■ inse alte preteste spre a surpa pe Iorestu. Ilu j incurcara in nesce istorii femeiesci, după aceea convocandu sinodu, exoperara degradarea si trans-mitterea lui in manile auctoritatiloru civili, unde dein mandatulu principelui fu batutu cu nuiele, apoi exilatu, era averile lui se confiscara. După acesta se comanda sinodului gr. res. orthodoxu, ca se’si alega altu mitropolitu, inse asia, câ de nu va alege vreunu individu placutu episcopului magiaru calvinescu, se scia dein capulu locului, ca principele nu’lu va confirma. Sinodulu, seu mai bene, simulacru si umbra de sinodu, alese pe pop’a St. Simionu, era superint. calv. St. Gelei ilu recomendâ si principele ilu confirma, prin diploma dein 10. Oct. 1643, inse sub cincisprediece conditiuni, deintre care cele mai memorabili sunt acestea:	Iote părţile ritului
basericescu se se execute in limb’a romanesca. Catecliismulu calvinescu care se inpusese mai dein-ainte clerului, ilu va introduce preste totu si teneri-mea va avea se’lu invetie pe acela. Sacramentulu baptismului se se ad ministre numai cu apa curata, adeca se nu se pună si untu-de leninu. Sant’a cuminecătură se se dea numai la cei adulţi, nu si la copii.	Sântei cruci si iconeloru se nu se dea
nici-unu cultu religiosu, ci se fia considerate numai câ decoratiuui ale basericeloru. Dela ingropatiuni se se ornitta cerimoniile superstitiose. La cununia se cera dela mire si rairesa jurainentu de credentia, era in caşuri de divortiu se judece după canonele basericei reformate calviniane. Mitropolitulu se nu cutedie (non attentabit) a se oppune aceloru romani carii voru trece la legea calvinesca, nici se intre-prenda ceva in contra loru, ci si după apostasi’a loru se’i considere si tractedie câ pe fraţii sei. Mitropolitulu se fia obligatu a tiene in toti anii sinodu generale; inse atâtu elu câtu si protopopii sei, nu voru cutedia se aduca la îndeplinire canonele sinodali, fâra ratificarea episcopului calvinesscu, dein alu cărui cuventu n’au se esa. Mitropolitulu roma-nescu orthodoxu se nu cutedie a pedepsi, a destitui, denumi vreunu protopopii, fâra a cere mai antaiu învoirea episcopului calvinescu. Tote căuşele mai \ mari de judecata atâtu dela protopopi, câtu si dela 1 mitropolia se se transmitta spre revisiune la epis-copulu calvinescu alu unguriloru. Prin aceeaşi di- , ploma G. Rakoczi scote de sub jurisdictiunea mitropolitului romanescu câteva parochii dein cele ' mai de frunte, si districtulu Fagarasiului intregu cu trei protopopiate, care tote remanu supuse jurisdic-tiunei episcopului calvinescu.
Poporulu slovacu din Ungari’a.
Este forte reu, câ publicului romanescu ii lipsescu ocasiunile si midiulbcele de a se informa de aprope despre activitatea politico - naţionale a poporaloru slave din Ungari’a si Austri’a. Trebue se ne pese si încă multu, de vieti’a naţionale, a toturoru poporaloru monarchiei, era nu numai de a ndstra si de a poporului magiaru; era deca nu le cunosceinu dialectele loru, se ne apucamu pe alta cale, câ se pote. Cu serbii ne mai cunoscemu, si cu rutenii in câtuva, era cu slovacii mai nici-decurnu.
Cine sunt slovacii si care este tienut’a loru? Slovacii cunoscuţi la noi mai multu sub nume de T a u t i seu Toti, sunt acea ramura a gentei slave, care candu au venitu in Europ’a, s’au asie-diatu din Carpatii superiori pana in riulu Tis’a, si in secolulu alu 9-lea, pre candu au venitu magiarii, facea parte constitutiva principale din marele imperiu alu Moraviei, carele mai apoi ajunsese in depen-dentia dela Franci si Germani, era prin sangeros’a si pentru ei nefericit’a batalia dela Presburg din a 907 au cadiutu sub jugulu ungurescu, după care apoi s’au magiarisatu forte mulţi din trensii. Cu tote acestea numerulu slovaci loru neamestecati, necorciti mai este si astadi câ de doue milione suflete. Slavacii locuescu mai compacţi in comitatele Ungariei, Trencinu, Turotiu, Arva, Lipt’a, Solii, Presburg, Strigoiul; se afla inse forte mulţi si prin alte comitate, in Moravi’a si Austri’a inferiore. Ei au aceeaşi limb’a cu cechii (boemii) si cu moravii, diferu numai in pronuntiare si in unu numeru de provincialismi. Cu religiunea ei s’au desbinatu in urmarea reformatiunei, in r. catholici si luterani. Slovacii sunt unu poporu laboriosu si blandocu, !
uneori până a se laşa de batjocur’a altora. Este inse de insemnatu, câ acestu poporu a perdutu in tote timpurile, mai perde si astadi mulţime de bărbaţi si familii distinse prin renegare. De aici apoi se si pote esplica ur’a cumplita, despre care spunu chiaru si diariele magiare, câ ar domina intre slavaci si magiari. De altumentrea este sciutu si din a. 1848—9 câ si slavacii au versatil multu sânge pentru apararea nationalitatiei si a limbei loru; era candu au strabatutu armat’a rusesca din Galiti’a pe la postulu Duela in Ungari’a, poporulu slavacu a salutatu pe ruşi câ pe liberatorii loru de terorismulu ungurescu.
Cu tota urgi’a cadiuta asupra slavaciloru si in mani’a toturoru renegatiloru, ei totu au o literatura frumosa, a le cărei începuturi datedia de ani 200, Colectiunea canteceloru popularie slavace este multu laudata de câtra literaţii cari o cunoscu. Scripturele sacre sunt traduse de multu in dialectulu loru. Gramatic’a slava a lui Bem ol ah; poesiile lui Tăbliei in 4 volume, epopeele multu laudate a le lui Holly, era mai alesu diversele opere ale paro-chului slavacu Kollar din Pesta au scapatu limb’a slavaca de perire. Intre anii 1842 si 1853 a statutu la slovaci renumitulu scriitoriu Miloslav Jos. L. Hurban din Hlbok in comit. Nitra. Acelu barbatu vediendu teribil’a lupta de limbi provocata prin magiarismu, intrâ si elu in lini’a luptatoriloru cu scrierea sa periodica:	„Nitra
Dar Drahim Crajanon Slovenskim" si concurse la prepararea spiriteloru pentru una lupta suprema. Vediendu acelasiu Hurban acuma la betranetie estraordinari’a pressiune ce se face cu magiarismulu asupra poporului slavacu, nu se îndestuli cu câteva foi periodice pe care le au slavacii in dialectulu loru, nici cu impregiurarea, câ de câţiva ani incoce densii câ si moravii, adoptara dialectulu cecliu (boemi) câ comunu la tote acestea trei ramuri de slavi septentrionali, ci in anulu 1875 isi rein-viiâ vechi’a sa scriere periodica in forma de Al-manachu seu A n u a r i u pentru istoria si literatura, cu scopulu prouuntiatu, câ elu lucra pentru impreu-narea toturoru slaviloru din Ungari’a superiore, din Moravi’a, Boenii’a si Silesi’a — in numeru totale de siepte niilione suflete, in favorea caroru se se restaure vechi’a corona regale a lui Svatopluk si se se pună pe capulu imperatului Austriei.
Pentru-câ se ne facernu pucina idea despre violenţi’a cu care curge lupt’a politica si naţionale in Ungari’a superiore intre slavaci (tauti) si magiari, vomu reproduce pucine passage din almanachulu lui Hurban dela 1877 asia cumu le aflamu pe acelea traduse in „Nemzeti Hirlap“ Nr. 129 din 12 Maiu a. c. Dupa-ce Hurban constata, câ magiarii au magiarisatu totudeauna pe slavaci si câ’i magiari-sedia si astadi neincetatu, pe tote calile, apoi dice intre altele multe :
Scopulu nostru, alu natiunei slavace este, a ne uni totu poporulu de aceeaşi limba intr’unu singurii corpu naţionale, a ne restabili preste totu limb’a nostra răpită de magiari si a pune bariera (stavila) tare contra renegatiloru. „Aceşti magiari trentiurosi, trădători si bastardi (Rongyos ârulo kores szulott magyar). „Ungurelu falosu educatu de hoheri cumu înjunghie pe scump’a nostra mama cumu isi moia sabi’a in consângenii nostrii si ce devastatiuni vandalice face pintre noi (a hoher nevelte kevelv magyarka mint gyilkolja drâga anyânkat, mint mârtya vereinkbe kardjât s mily vandali pusztitâst visz vegbe koztunk).“ „Nu chiui, nu te veseli ungurasiule, pentru-ca D-dieu va trimite preste tine pedepsele sale. Ceriulu teu se intuneca totu mai tare* impregiuru de tine se in vele flăcările; odata numai si naţiunea ta va dispărea câ o besîca de apa. Arde, arde, arde. (Ne tomboly, ne vigady magyarka, mert Isten râd ereszti biinteteseit. Eged mind inkâb sotetedik, csapodnak korulotted a lâugok; egyszerre ’s nem-zeted elenyeszett mint egy buborek. Eg 6g eg!).“ „Naţiunea slovaca sta cariata sub pitiorele poporului celui mai brutale si mai fanaticii (A tot nemzet a leg durvâbb 6s leg fanatikusabb nep lâbainâl hever).“ Lstori’a nu cundsce minciuna mai mare, niciodată nu s'a intemplatu falsificatiune mai mare decâtu atunci candu s’a propagatu despre magiari, câ ei iubescu dreptatea. (A tortânet neni ismer nagyobb hazugsâgot, soha nagyobb falsificatiot neni kovettek el, mint midon a magyarok szabadsâg szeretetet el hireszteltek). “
Din sute de espressiuni violente scoseramu ari numai acestea pucine, câ probe de ura si urgia cumplita ce va fi domnindu in Ungari’a de susu intre magiari si slavaci, pentru a cărei domolire nu numai câ nu se face nimicu pe lume, ci tocina din contra, se versa in fia-care di oleiu pe focu, mai virtosu in capital’a Ungariei. Trebue se mar-
turisimu, câ noi romanii nu avemu idea despre ur’a inflacarata se domina intre magiari si slavi. Unu nou argumentu la acesta ne aduce si „Politik" din Prag’a prin una revelatiune din cele mai interesante, pe care o damu mai la vale.
Cine au ajut atu cu bani pe insurgenţii din Hertiegovin’a in a. 1875?
După proruperea revolutiunei din Hertiegovin’a in Iuniu 1875 si dupace se vediîi câ trupele tur-cesci nu o potu sugruma, se mirâ tdta lumea, de unde	si pe	ce cale	au castigatu poporulu de	acolo
arme,	munitiuni si	bani, candu se sciâ forte	bine,
câ creştinii nu potea se tiena arme si câ din Turci’a nu le-a datu nimeni. Yedi-bine, câ diariele esira indata cu Russi’a dicundu, câ hertiegovinenii de acolo primescu tote ajutoriele. Dara pe unde ? Prin	aeru	ori pe	sub pamentu ? Nu se	pote.
Apoi	dara	cumu ? După atâtea fapte mari	com-
plinite, minunat’a revelatiune a marelui secretu o face acurnu diariulu „Politik" Nr. 139 din 22 Maiu in primulu seu scrisu contra lui „Pester Llovd" câ unui din vrasmasii cei mai inversiunati ai Russiei si ai toturoru poporaloru slave si rorna-nesci. Noi slavii din monarchi’a austro-unguresca, noi cei din Bohemi’a si Moravi’a, din Carnioli’a (Krain), din Litoralu (Ktistenland), din Dalmati’a, Croati’a si din tdta Ungari’a meridionale amu facutu barbatesce colecte de bani si ’iam trimisu la diversele cete, câ se se pota tiene contra turciloru, până candu le va veni ajutoriu si mai effîcace dela Serbi’a, Montenegro si Russi’a. Slavii austriaci, continua „ Politik“, au ajutatu mai antaiu pe insurgenţi contra turciloru, si sute dintre aceşti slavi au alergatu in persona spre a combate alaturea cu hertiegovinenii si au cadiutu pe campulu de batalia. Din acesta causa poporale slave din acesta mo-narchia numera cu satisfactiune strălucitele resultate a le lupteloru gigantice de trei ani, de care s’a cutremuraţii lumea. După acestea „ Politik “ se intorce asupra magiariloru cu espressiunile sale sarcastice, in care este maiestra, batendu’si jocu de orb’a loru trufia si de pretensiunea fanatica, câ poporale monarchiei se se scole cu arme contra Russiei si se ajute magiariloru a nimici tote resul-tatele victoriiloru câştigate. Magiarii, dice „P.“, sunt consângenii turciloru demni numai de ei; s’ar cere prin urmare, câ celelalte popora se fia totu numai nesce sclave fricose, spre a se linguşi câ nisce câni, spre a se supune vointiei magiariloru, carii pe slavi nici nu’i tienu de omeni, câ-ci ei sunt carii pronunţia proverbulu : a tot nem ember (slovaculu nu e omu). In adeverii, interesanta revelatiune !
Transilvani’a.
Sibiiu. (Amblarea timpului). Din o parte mare a Transilvaniei ne vine scirea forte dorita, câ de vreo diece dile incoce au cadiutu ploi manose tocina pre candu locuitorii era mai ingrijati. In părţile Clusiu-lui a ploatu forte bine vreo trei dile. In regiunea Si-biiului secet’a fu stemperata dumineca spre luni prin o ploia manosa, care s’a intinsu spre Ternavi. De prin Ungari’a se scrie, câ semenaturile sunt mai preste totu frumose.
V — (Adunare de socialişti in Sibiiu.) După adunarea generale a socialistiloru tienuta deunadi in B.-Pesta, incepura a se tiene si adunari parţiali pe la filialele marei loru societăţi de sute de mii. Socialiştii din Sibiiu avura greutate mare până li s’a permisu convocarea, de si au inplinitu conditiunile prevediute in cunoscut’a ordonantia a ministrului Tisza. In fine dumineca pe la 2 V4 ore se deschise adunarea loru in sal’a mare din gradin’a lui Hennann, in numeru maricelu, in care se afla si femei, cumu si câţiva barbati din classelp mai avute, pe cari’i dusese curiositatea. Fostulu deputatu la adunarea generale anume Enricu Helm raportâ despre resultatele aceleia; după care mai vorbiră si alţii. Dara sermanii omeni, ori câ n’au idea chiara despre scopurile ce urmarescu, ori-câ se temea de ceva, câ-ci multu simbure n’ai prea alesu din câte s’au vorbitu acolo. Mai multe poţi afla din diariele loru, unulu nemtiescu si altulu ungurescu, care esu in Buda-Pest’a. De altumentrea noi repetimu cele dise intr’unu altu numeru despre socialismu, câ publiculu romanescu se ’i urmaresca cu mare atenţiune progresele lui. Eta câ socialiştii, seu vorbindu mai la intielesu, sărăcimea, proletariatulu din Germani’a au ajunsu câ se aiba unu numeru respectabile de representanti chiaru in parlamentu, unde lupta in numele laborei sarace (braciale muncitorie, capitaluri bracialoru) contra bogăţiei de capitaluri si alte avuţii colossali.
— (Despre fortificările dela fruntariele Transilvaniei) diariele magiare publica multe sciri încurcate. Esenti’a loru este, câ in adeveru se lucra pe la tote, si câ pentru dio’a de lucru cu vite de jugu seu hamu se platescu cu câte 4 ti., era cu palm’a câte 70—80 er. v. a. Erasi bine, câ mai ajungu banisiori si in manile saracimei; numai deca s’aru sci feri de life-ranti insielatori si hoţi, câ bieţii omeni se nu se alega cu nimicu, ba inca se’i scoţia datori, cumu facea la calea ferata. A propo de fortificări. Infamiile din „M. Polgâr“ atinse in Nr. precedente iritara si pe „Herm. Ztg.“ care dice, câ scriitoriulu acelora este „unu omu
.spori
de nimicu din cei mai corupţi (ein unverbesser-licher gemeiner Kerl)“.
Ordonanti’a dlui Szende, ministru de apararea tierei, esita din 15 Mai Nr. presid. 2571 obliga pe prefecţii (Comites supremos) din tienuturile învecinate cu Ro-înani’a, câ se ingrigesca cu tota precisiunea pentru transportulu si asiediarea in quartire a trupeloru destinate a opera pe la striratorile de munţi, cuniu si pentru muncitorii civili, unelte de sapatu etc., se asigure totu-odata pe omeni, câ li se va plaţi regulatu.
Intru altele p’intre poporu se latiescu mii de faime fabulose si cornurate. nicairi inse câ in Secuime, unde se crede ori-ce minciuna absurda. Una singura faima s’ar potea crede, câ adeca si rusii se fortifica intre munţii României; câ-ci facia cu acestea preparative ungureşti si mai alesu cu larm’a cea mare făcută de diarie, apoi intru aducerea-aminte de cele intemplate in Septembre a. tr., este lucru prea firescu, câ muscalii, chiaru si romanii, se se apropie spre munţi. In Iuniu 1854 pre candu austriacii fortificâ pe la Brasiovu, muscalii veniră până pe sub Buceci de câtra Branu, unde stricară drumulu si poduri, baricadandu si strim-torile. Câ se vina oste mai multa in Transilvania, nu vedemu. „S. d. Tagblatt“ asigura câ starea trupeloru in acesta tiera este totu cea vechia, adeca: pedestrime regimente de linia Nr. 2, 31, 50 et 62 ; pedestrime regim, de reserva totu Nr. 2, 31, 50, 62 apoi 63 et 64; batalione de venatori Nr. 23 et 28; regimente de husari Nr. 2 et 3; regimentulu de artileria campestra Nr. 8. Tote acestea trupe făcu doue divisiuni, a 16-ea si a 35-ea. In câtu pentru tunaria, numai câtu se schimba cele vechi cu altele noue.
(7 0 de mii fi.) „Kelet" din Clusiu Nr. 121 aduce o istoriora sioda, dordolia secuiesca, acuma, dupace procesele de rebeliune din a. tr. s’au cassatu. Adeca la capii conducători ai rebeliunei au remasu 70 mii fi. din sum’a ce primiseră ei dela Angli’a spre a străbate in Moldov’a. Avuseramu si noi informatiuni, câ cei mai faimoşi ştrengari au scapatu atunci de datoriile in care innotâ, si câ s’au capuitu binisioru de avere. „Kelet“ adaoge, câ cu o parte din acei bani voiescu se infiuen-tiedie viitoriele alegeri dietali, firesce contra ministeriului actuale. Centrulu loru este Odorheiulu.
(Importu 1 u de 1 ana). Lan’a este pentru po-pulatiunile nostre cu privire la clim’a tierei nost re unu articlu de prim’a necesitate in vietia. Cu tote acestea sunt vreo 50 de ani, de candu tienerea de oi in Transilvani’a e striintorata si chiaru persecutata mai alesu in sasime pana la esterminare. Dara economii romani de pe la margini au sciutu se’si scutesca vitele loru in tierile vecine. De candu au esitu atâta boia de vite, sufere si importulu lanei pedece si daune forte mari mai virtosu in tienutulu Brasiovului, unde in acestu articlu se intorcu la 2 milione fi. si in alu Sibiiului, unde inca intra lana până la valore de V4 milionu. Din conspectele camerei comerciale dela Brasiovu esu câteva cifre forte interesante, demne de tota atenţiunea publicului de tote cathegoriile. Lana intra pe la vreo 15 puncte in Transilvani’a; din care inse trei sunt cele mai de frunte si anume Passulu Temisiu la Brasiovu, pe unde au intratu lana computata in cantare (maji) metrice: In anulu 1875 — 13.380.	1876 — 16.509
chiaru si in 1877 —- 14.183 ctre.
Pe la Oituzu—Poian’a-sarata in aceiaşi trei ani 6908. 8795. 12668.
Pe la Turnu-rosiu 2122. 3468. 4676.
Insemnamu, câ partea cea mai mare din lan’a importata este fina, tîegaia, era nu stogosia, nici tîurcana grosa in firu.
(Mai nou). Eri in 28 Maiu sosindu câţiva funcţionari superiori civili si militari dela Vien’a, indata dela gara se puseră in trasurile comandate in adinsu si plecara la Turnu-rosiu, cumu se spune, spre a inspecta lucrările, de unde intorcendu-se au si plecatu ser’a spre Brasiovu.
Ungari’a.
Diet’a tierei dupace lucrâ câteva dile la cestiunile dualistice, in 24 Maiu isi luâ erasi ferii până după Rosalii, sub cuventu, câ până atunci au se mai lucredie Delegatiunile. După câte au decursu până aci atâtu in diet’a Ungariei, câtu si in senatulu imperiale din Vien’a, este mare probabilitate, câ contractulu dualismului se va inchiaie pe alţi diece ani si vomu avea erasi „mo-narchia cu ternii nu — Monarchie auf Kundigung“ precumu dicu austriacii de vreo siepte ani incoce cu adaosu, câ ambele parii contractante sunt nemultiamite din fundulu sufletului loru cu conditiunile contractului. Precumu amu observatu in Nr. tr., barbati de multa greutate combătu dualismulu cu argumente minunate. „P. Lld“ plinu de mania, pretinde cu frunte de feru, câ nimeni se nu cutedie a pune dualismulu in discusiune câ principiu, câ fundamentu alu monarchiei; dara „N. fr. Presse“ din 23 iufruntandu pe „Lloydu cu taria, sustiene câ sunt multe si mari cause de a lua dualismulu in discusiune rigorosa, pe unu planu largu. Intr’aceea deputaţii si lordii din Austri’a ilu scarmanara cumu se cade si’lu declarara de reu, periculosu, ruinatoriu de popora. Chiaru unu generalu renumitu ilu lovi in „Politik“ Nrii 141 — 142 cumu amu dice, in baierile âniraei. Noi scimu in ce mesura estraordinaria interesedia dualismulu pe lectorii nostrii; de aceea ne tienemu de datoria a ne ocupa si noi inadinsu de elu, cu care ocasiune speramu se ne inplinimu si promissiunea data deunadi dlui de-putatu romanu din cerculu Orasteiei.
înainte de prorogarea dietei br. Lud. Simonyi a interpellatu pe ministrulu tinantialoru din caus’a ne-numerateloru abusuri ce se, comitu in tote tier’a - cu executiunea de imposite. Eea ce dice br. Simonyi: La inceputulu anului nu scie nimeni, câtu are se pla-tesca; omenii alerga dela unu funenonariu la altulu; aceleaşi taxe se executa dela unii de câte patru-ori, câ „din erore“, dara de restitutiune nu mai e vorba. Plaţi făcute de multu si documentate, se executedia qu
mari spese etc. Ministrulu Szell nu a potutu nega nelegiuirile; a disu numai, câ cei asupriţi se se planga la elu. Maioritatea trecu la ordinea dilei.
Noi primiseramu dela unu corespondente alu nostru din Deva cu dat’a 2 Aprile a. c. descrierea unei serii lungi de abusuri constatate acuinu si in dieta. Voindu a crutia pe dn. corespondente de neplăceri, nu le-amu publicatu; acuniu inse dsa pote se aiba satis-factiunea, câ tote acelea s’au adeveritu pe de plinu in siedintia publica a dietei, si câ P. Naplo, Szabadsâg etc. mai adaosera si altele, mai alesu esemple de acelea, unde executorii bătu pe contribuenti, le smulgu sierpa-riulu ca se caute bani si se’i execute.
Apellu câtra alegatori! Opositiunea reunita a si publicatu apellu pentru viitoriele alegeri la dieta pe unu altu periodu, a compusu corni te tu centrale sub presiedinti’a lui br. Bela Bânhidy; se formedia in tota tier’a comitete filiali. Scopulu principale este: resturnarea ministeriului actuale.
Schimbare esenţiale a situatiunei.
In 25 Maiu a. c. trupe austriace din regimentulu Sokcevici au ocupatu insul’a si cetatea Ada-Kale numita si Orsiova noua, situata in midiuloculu Dunărei, la distantia numai de ''4 ora dela Orsiov’a-vechia (Rusiava) din comitatulu Severinului, fostu inainte grauitia militaria. Asia dara regimulu centrale din Vien’a ocupâ dela Turei’a una insula, orasiu si for-taretia turcesca la unu punctu din cele mai importante, fbra niei-unu manifestu seu incai declaratiune prealabile, pe tăcute, pe nesimţite, tocma in momentele, pre candu lumea se imbeta erasi cu faime de congresu si de pace. Garnison’a turcesca de vrep 440 soldaţi se retrase din Ada-Kale fora nici-o resistentia, lasandu si tunurile „in grij’a“ austriaciloru. Trupele1 imperatesci ocupara si teritoriulu de a lungulu calei ferate, recunoscuţii de neutru prin tote tractatele inchiaiete dela 1739 incoce. Pucinu e teritoriulu turcescu ocupatu de trupele imperatesci, dara mare este insemnatatea sa strategica, câ chiaie a porţiei de feru in Dunăre, totuodata câ pum-nariu in costele României si ale Serbiei. Multe vali de sânge au cursu pentru acea insula si acelea strimtori in tote campaniile. In pacea din 1818 a remasu Austriei, care in 1729 o fortificase bine; dara in 1839 după bataliii crunte a trecutu erasi in posessiunea turciloru.
Din Romani’a ni se spune deodata cu ştirea dela Ada-Kale, câ tunuri si cara cu munitiuni au inain-tatu dela Romniculu-Vcâlcei până câtra comun’a Calima-nesci, nu departe dela orasielulu Caneni spre Turnu-rosiu. Dela passulu Oituzu se scrie diarieloru magiare, câ in acea parte a Moldovei oticiari russesci cercetară tere-nulu până la fruntarie mesurandu si calculandu. Asupra dislocatiunei trupeloru in laintrulu tierei diariele roma-nesci continua a observa tăcere. Numai solemnitatea dilei de 10 Maiu o descriu cu inspiratiune patriotica, in câtu ne pare forte reu, câ asta-data nu ne remase locu spre a reproduce macara momentele mai memorabili din acea di in adeveru istorica.
l/Corespondentie particularie ale „Observatoriului“.
Onorabila Redactiune! In numerulu de Vineri 5 Maiu a. c. „Unulu pentru Altulu" din Bucureşti vor-besce despre ajutorarea si crescerea — desvoltarea industriei in tiera. De ar dâ bunulu D-dieu ca se fia si acesta; câ-ci pana ce o tiera este avisata a face câştiguri altora tieri, ea este, de si nu după dreptu. dar’ in realitate pe terenulu economicu vasal’a acestor’a. Candu cugetu inse la impregiurarea, câ noi Romanii din coce de Carpati suntemu pretutindene maiorisati in drepturile, adeca in esertiulu drepturiloru nostre politice, si acesta numai prin străinii asiediati pe la orasiele ce si le-au cuceritu printre noi si dela noi locuitorii cei vechi; — apoi candu cugetu, câ aceşti străini numai ca cultivatori de industria si de comerciu au devenitu aci unde sunt; incepu se me temu, câ si bietei Românie i-ar pote anibla totu asia.
Din acestu motivu me vediu indemnatu a ve roga, se binevoiţi a i reflecta prin multu pretiuitulu dvostra diurnalu „Observatoriulu," ca se se apere ca de focu de acelu funestu principiu „a desvolta industri’a patriei prin lucratori străini".
Facultăţile mele sunt prea debile, incâtu se me simtiu eu harnicu de a scrie insumi unu studiu in acesta causa.
Ce m’a indemnatu si mai multu a apela la natio-nal’a dvostra buna vointia, este si urmatori’a impre-giurare.	✓
La noi aici in Reciti’a montana, după cum dora vi este cunoscutu, sunt mine de cărbuni si in apropiere si de feru forte bogate. Sunt aici etablisemente grandiose de feru si otielu a le Societăţii caliloru ferate de stătu.
Printre mulţimile de lucratori străini sunt si lucratori romani forte harnici la diferite ramuri. Firesce ca Romanii sunt forte raru admişi la lucruri mai de domne-ajuta, si forte pucinu, ori nici de câtu inaintati la salarie mai bune.
In serbatorile Pasciloru s’au cerutu dela admiui-stratiunea stabilimenteloru de aici de câtra administra-tiunea arsenalului din Bucureşti — asia se vorbesce
—	ore care miniera de Schweiseri1), cari pricepu si potu face din bucatiele de feru bucăţi mari — oferin-du-li se acolo 10 franci pre di, pre candu aici abia făcu câte 2—4 frci. — Cugetaţi, câ au traiuisu u n u romanu?! Nu; ci totu numai nemţi, boemi; pre langa tote câ suntu aici romani, cari pricepu acesta meseria cu multu mai bine.
Candu o data se voru spori elementele străine si in Romani’a ca pre la noi — de ce D-dieu se feresca,
—	ea nu mai trebuesce cucerita cu sabi’a.
’) Ftrruminalori, naditori.	R-?d.
Ve rogu dara, binevoiţi a i atrage atenţiunea, ca se se pota feri de timpuriu.
Cu profunda stima:	Io nu Si mu.
Re cit i’a-mont ana, 22/5 1878.
Spre a incuragia poporulu se inbracisiedie industri’a, este midiuloculu celu mai eficace scutirea de lucrările publice si de ore cari serviţie militari.
Not’a redactiunei la acesta corespondentia. Din contestulu intregu alu acestei scrisori a dlui Simu se pote cunosce marele zelu naţionale si laudabil’a dorintia de a se scuti elementulu nostru naţionale de influinti’a cutropitoria a celoru străine; dara totu-odata se vede, câ dsa n’au avutu până acuma nici cea mai mica ocasiune de a se informa despre diversele mesuri luate in statulu României spre a ne apara naţionalitatea de cutropirea străină. Fia dn. Simu convinsu, câ acesta idea si grija mare ocupa milione de capete intre romani, nu de astadi nici de eri, ci de diecimi de ani. In câtu pentru theorii 1 e national-economice, in Romani’a se afla destui omeni multu mai inaintati in acesta sfera a cunoscintieloru omeneşti, decâtu la noi aici in monarcliia, prin urmare aceia n’au trebuintia de con-siliulu nostru. Pre candu noi ceşti din monarcliia sun-temu batuti de D-dieu, câ se ne perdemu pretiosulu timpu alu vietiei cu lupte dualistice, cu aparare contra propagandei magiarismului, cu certele popeşti proselitice, cu „orthographii confessionali," cu intrige pentru câte-o parochia mai grasa si alfa mai macra, cu mise-rabili denuntiatiuni ai r i v a 1 i 1 o r u de aceeaşi naţionalitate si confesiune, si cu o mulţime mare de cestiuni merunte, mititele, neînsemnate, asupra caroru alţii au trecutu de multu la ordinea dilei, — până atunci romanii din Romani’a inmultiescu corăbiile pe Dunăre si pe mare, intindu comerciulu in tota Europ’a, aşternu caii ferate si siosele, aducu sute de machine agricole, prefăcu sate miserabili in orasie, spendedia milione pe fia-care anii pentru regularea capitaleloru si altoru urbi, câ Galaţii, Brail’a, Ploiescii, Giurgiu, Romanu, Bacau, Tecuciu etc. etc. spre a le curaţi de resturile spurca-tiuniloru; deschidu scole comerciali si professionali, inchiaie tractate comerciali pe basea protectionista. Câ mergu si se asiedia industriari străini in Romaui’a? Dara deca nu voru merge, dela cine se invetie romanii miile de ramuri a le industriei europene? In Prussi’a au mersu sute de mii francesi protestanţi exilaţi din patri’a loru pentru coufessiune; dela acei francesi au invetiatu prussacii mulţime de professiuni, necunoscute loru mai inaiute, câ-ci semibarbari fuseseră până atunci. Dara unde sunt astadi acei francesi? Sunt germanisati. Iu Parisu nici-odata nu sunt mai pucini ca 100 mii de nemţi, in Lomlr’a preste 200 de mii, in St. Petersburg si mai mulţi; dara ce le pasa acelora capitale si anume acelora staturi de colonişti câ aceia? Nimicu. Nu industrialii străini au ruinatu stravechi’a, milenari’a industria roma nes ca aici iu monarcliia, ci o au ruinatu privilegiele esclusive date loru dela regimu, câ numai străinii coloniştii, ospetii (hospites) se pota esercita in patri’a nostra cele mai multe professiuni. Si regimele au facutu acelu lucra in secolii trecuti din ura si vindicta naţionale si confessio-nale, din pofta de a estermina pe unu poporu prin altulu, seu de a’lu scote din tiera. In timpulu modernii au cadiutu acelea lantiuri de pe industria; de aceea si vedemu câ se inmultiescu pe fia-care anu tenerii in-vetiatori de professiuni si făcu forte bine; numai se n u merga nepreparati din scole.
Câ romanii nu inaintedia pe la institute monta-nistice si pe la fabrice? Da, domina ura si pisma contra romaniloru; numai totuşi se punemu man’a si pe cugetulu nostra si se ne intrebamu: Câţi romani laboratori de pre la intreprinderi de acelea au apucatu se scia ceva carte si anume câte putina arithmetiea, macara până la Regula de trei? Si câţi romani se de-cidu a invetia bine cutare specialitate si a si-o alege de vocatiune, de midiulocu alu vietiei? Până acumu scopulu omeniloru nostrii a fostu cu totulu altulu: Voiu lucra vreo 3—4 ani in simbria, până imi voiu face atâti bani, câ se me pociu insura, se’mi cumpăra si doi boi seu doi cai la unu caru.u Apoi capi tal ulu nu pote sta multu la vorba cu omeni de aceştia.
Deca dvostra la Reciti’a aveţi mulţi romani, carii se pricepu la lucrulu ferului, cine’i pote opri câ se nu treca in alta tiera?
De altumentrea cestiuni de acestea national-economice sunt nenumerate, si trebue se via successive tote in discusiune; câ-ci lupt’a pe terenulu materiale devine totu mai inversiunata si socialismulu amerintia cu catastrofe noue.
De langa Tîrnava mica, 24 Maiu 1878. Dle Redactoru! De multu nu a fostu pre aici anu reu, cumu este celu de facia. Recolt’a anului trecutu s’a nimicitu la mai multe comune parte prin ploile cele multe, parte prin grindina. Unele comune au fostu cercetate de ambe calamitâtile aceste si au ajunsu la sapa de leninu cu atâtu mai vertosu, câ amendoi anii premergători fuseseră si ei forte slabi.
In urm’a acestora, lips’a este forte apesatoria nu numai,la seracime, ci si la tieranii cu mosîa, caru si vite. Omeni altumintre cu stare nu au ce mancâ, nu au cu ce-si semenâ locurile. Vitele nu se cauta, pamentulu, de care nu bucuroşi s’aru desparţi, nu-lu cumpera nirne: câ banii au disparutu câ prin farmecu.
Un’a din comunele cele mai greu cercate pre valea nostra este Panadea. Pre capulu nefericitiloru Panadiani s’au grămădiţii rele preste rele si i-au adusu la lipsa estrema.
Spre usiorarea miseriei ne mai pomenite nobilulu proprietariu din locu, dn. baronu Aut. Splenyi, nu numai imparii pane si bucate dintru alu seu, ci împreuna cu primariulu comunei dn. G. Samartiueanu rogara in per-sona pre mai mulţi individi compătimitori din Blasiu si giuru, câ se concurgă in ajutoriulu celoru lipsiţi.
Asia dn. baronu cu priraariulu numitu adunara 51 fl. 70 cr. si 48 ferdele de cucuruzu, cari le impartira intre locuitorii cei mai strimtorati.
Deci ve rogu, dle Redactoru, câ se binevoiţi a suscepe sîrele aceste in colonele diariului dvostre, câ semnu de multiamita si recunoscintia pentru portarea plina de iubire a dlui baronu facia cu poporulu*); ve rogu inai incolo se binevoiţi a publică impreuna si numele sufleteloru induratorie, cari au alergatu spre ajutarea fratiloru sei lipsiţi. Acesti-a suntu:
Es. Sa Metropolitulu Ioanu Vancea, 15 fl. si 48 ferdele de cucuruzu. — br. Antoniu Splenyi 10 fl.— canon. Io. Fekete-Negrutiu 3 fl. — prepos. T. Cipariu, canon. C. Papfalvi, canon. I. Antonelli, profesoru I. M. Moldovanu si propriet. N. Rusanu câte 2 fl. — mediculu Benedek K., arend. Mor. Bretter, propriet. Simon Mendl, propr. Daniel Mihâly, not. consist. S P. Mateiu, prof. Stefanu Popu, can. Chirila, arend. D. Bretter, Josef Bretter, v.-rect. I. Orga, prof. Ged. Blasianu, ore-cine, comisariulu catastr. Csâklâny Iânos, canon. L. Leonteanu, can. E. Vlassa, judele proc. Toth Miklos, judele cerc. Enyedi Lajos, cancel. Emiliu Vlassa, subjudele Ioanu Grauru, postariulu L. Aranyosi, comerc. Berger, not. cerc. Albert Elek, canonicii Stefanu Manfi si Antonu Vestemianu câte 1 fl. D. G. 20 cr.
Toţi acesti-a primesca multiumita in numele celoru ajutati.	—u.
Literariu.
Tipulu Abcedarieloru seau Elementarieloru romane, din imperiulu Austro-Unguru.
(Urmare.)
După „ă“ urmeza „t“ si după t, „1". Aci vedemu primulu cuventu „leu". Bine, pote dlu autoriu voi se o de cartea acesta, in man’a copiiloru africani, carora pote nu-li streinu acestu animalu. Noi inca din cartea dsele nu cunoscemu nici unu animalu si totuşi ne apro-piamu de „leu" fora frica; firesce, câ-ci nu-lu cunoscemu! Totu aci vedemu si cuvintele „lume si larva. Se vede ca din inv. int. respective din istori’a naturala a tre-buitu se ajunga pe la metamorfosarea insecteloru. La prelegerea tipărită aflamu „lirau si „lauru“, apoi dice: „laurulă e alu eroiloră" '). Nu sciu ce dice la acesta! S’a dusu pre departe dlu autoru dela calea, „dela cunoscutu, la necunoscutu11! Urmeza „b“. In lectiunea scrisa, ne spune intre altele — numele „lebeda", fora ca se o pota arata in natura; ore trecutamu preste tractarea „gânscei" ?
„b“ este urraatu de „â â“ si acesta de „1 f“. In prelegerea lui „f“ sta „muri" scrisu cu litere de inana, era cu cele de tipariu „mori"; am disu inse câ tăcu facia de ortografia.
După aceea urmeza „6“, unde vedemu ca merulu are „aromă bună", „rotele tote au valore la moră; apoi chiaru in fine la lectiunea tipărită: „aurulu are valore mare". Roguve, alegeţi! eu tăcu si mergu la „h“. Acf dlu autoriu ne da a sci, câ din ist. nat. avemu de a tracta „hienă", era din ist. Romaniloru. bataliele punice de sub „hanibalu", cu care ocasiune ne spune ca „hanibalu e nume". Pre de timpuriu veni la lumin’a dilei. După „h“ urmeza
„z“, unde nu sciu ce va se dica cuventulu zizaniă, câ figuratulu „discordia11 nu pote sta in dicere asia: omenii au une-ori zizaniă; de dicea: „zizani’a e intre omeni, era altceva; dar nice acest’a nu trebuia!
z e urmatu de „e“, acest’a de „c“ (ca, co, cu) unde cremenea, carnevalulă, vac’a, camil’a, curcubeulu, calu, cornulu, vitele, cuculu, albin’a, raculu, tote vinu in ainte. Placa dle invetiatoriu, mergi intuitive, nu laşa pe copilu se treca ca papagalulu preste prelegere, apoi se vediu candu vei fim, fia si numai in acesta prelegere.
Totu aci aduce dlu autoriu 10 diceri, puse in litere de tipariu, in 2 colone; acesta inca nu e esteticu in cartea celui mai micu copilu; nu-i destulu ca dela ă incoce nu ne mai desparte cuventele in silabe — dar inca laşa a se tipări in 2 colone, ce sta uritu si in alte cârti, necumu in Abcdarie ?!
Trecemu la „c“ (ce, ci), apoi la „chu — (che, chi); după aceea la d. Aci era avemu de lucru cu dariu,
') In adeveru câ acestu esemplu este alesu forte ren la scopulu ce avea repaus. Rosiescn. Lauru ori laura semnifica in limb'a romanesca si Datura stramonium, de a cărui grauntie omulu nebunesce.	Not’a Red.
dinariu si doina, cari nu-su la locu! dunarea, dumbrava si iuliu dto, veniră pre de tempuriu.
â â î fl. Rîm’a si răndunic’a nu se tracteza iern’a; aci, nu ne e permisu numai ale aminti. De altcumu si dicerea: „riulu celă mai mare la noi e dunarea“, inca — paremi-se — pote reinane baremu până in cartea a 2-a
j—■— Urmeza „s“. Acf vinu mai batutorie la ochi ur-matoriele espresiuni: „seclu; sciu copii numera până fia 100, sciu catu e unu „anu"? deca sciu, transit! Altcumu josu cu elu !
„Surulujî munte^. Bine! Mainte eramu in Un-gari’a propria, candu diceamu: „riulu celu mai mare la noi e dunarea", acumu suntemu in Ardealu la Surulu. Mergemu prea iute cu copii inceputori. Frasea: „sululu rotundu". nu e adeverata, ca sululu e cilindricii^ Urmeza îstorior’a „sămsonu si vultorulu. Nu am auditu pana acumu — cu tote ca intrebaiu pecurari anume, cari petrecu mai % anulu cu oile prin Carpati — nu mi’a spusu nice unulu ca vultorulu se pota duce oi, ba nice miori; miei pote. — Cumu-ca „samsonu" acesta din istoriora ar fi omoritu vulturulu, era nu se pote crede, câ-ci vulturulu — ca pasere — trebue se sbore, apoi: seau a sburatu „samsonu mai tare ca vulturulu, seau ca vulturulu nu scie se sbore de locu. Copii reflecteza: „ce fii", „cumu", si „se potă" ? Noi trebue se le respundemu.
Urmeza „j“. Prelegerea se finesce cu: „alesandru âmblâ câte odată in dumbrava, unde era unu Iacă. — vede in lacu, ca sunt rose. — se duce d’a scote vr’un’a de acolo, dara a lunecată in lacu. nu e bine a se joc’a cu lacu-lu. a se vede pag. 36, a Element. 1. T. Rosiescu !
Urmeza „â ă“ unde: „acest’a e opu-lă cutârui oină bravă", si „adunâri-le atâtoră omeni, a câroră lucrări sunt vestite" . . . inca sunt prea grele.2)
„g“ (ga, go, gu) „goliată" si „gondola" inca se aretara prea de tempuriu; guvernu, guvernare, etc. dto. Istori’a, prin carea arata ca nu e bine se se joce copii in drumu, era mai bine deca o incepea asia: „gavrilă se joc’a bucurosă in drumă; câ-ci dicundu: „gavrilă se joca „odinioră" etc. — copii — de intielegu ceea ce cetescu — voru dice: numai acea data s’a jocatu, numai atunci a comisu si celelalte fapte urite etc. ceea ce nu e dreptu, după cumu se vede din continuarea : „sorus’a l’a ocârită destulu *) — i-a cantată adese-ori să mergă d’in drumă, etc. Trecemu la
ge, gi, apoi ghe, ghi. La prelegerea ultima — mi liau libertate a observa câ; „ghiulea11 nu e romanesce, si deca e,4) nu e rotunda, câ-ci chiar dlu autoriu dise: „sululu e rotunduu, ce inca nu e adeveratu: apoi acumu va se dica respective dice câ „globulu", adeca cumu se esprima dlui „ghiuleua e rotunda". Copiii ne voru ride, aratandule ambele obiecte si spunendule ca sunt rotunde.
„p" acf plumbulu rotundu. Nu sciu ce vre: poe-tulă, protocolulă, protopopulă, polemi’a, aci! După ,,p“ urmeza
„f", tinicu, fanariot'!, elefanţii, afric’a, februariu, porfiru si dicerea: — in apă se vede sorele, noptea lun’a, ori stelele; pote la Budapest’a! „noi le vedemu pe ceriu, neavendu Dunăre, apa.
„ă u“ „ti t'i“, locutenentlâ, raţiune si diminutivele „galiscuti’a", „mariutî’a. Mai poftimu ceva: „raer-gândă odată mariutî’a cu tom’a la scolă, s’au oprită in piati’a paseriloră".
Aci spune dlu autoriu ce făcură acei 2 copii in „piati’a paseriloru", ca si candu si sătenii aru fi atâtu de luminaţi, intru tirani’a de a prinde sburatoriele, pentru a face „Geschăft" cu ele, ca si orasienii. După ce bieţii copii dela sate nu prea sciu de acestea, potu invetia din cartea dlui Rosiescu. Aci la pag. 51 si 52 ne invetia dlui maestri’a de a prinde paseri, nespu-nendu-ne meritulu ce’lu avemu prin prinderea paseriloru!
„si si". Aci vedemu ca „melciulu e lenesiă" si „seclulă nostru e seclulă propasirei. Apoi in lectiunea „despre gura" se dice: „omulă are gura", — cu gur’a mânca, be si cânta. De ce nu dice ore dlu autoriu si:
*) Aci pe langa greutate mai este si uu’a «rore gramaticale, pe care o couiitu uiai virtosu moldovenii, ardelenii, banatienii. „Omeni, a caroru lucrări, bomines, quorum labores, romanesce vine ale caroru lucrări, câ-ci lucrările, faptele, averile sunt ale dmeniloru.	Red.
s) Ocara, ocaritu este cuventu tieganeseu si inca niasca-ritoriu; avemu cuvente multu mai curate ro i.auesci iu loculu acestuia
Not’a Red. Obs.
*) Ghiulea e cuventu turcesc», însemna glontiu, glob», bomba.	Not’a Red.
„cu gur’a vorbimu si laudamu pre D-dieu"; si era: „cine nu pote vorbi e mutu" ? Câ-ci nu tractâ pe „sce, sci" ? Avemu noi terminatiuni si afora de cele ale pers. 3-a din singul!
Intitularea: „pastoriulă si' fii sei", e prea generala; mai bine eră disu „pecurariulă", câ-ci cuventulu acesta’lă cunoscu copii deja, dela lit. pag. 43. Urmeza
„di di". Aci potemu vedea ca: intr’o lună sunt treidîeci de dîle. — intr’o dî sunt douediecî si patru de ore. — diece cu diece făcu douediecî. Asi’a departe au ajunsu copii cu computulu? Pardonu, uitasem ca cunoscu si secolulă! Mai vedemu ceva: „de deminetia te scola, si târdîă te culcă. — De ce se se culce ceneva târdiu? Beneaminu Franclinu ne invetia: Culca-te de tempuriu, scola-te de tempuriu si vei fi sanetosu etc.
„sce sci" — „sciinti’a infloresce" — in despar-tiementulu I alu clasei I, intre copii de 6 ani, cari frecuenteza scol’a de 4 luni de dile! — „grosciorulu e lapte grosu" dice autoriulu; dati-i dreptu, eu nu am tempu. Dreptu e totu deaun’a ca: „câscigulu e împreunării cu perderea altor’a"? „leulu racnesee in pădure", dice autoriulu; dar’ apoi — cu tote ca la lit. „f" pag. 46, ne face cunoscuţi cu „afric’a", nu ne spune ca acolo, ci ne laşa a vagabunda cu mentea prin pădurile Ungariei, câ aflatidu lei se se joce cu ei ca si ca fluturele „Admiralu" !
Prin istorior’a „batujocoritoriulă", ca si prin cele lalte auctoriulu face pre copii mai petulanti de cumu sunt, câ-ci-i invetia cumu se imitedie pre cei cu defecte corporali. Decâtu tota istori’a, eră mai destulu atâta:
A batujocorf e pecatu. Ddieu pedepsesce pecatulu, deci trebue se ne ferimu de elu. Omulu batjocoritoriu nice altoru omeni nu place. Iniţialele, firesce, le potea pune mici, ba chiar trebuea, câ-ci cele mari nu-su tractate inca.	(Va urma).
Esemplarie întregi din „Observatoriulu“ dela 1/13 Aprile pe alu doilea trimestru mai sunt; pretiulu 2 fl. v. a. pana la 30 Iuniu.
Dela 1 Ianuariu mai avemu 18 ex.
Cursulii uioiieteiorii in val. austr.
Vienua, 28 Mai».
Galbiuii imperat. de auru................
Moneta de 20 franci......................
Imperial» rusesc»........................
Moneta germana de 20 maree ....
Sovereigns englesi.......................
Lira turedsca ...........................
Monete austr. de argint» 100 fl.
. fl.	5.62 cr,
	9.56 „
	9.60 „
	12.46 „
	12— „
	11— „
	lu3 90 „
Cursuri de lluctireHci iu Lei noi (franci).
1 t/25 Maiu.
Obligaţiuni rurali din I8d4 eu 10%...................
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8%	.	.	.	.
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu 8%
Credit» foueiariu (hipot.) rurale cu 7° „............
Creditu foneiarin nrbann (alu capitalei cu 7° 0 .	.	.
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10%	.	.	.
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5% . . . Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6% . . Daci'a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 l. a. 8°',..................................
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.) (873 cu 8%...........................................
1. 97.- b. >. 88.25 „ >» 92.	,,
„ 86.50 „ 73— „ 86— ,. „ 145- m „ 27.40 „ „ 72.60 „
,, 200. ,1
„ 50.	„
Publicatiune de arenda.
Prin care se face cunoscutu, ca mor’a din Blasiu cu 4 petrii, care este proprietatea fondului asiâ numitu „PP. Basiliti", se va esarendâ pre calea licitatiunei in 15 Iania 1878 la 10 ore antemeridiane in cancelari’a subscrisului.
1.	Tempulu de arenda se începe in l-a Iuliu 1878 si duredia până inclusive 30 Iuniu 1883.
2.	Suin’a eschiamarei este: 5500 fl.
3.	Doritorii de a licită au a depune inainte de începerea licitarei 10% ai sumei de eschiamare câ vadiu, — si pre langa aceea a justifică la dorinti’a comissiunei si starea loru materiale. Oferte in scrisu provediute cu vadiulu recerutu, numai asia se voru luă in consideratiune, deca celu pucinu cu trei dile inainte de licitare se voru substerne Veneratului Consistoriu raetropolitanu in Blasiu.
4.	Informatiune mai detaliata despre conditiunile licitatiunei se dau in cancelari’a subscrisului.
Blasiu in 18 Maiu 1878.
Lndovicu Csato,
(25) 3—3	advocatu archidiecesanu.
Morburi de pieptu si plumani
de ori-ce natura ce snrâza siguru prin
Alipii ie plante Schneelierg a LVlMi
pregătiţii dopa prescrierea medicului, si se capeta de la Fraiiz Willielm, npotecariu in Neuu-kircheii. Suoulu acest’a s’a dovedit» de bunu pentru durerile de criiina7.il si pieptu. grippa.
ragUHiela, (lisa si troglin. Mulţi cumpcratori marturisescu, ca numai sucului acestui a au a-si multiuim somnul» placutu.
Escelientu este suculu acest’», câ preservativa pe tempu negurosu si aspru
In urm’a gustului fârte plăcut» copiilor» este folositori», celui-ce sufere de plămâni inse, o tre-buiDtia; cantaretielorn si oratoriloru eont’ra vocei închise se» răguşite, uu» midiloc» necesari».
Mulţime de atestate confirma cele de susn: Cea mai clara doveda despre effVctiiln extraordinari» alu acestui sucu este, ca cort', do curte de d. prof. tippolzer, rectorul» mag», la universitatea c. r. din Vien’a, il» foiosesce c» celu mai bunu succesu iu spital», precumu si la persdne private.
Asemene s’a aflatu recomandabilu si k’h prescris» adese sucul» acesta de mulţi alţi medici indigeni si din străinătate.
Pentru dovedirea celoru afirmate reproduceam armatdrele scrisori recunoscutdre:
Testimoniu.
Fiiulu meu de siese ani Franciscu a suferitu optu septemani in tusa magarâsca in asia mesnra, in câta me temeam câ nu cumu-va se se inuece; intru ace’a a slăbit» c» totulu si a fost» atâtu de debilu, in câtu abia stâ pre petiore. Atunci mi-s’a recomendatu allopulu de plante de Schnee-berg, si multiamita acestui midilocu ininuuatu, indata după iutrebuintiarea primei sticle a mai încetată tus'a, după a dou'a sticla cautâ bene afora copilulu, a venitu la potere si de atunci e deplinu sanetosu. — Si fetiorulu me» cel» mai mare a scapatu in câtev’a dile, prein midiloculu acest’a, de o tus’a mare si ragusiela.
Deci cu multiamita sincera estradau acestu testimoniu, pentru curarea rapede si miraculos» a copiiloru mei si dorescu câ a*-estu midilocu se devină cunoscutu si folosi tu In tote părţile prein omeniinea suferinda.
Flatz, 6. Martiu 1855.
Anton Just.	Laurentiu Scheibenreif,
primăria.
Onorate Domnule!
Te rogu a-mi mai trântite câtu mai iu graba inca 4 sticle dein renumitulu D-tale Allopu de planta, după folosirea aloru 2 sticle afln câ dorerea de pieptu si gutu, pre cumu si respiratiunea scurta se micsioreza pre di ce merge, pentru ace'a me
adresez» astadata dc a dreptul» la D-Ta, in spe-rarea de a capatâ dein celu mai prâspetu. Acludu 5 fl. m. c.
Cu tota stim'a se subsemna
Heinrich Bock, chirurgu.
Miinchret langa Ostrang, 23. Febr. 1859.
Testimoniu medicale.
Allopulu de plante Sehneeberg este unu medicament» forte usiuratoriu pentru doreri de pieptu, asthma, hectica, tusa, cataru, ai este de recomau-datu in caşuri de astfeliu de bdle.
Ilohenmauth, 25. Ian. 1858. Dr. Feschl.
D-lui L. Cantily, apotecar in Graz.
Onor. Dle! Folosiudu in desiertu diferite midîloce pentru dorerea de pieptu, de carea su-feriam gren de 2 ani, am cercatu si cu o butelia de allopulu de plante Sehneeberg anuuciatu de d-ta, care se pote recomandă pe siguru la toti hecticii; pentru-ca, după intrebuintiarea celuid’antaiu exemplariu amu seutîtu usiorare, si dupa-ee am mai cercatu cu 2 sticle din aeâsta medicina minunata, sanetatea mi se restaurâ pe deplinu. Multia • mindu-si Dlu meu, din t6ta ânira'a, reinanu alu D-tale servitoriu cu totu obligatu
Graz, 3. Febr. 1857.	W. J. Pock.
1/
Domnulu mou!	(21) 6
După ce prin intrebuintiarea allopului d-tale amu scapatu cu totulu de tuşea mea si de ragu-si^l’a împreunată cu aceea, de oare suferisem septemani si totu odata in urmarea binefacutoreloru resultate ale acestui allopu minunatu de plante mi-am recastigatu si vocea de mai naiute, me sentiu fdrte oblegatu a’ Ti inultiami din tota auim'a pentru aedsta inveutiune salutaria, cura si a recomanda aedsta medicina probata, după a mea convicţiune, la toti câţi suferu de pieptu si mai ver-tosu cantaretiloru. Cu perfecta stima
Peisching, 25 Juuiu 1857.	Joanu Bauer.
docent*.
Informatiunea despre folosire se alatura la fia-care sticla. Pretiulu unei sticle l fl. 25 cr. v. a. Pachotarea se couiputa cu 20 cr.
Depositnln principale la Francisca Wilhelm apotecaria in Neankirchen.
Allopulu de plante genuiun se mai afla in Sabiiu: rriedrirli Thnlmayer, comerciante. Aradur F. Tonea di Comp'.
Blasiu: Carol Srliieszl. apotecaria. Albn-Julia. Juliu Frohlich. apotecariu.
(laşiii: Kd \alcutini, apotecaria.
Bruaiovu: Ferd. JekeliuH, apotecariu. Higbiaior’a: J. B Teutrich, comerciante.
Editorii si redactoru respons. (i Baritiu iu Sibiiu.
Tipariulu lui W. lâratfl io Sibiin.