Observatoriulu ese de doue ori in Beptemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 auu iatregu 7 fl., pe 6 luni 3 <1. 50 cr., dusu la casa cu 1 0. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laiutrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 0., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. s$u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. s6u 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou'a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem* naţiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 38.
Romanirea magiariloru, fantasia si ficţiune.
Nu numai interesulu publicu, ci si o nor ea flăcărui romanu iubitoriu de adeveru si care se scie stima pre sine, ii inpune daton’a imperiosa de a infrunta neadeverulu ori-unde’lu intempina, a demasca minciun’a de cateori cutedia a seduce lumea. Este constatatu in mii de caşuri, ca istori’a Ungariei si a Transilvaniei asia precumu s’a scrisu aceea până acuma de câtra neromani, este incarcata de neadeveruri; dra cea scrisa de romani are multe lacune, goluri mari, din care lipsescu documentele necesarie. Politicii si politicastrii, turburătorii de professiune, agitatorii fanatici se folosescu de acelea defecte a le istoriei si scriu omeniloru cai pe păreţi in diariele si pamfletele loru. Nu e inse nici-unu poporu, a cărui istoria se o falsifice ei cu passiunea cu care falsifica pe a romaniloru, sciţi, con amore. Si romanii se mai taca la atâtea impertinentie si se mai sufere a fi prostituiti in ochii lumei civilisate? Niciodată! Positiunea in care suntemu noi aruncaţi este de aparare; a nu ne apara, ar insemna ca suntemu poltroni, nu meritamu vietia. Onore si coron’a immortatitatiei voue Samuile Miculu, Georgie Sîncanulu, Petru Maioru, dr. Yasilie Popu, Da-mascenu Bojinca, Eftimie Murgu, Andreiu Siaguna, Ioanu Maiorescu, Eudoxiu Hormuzache, Al. I. Papiu, voue câţi mai sunteti in vietia, Timoteiu Cipariu, A. Tr. Laurianu. P. Hasdeu, episcopu Melchisedecu, Ioanu Moldovanu, Dim. Sturdza si mulţi alţii, carii ati desgropatu si cei vii mai desgropati trecutulu nostru din catacombele in care pausedia protoparintii nostrii, si’lu scoteti la lumina. Merg&ndu pe urmele vostre am alesu si noi inainte cu trei ani tocma in materi’a ce avemu se tractamu acilea, de si sub altu titlu,*) una scrie de documente si legi, spre a demustra, in ce modu s’au desnationalisatu romani miriade in cursu de vre 150 de ani. Cu voi’a lectoriloru le vomu reproduce si la loculu acesta cu atâtu mai virtosu, câ-ci pre câtu ne este prin putintia a combina din cathalogulu abonatiloru, celu pucinu diumetate din ddloru ne voru lua in nume de bine acdsta reproductiune, din care se va cunosce, ca nu romanii au comisu vreodată atentatu asupra vietiei naţionale a altoru popora, ci cu totulu din contra. Nu romanii au romanitu, ci ei
*) Baseric’a romanesca in lupta cu reformatiunea. Discursu academicii. 1875.
Sibiiu, 10/22 Maiu 18T8.
au fostu magiarisati prin inpunere cu forti’a a unei confessiuni, in alu cărui ajutoriu au fostu chiamati la ori-ce casu de strimtore pasia-lii turcesci cu spahiii si ienicerii loru. Se mai simte necesitatea publicatiunilom de natur’a celoru ce urmedia mai la vale cu atâtu mai tare, ca tractarea naţionale si confessionale a romaniloru locuitori in propri’a Ungaria diferise in multe respecte de a romaniloru din Transilvania. Istori’a ne arata pe mai multe pagine a le sale, ca cea mai cumplita tirania dominase pana pe la imperatulu Iosifu II in Transilvani’a si in comitatele din Ungari'a annexate odeniora la acesta tiera, din Banatu si Biharea pana la Debretienu si in drept’a pana spre Sigetu. Chiaru si referiutiele feudab, iobagi’a, diecluiel’a, fuseseră in Ungari’a mai usiore de catu in Transilvania. Exercitiulu religiunei multu mai liberu; ca-ci in Ungari’a nu esiste lege tiranica ca la noi, care se tiena: religio tolerata usque ad beneplacitum principis et regnicolamm. Nu ca dora in Ungari’a nu ar fi dominatu brutalitate, tirania, proselitismu, dara tote efectele tiraniei nu se concentra ca in Transilvani’a, asupra unei singure nationalitati, ci se impartia aprope in aceeaşi prtfportiune asupra toturoru; magiarulu si serbulu, slavaculu si rutenulu isi lua 30 si 50 lovituri de beţie totu ca romauulu, era incarcerati fbra judecata si spendiurati fora multe cerimonii ca si acesta; era de alta parte romauulu nobile neunitu potea inainta in funcţiuni municipali si provinciali câ si catholiculu. Tote acestea la noi au fostu diametralu oppuse. De aici apoi vine, câ romanii transilvani si romanii ungureni uneori nu ne intielegemu in cuvente. <ra urma.)
Dela sinodulu archidiecesei gr. or. transilvane.
(Urmare.)
Sibiiu, 4/16 Maiu 1878.
Sciu pre bine câ respectiviloru domni din memorat’a partida nu-li place, ma chiar’ se agita si supera, candu tienut’a, procederea si tendinti’a loru străbate si la publiculu celu mare cetitoriu de diarie; apoi sciu pre bine si aceea, câ dloru se inghimpa, cârtescu si condamna pe raportoriu, pentru câ se incumeta a descrie celea audite, seu mai bine dicendu a’i demasca. Asia este; inse eu lasu la nepartial’a judecata a fie-carui stimabilii lectorii de diarie, a ori-cârui omu onestu si bine semtitoriu
Anulu I.
se afle, deca este convenientu si consultu, câ membrii unei corporatiuni bisericesci, representantii poporului se faca asia intr’unu sinodu, in presenti’a si audiulu unui publicu spectatorii; prin urmare se judece, deca unu raportoriu ingagiatu cu consciin-tiositate si onore, e in stare se-si iae anima in dinţi, si se retaca seu netediesca episodele. Faca asid cine pote, eu unulu nu potu.
Dintre multe alte moţiuni si proiecte, — spre ilustrare caracteristica — fie de ajunsu un ’a, ce o facil dlu deputatu Stravoiu, câ adecâ conducerea tuturora agendeloru interne si esterne a-le archidiecesei se se concreda respective pună in man’a, respective omnipotenti’a V i c a r i u 1 u i a r-chimandritu archiepiscopescu, care in deplina neaternare de siefu1u, naturalulu capu alu archidiecesei, adeca a părintelui archiepiscopu-metropolitu, se fia invescutu cu dreptu nemărginiţii si autoritativu de conducere si des-punere!
La ce a ti n ti tu acest’a propunere? Au spus’o francu acei deputaţi cari cu argumente logice o combătură de tendentiosa si in tr’acolo mergetoria, câ ea involve scopulu de a legâ manile archiepiscopului si a face libere pe a le vicariu-lui seu, in a conduce archidieces’a! Mai eclatanta inse fu combaterea acestei intentiuni din partea deputatului Dr. Racuciu, carele câ juristu bunu o spuse pe facia sinodului si la adress’a directa a dlui Stravoiu et partisani: „Cumcâ decreta ndu-se acesta, nu insemna alta, decâtu a subordona pre sie fu lu arc hi episcopu vicar iul ui seu, carele din urma ori candu ar’ fi in stare si indreptatitu a tramite pre Escelenti’a Sâ simplu la cutare Mo-nastire." Ajunge atâtu de a cunosce insemnata-tea si ponderositatea propunerii din cestiune.
Discutându-se mai departe pro si contra asupra acestei intr’adeveru minunate propuneri,dlu deputatu Joanu D. Preda staruiâ cu totu adinsulu se capacitedie sinodulu si respective se demustre lui Racuciu, cumca nu pricepe genuinulu intielesu alu cutarui dreptu canonicu, care propunerea este deplinu basata, avisandu ca de esemplu la romano - catolici.
Firesce câ creatoriulu statutului organicu alu bisericei ortodoxe romane, fericitulu si nemuritoriulu mare Archiereu Andreiu, — pe care totdâaun’a
Foisior'a „Observatoriului“.
Cavalerulu cu doue stele.
Novela de T. G aut ier.
Traducere de Dimitrie Pe tr eseu.
Cine face ca blond’a Edwiga se fia atâtu de trista ? Retrasa de o parte, ce face ea, cu capulu in mana si cotulu pe genunchie, mai palida câ statu’a de alabastru ce plânge pe unu mormentu? Din cod’a pleopei sale, o lacrima aluneca pe faci’a ei, una singura dara nesecata, câ aceea picătură de apa ce pica din bolt’a pesteriloru si care cu tempulu usedia granitulu — asta singura lacrima, picandu f6ra incetare din ochii sei pe ânim’a sa o au patrunsu si o au strapunsu.
Edwiga, blonda Edwiga, nu mai credi tu in Isusu Christosu, blandulu mantuitoriu? te indoiesci tu ore de indulgenti’a prea sântei feciore Maria ? Pentru ce iti duci neincetatu spre pântece micele ’ti mani diafane, slăbite si usiurele ca ale Elfeloru si ale Villiseloru? Ai se fii mama, acesta iti era celu mai scumpu doru, no-bilulu teu sociu corniţele Lodbrog a promisu unu altariu de argintu massivu, unu potiru de auru finu bisericei St. Enthbert, deca ’i ai nasce unu fiiu.
Vai, vai! sermana Edwiga este cu ânim’a petrunsa de cele siepte spade ale durerei; unu secretu teribilii apasa sufletulu ei. Sunt câte-va luni, unu strainu veni la castelu; ce urltu eră tempulu in noptea aceea: turnurile se clătinau, moriscele vijaiau, foculu se intindea pe urloiu si ventulu lovea in ferestra ca unu nechiamatu ce vrea se intre.
Straiuulu era frumosu câ unu ângeru, inse câ unu ângeru cadiutu. Elu suridea cu dulcetia si privea cu blandetie, si cu tote acestea acea privire si acelu surisu te facea se inghieti de terore si iti inspirâ fric’a ce o simţi candu te pleci spre unu abisu.
O gratia scelerata, o langediela perfida ca aceea
a tigrului ce isi pandesce prad’a ’i insociau tote misî-cârile, te fermecau asemenea sierpelui care ametiesce paseric’a.
Acestu strainu erâ cantaretiu, faci’a sa innegrita dovedea ca vediusese multe certuri, spunea ca vine din fundulu Boemiei si cerea ospitalitate numai pentru noptea aceea.
Remase o nopte si apoi dile si alte nopţi, pentru ca tempestatea nu se potea potoli si betranulu castelu se sguduia din temelii, câ si cura vijeli’a aru fi voitu se’lu desradacinedie si se ’i arunce coron'a de metereze in apele spumegande a le torentului.
Pentru a indulci tempulu elu canta nisce poesii stranii ce turburau ânifii’a si da nisce idei furiose; in totu tempulu câtu canta, unu corbu negru cu pene luciose sta pe umerulu seu, batea tactulu cu plisculu seu de ebenu si parea câ aplaudedia batendu din aripi. — Edwiga palea, palea câ lumin'a lunei, rosiâ câ rosiati’a aurorei si se lasă pe spate in marele ei fotoliu, langedindu, pe jumetate morta, inbetata ca si cum aru fi respiratu parfumulu fatale alu acelora flori care omora.
In fine cantaretiulu putu se plece; unu micu surisu albastru descreţise faci’a ceriului. Din diu’a aceea Edwiga, blond’a Edwiga nu facea altu-ceva, decâtu se planga in coltiulu ferestrei.
Edwiga a devenitu mama; ea a dobenditu unu frumosu copilu albu si rumenu. — Betranulu comite Lodbrog a comandatu la turnatoriu altariulu de argintu massivu si a datu o miie de galbeni argintariului intr’o punga de cerbu, pentru-câ se faca potirulu, care va ti largu si greu si va cuprinde multu vinu. Preotulu care ilu va goli, va putea dice ca este unu beutoriu bunu. —
Copilulu este albu si rumenu, inse are privirea cea negra a străinului: main’a vediuse bine. Ah, ser-man’a Edwiga! pentru-ce au privitu atâta la straiuulu, la harfa si la corbulu seu?
Capelanulu botedia copilulu; — ’i se dâ numele Oluf; frumosu nume !
Zodiariulu se urca in celu mai inaltu turnu pentru ca se ’i traga horoscopulu.
Tempulu era seninu si rece: ca o falca de animalu cu dinţi ascuţiţi si albi, unu sîru de munţi acoperiţi de zapada musîcau polele ceriului; stele mari si palide luceu in azurulu noptiei ca nisce sori de argintu.
Zodiariulu ia inaltimea, observa anulu, diu’a si minutulu; face lungi calculări cu cernela roşia pe o lunga chartia semnata cu semne cabalistice; reintra in cabinetulu seu si era se intorce in foisioru si cu tote acestea elu nu s’au insielatu in calculările sale, pro-blem’a sa de nascere este drepta ca unu cantariu de petre scumpe si cu tote acestea reincepe observările: nu gresise de locu.
Miculu comite Oluf are o stea dupla, una verde si alta roşia, verde câ speranti’a, roşia câ infernulu, una favorabila, era cealalta fatala. S’a mai vediutu vreodată ca unu copilu se aiba o stea dupla?
Cu unu aera gravu si compusu pentru ocasiune zodiariulu intra in camera leusei si dice preamblandu’si ososa’i mana prin barb’a sa stufosa de magicianu:
„Comtesa Edwiga si tu comite Lodbrog, doua ursite au presiediutu la nascerea lui Oluf, scumpulu vostru fiiu: una buna, cealalta rea; de a,ceea are o stea verde "Si una roşia. Este supusu la o îndoita aplecare; va fi forte fericitu seu forte nefericitu, nu sciu care din doua, pote amendoua deodata“.
Corniţele Lodbrog respunse zodiariului „Steu’a cea verde va predomina11. Inse Edwiga se temea in ânim’a ei de mama, câ nu cea roşia se aiba mai multa putere. Ea isi redimâ erasi capulu in palma, cotulu pe genunchie si reîncepu a plânge in coltiulu ferestrei. După ce ’si au laptatu copilulu, singur’a ei ocupatiune este se privesca prin sticl’a ferestrei, cum zapada cadea in fulgi mari si deşi, câ si cum aru fi jumulitu cineva in ceriu albele aripe ale tuturora angeriloru si cherubitniloru.
(Va urma.)
ilu pomenimu, n’a cunoscutu asie de bine principiele fundamentali a le canonicitatii, câ-ci altcumu statu-tulu organicu basatu pe principiele dreptului ca-nonicu elaboraţii de acelu fericitu Siagun’a, de siguru facea vice-versa pe vicariu superioru arhiepiscopului — metropolitu. Si intru adeveru, câ mulţi dintre deputaţii aderinti acelei partide erau preocupaţi de acâsta părere sinistra.
Ce se se mire omulu de acâsta, candu insusi părintele vicariu archimandritu Nicolau Popea se credea degradaţii in superitatea sa prin acea interpretare din partea presiedintelui arcliiespiscopu, cumca in intielesulu statutului organicu, vicariulu este totodată si asesoru consistorialu, — cu alte cuvinte si mai respicatu, adeca, vicariu pote fi numai unulu dintre cei mai bine-meritaţi asesori consistoriali. Ei, der’ acesta ia derogatu Precuviiosiei Sale părintelui archimandritu actualu vicariu ar-chiepiscopescu, deorece elu a deprecatu a fi asesoru consistorialu, ceea ce după parerea sa susceptibila este unu ce mai inferiorii. Ei bine, Precuviosi’a sa provocandu le decretulu fericitului de odiniora archiepiscopu si metropolitu Siagun’a, prin care fu denumitu numai ca vicariu alu aceluia — se in-tielege după statutulu organicu — si declinandu dela sine chiamarea si de asesoru consistorialu de ani mulţi si si si astadi cum se scie suplinesce in conducerea consistoriului, adeca presidiulu in tote siedintiele si prin urmare subscrie: „pentru Es-celenti’a Sa archiepiscopulu" tote senten-tiele, decisiunile si ordinatiunile consistoriali.
Ya se dica: este locutiitoriulu Escelentiei sale părintelui archiepiscopu, carele fiindu totodată si ca metropolitu ocupatu cu afacerile intregei provinciei metropolitane, nu pote regulatu presidia in tote siedintiele consistoriului archidie-cesanu. Der’ la casu, ddca ar’ pote si precum dora intre impregiurari ca acestea si chiar’ pentru evitarea banueliloru si imputariloru insinuate in propunerea deputatului Brote — ar’ fi de doritu, ma chiar’ ar’ trebui cu ori ce pretiu se nu lipsdsca nici-odata dela presidiulu siedintieloru si preste totu dela conducerea indegetata forte bine de dlu depu-tatu Dr. Stefanu Pacurariu, —cu mana de feru, — ce ore ar’ insemna presenti’a vicariului neasesoru consistorialu in siedintie, ca-ci nefiindu elu atare, nici votu decisivu nu are? Celu pucinu in sensulu statului organicu nu.
De altmintre omeni suntemu de diferite idei, priceperi si convicţiuni. Cine ar’ fi si cutediatu se vina cu de acestea inaintea unui gigante ab-solutistiscu Si.agun’a? Si mirare ca astadi tocmai acei omeni, cari trasariau numai de cautatur’a fie-ertatului mare Andreiu, acei omeni, carii ce e dreptu, si astadi de o parte cu multa pietate ofteza, ma chiar’ tingescu după densulu, din adinsu i ataca operele, institutiunile liberali bisericesci.
Ajunge atât’a; celelalte judece-le onoratulu publicu lectoru. Una eredu ca va fi si dorinti’a fie-carui romanu si mai vertosu fia-carui fiu credin-tiosu alu bisericei ortodoxe: că, Escelenti’a sa părintele archiepiscopu si metropolitu se nu desconsidere prin cunoscut’a bunătate a ânimei sale, prin pre marele simtiu liberalu si prin indatinata’i blâu-detia odiosele motive de „pana ce cutare si până ce cutare si dr pana ce cutare" din moţiunea dlui deputatu Brote, ci in interesulu reputatiunei inaltei sale demnităţi si mai vertosu in interesulu comunu alu arehidiecesei se nu pregete a lua in manile sale frenele conducerii interne si esterne a arehidiecesei si a face, ca se dispara pe viitoriu tote banuelile de pe scen’a sinodului ar-chidiecesanu.
Despre continuarea desbateriloru in siedintiele din urma, adeca de luni, marţi si mercuri, imi voiu continua si eu raportulu, der’ si păna atunci am se dicu, că, tandem aliquando sesiunea sinodului archidiecesanu de estu anu după o durata de 11 dile s’a inchiaiatu astadi cu autenticarea protocoleloru.	Reportoriulu spectatoru.
Unţari’a.
(Din desbaterile parlamentarie despre dreptulu de asociatiuni si adunari.) Acesta cestiune mare s’a datu in desbaterea casei deputatiloru mai antaiu in 9 Maiu. Dr. Vecsey, referentele comissiunei parlamentarie a propusu, ca diet’a se insarcinedie pe ministeriu a esi cu unu proiectu de lege despre dreptulu de adunari. Opositiunea nu se invoi cu acea propunere făcută in doi peri si esi cu altele (a se vede „Obs." Nr. 36).
Din opositiune luă, cuventulu mai antaiu Lud. Mocsâry, care adresandu-se cătra ministrulu Tisza ii dise, că, elu cu ordonanti’a sa vetamâ libertatea personale si municipale a cetatieniloru statului.
Oratorulu nu vrea se audia de ordonantie provi-s o r i e, câ-ci sub acestu pretestu ministriloru li s’ar deschide calea de a proclama chiaru si stare de obsidiune seu lege marţiale, mai alesu candu ei nu se sfiiescu de legile tierei, precumu s’a intem-platu si cu dio’a de S. Stefanu. Se dice, ca Un-gari’a nu are lege de adunari; ea inse are lege care opresce pe ministru de a vetama libertatea individuale a omului, si are legea de pressa, care fora dreptulu de adunare ar fi curata absurditate. Preste acesta punctele ordonantiei sunt ridicule, bune numai in foile satirice ca Borszem Ianko s. a. Dreptulu de adunari purcede din natur’a constituţionalismului si nu e lipsa de alta lege positiva in favorea lui. Cere câ diet’a se proclame acestu principiu.
Profesoralii Desideru Szilâgyi nega in termini cathegorici dreptulu ce’si iau miniştrii de a emitte ordonantie neintemeiate in nici-o lege. Turburari s’au intemplatu numai in 16 Dec. 1877. Diet’a era acilea, ministrulu a fostu obligatu se o intrebe si se’i asterna proiectu de lege. In locu de acesta, elu a confiscatu dreptulu de adunare alu cetatieniloru, care in Ungari’a esistase totu-deauna (fora nici-o lege positiva, ci din natur’a lu-cruriloru). Ministrulu se provoca la decretulu din 21 Aprile 1848, adeca la timpulu revolutiunei. N’are dreptate; câ-ci tocma si in casu de revolu-tiune datorinti’a lui este a se provoca la dieta. Ministrulu au apucatu pe o cale cu atâtu mai pe-riculdsa, câ-ci a trimisu ordonanti’a in secretu la prefecţi. Diet’a trebue se’lu abata din aceea. După acestea Szilâgyi ese cu propunerea cunoscuta, subscrisa de 14 deputaţi.
Ministrulu Col. Tisza combate prin de-ductiuni lungi pe cei doi oratori, esplicandu cumu isi intielege elu ordonanti’a sa si aparandu-se de inculparea câ ar fi calcatu vreo lege.
Se scola inse br. Lud. Simonyi (fostu ministru) si dice, câ ministrulu scie se fia aspra in laintru câtra cetatienii statului, dara in cestiunile dualismului cu Austri’a si in cele esterne capitu-ledia mereu, si elu nu mai pote da crediementu cuventeloru lui. Ministrulu dice câ ordonanti’a sa este numai provisoria. Nu cumva densulu voiesce se aiba unu provisoriu pe timpulu alegerilora dietali, pentrucâ cu aceea in mana se pota intrebuintia fortia asupra alegatoriloru. Noi inse vomu opune fortia la fortia, adaoge baronulu oratoru. Ce vrea ministrulu cu ordonanti’a din Aprile 1848 ? Aceea era indreptata contra reactiunei din Vien’a; elu inse calea astadi drepturile tierei, drepturi innascute omului, care n’au trebuintia se fia regulate prin lege nici asia precumu cere Szilâgyi.
Secretariulu de stătu Carolu Csemegi combate pe Szilâgyi si pe br. Simonyi declarandu, câ amerintiarea cu forti’a contra fortiei insemna a propaga anarchi’a; de aci incolo se intinde la dispute asupra dreptului publicu, sustiene teşea, câ dreptu omenescu absolutu nu esiste, si câ dreptulu de adunari este marginitu in tote staturile europene, afara de Angli’a; in fine se incerca a justifica ordonanti’a ministrului.
Ign. Helfy se mira câ s’au aflatu unu se-cretariu de stătu in Ungari’a, care cutediâ se apere acelu actu despoticu alu ministrului (era alţii se mirara de elu, câ n’a sciutu mai de multu acestu lucra).
Iulius Schwarz. Discursulu seu e plinu de eruditiune si de cunoscintie istorice vaste. Elu arata, câ in alte staturi dreptulu de adunari si asociatiuni este garantatu prin legi fundamentali câ drepturi individuali; din contra elu documentedia, câ in Ungari’a scumpele acestea drepturi sunt lasate cu totulu la man’a libera, la bun’a plăcere a ministriloru asia, câtu unele adunari le-au spartu si cu baionet’a (casulu lui Asztalos in comit. Aradu), stringe in pinteni si libertatea de asociatiuni. In fine propune se se dea ministrului votu de blamu, se i se comitta a’si retrage ordonanti’a si una comissiune de 15 se prepare unu proiectu de lege etc.
Iulius Gulner vorbesce intocnia in sensulu oratorilora de mai înainte, adaogendu, câ in tier’a si la naţiunea unde nu esiste dreptu de adunare, nu esiste libertate, prin urmare câ in Ungari’a numai atunci pote fi vorba de libertate, candu va fi asecuratu dreptulu de adunari si asociatiuni.
(Va urma).
Erasiunu provisoriu. Miniştrii Ungariei s’au convinsu, câ impacarea dualistica nu se pote termina nici până in 31 Maiu; asia mai cerura dela dieta unu termiiai (alu 4-lea?) până la 30 Juniu. Intr’aceea se ^oru mai certa asupra unora j cestiuni mari, până ce ’si voru lua ferii pe Rosalii.
1/ La cestinnea orientale.
De trei dile incoce mai multe diarie mari voru a sci, câ corn. Siuvaloff chiamatu dela Lon-don la St. Petersburg ar fi induplecatu pe impera-tulu, câ se accepte conditiunile Angliei si se fia pace. Dara apoi se întreba tota lumea, cumu vene, câ din Rusi’a vinu mereu regimente prospete in Romani’a si se concentra la Dunăre, era collectele pentru corăbii de corsaria curgu cu sutele de mii. De alta parte seriosulu barbatu, principele de corona alu Germaniei calatori pe neaşteptate la Angli’a, cu ce scopu, nu scie nimeni, dau numai cu bobii, câ a mersu spre a se intielege cu socra-sa. Ei, dara in Angli’a decide mai multu vointi’a poporului, decâtu a reginei. Intre acestea noi vedemu cu ochii aici acasa la noi, câ fortificatiunile pe la fruntarie incepu se ia dimensiuni mari. Mai bine făcu acelea diarie, care marturisescu cu omenia buna, câ din tote câte se intempla in acestea dile, nu potu pricepe nirnicu.
„Romanulu" din 9/21 scrie: Aflamu din sorginte sicura, ca Rusi’a facendu primulu pasu spre impaciure, intrunirea Congresului este hotarita.
Cu tote acestea noi totu ne indoimu.
Romani’a.
Ceriulu poli ti cu alu României se innuoredia din nou si forte tare, atmosfer’a ârasi e ingrecata de pulbere. Ce? 105 mii 6ste cu 240 de tunuri pe pitioru de bataia? Ce s’a mai intemplatu âra? intreba tota lumea. Domnulu visitedia si trece in revist’a sa tote trapele, regimentu de regimentu, bateria de bateria. Camerele votâdia pentru armata 4 milione 650.000 franci. Tunuri Krupp si pusei Peabody (cele maî bune) se aducu mereu. Rusii se fortifica in Romani’a mare câ in castre; in Basarabi’a stau gafa câ de atacu. Austriacii fortifica tote strimtorile dela Yulcanu până la Oituzu si la Tolgyes. Era nu e lucru curatu pe la noi. Spuneţi voi diarie, deca sciţi ceva positivu, nu ne mai indopati cu frase gole.
Eca totu ce sciu deocamdată diariele lucru mai mare din Romani’a. In midiuloculu prandiuri-loru amicabili si alu toasteloru, dlu Mich. Cogal-n i c e a n u ministru de esterne simţi mare necesitate a intreba prin una nota adresata cabinetului rusescu prin consululu generalii br. S t u a r t, câ ce insemna acâsta concentrare noua de trape rusesci fdrte nu-merdse in Romani’a, candu conventiunea diu 4/16 Aprile a. tr. prevede numai trecerea loru prin tiâra, nu si starea in locu cu lunile intregi si cu atâtu mai pucinu inchiderea câ in castre. Cabinetulu rusescu respunse intr’unu lungu memorialu, in care isi escusa procedur’a sa mai alesu cu iinpregiurarea, câ eca, trupele imperiali vinu forte obosite din Bulgari’a si au mare trebuintia de repausu mai lungu in Romani’a, adeca câ si cumu ai dice, câ pamentulu romanescu e mai molcutiu, dormi mai bine pe elu. Ne indestulandu acelu respunsu rusescu nici pe Domnu nici pe ministeriu, dn. Cogalniceanu replicâ in alta nota, de dato 29 Aprile (11 Maiu) a. c., pe care „N. fr. Presse" din 18 Maiu o nu-mesce corazzata, adeca imbracata in peptariu de feru. In aceea ministrulu romanescu numera punctele conventiunei calcate de ruşi, arata marile folose câte au avutu Rusi’a din acea conventiune si anume estraordinari’a facilitare, câ se pota trece Dunarea cu sacrificie neasemenatu mai pucine decâtu in alte campanii. Dara cea mai importanta impregiurare, asupra careia insiste ministrulu este, câ Romani’a se afla astadi in relatiuni bune cu tote puterile, chiaru si cu Turci’a, cu care se bătuse. Deci deca Rusi’a pretinde, câ armat’a sa se pota preface teritoriulu României in campu de bătălii, atunci acelasiu dreptu ce’si aroga Rusi’a, ilu potu pretinde si alte staturi, fia-care pentru sine, si anume Angli’a, Austri’a, Turci’a. Asia in acestu casu ar unna, câ ori-care din acelea sâu si tote deodata se faca invasiuni in pamentulu României, si le-ar face prea de siguru, din causa câ nici-una diu ele nu pote suferi, câ armat’a rusesca se’si fortifice positiunile sale chiaru aci in cestele loru, nici se confisce gurile Dunărei, cu acelea na-vigatiunea libera si comerciulu. Ministrulu isi in-chiaie not’a sa cu protestu energiosu contra acestora călcări de drepturi a le tierei. Acea nota, câ si tote cele precedente, fu comunicata cu cabinetele celoru-lalte puteri.
Intre acestea diariele străine care trecu de prea bine informate asigura, câ rusii mişca ceriulu si iadulu câ se provoce urgia intre Domnu si ministeriu, se’lu delature pe acesta si se chiame erasi unu ministeriu Catargiu, seu unu Florescu-Boierescu. Atâta vede si publiculu romanescu, câ diariele conservative striga neincetatu, câ se se duca mini-
steriulu Brateanu-Cogalniceanu. Ce duplica va da ! cabinetulu rusescu la not’a din urma a cabinetului romanescu, seu ca va tacea la ea, ne va arata timpulu. Deocamdată aflamu din diariele capitalei, ca rusii din tiera comitu unele fapte, care in limb’a nostra se numescu misielii, adeca ei s’au pusu pe intrige si minciuni. Pucinu după incliiaierea pacei de St. Stefano se apucasera se bage in grija si spaima pe classele superiori ale societatiei romanesci, dra acuma se amesteca si p’intre poporulu dela sate, curatu asia, precuinu facea pe la noi Kossuthianii in anulu 1848. Din tote scirile venite in acesta materia reproducemu aci pe cea din „ Romanul u“ dela 5/17 Maiu iu urmatoriele passage:
Astadi facemu guvernului, prefectiloru supt-prefec-tiloru, primariloru, proprietariloru si arendasiloru o alta denuntiare.
Suntemu informaţi ca prin mai multe sate se face o propaganda activa de câtre unii agenţi ai armateloru rusesci.
Aceşti agenţi spunu sateniloru ca in curendu armata rusa va lua guvernulu tierei in mana; ca ea va detrona pe Domnulu Romaniloru, pre cum o facd in trecutele invasiuni, si apoi va ierta pe săteni de plata pamentului si va scadea seu ierta cu totulu de plata contributiuniloru si le va da si pamentu mai multu si mai bunu, din averea proprietariloru si a statului.
Ni-se scrie ca acesta propaganda se face mai pe facia; ca unii din oficiarii ruşi, cari suntu prin sate, indeplinescu funcţiunile de primari si de judecători de pace, ca conducu cu parada si ca se silescu prin tote midilocele d’a provoca pe săteni in contra guvernului nationalu.
Scimu bine ca nu pentru prima ora se făcu sateniloru romani asemenea propagande.
Scimu bine ca ei au vediutu prin faptu, la 1848, ca armatele străine si cu unii din instrainatii boiari seu ciocoi, cum se dicea pe atunci, au tramisu in temnitie si in esiliu pe cei care lucrau pentru a li-se da pamen-turile loru, si ca cei cari au luatu guvernulu in mana le-aii datu numai bicie si jafuri. Cu tote acestea, ce făcu d-nii primari, supt-prefecti, proprietari, si arendaşi?
Denuntia ei guvernului aceste propagande? Prins’au ei pe propagandişti asupra faptului, si denuntiatu - i - au intregei opiniuni publice ai tierei si ai Europei?
Nu scimu; deru ne ’mplinimu datoria d’a face apelu la guvernu si al’u ruga se cerceteze bine, si, deca voru fi adeverate cele ce ni-s’au scrisu, se aresteze pe aceşti criminali propagandişti si se faca indata, fap-tulu cunoscutu Cainereloru si Europei intregi.
In adeveru, gubernulu României trebue se se armedie in acestea momente fatali cu energia estrema.
Corespondenti’a.
Dintr’o corespondentia dela comun’a Baru-mare in comitatulu Huniadorei, de dato 8 Maiu n. a. c.
Acea corespondentia descrie forte pe largu unulu din acelea caşuri, de care in Transilvani’a se intempla de 11 ani incoce in fi-care anu cu sutele. Simburele este acesta: Comun’a romanesca Petrosu cu 765 de suflete, din care 2 unguri si 1 evreu, se prepara de prandiulu pasciloru usitatu a se manca in comunu sub unu adapostu la biserica, o datina millenaria acesta, a le cărei urme iu biseric’a resaritului se potu duce pana la Apostpli si deca voiţi, până la mieii jidovesci din Egiptu. Omeniloru le trebuea vinu si — vinarsu. Ei cumparara vinarsu, dara nu dela evreulu Ionas Kolin venitu acolo de vreo 12 ani, acumu arendatoru si totu-odata primariu (jude satescu in Baru-mare.) Acesta denuntia pe omeni. Auctoritatea politica ’i pedepsesce. Omenii alerga la docenţele dirigente din Baru-mare, ca ca se le faca unu recursu câtra vicecomitele din Dev’a. Le face; pleca si densulu cu ei, câ-ci tocma se ince-pusera feriile pasciloru. Resultatulu fu, câ butoiulu cu vinarsu remase confiscatu, omenii globiti cu 12 fi., docenţele datu in judecata câ turburatoriu de liniştea publica. Spre a intielege acesta procedura pe care nu voimu se o calificamu, este de observatu, câ intr’aceea veni unu raportu alu solgabiraului Pui Zsigmond de dato Pui 26 Aprile, in care se coprindu cu totulu alte acuse ale evreului, false de susu până diosu, câ si cumu adeca docenţele ar fi adunatu la sine in 24 Aprile a. c. pe poporu si l’ar fi revoltatu asupra arendatorului, care este totu-odata si primariu, precumu si asupra ordonantiei ministeriale, câ comisiuni anumite se conscrie vitele locuitoriloru. Dara bietulu docente docuraentâ Alibi alu seu din comuna tocma in acelea dile de ferii, cu martori, intre carii sunt si câţiva ma-giari; de aceea docenţele isi inchiaie scrisorea sa cu urmatoriele cuvente:
La 23 Aprile st. n. e sciutu câ e St. Georgiu alu catoliciloru. Eu in numit’a di (23/4) eram inca de după amiadi in Riu-barbatu, la invetiatoriulu Herczeg Andrâs. In ser’a de 23/4 amu fostu totu acolo, ba inca amu luatu parte la cina, la capitanulu pensionatu dlu Georgiu Fabro, dinpreuna cu dnu: Otto Vots, Herczeg Andrâs, Kardos Josef, Bokos Ârpâd, Balâzs Farkas si preotulu ref. de acolo, precuinu si cu mai multe dame. Dela numit’a cina — câci erâ ser’a onomasteca a dlui casei — ne despartirarau numai după orele 12 ale noptiei. Eu atunci nu merseiu acasa, ci remaseiu la Herczeg Andrâs, colegulu meu, si deniineti’a la 24 Aprile după 8 ore raerseramu impreuna cu elu si cu Bokos Arpâd la Puj. In Puj petrecuramu până după 10 ore, apoi merseiu pedestru acasa, la Baru mare. In campulu Barului micu me intelnescu cu Balâzs Farkas, not. cerc. si-mi spune câ a ispravitu visit’a tramisulu ministeriului; adeca: singuru la 23/4 ser’a, in cas’a căpitanului Fabro audii de numitulu tramisu ministerialu; câ-ci si notariulu inca numai iu acea
di primise scirea câ-i va face visita. Candu ajunseiu eu in comun’a Baru mare, adeca acasa, la 24'4 pe la amiadi, acela erâ dusu — terminase lucrarea. Si totuşi eu, care la 7 ore demineti’a dormeamu, si inca in alu 4-lea satu; eu, care numai după 4 ore dela terminarea lucrarei tramisului ministerialu ajunseiu acasa; eu, care nice am vediutu pe numitulu dnu, eu ilu impedecaiu in lucrare, eu bujtogato.
In casulu candu eu, standu din diosu de punte, se va dovedi câ le turburaiu ap’a, esiste lege si după lege voiu suferi pedeps’a; până un’a, alfa, rogu inse pe dlu Kohn se mai taca din gura, se nu mai dea atâtea laude, ingiurii si vorbe cocisiesci asupr’a mea si asupr’a tuturora Romaniloru, până si a celoru străini, ca se nu se trediesca intr’o buna demineti’a cu unu procesu pentru vetamare de ouore.
Atâta, de una-camdata, reservaudu’mi dreptulu — cu permisiunea On. Redactiuni, a desfasiurâ unele date relative la primari’a lui Kohn.
In fine rogandu-ve se me pardonati pentru libertatea uata sumu	pre [anga t0tu respectulu
Acusatulu.
Valea Jiiului, 8 Maiu n. 1878.
Soiri diverse.
(Nenorociri de focu). Din nenutneratele rele de care sufere Transilvani’a, sunt si prea desele intem-jlari de focuri, causate prin mana criminale, dara mai multe din negrija pecatosa. Diariele sunt pline de asemenea sciri. Mai de curendu, adeca in 6 Maiu nou au arsu in comun’a Balomiru 15 case, 13 siuri si alte superedificate. Dumineca in 7/19 Maiu se prefăcură in cenuşia edificiele dela 28 economi in comun’a vecina Orlatu; era a dou’a di in 8/20 Maiu pe la miediu de nopte arsera 10 siuri in Sielimberu, unde bol’a de vite inca totu n’a incetatu. Despre ambele acestea comune se dice, câ locuitorii stâ si se uitâ câ inmarmuriti si nu se incercâ se stingă foculu. Scus’a se cauta in ips’a de instrumente, care inse nu mai prinde locu. /'atalismulu afurisitu, adeca orb’a credintia in „ursita" este care farmeca pe acestea populatiuni nefericite. Preoţi si alţi cărturari, spuneţi poporului de o suta de ori pe anu, câ ursit’a e sora buna cu mor tea, câ inse de ursita poţi scapa forte desu. Bateti fatalis-mulu cu tote armele retoricei dvostre.
Avemu dile forte caldurose ; tota natur’a cere ploia. Asta-nopte marţi, plouâ câ 1 ora si astadi era ploua.
. (Societatea) „Alexi-Sincaiana“ a teol. rom. din Gherl’a prin rescriptulu In. Ministeriu de culte si instrucţiune publica de dato 5 Aprile a. c. Nr. presidiale 429, — aflandu-se de nevinovata, — se asiedia in drepturile sale de mai inainte; restringundui-se totuşi in câtu-va cerculu de activitate. — Cârtile si scriptele secuestrate si duse la Desiu la corniţele supremu, au fostu tote readuse in 25 Aprile a. c. După aeestea dispusetiuni mai inalte, societatea după unu intervalu de 3'/a luni isi potii reincepe activitatea sa, tienendu la scopulu ce’si l’a prefiptu. — Gherl’a 3 Maiu 1878.
v/ (Societatea Studentiloru in Medicina din Bucuresci) s’a constituitu pe a. c. in modulu urmatoriu: d. I. G. Apostoleanu presiedinte, dd. Drd. T. Susiu si P. Filibiliu vice-presiedinti, d. Al. M. Pâcliannu casieriu, d. B. Lad. Bianu bibliotecarul si dd. Al. Spiroiu si I. V. Ştefan eseu secretari.
^(Dr. Svetozar Mileticiu) o patî din nou, câ-ci sententi’a celoru doue instantie prin care densulu fu condamnatu la cinci ani de inchisore câ pentru crima de inalta tradare, este confirmata si de câtra inalt’a curte, adeca in instanti’a a trei’a. Din tota invesriga-tiunea, din depositiunea martoriloru, din revelatiunile posteriori s’a vediutu curatu si luminatu, câ Mileticiu este victim’a câtorva şerbi de ai sei carii l’au vendutu pe bani, si totuodata lipsei totale de prudentia si mo-deratiune, pre candu elu prin necurmatele sale amerin-tiari punea, cumu se dice, revolverulu in peptulu ma-giariloru.
- (Rebeliii secui) din tomn’a trecuta traşi in cercetare pentru crim’a loru de rebelliuni au scapatu toti, pentru-câ precumu arata diariele ministeriali, Maiest. Sa la rogarea ministriloru unguresci a datu ordinu, câ ori-ce investigatiune ulteriora asupra loru se fia cassata. Asia dara Bartha, Ugron Gâbor et tutti quanti, carii declaraseră si pe miniştrii de trădători, injurasera si pe toti monarchii, nici usturoiu n’au mancatu, nici gur’a nu le mirosa.
(Date statistice forte instructive si caracteristice.) Cineva ’si lua ostenel’a se scota pe primele 7 dile din Maiu a. c. in Monitoru (Kozlony) dela B.-Pesta din tota Ungari’a si Transilvaui’a: 2557 publicări de licitatiuni cu tob’a si 90/ de falimente. Cine are timpu, se continue cu numeratulu dela 8 Maiu inainte până la 31 Decembra si apoi se se bucure cine pote de fericirea tierei. Alt-cineva numera totu pe 7 dile in diariele magiare 73 sinucideri, 9 hoţii la drumu, 46 sparseturi de incuietori, 5 omoruri, 31 batai cu vetamare grea trupesca, 278 insielatiuni mici cu mari si furturi diverse. Dara „Szabadsâg" Nr. 89 reflecta cu totu dreptulu, câ partea cea mai mare a cri-meloru comise in Ungari’a nu ajunge la cunoscinti’a diarieloru, era altele forte multe se comitu in secretu, apoi deca si esu la lumina, le copere cu velu grosu; multe erasi sunt asia de scârnave, in câtu nici in limb’a magiara n’au nume; in totu casulu inse sunt caracteristice pentru gradulu dediositu alu civilisatiunei unguresci.
“'(Unu e p i s c o p u c a p u d e i n s u r g e n t i.) înalt’a Porta au fostu insciintiata oficialu, ca intre capii insur-
gentiloru din Tesalia, se afla si episcopulu de la Kitros (vechi’a Pyrna), Monseniorulu Nicolai, care comanda o banda de 500—600 de insurgenţi. Episcopulu Nicolai e de 42 de ani. Elu au luatu pertida insurgentiloru, si lupta in totu deauna in lini’a intaia. Cu tote preocu-patiunile sale militare, nu uita unu momentu de asi îndeplini misiunea sa de preotu, de indata ce intalnesce pe campulu de lupta câte unu murindu sau câte unu greu ranitu.
(Pusei confiscate in Ungari’a.) Din S. A. Ujhely se comunica diariului „Panonia", ca in magazia statiunei ferate Mihalgi s’au confiscatu 8 ladi cu pusei susite din Russia. Se presupune ca acestu transportu e facutu de nisce emisari russi ce se afla prin Ungari’a.
(La balulu) care s’a tienutu in Blasiu in 10 Fauru a. c. in folosulu fondului pentru ajutorirea studentiloru miseri in casu de morbu, au eontribuitu si următorii Domni din Urbea Mare, si anume: Magnificulu si Reverend. Domnu Canonicu si Abate Ioanu Corhanu 2 fl. v. a. Magnif. si Reverendis. Canonicu Abate Vi-cariulu capitulare Vasilie Nistoru 1 fl. Reverend. Dnu Canonicu Teodora Kovâri 2 fl. Magnif. si Rev. Domnu Canonicu si Abate Ioane Cucu 1 fl. Spectabilulu Domnu Iosifu Romanu, advocatu 1 fl. Spectabilulu Domnu Desi-deriu Borbol’a, adv. 1 fl. M. O. D. Protodiaconu si Ca-pelanu Nicolau Marcusiu 1 fl. O. D. Ioanu Filimonu, economii 1 fl. si Georgiu Cior’a cantora la beseric’a catedrale gr. cath. 1 fl.
Pentru cari contribuiri marinimose in numele ju-nimei comissiunea arangiatoria se aduce P. T. Domni contribuenti multiumita publica.
V a r i e t a t i.
(La Plevna.) Deca va fi avutu vreodată publi-culu iubitoriu de arte alu capitalei romanesci vreo plăcere nobile, apoi elu o avu si atunci, candu pe scen’a teatrului celui mare i se representâ de câteva-ori dram’a titulata La Plevna, compusa in versuri de dulcele nostru poetu Georgie Si o nu, membru alu societatiei academice romane. Acea parte forte insemnata a publicului romanescu, cărei nu’i este dat’a se vedia productele artei sale dramatice representate in teatru, are acumu ocasiune se citesca acea drama, care se tipări in Bucuresci in stabilimentulu Socecu, Sander et Teclu. Sionu dedica oper’a sa la sufletele celoru carii au culesu lauri de nemorire pe zidurile Plevnei, la Dorobanţii carii s’au facutu nemuritori, la ostasii romani, carii prin sângele loru au asecuratu României indepen-denti’a; la oficierii de tota arm’a, „carii au condusu cu barbaria falangele romane in tote bătăliile, din care siese mai mari si memorabili.
Pretiulu acestei poesii inspirate de marimea evenimenteloru actuali, este 2 lei n. Se pote trage si dela Sibiiu prin dn. W. Krafft, seu acesta red.
—	Din Istori’a resbelului din Orientu s’au luptele Romaniloru, Russiloru, Montenegriniloru, Serbiloru cu Turcii din 1877—1878 de dd. Dim. A. Laurianu,
I. Manliu si D. Mironu au esîtu până acumu 6 faseiore de câte 1 cola, fia-care cu câte 2—3 ilustratiuni. Auctorii promissesera in anunţiulu ddloru unu „stilu câtu se pote mai populara." Adeveratu, câ precumu in diariulu „Romani’a libera", asia si in acesta istoria se adopera din respoteri câ se scria câtu se pote mai populara, in câtu uneori ajungu sub „populara"; candu erasi in unele parti sunt constrinsi de natur’a lucruri-loru a scrie f6ra voi’a ddloru câtu se pote de nepopularu, adeca asia, câ Nenea Bucuru, unchiasiulu Lambru si lelea Catrina se nu’i pota intielege. De pucini ani incoce se porni in literatur’a nostra unu mare currentu de „stilu populara". Forte bine; era de doritu. Dara unde’i sunt marginile ? Ce definitiune voiţi se daţi „stilului populara", câ se nu căderi in altu estremu forte periculosu?
—	Din Resbelulu orientale ilustratu de dd. professori dr. A. P. Alessi si Massimu Popu, (dela Nasaudu) tiparitu in Gratiu, editur’a lui Paulu Cieslar, librariu, 1878, a esitu fasciclu I de 3 cole, charthia grea, tipariu elegantu, ilustratiuni: 1 tablou cu 4 portrete : Carolu I, Slaniceanu, Cogalniceanu, Brateanu, dintre cari alu 3-lea e mai pucinu nemeritu; alu 2-lea, asaltulu romaniloru asupra redutei Griviti’a, in care coloratur’a ar potea fi mai pucinu strigatoria, seu se sf lipsesca. Pretiulu de 4 fl. pe 10 fasciclii se pote depune si la redactiune.
—	Din Cărţile Săteanului romanu si Predicator ulu avemu Cartea 4 pe Aprile Red. N. F. Negrutiu.
—	Din „Higien’a si Scol’a" an. III Nr. 1 Red. Dr. P. Vasiciu.
—	Din „Transilvani’a", foi’a asociatiunei transilvane esî Nr. 10, si se abonedia la comitetulu asociatiunei in Sibiiu Strad’a Cisnadiei 7 (presidiulu si can-celari’a), numai cu 2 fl. si resp. 3 pentru nemembrii pe 1 anu intregu. Red. G. Baritiu.
^/(Respunsuri classice ale Cercasiloru). „Depuneri armele!“ se dicea intr’o proclamatiune a generalelui rusescu Rosen câtra Hamsad-Bey, antecesorului lui Schamyl, „depuneţi armele, câ ori-ce resi-stinti’a aru fi desierta; pentru-câ armatele pe care le conducu eu in contr’a vostra sunt numerose câ nasipulu marei“. „Armatele mele,“ respunse Hamsad-Bey, „sunt ca valurile marei, care voru spala nasipulu.“ — Unu altu respunsu de aceeaşi natura facil Schamyl coman-dantelui rusescu, care ilu provoca se se predea, pentru câ la din contra va omorî pe fiiulu seu, care se afla ca ostaticu in tabar’a rusesca. „Oniorîti pe fiiulu meu,“ ’i respunse eroiculu Schamyl, „eu mai am inca femei destule, care se’mi nasca unu altulu“. „Asia pucinu iti pasa de sortea fiiului teu?u ilu intrebara rusii. „Mai pucinu imi pasa de sortea lui, deQâtu de aceea a poporului meu!u
(O femeia cocheta) semana cu o tufa de trandafirii, de pe care toti tiangaii rupu câte-o roşa lasandu bărbatului spinii.
(Pentru-ce faci literele) asia grose?u au fostu intrebatu unu soldatu care scria o epistola. — Pentru-câ mam’a mea este surda si ar vrea se ’i scriu o epistola tare,u respunse elu.
(In vechime) se dicea: „cunosce-te pe tine insuti.u In tempurile de astadi acesta macsima s’a scbimbatu si se dice: „cunosce pe vecinulu teu si tote ale sale“.
Mortea lui Socrate.
(Continuare si fine).
„Phaedo unu scolariu alu lui Socrate — nareza la Platone — mortea invetiatoriului seu asia, incâtu espune cu multa pietate si simplitate totu ce vorbi invetiatoriulu in diu’a din urma a vietiei sale cu amicii sei si cum se portase facia cu densii.
Yenindu noi — dice Pbaedo — in numeru mare
—	tocm’a in demâneti’a dilei aceleia la prinsore ne dise portariulu care deschide de regula usi’a, câ se asteptamu pucinu afora, de ora ce cei un spre di e ce barbati1) tocma acuma iau lui Socrate legaturele si comunica sententi’a mortiei pe astadi. De locu după aceea se reintornâ si ne lasă se intrâmu. Candu intra-ramu, aflarâmu pre Socrate jacundu in patu si pre Xantippe — muierea s’a siediendu langa densulu cu pruncul u seu. Indata ce ne diarl acest’a, incepii a plânge si a se daoli după datin’a muieriloru. Socrate inse privi cu faci’a liniscita la Crito, si ilu rogâ, câ se-o duca cine-va acasa, ceea ce si făcură servitorii acestuia. Noi inse cu totii eramu forte surprinşi in diu’a aceea, acuşi admirandu liniscea si seninătatea lui Socrate asi’a, in câtu uitaramu nenorocirea presenta, acuşi daolindune petrunsi de greu’a sorte — de mortea apropiatoria a amicului.
Socrate inse — vediendu-ne misîcati adincu prin plansulu Xantippei, carea deja se departa-se, se ridică pe patulu seu si ne imbarbatâ — prin cuvinte dicundu: „Eu sum tare convinsu, câ nu mergu la morte, ci mai virtosu la locuinti’a dieiloru nemoritori, si acolo voiu castigâ fericirea cea adeverata. Pentru ce se nu fiu dara gata a reda dieiloru vieti’a mie concrediuta numai câ beneficiu, de ora ce — partea cea mai nobila — sufletulu — vâ fi nemoritoriu? Si cu câtu se reintorce acest’a la diei mai curatu de pecate si mai nepetatu, cu atât’a va fi mai mare acea fericire. Asteptandu-ne asiâ dara o remuneratiune atâta de mare si nutriti de o atare sperantia, se cuvine câ se ne ingrigimu mai virtosu, câ sufletulu nostru se se imbrace cu intieleptiune, se se cufunde in contemplarea adeverului, se nesuesca spre o virtute mai perfecta si se se faca aptu pentru nemorire. Câ-ci după morte aştepta pre fia-care sortea s’a, seau buna seau rea, după cumu adeca fia-care a portatu grigia de sufletulu seu nemoritoriu in acest’a vietia. Si voi — amiciloru, dise elu, inca veţi merge
—	fia-carele la tempulu seu acolo, unde eu trebue se mergu dejâ acum’a.
Dupa-ce vorbi Socrate acestea si multe altele despre nemorirea sufletului, luâ Crito cuventulu si in-trebâ: „Ce ne demandi tu noue — amiciloru tei si cum voiesci câ se te inmormentâmu?" — Cum ve va place, respunse elu deca altu-cum me veţi pote prinde.
—	Totu-odata privindu-ne cu faci’a liniscita si senina dise: „Pre Critone-le nostru — nu’lu potu convinge — precum se vede — câ eu nu sum totu acel’asi, pre carele ilu veţi vede — de locu — mortu. Câ-ci deca va fi esitu sufletulu mieu din corpulu acesta, nu veţi ave mai multu pre Socrate, ci corpulu lui, rece, lipsitu de vietia. Fii numai pe pace, Crito, si nu te necasî, candu vei vede, câ se arde seau si ingropa corpulu mieu: câ-ci Socrate insusi — nu va mori. Corpulu mieu inse ilu vei inmormenta, cum iti va place! După ! cuvintele acestea, merse intr’alta chilia, câ se se scalde, câ nu cumva se mai faca altora de lucru după mortea s’a. — Noi inse vorbiramu intru acea despre cele ce ne grăise si ne deplangeamu sortea, câ si candu amu fi avutu de a perde pre unu parente.
După scalda — ilu cercetară cei trei fii ai sei, din cari unulu erâ mare, impreuna cu domesticii (ser-
') Cei unsprediece barbati (ol eucexa, undecimviri) erau nesce deregatori de stătu, cari duceau in deplinire pedepsele pentru crime.
vitorii etc.) sei. După ce impartesi acestor’a dispu-setiunile ultime, se intorse la noi. Nu multu după aceea intra servitoriulu celoru „ unsprediece merge câtra densulu, si i dise: „Fora voia, imi implinescu astadi oficiulu mieu, de si te-am cunoscutu de unu barbatu, care nu me va injurâ după cumu făcu de comunu acei’a, carora anunciu mortea. Se fii asiâ dara fericitu si porta cu curagiu sortea t’a".
„Si tu se fii sanetosu," respunse Socrate, si intor-cimdu-se câtra noi laudă bunatatea si compătimirea acelui omu facia cu densulu. După acea demandâ câ se i se aduca veninulu. Audindu Crito acest’a, dise: „inca n’a apusu sorele — Socrate; vedi câ inca lucescu radiele lui pre verfulu dealuriloru! Ce e acest’a, de grabesci atâtu de tare a te desparţi de noi?" Dar’ Socrate respunse: „Câ-ci n’asi castigâ nemicu prin o amenare mai lunga, decâtu pote câ m’asi aretâ nesta-tornicu, ma inca si ridiculu, tienendu-me — cu mâni cu petiore — de o vietia, carea nu mai e in poterea mea. Dâ — dara, implinesce-mi voi’a, si nu me mai retiene ! “
Atunci facil Crito seinnu parcalabului seau carce-rariului, se aduca veninulu. Socrate isi tînti ochii pre acestu omu si dise: „Ce se făcu acum’a, omu bunu, câ-ci tu vei fi sciendu?" „Dupa-ce vei fi beutu — dise acel’a, te preambla in coce si in colo până ce vei simţi, câ ti se ingreuna petiorele,— atunci te pune in patu!“ Cu aceste cuvinte i întinse pocalulu. Socrate ilu primi, fora de a si-schimbâ faci’a. „Dar’ — ore se nu făcu dieiloru nemoritori o libatiune (jertfa) din acestu pocalu?" „Se nu faci acest’a", i respunse servitoriulu, „câ-ci noi nu pregatimu mai multu veninu, decâtu ni se pare de lipsa".
„Intielegu" — dise Socrate, — „inse o rogatiune voiu fi potendu recitâ câ se imi succeda bine acest’a caletoria" . . Asia vorbindu, beii pocalulu cu o facia mai liniscita si mai senina. — „Socrate bâ cicuta!"
Noi inse vediendu-lu bendu — nu ne mai poturamu tiene lacrimele. Ma, au fostu unii intre noi, cari plângeau tare si isi bateau piepturile de dorere! — Socrate vediendu acest’a, dise: Ce-i acest’a — iubitiloru ? Tocm’a pentru acea amu espedatu de aci muierile, câ se nu planga, se nu se vaiete; câ-ci am auditu câ omulu trebue se mora intre binecuventari. Tăceţi si ve portati câ barbati!" Audindu noi acestea, ne rusinaramu si ne ascunseramu lacrimele, pre candu densulu mai amblâ pucinu in coce si in colo, si candu isi semti grele petiorele se puse in patu pre spate. După acea presem-tiendu-si capetulu — adeca mortea dise: „Crito, noi detorimu lui Aesculapiu unu cocosiu, — sacrificâ-lu deci dieului!“ Erâ — adeca — pre atunci datina, câ infirmii, cari se reinsanetosiau, sacrificau câte unu cocosiu lui Aesculapiu — dieului — medicinei. Asia dara Socrate voi se arete prin aceste cuvinte, câ densulu numai acuma, după ce va fi scapatu de legaturele corpului, va ajunge la fericirea cea adeverata. — Crito promise a face acest’a, si ilu intrebâ, deca mai doresce ceva dela densulu. Inse Socrate nu mai respunse nemicu, si adormi de locu după aceea — pacîuitu si liniscitu. Unu atare capetu avu amiculu nostru, — unu barbatu, de câtu carele noi n’am cunoscutu pre altulu mai bunu, mai intieleptu si mai dreptu. Până aci Phaedo, cu cari inchiaiu si eu, rogandu pre dnii filosofi a nu imi luâ in nume de reu, câ m’am mestecatu in lucrulu dsale, de ora-ce acest’a o făcusem la rogarea cunoscutului mieu, si cumu disei mai susu, numai in modu provisoriu, până candu se va preamblâ pre la noi ver’ unulu dintre dloru.
Gherl’a, 8 Apriliu 1878.
Vas. G. Borgovanu.
Post’a redactiunei.
Pe toti Domnii amici si binevoitori, câţi au bine-voitu a onora pe redactoru in 23 Aprile st. v. cu scrisori si telegrame din Brasiovu (trei), Blasiu, Alb’a, Desiu, Lugosiu, Nasaudu (doue), Gherl’a, Miercurea de Ciucu, Odorheiu, Orasteia, — cumu si pe toti domnii din locu, câţi isi adusera aminte de elu in acea di, ii rogamu se primesca cea mai sincera multiamita si strin-gere de mana fratiesca.	Red.
—	Cugiru, 18 Maiu. Dictionariu romanu-yiagiaru inca nu esiste, ci numai magiaru-romanu.
—	Temisior’a, Gherl’a, Deva, Gratiu. Câtu mai curendu prin posta.
JHF* Esemplarie intregi din „Observatoriulu“ dela 1/13 Aprile pe alu doilea trimestru mai sunt; pretiulu 2 fl. v. a. pana la 30 Iuniu.
Dela 1 Ianuariu mai avemu 18 ex.
Pretiurile cerealieloru
si altoru obiecte de traiu au fostu la
21 Maiu in Sibiiu:
Grâu, după cualitati . Grâu, amestecatu .	.
Secara ..............
Papusioiu .	.	.	.
Ordiu................
Ovesu................
Cartofi..............
Mazare................
Linte ................
Fasole ...............
Lardu (slănină) .	.	.
Untura (unsdre topita) Carne de vita .	.	.
Oua 10 de .	.	.	.
1	hectolitru	fl.	8 30—9.30
1			7.10-7.90
1		fl	6.40-6-80
1	1f	91	6.30-6.70
1	91	19	7.-
1	19	1f	3.	3.40
l	19		2.50-3.—
l	91	11	—9.50
1	91	11	13.—
l	19	11	—8.50
50	Kilogram.	11	35.-
50	1?	)1	30.00
1	11	11	34.40
			
Ciirsulii inoiieteloru in val. austr.
Vienna, 21 Maiu.
Galbinii imperat. de auru..........................fi.
Moneta de 20 franci..................................
Imperialu rusescu.....................................
Moneta germana de 20 maree.........................„
Sovereigns englesi...................................
Lira turcâsca........................................
Monete austr. de argiutu 100 fi....................,,
	
9-72	11
9.80	11
12.46	11
12.-	11
11.20	11
105.50	91
Cursuri de liucuresci iu Lei noi (franci).
17/5 Maiu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10% ....		1.	95.50	b.
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8% . .	# ,	11	88.25	19
Obligaţiune de imprumutu dominiale din 1871 cu	8°/0	11	88.50	
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7% . . .		11	84.-	
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu 7° „ .	.	11	72.—	
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu	8%	91	84.—	1*
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10n/o •		11	130.—	91
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5%			27.40	
Acţiunile caliloru fer., prioritari din 1868 cu 6%		11	72.60	
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 actiuuea	de			
250 1. a. 8°',			11	120.—	19
Romani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1.	n.)			
1873 cu 8%			11	50.-	11
Publicatiune de arenda.
Prin care se face cunoscutu, ca mor’a din Blasiu cu 4 petrii, care este proprietatea fondului asiâ numitu „PP. Basiliti", se va esarendâ pre calea licitatiunei in 15 Iunin 1878 la 10 ore antemeridiane in cancelari’a subscrisului.
1.	Tempulu de arenda se incepe in l-a Iuliu 1878 si duredia până inclusive 30 Iuniu 1883.
2.	Sum’a eschiamarei este: 5500 fl.
3.	Doritorii de a licitâ au a depune inainte de inceperea licitarei 10% ai sumei de eschiamare câ vadiu, — si pre langa aceea a justificâ la dorinti’a comissiunei si starea loru materiale. Oferte in scrisu provediute cu vadiulu recerutu, numai asia se voru luâ in consideratiune, deca celu pucinu cu trei dile inainte de licitare se voru substerne Veneratului Consistoriu metropolitanu in Blasiu.
4.	Informatiune mai detaliata despre conditiunile licitatiunei se dau in cancelari’a subscrisului.
Blasiu in 18 Maiu 1878.
Ludovicn Csato,
(25) 1—3	advocatu archidiecesanu.
Sz. 979. preş.
Concursu.
In tenorea art. de lege XIV. din an. 1876 consi-liulu municipale alu comitatului Fagarasiu in siedinti’a sa tienuta in 3 Octombre 1877 au decisu infiintiarea a douo cercuri medicale in tractulu Branului si anume: unulu alu Branului, in carele suntu confederate comunele Branului suferiore, Branului interiore si Tohanulu nou, cu 9492 suflete, cu locuintia in Branulu interiore; cela-laltu alu Zernesciloru, in carele suntu confederate comunele Poian’a-Merului, Zernesci, Tohanulu vechiu, Olbacu, Cientiari si Vladeni cu 11484 suflete cu locuintia in Zernesci.
Spre ocuparea ver-unui din acestea posturi, pentru cari s’au sistemisatu cate unu salariu anuale de 300 fl. — se eschide prin acesta concursu pana in 10 Iuniu a. c.
Concursele instruite in intielesulu §-lui 74 art. de lege XVIII. 1871 se voru înainta la subscrisulu oficiu pretoriale pana la diu’a mai susu determinata.
Pretura Branului.
Branu, in 5 Maiu 1878.	(24) 3—3
Morburi de pieptu si plumani
fie ori-ce natura ce surâza siguru prin
Mlopln k plante Sclmeetierg a LWiMm
pregatitu după prescrierea medicului, si se capeta fie la Franz Wilhelm, apotecariu in Neun-kirchen. Sueulu acest’a s’a doveditu de bunu pentru dorerile de grumazu si pieptu, grippa, ragusiela. tusa si troglia. Mulţi cumperatori marturisescu, ca numai sucului acestui-a au a-si multiunri somnulu placutu.
Escellentu este sueulu acest’a, câ preservativa pe tempu negurosu si aspru.
In urra’a gustului f6rte placutu copiiloru este folositoriu, celui-ce sufere de plumani inse, o tre-buintia; cautaretieloru si oratoriloru cont’ra vocei inebise seu răguşite, unu midilocu necesariu.
Mulţime de atestate confirma cele de susu: Cea mai clara doveda despre effectulu extraordinariu alu acestui sucu este, ca con*, de curte de d. prof. Oppolzer, rectorulu ruagn. la universitatea c. r. din Vien’a, ilu folosesce cu celu mai bunu succesu in spitalu, precumu si la persone private.
Asemene s’a aflatu recomaudabilu si s’a prescrisu adese sueulu acesta de mulţi alţi medici indigeni si din străinătate.
Pentru dovedirea celoru afirmate reproduceam urmatorele scrisori recunoscutdre:
Testimoniu.
Fiiulu meu de siese ani Franciscu a suferitu optu septemani in tusa magarâsca in asia mesura, in câtu me temeam câ nu cumu-va se se innece; intru ace’a a slabitu cu totulu si a fostu atâtu de debilu, in câtu abia stâ pre petiore. Atunci mi-s’a recomendatu allopulu de plante de Sehnee-berg, si multiamita acestui midilocu minuuatu, j indata după iutrebuintiarea primei sticle a mai in-cetatu tus’a, după a dou’a sticla cautâ bene afora copilulu, a veuitu la potere si de atunci e deplinu sanetosu. — Si fetiorulu meu celu mai mare a scapatu in câtev’a dile, prein midiloculu acest’a, de o tus’a mare si ragusiela.
Deci cu multiamita sincera estradau acestu testimoniu, pentru curarea rapede si miraculosa a copiiloru mei si dorescu câ acestu midilocu se devină cunoscutu si folositu in tote părţile prein oraenimea suferinda.
Flatz, 6. Martiu 1855.
Anton Just.	Laurentiu Scheibenreif,
primăria.
Onorate Domnule!
Te rogu a-mi mai tramite câtu mai in graba inca 4 sticle dein renumitulu D-tale Allopu de planta, după folosirea aloru 2 sticle aflu câ dorerea de pieptu si gutu, pre cumu si respiratiunea scurta i se micsioreza pre di ce merge, pentru ace’a me i
| adresezu astadata de a dreptulu la D-Ta, in spe-rarea de a capatâ dein celu mai prâspetu. Acludu 5 fl. m. c.
Cu tota stim’a se subsâmna
Heinrich Bock, cbirurgu.
Miinchret langa Ostraug, 23. Febr. 1859.
Testimoniu medicale.
Allopulu de plante Schneeberg este unu medi-camentu fârte usiuratoriu pentru doreri de pieptu, asthma, hectica, tusa, cataru, si este de recoman-datu in caşuri de astfeliu de bole.
Hobenmauth, 25. Ian. 1858. Dr. Feschl.
D-lui L. Cantily, apotecar in Graz.
Onor. Dle! Folosindu in desiertu diferite midîloce pentru dorerea de pieptu, de carea su-feriam greu de 2 ani, am cercatu si cu o butelia de allopulu de plaute Schneeberg anunciatu de d-ta, care se pote recomandâ pe siguru la toti hecticii; pentru-ca, după intrebuintiarea celui d’antaiu exemplariu amu sentîtu usiorare, si dupa-ce am mai cercatu cu 2 sticle din acâsta medicina minunata, sanetatea mi se restaurâ pe deplinu. Multia-mindu-si Dlu meu, din t6ta ânim’a, remanu alu D-tale servitoriu cu totu obligatu
Graz, 3. Febr. 1857.	W. J. Pock.
Domnulumeu!	(21) 5
Dupa-ce prin intrebuintiarea allopului d-tale amu scapatu cu totulu de tuşea ‘mea si de ragu-siel’a impreunata cu aceea, de care suferisem septemani si totu odata in urmarea binefacutoreloru resultate ale acestui allopu minunatu de plante mi-am recastigatu si vocea de mai nainte, me sentiu forte oblegatu a’ Ti multiami din tota anim'a pentru acesta inventiune salutaria, cum si a recomanda acâsta medicina probata, după a mea convicţiune, la toti câţi suferu de pieptu si mai ver-tosu cantaretiloru. Cu perfecta stima
Peischiug, 25 Juniu 1857. Joanu Bauer.
docente.
Inforinatiunea despre folosire se alatura la fia-care sticla. Pretiulu unei sticle l fl. 25 cr. v. a. Pachetarea se computa cu 20 cr.
Depositulu principale la Francisca Wilhelm apotecaria in Neankirchen.
Allopulu de plaute genuinu se mai afla in Săbiiu: Friedrich Thalmayer, comerciante. Aradu: F. Tone» ă Comp.
Blaniu: Carol Schieazl. apotecariu. Alba-Julia, Juliu Frbblicli, apotecariu. Clusiu: Ed. Valentini, apotecariu.
Brasiovu: Ferd. Jekelius, apotecariu.
1 Sighisior’a: J. B. Teutscll, comerciante.
Editoru si redactoru respous. G. Baritiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Kratft in Sibiiu.