Observatoriulu eso de doue ori iu ' aeptemana, mercurea si eambata.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — triraiau cu poet’a in laintrulu monarchioi pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In etrainatate pe 1 anu 10 fl. ■6u 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau elite cu 10 cr.
Diariu politieu, naţional -eeonomieu si literariu.
Ori-ce inserate,
A
se platescu pe serie sfiu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Kedactiunea Diariului Observatoriulu in Sibiiu.
Nr. 5.
Sibiiu, 14/26 Ianuariu 1878.
Anulu I.
V Catastru.
Naturalistii betrani sciâ se spună multe lucruri fiorose despre unu animalu reptile fabulosu, pe care’lu numia s ier pe de mare si’lu descria câ pe monstrulu celu mai fiorosu, care ar fi in stare se tiena corabi’a in locu si se inghitia pe corabieri. De ani 24 incdce catastnilu in Transilvania trecu prin atâtea prefaceri si inghitf atâtea milione, in câtu pe bieţii locuitori, proprietari mici si mari de pamentu, audiendu numai de numele catastrului, ii apuca fiori reci mai alesu candu cu acela se mai aducea in legătură si cestiunile de comasatiune, sî segregatiune. A mesura mereu proprietăţile si totu a nu le sci mesurate; a le clasifica neincetatu si a nu le mai vedd clasificate; a le pretiui de nenumerate ori si a nu le sci valorea; a le taxa spre a plaţi după ele darea de pamentu si a da de reclamatiuni neterminabili, — acesta fu pana acuma sortea catastrului Transilvaniei.
De vreo-doi ani incdce ti s’ar fi parutu, câ D-dieu isi va face macara in acestu punctu mila cu acdsta tidra, pentru-câ se apucasera cu totu adinsulu de regularea nefericitului catastru pe temelii imprumutate dela alte tieri bine regulate si altele scdse esperienti’a plătită cu sume enorme din averea poporului. Astadi inse ce vedi ! Certe uritidse in diariele magiare asupra neregularitatilora ce se interapla din nou la intocmirea catastrului. Din esemple numerdse vomu scdte aci numai unulu din comitatulu Clusiulu, care ne pote servi de chiaie la celelalte, si câ se nu ni se pdta, dice, câ dora amu exagera noi lucrulu, ilu scotemu si pe acesta din ministeriabilii „Kelet“.
Inca din Iuniu 1877 comissiunea catastrala conchiamata de câtra presiedentele seu br. Bela Banffy, a constatatu, câ dn. comissariu Sebeş a comisu in operatele sale urmatdriele erori: 1. Nu a inregistratu comunele cu respectu la insusirile climatice, ci au amestecatu hotara bune cu rele. 2. Câ pretiulu viteloru tragatdrie nu Ta luatu asia cumu este acela. 3) Câ simbriile ce se platescu pe di la lucratori cu vite si cu braciale le-a computatu prea scadiute. La cultur’a locurilora care se dau in parte, fia acelea fenatie, sdu semenaturi de granatie (paiose), ori de sapa (cartofi, papusioiu etc.), nu le-a descrisu in modu practicu. 5) Calitatea pamentului pro-ductivu o a taxatu buna-ora la semenatura de
grâu, atâtu de susu, câ si cumu pamentulu Transilvaniei ar fi totu asia de bunu câ si alu Banatului. 6) Calitatea fenatieloru o a taxatu erasi forte susu. 7) Pretiurile de producte le-a pusu pentru tienutulu intregu numai după cele dela Clusiu, ca se esa mai scumpe si prin acdsta se dea proba, câ economii au venituri mari; dara nu toti producentii isi vendu productele loru la Clusiu, ci la forte mulţi le cauta se mdrga la piatie mai mici, câ Turd’a, Gherl’a s. a., pe unde productele sunt multu mai eftine. 8) Elu a clasificatu comunele numai in trei plaiuri, candu după situatiunea si natur’a pamentului ar fi trebuitu se se desfaca in cinci, său celu pucinu in patru clase.
Vediendu comissiunea catastrale atâte abusuri, a invitatu pe d-lu comisarul câ se si-le indrepte; dara elu a respunsu rotundu, câ nu indrepta nimicu, sustiene tdte asia precumu le-a pusu, câ asia’i suna instrucţiunile. Care instrucţiuni? intrebâ comissiunea; noi le cunoscemu pe acelea, dra altele nu poţi se aibi nici dta. — Nu sciu eu de ale vdstre, replicâ comissariulu, nu schimbu nimicu. — Atunci comissiunea isi vediii de a le sale, insarcinâ pe o subcomissiune câ se esa la faci’a locului si se supună totu operatulu la revisiune minutiosa. S’a facutu si acdsta, si inca asia, câ a restumatu si schimbatu operatulu intreguL Acumu inse tienete la certe prin diarie.
Ei, bine, in comitatulu Clusiului s’a potutu intempla una corectiune câ acdsta, câ au pasîtu proprietari potenti si curagiosi la mediulocu; dara ce făcu acei săteni câ vai de ei, carii statura dile intregi cu caciulele in mana pe la usi’a unuia si altuia. Bine dicea repausatulu Ebredds din Clusiu, câ e vai de locu si de omu. Dara ce mai Ebredds in susu si in diosu ? Chiaru in dieta se audu mărturisiri de acestea la fia-care ocasiune. Se audu: intra pe o urechie si esu pe alfa.
i Starea scoleloru elementarie si primărie din Ungari’a si Transilvani a in anulu 1875—6.
Ceea ce bate la ochi indata dela inceputu in conspectulu statisticu alu Ministrului de culte si instrucţiune este constatarea, câ in vreo diece comitate ale Ungariei proprie si in partea Gra-nitiei militarie incorporate totu la Ungari’a, numeralu scdleloru in locu se mai cresca, in anulu 1875 a
scadiutu cu 269, apoi mai totu in acelea in anulu 1876 se mai desfiintiara alte 124 de scdle. Dara si numerulu docentiloru a scadiutu, anume in anulu 1875 chiaru si in capital’a B.-Pesta cu 29, in comitatulu Heves cu 54; in alu Clusiului cu 13, a Nitrei cu 10, Satmaru 21, Scepusu 22 (intre nemţi). In anulu 1876 s’au inpucinatu docenţii in comit. Abani cu 8, Solnocu interioru (Transilvani’a) totu cu 8, Nitra 14, Presburg (!) 36, Sabolciu 25.
Averea scdleloru in vreo 11 comitate a scadiutu, in 9 a crescutu.
Alte cifre statistice. Numerulu co* muneloru in Ungari’a si Transilvani’a este 11,829. In anulu 1876 au fostu in tdte acelea 15,388 scole. Numerulu prunciloru de ambele sexe obligaţi a merge la scdla era in acelasiu anu 2129597 adeca camu 15V*°/o din populatiunea intrdga. Din acea tinerime frageda au amblatu la scdla in prea pucine tienuturi 80 pan’ la 90°/„, in altele numai 50—60'/0, in cele mai multe abia 28—30%.
In anulu 1876 limb’a invetiaturei a fostu in 6981 de scole cea magiara, in 1230 germana in 3057 de scole limb’a romana, in 1814 cea slavaca, in 278 serbdsca (cu cirile) in 115 croata, aceeaşi limba cu litere pentru croaţii catolici din Ungari’a propria, in 560 cea rutena, in 1263 de scdle câte doue, ici colea si câte trei limbi.
Aci una impregiurare supără fdrte reu pe oficiosulu „Hon“ (Nr. 15). Elu adeca afla din tabellele comparative câ in anulu 1875 amblâ in 6834 de scdle 726360 baiati si baiate de naţionalitate magiara, si totu atunci 169432 de naţionalitate romana se aflâ in 3096 de scdle; dam in anulu 1876 scolele romanesci s’au mai imultitu cu 39! Acestea cifre le numesce „Hon“ triste si spaimantatdrie — szomoru — sot megdobbentd. Pentru noi spainfa lui „Hon“ insemna mai multu decâtu ori-care informatiuni ulteriore. Si adeca imultirea scdleloru romanesci este periculosa ?! Be-comandamu acdsta confessiune a lui „Hon“ nu numai la toti romanii, ci la tdta lumea civilisata, si inchiaiemu acestu scurtu sumariu numai cu obser-vatiunea, câ supararea nostra cea mai mare este câ-ci nu avernu scdle indoitu mai multe, bune si dotate cumu se cade, câ se potemu innotâ mai usioru preste acestea bălti ale barbariei, de care suntemu impresurati.
Foisiora „Observatoriului“.
' Patru dile.
Episodu din resbelulu presentu.
Traducere de Petra - P etre«cu.
(Urmare si fine.)
Debelatu, ametitu, steteam aprope fora consciintia. D’odata ... ore nu me ’nsiela fantasi’a-mi irritata? E realitate. Audu vorbindu. Audu tropotu de cai si voci omenesci. Asiu fi strigatu bucurosu. Dar’ deca’su turci? Ce se va ’ntemplâ? Tortureloru d’acumu se voru alia altele mai infioratore, de cari se voru rădică omului perii ’n capu, cându le va ceti prin diuarie. Ei despoie de piele, iti punu petiorele raniţe pe focu .... Bine, dec’ ar fi destulu cu atâta; dar ei sunt inventiosi. Dieu, ore mai bine-e a-ti termina vieti’a in mânile loru, de câtu a mori aici? Deca inse voru fi d’ai noştri? O, arbori blastemati! de ce me ’ncongiurati de tdte părţile cu umbra desa? privirea nu mi-pote străbate pe nicairi, numai intr’unu locu potu peţrunde in depărtare printre crengi, câ prin o ferestruica. Acolo, mi se pare, murmura unu pereuasiu din care ne amu stem-peratu setea inainte de lupta. Da, acolo e si bolo-vanulu celu mare, care ne-a servitu dreptu punte preste riu. Vocile nu se potu distinge. Nu poteam recunosce limb’a in care vorbescu; mi se debilitase si audiulu. D-dieule, indurate! Se fia d’ai noştri ... Voiu strigă. Me voru audi si d’acolo de la perdu. Ast’a va fi mai bine, decâtu se vinu in periclu d’a cade in ghiarale basi-bozuciloru. Dar unde ’ntârdie asia multu ? Aşteptarea me chinuesce; nu mai sentiescu nici mirosulu cadavrului . . . desî acel’a e totu câ mai nainte.
D’odata la trecatorea preste perdu aparu — cozaci. Cabate venete, elebarde (arme). O diumetate de sotnia. înainte la toti, pe unu calu pomposu, unu oficeru cu barba negra. Abia trecu ostenii riuletiulu, oficerulu se ’ntorce in sie si comandeza;
„Pasiu grabitu, marsiu! “
— Stati, stati, pentru D-dieu! Ajutoriu, fratiloru, ajutoriu! — am strigatu, inse lovirile copiteloru de cai, zuruitulu sâbieloru si scomotulu glasuriloru innecau ru-gamintea-mi răguşită — si nu me audira.
O, blastemu! Suspinandu cadu obositu la pamentu. Din sticl’a aruncata d’oparte se scurge ap’a, vieti’a mea, mentuirea mea, aceea, ce mi-mai potea prelungi existenti’a. Eu observu acest’a numai atunci, candu din ap’a, pe care pamentulu uscatu, o inghiti la momentu, abia remasese o diumetate de paharu.
Mai potu-mi aminti inmarmurirea, ce me copleşise ’n urm’a acestei intemplâri inspaimentatore ? Siedeam nemisîcatu, cu ochii inchisi pe diumetate. Ventulu isi schimba direcţiunea neintreruptu si acuşi me adia cu aeru prospetu, curatu, acuşi era me’nadusiâ cu mirosulu cadavrului. Mum’a mea, scumpa mea muma! Iti vei smulge perulu albitu de pre capu, vei blastemâ diu’a in care m’ai nascutu, vei blastema tota lumea, care a nascocitu resbelulu spre tortura omeniloru!
Dar tu, si Mari’a nu veţi audi nici odata nemicu de suferindele mele. Fi sanetosa mum’a mea, mires’a mea, scump’a mea! O, câtu e de dorerosu, câtu de amaru., Semtiu ceva la inima . . .
Era catielusiulu celu albu! Servitoriulu n’avuse mila de elu, l‘a trantitu cu capulu de pariete si pe urma l’a aruncatu afara. Si catielulu a traitu chinuindu-se o di intrega. Dar eu sunt mai nenorocitu, câ-ci me chinuescu de trei dile. Mane — urmeza a patr’a di, dup’aceea vine a cincea, a sies’a . . . morte, unde eşti? vino, vino si me id!
Dar mortea nu vine, nu me duce. Eu jacu in radiele sorelui nemilosu si nam unu picuru de apa, câ se mi-udu gfltulu ardietoriu si aburulu pestilentiosu alu cadavrului me innadusia. Corpulu e cu totulu stricatu, este nutrimentulu viermiloru. Candu voru fi gata cu elu si ii voru remane numai osale, va veni rondulu si la mine. Si me voiu preface asemene lui.
Diu’a trece. Innopteza. Nimicu nou. Se revărsa de diua. Nimicu nou. Mai vece o di . . .
In tufe se misîca ceva, frundiele zusuescu, câ si candu si-ar siopti ceva. „Vei mori, mori, mori“, dicu ele. „Nu i-vei vede, nu, nu“, respundu frandiele din alta parte.
—	Aici nici nu i-pote omulu vede de locu! resunâ langa mine d’odata o voce tare.
Tresaru si la momentu imi vinu in ori. Din tufe privescu spre mine amicabilii ochi vineţi a lui Iacowlew, sergentului nostru.
—	Lopeti, aici! strigâ elu. Aci mai suntu doi; unulu d’ai noştri si unulu d’ai loru.
—	Lopeti nu sunt de lipsa, n’aveti se me ’ngro-pati, eu traescu! — voiam se strigu, inse de pe buzele-mi uscate nu mi-scapa de câtu unu suspinu ragusitu.
—	D-diele, elu traesce! Boris Iwanow! Baiati, aici, amiculu nostru traesce. In graba, doctorului
Dup’o diumetate de minuta imi torn’a ’n gura apa, vinarsu si inca ceva. Pe urma dispare totulu.
Lectic’a se misîca leganandu-se dulce. Acuşi me trezescu, si era mi-pierdu semtirea. Ranele legate, me doru mai tare. Unu sentimentu veselu, ce nu se pote descrie imi peţrunde prin totu corpulu ....
—	Stati! puneti-lu diosu! Sanitari prindeţi, rădicaţi, inainte!
Asia comanda Petru Iwaniciu, oficerulu nostru de lazaretu, unu barbatu inaltu, subţire si placutu. Densulu e asia de mare, in câtu intorcundu-mi capulu spre elu, neintreruptu ii vedu capulu cu barb’a-i lunga si rara de-si lectic’a mea e portata pe umerii a patru osteni mari si robusti.
.— Petru Iwaniciu! — sioptii eu.
—	Ce, amice?
Petru se pleca spre mine.
—	Petre, ce ti-a disu mediculu ? Voiu mori curendu ?
—	Ce ti-vine ’n minte Iwanow? Dta nu vei mori, Tote osale ti-sunt intregi. Fericitule!
Si era am adonnitu, pierdiendu-mi tdte semtirile.
Ungari’a. Oradea, 20 Ianuariu 1878 st. n. Foile străine voindu a inaltia valorea episcopului Olteanu spunu ca si scaunidu pontificale ia adusu unu tributu de recunoscintia denumindulu inainte de mdrte cu doue dile de assistente tronului papale si de Conte romanu. — Ce zelu archipastorescu a avutu Olteanu pentru baseric’a si dieces’a sa, o sciu pre bine preoţii diecesei si mirenii cari au urmaritu cu attentiune passii si faptele lui. Cu incetulu se desface velulu si le va cunosce acestea si lumea; nu e aci loculu se le desbatemu, voimu numai a impartasi stimatului publicu, ca titlele mai susu commemorate s’au donatu repausatului eppu din incidentulu jubileului seculare ce l’a avutu dieces’a in Iun’a juniu an. trecutu, pentru câ S. S. ponteficele sesi arate propensiunea sa facia de diecesa. Asia se motiveza acestu actu in rescrisulu Primatelui dela Strigonu. Cei ce nu credu potu vede actele in cancellari’a ordinaria-tului. Trebue inse se amintimu, ca actulu ponte-ficale prin nunciatura apostolica vienesa s’a tramisu la Primatele de Strigoniu, si acestu-a lu a impar-tasitu capitulului gr. cat. de Orade cu missile latine, sub adress’a: Venerabili capitulo catolico magno varadinensi Rumen o rum. Pe la noi si-punu omenii intrebarea „cine e capulu provinciei nostre metropolitane Primatele de Strigoniu, sâu Metropolitulu dela Blasiu? Nu scie nunciatura vienesa ca chiar ponteficele Pio IX a rehabilitatu Metropolia gr. cat. de Fagarasiu cu resiedintia la Blasiu, ceea ce in bulla referitoria la acestu actu se statoresce apriatu*).
Totu aceste dîce si despre diecesa oradana, apoi după tote aceste starea natiunale si basericesca a metropoliei gr. cat. de Alba-Julia — Blasiu — se statoresce prin mentiunat’a Bulla in cuvinte respicate **).
Deci deca simtemu scosi de sub jurisdictiunea Primatelui de Strigoniu, si avemu capulu metropoliei nostre, independinte in administratiune de Strigoniu ce se mai tramitu assemine decrete seu breve sdu cumu se le numiinu, prin autoritati străine eppiloru si dieceseloru nostre si nu prin metropolitulu nostru? Noi rogamu pe Metropolitulu nostru câ se reflecte la acesta impregiurare, si se remonstreze la nunciatur’a apostolica, căci unele apucaturi ca aceste vatema semtiulu poporeniloru gr. cat. Noi scimu ca repausatulu eppu Olteanu a fostu cu sen-tiemente si fapte ostile fagia de auctoritatea metro-
*) Dioecesim fogarasiensem in Transilvania quae iam inde a sua institutione metropolitica juri archiepiscopi strigoniensis ad haec usque tempora obnoxia fuit, ab eadena jure et subjectione, ejusdem metropolitani antistitis aceedente consensu praemisso, auctoritate apostolica eximimus et dissolvimus ita ut ipsius dioe-cesis antistites, ecc.lesiae oppida etc. a pristina cui antea suberant metropolitae strigoniensis jurisdictione et quavis alia potestate et praerogativa jurisdictionali in perpetuuin pariter exemptae sint exliberatae.
**) „Quae cum ita sint, tuin magnovaradinensis et fogara-siensis, turn duarum per nos erectarum, lugosiensis nimirum et armenopolitanae — gherla — dioecesinm territoria una cum ibi existenţi bus Civitatibus, oppidi etc. in ecclesiasticam provinciam gr. catholicam unitam linquae romauae atque adeo uuam ar-chiepiscopalem metropoliticam sedem fogarasiensem Romanorum gr. rit. Cat. uniţi eadein apostolica auctoritate porpetuo quoque erigimus et instituimus“.
Me trezii in lazaretulu divisiunei. înainte vedu mediculu, femei de caritate si intre acesti-a fisionomi’a cunoscuta a unui renumitu professoru din Petruburg, care opera la petiorele mele. Mânile ii sunt pline de sânge. Elu nu mai stâ multu plecatu la petiorele mele, si-apoi imi dice:
—	Acumu, fi ferice june! Eşti scapatu. Unu petioru, ce e dreptu ti l’am taiatu, inse totu e bine. Poţi vorbi?
—	Potu, disei, si le-amu povestitu, ceea ce am scrisu aici ....
Diverse.
(Lucruri), cari se vedu numai in America. Diuariulu Times din Kansas ofere câ premiu fia-carui din abonaţii sei o femeia tenera si frumosa. In urm’a acestei-a vinu numeroşi abonaţi cari ceru se remana necunoscuţi până la tragerea locului. Mai tardiu dia-riulu a publicatu numele si fotografiele castigatoriloru si castigateloru si s'a insarcinatu se faca cheltuelile de nunta si se gasduesca pe noii sogi in lun’a de miere.
„Resbouilu".
(Operile literare re mase după Thiers). „Liberte44 ne impartasiesce urmatorea consemnare despre operile remase după Thiers:	1. O istoria completa
asupra regulârii indemnităţii de resbelu cu Germani’a si a negotiariloru urmate cu banchierii si institutele de creditu pentru operaţiuni financiali; 2. Fragmente asupra diferiteloru intemplâri politice de sub Ludovicu Philipu, pe cari sub imperiu le duse in străinătate. Acestea inca nu sunt in posessiunea executoriloru testamentari;
3.	Istoria mai multoru episode din tempulu presidentiei lui Thiers, in fine 4. dorere necompletu, opulu filosofico-naturalu, inceputu la 1852, asupra originei si desti-natiunei omului, unu feliu de cosmogonia spiritualistica, in care dlu Thiers, basatu pe studiulu naturei voia se arete si justifice convingerea sa asupra nemorirei spiritului.
politana gr. catolica; scimu câ totu ce numai a potutu a facutu spre a o delatura din diecesea sa; inse din unele excesse si neregularitati câ aceste nu trebue se se faca regula, cu atatu mai pucinu se le inbratiosieze locurile inalte, căci arme de acestea au doue taisiuri, apoi hodie mihi, cras tibi.
Unu poporanii gr. cat.
Alegerile municipali in Comitatulu Huniador’a.
(Fine.)
Constatu cu tote aceste adeverulu si la acestu locu, câ ori-care partida unguresca ar’ fi asiguratu | romaniloru garantiele cerute de ei, si li s’ar’ fi impreunatu voturile romanesci, — acelu partidu reesiea invingatoriu, — prin calea speciala inse a romaniloru, — si codirea a unor’a dintre a-i noştri, câ-ci din 104 voturi romanesci declarate in 9, numai 79 sustienusera curagiulu lucrarei sale directe si legale, a resultatu invingerea partidului Barcianu, cu deosebire si pentru aceea, fiindcă partidulu Szereday nesustienutu de romani, era in ore-care minoritate facia de adversariulu seu barcianu, dar’ cu deosebire fiindcă chiaru partisanii seredaisti vediendu-se cadiuti, au intorsu foi’a, si au desertatu in castrele celui cu mai multe sianse de invingere; asia a crescutu apoi partidulu Barcianu invingatoriu, la numeru nesperatu de ei inşii.	A
Trecuta odata acdsta lupta pentru antaiâtate, ungurii nu mai avea interese speciali, pre care spriginite se le scdtia la invingere chiar’ si prin voturi romanesci, — ci aci s’au unitu toti ungurii, precumu prevediusera ore-câti romani, spre scopulu de a scote list’a invingatore, ce au fostu stabilitu ei impreuna si fara diferenţia de principii — si care contiene chiar acele propositiuni, ce au reesitu de resultatu din scrutiniulu voturiloru, seu din acla-matiunile nearticulate a le bucuriei resfatiate.
Romanii constanţi in convingerea loru, — singuru pentracâ se asigure pucine posturi celoru mai meritaţi de ele, si cari avdu conditiunea ne-aparata de a le implini — au incercatu cu alesulu vice-comite, si cu partidulu seu, in a cărui frunte era Contele Kun Stefanu, câ se dea si se asigure posturile destinate pentru romani aceloru mai meritaţi, si pre cari noi avemu se-i desemnamu. Atatu vice-comitele câtu si Kun conte au datu parol’a lom de onore, câ voru respecta cererea nostra, si in specialu vom mediuloci siguru, afara de alte merunte si neinsemnate posturi, celu de pretore in cerculu Bradu, din fostulu comitatu Zarandu, pentru individulu care l’a ocupatu si până aci, anume Ladislau Popu, despre care insusi corniţele supremu s’a esprimatu, câ-’lu are de pri-mulu pretore inteligente, zelosu si diligente in intregu teritoriulu vastului seu comitatu. — Ci vorb’a si parol’a domnesca s’a lasatu de ruşine; la care au contribuiţii romanii chiar’ din Deva, cerendu si punendu candidare romandsca in acelu cercu alu Bradului, contra candidatului comunu si romanescu Popu, de siguru câ se se implinesca scriptur’a: perirea ta din tine! Adeveratu ca romanu s’a alesu in persdn’a D-lui Simeonu Piso, dara solidaritatea fu compromisa.
Câ de incheiere la acestu istoricii lungusioru am numai se ve mai descoperiu dorinti’a, câ macaru acei pucini romani, câţi au fostu aleşi mai totu la posturi subordinate, se nu’si uite, câ sunt si romani, nu numai funcţionari, se’si implinesca loculu cu onore, ne cautandu la respecte, la reserve, la conditiuni, si preteste, si unde vom vedea, câ romanii suntu ne indreptatiti, câ dreptatea, ecuitatea si legalitatea suntu calcate, se nu taca; List’a ofi-cialilom romani urmeza aci: Georgiu Csâklâny, presiedinte la scaunulu orf., Ionu Simionasiu asesoru la scaunulu orf., Ferd. Nâdasdy (Sirbina) v.-notariu, Tobia Mihaloviciu, pretore in Baiade-Crisiu, Simionu Piso, pretore in Bradu, Georgiu Nandra si Georgiu Herbai, subpretori in Ilioa si Dobra, si Dr. St. Erdeli, medicu de cercu in Baia-de-Crisiu. Acesta este personalulu oficialu romanu aphcatu din grati’a domnesca!
După aceste permiteti-mi dle redactore! câ in pucine trasuri generali se ve aretu undulatiunea spiritului ce a domnitu in totu decursulu alegerei de trei dile.
Conferinti’a romanesca numerosa in membri, au aclamatu cu viia emotiune de multiumire preoce-derea si comunicările delegatiunei sele, si anume au meritatu si au fostu distinşi pentru silintiele lom spre inaintarea bunului publicu dlu Sigismundu Borlea si Dr. Avramu Tincu; in celelalte conferinti’a a discutata cu multu interesu, la inceputu obiectivu si chiar’ sublimu. inaltiandu reputatiunea si onorea natiunala; mai câtra frângerea pânei inse s’au auditu pucine voturi romanesci inspirate de interesu
particulariu, nu destulu de demnu pentru caus’a comuna. Ci aceste voci răguşite de fric’a ne-succesului nu merita a fi considerate, cu atâtu mai pucinu comunicate publicului mare; — cu machuire sufletăsca inse, pentru corectiune in viitoriu nu trebe se tr£ca fara apostrofare, câ unu oficialu, contra voturiloru espresse romanesci, a declaratu in conferintia, câ trebue delaturata reputatiunea naţionala, cându e vorb’a ca se se impartidsca posturi; pentru aceea ni-e frica de engagemente antiroma-nesci; dar’ vomu vede ce va mai fi !
Merita condemnare portarea, romanesca a De-venilom proprii si mai susu specificaţi, pentru siovairile lom, si simulările facia de conferinti’a romanesca, — aflandu-se, ca densii consentisera dejâ la planulu impartirei colaciloru, asia după cumu ungurii l’au pregatitu, — si asupra caroru nu potemu destulu a ne esprime condolenti’a — pentru decăderea loru in sentiulu si curagiulu natiunalu romanescu.
Mai in urma invetiulu din tote e, câ parolele domneşti asta-di suntu date numai pentm câ se aiba ce neconsiderâ, si ca ori ce asiediemente si pacturi cu adversarii noştri suntu făcute numai dreptu momele, până la urmarea actului engagiatu, câ atunci se se demintiâsca, — si prin urmare credintiele si sperantiele asiediate in aceste compromise suntu si remanu vane si sterile, si in fine câ romanii dismembrati se pierdu si intarescu pe adversarii lom.
Tristu si amaru invetiu pentru noi romanii de aici e si acela, câ chiar’ unii dintre ai noştri, cu propriele lom voturi si vointie au ingropatu sperantiele si dorintiele cele mai legitime ale romaniloru, si asia ei singuri spriginescu si sustienu apasarile si nedreptatirile ce ni se intempla in tdte dilele.	Tacitu.
Processulu Miletics.
(Urmare.)
A dou’a di de pertractare.
Iovanovics, martorulu la care se provoca ape-ratoriulu, fassiuneza urmatorele: cunoscu pe Rankovics. Mai pe urma l’am intelnitu in Juliu 1876 in carcerulu din Becîchereculu mare, unde insumi, fiindu denunciatu, am suferitu arestu de patru luni si apoi fui eliberatu lipsindu dovedi obiective incontra mea. Mi se spuse, ca Rankovics a fostu prinsu in Becse si d’acolo escortatu in carceru. Eu me aflam tocma in cancelari’a carcerului si mi-scriam apelatiunea, d’odata audu pe Rankovics facundu scomotu mare naintea ferestrei. Injurandu se espectorâ in limb’a serbesca: „blastemu pe D-dieulu ungurescu si tribunalele unguresci; in locu se mi-dee bani, me ’nchidu pentru Miletics, pe care nice nu l’am vediutu, nici nu l’am agraitu in Belgradu44. Rankovics strigă mai departe, mai bine se prindă pe capitanulu politiei, Stefanu Molnar, care concese contrabandarea unei nâi cu 20,000 pusei spre Serbi’a pentru care faptu a primitu 2—3,000 de galbini. Rankovics cern se se aviseze de sosirea lui, corniţele supremu, care ii este amicu intimu si cu care a beutu adese; chiar si consululu ge-neralu din Belgradu, principele Wrede, deca ar voi se i-telegrafeze, inca s’ar intrepune pentru densulu la re-gimulu magiaru. Elu adause mai departe, ca va face intocma câ Rozsa Sandor, va denuncia pe toti, caror’a le este inamicu, in câtu edificiulu acest’a va fi prea micu, câ se cuprindă pe toti, pe câţi ii va denuncia densulu.
Martorulu fassiundza mai departe, câ a vediutu pe Rankovics mai adese in convorbire cu tierenulu Raj-csanyi, care inca se află pe atunci in prinsore.
Rankovics nega, ca ar fi fostu cu Iovanovics intr’o odaia. Acest’a inse respunde, ca la aerisarea odâiei acuşi se află intr’un’a, acuşi intr’alta chilia cu Rankovics si Rajcsanyi. De altmintrea Rankovics eră in arestu nu numai pentru crima politica, ci si pentru veta-mare corporala.
Rajcsanyi dîce ca aflandu-se in arestulu din Becî-cherecu, de unde fu eliberatu, câ nevinovatu, a cunoscutu bine pe Rankovics si ca acest’a injurâ de repetite ori asupra modului cu care era tractatu. — Rajcsanyi repetiesce aprope din vorba in vorba fassiunea lui Iovanovics.
Rankovics concede, ca a locuitu intr’o odaia cu Rajcsanyi. Afirma inse, ca ar fi disu numai: Vreau se scie ceva despre Miletics de aceea me tracteza ast-feliu, dar atâta se scie ei (dîcandu acestea a radicatu pumnulu).
Se cetescu mai multe acte asupr'a portarii din trecutu a lui Rankovics.
Dr. Polit: Ve rogu a se constată, ca la 30 aug. 1876 Rankovics este eliberatu din arestu, si la 31 aug. depune juramentu câ martoru in contra lui Miletics.
Din alte acte se vede, ca la 1876 fiindu acusatu pentru sila, scapă din lips’a de dovedi, de alta parte, ca pentru vetamare grea corporala, fu condamnatu la carceru de 6 luni.
In fine se constata, ca la aretarea lui D. Szavics si F. Rankovics, George Rankovics era in cercetare pentru falsificarea a trei politie de 300 fl. 500 si 600 60 cr. ca cercetarea se sistase, fiindu ca acusatorii isi retrăsese per’a. — Dr. Polit: Me rogu a se constata ca aretârile aceste contra lui Rankovics se făcură inca in 1876, inainte de fierberile serbesci, eu punu pondu pe acest’a.
Tribunalulu decide câ martorii: Boszkovics, Ste-fanovics, Obradovics, Miletics si I. Iovanovics si Raj-csanyi se depună juramentu pentru fassiunile loru.
(Va urma.)
Romani’a. Bucuresci, 10/22 lanuariu. Dâca vreunu stătu si naţiune a sciutu se’si arate recu-^oscinti’a in fapta câtra cei ce si-au versatu sângele lc'ii pentru libertăţile publice si independenti’a patriei, apv \ aceea este in epoc’a ndstra naţiunea romanâsca. Campani’a inca nu s’a terminatu si pacea nu s’a inchif.ietu, dara Camerele României si Domnitoriulu s’au grabitu a remunera sacrificiele de sânge prin urmatori’a lege de pensiuni.
CAROLU I.
Prin grati’a lui Dumnedieu si vointi’a. naţionala, Domnu alu Romaniloru.
La toti de faţia si viitori sanatate. Asupra raportului ministrului Nostru secretarii! de Stătu la departamentulu de resbelu, sub Nr. 19,014 pe lenga care ne supune spre sancţionare legea relativa la pensiunea militariloru remasi infirmi din caus’a raniloru dobândite in resbelu, pre-cumu si a veduveloru si orfanelom celoru morti in lupta, votata de Corpurile Legiuitoare.
In virtutea art. 93 din Constitutiune.
Amu sanctionatu si sanctionamu.
Amu promulgatu si promulgamu cele ce ur-meza:
Lege.
Art. 1. Oficierii de ori-ce gradu, sub-oficierii, caporalii si soldaţii, ori-care aru fi fostu durat’a ser-vitiulu loru, voru avea dreptu la pensiune pe basele indicate in art. 5, daca voru fi fostu răniţi gravu si intr’unu cbipu incurabilulu, in evenimentele resbelului.
Ei voru avea acelaşi dreptu daca voru fi dobanditu infirmităţi grave si incurabile, recunoscute a fi proveniţii din ostenelile si pericolile campaniei.
Art. 2. Rănile sau infirmităţile, provenite din căuşele enunciate, daca ele au ocasionatu orbirea, am-putati’a sau perderea absoluta a usagiului unuia sau mai multoru membre.
Art. 3. In caşurile mai pucinu grave, ele dau locu la pensiune sub conditiunile urmatore:
1.	Pentru oficieri, daca ele ’i punu in stare a nu mai putea remane in activitate si le ridica posibilitatea de a reintra mai tardiu in armata.
2.	Pentru sub-oficieri, caporali si soldaţi, daca ele ’i punu in stare a nu mai putea servf si a nu’si mai putea scote hrana.
Ait. 4. Rănirile si infirmităţile sub - oficieriloru, caporaliloru si soldatiloru, cari voru fi recunoscute incurabile, dobândite in cursulu evenimenteloru resboiului, dar’ cari nu punu pe suferindu in posibilitate de a se hrăni, nu dau dreptu la pensiune ci la unu ajutoru de lei 240, platitu odata in momentulu pornirei la vatr’a sa.
Art. 5. Se fixeza basele pensiunei precumu urmeza:
a)	Oficierii voru avea o pensiune egala cu solda intrega (fara accesorii), cuvenita gradului ce avea in momentulu candu a fostu ranitu sau a de-venitu infirmu.
b)	Sub-oficierii voru avea o pensiune de 360 lei pe anu.
c) Caporalii voru avea o pensiune de 300 lei pe anu.
d) Soldaţii voru avea o pensiune de 240 lei pe anu. Art. 6. Aceste pensiuni voru fi reversibile după
mortea titularului, asupra veduveloru pana la mortea sau reraaritarea loru, si asupra copiiloru pana la majoritatea loru.
Art. 7. Veduvele si copii militariloru ucişi pe campulu de batae, precumu si veduvile si copii militariloru morti din caus’a evenimenteloru resboiului sau din caus’a boleloru, sub influenti’a carora au fostu supusi prin obligaţiuni ale servitiului loru in campanie, au dreptulu a primi aceiaşi pensiune care s’ar fi cuvenitu sociului sau tatalui loru, daca ar’ fi traitu cu rane sau infirmi.
Pensiunea veduveloru incetâza la remaritarea loru. Pensiunea copiiloru curge pana la majoritatea Ioni.
Art. 8. In tote caşurile aratate mai susu, veduvile fara copii primescu pensiunea jumetate.
Art. 9. In casu câ, militarulu nu ar laşa veduve sau copii, ci unu tata infirmu, sau o muma veduva si fara midiloce de esistentia, pensiunea cuvenita lui va profita tatalui sau mumei numai catu va trai.
Daca militarulu laşa o socia fara copii si care are dreptu la jumetate de pensiune cea alta jumetate de pensiune o voru primii părinţii fara midiloce.
Art. 10. Pensiunile datorite tuturoru militariloru, in conditiunile legei de facia, se voru plaţi de cass’a dotatiunei ostei. Statulu va retine din subventiunea ce da anualminte cassei pensiuniloru sum’a ce se va constata ca densa datoreza oficieriloru si urmasiloru loru, in momentulu ranirei sau infirmitatei, conformu legei generale a pensiuniloru, si le va versa de-a dreptulu in cass’a dotatiunei ostei.
Se voru afecta la plata acestoru pensiuni tote veniturile cassei de dotatiune a ostei, cari prin legi speciale n’ar avea alta destinatiune.
Se va prevedea in budgetulu Statului sura’a necesara pe fia-care anu pentru acoperirea pensiuniloru acordate cu legea de facia.
Art. 11. La 25 a fia-carei luni cass’a de dotatiune a ostei va da ordonantia casieriloru generali pentru plat’a pensiuniloru din judetiu.
Casierii generali voru elibera imediatu mandate individuale si le voru tramite in comunele unde domi-cilieza pensionarii.
Perceptorii comunali voru achita la presentare aceste mandate celoru in dreptu, de la cari voru prind cuitantie legalisate de primari.
Art. 12. Gradele interiore cari, pe langa pensiunea prevediuta in acesta lege, aru fi dobanditu dreptulu si la alte pensiuni, precumu suntu aceia ai ordinului „Steau’a României" sau aceea pentru servitiulu de 12 ani ca sergenţi, nu voru putea primi, din aceste din urma, de catu jumetate din sumele prevediute de legile speciale.
Art. 13. Copii militariloru morti sau deveniţi infirmi voru avea dreptulu a fi crescuţi gratis in insti-tutiunile de instrucţiune ale Statului. Pentru copii orfani de tata si mama pensiunea va fi retienuta in favorea Statului pentru totu timpulu catu ei se voru afla in acele institutiuni.
Art. 14. Pensiunile, infiintiate prin present’a lege, nu suntu supuse la nici o retienere.
Art. 15. Pensiunile acestea nu se potu instraina, ele nu se potu nici urmări si secuestra de catu numai pentru caşurile art. 185 si 187 codulu civilu.
Art. 16. Ori-ce militariu pensionatu sub ori-ce titlu va fi, precumu si aceia carora s’a datu numai ajutoriu, conformu art, 4, primescu de la Stătu midiloce de transport u spre a se intorce la vetrele loru.
Afara de acesta ei remanu stapani pe efectele loru de micu echipamentu.
Art. 17. Ori-ce militariu. veduva, orfanu sau părinte care va voi a face se i se valoreze dreptulu seu la pensiune din causa de răniri sau infirmităţi, trebue se adreseze cerere câtra ministerulu de resbelu. Ministerulu va procede imediatu la verificarea drepturiloru reclamantului.
Art. 18. Ministerulu de resbelu va constata căuşele raniloru sau infirmităţiloru. fie prin raporturile oficiale si alte documente autentice, cari voru constata faptulu sau prin certificatele autoritatiloru militare, sau in fine prin o informatiune sau ancheta ordonata de densulu.
Art. 19. Ministerulu de resbelu, constatandu dreptulu la pensiune va libera unu titlu de pensiune sau unu mandatu de ajutoriu militariloru, veduveloru, orfaniloru sau parintiloru admişi a se bucura de dispo-sitiunile legei de facia.
Art. 20. Dreptulu orfelineloru la pensiune se va putea reclama si de vre-una din rude sau de primarulu locului unde ei s’ar afla.
Art. 21. Tote cererile cumu si constatările dreptului la pensiune, precumu si legalisarile cuitantieloru, cari se dau de pensionari pentru primirea pensiunei, suntu scutite de timbru.
Art. 22. Ori-ce dispositiuni de legi si regulamente anteriore. contrarii presentei legi, suntu si remanu abrogate.
Facemu cuuoscutu si ordonamu ca cele de facia investite cu sigilulu statului si trecute in „Monitorulu oficialu",	sa fie adressate autori-
tatiloru administrative si judeciare, spre ale inscrie In registrele lom si ale observa intocmai, er’ miniştrii noştri secretari de stătu la departementele de resbelu si acelu de justiţia suntu insarcinati cu ducerea la indeplinire a decretului de facia.
Datu in Bucureşti, la 29 Decembre 1877. („Monitoriu.")	CAROLU.
Sciri diverse.
J
(Procesele de presa). Acelea se inmultiescu si in Transilvani’a; dara nu scimu cumu se intempla, câ ele cadu unele după altele asupra diareloru germane Sieb Tageblatt din Sibiiu si Kronstadter Zeitung din Brasiovu; dara Gazet’a Transilvaniei serman’a le intrece pe acelea câ-ci i s’au intentatu doue dintr’odata cu terminu pe 12 si 26 Februariu, care pre câtu suntemu informaţi ambele au se ajunga la oresîcare celebritate, câ-ci sunt camu complicate. Pe câtu aflamu din diarie, Cehiloru in Bohemi’a si Ruteniloru in Galiti’a le merge intocma cu publicitatea loru. Dara incai aceia au numai una lege de pressa, era nu doue, si asia li se mesura la toti cu un’a. Preste acesta: in legea austriaca mai este si procedur’a obiectiva, unde procurorulu lovesce in carte, diariu, articlu, pamfletu, le confisca si laşa person’a in pace. La noi totudeauna este atacata numai person’a.
l/	#
(Veniturile universitatiei sasesci pe a. 1 87 8.) Cele ordinarie s’au evalvatu la 150028 fl. 62 cr., estraordinarie la 4500 fl., in sum’a totala 154528 fl. 62 cr. Spesele pe acelasiu anu sunt prevediute cu 154273 fl. 27 cr., asia ar remane unu prisosii de 255 fl. 35 cr.
La fondulu asia numiteloru siepte judetie, care se administreza separata, v#nitulu pe anulu acesta e com-putatu cu 57067 fl. 14 cr., era spesele totali cu 56545 fl. 65% cr., prin urmare cu micu prisosii de 521 fl. 48% cr. Acelea doue venituri considerate câ interese cu 5°/0 aru corespunde la unu capitalii de preste 4 milione fl.
(Datoriile statului.) Dintr’unu actu parla-mentariu dela Yien'a aflamu, câ in a. tr. 1877 Cislai-tani’a cautâ se mai adaoga la datoriile sale 91 milione, era Ungari’a 105 milione. Acestea cifre se afla trecute si in moţiunea cea importanta a deputatului dr. Sturm. Este totuodata tema mare câ deficitulu pe anulu 1878 va esi erasi celu pucinu la 50 Ie milione.
(Necrologia.) Mihaiu de Mocioni, cu ânima infranta de durere face de scire in numele seu, precumu si in alu fiiloru sei Alessandru si Eugeniu, mai departe Andreiu Mocioni de Foen si cu socf’a sa Laura născută Cernovits de Macea, Antoniu de Mocioni si cu socf’a sa Iosefina născută baronessa Brudern, si cu a fii-loru Zenone si Victorii, Georgiu de Mocioni cu soci’a sa Helena născută Somogyi de Gyongyos, si cu fiicele loru Livia si Georgina, in fine Eva de Mocioni, — d-spre pre du:os’a încetare din vietia a neuitabilei sale consorte, resp. mame, surori, cumnate si matusie, a dom .ei Ca ţarina de Mocioni, născută Mocioni de Foen, carea in 7/19 lanuariu a. c. după miediadi la 5 ore, după o scurta suferinda, provediuta cu sântele taine, in etate de 71 de ani, de apoplessia cerebrale, a adonnitu fericita intru Domnulu.
Remasitiele pamentesci a scumpei decedate se voru binecuventâ in diu’a de 9/21 lanuariu după miediadi la 3 ore in „Grand Hotel Hungaria“, după ritulu greco-orientalu, de aci se voru transporta la Foen si se voru depune acolo pentru odihna eterna in mormentulu familiei.
Parastasulu se va celebra in Budapesta la 18 Februariu (2 Martiu) nainte de mediadi la 10 ore in bise-ric’a greco-romana. — Fia-i tierin’a usiora!
— Nic. Pop eseu, pictorulu romanu a repausatu in Lugosiu la 29 Dec.; Gavrila Ardeleanu, rigoro-sante in medicina, in etate de 24 ani la 11 lanuariu; Ioanu Bratu, parochu inResinari la 19 Ian.; Georgiu Trombitiasiu, parochu in Vaid’a rece la 13 Ian.
(Regele Victorii Emanuelu) sciâ bine limb’a germana si cetea cu plăcere pe poeţii germani in originalu. In eastelulu regescu din Turin este in camera de lucru a regelui unu dulapii forte simplu pentru cârti. Aci se potu vede operile poetiloru Schiller si Heine unulu langa altulu. Re galantuomo cetea niultu pe Schiller, căci acestu poetu nu numai ca adesea ’l incanta, dar’ i-a scapatu si viat’a.
Era in lupt’a de la Novara; Victoru Emanuelu sta in cele d’antaiu rânduri si de-odata simţi ca ar fi primitu o lovitura. Tunic’a sa era rupta in peptu. regele insa remase neatinsu.
Volumulu grosu alu cartei Wilhelm Teii, pe care o luase s’o cetesca in campanie, si pe care o purta in posunarulu de la peptu alu hainei, opri glontiulu, asia ca nu atinse câtuşi de putinii pe Victoru Emanuelu.
Legatur’a cartei este simpla si se afla in dulapulu cu cârti din Turinu, unde se pote vede si glontiulu.
v/ (Regelui Victoru Emanuelu) i se facil observarea, ca regimulu seu este prea liberalu cu împărţirea decoratiuniloru. Elu respunse: „doue lucruri sunt, cari nu trebue denegate. candu le cere cineva: unu buchetu pentru o dama si o decoratiune pentru unu domnu."
(Telefonulu.) Cu acestu nou aparatu de comu-nicatiune s’au facutu diverse incercâri anume intre Sabiiu si Brasiovu intre Clusiu si Desiu, intre Muresiani si Sighisiora. Tote au avutu succesu favoritoriu.
^ Conversatiuni literarie.
Despre dictionariula academicu alu limbei romane.
(Urmare.)
4.	D’in contra vorbele de origine neromanica, ca slava, cinste,iubire, ibovnicii, vreme, vremelnicu, stape-nire, slujba, slujbasiu, etc., nu potu si nu se cade se afba locu intr’unu dictionariu romanescu. Cu atâtu mai pucinu potu figura bene in acestu monumentu allu ro-manitatei nostre, vorbe, cari, romanesci de origine, au inse forma străină, ca acarnitia, guraritia, amarnicu, etc., cari de neapperatu cauta se de loculu celloru ce se audu cu forma romanesca: acariu, gurare, amaru. La curati’a formei cauta se tienemu si mai multu inca de câtu la a materiei, pentru co form’a determina si mai bene de câtu materi’a addeveratulu caracteriu allu unei limbe. Limb’a nostra ar pote ave de diece ori mai multe vorbe străine, si totuşi ar remane romanica, pre câtu tempu si ar pastrâ, cumu si a pastratu, form’a sa romanica. Câtu de mare este superioritatea formei asupr’a materiei, se pote intellege forte bene si d’in alte ordini de lucruri, cari cadu mai dreptu sub semtirile nostre: frumosele pannure ce se tiessu d’in lan’a oiloru nostre, elegantile mobili ce se făcu d’in lemnulu superbiloru nuci ai României, lussosele metassarîe ce se tragu d’in gogosiele vermiloru crescuţi de Români, suntu verce, numai romanesci nu, pentru co, de sf fabricate d’in materi’a romanesca, form’a inse, sub care ne revinu, le este întipărită de mân’a artistului strainu. Asia dero pentru vorbele de origine romanica, inse de forma străină, cauta se fimu,de se pote, mai rigorosi de câtu pentru celle ce si de origine si de forma suntu străine limbei nostre. Scimu co pentru apperarea acestoru părăsite, cari nu potu de câtu suffocâ arborele românu si impedecâ re-gulat’a si perfect’a lui desvoltare, producu unii argumentele celle mai speciQse. „Care limba, dicu ei, nu a admissu vorbe străine? A "scote apoi d’in limba assemeni vorbe, cari coprendu atâtea trassure viue d’in vieti’a poporului ce vorbesce acea limba,'-este ca sf unu sacrilegiu. Ce este in fine limb’a deco nu mediloculu de intellegere si communicare a ideeloru? Prin urmare deco vorbele străine suntu bene intellesse de poporu, pentru ce se punemu in loculu loru altele neintellesse i numai pentru cuventulu de puritate a limbei?" — Acesta j si alte assemeni vorbe nu ar merita neci unu respunsu,
: deco amu prepune macariu, co vinu d’in una rea creden-! tia. Suntemu inse deplenu cuvinsi, co cei ce le dicu,
1 nu si au datu tota luarea amente la una cesţiune asia j de importante, si co, deco adjungu la conclusioni atâtu i de pucinu fundate, caus’a este numai co nu au consi-
i
deratu lucrulu destullu de affundu si pre tote faciele lui. Si mai antâiu ar caută se ne intrebămu. cari a-nume si de ce natura suntu vorbele străine ce au ca-petatu unu dreptu de cetate in alte limbe culte alle Europei? Numai unu respunsu categoricu si precisu la acesta intrebare pote dă una deslegare satisfactoria cestionei vorbeloru străine d’in limb’a nostra. Nu este aci loculu de a intră in ammenuntele ce s’ar cere spre a pune in deplena lumina tote datele, câte aru fi necessarie la deslegarea unei probleme asia de delicata. Cauta dero se ne margenimu a trage luarea a mente numai, co in domeniulu vietiei intime: in religione, in politica, in administratione, in legislatione, in ocupationile de tota diu’a si de tota or’a in totu ce attenge mai de apprope pre omu, verce limba culta cu greu si forte raru a lassatu se petrunda si se prenda radecina vorbele străine. Unu fericitu instinctu de conservare, assemenea cellui ce are fiacare fintia viua, inspira fiacarei limbe orrore de verce străinismi. Acesta-a se pote vede in limbele culte celle mai bene formate, si lucrulu nu potea si nu pote merge almentrele cu limb’a romanesca. Au reu a facutu limb’a romanesca, de a cautatu se se scape de zapcii, ispravnici, polcovnici, praporcici, etc? Cene ar fi acellu Românu, care, vercâta affeetione ar portă d’in errore credemu, vorbeloru străine, ar vre se se numesca astadi slujbasiu, sluga a stapanirei, etc., mai bene de câtu functionariu, ministru, atc. ? Cene ar ave coragiulu se sustiena, co stapanitoriulu si hospodariulu mai potu figură longa domnitoriu sau donmu, la care Românulu a tienutu cu atât’a cerbicia, pentru co nemica n’a potutu se lu faca se uite, co asia se intitula insusi divulu Traianu, care l’a addussu pre acestu territoriu? Câţi apoi d’in Români au sciutu, si mai vertosu câţi sciu astadi ce erau podorojnele, otnosieniele, pisaniele, aterdisirile, aotorisirile, etc. ? Câţi d’in Români intellegu ce suntu voscresnele, bogorodicinele, polonoscitiele, etc. ? Pote cineva sustiene macariu, co assemeni vorbe străine suntu mai intellesse Românului de câtu celle curatu romanesci, cari au luatu si au se iea loculu acelloru-a? Este addeveratu, co unele vorbe străine suntu mai conos-cute unei parti de Români, dero acelleasi suntu cu to-tulu neconoscute altei parti de Români: vreme, dîdu sau agudu, plugu, poruncire, etc. nu su de locu conoscute unui mare numeru de Români, cari in locule au vorbele curatu romanesci: tempu, muru, aratru, demandare. Cene dero pote sustiene, co romanescele: tempu si demandare nu au dreptulu de a inlaturâ cu totulu părăsitele: vreme si poruncire? Romanesculu demandare cauta se allunge pre strainulu poruncire, cu atâtu mai multu cu câtu acestu-a sterpu pre pamentulu romanescu nu a datu si nu mai pote dă decâtu porunca, pre candu acellu-a se presenta incongiuratu de una numerosa familia: mandare, mandatu, mandatariu, commandare com-manda, recommandare, recomandatione, recommandabile, etc. Propuneţi dero, câtu veţi vre, fora locu si fora temeiu, essemplele altoru limbe la imitarea Românului; spariati-lu de assemenea, câtu veţi vre, cu pretensulu attentatu ce prin espulsionea vorbeloru străine ar com-mitte asupr’a vietiei selle istorice: cu nemica, dero cu nemica nu lu veţi aduce se respecte strainismulu nerationale, care i suge si seca cea mai buna vena a vitiei selle. Religionea, de care Românulu addeveratu a avutu si are unu sentimentu asia de viu, religionea potut’a ore se lu faca a adoptă sfetu sau precist’a in locu de santu si precurat’a? Facia cu acesta repulsione ce Românii, casi vercare alta natione, semtu pentru totu ce este strainu limbei loru, barbatii luminaţi, cari cu argumente speciose cauta a apperâ strainismii d’in limb’a româna, convinşi co instinctulu mai neci una data nu insella, ar fi detori se demonstre, co in acestu puntu instinctulu poporului este ratecitu. Acesta-a inse, in starea de astadi a scientiei, le ar fi preste potentia: coci scienti’a reconosce, cumu si instinctulu poporului semte, co limb’a, casi suffletulu poporului ce se manifesta intr’ens’a, este unu ce viu si organicu, care se desvolta d’in unu micu numeru de radecini, intogmai
precumu unu mundru si tufosu arbore cresce d’in una mica sementia aru cata in pamentu. Marirea prin adausse de d’in afora este dero totu atâtu de contraria naturei limbei, câtu si naturei unei plante sau unei animale. Consecenti’a neinlaturata a acestui principiu este, co cu câtu una limba se desvolta mai conformii naturei selle, d’in propriulu seu fundu, cu atâtu acea limba este mai usiora de preceputu, cu atâtu devine instrumentu mai comodu de communicare a ideeloru, de inaintare pre callea culturei, de intellegere si de infratire intre toti membrii ce ua vorbescu. D’in contra limb’a ce are nefericirea de a fi petrunsa, si mai multu sau mai pu-cinu inundata de vorbe străine , casi plant’a infasiurata de părăsite, e impedecata in desvoltarea sa regulata si condemnata a langedi, si prin acesta a opri sporulu cu-getarei insasi. Asia mersulu mai rapedu sau mai lentu allu unui poporu pre callea civilisationei, marirea, pote-rea si prosperitatea lui, in fine sortea si posetionea lui, in senulu marei familie a genului omenescu, depende forte multu de la curati’a limbei, ce si a datu de organu cugetarei selle. Asia dero puritatea limbei este una cerentia imperiosa nu numai a instinctului populariu, ci si a mentei sanetosa si luminata prin esperientia si reflessione. Co prin curăţirea limbei române de stra-inismi s’aru şterge pretiose urme d’in viet’a multu in-cercatei nostre natione, o! de acesta-a se nu ne tememu prea multu: coci plagele ce s’au addussu limbei nostre, suntu asia de profunde; loviturele ce i s’au datu, suntu asia de gravi, in câtu, vercâtu de mari aru fi adopera-tionile nostre spre a le vendecâ, totuşi voru remane ici si collo orecari cicatrici, orecari venetari pre formos’a facia a acestei nobile si gratiosa vergine a Italiei. In adeveru afora de categori’a vorbeloru străine attensa mai susu, in loculu caroru-a au reintratu vorbe curatu romanice, si au reintratu in modu nerevocabile, pentru co s’au popularisatu mai multu sau mai pucinu, se afla inca unu numeru de cuvente, parte de origine inca necunoscuta, parte de origene neindoiosu străină, cari, fiindu co se afla in gur’a Româniloru d’in mai multe provincie, fiindu co prin intrarea loru in locutioni popularie si prin derivatele ce au datu, au prensu radicine mai multu sau mai pucinu affunde in limba; fiendu co in fine neci in form’a loru grammaticale, neci in structur’a lom fonetica, nu presenta nemica straniu urechiei romanesci , se potu admitte la dreptulu de cetatiania româna, si prin urmare introduce in dictionariulu limbei române. Atari vorbe ,cumu su, de essemplu, baba bobu, bellanu- bellauru, platica, peticu, plosca, etc., potu satisface pre deplenu dorenti’a celloru ce aru vre se afle si in limba urme d’in trecutulu nostru istoricu, fora se altere puritatea limbei: elle voru fi ca pucin’a arama ce intra intr’una formosa moneta de auru. In fine cei ce d’in puntu de vedere istoricu tienu cu sinceritate la strainismii ce au petrunsu dupo tempuri in limb’a nostra, se potu pre deplenu linisci: coci la tote vorbele străine escluse d’in dictionariu stau deschise porţile glossariului in care voru intră impreuna cu cuventele române de origine, dero străine de forma, cumu si cu vorbele, cari ca deranjamentu, attasiamentu, avangarda, guerra, etc., deşi împrumutate d’in limbe sorori cu a nostra, nu suntu inse de origine romanica. Pentru aceşti d’in urma strainismi lessicografulu românu cauta se fia cu atâtu mai inessorabile, cu câtu in favorea loru nu se pote adduce neci macariu scus’a ce se invoca pentru cei alţi scus’a co se afla mai deniultu conoscuti cellu pucinu unei parti de Români, Totu in glossariu se voru arruncă de una camu data si acelle vorbe, cari, de si de origine conoscutu romanica, ceru inse desvoltari mai large spre a se pote invederă modulu loru de formatione, sau cari,de si prin structur’a fonetica si alte caracterie nu presenta nemica contrariu legiloru limbei, nu se potu inse legă cu deplena certitudine de una annumita radecina romanica, si au prin urmare lipsa de a trece prin purgatoriulu unoru mai lunge si minutiose discussioni.
5.	Materi’a glossariului astufelu definita, nu mai lassa, credemu, neci una indointia asupr’a coprensului

55
ALBINA"
Institutu de creditu si de economii in Sibiiu
(Strad’a Baier Nr. 1 in c a s’a propria.)
Fondatu in anulu 1871
cn unu capitalu de acţiuni de 300,000 fiorini platitu intregu.
I.	Accorda împrumuturi ipotecari cu terminulu celu mai lungu de 10 ani, sub conditiunea respunderii in rate si in anuitâti.
II.	Escompteza schimburi (cambie) cu celu puginu 3 subscrieri si cu terminu de celu multu 6 luni. Prolongatiunile suntu admise pre-lângă respunderea de a 5-a parte din capitalu, dându-se despre restu schimbu nou cu subscrierile de mai inainte.
pentru
autiştii comunale si notari
se afla
in tipografi’a lui W. Krafft
Sibiiu (strad’a Urezului).
III.	Accorda credite ficse coperite prin sigurantia ipotecaria, pre-lânga folosirea loru cu schimburi de 6 luni seu cu oblegatiuni compuse la notariu publicu. Creditulu se deschide pe timpu nedeterminatu si se pote folosi cu inlesnire, intregu seu in parte, ori-candu respectivulu are trebuintia.
IV.	împrumuta pe obiecte de valore (harthie, moneta etc. depuse că amanetu).
V.	Cumpera si vinde inmobilii (case, moşie etc.)
VI.	Primesce depuneri de capitale spre fructificare cu 6, 6'/a si 7°/0. La finea fia-cărui semestru interesele neridicate se capitali seza, adica s’adaugu la capitalu pentru fructificare mai departe.
Regulamente speciali pentru toti ramii de operaţiune se afla gratis la cass’a institutului si pe-la agenţii noştri din districte. Acelesi se tramitu la cerere si prin posta ori-unde.
Sibiiu, 4. Ianuariu 1878 st. n.
Direcţiunea institutului.
dictionariului. Totuşi pentru mai multa lămurire nu va fi de prisosu a adauge si urmatoriele esplecari. Si mai antaniu se intellege de sene, co termenii grecesci de arti si scientie, admissi in tote limbele romanice, nu se potu consideră ca străini limbei române, precumu neci vorbe ca trufia, tegaia, teca, pirostii etc., cari de si de origine greca, porta inse sigillulu unei inalta vechime, se afla in gur’a mai totoru Româniloru, si nu se potu neci decumu confunde cu celle de importatione mai noua, cumu syntrofia, etc. apoi asupr’a materiei curatu romanica, asupr’a vorbeloru formate d’in radecine curatu latine, este necessariu ca in intressea istoriei limbei se se stabilesca, co cuventele d’in acesta vasta fontana se impartu, dupo epoc’a de formatione, in doue categorie bene destincte, si a nume: 1° vorbele ce s’au aflatu in usu inainte de 1830; 2° vorbele de atunci si peno astadi intrate in usulu limbei. Celle de antani’a categoria se afla tote cu pucine esceptioni, in gur’a Româniloru din tote părţile; celle de a dou’a categoria, de si unele mai vulgarisate de câtu altele, totuşi d’in natur’a lucrului insusi nu s’au potutu inca respandi intre toti Românii. De acea, in interessea istoriei limbei, cumu s’a dissu, se voru destinge cu accuratetia de celle alte prin semnulu (*).
6.	Dupo essemplulu celloru mai noue modelle de dictionarie, si pentru cuventulu necontestatu si necontestabile, co dictionariulu cauta se coprenda limb’a in totulu seu, dandu nu numai materi’a, ci si form’a limbei, precumu s’a admissu a se tractă in articlii speciali particellele neseparabili, ca ab, ob, re, trans, etc., cari nu occurru nici una data in limb’a nostra ca vorbe de sene statorie; asiâ a cautatu se se admitta a se tractă separatu si suffissele de derivatione, cumu osu, tate, ticu, etc., cari de assemenea nu au in limba una individualitate nedependente, dero cari in vederea atâtu a sensului delicatu si variatu ce dau vorbeloru, cu cari se incorpora, câtu si a legiloru bene determinate, dupo cari se affigu in capetulu cuventeloru, merita de certu fiacare una tractare particularia. Spre a preveni inse de la inceputu, co este vorb’a de una particula, sau de unu suffissu fora essistentia individuale in limba, si unoru-a si altoru-a se prepune semnulu (f). In fine studiulu superficiale allu limbei nostre si allu limbei latine pre de una parte, influenti’a esclusiva a limbei francesa pre de alfa, au facutu co, in contr’a geniului limbei nostre, s’au introdussu de unu tempu incoce in usulu limbei numai certe derivate d’in una radecina romanica, lassanduse la una parte atâtu radecin’a, câtu si celle alte derivate alle ei. Unu assemenea processu ar ave de resultatu scoterea limbei d’in mersulu ei regulatu in desvoltarea organica, care este, cumu s’a arretatu, un’a d’in conditionile fundamentali spre a facillită intellegerea limbei. Ca se se pună una stavila acestei tendentie contraria si chiaru funesta limbei nostre; ca se se de fiacarui Românu mediloculu de a petrunde in fondulu limbei selle si de a ua imbraciâ cu facilitate in totulu ei; ca se se inlature periclulu ce ne ammenintia de a perde, prin aventulu pr£ inainte a unei parti a nationei si remanerea pre inderetu a massei poporului in callea culturei, de a perde marele privilegiu de care peno astadi ne amu bucuratu, vorbindu cu totii acea-esi limba: a cautatu se se introducă in dictionariulu românu si radecinele, d’in cari, inainte de 1830, si mai vertosu de la acesta epoca in coce, s’au luatu in usulu limbei numai unele derivate. Deco pon-derosele cuvente ce espusemu, milita cu potere in favorea acestei imbunetatire, essemple, cari se ua auto-rise, inca nu lipsescu. In dictionariele limbeloru classice, mai allessu alle limbei ellenice, se dau de ordinariu si acelle vorbe sau forme de vorbe, despre cari nu su probe, co aru fi avutu cursu in usulu limbei, dero cari, ca radecine, espleca alte vorbe derivate; si nu amu intellege, dece in dictionariulu românu nu ne amu folosi de acestu processu, care ar dă fiacarui Românu mediloculu de a studia, peno la unu puntu, limb’a sa cu acellu-asi folosu ce d’in studiulu limbeloru classice trage una parte de Români mai favoriţi de impregiurari. Assemeni radecine, cari au datu derivate in limba, fora se intre si elle insesi in usu, se insemna, pentru destingere, cu (ff). Nu mai remane acumu de câtu una sengura si ultima observatione de facutu asupr’a coprensului dictionariului românu: in respectulu vorbeloru de arti, măiestrie sau scientie, de cari amu avd semtita lipsa, si cari nu s’aru pote află in limb’a latina sau formă d’in una radecina romanica, dăro aru essiste in alte limbe romanice noue, s’a adoptatu ca regula a nu admitte in dictionariulu românu de câtu pre acellea, cari s’aru află adoptate cellu pucinu in doue d’in acelle limbe romanice, in cea italiana si francesa.
(Va urmâ).
Cursulu moiieteloru iu val. austr.
Vienna, 24 Ianuariu.
Galbinii imperat. de auru..........................fl. 5-60 cr
Moneta de 20 franci..................................  9.49'/,	,.
Imperialii rusescn......................................  9.72	„
Moneta germana de 20	maree...........................  11.80	„
Sovereigns englesi	.	.	. . ’........................  11.94	„
Lira turcesca..........................................  10-70	„
Monete austr. de argintu 100 fl....................„ 103-30 „
Cursuri de liururesci in Lei noi (franci).
21/9 Ianuariu.
Obligaţiuni rurali din 1864 cu 10%	...... 1- 93.50 b.
Imprumutulu Oppenheim din 1866 cu 8®/.	.	.	.	.	„	——	„
Obligaţiune de imprnmutn domiuiale din 1871 cu 8°/* >» 89.50 »
Creditu fonciariu (hipot.) rurale cu 7%................ 83.25 „
Creditu fonciariu urbanu (alu capitalei cu 7°/0 .	.	.	„	71-—	»>
Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% „	81-75 „
Fondulu de pensiuni (per 300 1. a.) cu 10%	.	.	.	„	13-5.—	,.
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5%	.	.	.	„	—.—	,,
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6%	.	.	„	—•—	„
Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de
250 1. a. 8®/,.................................... 200.— „
Romani’a. Compania de asecur., (act de 100 1. n.)
1873 cu 8®/....................................... 40— „
Edîtoru si redactoru respons. G. Baritid in Sibiiu.
Tipariulu lui W. Krafft in Sibiiu.