Observatoriulu ese de doue ori in septeinana, inurcurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 auu intregu 7 fl., pe 6 luui 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s£u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s£u 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Ori-cs inserate,
se platescu pe serie s<5u linia, cu litere merunte garmoudu, la prim’a publicare ciite 7 cr., la adou'a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunilo se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Kedactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 39.	Sibiiu, 13/25 Maiu 1878.	Anulu I.
Romanirea magiariloru, fantasia si ficţiune.
(Urmare.)
Propagând’a protestantiloru intre romani dela Ioanu Zapolya pana la Leo-poldu I.
Sectatorii celoru doue confessiuni protestante vediendu-se desbinati cu totulu de câtra baseric’a cea mare apusena, au trecutu in offensiva, si apoi fia-care dein ele s’a cercatu a’si asecura, pe langa unitatea naţionale, totu odata si dominatiunea ba-sericesca. Religiunea r. cathobca devenise oresi-cumu vasal’a loru. Dara, in rapedele progressu ce făcuseră, le mai sta in drumu baseric’a gr. resari-teua, la care tienea maioritatea preponderanta a populatiunei, adeca romanii. Atunci reformaţii protestanţi concepura unulu dein planurile cele mai cutediatorie, adeca de a sparge prin tote institutiu-nile basericei resaritene, si a face pe toti romanii câ se adopte doctrinele calviniane si cu acelea limb’a si naţionalitatea magiara. Precumu turcii si arabii, asia si magiarii calviniani incepura propagand’a loru mai antaiu in familiile romanesci aristocratice, si precumu se va vedea dein documentele ce se vom cita indata, camu in 25 de ani dela consolidarea reformatiunei in Transilvani’a, li-a si successu a calvini nu numai pe cele mai multe familii nobili fruntasie a le romaniloru, ci si pe una parte dein poporu.
Protestanţii adoptaseră maxim’a care tienea, ca domnulu tierei este domnu si alu religiunei, seu cumu se dicea latinesce: Cujus est regio, illius est etiam religio. Petru Bod, emditulu parochu un-gurescu in comun’a Ighiiu dein tienutulu cetatiei Alb’a-Iuli’a, scrisese in prim’a diumetate dein sec. alu 18-lea intre altele multe si una scurta istoria a romaniloru locuitori in Transilvani’a.') Venerabilele nostru collegu dn. Cipariu, care possede manuscriptele aceluia, in Arcbivulu seu Nr. 33 dein a. 1870 publica dein acea historia capu I. „Despre uuirea valachiloru cu Reformaţii." Aci P. Bod
*) Brevis Valachorum Transilvaniam incolentium Historia etc. Auctore Petro Bod de Felso Csernâton, verbi dirini minister (Manuscriptu).
— Nu ne indoimu, câ omeni ardeleni si mai alesu calvini câ Aladâr Molnâr, Hegedus, Koos, Rethy, Szatli-mâry, Bekessy etc. etc, cunoscu scrierile lui P. Bod si pe toti ceilalţi scriitori calvinesci, câ se nu aiba nici o indointia despre authenticitatea loru.
premitiendu susu atensulu principiu sustiene si elu pernitios’a doctrina, după care domnulu ori-carei tieri ar fi obligatu se dispună nu numai de afacerile externe ale acesteia, ci si de credenti’a religiosa a locuitoriloru. Spre a proba ca acea doctrina era in adeveru si applicata la credenti’a religiosa a Romaniloru, elu citedia cuventele unui articlu de lege alu dietei transilvane, care se tienuse la Sibiiu in 13 Decembre 1566, in care cei adunaţi acolo, adeca aristocraţii calvini si patricianii sasi, decidu in unanimitate, câ religiunea vechia este idololatria, inimica virtutiloru divine, care trebue exterminata, mai virtosu dela Valachi, ai cărora preoţi orbi ducu pe orbi, si câ atâtu pe sene, câtu si pe meserulu poporu l’au arancatu in curse.2) Asia dara libertatea conscientiei proclamata la inceputulu reformatiunei de câtra auctorii ei dein Germani’a si Hel-veti’a, fîi calcata de nou de câtra asseclii sei iu Transilvani’a, Banatu si Ungaria. Cu alte cuvente: reformatorii au fostu totu asia de intoleranţi si fanatici, câ si catholicii, ceea ce se va cunosce si mai luminatu dein descrierea portărei loru ulteriore câtra baseric’a romaniloru.
Prin doi art. de lege ai dietei dela Sibiiu, dein 30 Novembre 1566 se committe popiloru reformaţi, câ se’si intenda propagand’a loru mai virtosu p’intre poporulu roman eseu; era acei romani carii s’aru oppune la doctrinele calvinesci, se stea la disputa religiosa cu episcopulu Georgie alu calviniloru, si deca totu nu ara voii se lapede doctrinele basericei resaritene si se adopte calvini’a, se fia exilaţi dein tiera, episcopi, preoţi, călugări, ori-câti voru fi. (Art. 36 et 37).
Diet’a tienuta la Turd’a in an. 1568 decretase, câ principele se pedepSesca pe toti romanii câţi nu se supunu episcopului celui calvinescu datu loru.3)
Dein dilele principelui Christoforu Bat hori avemu unu altu articlu de lege alu dietei dein 16. Aprile 1577, alu cărui coprinsu este după a mea opiniune, demnu de tota attentiunea historiografiloru nostrii. In acea lege se spune limpede, câ pana in acea epoca trecuseră forte mulţi (plinim!) romani
2)	Cuventele acelei legi; Idololatria virtutibus di-vinis inimica eradicetur: praecipue vero Yalachos, quorum ductores coeci coecos ducunt, atque tam se, quam miserara plebem in foveam deduxerunt.
3)	Vedi I. Moldovanu iu Archira Nr. 11 p. 224.
dela religiunea grecesca la cea calviniana reformata, dein causa câ cuventulu lui Ddieu li se predica in limb’a loru, incâtu acumu acea parte a poporului romanescu avea episcopu (superintendens) propriu calvinescu; si fiendu-câ episcopulu de atunci alu romaniloru calviniti rnorise, diet’a decreta câ se li se dea voia a’si alege unu altu episcopu calvinescu, deiu sinulu loru, sub a cărui conducere si predica-tiuni doctrinele calviniane se pota face progresse si mai mari la poporulu romanescu.4)
Pe câtu tempu reformaţii fuseseră strimtorati de poterea imperatului Romaniloru, cutediarea si fanatismulu loru a trebuitu se se mai astempere; după aceea inse proselitismulu calvinescu nu a mai cunoscuţii nici unu cumpetu, nici margine. Acei omeni inse au si sciutu se’si usioredie acţiunea loru facia cu baseric’a res. a romaniloru. Aristocraţi’a de ambele nationalitati, magiara si romana, dein Transilvani’a si părţile adnexe, prin adoptarea dogmeloru calvinesci si a ritului helvetianu se contopi intr’unu corpu mai solidariu decâtu fusese elu inainte de aceea, pre câtu tempu familiile aristocratice era legate intre se-uesi numai cu privilegiulu feudalismului si prin unu numeru ore-care de casatorii. Potestatea legislativa cu tota administratiunea si cu afacerile politice ale tierei era de multu pusa exclusivii in manile privilegiatiloru, câ in cele mai multe staturi ale Europei, Protectiunea turcesca, sub care stâ si Transilvani’a, nu’i gena intru nirnicu pe terrenulu religiosu. Ide’a ce le-a venitu de a cauta individi câtu se potea mai mulţi cunoscători de limb’a romana, si totuodata iniţiaţi in doctrinele calvinesci, a produsu resultate cu atâtu mai strălucite pentru calvini si ruinatorie pentru baseric’a romanesca, cu câtu asupra poporului romanescu
4) Textulu acestei legi se afla la scriitori ungu-resce si latinesce: aici ilu reproducemu in limb’a latina, precumu ilu dete dn. Cipariu după P. Bod asia: „Quoniam de plebe valachica sunt plurimi, quos Do-minus Deus radiis veritatis illuminavit, a professione graeca recesserunt, et verbum Dei propria ipsorum Ungva praedicatum audiunt, quorum superintendens jam defunctus est. Decrevimus igitur, ut ex se ipsis eligant Superintendentem, ne vivi Dei inter illos verbi praedicatio cesset, imo vero progressum babeat.“
Sub cuventulu lui Ddieu ei intielegea numai doctrinele calvinesci; in legi si in alte acte publice numai confessiunea calviniloru se titulâ Orthodoxa, tote altele in ochii loru trecea de heterodoxe.
Foisior a „Observatoriului“.
Cavalerulu cu doue stele. \/
Novela de T. Ga ut ier.
Traducere de Di mi trie Petre seu.
(Urmare.)
Din tempu in tempu unu corbu trecea pe de inaintea ferestrei croncanindu si scuturandu acea pulbere argintia. Acesta facea pe Edwiga se cugete la acelu corbu singulariu, care siedea necurmatu pe umerulu străinului cu privirea dulce ca de tigru si cu incanta-toriulu surisu de vipera si atunci lacrimile ei picau mai iute din ochii sei pe anima, pe ânim’a sa străpunsă.
Teneralu Oluf este unu eopilu forte straniu: s’aru putea dice, câ in mic’a sa piele alba si rumena sunt doui copii de unu caracteru diferitu; intr’o di este bunu câ unu ângeru, intr’alta este reu ca unu diavolu, musica sinulu mamei sale si sfasiie cu unghiile sale figur’a guvernantei sale.
Betranulu comite Lodbrog suridiendu pe subtu mustati’a-i căruntă dice ca Oluf va fi unu bunu soldatu si câ firea ’i este bellicosa. Adeverulu este, câ Oluf este unu rnicu strengariu nesuferitu; aci plânge, aci rîde; este capriciosu ca luna si fantastu ca o femeia; vine, se duce, se opresce deodata fora nici unu moţivu veditu, parasesce lucrurile de care se apucase si tace se urmedie celui mai mare neastemperu o absoluta ne-misîcare; cu tote câ este singura elu pare ca vorbesce cu cineva nevediutu! Candu ilu intrebi despre căuşele acestora agitaţiuni, elu respunde câ steu’a cea roşia nu ’i dâ pace.
Preste pucinu Oluf are cincisprediece ani. Carac-terulu seu devine din ce in ce mai neintielesu; infacio-siarea sa de si forte frumosa, are o espressiune nein-tielesa; elu este blondu ca mama sa, cu tote trasurile rassei nordice, inse sub fruntea lui alba ca zapada pe care inca n’au calcat’o piciorele venatoriului, nici a
petat’o lab’a vre unui ursu si care este adeverata frante a rassei Lodbrogiloru, intre doua pleope portocalii scliin-teiedia unu ochiu cu lungi gene negre, unu oehiu dc jeu luminatu de selbatecele aprinderi ale passiunei italiane, o privire catifelata, cruda si blajina câ aceea a cantaretiului din Boemia.
Cum sboru lunile si mai iute inca anii! Edwiga odichnesce acuma sub intunecosele arcade ale momentului Lodbrogiloru, alaturi cu betranulu comite care suridea in cosciugulu seu vediendu câ nu ’i se stinge numele. Ea era dejâ asia de palida, incâtu mortea nu o au schimbatu multu. Pe mormentulu ei se afla o statua frumosa culcata cu manile inpreunate si cu piciorele pe unu cane ogaru de marmora, sociu cre-dintiosu alu celoru repaosati. Ce va fi spusu Edwiga in ultim’a ei ora, nimeni nu o scie, inse preotulu care o destainui-se, deveni mai palidu ca murinda.
Oluf, copilulu brunetu si blondu alu machnitei Edwiga are acuma douadieci de ani. Este forte inde-manatecu la tote esercitiile, nimeni nu trage mai bine câ densulu cu arculu, saget’a pornita se infige tremu-randu in centrulu visei; fora zabala seu pinteni elu dumeresce caii cei mai selbateci. Elu nu a privitu niciodată nepedepsitu vreo femeia seu vreo fata tenera; dara nici-uua din cele ce l’au iubitu n’a fostu fericita. Nepotrivirea fatala a caracterului seu se opune la ori-ce realisare de fericire intre o femeia si elu. Una singura din jumetatile sale simte passiunea, cealalta simte ura; candu steu’a verde domnesce, caudu cea rosiia. Intr’o di iti spune: „O tinere feciore ale nordului, stralucitore si pure ca ghiati’a polului, cu genele blonde ca lumin'a lunei cu obraji coloraţi de recorile aurorei boreale!;‘ Si mai alalta-eri esclama: „O fiice ale Italiei, aurite de sore si blonde câ portocala! animi de flăcări in piepturi de bronzu!“ Ceea ce este mai tristu, este inpregiurarea câ elu e sincera in ambele sale esclamari.
Vai sermane nenorocite, umbre triste si plangetore, voi chiaru nu’lu acusati, pentru-câ sciţi, câ este mai nefericitu ca voi; âuim’a lui este unu pamentu neince-tatu calcatu de piciorele a dou ’uptatori necunoscuţi,
dintre cari fia-care din ei, ca in lupt’a lui Iacobu cu ângerulu, cauta a inmuia forti’a adversariulu seu.
Intr’o di Oluf chiama pe Dietrich, credintiosulu seu scutieru si ’i dice se ’i puia sieu’a pe calu.
„Stapane, privesce cum ninge, cum sufla ventulu si incovoie verfurile bradiloru; n’audi cum lupii flamandi urla in depărtare, cum renii in agonia ragescu câ nisce suflete muncite ?“
„Dietrich, credintiosulu meu scutieru, voiu scutura zapad’a câ fulgii ce se punu pe mantau’a mea; voiu trece pe sub ramurile bradiloru inclinandu pucinu egret’a coifului, si in câtu pentru lupii, ghiarale loru se voru toci de acesta armura buna si cu verfulu spadei mele rescolindu ghiati’a voiu descoperi bietului renu ce geme si plânge cu lacrime fierbinţi, muschiulu fragedu si in-verditu, pe care elu nu ilu pote afla“.
Corniţele Oluf de Lodbrog, acesta-i este acuma titlulu de candu au muritu betranulu comite, pleca pe calulu seu celu bunu, insocitu de doui câni uriaşi Murg si Fenris, pentru-câ tenerulu senioru cu pleopele de colorea portocalei are o întâlnire, si dejâ pote diu in-naltimea micului turnu ascutîtu in form’a unei solnitie se apleca cu tota adierea velitului si frigulu celu mare neliniscit’a copila, cautandu se deosebesca in albetia câmpiei coifulu cavalerului.
Oluf calare pe calulu seu ce semana a elefantu, ale cânii coste le sangeredia cu lovituri de pinteni, inaintedia in campia, traversedia laculu, a cărei apa gerulu o au prefacutu intr’o singura bucata de ghiatia, in care pescii stau intiepeniti cu innotatorele întinse asemenea petrificariloru in past’a marmorei; potcovele calului, armate cu bumbi de ghiatia, se infigu in supra-fati’a cea tare; o cetia produsa de nadusiala si respi-ratiunea calului ilu invelesce si ilu urmedia; s’aru putea dice, câ galopedia intr’unu nora; cei doui câni Murg si Fenris de tia-care parte a domnului loru, arunca prin narile loru sângerase nisce lungi fasii de fuinu, intocma ca animalele fabulose.
Eta’lu sositu in padurea de bradi, cari asemenea unoru spectre isi intindu braciale loru îngreunate de
preste totu cadiuse blastemulu millenariu, ca se nu 1 pota afla mai nimicu despre lucrurile divine in 1 limb’a sa materna. Reformaţii se sciura folosi mi-nunatu de errorea piramidale a Basericei celei mari | anatolice, care nu a ingrigitu, ca de exemplu pe unu poporu asia de numerosu precumu au fostu si daco-romanii, se’lu indemne si se’lu ajute a introduce in baserica limb’a naţionale. Eclesi’a ana- j tolica a tienutu numai la limb’a elina dein primii secuii ai christianismului, cumu a tienutu si eclesi’a 1 occidentale la cea latina. Introducerea limbei antice slave in oficiulu divinu la câteva popora de naţionalitate slava a fostu exceptiune clela regula. Re-formatiunea venindu, a disu poporaloru christiane: Yoliescu câ fia-care poporu se asculte si se invetie lucrurile divine, dogmatice si morali, in limb’a sa materna. Plecandu de acilea, calvinianii dein Tran-silvani’a sciura se dica romaniloru:	Clericii greci
si slavi ve vorbescu voue in limb’a loru, pentru-câ se nu’i intielegeti; ei se temu se ve spună voue adeverurile evangelice in limb’a vostra. Veniţi in basericele nostre, câ se’lu auditi dela noi. Aduce-ti-ve pe filii vostrii in scolele nostre, câ se’i inve-tiamu carte latindsca si ungurdsca, după care se fia in stare de a ve face si ei cârti in limb’a vostra vlacha.
Acelea invitări tramise de câtra reformaţi la adress’a romaniloru, au fostu audite de aceştia si in parte satisfăcute cu atâtu mai virtosu, câ prin vol-burosele agitaţiuni religiose ale aceloru tempuri se deşteptase si in pepturile romaniloru interessulu si curiositatea, câ se afle si ei despre ceea ce se agitâ in lume si chiaru in patri’a loru. Clerulu seculariu si monasticu alu romaniloru se incercâ cu adeveratu in mai multe moduri, câ se impedece ori-ce comuniune cu heterodoxii, precumu se incercase inainte de aceea secuii intregi de a o impedeca cu catho-licii apuseni. De un’a parte inse midiulocele cu care lucrâ clerulu romanescu, era mai mul tu numai spirituali, seu mai bene rituali, externe, mai totu negative, adesea reu alese, une-ori cu totulu naive, pentru-câ le lipsia poterea datatore de vietia, adeca scienti’a in limb’a naţionale; era de alfa pote-statea legislativa a tierei compusa numai dein liete-rodoxi, dupa-ce si inainte de aceea confiscase destule averi monastiresci, in diefa generale tienuta la cetatea Medeasiu in Dec. 1588 pe langa-ce decretâ mesuri aspre in contra catholiciloru apuseni si exilâ pe iesuiti dein tiâra, se intorse si asupra basericei orthodoxe romanesci cu art. 13 de lege, prin care confirma de nou tote legile tiranice aduse in contra ei, si mai adaoge, câ de aci inainte „episcopii de ritulu grecescu se nu cutedie a face visitatiuni canonice prin tiera fora scirea si permissiu-nea patroniloru, adeca a domniloru feudali/ Dein acea di mitropolitulu si episcopii romanesci fusera puşi in imposibilitate de a se mai apropia de filii loru spirituali si a’i apara de doctrinele calviniane.
In alta dieta generale tienuta la Alb’a-Iuli’a in Novembre 1591 se decise in câţiva articlii de lege aprope exterminarea basericei cath. apusene,
zapada, subtu a cărei povara ramurile cele mai tinere se incovoie parendu in acea stare ca una serie de arcuri argintii. Negra terore locuiesce in padurea acesta, in care stencile păru a avea forme monstruose, unde fia-ce arbore cu radecinile sale pare câ ascunde la piciorele sale unu cuibu de balauri inghiatati. Inse Oluf nu scie ce este fric’a.
Calea se strimtedia din ce in ce, bradii isi incru-cisiedia cu putere ramurile loru plangetore; de abea câteva rari luminisiuri permitu se se vedia lantiulu de coline acoperite cu zapad’a ce se inaltia in undulatiuni alburii spre ceriulu negru si posomoritu.
Din fericire Mops este unu calu vigurosu, care aru purta fora se se incovoie, chiaru pe Odinu gigantulu; nici-unu obstacolu nu’lu opresce; se arunca pe de asupra stenciloru, sare siantiurile si din candu in candu face se scapere din bolovanii loviţi de copit’a sa unu ma-nunchiu de schintei ce se stingu indata.
„Aide, Mops, curagiu! nu iti au mai remasu decâtu mic’a catnpia si padurea cu socii; o mana frumosa iti va netedi gâtulu celu metasosu si intr’unu grajdu caldu vei manca ordîu si ovesu din baniti’a cea plina".
Ce privelişte frumosa este padurea de soci; tote ramurile sunt invelite cu o pelitia de ghiatia; cele mai mici firisiore se desemna in albu pe obscuritatea atmosferei: s’aru putea dice unu inmensu casiu inpletitu din fire de auru si argintu, o madrepora de argintu, o peştera cu tote stalactitele sale; ramurile si florile bizare ce gerulu formedia pe gemuri, nu ofere desemne mai complicate si mai varii.
„Seniore Oluf, câtu ai intardiatu de multul me tememu câ nu cumva ursulu din munte se iti fi esitu in drumu, seu elfele se te fi invitatu la dantiulu loru," dise tener’a castelana punendu pe Oluf se siedia pe fotoliulu de stejaru in dreptulu căminului. „Dara pentru ce ai venitu la o intalnire de amoru cu unu tovarasiu? Ore iti era tema de a trece singuru prin pădure V
„De ce tovarasiu voiesci se vorbesci, Horea sufletului meu", intreba Oluf forte surprinsu pe tiner’a castelana.
------*---—	(Va urma).
dein causa mai virtosu, câ cas’a Habsburg incercase totulu, câ tocma prin acea baserica ce’si asigure dominatiunea sa in Transilvani’a, fora a cărei po-sessiune nu se tienea sigura de turci nici chiaru in Vien’a. Indata după doi ani, adeca in diefa gener. dein Novembre 1593 tienuta totu la Alb’a se luara de nou mesuri restrictive in contra visi-tatiuniloru canonice, pe care le facea nu numai episcopii romanesci, ci si preoţii serbesci in părţile Banatice, pe unde romanii si serbii locuiau amestecaţi. (Pe atunci Banatulu Temisiorei si câteva comitate (districte) ale Ungariei era incorporate la Transilvani’a)
Pre candu consiliarii imperatului Rudolfu ne-gotiâ cu nebunaticulu principe Sigismundu Bathori pentru abdicarea acestuia si trecerea drepturiloru sale asupra imperatului, dietele Transilvaniei ince-pusera de frica a se porta mai blandu câtra catho-licii apuseni, ceea ce se cunosce dein actele diete-loru dela 1595, 1598 si 1599, cu care nu este loculu aici a incarca memori’a lectoriloru. Totu asia, pe tempulu scurtei domnii a lui Michaiu-voda in Transilvani’a, diefa dein Iuliu 1600 tienuta in Alb’a-Iuli’a aduce abia unu articlu favoratoriu si clerului romanescu, adeca art. 29, adaoge inse curatu câ „La poft’a Măriei Sale (a lui Michaiu-voda) “ popii romanesci, in câtu atenge person’a loru (nu si a membriloru familiei loru), se fia scutiti pe totu loculu de sierbitutea la care este supusu popo-rulu; cu alte cuvente, câ de aci incolo preoţii romanesci se nu fia iobagiti, se nu fia obligaţi a lucra in brasd’a boieriului calvinu câte patru dile in sep-temana, 208 dile pe ana, se nu fia batuti cu biciulu provisoriloru boieresci, nici se fia aruncaţi in prin-sore alaturea cu tieganii, si se nu mai tiena in iernatecu cânii boieresci de venatu prin casele loru.
Acea lege inse a duratu de joi până mai apoi. Abia a esitu Michaiu dein Transilvani’a, pre candu erasi se adunâ dieta generale in Octobre alu aceluiaşi anu la comun’a secuiesca Latieni (Letzfalva), unde 19 magnaţi si mulţime de alţi nobili adunaţi in numeru mare, declara in art. 19 câ, stricatiunea si pericolulu loru de atunci a venitu dein cele doue tieri romanesci; de aceea ei decidu, câ de aci incolo se nu pota trece nimeni in acele doue tieri spre a ocupa vreunu servitiu; era de aru merge, se’si perda capulu si averile. Nici - unu popa romanescu se nu pota intra vreodată dein tierile romanesci in Transilvani’a. Călugării romanesci se fia proscrişi pentru totu-deauna; era deca totuşi ar intra vreunulu in contra decisiuniloru dietei, pe acela se’lu pota prende si spolia ori-cine si ori - unde.
(Va urmâ).
Transilvani’a.
(Despre fortificatiunea strimtoriloru). „Magyar Polgâr“ Nr. 117 din 22 Maiu a. c.: da in primulu seu articlu câteva infonnatiuni reproduse pe scurtu si in „S. D. Tageblattu, despre lucrările de fortificatiuni ce se făcu in passulu Tolgyes (in lini’a apeloru minerali Borszek spre schitulu Hangului, orasiulu Nemţi u etc. in Moldov’a). De aci numitulu diariu ministeriale apuca ocasiunea de peru atâtu spre a critica ,,langedeleu mesuri luate de gubernu spre apararea tierei, câtu si a vorai după datin’a sa câteva spurcatiuni asupra romaniloru. Asia elu afla intre altele, câ romanii urescu din adenculu sufletului pe magiari; câ ospetarea diplo-matiloru romanesci Ghica si Sturdza nu a folositu nimicu, pentru-câ aceştia deca au mersu acasa, n’au disu nici cu unu cuventu romaniloru, se iubesca pe magiari; prin urmare romanii sunt si astadi vrasmasi juraţi ai magiariloru. Romanii iubescu numai banii magiariloru (care bani? Cei de charthia trentiuita?) Ospetati pe valachi ori-câtu de multu, câ ei totu urescu din sufletu pe magiari. Mai multu: valachii joca numai comedia candu se certa cu muscalii. Valachii cu muscalii au se insiele pe magiari. Press’a romanesca, cu prea pucina esceptiune, nutresce ur’a vechia. Din acestea cause gu-bernulu face reu, câ trimite pe la strimtori spre Ro-mani’a totu soldaţi din regimente romanesci. Cine va cutedia se stea buuu, câ soldaţii romani de aici nu voru fraternisa cu cei din Valachi’a spre perirea magiariloru ; câ-ci de acestea s’au mai intemplatu (? ?). Se trimită contra valachiloru la fruntarie totu numai regimente curatu magiare (la 14 passuri ale Transilvaniei !), câ-ci de si soldaţii magiari sunt comandaţi mai multu de oficieri slavi, dara pe aceştia ii voru sci tiene fetiorii in freu, câ se’i comande cumu se cade etc.
Este mai pre diosu de a nostra demnitate a ne demitte in vorba mai departe cu omeni capabili de a publica infamii, de care se vedu in a dou’a parte a citatului articlu.
Din alte sciri private aflamu, câ fortificările passa-gere se făcu pe la tote strimtorile, la care lucra câteva mii de omeni, caroru li se platesce bine. Se merga, se 1 u c r e până ce ii se dâ de lucru, mai alesu câ in unele strimtori de munţi se taia si pădurile pe distantia de câte 6—7 mii de paşi, in direcţiunea in care au se fia asiediate tunurile.
U ngari’a.
(Din desbaterile parlamentarie despre dreptulu deasociatiunisiadunari.)
(Fi ne.)
Corniţele Albert Apponyi (conservativu) scarmana replic’a secretariului Csemegi aratandu’i, câ cu sofismele sale avea de scopu numai se încurce ideile bmeniloru, se le ametiesca capetele. Csemegi dice, câ până in anulu 1848 iu Ungari’a n’au esistatu dreptu de adunare. Aserţiune cu totulu falsa este acesta; câ-ci acelea classe de omeni, care au fostu privilegiate ca se represente tier’a, l’au avutu si esercitatu totu-deauna intru tota libertatea. Cu desfiintiarea privilegiului esclusivu acea libertate a trecutu si la poporu. Gubernulu acesta si-a luatu titlu de liberale, dara ii mai place se’lu laudi ca conservativu; elu inse in realitate este despoticu, voiesce se sparga prin drepturile poporului. Deci corniţele Apponyi adopta propunerea lui Szilâgyi.
Baronu Ivoriu Kaas (redactoru la P. Napfo). Despre acesta scie tier’a intrega, câ se pdrta nu numai cu ura, ci chiaru cu despretiu câtra gubernulu actuale. Br. Kaas infrunta pe Csemegi, câ cutedia a propaga theori’a perderei de drepturi si a neg a ti un ei de drepturi. Despre ministeriu afirma, câ sub pretestu de a se arata cu energia (buna-dra a sfarma nationalitatile) elu urmddia preste totu politic’a de reactionariu si de renegatu dela principiele liberali. Scopulu ministrului Tisza cu ordonanti’a sa fu numai, câ se astupe gur’a poporului, se’lu amutidsca câ se nu mai cutedie a dice nimicu. Adopta propunerea lui Szilâgyi.
Profesorulu Desideriu Szilâgyi combatendu pe Csemegi si pe Tisza dice, câ doctrin’a loru, câ si cumu in Ungari’a nu aru fi esistatu legi consvetu-dinarie si câ proprie numai cele din 1848 aru fi legi, este doctrina monstruosa. Chiaru baronulu Wenkheim, fostu in anulu 1868 ministru de interne, a declaratu atunci cu tota solemnitatea, câ esiste lege de adunari si reuniuni. Dsa si astadi este ministru (ad latus). Cumu vine, câ se’si contradica miniştrii intre sine ? Decretulu lui Tisza laşa la discretiunea functionariloru subordinati sie, câ se judece care adunare e legale si care nu. Dara acesta este negatiunea libertatiei, e despotismulu incaltiatu imbracatu. Deci bine a disu br. Simonyi, câ in caşuri de acelea poporulu e in dreptu se respingă forti’a cu fortia, si Csemegi n’au avutu dreptu se’lu infere de anarchistu. Resistenti’a prin fortia fisica la faptele nelegiuite ale potestatiei publice este ce e dreptu, forte regretabile, dara nici intr’unu stătu constituţionale cu dreptu publicu bine definitu nu este oprita. Chiaru si maioritatea dietei actuale, care acuma striga asupra lui, au adoptatu si sanctionatu acestu principiu de resistentia in noulu codice criminale; câ-ci in acesta se considera câ rebeliune si revolta demna de pedepsa grea numai resistenti’a la decrete si ordonantie legali, nu si la cele nelegali. Collisiunile intre gubernu si poporu sunt totudeauna simptome de morburi in stătu; dara candu poporulu a desecatu ori-care altu midiulocu alu apararei de calcarea legiloru, de tirania brutale, atunci nu remane altu ceva, de câtu se arunci cu petrii in aceia, carii au provocatu resistenti’a prin tirani’a loru. (Applause mari dela opositiune.)
Miuistrulu C. Tisza. înfrunta forte aspru pe D. Szilâgyi pentru theoriile sale si afla câ nu mai merita se fia profesoru, câ-ci predica nu numai revolut iu ne a in sensu iualtu, ci revolt’a, bătăile pe strada. La acestea cuvente se face larma mare in dieta, strigandu unii pro alţii contra. Cu tote acestea, insusi Tisza recunosce limpede si spre mirarea toturoru, câ viuu impregiurari asia de fatali, candu nu mai remane decâtu revolutiunea, de es. câ cea din 1848 in Franci’a, despre care vorbesce pe largu. Dara aci dn. ministru se incurcâ infri-cosiatu in theoriile sale.
D. Szilâgyi respinge cu energia incriminarea lui Tisza, ii aduce totuodata aminte, câ pre candu era capu alu opositiunei, elu insusi a propagatu barbatesce doctrin’a resistentiei prin fortia contra nelegiuiriloru tiranice, era de candu este ministru o a uitatu. Din 411 deputaţi verificaţi lipsia 120. Ceilalţi votara asia: 161 pentru ministru, 129 contra lui.
J Program’a austriaca in cestiunea orientale.
O lume doresce si chiaru pretinde se cunosca acea programa câ positiva si authentica, nu câ conjectura desierta. Din atâtea respunsuri date de câtra miniştrii Andrâssy, Tisza, princ. Auersperg de doi ani incoce la nenumerate interpelatiuni, abia s’au aflatu câte ceva din câte nu le vrea regimulu austro-uugurescu in cestiunea orientale, âra din
ceea ce voiesce positivu, n’au aflatu pana acumu nimeni nimicu. S’au cerutu dela popora 60 de milione; au fostu inse preste putintia a scote dela miniştrii adeveratulu scopu alu intrebuin-tiarei aceloru bani. Acesta portare misteriosa a ministriloru avii de resultatu, ca senatulu imperiale din Vien’a sta p’aci se nu votedie. In acelasiu timpu diariele ungurene ministeriali vreu se scia, ca deocamdată se voru intrebuintia numai 20 de milione, din care pana acumu s’au asemnatu la Transilvani’a 3 milione pentru scopuri de fortificarea si apararea fruntarieloru, era alte mai multe milione mergu spre Croati’a si Dalmati’a, unde se duce si 6ste mai multa. Incâtu pentru fortificările transilvane, se întreba fia-care, deca acelea se făcu cu scopu de a ne apara de invasiune russesca ori si romanesca; seu ca tocma din contra, invasiunea se va face dela noi in Romani’a, ca in 1854 contra muscaliloru; ori ca se va intempla si un’a si alfa. Este Austri’a decisa a se bate, seu nu este decisa? Eca intrebare, ce ese pe fia-care di din milione de guri.
„D6ca inse popdrale acestui imperiu nu cu-noscu nimicu din program’a regimului, ce strica aceea ? Interesulu statului, salus publica, cere aci secretu absolutu“. Prea bine: ca buni patrioţi subscriemu si noi acesta sententia. Ore inse, ce aru dice popdrale acestei monarchii, candu s’ar adeveri, ca chiaru gubernului centrale din Vien’a ii fu pana acumu absolutu preste putintia ca se’si formuledie programa positiva, clara, precisa in marea si fatal’a cestiune a orientului ? Noue ni se pare, ca diariulu principelui Bismarck „Norddeutsche All-gemeine Zeitung“ a sciutu prea bine ce scrie, candu mai deunadi esi cu nesce revelatiuni trimise din Vien’a, a caroru esentia o damu si noi aci, o re-comendamu totuodata lectoriloru nostrii câ materialu demnu de tota atenţiunea, acuma si in venitoriu.
Spre a intielege statulu cestiunei considerate din punctu de vedere austriacu, se premite fora nici-o reserva, ca Russi’a si-a pusu in capu, câ cu ajutoriulu tractatului de St. Stefano se prefaca partea cea mei mare a peninsulei balcanice in trei staturi slave, care se stea sub protectinnea si conducerea Russ iei. De alta parte scopulu Angliei este, câ se pună man’a pe Dardanele si pe Bosforu, se prefaca acelea strimtori intr’unu nou Gibraltar, câ se treca tote corăbiile altoru staturi pe la gur’a tunuriloru ei; totu-odata se maresca teritoriulu Greciei, ocupandu a trei’a parte din peninsul’a balcanica câ proprietate grecesca asia, in câtu re-gatulu Greciei se aiba de aci inainte intendere câtu diumetate regatulu Prussiei, seu vreo trei mii miluri geografice.
Facia cu acelea planuri străine cunoscute bine, care pote se fia planulu Austro-Ungariei ? Pana acumu cabinetulu din Vien’a nu a descoperitu mai multu, decâtu vointi’a sa seriosa de a’si comunica interesele monarchiei la cestiunea orientale intr’unu congresu europenu. Mai fusese vorb’a despre influintie morali si comerciali, pe care ar trebui se le aiba si conserve acesta rao-narchia in Turci'a europena in interesulu indu-strieisialucom erei ului popor alo rusale; dara evenimentele cele mai noue ii deocbiara acestea planuri. Pre câtu a dominatu Turci’a până la Dunăre si marea negra, comerciulu austriacu in acelea tieri era fdrte nesiguru din caus’a miserabilei adininistratiuni turcesci si a lipsei totale de creditu. Mai in urma turcii au pacalitu pe austriaci foi-te reu cu calde ferate. Sunt mai mulţi ani, decandu internuntiulu austriacu asudâ in Constantinopole ca se induplece pe turci a incepe asternerea caldoru ferate de câtra a pusu, adeca in legaminte cu cele austro-unguresci prin Serbi’a si Bosni’a; turcii inse făcură multu mai curendu pe voi’a Angliei, si Franciei si trasera linii ferate dela marea egeica prin Macedoni’a si Bulgari’a, in câtu astadi corăbiile desbarca cu tota comoditatea in porturde dela Constantinopole si Salonicu, de unde apoi implu tierde cu mărfi de sute de milione, celu pucinu asia de bune câ si cele austriace, inse multu mai eftine asia, in câtu comerciulu austriacu este câ batutu si scosu din acelea tieri spre cea mai simţită dauna a poporaloru monarchiei si chiaru a statului, câ-ci deca industri’a si comerciulu cadu, venitulu statului scade infricosiatu. La reulu acesta periculosu s’au mai adaosu până acilea curmatele revolutiuni ale poporaloru vecine gemetorie sub jugulu turcescu, si prin acelea agitaţiunile permanente in poporale monarchiei de aceleaşi nationa-litati cu cele din Turci’a.
Din acestea urmedia luminatu, câ interesele monarchiei austriace nu’si afla indestulirea loru nici in restaurarea domniei turcesci afurisite, nici in planurile Russiei, nici in ale Angliei, care tote
sunt cele mai egoistice si nu la pasa nimicu de nevoile monarchiei nostre. Asia dara monarchiei nostre ’i remanu doue caii deschise: Seu restaurarea si totuodata regenerarea Turciei in sensulu civilisatiunei europene, — sfiu cucerirea si incorporarea toturoru provinciiloru Turciei europene prin Austro-Ungari’a, pentru câ apoi se dispună in ele numai dens’a si se’si întindă comerciulu cumu ii va placea. Numai una din acestea doue alternative pote se fia program’a austriaca in Orientu. Ori-care inse din amendoue presupune o serie de belluri offensive si mai antaiu de tote contra Russiei, pe care ar trebui se o scoţia cu forti’a din Romani’a, era câ se’i curme calea pentru totudeauna dela Dunăre, se’i rapesca celu pucinu Basarabi’a russesca, Podoli’a si totu tiermulu marei negre până preste Odess’a si Nicolaeff. Totu in acelu timpu armatei austriace ’iar cauta se ocupe si se tiena in freu pe Romani’a, Bulgari’a, Serbi'a si Montenegru, inca si pe Greci’a in casu candu acesta după tote probabilităţile ar fi ajutata de Angli’a, ca se nu lase Epirulu, Tesali’a si una parte din Macedoni’a cu nici-unu pretiu Austriei. Asia dara interesele austro-unguresci asia precumu le intielegu politicii din Vien’a presupunu o programa, a cărei realisare cere neaparatu : Concentrarea unei armate in Galiti’a, a alteia in Transilvani’a, a trei’a in Banatu, a unui corpu in Dalmati’a, totuodata ocuparea Bosniei, Her-tiegovinei si a toturoru regiuniloru dintre marea adriatica si egeica până la Salonic’a si pân’ la sinulu Orfano; in fine una escadra de corăbii corazzate in marea adriatica la Albani'a si a uneia la Salonic’a. Numai cu nesce poteri câ acestea, plus vreo doue miliarde florini, se pote executa program’a austro-unguresca. Aci inse vinu prussianii si dicu: In casu candu Russi’a, veclii’a, credintios’a nostra vecina si amica ar fi invinsa, Germani’a intrega ’iar sari in ajutoriu. Atunci realisarea programei, la care inpingu magiarii cu tota ardorea, va deveni forte fatale.
u' Austri’a.
Vien’a. Precumu iu B-Pesta, asia si in Vien’a septeman’a acesta se trecii intre desbateri parlamentarie destulu de ferbinti incinse asupra diverseloru cestiuni dualistice. Diferenti’a inse in natura desbateriloru din ambele parlamente dualistice fu asta-data forte mare. Ungurenii cari inainte de câţiva ani amerintiâ cu spargerea dualismului si substituirea in loculu lui a uniunei personale asia, câ acelasiu monarchu se fia imperatu din colo, rege dincoce, era altu amestecu intre acestea doue staturi se nu mai fia, acuma ei cu singur’a escep-tiune de vreo 40 deputaţi Kossuthiani estremi, se tienu câ inclestati de sisthem’a dualistica, câ si cumu ti-ar dice: fora acesta sisthema, adeca fora ajutoriulu vigo-rosu alu nemtiloru austriaci noi ne perdemu domni’a. Din contra, in senatulu imperiale dela Vien’a se aflara barbati de mare gravitate si totu-odata patrioţi eminenţi, carii combătură sisthem’a dualistica cu mai multe argumente de mare valore si convingatorie. Acesta s’a intem-platu in ambele case. Barbati de stătu câ principele Czarto-risky, Kellersberg, Ign. Plener fostu ministru de finantie, — Leo Thun si alţi mai mulţi aratara, câ cele mai multe rele de care sufere monarchi’a in timpulu nostru, precumu e starea trista a finantieloru, ur’a si urgi’a dintre nationalitati, scăderea si întunecarea auctoritatiei acestei monarchii facia cu celelalte staturi mai fericite, latirea gangrenei de neîncredere in venitoriu si altele nenumerate se tragu totu numai dela dualismu. Insusi du. Kaiserfeld, faimosulu aparatoriu de odiniora alu dualismului, pre-siedentele actuale alu casei deputatiloru, a venitu cu acesta ocasiune in strimtore, câ se recunosca in cuvente respicate celu pucinu atâta, câ nu dualisraulu este cea mai buna sisthema de stătu; dn. Kaiserfeld inse nu vrea centralismulu, se teme si de federalismu, pe care erasi alţi membrii ai parlamentului ilu sustienu si apara din tota convicţiunea sufletului loru, câ pe singur’a sisthema salvatoria.
La cestiunea orientale.
Atinseramu iu Nr. precedente despre missiunea comitelui Si u val of f dela Londra la St. Petersburg. Acelu ambasadorii dupa-ce luâ instrucţiuni noue dela monarchulu seu, care convocase inadinsu unu consiliu de stătu, la care participa si m. duce clironomu alu coronei, se intorse la Londra; dara se abatii si astadata pe la Berolinu, unde avii erasi audientia lunga la ira-peratulu, de unde apoi esi la resideuti’a principelui Bismark, cu care conferi ore intregi. In 22 Maiu Siu-valoff ajunse la Londra, unde adou’a di avii conferenţia cu ministrulu de esterne lordu Salisbury. Ambii isi detera parol’a de onore, câ asupra respunsului Rusiei voru tienea celu mai strinsu secretu, pana candu cabinetulu Britaniei va afla cu cale a’si comunica vointi’a sa. Asia dara nici până astadi (in 24) lumea nu pote sci nimicu din secretele ruso-britanice. Unii mai greoi in credintia tienu, câ Siuvaloff a amblatu calea mandiu-lui, a mersu si venitu fora picu de resultatu in-bucuratoriu. Alţii începură crede tare in convo-
carea congresului pe 15 Iuniu, era optimiştii credu chiaru in restabilirea pacei definitive. După noi, congresu pote câ se va deschide; dara dela congresu până la pacea definitiva mai este o distantia lunga; si apoi adesea din congrese s’au nascutu belluri noue.
Intre acestea la Constantinopole era se intemplara lucruri turburatorie de spirite. Armat’a russesca s’au apropiatu si mai tare de capitala, adeca numai la distantia de 2 chilometrii (doue mii de metri). In 20 Maiu Aii Suavi fostu directoru alu liceului turcescu, omu invetiatu, inse totu fanaticu si camu de-siuchiatu, dupace preparase unu complotu, strabatendu cu conspiratorii in palatulu Ceragan, in care se afla internatu nefericitulu exsultanu M u r a d , începu se strige „Se traiesca sultanulu nostru!11 Urmarea fu, câ venindu in conflictu cu gamison’a de vigilia vreo 25 conspiraţi împreuna Aii Suavi remasera morţi, după care alţi mulţi fusera arestaţi.
In 23 Maiu au arsu partea cea mai mare a palatului ce ce numesce in alfa Porta, celebra câ sim-bolu alu poterei otomane. Archivele au scapatu abia.
Roman i’a.
Bucur esc i. (Totu intrige russesci si bul-garesci.) Spre a caracterisa încercările desierte ale russiloru, precumu si reutatea revoltatoria a bulgariloru, in casu candu ea s’ar adeveri pe de-plinu despre acelu poporu egoistu, mai adaogemu aci din „Dorobantiulu" Nr. 168 urmatoriele:
Caute der’ propoveduitorii Ruşi in alta parte misiei si trădători; ei voru găsi pote numai in acea adunatura de perveniti, intrati nu scimu cum in sinulu naţiunii nostre, eru nu in satenulu romanu, care spune ca numai: Candu va da din petra lapte Atunci faci strainulu frate Si strain’a suriora Ca s’o pui la inimiora.
si care s’a feritu totu-de-una de strainu ca de o napaste, nevoindu nici a se incuscri cu elu, de ore ce credea si crede, ca o asemenea incuscrire ar fi o pangarire a sângelui romanescu.
Romanulu satenu va ti astadi, suntemu siguri, ce-a fostu si alta data, elu va ride in nasu acelora cari-’si permitu a-lu batjocori, a-lu injosi, indemnandu-lu se-si puie singura latiulu de giitu si se se dea in manile celoru ce nu cunoscu alta dreptate de catu cnutulu, alta lege de câtu vointi’a si poftele loru, si acesta tocmai acum, când a vediutu in ce halu au fostu aduşi fraţii lui din Basarabia, cari au venitu aici ca pahonti, si cari-si blestema si cesulu nascerii si cesulu candu au fostu trecuti suptu domnia moscovita.
Din acesta parte suntemu dar’ asiguraţi: omulu libera nu se va face de huna voia robu, adeca ceva asemenatu cu dobitoculu.
Intre acestea greutati fatali câte vinu României dela străini, pe omenii de bine din ceea-lalta Europa ii pune la mirare impregiurarea demna de totu res-pectulu, câ in mani’a situatiunei ne mai auditu de grele, atâtu corpurile legislative, câtu si tote organele publice din stătu functionedia regulatu ca in timpu de pace, si ce e mai multu, scolele in locu de a da indereptu, mai virtosu inaintedia. Pe langa milionele ce versa statulu pe fia-care anu pentru instrucţiunea publica, comunele urbane, ora-siane, chiaru si multe rurali isi dau de câţiva ani spre acelasiu scopu contingentele loru forte considerabili. Cu comunele se intrecu districtele, seu cumu se mai numescu, judeţ iele. Vedemu adeca din raportulu ministrului presiedente publicatu in Monitorii, câ con sil ie le municipali represen-tative ale districteloru au votatu din cassele loru particularie (care iu Transilvani’a se numescu domestice) fia-care după a sa potere, sume considerabili in totalu preste 600 de mii pe a. 1878, pentru infiintiare de mai multe scole pedagogice, scole de professiuni, subventiuni la mai mulţi docenţi din comunele rurali si burse la studenţi buni, dara lipsiţi. Cifrele acelea spunu de ajunsu, pentru câ se astupe gurile pessimistiloru, cumu si se astempere pe enthusiastii carii pretindu, câ natiuuea romana se faca pentru cultur’a sa intr’o singura generatiune mai multu decâtu au facutu altele in câte 3—4, in câte 9 si 10 generatiuni. In staturi precumu sunt Angli’a si Franci’a, se mai afla omeni sute de mii, carii nu sciu citi si scrie; se mai afla si comune lipsite pana in dio’a de astadi de scole. Până in a. 1840 in Romani’a abia era 20 mii de tineri, micu cu mare, carii invetiâ carte. Astadi invetia in Romaui’a intrega la 120 de mii tinerime de ambele sexe la scola.
Nouele mişcări ale trupeloru romanesci din Olteni’a preste Oltu pe lini’a Slatin’a-Pitesci-Ter-govistea si până spre Campulungu in munţii de câtra Brasiovu si Fagarasiu, atragu atenţiunea publica in tota Europ’a si cu atâtu mai virtosu in Transilvani’a. Se adaoge la acestea cea mai prospeta votare a camereloru de una a trei’a suma pentru „armat’a mobilisata.“
In „Monitoru“ si in „ Romanulu “ mai aflamu urmatoriele sciri mai noue.
In siedinti’a sea de ieri, Adunarea deputatiloru a votatu in unanimitate unu creditu estraordinariu de 368,406 lei pe s6m’a d-lui ministru de resbelu,
pentru plat’a costului a 4,000,000 tuburi metalice pentru cartusiele armei Md. 1868 (Peabody), 8 lafete cu rotitie pentru tunurile de calibrulu 9, si 8 lafete cu rotitie pentru tunurile de cal. 8, ce suntu de neaperata trebuintia pentru aimat’a mobilisata.
Severi nu, Joi, 4 Maiu. — Inaltimea Sea Domnitorulu, la orele 9 si jumetate, a trecutu in inspecţie trupele din a II divisie, compuse de 12 batalione, de supt comand’a d-lui generalu G. An-gelescu; pe timpulu acestei inspectiuni, care a duratu pana la ora 1 după amedi, Inaltimea Sea a ordo-natu fia-carui batalionu d’a manevra in parte, si, in cele din urma, batalionulu 3 de venatori a facutu scola de batalionu scotiendu si tiraliori. Curatieni’a, echipamentulu, precisiunea cu care au manevraţii aceste trape, precum si aspectulu loru martialu, satisfacendu pe Inaltimea Sea Domnitorulu, a bine-voitu a multiami fia-carui batalionu in parte.
După acesta, facendu a inainta pe toti d-nii oficiari si răniţii insanetosiati si intorsi la corpu, din inaintea frontului loru, a bine-voitu a distribui mai multe medalii si cruci.
La 2 ore, a parasitu câmpulu de manevre in aclamatiunile entusiaste ale trupei.
Imediatu după intorcerea Inaltimei Sele la palatu, a urmatu dejunulu, la care o bine-voitu a intruni mai multe persone notabile.
La 3 ore, cu unu trenu espresu, a mersu de a visitatu lucrările drumului - de - feru, precum si gar’a de la Verciorova, care, de si anca neterminata, presenta unu aspectu destulu de placutu si con-fortabilu.
După intorcere in Severinu, a bine-voitu a acorda mai multe audientie; in urma a avutu locu prandiulu, la care au luatu parte mai mulţi orasieni si locuitori ai districtului.
Aflamu ca Mari’a Sea Domnitorulu plecându astadi la or’a 1 după amedi din Craiova, a ajunsu iu Pitesci, unde va remane peste nopte, eru mane va pleca prin munţi, indreptandu-se spre Câmpu-Lungu.
Oficiarii gardei naţionale din tota tier’a voru da mane unu banchetu pentru aniversarea suirii pe tronu a M. Sele Carolu I, pentru proclamarea inde-pendintiei si in memori’a aperatoriloru tierei.
Literariu.
Tipnlu Abcedarieloru seau Elementarieloru romane, din imperinlu Austro-Unguru.
Teoriele invetiatiloru, cari se scriu pentru omeni crescuţi, copţi la mente si luminaţi de cunoscintiele necesarie, teoriele invetiatoriloru se critiseza in dilele nostre, pana se lamurescu ca aurulu in focu.
Istoriele se descurca una pre alfa adesea prin cate unu singura documentu; studiele scientieloru naturale prin adaugerea catoru-va note la unele infusorii; era Abcdariulu, prim’a carte de lectura si invetiatura a fiiului omului moritoriu; Abcdariulu, care la mulţi le formeza unic’a carte de invetiatura in tota vieti’a; Abcdariulu, din care isi i’a totu moritoriulu inceputulu in cetire, ba adesea si in alte direcţiuni, elu — Abcdariulu — nu e trasu la nice una dare de sema, elu nu e lamuritu.
Ar trebui se ne intorcemu atenţiunea, cu tota seriositatea asupr’a acestei cârti, carea ar trebui se fia lucrata cu atata diligentia si cunoscintia de lucru, incâtu se fia unu adeveratu capu d’opera; ar trebui se ne interesamu mai multu de ea, câ-ci: interesandu-ne de ea, ne interesamu de inceputulu invetiamentului, de inve-tiamentulu intregu, de copii — si prin ei — de veni-toriulu natiunei.
Nu voiescu a critica Abcdariele despre cari-mi iau libertate a vorbi; nu, nu-su competinte. Mi iau inse libertate a le face cunoscute — fratiloru si domni-
loru colegi, după cumu ele se afla deja; mi iau libertate a le descrie si descrierea loru o voiu face numai in urm’a cunoscintiei câştigate prin prax’a scolaria.
De presentu-mi stau inainte 5 Abcdarie romane, 2 magiare si 2 germane. Pre celea 4 din urma le lasu altor’a, cari-su chiamati, eu rne voiu incercâ a descrie, in note catu de pucine, pe Abcdariele roma-nesci; si din ele, la loculu primu, voiu lua celu reco-mendatu din partea statului:
Elementar iu seau Abcdariu pentru scolele poporale romanesci, prelucratu după Pavelu Gonczy, de Tom’a Rosiescu. Budapest’a, proprietatea statului reg. ung. 1874.
Sub acestu titulu ne da Inaltulu ministeriu de culte si instrucţiune publica, cartea de lectura si invetiatura ce avemu a o pune in man’a copilului mai intaiu. Se privimu nitielu la ea!
Esteriorulu ei e placutu, legatur’a buna, harti’a asemenea calitate destulu de buna.
Materi’a de tractatu espusa in acestu Elementariu 108 pagine, adeca:
60 de pagine ocupa tractarea litereloru mici; după divisiunea si numirea dlui autoriu : Partea I, scrierea si cetirea litereloru mici;
42 de pagine ocupa tractarea litereloru mari, Partea a II scrierea si cetirea litereloru mari, in legătură cu deprinderea in literele mici;
6 pag. le ocupa unu „Adausu“ de lectura cu de-laturarea succesiva a semneloru superflue. Asia se divide materi’a intrega in acestu Abcdariu; adeca: Partea I literele mici, Partea II literele mari si Adausu, delaturarea semneloru superflue.
Binevoiesca On. lectori a me insocf, privindu nu numai parte de parte; foia de foia; prelegere de prelegere, ci chiaru si cuventu de cuventu si litera de litera, unde va cere trebuinti’a.
Din capulu locului inse ve spunu, ca Ortografiei-i dau buna pace, atâtu aci, câtu si ori-unde; despre ea cautati scriptele autoriloru din si afora de patria si ve uniţi cu cari ve va conveni. Eu in decursulu intregei descrieri voiu urmări mai cu sema metodulu si me voiu incercâ a mărturisi pecatele comise in contr’a lui.
Partea I: Scrierea si cetirea litereloru mici.
Mai antaiu aflamu in numifa carte liter’a „i“ scrisu si tiparitu. Liter’a a 2-a ce ni se presenta e „n“ formandu cu elu si antecesorele seu cuvintele „in“. „ni.“
Liter’a a 3-a e „uw formandu cu ea si ajutoriulu antecesoreloru cuventele: „nu“. „u-nu“. „i-nu“. nu-nu.
Adeca la a 3-a prelegere avemu cuvente de 2 silabe. După „u“, prelegerea a 4-a urmeza „m“. Aci ne oprimu nitielu se poposimu! Ce cuvinte se compună dlu autoriu din „m“ si antecesorele lui si totuşi se fia intuitive? Eta: „mi.“ „nu-mi.a „mi-nu-ni.“ u-ni-mi;“ adeca: cunoscu copiii 4 litere, cu sonurile loru firesci si eta ca sciu forma si cuventu de cate 2, 3 silabe; sciu desparţi cuvintele in silabe si sciu pronunciâ pe „i“ diumetatitu. După aceste, abstragiindu dela impre-giurarea, ca literele ni se presenta una-data scrise, apoi tipărite, precumu si lectiunile intregi; procedur’a e totuşi: numai o greutate de una-data! (?) Câte greutati avemu inse aci numai la cuventele „unimi“ seau „minuni"? 1. sonulu celu nou — ce’lu tractamu adi — a lui „m“; 2. liter’a scrisa „m“; 3. liter’a tipărită „m“; 4. formarea unei silabe, „mi“; 5. formarea mai multora silabe ca se avemu cuvente si despărţirea cu-venteloru in silabe, u-ni-mi; 7. delaturarea unui de „i“ finalu, u-ni-mi; 8. tractarea lui „i“ lungu ca in „nu-mi“, fora ai pune inse apostrofu; 9. si cea mai mare: insemnarea cuventului „unimi", câ a trece numai câ papagalulu nu e iertatu.
Si de ce atâtea greutati de una-data, m’ar intrebâ nescine? Eata, caus’a e invederata: dlu autoriu a pusu pe „m“ prea in ainte. Natur’a lui „m“ — e, câ numai cu ajutoriulu lui „ou seau „a“ poţi face ceva cuvinte de dne ajuta in limb’a nostra, cari se fia totu-odata si intuitive. — Trebuia deci se lase a i trece tote vocalele inainte, ba si unele consonante, precumu vomu vedea mai la vale, deca voia se documentedie câ a purcesu dela „usioru la greua! Fiendu inca in staţiune, se mai observamu ceva, câ apoi mergemu mai departe: „u“, ca litera, după cumu sciu toti botezaţii, e formatu din 2 „i“ legaţi de olalta si lipsiţi de puncte;* se cu-vinea deci, in interesulu copiiloru, se se tractedie „u“ inmediatu după „i“.
Trecemu la liter’a a 5-a, „e“, la care lectiune nu
aflamu nice unu cuventu de una silaba, ci: „ne-ne.“ „nu-me“ mi-nu-ne. nu ne nu-mi. Despărţirea cuventeloru scrise (acelora puse in litere de mana) in silabe, pre-totindene e insemnata cu (=) semnulu egalitatiei.
După „e“ urmeza „ru cu cuvintele: „mu-re“. „nu-mi-re.“ re-nu-me. mu-ri-re, era cuvente usiore, premerse altor’a si mai usiore. Benevoiesce dle invetiatoriu a tracta la 22 Octobre a anului in care copii veniră mai antaiu la scola, aceste 3 concepte abstracte!
„r“ e urmatu de „ou cu cuventele: „o-mu“ (?) re-no-i-re. o-me-ni-me. Candu asiu scf ce va se dica terminulu „o-mu“, asiu dice numai decatu ca in prelegerea a 7-ea suntu numai binevenite cuventele de cate 4 silabe; ci asia tăcu si trecu la
„au cu cuventele mama. ra-na. ar-ma. ma-ri-a. ro-ma. no-ra. ro-ma-ni. si dicerile: a-na a-re o-me-ni-e. ro-ma e ma-re. no-ra a-re ar-ine. La dicerea I si Il-a observezu, ca fiindu subiectele nume proprii, se le fia lasatu pana la tractarea respectiveloru iniţiale mari, ca se nu-si vina atunci in contradicere; era facia de dicerea a IlI-a ’mi iau voia a intrebâ: ce-i suntu bune, si: are pasport pe ele?
„a“ e urmatu de „v“. Aci erasi ne arata dlu autoriu 2 nume proprii, e-va si vi-e-na si in lectiunea tipărită e-re-mi-a a-re re-nu-me; si dsale nu-i se pare carnatiulu pre lungu in a 10-a prelegere! „î“ (finalu). Aci ne presenta dlu autoriu 12 cuvente, tote in pluralu, pote din causa ortografica; vrea adeca se ne arete ca meri. veri. armeni, au a se scrie in sing. cu „eu nu cu „a“ precumu făcu unii; deca pleca de aci, treca, duca-se, mergemu la
„u“. Privindu de a menuntulu acesta prelegere observamu si aci, câ mai in tote, ca numele proprii nu lipsescu si ca-su insocite de nesce noţiuni ca: u-manu. a-minu. ve-ninu.
„ă“. La prelegerea scrisa, paremi-se s’a prea gra-bitu cu cuventele „urna“ si „norma,“ era cuventulu „i-ni-ma“ .... pardon, am disu ca la ortografia nu me mestecu!
(Va urma).
Esemplarie intregi din „Observatoriuluu dela 1/13 Aprile pe alu doilea trimestru mai sunt; pretiulu 2 fi. v. a. pana la 30 Iuniu.
Dela 1 Ianuariu mai avemu 18 ex.
Cursuri de Bucuresci in Lei noi (franci).
8/20 Maiu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10% ....		1.	96.50	b.
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8% • •		>1	88.25	*>
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu	8%	1»	90.—	M
Credita fonciariu (hipot.) rurale cu 7% . . .		1»	85—	>!
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu 7°/0 .		1»	73—	yy
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu	.© o * QO	yy	84—	y
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10% .		yy	140—	n
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5%			27.40	
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6%			72.60	yy
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea	de			
250 1. î.. 8°/,				200—	yp
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1	n.)			
1873 cu 8%			yy	50—	yy
Publicatiune de arenda.
Prin care se face cunoscutu, ca mor’a din Blasiu cu 4 petrii, care este proprietatea fondului asiâ numitu „PP. Basiliti", se va esarendâ pre calea licitatiunei in 15 Iuniu 1878 la 10 ore antemeridiane in cancelari’a subscrisului.
1.	Tempulu de arenda se incepe in l-a Iuliu 1878 si duredia până inclusive 30 Iuniu 1883.
2.	Sum’a eschiamarei este: 5500 fi.
3.	Doritorii de a licitâ au a depune inainte de inceperea licitarei 10% ai sumei de eschiamare câ vadiu, — si pre langa aceea a justificâ la dorinti’a comissiunei si starea loru materiale. Oferte in scrisu provediute cu vadiulu recerutu, numai asia se voru luâ in consideratiune, deca celu pucinu cu trei dile inainte de licitare se voru substerne Veneratului Consistoriu metropolitanu in Blasiu.
4.	Informatiune mai detaliata despre conditiunile licitatiunei se dau in cancelari’a subscrisului.
Blasiu in 18 Maiu 1878.
Lndovicn Csato,
(25) 2—3	advocatu archidiecesanu.
!$ The'a «
antiarthritica si antirheumatica alui
WILHELM
j de nervi, de muşchi de incheiaturi, de udu, polu-tiuni, impotentie, scurgeri la femei etc.
Suferi ntie cum sunt bălele scrofulăse, in-flatur’a ghinduriloru se vindeca iute si perfectu, la aceia, cari beau The’a necurmata, fiindu ca ea este unu midîlocu domulu dissolvatoriu si promo- | vatoriu de urina.
sanetătii mele. Pau’ acum am trasu acestu midi-locu nepretiuitu de la Praga din depoulu dtale, astadi me adresezu d’a dreptulu catra dta si Te rogu a’mi tramite cu intărcerea poştei 12 pachete pe langa receptiunea plătii. Cu totu respectulu
Josef Dilzl.
curatîtore de sânge spre a se folosi in ori-care anotempu câ singurulu midilocn curatîtorin de sânge cu resultate sigure.
Cu		Probata de-		Prin p. in.
conces8iunea cancel. c. r. de		finitivu.		patenta a M. Sale c. r. asse-
curte datu prin		Effecte exell.		curata contra
decisiune Vien’a, 7. dec.		Resultatulu		falsificării. Vien’a,
1858.		eminentu.		28 martie 1871.
The’a acăst’a curatia organismulu intregu, străbate părţile întregului corpu si folosindu-o că beutura departăza dintr’insulu tote materiile stri-caciăse, cate se voru fi adunatu, cum nu face nici o medicina; si effectulu siguru este durabilu.
Vindecarea perfecta a arthritei, reumatismului, băl’a englezesca, si a altoru băle invechite incurabili, ale raneloru, cari puroieza ne ’ncetatu, ale băleloru genitali si bubeloru, ale sgrabuntieloru pe trupu si in fa\:ia, ale peteloru, bubeloru si-philitice.
The’a acest’a au produsu resultate torte favorabili mai alesu in înfiaturi de ficatu si de splina, cum si in greutăţi hemoroidali, iu doreri
Resultate admirabili sigure.
Dlui Franciscu Wilhelm, apotecariu in Neunkirchen langa Vien’a.
Wocheiner Feistritz (in Carniolia), 1 oct. 1872.
On. Dle! Mai ara erasi trebuintia de vreo trei pachete din the’a dtale curatîtăre de sânge, pentru ca dupa-ce am cumperatu de la dta de 2 ori si am folositu acestu midîlocu exellentu „the’a anti- | arthritica si antirheumatica a lui Wilhelm curatî-tăre de sanga“ m’ain convinsu de ajunsu de minu- ' natulu ei eft’ectu. Te rogu se’mi tramiti the’a curatîtore de sânge cu receperea plătii prin posta.
Cu totu respectulu
loanu Jerala, capelanu.
Dlu Fr. Wilhelm, apotecariu in Neunkirchen langa Vien’a.
Tuschkau langa Pilsen, 1 oct. 1872.
De asiu fi cunoscutu mai nainte poterea vin-decatăre „a theei dtale antiarthritiee, antirheumatice, i curatîtăre de sânge" asiu fi scapatu de multu de | o boia vechia si asiu fi si mai bogatu cu o suma j considerabila cheltuita fora scopu pentru restaurare* |
Dlui Fr. Wilhelm, apotecariu in Neuukirchen langa Vien’a.
Gutenstein, 1 oct. 1872.
Se ’mi mai tramiti catu mai curendu 2 pachete „thea antiarthritica, antirheumatica, curatîtăre de sânge a lui Wilhelm" precum mi-ai mai tramisu prin posta. Eu vediu, ca fora the’a dtale nu mai pociu existe. Cu tăta stim'a
Florian Haselsteiner,
Nr. 43 in Klosterthal.
Preste puşinu va urnui continuarea epistoleloru de recunoscintia, fiindu preste potintia a le publică dintr'odata pe tote.
Se ve feriţi de falsificări si insielatiuni.
On. publicu la cumperare se binevoiesca a reflecta exactu la marc’a si firm’a mea tipărite pe din afora pe pachetu, pentru că se nu fia insielatu prin falsificări.
Adeverata thea antiarthritica, antirheumatica curatîtore a lui Wilhelm, se p6to trage nutiai din prim’a fabricatiune internaţionala antiarthritica, anti-rheumatica curatîtore de sânge in Neunkirchen langa Vien’a, seu din depositele mele publicate prin diarie. i
Unu pachetu, impartitu in 8 dose, preparatu
conformu instructiunei date de medicu dimpreună cu informatiunea despre folosire in diverse limbi consta 1 fi., pentru timbru si pachetare separatu 10 cr.
Pentru comoditatea o. p. adeverat’a thea antiarthritica, antirheumatica, curatîtăre de sânge a lui Wilhelm se mai afla in:
Snbiiu la Frid. Thallmajer. comerciante. Abrud: F. Tone* & Comp.
B i 81 ri t ia: Fridricu Kelp, Tergovits & Zintz, Dietrich & Fleischer.
Blasiu: Carol Schieszl, apotecariu.
O ras ti a: Carol Reckert, apotecariu. Alba-Julia: Iuliu Frohlich, apotecariu. Clusiu: Ad. Valeutini, apotecariu.
Bras io vu: Ferd. Jekelius, apotecariu.
L e c h i n t i’a: Friedr. Scheint, apotecariu. Feldiăr’a (langa Brasiovu): Friedr. Folberth, apotecariu.
II i’a, C. Hoffinger, apotecariu.
Osiorlieiu: Max Bucher.
S a b e s i u, I. 0. Reinhard, apotecariu.
Bai’a mare: I. Horacsek, apotecariu.
A iu du: August Binder, apotecariu.
Miercuria: Chr. Fr. Schimmert, apotecariu. Roma nu (Moldova): Jose/ Dannfly, apotecariu. Sedisiăr’a: Iosef B. Teutsch, comerciante. Reghinulu s.: S. & I. Leonhardt. Huniadăr’a: Fried. Acker, apotecariu.
Roai’a: Ludw. Moldovau, apotecariu.
Ocn’a (1. Sabiiu): Joh. v. Cronberg, apotecariu.
(23) 5
Editoru si redactoru respons. G. Baritin in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafii in Sibiiu.