Observatoriulu ese de doue ori in sepfcemana, mercurea si sambat’a.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu întreg a 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai mnltu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monareliiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sâu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. seu 11 franci; — numeri singuratici Be dau cite cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional - eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s6u linia, cu litere morunte garmoudu, la prim’a publicare căte 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face iu modulu celu mai usioru prin assera-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 37.	Sibiiu, 6/18 Maiu 1878.	Anulu I.
Propagand’a naţionala.
(Fine.)
III. Pentru câ se avemu substratu, adeca documente câtu se pote mai numerose despre scopurile magiarismului, pe langa cele ce se audira in lumea larga din siedintiele dietali unguresci dela 1 si 2 maiu, trebue se mai reproducemu câte-va eruptiuni din diariele fanatice.
Acelasiu „Kelet“ continuandu in Nro. 95 cu înjuraturile sale contr’a episcopiloru catliolici, cere dela ei, câ in scolele confessionali se nu mai sufere alta limba, decâtu numai pe cea magiara. Aci apoi Szathmâry mai minte un’a dicimdu, câ popii locui-toriloru magiari din asia numitele orasie ale hai-duciloru tienu predicatiune in limb’a rutena la magiari de confessiune greco-resaritâna. Este inse sciutu din historia, câ acele orasie după devastarea loru prin resbelele turcesci si civili, fuseseră colo-nisate mai multu cu haiduci (odiniora miliţia teritoriale) de naţionalitate romana si rutena. Totu asia se plânge „Kelet“, câ ciangâii din districtulu Brasiovului sunt tienuti cu forti’a sub jurisdictiunea popimei sasesci; dara era-si este cunoscuţii, câ in anii aceşti din urma tocma popimea sasesca a de-claratu in acte publice, câ e buna bucurosa câ se scape odata de ciangâi. Totu aci Szathmâry declara susu oi tare pe nationalitati de inemice (ellensegeiket) ale magiariloru, pe care totuşi magiarii le dadacescu, le scalda in lapte si untu, le indopa cu carne de gaina si cu colaci, si nu vedu câ acele impingu pe magiari la stare de cerşituri, la nesciintia, si ca se degenereza prin ele; apoi incai deca naţionalităţile aru ti multiamitorie, deca ’iaru iubi si s’aru alaturâ langa magiari cu recunoscintia pentru atât’a generositate nebuna (? ?). Ele inse striga in tota lumea, câ le magiarisamu cu berii si focu. Asia aru trebui s’o facemu, se’i magiarisamu cu forti’a, câ incai se aiba pentru-ce strigâ.
In Nro. 96 Szathmâry continua a strigâ câ din tiepa, câ eca, magiarii se făcu nu numai valachi si slavaci, dara au inceputu a se si şerbi, pentru-câ asia ’i spune in „Hon“ unu corespondente din Chicliind’a mare. De aci incolo „Kelet" mustra si pe dieta, si pe ministeriu, câ de ce au prevediutu pe anulu curgatoriu iu budgetu numai 680,000 fl. pentru scopurile magiarisarei in scole, câ-ci cu su-musiora asia mica nu se pote produce vre-unu
resultatu considerabile. In anulu trecutu erau votate
721,000	fl.; dara ce au fostu si acele in compa-ratiune cu marele scopu alu magiarisarei? Se dice cu adeveratu, câ budgetulu instructiunei publice are se copere* numai o parte mica din spesele instruc-tiunei publice, câ-ci partea cea mai mare se copere din veniturile bisericesci ale diverselom confessiuni. La acesta obiectiuiie inse respunde „Kelet,“ câ partea cea mai mare a scoleloru confessionali mai multu strica decâtu folosescu, si câ aru merita pe deplinu câ se fia derimate si asemenate cu pa-mentulu (bizvâst megerdemelnek, liogy lebontassanak ’s a folddel egyenesse tetessenek).
După tote aceste „Kelet“ declara, câ acesta stare a lucruriloru nici de cum nu mai pote remane asia precum este, ci câ insasi diet'a trebue se'i caute cura radicale, se schimbe câte-va legi, care sunt prea preste mesura liberali spre daun’a inte-resseloru magiare, câ-ci magiarii au fostu prea lasatori si iertători, nu sunt destulu de naţionali, nu le pasa de viitoriulu lom. In fine „Kelet“ nu e indestulitu nici cu pt. 10 din program’a opositiunei reunite, care prevede reforme in instrucţiunea publica.
Pre candu scriamu aceste, nu vine totu „Keletu Nro. 105 cu unu articolu reprodusu după diariulu „Szolnok-Doboka“ dela Desiu, din care aflamu câ in adunarea municipale din 25 aprile a. c. a comitatului de acelasiu nume dnlu advocatu Gavriilu Mânu cunoscutulu aparatoriu alu dreptăţii si alu drepturiloru nostre naţionali, insocitu de dd. adv. G. Stetiu si Augustinu Munteanu ne mai potendu suferi urgi’a si despretiulu la care este supusa limb’a nostra in acele regiuni ale Transilvaniei, luandu legea de naţionalităţi a mâna, facîi moţiunea, câ v-comitele acelui municipiu sc fia obligaţii a respecta acea lege, adeca a duce afacerile sale oficiali cu comunele romaneşti si cu notarii loru numai in limb’a romana. Acesta moţiune produse, după cum arata cliiaru susu-citatele diarie, scandalu publicu si discussiuni fierbinţi din partea magiariloru. Celu de antaiu care se scolâ asupr’a romaniloru fu inspectorulu regescu Lieber Jozsef (după nume, germanii seau evreu?). Acesta după ce fantasâ multu asupr’a miscariloru panslave diu Ungari’a, cutedia se afinne, câ de candu a veniţii elu in Transilvani a, au avutu ocasiune se afle totu asemeni tendentie la romani, apoi mai avu fruntea se
dica, ca romanii cu slavii vreau se impartia tier’a si ca gravitedia in afora, cu alte cuvinte, câ romanii sunt trădători de patria. Deci acelu Lieber esi cu propunerea, câ comitatulu se cera dela dieta anullarea legei de nationalitati, se invite in acelasiu timpu pe tote comitatele din tiera, câ se cera desfiinţarea legei.
Dlu G. Mânu indignatu din adenculu sufletului de atâta cutediare replicâ inspectorului: Eşti strainu in tier’a nostra, nu-i cunosci impregiurarile, ca-ci altmintrea n’ai fi esitu cu propuneri de aceste. Acum se aruncara asupr’a lui G. Mânu alţi doi membri, anume Vass Imre si Gyârlâs Ferencz cu insulte si calumnii demne numai de ei, adaugimdu câ romanii carii ceru respectarea limbei si a naţio-nalitatiei loru in afaceri publice si in scole, sunt omenii cei mai neruşinaţi, era spre a-si justifica acea insulta neruşinata, Gyârfâs esi cu minciun’a piramidale, câ in staturile nordu-americane nu e suferita alta limba, de câtu numai cea angla. Dlu Stetiu protestandu asupr’a aceloru impertinenţe, se incurcâtin alte dispute cu v.-comitele, la care se alaturara alţi vrasmasi ai limbei romanesci. In fine inse si corniţele supremu luandu cuventulu declarâ, câ in câtu pentru notarii de cercuri, elu insusi a demandatu, câ aceia se-si faca raporturile in limb’a magiara, câ-ci elu asia intielege legea de nationalitâti din anulu 1868. După aceste puse moţiunea lui Mânu la votu, care firesce cadiîi; puse si pe a lui Lieber, care cadiîi asemene, câ-ci numai pucini se şcolara in favorea ei.
După tote acestea „Kelet“ in Nr. 106 comen-tandu după manier’a sa perfida moţiunea lui Mânu, nega cu inpertiiienti’a sa cunoscuta, câ ar esiste in Ungari’a si Transilvani’a o singura comuna romanesca, decâtu câ esistu totu numai comune magiare, ai caroru locuitori inse vorbescu limb’a romanesca; si apoi nu’lu prinde ruşinea se se provoce erasi la ciangaii din Moldov’a, la o mana de omeni rataciti printre Carpatii resariteni, puşi in comparatiune cu trei milione de romani. „Kelet“ mai amerintia si cu desfiinţarea legei de naţionalitate, la care si asia nimeni nu mai tiene uimi cu; in fine „Kelet“ insulta si pe corpulu intregu naţionale romanescu din Romani’a dicimdu, câ mâne-poimane nu va mai fi nici acolo una singura comuna romanesca, câ adeca Romani’a va cadea sub jugulu Rusiei? In acelu casu nu avemu se fimu profeţi, pentru câ se predicemu
Foisior a „Observatoriului“.
VIera Sassulici. y
(Urmare si fine.)
După acesta urmâ acus’a din partea procurorului de stătu, la care a respunsu advocatulu acusatei Ale-xandroff, câ aparatoriu alu ei intr’unu modu demuu de advocaţii celebrii din Europ’a apusena. Părţile de frunte ale acestei aparari sunt:
„Dvostra cunosceti istori’a clientei mele. Ea a petrecuta doi ani in arestu numai pentru-câ a fostu suspiciunata; tempulu dela 18 până la alu 20 anu alu vieţii — anii juniei, in cari junele inceta de a fi copilu, si se apropie de anii maturitatiei, in cari are cea mai mare capabilitate de a primi tote impressiunile, ale caroru urmări remanu neuitate in tota vieti’a, in cari vieti’a i-appare inca nemaculata, pentru copila aceşti ani sunt cei mai frumoşi, tempulu amorului, tempulu, candu ajunge la consciintia, câ este femeia, câ pote deveni mama; tempulu candu se insufietiesce de totu ce e subliniu, tempulu, la care cugeta si mai tardiu, câ mama, câ matrona. Dvostra ati si intielesu, in ce plăceri si-a petrecutu dsior’a Sassulici anii cei mai frumoşi din vietia î Doi ani nu si-a vediutu inum’a, rudele, nici cunoscuţii; arare-ori numai i-se comunica, câ a venitu mama-sa la dens’a, ca o saluta insciintiandu-o ca toti sunt sanetosi. Fora ocupatiune! Tota omenimea se concentra in person’a pazitoriului care i-aducea de mancare. Monotoni’a acesta nu era întrerupta de câtu prin sentinel’a, care se preamblâ in susu si in diosu si, privindu câte-odata pe ferestra, strigâ: nu ti-ai facutu ceva reu dsiora ? . . prin zuraitulu incuietoriloru, prin lovirea de pusei candu se schimbau sentinelele si prin baterea unisona a orologiulu de pe fortareti’a Petru-Paulu; cu totului totu ferita de comunicatiune cu omeni! Nu esista niraicu, nici pentru amiciţia, nici pentru iubire, numai simpathi’a provocata prin consciinti’a, câ in drept’a si in stang'a se afla soci, cari asemene ’si petrecu dilele
in carcere. In dsior’a Sassulici se deştepta in singurătate iubire câtra fia-care captivu politieu, si de atunci, fla-care criminalistu politieu este pentru dens’a unu sociu, reamintindu-i esperieuti’a si impressiunile vietiei ei de odiniora.
Trecură doi ani. Ea fu eliberata din arestu, tiindu-câ nu erau motive de a o preda justiţiei. Elibe-randu-se nu i se spuse celu pucinu: „dute si nu mai pecatui,“ tocma pentru ca nu i-se pote imputa nici o crima. I-se dise: „Mergi!“ Unde ? — Muma-sa o primi cu bucuria; Vîer’a era numai de 20 de ani, prin urinare tenera inca. Mum’a isi mangaiâ copil'a: Doi ani de grea nenorocire, multiamita lui D-dieu, au trecutu. Vomu merge la tiera; acolo te vei recrea?4 Trecu diece dile iu visuri si cugetări. De-odata se presenta unu oficieriu de politia: „Amu ordiuu, dise elu, se te arestezu si se te ducu in iuckisore provisoria !4‘ — „Eu nu sunt complice la nici-unu procesu. Cercetarea in contra mea este sistata.44 — „Ast’a nu potu se o sciu!“ — Trecu 5 dile. Vîer’a se afla in arestu provisoriu. — Intr’o di i-se comunica, ca acuşi va fi transportata. — „Cum V me voru transporta ? Aştepta pucinu! Nu am nimicu la mine. Permiteti-mi se avisezu rudeniele. De siguru este o neintielegere. Concedeti-mi se remanu baremi o di inca.“ — Este impossibilu. Legea ordona asia! Vîer’a imbracata cu o haina, trebui se plece, precumu comandâ legea. Pâna-ce caletoriau cu calea ferata, inca totu eră de suferitu; dupa-ce inse a fostu necessitata a caletori cu post’a, insocita de doi gendarmi, Vîer’a simtiâ frigulu binisioru. Unu gendarmu se desbraca de cojocu si acopere pe arestant’a. Ajunsa in Krestzy fu dusa la politia, de unde i-se dise : „du-te, dta nu eşti arestanta, ci libera. Porta-te bine si in fia-care sambata se te presentedi la pobtia.44 — Dar incâtrâu se merga Sassulici ? Ati auditu ce avea la sine! O rubla, o scatula cu confecturi si o carte francesa. Acestea erau midîloeele de care dispunea densa. Din Krestzy ajunse la T'ver. de aici la Saligatici pe urma la Chaskow. Asia ea incepu a duce o vietia de nomadu. A fostu supusa Ia diferite invesţgaţuni. Fu
incarcerata. In fine isi uitara de ea. — Scapandu câ prin urechile acului ajunse la Petruburgu, apoi la Pens’a, unde a cetitu iutemplarea lui Bogoljueoff. — Nu me voiu încerca se ve espunu istori’a nuieleloru in lega-mentu cu caus’a clientei mele. Câ-ci atunci ar trebui se ve tienu o dissertatiune prea lunga. Istori’a nuieleloru isi are inceputulu intr’unu trecutu departatu. Ve voiu spune numai istori’a nuieloru din tempulu din urma alu existentiei loru. Sassulici apartiene generatiunei noue. Ea ajunse la cunoscinti’a eului propriu pe candu nuieu’a apartienea dejâ la trecutu. Noi inse, cari apartienemu generatiunei vechi, ne potemu reaminti forte bine tempulu, candu nuieu’a erâ domna omnipotenta, care dură pana la 17 Aprile 1863, — timpulu, candu nuieu’a domnia in scola, in grajdiulu pro-prietariloru de domenii; candu se folosea in casarme, in administratiunea politiana, de candu domnirea ei erâ in flore. Pe atunci curgeau si faime, câ in comune singuratice nuieu’a se punea in legătură cu unu mechanismu englezu, si astmodu se folosea la anumite ocasiuni.
In legile nostre civile si criminali multe pagine sunt împestriţate cu batâi de nuiele, de biciu si de cnuta. Dar’ sosi marea di de 17 apr. 1863, diu’a onomastica a înaltului nostru monarchu. In diu’a acest’a nuieu’a intră in domeniului istoriei. Pedeps’a corporala se sterse; batâile cu biciulu si vergi fura înlăturate. Domnirea nuielei inse n’a fostu delaturata cu totulu. Câti-va representanti de ai poporului erau ingrigeati, ce facia voru luâ lucrurile dintr’o data fora nuiea. Cum se va pote lipsi Russi’a, carea istori’a si marimea sa avea a o inultiami nuielei, cum se va pote lipsi de acestu elementu nedespărţiţi ?— Nuieu’a fu delaturata. Se mai păstră numai pentru caşuri esceptionali, remase câ clironomia a unei institutiuni morte. Candu se intro-ducu la unu poporu anumite institutiuni, cari sunt de natura a radicâ spiritulu lui si demnitatea omenesca, atunci, aceste institutiuni se desvolta cu rapediune. Si eta, 14 ani dupa-ce s’a stersu pedeps’a de nuiele pentru toti individii, cari apartienu starei privilegiate, in curtea arestului preventivu unu arestantu politieu este con-
cu cea mai mare probabilitate, ca dieu atunci nu va mai esiste in Europ’a nici macaru una comuna magiara in sensulu celu intortocatu alu agitatoriloru fanatici din Clusiu si B.-Pesta, ci vom fi tote seu rusesci seu nemtiesci.
După aceste informatiuni date lectoriloru despre propagand’a magiara, ne vomu intorce la argumentele lui Rethy Lajos, incependu cu celu de antaiu istoricu de fantasia.
J Dela sinodulu archidiecesei gr. or. transilvane.
(Urmare.)
Sibiiu, 4/16 Maiu 1878.
Multe s’ar potea vorbi la acestu incidinte si preste totu la sceneriele petrecute in acesta memorabila sesiune a sinodului archidiecesanu, ale cărui desbateri decurseră cu o vehementia polemica, pe carea mai ca nici unu stenografii nu le-aru potea depinge cu sânge rece si cu obiectivitatea la carea ine reflecta unu stimabilii dnu deputatu cu privire la reportulu meu din Nr. trecutu; si intru adeverii, ca este forte durerosu candu unu raportoriu diari-sticu conscientiosu si nepartialu, vrendu nevrendu trebue si elu tocmai cu acea consecentia se iesa din impassulu obiectivitătii, precum o pestrecu acesta respectivii deputaţi in discursurile loru si in modulu celu mai neconveniente, ca se nu dicu chiar’ ne-cualificabilu si dejositoriu pentru demnitatea unei corporatiuni morale bisericesci, cum este venerabi-lulu sinodu archidiecesanu.!
Nu raportoriulu carele are datorintia morala a fi interprete conscientiosu celoru petrecute si a descrie fidelii intr’un diariu de publicitate tote, seu macar celea vediute cu ochii si audite cu urechile acolo, mai respicatu: nu raportoriulu nici publiculu spectatorii din galeria este de invinovatîtu, pentru ca deputaţii aleşi de poporu si tramisi in sinodu ca se reguleze in buna contielegere si concordia afacerile archidiecesane, la discusiunea acelora nu se marginescu a fi obiectivi, ci conduşi de alte scopuri si tendintie subjective prin graiu viu si cu emfasa negenata rostescu in audiulu publicului spectatorii cuvinte, cari dieu numai obiective nusuntu; er’ apoi celea rostite prin cluburi secrete si conferintie asie numite confidenţiali — la cari firesce numai raportori confidenţi de ai acelora au locu — nu străbătu mai departe.
Premitiendu acestea, cu indulginti’a stimabili-loru lectori ai acestui diariu, trecu la continuarea raportului meu — se intielege obiectivu, asie precum si celea discutate in siedintia publica au fostu de obiective si anume:
1.	In siedinti’a a Vil-a dela 11 Maiu a. c. după ce se autentica protocolulu siedintiei precedente, si după ce presiedintele archiepiscopu ]iuse intre-barea: deca cineva are se faca vre’o interpelatiune seu moţiune inainte de a se incepe pertractarea obiecteloru puse la ordinea dilei? — deputatulu Yisarion Romanii după o motivare scurta si obiectiva, cumcâ considerandu mai multe impregiu-rari abnormali de stagnatiune in organismulu bise-
damnatu la aceeaşi pedepsa de nuiele. Evenimentulu acestea n’a potutu remane secretu. Diuariele se folosiră de materia si impregiurarea acest’a a fostu primulu motoru pentru fapt’a acusatei. Scurt’a novela diuaristica, ce-i veni a mana, produse o impressiune scuduitore asupra ei. Unu omu, care după cultur’a, educatiunea si convingerile sale nu cunoscea nuieu’a, care aplicarea acestei pedepse dediositore n’ar fi potutu-o suferi nice la alte persone, acestu omu a trebuitu se o sufere in-susi. — Sassulici n’a judecatu infami’a pusa asupra lui Bogoljuboff din punctu de vedere juridicii, ci după ceea ce’i dicta ânim’a sa. Acestu punctu de vedere nu i-permitea se se impace cu pedeps’a delinquentului. — Bogoljuboff se condamnase la munca silnica pentru o crima politica, pentru participarea la demonstratiunile politice de pe piatia cathedralei Kasan. — Atunci semtiau cu totii compassiune simpathica cu junii, cari isi nimiciră poterile juvenili cu atât’a usiurintia. Legea fuse aplicata cu stricteti’a cuvenita. Candu se comite vreo crima din partea unui individu, crira’a aceea, nici candu nu pote ascunde priviriloru publicului aceea ce este bunu seu reu in individu. Junii acesti-a erau oneşti, intelligenti si simpathici, tote aceste calităţi provocara semtiulu de compătimire. O crima politica differe de altele prin aceea, câ ceea-ce astadi se considera de crima mane pote trece de o virtute patriotica ....
Sunt esceptiuni, anume candu o crima de stătu se comite pentru scopuri particulari, egoistice; dar’ aceste sunt rari. Bogoljuboff a fostu declaratu lipsitu de tote drepturile si condamnatu la munca silnica. Acest’a este un’a din pedepsele cele mai aspre impuse de legisla-tiunea nostra. Pedeps’a acest’a se pote aplica la forte diferiţi criminalisti: la talchariulu care rapesce coron’a, la hoţi, la criminali de stătu, si toti acesti-a, mana in mana, trebue se petreca ani intregi la munca silnica. — Exista inse o sfera, facia de care legea remane fora potere, candu ori-ce complanare este o injuria: sfer’a capacităţii spirituali si morali. A complana sfer’a acest’a este curatu preste putintia. Acest’a e punctulu de vedere din care a judecatu Sassulici pedeps’a lui Bogoljuboff;
ricei si respective alu Metropoliei nostre; conside-randu ca suprem’a corporatiime bisericesca, adeca congresulu natiunalu de atât! ani neintrunitu, fu conchiamatii la timpulu seu de părintele Metropolitu după tote formele prescrise in stat. organicii, der’ prin regimulu de stătu întrunirea aceluia fu numai decâtu interdisa; considerandu mai departe gravele motive si altele, precum si acea impregiurare, câ. nici consistoriulu metropolitanii ca foru de suprem’a instantia apelativa, de mulţii nu s’a intrunitu spre a decide asupra causeloru ce de ani jacu neresolvite, a facutu propunerea:
„Ca sinodulu pentru vindecarea acestui reu se enuntie necesitatea de intrevenire urgenta in contielegere si conlucrare cu presiedintele archiepiscopu si metropolitu, si se intreprinda toti paşii necesari la locurile competenţi, spre care scopu se se alega o deputatiune de trei membrii din sinulu -sinodului, carea intrunindu-se cu altele asemenea si totu spre acestu scopu din partea sinodeloru eparchiali de Ara du si Caransebesiu alese deputatiuni, tote trei la olalta se dea părintelui Metropolitu totu sucursulu posibile la delaturarea pedeciloru in modulu celu mai cuvenitu si lealu. “
2.	Imediaţii după acesta moţiune deputatulu si totodată protonotariulu sinodului Eugenu Brote insinua si citesce o alta moţiune tiesuta cu nisce motive, mai bine invective fabricate firesce in clubulu pretinsei partide regeneratorie, cari nu numai ca printr’un firu rosiu, ci oblu erau atîntite asupr’a venerabilei persone a părintelui archiepiscopu si Metropolitu peresiedinte M i r o n u R o m anul si prin cari motive aretandu propunatoriulu in siedintia publica icon’a cea mai trista a situatiunei abronnali, in care geme archidieces’a si multe de tote anomalii de cari patimesce organismulu internii si esternu bisericescu, scolaru si economico-finantialu, spre vindecarea acestui reu imensu, pe care ’lu atribue capului conducatoriu alu archidiecesei, va se dica deadreptulu archiepiscopului presiedinte, propune absurdulu:
„ Ca pana ce acesta stare abnormala, pana ce anomaliile si mai scie I)-dieu câte tote rele li se nelucescu celoru din clic’a regeneratoria sistematicii organisata si disciplinata in conspiratiune si esploatarea scopuriloru meschine; apoi continuandu totu cu până ce asta si până ce ceealalta si erasi până ce cutare si de repetite-ori totu până ce si până ce — scotiendu ghiar’a pisicei din sacu isi manifestâ sublim’a si nobil’a dorintia, câ veneratulu sinodu archidiecesanu, „până atunci se se dechiarein permanentia,“ până cându tote formalele si evidentele gravamine si levitele cuprinse in motiuue nu se voru constata si delatura inca in decursulu acestei sesiuni."
Acesta, nici mai multu nici mai putienu este genuinulu si obiectivulu? cuprinsu si modu sublimii alu motiunei dlui deputatu si protonotariu sinodalii E. Brote, si deca unu raportoriu diaristicu colo din fundulu galeriei desu indesate de publicu auditoriu • de felurite classe, ma chiar din elevii se-
diu acestu punctu de vedere, ea n’a potutu de câtu se se irriteze. Bogoljuboff n’a fostu consangenulu, nici amiculu seu cunoscutulu densei; ea, nici nu l’a vediutu nici odata. Dar’ . . câ se se revolte cineva vediendu tabloulu unui individu maltractatu si dediositu mora-licesce, este ore condilia sinequanon se fia sor’a, femei’a seu amanta respectivului? Bogoljuboff a fostu pentru acesta Sassulici unu criminalistu politicu. Elu a fostu istori’a trecutului ei propriu, istori’a migratiunei ei fora nici-unu scutu prin Russi'a, in fine, istori’a ânimei sale proprie, care se serntiâ ofensata. Acusat’a n’a lucratu nici din egoismu nici din alte motive personali; ea n’a doritu nici averea nici bunulu altuia, n’a avutu se’si resbune vre-unu amantu; prin fapt’a ei nu si-potea castigâ nici-unu folosu pentru sine; ea se făcu apera-torea unui maltratatu necunoscutu; ea incercâ pedepsirea unui actu de violintia nelegiuitu, fora a reflecta la sine si la urmările, ce va ave acest’a pentru dens’a."
Presiedintele reasuma pe scurtu acus’a si aperarea. Juraţii se retragu, se consulta si, reintrandu in sala, anuncia verdictulu, câ Vîera Sassulici nu este vinovata.
Unu sgomotu surdu de aplause resunara in sal’a intrega, si câ fulgerulu străbătu afora pe strade, unde asceptau sute de studenţi. Se escâ unu tumultu in-fricosiatu. Politî’a pasî la midiulocu, câ se imprasthia mulţimea; se audu doue pusîcaturi . . . unu studentu cade mortu, o femeia betrana cade raniţa. Vîera fu acompaniata de gendarmi pana acasa; a dou’a di a disparutu din domiciliulu ei, cum? si in ce modu? nu se scie. Ascunsu-s’au dens’a, seu dora era se afla in man’a de fieru a politiei: este o enigma.
Fia cum va ti: Vîera a resbunatu nedreptatea si despotismulu, vrendu se rădice flamur’a libertăţii. Prin curagiulu ei a mai adusu unu frumosu margaritariu la coron’a nestimata, împletită de alte brave antecesore, martire a le libertăţii!
Petra-Petrescu.
i
minariului teologicu - pedagogicu, — împreuna cu acesta tote le aude, după a sa nepretentiosa părere si modesta judecata nu le pote cualifica de altu indemnu, decâtu absolutu numai de o intentiune reutatiosa si prostituitoria. —
Fste superfluu ori-ce comentariu la acesta aparitiune, câ-ci omenii de bine, de ânima si con-sciintia curata voru sci judeca, ce insemn^za a fi pecatosu insusi cineva si a’si spala pecatele cu pielea altui’a, in alu caruia ocliiu vede lomurile, er’ in alu seu nu vede bîrn’a; voru judeca ce in-semneza: candu acei fraţi intru Christosu, cooperatori la altariulu Domnului si colegi in funcţiunile spirituali eclesiastice in facia se arata buni, blandi si cu simtieminte nobili, mănâncă si beu bine la mes’a ospitala, er in dosu nutrescu si faurescu planuri deabolesci, cu cari isbescu de sub tufa clu-buriloru secrete conspiratorie de formala dejosire si prostituire. Ei, der’ cine nu cunosce proverbiulu romanului de „ t i e n e minte," apoi dieu eveni-mintele alegerei de Archie])iscopu si Metropolitu dela 1874 nu dispăru curundu din memori’a celoru insetosiati de gloria si potere domnitoria.
Aparitiunea si manifestatiunea acesta — ddr’ nimicu alta este efluinti’a acelei aspiratiuni de gloria nesuccesa, pe carea omenii malcontenti nu o potu uita usioru. Der ea au fostu intempinata de celu mai satisfacetoriu resensu din partea părintelui archiepiscopu si metropolitu, presiedinte alu sinodului, carele cu sânge rece, ddr’ categoricii si resolutu, respinse tote insinuatiunile incriminatdrie, câ basate pe nisce presupuneri cu totulu nefundate, decliia-randu, câ pre candu in contra propunerei prime făcute de deputatulu V i s a r i o n u II o m anu, in câtu privesce competenti’a, crede ca nu ar’ fi la locu aici, adeca in sinodu, de altmintrelea in câtu privesce form’a si meritulu ei, nu are nici o escep-tiune in contra aceleia.
Dar a dou’a propunere a dlu Brote nu o pote considera de altu ceva, decâtu numai de unu atentatu reutatiosu, care a tîntitu oblu in ^nitra personei lui, pentru care espriinandu’si adenc’a sa părere de reu, a dechiaratu susu si tare in faci’a sinodului si in audiulu publicului numeroşii din galeria si din ambitu, cumcâ elu va descoperi con-sideratiunile de ingrigiri si motivele de banueli, carii sunt adeverat’a causa a stagnatiunei subver-sante in organismulu bisericescu din gremiulu con-sistoriului archidiecesanu, si prin cari descoperiri mulţi dintre deputaţii sinodali, ba chiar’ si cei ce nutrescu asemene presupuneri, se vor’ convinge spre deplin’a loru desamagire, cumcâ nu elu, ci alţii, cu totulu alţii, au causatu si causeza afir-mat’a stagnatiune.
In firulu acestora apoi sinodulu condusu de consciinti’a demnitatiei sale, respinse cu maioritate mare de voturi cererea de a se pune numai decâtu la ordinea dilei ca urgenta moţiunea deputatului E. Brote, ci o transpuse in nesu cu a .dou’a moţiunea deputatului Visarionu Iiomanu, comi-siunei concernente spre studiere si dare de opiniune in siedinti’a prossima.
Dar’ ce se vedi, după svercolire si fermen-tatiune in drept’a si in stâng’a — contingentulu deputatiloru sinodali mereu incepii a se rari, câ-ci unii dintre deputaţi de colore acuşi espresa acuşi ambigua, mi-se camu absentara, si asie capatandu sinodulu alta fisonomia, in siedinti’a de ieri s6r’a, careia ’i premerse un’a secreta îngusta, infatio-siandu-se si dlu Eugenu Brote, carele cu mulţi partisani ai sei absentase dela alte doue siedintie precedinti, si opintindu-se prin cuvente înolcomitorie si se datorie a’si repara argumentele motiunei sale, o revocă puru si simplu.	(Va urma.)
Dreptulu de asociatiune si de adunare.
Noi amu mai intretienutu pe on. nostru lectori cu oresi-care cercetări asupra sublimelui dreptu da-ruitu dela D-dieu omului câ fiintiei supreme intre făpturi. Ocasiunea ni se dete in era’a trecuta, pre candu comunicaseramu faimos’a ordonantia a ministrului Colomanu Tisza, prin care densulu strinsese acelu dreptu ddieescu in curele. In Nr. precedente aratandu, curnu acelaşi dreptu fu luatu in desbatere la diet’a Ungariei in cursu de trei dile, observaramu totu-odata, câ acelea desbateri sunt de importantia suprema mai alesu pentru noi romanii, carii ne simtimu ferecaţi, adeca strinsi in cercuri de feru la toti paşii nostrii, despre ce avemu documente ne-numerate cunoscute noue toturoru, in câtu mai câ ar fi de prisosii a le inprospeta si la loculu acesta. Totuşi, dupa-ce vediuramu, câ cliiaru si 129 depu tati din camer’a actuale a Ungariei, care trece de reactionaria, in discussiunile din 9, 10 si 11 Maiu au pusu acelu dreptu a 1 aturea cu vi61i ’a, ne
tîenemu de a nostra datoria a ilustra si aci cu câteva esemple cumplit’a pressiune la care este supusu dreptulu dumnedieescu alu poporului nostru câ omeni, câ romani, ca christiani de cutare con-fessiune, câ cetatieni ai statului, câ membrii ai vreunui municipiu ori comune, in fine tocrna si câ cunoscuţi cu alţi cunoscuţi, amici cu amici, inca si consângeni cu consângeni. Ne sunt necesarie câteva esemple, pentru-câ lectorii se aiba la ce se aplice theoriile dreptului asociatiunei stabilite de multu in Europ’a civilisata, desvoltate asta-data si in diet’a unguresca; ne sunt necesarie, pentru câ se cunoscemu cu atâtu mai limpede immens’a distantia care esiste intre acelea theorii de dreptu si intre modalitatea aplicarei loru la poporulu romanescu; ne sunt necesarie, pentru câ lumea civilisata, poporale libere se ’si faca idea justa despre greutatea jugului politicu, sub care gememu noi pana in dio’a de astadi. Dupace vomu premite acelea esemple, vomu trece la desbaterile parlamentarie atinse mai in susu.
In cei 10 ani din urma la ocasiunea periode-loru electorali s’au potutu aduna in libertate deplina, adesea desfrenata, membrii de tbte partidele, sute si mii, in sale si sub ceriulu liberu. Din contra, cetatienii statului de naţionalitate romana in mai multe tienuturi au fostu opriţi prin fortia dela adunari, era asia numitele conferentie electorali forte modeste, compuse numai din câte 2—3 sute barbati conveniţi din tidr’a intrega, s’au potutu tiene numai după intempinare de greutati ne mai audite in alte staturi, si chiaru după invingerea acelora, numai câ din gratia speciale si câ pe furisiu, câ in seculii persecutiuniloru religiose, pre candu si servitiulu ddieescu se tienea in locuri subterane, in pesceri, in catacombele mortiloru.
In 1868 se intentase procesu criminale la mulţi individi din Blasiu, pentru-câ suferiseră câ tenerimea se’si serbedie Maialele, cu care ocasiune isi aduse aminte si de dio’a emanciparei din 3715 Maiu 1848, precumu isi aduce aniente si serbedia cu mare solemnitate in fiacare anu poporulu ma-giaru dio’a din 15 Martiu 1848, dio’a din 21 Maiu 1849, adeca aniversari’a, in care insurgenţii luasera cetatea Bud’a dela austriaci, apoi dio’a spendiurarei celoru 11 comandanţi la Aradu, dio’a spendiurarei celoru 4 ardeleni in anulu 1855 si altele multe. In acelu anu 1868 era p’aci se arunce in temnitia inca si pe canoniculu prepositu Vas. Ratiu, trecutu pe atunci de ani 85 si pe langa aceea asurditu mai de totu din caus’a betranetieloru; si deca bla-sianii scapara atunci de temnitia, avura se multia-mesca numai augustei persone a monarcliului, care dupace primi suplicele inaintate in acea causa de câtra romanii din câteva comitate, luase de scurtu pe ministrulu respectivu, câ se se abata dela poli-tic’a vendettei. Ministrulu câtranitu era se’si dea dimisiunea, deca Franciscu Deak nu Far fi tienutu in freu dicîindu’i se se moderedie. Vendett’a inse ajunse pe blasiani in 1876, candu li se amerintiâ cu includerea si spargerea scoleloru, ddca voru mai cutedia se serbedie Maiale, se mai vorbesca de 15 Maiu; li s’au interdisu totuodata ori-ce alte adunari de distractiune, in câtu nu mai cutedia a face nici macaru asia numite baluri.*) Totu camu pe atunci se intemplase in unele comune din di-strictulu Fagarasiului spargerea prin fortia politie-nesca a ospetieloru si jocului la nun te.
Iunimea romana luandu - se după esemplulu junimei de alte nationalitati, incepuse a’si forma si ea pe ici pe colea societăţi de lectura, cu ce fonduri? Dv. le cunoscuţi: picaturi de apa. Câte unu pretestu de nimicu, unu usioru escesu tenerescu, cateva frase sunatorie esite din pen’a vreunui teneru infocatu, in fine o denuntiatiune perfida a vreunui diariu din Clusiu ori B. Pesta au fostu prea de ajunsu, câ câteva societăţi de acelea se fia injunghiate una după alta.
Maiestatea sa Monarchulu nostru a v o i t u, inca din anii juniei sale, câ si poporulu romanescu se’si inavutiesca litera tur’a; era pre candu era de ani 30, a datu porunca formala guberniului transil-vanu, câ se conchiame o comisiune romanesca la Sibiiu, care se se ocupe inadinsu numai de litera-tur’a romanesca, ceea ce se si intemplâ in Octobre 1860. După unu anu apoi Mai. Sa binevoi a confirma statutele asociatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu. De a mai fostu si de mai este in tota Europ’a vreo societate de cultura, ale cărei lucrări se fia, pre câtu de seriose si folositbrie, pre atâta si calme, paciuite, leali si patriotice in celu mai strinsu iutielesu alu curentului, apoi aceea este Asociatiunea transilvana. Cu tote acestea, dv. sciţi ce era se patia acea
*) Actele respective se potu vede in Blasiu.
societate după adunarea generale dela Nasaudu, nici-decumu nu din culp’a sa, câ-ci ordinea buna in siedintiele publice fusese de modellu, ci numai pentru manifestatiunile unoru omeni teneri, făcute sdr’a, la altu locu de distractiune, intre mâncări si beuturi. P’ aci era se’i franga giitulu.
Dara scandalulu de inferatu dela A. Juli’a din 1876 cine nu’lu cunosce? Pre candu de es. magiarii mergu si isi petrecu in companii intregi, cu familii si fora de acelea, vreo 5—6 romani se ducu si ei ser’a in locuinti’a unui advocatu amicu alu loru la unu p a c li a r u de v i n u, câ-ci nu se vediusera de multu. C o m p 1 o t u este! scrie unu spionii din Alb’a la Clusiu. Complotu se descopere, alerga fanaticulu redactorii alu diariului „Kelet“ la Alb’a, si apoi in urmarea acestoru obraznicii se incingu investigatiuni si spionagiu prin tota tier’a, multu mai afurisiţii si mai gretiosu decâtu in periodulu absolutismului. Arestările si călcările teroristice de locuintie, urmate după aceea la Deva, in munţi, pe campia etc., ve sunt in memoria prospeta.
Chiaru si pe terenulu religioşii suntemu ferecaţi in lantiuri. Actele sinodului din Gherl’a anullate, Blasiulu cu tote congresele si sinodele sale tienutu pe gratariu ferbinte. Congresu rom. gr. res. nu se pote aduna. Oradea nici macaru unu sara-cutiu de consistoriu plenariu nu pote ave. Intr’o diecesa gr. res. rom. consultatiunea canonica legale a credinciosiloru s'a spartu prin comisariu poli-tienescu.
Ce sunt romanii? Vite necuventatorie? Inca si vitele se aduna in turme, ciurde, „cîopora," stave etc. Până candu acestu sarcasmu ardietoriu asupra drepturiloru omenesci?
Dara se trecemu acuma la respectivele desba-teri parlamentarie din Ungari’a.
Transilvani’a.
1 Sibiiu. (Maiales. Aniversaria.) Dilele din 3/15 si 4/16 Maiu au fostu din cele mai senine si frumose, intocma precumu asigura betranii câ fuseseră a le adunarea naţionale in eternu memorabile din a. 1848 tienute pe siesulu dela Blasiu. Locuitorii acestei cetati s’au si folositu de acelu timpu frumosu. Luni dem. in 15 a esitu tenerimea dela sculele evang-sasesci in vecin’a Dumbrava (jungen Wald), unde apoi au concursu unu mare numeru de locuitori cu familiile lom.
Pe aceeaşi di junimea romana representata prin ddnii Liviu Branu de Lemeni, Iuliu cav. de Pusicariu si Petru Dragiciu invitară pe familiile romane si pe alţi locuitori si ospeti de distinctiune, intre carii mai mulţi deputaţi dela sinodu, la o convenire sociale, spre serbarea aniversariei dilei de 3/15 Maiu 1878 in pavillonulu din gradin’a lui Hermann. Solemnitatea se deschise prin unu dis-cursu istoricii bine sentitu, rostitu de junele juristu
L.	Branu de Lemeni, după care uram unu duettui executatu de tenerii nostrii cu multa precisiune,' apoi declamatiunea poesiei Penesiu Cur ca nulii de d. Gavrusiu. Tote acelea productiuni fusera aplaudate de câtra publiculu adunatu in numeru respectabile. După cin’a frugala, deresa prin toaste pre câtu seriose, pre atâtu si inspiratorie de credintia in venitoriu, la unu semnu datu, frumosele ndstre dame, admirate pentru modesti’a loru, fusera luate in „hora,u după care au urmatu alte dantiuri in ordine inprovisatu câ in ori-ce petrecere de familii. Or’a doue după miediulu noptiei puse capetu placu-teloru petreceri si conversatiuni, la care mai dete nutrementu si coprinsulu celoru doue telegrame de felicitare venite din partea junimei dela Blasiu.
La ocasiunea acesta ne tienemu de a nostra datoria câ observatori nepartiali, a releva una im-pregiurare de natura delicata. Cunoscuta este tierei intregi estraordinari’a rigore si negrulu prepusu (suspicio), cu care sunt urmărite ori - ce adunari, insociri, chiaru si simple conveniri seu intalniri ale romaniloru in ori-care parte a patriei; ordonantiele ministeriali relative la adunari si in specie la ale romaniloru, sunt asemenea de notorietate publica. Era dara lucru firescu, câ convenirea junimei si a familiiloru romanesei se fia anuntiata prealabilii la auctoritatile politice locali. Ei, bine, o spunemu cu dre-si-care mandria si plăcere, câ ddnii comite supremu, v. comite si directorii de politia intempi-nara anuntiulu junimei ndstre nu numai cu buna-vointia si generositate, ci chiaru cu nobile iucredere in caracterulu seriosu si in lealitatea romanesca. Câ organu de publicitate multiamimu cu tota sinceritatea ânimei ndstre pentru acesta tractare prea demna de datatoriu, câ si de primitoriu.
La Situatiunea politica din afara.
Una parte buna din on. nostrii lectori aştepta, câ se daniu si noi locu mai multu politicei mari si anume celei esterne in colonele ndstre. Sunt si de aceia, caroru le place unu diariu tocrna si atunci, candu elu se imple numai cu conjecturi (gâcituri, combinatiuni de ici-colea), care au vietia de 1 di, adesea numai de câte una ora, câ-ci in cea urmatoria ele dispăru. Aşteptarea ddloru este legitima, lips’a de patientia justificata prin grij’a estraordinaria ce insufla fia-caruia din noi acestea evenimente epocali, acesta cutremura in permanentia simtitu la tote poporale Europei. De alta parte noi amu potea asigura pe ori-cine, câ pentru o redactiune ce dispune numai de midiulocele si de spatiulu cuinii sunt buna-ora si a le ndstre, nici o lucrare nu este mai usiora, decâtu a citi câteva diarie din atâtea sute, a face din ele escerpte, a combina, conjectura si a predice viitoriulu de joi până mai apoi, cu ce scopu? Câ se avemu ser’a vreo lectura usidra inainte de a ne veni somnulu. Noi inse amu crede, câ suntemu neasemenatu mai multu datori publicului nostru, decâtu o simpla distractiune.
„Dore-me de tota lumea, dara de mine mi se rupe ânim’a“, este o vechia si prea justa dicatoria romanesca. Veţi conveni domniloru, câ in epoc’a si situatiunea actuale se afla puse in jocu si cumu amu dice, la loteria fatale, tote bunurile ndstre cele mai mari si nepretiuite, precumu patri’a, naţionalitatea cu limb’a, libertatea individuala si cea publica - politica, averile materiali si spirituali, civilisatiune, cultura, chiaru fain iii’a, moral’a si religiunea! Cautati bine im-pregiuru si ne veţi da dreptate. Cumu stamu acasa la noi? Acesta este prim’a cestiune imperativa pentru press’a nostra naţionale. Câ se poţi da facia cu evenimentele cutremuratdrie esterne, trebue se scimu in ce conditiuni ne aflamu acasa la noi. Eata deci, pentru-ce damu noi de regula locu mai multu cestiuniloru ndstre interne. Le damu cu atâtu mai virtosu, câ-ci potu veni impregiurari, in care se nu mai avemu timpu a ne ocupa de ele in linişte. Atunci apoi ar fi unu ade-veratu desastru pentru noi, câ se stâmu uimiţi in faci’a catastrofeloru, precumu amu patit’o de es. in 1848 noi si alte câteva popora.
Acestea premise cu scopu de a ne precisa punctele ndstre de plecare, trecemu la situatiunea esterna, la evenimentele dilei.
In ce stadiu se afla astadi cestiunea orientale? Nici-unu diariu nu scie se dea respunsu precisu. „Iournal des Debats" din Paris este unulii din cele mai mari si mai bine informate din tota Franci’a. „Romanulu" din Bucuresci, astadi ministeriale, are la dispositiunea sa cele mai bune informatiuni din man’a antaia. Cu tote acestea eta ce dice R. in primulu seu din 1/13 Florarii! (Maiu).
Bucuresci, 1/13 Florariu. Diariulu „Debats", reproducendu feliuritele sciri, vesele si posomorite, ce aducu telegramele si corespondintiele, dice:
„Nouile negociari sunt cu totulu tainice, si nu putemu dice nimicu despre densele, supt osenda de a ne espune se amagimu pe cetitorii noştri, seu de a ne insiela pe noi insine prin escesu de optimismu seu de pesimisniu".
Totu astu-feliu suntemu si noi detori se spunemu publicului, câ nu se pote sci inca de vomu avea fericirea păcii seu durerile resbelului.
Pacea o dorescu tote poporele. Guvernele care se pregatescu cu staruintia pentru resbelu sunt doue mai cu sema: guvernulu englesu si guvernulu rusu.
Cestiunea cea mare este:
Voi-va guvernulu rusescu se faca concesiuni, care potu multiumi pe Engliter’a?
Voi-va guvernulu englesu se nu intinda pre multu cererile sale, astu-feliu, in câtu se nu puie pe guvernulu rusescu in trist’a positiune de a nu putea s’acorde totu ce i-se cere ?“
Din faptele complinite mai noue cunoscemu intre altele pe acestea: Marele ambasadoru russescu Sîuvaloff chiamatu de la Londra la St. Petersburg a dusu eon-ditiunile de impaciure ale Angliei, care inse sunt unu mare secretu până astadi in 16 Maiu. Ceea ce se scie este, câ de candu a plecatu Siuvaloff, preparativele bellice se făcu in Angli’a si in Russi’a in proportiuni si mai mari câ mai inainte. Guberniulu din Londra trage trape numerose din imperiulu Indiei orientale prin marea rosiia si canalulu Suez, spre a le opune Russiei. Generalulu Totleben denumiţii comandante supremu la St. Stefano in loculu marelui duce Nicolae chiamatu a casa, nu e in stare se induplece pe Anglii a’si retrage flott’a dela Constantinopole, cu conditiune câ se se retraga si armat’a russesca dela St. Stefano. Turci’a nu mai voiesce se inplinesca conditiunile de pace si anume se dea cetatile fortificate Siumla, Varn’a si Batum la russi. Revolutiunea mohamedaniloru din munţii Rhodope contra russiloru si in dosulu loru continua cu furia. Arnautii belicosi din doue districte ocupate de şerbi s’au sculatu cu arme contra loru. E tema câ se voru rescula chiaru si bulgarii ocupaţi de şerbi, din causa câ acesita se porta prea brutalu, nu numai cu turcii, dara si cu bulgarii, cu carii n’au traitu nici-odata bine. Bulgarii egoişti seci, serbii cunoscuţi de brutali si rapaci. împeratulu Russiei a scrisu principelui Milanu in termini gratiosi, laudandu câ nici-odata bravur’a ser-biloru si prevenindu’i, câ erasi au se ia parte la o campania noua alaturea cu russii. Grecii tienu cu Anglii si protesta contra incorporarei la Bulgari’a noua a mai multora tienuturi grecesci (mai dreptu, greco-romanesci) din Macedoni’a. Russi’a prepara corăbii de corsari (Kaperschitfe) cu scopu de a prinde si cufunda mii de corăbii comerciali a le Angliei pe tote marile din lume.
Din Romani’a diariele de ocolo ne aducu forte pucine sciri asupra miseariloru de trupe; ceea ce se esplica usioru din sentimentulu si datorinti’a patriotica de a ti câtu se pote mai discreţi asupra secreteloru absolutu necesarie in acesta crisa noua. Ceea ce se scie pe alte caii este, câ trape russesei până in Oltu
si cele romanesci până la Orsiov’a sunt dislocate până in laintrulu muntiloru spre Transilvani’a. Acelea dislocări misteriose ar esplica in câtuva nouele mesuri totu asia de misteriose luate la noi de pucine,dile incoce, cu scopu de a se face fortificatiuni passagere pe la passuri si strimtori, spre care scopu au si plecatu câţiva oficiari de geniu. Mai departe nu se scie nimicu si — lucru erasi firescu, nici câ se pote sci. De altumentrea locuitorii isi vedu fia-care de necasurile loru intru aşteptarea evenimenteloru venitorie.
Orastia, 17 Maiu 1878. In unn’a unei ordinatiuni dela comand’a militare din Sibiiu, plecara de aici astadi catra Vulcanu 2 detasiamente de cate 1 subofficieru si 32 de infanterişti, intre cari câte 16 inarmati in pre-gatintia completa de resbelu si câte 16 cu recuisite de pioneri, cu destinatiunea de a fortifica păsurile la Vulcanu si la Surducu. Acolo-i aştepta doi locotenenţi, cari plecara de aici inca in 12. 1. c. cu trenulu la Sibiiu, in urm’a unei depesie urgente dela aceeaşi comanda militară.
Acestea despre cestiunea orientale.
/ Spurcatulu atentatu comisu asupra imperatului Germaniei a produsu in tota lumea cea mare urgia si orore; chiaru si press’a socialistica condamna necondi-tionatu pe asasinu. Intr’aceea urinările fatali pentru socialişti nu lipsescu. S’au luatu adeca mesuri de arestare contra mai multora, si semena tare, câ investi-gatiunile se voru intinde preste tota Europ’a.
xv7 Corespondentie particularie ale „Observatoriului“.
Dela B.-Pest’a aveinu una corespondentia din 4 Maiu a. c., care se ocupa cu starea clericiloru de naţionalitate romana, internaţi prin seminariele unguresci rom. catholice. Nu este compusa asia, câ se pota fi publicata intrega, macarcâ facia cu incriminările pressei fanatice care tiene, câ archiereii rom. catholici nu ma-giarisedia barbatesce, ar fi forte necessaria publicului una informatiune exacta si authentica despre conditiunile intre care se prepara acei clerici pentru vocatiuuea loru. Din corespondenti’a ce avemu sub ochii nostrii, aflamu numai atâta, câ dela 1873 de candu clericii romani si ruteni fusera stramutati din convictulu St-a Barbara dela Vien'a la B.-Pesta, in ritulu bisericescu resariteanu nu li se mai dâ nici-o instrucţiune, de si clerici romani sunt 15 si ruteni 8; din contra, sunt siliţi a’lu invetia pe alu latiniloru, ba uneori ii punu si la asistatu de „Mus sein“. Pre candu clericii romani se afla la Vien’a, avea societate de lectura cu biblioteca frumosica si o sumusiora de bani câ fondu, publicâ mai totu la doi ani câte-unu opu religioşii din cele mai alese in traductiune romanesca; preste acestea in ritulu resariteanu era esercitati cu atâtu mai bine, cu câtu avea escelent’a ocasiune de a’lu practica pe locu acolo in biseric’a parochiala gr. catholica dela St-a Barbara. In seminariulu centrale dela Budapesta lipsescu tote acestea conditiuni. Consecentiele funeste ale acestoru impre-giurari sunt la lumin’a dilei.
Din Diecesea Oradei avemu unu respunsu la corespondenti’a scurta din Nr. 27. In interesulu causei si spre a crutia chiaru si pe dn. corespondente de polemii forte neplăcute, care s’aru esca de siguru din partea prima a corespondentiei dsale, după multa cumpănire, ne vedemu indemnati a omite pe aceea si a da locu numai pârtiei a dou’a din trensa. Cu acesta ocasiune erasi ne rogamu, câ se ne dedainu cu totii la regul’a cu totulu rationabile: non quis, sed quid, nu cine, ci ce scrie cineva. Reflectamu totu-odata, câ nici-o redactiune care tiene la demnitatea sa, nu pote suferi, câ chiaru in colonele foiei sale se amble cineva gâcindu numele si positiunea corespondentiloru sei, si in acestu punctu nu va cede nici chiaru fortiei. Ite-dactiunea ia singura asupra’si respunderea pentru totu ce publica, cu esceptiunea unica de ofense pure per- i sonali de caracteru strictu privatu, pentru care sunt si remanu responsabili ddnii corespondenţi, fia-care pe ceea ce afirma. Redactiunea inse mv'ppblica nimicu, pentru care crede câ nu pote respunde in sensulu legiloru de ; pressa, mai alesu deca lege£y e clara, era nu cu intie-lesuri in doi peri. Asia de el$. a dice cuiva, fia acelu cineva ori-cine in lume: Dâ sama de averi publice, de averi comune, pe care le-ai luatu in administratiunea ta, necumu se fia ofensa, ea este o datorintia. A respunde erasi: Vino de le vedi, pentru-ce nu vii ? Nu este decâtu o simpla justificare prealabile, inpreunata ce e dreptu, cu ceva inputare de indolentia, de care inse pote se se apere ori-cine in terminii cei mai demni. In casulu de facia noi damu locu propriei aparari a dlui corespondente asia cumu e stilisata de dsa, si ne mai permitemu inca numai a reflecta la desbaterile die-tali, din 1 et 2 Maiu, din care au potutu vede capitulu, cleru si tota lumea, câ nu va trece multu, până candu se voru deschide lupte funeste asupra toturoru fon-duriloru, rom. si gr. catholice, prin comissiuni generali, a caroru infiintiare si funcţionare o propune si cere mi-nisteriulu dela dieta. Atunci apoi se va dice: „Petre Petre, n’ai sciutu se te incingi tu pe tine; acuma vinu alţii, carii in locu de a te incinge cu cingatoria negra seu rosiîa, te stringu in curele, de ’ti mai esu ochii din capu, te sugruma cu collariu de otielu, seu de auru, totu atâtu, te fereca in cercuri de metalu pe corpulu aprope despoiatul Ne-amu mira forte, deca ven. cleru din diecesea Oradei nu ar scf nici macaru atâtu, acolo in patri’a lui Kossuth, Bozormenyi, Tisza si alţii unu ; legionu, câ planulu de secularisare este preparatu cu câţiva ani mai inainte de acesta, si inca asia, câ nu numai dominie, ci si tote fondurile se se ia definitivu din manile • clerului cu ajutoriulu axiomei ce tiene: Accessorium sequitur suum principale, adeca pe roma-nesce respicatu: Fundatiunile diverse făcute de archierei, se tragu totu numai din veniturile bunuriloru donate clerului din averea statului de câtra regi, incependu dela primulu rege; prin urmare ele trebue se se intorca
erasi la stătu, care apoi prin legislativ’a sa va vota la toti plaţi fixe, câ la ori-cari alţi functiunari ai statului. Asia se intielege in Ungari’a dreptulu de proprietate, asia se esplica axiom’a Biserica libera in stătu liberu (ce satira amara!). Acesta in fine, se pare a fi definitiunea ce se dâ autonomiei eclesiastice catholice, cu care se făcu atâta sgomotu in anii 1870—1871, pentru-câ după aceea se adorma cu totulu, seu — deca mai voiţi, se se prefaca in mechanismu de magiarisare.
Cu acestea ne cautâ se damu respunsu inca si la alte doue scrisori venite din acea diecese nefericita, administrata in modu asia de misteriosu, aruncata de valuri câ o luntrisiora aprope deschiaieta. Si acumu se urmedie apologi’a susu atinsa.
„Altu moritoriu preotu din provincia n’a vediutu in veci neci n’a cetitu cumu se cade in cârti, in cărţile fondationali diecesane; macaru câ noi, preoţii satu-niarieni cari ne interesamu de cause publice si cari conveniramu numeroşi de la scirea scurta incoce, asie ceva n’amu cetitu; era apoi deca dvostra celu din Oradea, sunteti capitulariu ori fiscalu, nu sunteti competenţi se daţi lectiune clerului, se nu bata in canonici câ in toca, se nu scria si strige fâra documentu, se nu fia servili etc., ci sunteti detori a ne da in locu de scire scurta, scire mai lunga, in locu de a mistificâ, a luminâ publiculu diecesanu interesatu, macaru cu unu comunicatu in publicitate despre statulu quo alu fonduriloru diecesane proprie clerului, despre cari inse proprietariulu nu scie alta, de câtu ce se aude si vorbesce; deci macaru atâta este obligatu cavaleresce capitululu si advocatulu die-cesei; se nu i se impute onorariulu ce’i dâ diecesea matre pe fiacare anu.
Se dice mai de parte: preoţii noştri au curagiu candu scaunulu e in vaeantia; si are adeveru; inse si asia ceva a avea curagiu câte odata pentru interesulu publicu macaru in tempuri de vaeantia se dice plus facia cu dvostra, cari fia scaunulu golu, fia scaunulu plinu, in locu se ni daţi socotela publica detorita, nu sciţi alta corinda, de câtu a tupili si a improscâ câte cu o scire scurta officiosa.
Ce atinge euragiulu clerului oradanu, extra: re-flectamu la paginele publice Gazetta, Concordia, Fede-ratiunea, Albin’a si Fainili’a etc. si câte: doruri de sinode si consistorie plenarie macaru au resunatu in de-siertu, din dieces’a oradana! Intra repausatulu Olteanu a fostu interpelării solemnu in consistoriu plenariu, cerendu clerulu prin gur’a d. ases. Sarkadi mai multa lumina, ori mai bine, câ lumin’a fonduriloru diecesane se nu se pună sub obrocu, ipsissima verba; ci clerulu pururea a tocatu la urechi’a surdului.
Altcumu până la revedere me subscriu alu dvostre neci altcumu facatoriu.	Z.
? ------------------------
Mortea lai Socrate.
Convenindu intr’una din dilele trecute la o pre-amblare cu unu cunoscutu bunu si vorbindu despre mai multe lucruri, in specie de interesu scolastecu, fiindu-câ si noi mai tienemu la vechi’a dicala: „Nauta de ventis, de bobus narrat arator" — imi dise in cele din urma: „Eu am auditu vorbindu-se multe si multu de Socrate, cutare intieleptu din lumea vechia, — de form’a lui de invetiare, carea siapastratu până astadi numirea de „forma s o c r a t e c aw ; am mai auditu — continua cunoseutulu mieu — câ Socrate mai pre urma, a b e u t u ci cu ta; dar’ eu nu pricepu nemicu din aceste. Te rogu dreptu aceea, dâ-mi decumva poţi unele desluciri despre acelu barbatu „mare" — precum i dicu — alu anticitatiei, câ-ci sum forte curiosu a scf ceva despre dinsulu. Frate! i-replicai, pentru de a primi unu respunsu satisfacutoriu la acest’a intrebare, ar’ trebui se consulţi pre cutare filosofu „de profesiune"; apoi scii — câ eu nu m’am ocupatu — cumu se dice — cu de adinsulu — cu filosofi’a. Urma o pausa in convorbire. — „Cu tote acestea" — i disei, deca eşti forte curiosu de cele întrebate, până candu ai pote conveni cu unu filosofu, cari pre la noi se preambla cam raru, Ti promitu, a Ti comunicâ — in „Observatoriulu" celea ce sciu eu despre Socrate *si anume modu 1 u mortiei lui, la care se reduce — pare mi-se — dical’a: Socrate be cicut’a ’) fora inse câ prin acest’a se făcu superflua — deslucirea din ver o parte mai competenta, intielegu — de la ver’unu filosofu.	*v
Eca genes’a lucrarei de facia! Asia dara la lucru de buna voia! Adeca: se scriu ce sciu despre mortea lui Socrate. Dar’ fiindu-câ cine more, a trebuitu se se si nasca si se traiesca imi iau voi’a a premite câte-va date biografice despre Socrate2).
Socrate a traitu in Aten’a cam pre la a. 471—469 n. de Christosu. Tatalu seu — cu numele Sophroniscu
—	a fostu de professiune sculptoru, er’ mam’a sa — Phaenarete — moşia. Pareutii micului Socrate voiau a face din dinsulu sculptoru. Se vede câ părinţii si pe atunci tieneau la datin’a, carea si pana astadi inca nu e stinsa din poporulu de roudu, de si se combate pe tote caile si cu tote midiulocele iertate, câ adeca: cu ce a traitu tatalu mieu, si mosiulu mieu, va trai si fiiulu mieu. — Dar’ baiatulu areta inca (lin cele mai crude tineretie o aplecare deosebita spre tilosofia, carea
—	pre câtu sciu eu — este: „Cunoscinti’a lucruriloru in căuşele loru ultime si mai inalte" (Cognitio rerum per ultimas et altissimas causas). Câ ar fi cunoscutu si auditu Socrate pre filosofiii Anaxagor’a si Archelau si câ mai tardiu ar fi convenitu cu Parmenide nu sufere mare indoiela, cu deosebire convenirea lui cu filosofulu Parmenide o amintesce Platone — celu mai mare si mai renumitu discipulu — alu seu. — Facut’a Socrate
—	câ june si trei campanii — (la Potidăa, Delium si
■) Rom. Cucuta, nernt. Schierling. Anume Cicuta viroaa, forte veniuosa.	Red.
*) Dr. Albert Stoekl’s Lehrbuch der Geschichte der Pliilo-sophie. Pag. 75—76.
Amphipole); inse cu tote acestea n’a voitu se porte funcţiuni de stătu, de ora ce elu crediu-se câ chiamarea lui cea adeverata aru fi — educaţi unea seau crescerea junimei. Dar’ elu nu se imbiâ nimenui de invetiatoriu, ci permitea ori-si cui se participe, la invetiatur’a lui. Tota tienut’a lui a trebuitu se contribue spre a’lu face o persona pre câtu de simpathica, pre atâtu de celebra. Esteriorulu seu arata o miseria si unu modu de vietia simplu si aspru; in tota figur’a si tienut’a corpului seu, in circumspectiunea s’a batutoria la ochi, in modulu seu de amblare — oprindu-se adese-ori in mersulu seu, dicu: in tote acestea se aflâ ceva neindatinatu. Prin-cipiulu lui de vietia erâ: a ave lipse pucine. Asiâ atrase elu la sine prin demnitatea si umanitatea spiritului seu o mulţime de juni si barbari dintre cei mai destinşi din Aten’a. Ma spunu, câ si barbari de stătu nu se rusînau a se numerâ intre discipulii intieleptului Socrate. Pre acesti’a i invetiâ densulu amblandu pre strade intr’unu modu de totu practecu: punendu-li adeca întrebări despre deosebite lucruri, la cari invetiaceii aveau se respunda dintr’ a le sale, adeca a aflâ inşii adeverulu. Acest’a e form’a s o era te ca numita si erotemateca (dela grecesculu	= intrebatoriu) si si euristica
(dela gr. eup(6xo) = aflu).
Destulu, câ prin invetiaturile sale, cari tote tien-teau a formâ din concetatienii sei omeni precâtu se pote de morali, isi atrase — Socrate — la adinei betranetie invidia unei partide — numita democrateea; carea ilu acusâ in cele din urmâ prin gur’a unui cetatienu — Meletu — secundarii de Anytu si Lykon. Semburele acusei a fostu, câ Socrate nu crede in dieii statului, câ corumpe tenerimea. Betranulu invetiatoriu se aperâ insusi intr’o vorbire epocala, cunoscuta până asta-di sub numele de: Apologi’a lui Socrate; inse fu condamnatu — la morte prin veni nu. — „Socrate bâ cicut’a!" — Densulu se supuse acestei sentintie, fora inse de a’si calea pre conscientia, precum se pote vede din impregiurarile ultime ale vietiei sale in prinsore, despre cari — dara voiu a vorbi (pre urma unui autoru germanu) mai pre largu.
(Va urma).
Cursulii mniictelorii in val. austr.
Vienna, 17 Maiu.
Galbinii iinperat. de auru...........................fl.	5.72 cr.
Moneta de 20 franci..................................„	9-72 „
Imperialu rusescu.........................................  9.80	„
Moneta germana de 20 maree...........................,,	12.46 „
Soveroigns englesi...................................... 12.—	,,
Lira tnre^sca..............................................  11.20	„
Monete austr. de argintu 100 fl......................„ 105.30 „
B Tipii iai m
pentru procedur’a bagateleloru:
* Protocdle pentru acţiuni ....	. cont.	CU	50
* Indice			n	50
*	Diuariu despre termine .... *	Protocole pentru predarea baniloru pedepse la cass’a comun. . . .	• n . de	n	50
	• V	n	50
Citatiuni			n	40
* Filere de inmanuare			n	40
Sententie			fl	40
Protocolu de împăciuire			99	40
cr.
n
n
n
n
r
n
n
Manualu asupra procedurei in căuşele mai menunte procesuali civile (Art. de lege XXII. 1877), scrisu pe sem’a
poporului romanu de Iosifu Popu .	bros. „ 80
inel. trimiterea cu posta ....	i) n 90
* Certificatu comunalu de vite (RozseKÎ	
iiînrhaigHZolvânv)		cont. „ 45
* Foi a cârtii funduarie a proprietariului	
de vite		n n 50
* Conspectu sum. alu starei viteloru .	n « 50
* Conspectu despre starea sanitara a	
viteloru		n n 40
* C6Pa catastrale de posessiune . . .	n n 50
Conspectulu solviriloru de contributiune	„ n 40
* Conscrierea caşului de morte	
A. pentru judecătorii ....	n n 40
B. „ officiile orfanale.	
f Aratarea despre pagube elementari	
Form. A. si B		n n 50
se afla de vendiare
la W. Krafft in Sibiiu.
* in 3 limbi; f uuguresce si nemtiesce.
Sz. 979. preş.
Concursu.
. In tenorea art. de lege XIV. din an. 1876 consi-liulu municipale alu comitatului Fagarasiu in siedinti’a sa tienuta in 3 Octombre 1877 au decisu infiintiarea a douo cercuri medicale in tractulu Branului si anume: unulu alu Branului, in carele suntu confederate comunele Branului suferiore, Branului inferiore si Tohanulu nou, cu 9492 suflete, cu locuintia in Branulu inferiore; cela-laltu alu Zernesciloru, in carele suntu confederate comunele Poian’a-Merului, Zernesci, Tohanulu vecliiu, Olbacu, Cientiari si Vladeni cu 11484 suflete cu locuintia in Zernesci.
Spre ocuparea ver-unui din acestea posturi, pentru cari s’au sistemisatu cate unu salariu anuale de 300 fl. — se eschide prin acesta concursu pana in 10 Iuniu a. c.
Concursele instruite in intielesulu §-lui 74 art. de lege XVIII. 1871 se voru înainta la subscrisulu oficiu pretoriale pana la diu’a mai susu determinata.
Pretura Branului.
Branu, in 5 Maiu 1878.	(24) 2—3
Editoru ai redactorii respons. G. Barifiu in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafft in Sibiiu.