Observatoriulu ese de doue ori iu septemana, mercurea si sambata.
Pretiulu
pentru Sibiiu pe 1 auu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — trimisu cu post’a in laintrulu monarcliiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. *<u 22 franci, pe 6 luni 6 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te 10 cr.
Nr. 2.
Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu.
Sibiiu, 4 16 Ianuariu 1878.
Ori-ce inserate,
se platescu pe serie s£u linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a c&te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 er. de timbru la tesaurulu publicu.
Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usloru prin assem-natiuuile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu In Sibiiu.
Anulu I.
Banei rurali.
I.	Adecă casse pline de bani, din care se inpartl la bieţii locuitori ai sateloru cu man’a plina, precumu irapartia inainte de acesta cu 60—70 de ani unii episcopi bogaţi la studenţi si şcolari pentru dile de serbatori, aruncandu monete de arama pe terestra din cate doue trei saculetie. Nu cumva? Nu dieu, ca acelea timpuri patriarchali, bune rele, cumu era, dispărură pentru totudeauna din patri’a nostra. Alte generatiuiii, alte idei, alte specii de lacomii si de specule omenesci. Intr’unu punctu inse convine perfecţii vdculu nou cu vdculu vecliiu: a’si baga man’a necurmaţii in pungile locuitoriloru săteni. In pungi ? Dara unde mai sunt acelea pungi strinse cu baieri la gura, si ce s’au facutu acelea sierparie late, in care si porta locuitoriulu tieranu parte maricica din averea sa? Sierpariele, pe care le vedi representate minunatu pe column’a lui Traianu, dela 1866 inedee au devenitu successive totu mai anguste, pana ce se prefăcură aprope in cingatori femeiesci, era pungile sunt scose din usu prin bus-dunarile mai totudeaun’a gole, a le peptarieloru „făcute pe moda la orasiu.“
Limb’a latina nu prea face dorere de capu generatiuniloru modeme, pentru-câ, ea nu mai este limb’a diplomatica a tierei, precumu fusese aceea intr’unu lungii periodu de 1000 de ani; dara sen-tenti’a Ubi populus, ibi obolus (unde’i poporulu, acolo’i si banulu) o pricepu si ele din fundamentu, si o sciu analisa atâtu de bine, in câtu afla obolulu chiaru si sub pitioru in opinca. Unu lucm inse uitara pana acumu illuminatii vecului nostru: ca deca faci apellu pe tota dio’a la pung’a tiera mini, si a professionistului, se’i dai ocasiune de a castiga barbatesce. Austriacii pre catu timpu au domniţii in tier’a nostra, au datu probe multe, ca ei cunoscea maiestri’a de a scote sume enorme dela poporu, dara numai dupa-ce ’i dâ indemnu si ocasiune câ se câştige catu se pdte mai multu. Se pote proba cu cifre oficiali, câ de es. in Transilvani’a intre anii 1855 si 1865 poporulu platea mai usioni câte trei până la cinci milione contributiuni directe, decâtu inainte de 1848 câte unu milionu. Si totuşi, inca si austriacii era departe de a fi facutu totulu spre a se da valore deplina, seu adeca pre câtu s’ar potea mai mare, laborei poporului, capului si bragialoru aceluia. Doctrine mari si multe ale economiei naţionale isi aştepta realisarea, pre candu austriacii iu urmarea pactului dualisticu isi luara man’a de pre tier’a nostra. i Intre institutiunile i national-economice care trebuea se se introducă in timpulu celu mai scurtu, era si asia nuniit’a Banc’a rurala, seu cumu ii dicu pe airea, Institutu de creditu rusticalu. ,
Pre timpulu dietei transilvane in veci memorabile din anii 1863—5 pucinii barbati de stătu carii merita numele acesta la noi, era convinşi de suprem’a necesitate a infiintiarei unei banei rurale in Transilvania. Cancelari’a curtiei preparase proiectulu de statute, pe care ’lu elaborase renu-mitulu finantiariu Lucam. V. Cancelariulu de atunci br. Reichenstein le dâ din mana in mana inembri-loru dietei, spre a ’si forma fia-care opiniunea sa despre densele, i Las’ câ acelea statute era compuse după cele mai bune modelle din Europ’a, dar’ apoi mai avea si acea parte buna, câ era prevediutu in trensele, câ creditele hipotecarie nici-decumu se nu se pota da după interesse câtu separatistice câtu si de supremaţii naţionali, ci numai pe valbrea relativa a hipotecei. Pre câtu ne aducemu aminte, toti câţi au cititu si studiatu acelea statute, doria din sufletii câ se vedia infiintiandu-se câtu mai curendu banc’a rurala. Patrusprediece ani au trecutu de atunci, in care periodu s’au ruinatu si au luatu lumea in capu multe mii de familii romanesci, secuiesci, chiaru si sasesci, numai din causa, câ ne avendu de unde se se imprumute cu interesse moderate si cu amortisatiune, au cadiutu in ghiarale fereloru selbatece, câtu nu le-a remasu nici vatr’a, ne cumu cenuşi’a pe ea. Alte mai multe mii de familii, de si mai stau in tiera, dara sunt cadiute la couditiime de iobagia mai rea si decâtu cea
de inainte de 48, de si aceea fusese mai spurcata decâtu ori-care alt’a din Europ’a, afara de cea bulgaresca si cea bosniaca, pe unde chiaru si femeile iobagiloru era considerate câ proprietate a domnului (Efendi, Spahi). Acei ce vom mai citi cu luare-a minte actele dietei din 1863—5 si vom vrea se’i scria istori’a ei, candu voru ajunge la cestiunea bancei rurale, se vom simţi obligaţi in consciinti’a lom a numi căuşele pentru care, si omenii prin carii s’au perdutu atâtea dile scumpe si nereparabili cu dispute si polilogii netenninabili, cu declamatiuni sonore câ căldările de arama, pre candu Gestiunile practice, proiecte tientitorie la ameliorarea starei materiale a poporului, prin urmare a tierei întregi, se arunca la o parte, câ si cumu nu aru avea a face nimicu cu interessele tierei. Si ce asia lucm . mare era de facutu pentru fundarea unei banei rurale ? Se preparaseră calile, câ parlamentulu centrale se acorde principatului spre scopulu aratatu / unu fondu de trei până in cinci milione, se se mai verse si fondurile vechi ale Transilvaniei totu in acesta; banii orfaniioru din tota tier’a se fia asie-diati totu la acea banca, in locu de a se risipi in tote părţile, spre a nu mai vede din ei sume considerabili; in fine a se primi la banca si asia numite deposite, care stau adesea morte pe la cassele auctoritatiloru publice, spre cea mai simtita dauna a respectiveloru partide. Pentru câ se ne cunoscemu si mai bine starea decadiuta a tierei nostre, ni se arată budgetele particularie a le provinciiloru din asia numit’a Cislaitani ’a, dintru care se cunoscea spre mirarea nostra a ardeleniloru si ungurenii om, câ de es. mic’a Moravia isi avea pe atunci fondulu propriu provinciale preste 30 de milione, care mai tbte era impartite la locuitorii tierei pe hipoteca, cu interese moderate, sau la cine voia, si cu amortisatiune, câ in 18 pana celu multu 30 de ani se fia platitu si capitalulu alaturea cu interesele. Noi inse pe atunci nu vedeamu si nu audiamu lucruri de acestea „nemtiesci,“ care ni se parea cestiuni de a dou’a si a trei’a mana.
Loculu bancei rurale ilu ocupara dela 1867 incoce cămătării veniţi din Galiti'a si Ungari’a, mai antaiu numai cu carutiora trasa de câte doue mârtioge, caruti’a incarcata cu câteva bulendre si cu câte Va dutiena de copii flamendi, mai apoi pe calea ferata in vagone de a patr’a clase, pentru-câ după diece ani se se intorce mai mulţi din ei resturnati de-a luugulu pe fauteu-irile vagdneloru de clasea ^
In Ungaria s’au infiintiatu in anii din urma Banc’a li ipotecar ia unguresc a „(Magyar foldhitelintezet) “, inse numai pentru proprietarii mari asia, câ din acea banca nu se dau imprumutu sume mai mici câ de una m i i e florini. Asia dara unu agricultorii care ar voi se se inpmmute dela acea banca cu 1000 fl., trebue se aiba proprietate sigura in valore celu pucinu de 3000 fl. pretiuita de omenii juraţi. ^Locuitorii sateloru si professionistii mici n’au trebumtia Tle mii; ei cauta se’si acopere lipsele mai multu numai in caşuri esceptionali, precumu candu au avutu recolta rea, seu candu a fostu si buna, dara pretiurile au sca-diutu forte; candu le-au peritiv rite de jugu, ori de ’iau arsu cas’a, ori ’iau ajuiisu in familia bole cumplite si caşuri de morte, seu candu voiescu se’si mai cumpere unu locusioru ori vrea casciora, seu se’si insore ori mărite si nu i-se ajungu banii, dra ca se vendia de ale casei pe pretiuri de nimicu nu se indura, — in caşuri de acestea locuitorii tieriloru civilisate in locu se alerge la camatari, se ducu la banca si ridica câte 2—3 sute cu 5%c.
In tine, abia pe la 1875 proprietarii mari incepura se cunosca unu mare adeveru, câ banc’a fundata numai pentru ei, causedia indirecte ruin’a poporului prin fapt'a, câ mulţi proprietari cari ridica miile dela aceea cu interese mici, le impartu la ftseracime“ cu 50% si chiaru cu 100%; dra dupa-ce „seracimea* s’a ruinatu cu totulu si a luatu lumea in capu, atunci scade si valorea pro-prietatiloru mai mari.
Resumatu istoricu despre cestiunea orientale pe doi ani.
(Fine.)
Rusii inaintara cu aceeaşi facilitate in Asi’a până câtra Erzerum capital’a Armeniei turcesci. Acestea resultate’i făcură se se increda prea multu in poterile loru si se spere, câ cu trupa pucinu numerose isi voru ajunge scopulu pe deplinii. Rusii s’au insielatu reu. Port’a destitui pe Abdul-Kerim si pe alţi generali, era in loculu loru trimise pe prussianulu renegaţii Mehmet Aii, pe brutalulu Su-leimanu si pe Osman dela Vidinu, carele vediendu câ nu a potutu scapa Nicopolea de cădere se trase intre ddluri la orasielulu Plevna, unde folosindu-se de configuratiunea locului, se fortifica acolo de minune, unde in 19 Iuliu bătu pe Schilder-Schuldner. dra intre 20 si 30 pe Krfldener.
Atunci se vediii si Gurko constrinsu a se retrage in pasulu Sîpca si a se fortifica bine in acea strimtore a Balcanului, unde apoi ilu ataca Suleiman pe la 21 Aug, ci după bătălii forte crunte de 6 dile o pati câ si generalii ruşi la Plevna. câ-ci perdii 15 mii de ostasi fora nici-unu folosu.
Pe la finea lui Augustu grosulu trupeloru ro-manesci trece Dunarea la comun’a Corabi’a, era in 11 Septembre după atacuri furiose ocupa dela turci fortificatiunea Griviti’a, in care se tienîi eroi-cesce, dara incercarile ulteriore de a sparge inainte prin redutele de pamentu, nu mai sucessera nici romaniloru, nici armatei rusesci, ci lasandu - se de asalturi, schimba ră tactic’a in inpresurari si taiarea ori - cărei comunicatuni.
In fine, in 10 Decembre Plevn’a cadiii in manile armatei confederate, 40 de mii ostasi tur-cesci cu Osmanii pasi’a in frunte ajunseră in captivitate.
Dela Augustu incoce rusiloru le mersese reu si in Asi’a, unde erasi se încercaseră a scote resul-tate mari cu midiuloce pucine. In Octobre Bellon’a isi intorce erasi facia spre densii. După 66 atalii crunte renumit’a cetate fortificata Kars cade in 15 cu parte mare a trupeloru si cu 300 de tunuri in potestatea rusiloru.
In 4 Novembre rusii erasi bătu forte reu pe turci in strimtorile numite Deve-Boiun, de unde Muktar pasi’a scapa cu fug’a la Erzerum. In momentele de fagia acea capitala este inpresurata de trupele rusesci.
Cu finea anului inperatulu Alexandru II trece triumfatoriu prin Bucuresci la St: Petersburg.
După pucine dile Carolu I intra in capital’a României primitu de câtra representantii nati1.; tUL|n; si de populatiunea intrega cu solemnitate si bucuria estraordinaria, precumu naţiunea nu mai avuse ocasiune de a intimpina pe Domnulu seu de 277 de ani.
Totu in acestu anu ce espira, miculu stătu Montenegru facil minuni de bravuri, câ-ci după bătălii din cele mai cumplite, portate asupii^lui Suleiman pasi’a in Iuniu, oştea montenegrina ocupa dela turci mai multe locuri fortificate; era ^in 8 Septembre cadiii in manile ei si g&ţatea. Nicsisi, după aceea flamurele ei ajunseră până' 4a, tiermii marei adriatice.
In 14 Decmbre Serbi’a incepii de nou hostili-tatile contra Turciei, si in dilele acestea operedia spre a’si inpreuna fortiele sale cu a le României la Vidinu, cu cele rusesci pe la cetatea Nissa inainte.
Populatiunea insulei Cret’a seu Candi’a, inpilata câ totudeauna de turci, trântita la pamentu de cate ori s’a incercatu a scutura jugulu nesuferitu, crede era câ ar trebui se folosdsca ocasiunea de fagia si se dea pe turci afara.
Greci’a cu 1 milionu 450 inii de suflete po-pulatiune propria, nu numai tinde neincetatu la unitatea naţionale a toturoru greciloru de aceeaşi limba, dara mulţi greci mai cugeta si la restabilirea imperiului bizantinii de trista memoria in editiunea a dou’a. Deca inse poporale Turciei europene au perdutu definitivii orice incredere câtra turci: deca ele isi versa sângele in torenti pentru emancipare totala, acesta nicidecumu nu insemna, câ aru avea plăcere a primi pe greci de domni ai loru. Cu \ i tote acestea Greci’a pdte spera o buna rotundire a si i teritoriului seu.	£
V-/	y,
f Victoru Emanueln.
(?) Jale adunca a petiunsu animele intregei naţiuni italiane. Dulcea nostra sora a pierdutu la 9 crt. pe antâiulu ei rege, pe care ilu iubia si adora cu acea multiumire si pietate, care cu dreptulu a meritat’o intemeiatoriulu unităţii ei. Din bol’a scurta, care ’lu puse la patu cu câte-va dile mai inainte, elu nu se mai scula, ci trecu la cele eterne, lasandu după sine o naţiune uimita si plina de doliu, unu poporu, cârui-a densulu i-a castigatu ceea-ce este mai sântu, adeca existenti’a câ unitate de stătu si unitate politica.
Ce insdmna Victoru Emanuelu pentru Itali’a si Europ’a, ce locu va ocupa elu in istori’a universala, abia mai este de lipsa s’o spunemu. Victoru Emanuelu si oper’a de unire italiana simtu doue concepte, ce nu se potu desparţi unulu de altulu. Unitatea Italiei este singuru oper’a densului. Istori’a domnirei lui este istori’a nascerei si desvoltarei Italiei unite, a celui mai june stătu mare, a cărui creatiune a dobenditu renumele de multu doritu, de unu mare poporu: unitu si liberii de la Adri’a pana la Alpi.
Deca Itali’a ii este recunoscutdria pentru unitatea ei, ii este duplu rescunoscutoria fiindu-ca densulu tdte acţiunile sale le-a sciutu pune in con-sonantia cu dorintiele si semtiemintele natiunei, fiindu-ca totu-deun’a a mersu cu naţiunea, nici odata fora, sâu in contra ei. Deca Cavour, dice unu diuraalistu, representâ capulu, Garibaldi spad’a, atunci Victoru Emanuelu representâ ânim’a natiunei sale, pentru care semtiâ si batea. Din momentulu, de candu Cavour puse temeli’a operei precalculate tra-mitiendu batalione piemontese pe langa poterile occidentali la Crime’a, pana ’n momentulu candu trupele Italiei unite intrara in Rom’a eterna, in restempulu acest’a, ne’ntreruptu, Victoru Emanuelu s’a aflatu totu deun’a in fruntea natiunei sale. Pentru acest’a isi puse tote ’n jocu, câ-ci curajulu lui si alu tatalui seu, era p’aci se le pună ’n periclu si coron’a. Si poporulu multiamitoriu ii remunera de-votamentulu acest’a cu iubire si adorare nemărginită. Arare ori unu monarchu si-a castigatu popularitate in mesur’a in care si-a castigat’o regele galantuomo. Popularitatea lui emulâza cu cea a eroului poporalu, cu alui Guiseppe Garibaldi, si cliiaru acestu Garibaldi , celu mai entusiasmatu pentru o republica italiana, inca se pleca d’inaintea regelui, ba nice marele conspiratoru, neinduplecatulu Mazzini, nu
i-pot'u denega respectulu si adorarea.
Dupa-ce i-a succesu odata unirea Italiei, vru se fia nu numai constituţionalii dar si parlamentam, si, afara de Angli’a si Belgi’a, in nici unu stătu d’in Europ’a, principiele parlamentarismului nu s’au im-plinitu cu atât’a strictetia si corectitate, si tocma prin acest’a s’a pututu rădică preste certele de partide, tocma prin acdst’a isi intari popularitatea. Statulu Italianu sta astadi consolidatu contra toturoru periculiloru, ce ’lu amenintia din laintru. Intemeia-toriulu unitatii italiane este mortu, dar vieza unu stătu unitu. Frânele guvernării suntu depuse in manile fiiului demnu de tatalu seu. Quirinalulu resuna de strigatele: Regele Victoru Emanuelu a italritu! Traiesca regele Humbertu.
Victoru Emanuelu a fostu fiiulu celu mai betranu si urmatoriulu regelui Carolu Albertu din Sardini’a. Nascutu la 14 martie 1820, câ principe de corona portâ titlulu de „duce de Savoya." Elu se casatori la 12 aprile 1842 cu a doira fiica a arcliiducelui Rainer de Austri’a, archiduces’a Adelaid’a, care mori in 1855. Victoni Emanuelu luă parte alături cu tatalu seu in campaniele de la 1848/9 contra Austriei. Nemidilocitu după pierderea de la Novar’a (23 martie 1849) Carolu Albertu abdise in favorea principelui de corona si Victoni Emanuelu se sui pe tronulu Sardiniei intre impregiurările cele mai critice, a fostu inse atâtu de prudente, ca s’a lasatu a fi condusu cu totulu de renumitulu seu primu-ministra, de contele de Cavour. Elu isi capeta frumosulu nume :	il re galantuomo
(rege barbatu de ondre seu caracteru), fiindu c’a remasu fidelu promissiunei sale d’a sustiend institu-tiunile constituţionali; preste acesta elu era unulu din aperatorii cei mai decişi ai principiului de naţionalitate, pentm a cărui realisare practica a perseveratu nu numai in Itali’a, ci si in alte tieri, pe unde sciâ si vedea, că acelu piincipiu este com-batutu si aplicarea lui in vieti’a practica a popo-raloru impedecatu atâtu prin legi tirannice, cătu si chiaru cu armele. In 1859 erupse resbelulu Italiei contr’a Austriei si la 8 Iuniu acelui-asiu anu Victoru Emanuelu intră in Milanu ajutatu de Napoleonu III. Inca inainte de finele anului 1860 Itali’a ’ntrega se ’mpreima cu Sardini’a si Victoru Emanuelu iâ
acumu titlulu de „rege alu Italiei". Victoru Emanuelu avii cu repausat’a regina patru fii: 1. prin-ces’a Clotild’a, 2. principele de corona Humbertu, — care ii urmeza pe tronu, — nascutu la 14 Martie 1844, casatoritu cu verisidra-sa | principes’a Margareta de Savoya, 3. principele Ama de u, duce de Aost’a, fostu rege alu Spaniei, si 4. principes’a Mari’a Pi’a, actual’a regina a Portugaliei. De mai mulţi ani Victoru Emanuelu incheiă o casatoria morganatica cu o femeia din i sinulu poporului, care fii radicata la rangulu de - marcliisa de Mirafiori.
Principele Humbertu la suirea sa pe tronu a adressatu natiunei italiane urniatorea proclama-tiune, care a fostu primita cu cea mai mare plăcere :
„Nenorocirea cea mai mai mare ne-a lovitu d’odata pe neaşteptate. Regele Victoru Emanuelu, intemeiatoriulu regatului Italiei si alu unităţii ei, nu mai este intre noi. Eu am fostu martoru ultimului seu respiriu, care a fostu pentru naţiune, martoru ulti-melom sale dorintie pentru fericirea poporului seu, martorulu ultimeloru sale cuvinte, cari vom resuna totu de un’a in ânim’a mea. ’Mi este cu greu a ’mi invinge dorerea, de-si vocatiunea mea me obliga la acest’a. In momentulu acest’a o singura man-gaiare este possibila: se ne aretâmu demni de densulu. Eu, pasindu in urmele lui, Voi perseve-randu in virtuţile cetatienesci, cu a căroru ajutoriu Elu a potutu indeplini dificil’a intreprindere d’a face o Italia mare si unita. Eu voiu urma marile lui esemple de alipire catra patria, de iubire pentru I progressu si de fidelitate pentru institutiunile libere,
! cari suntu mandri’a familiei nostre. Unic’a mea dorintia va fi a me face demnu de amorea poporului meu. Italianiloru! Primulu vostru rege este mortu, urmatoriulu lui ve va dovedi, că institutiunile nu moru. Se tienemu la olalta si in asta ora de mare dorere se confirmămu unirea, care totu-deun’a a fostu mentuirea Italiei!"
La cerimoni’a inmormentarei regelui Victoru : Emanuelu mergu deputatiuni strălucite dela staturile ! amice Italiei. Asia, Maiestatea sa domnitoriulu nostru a trimisu pe In. sa c. r. archiduce Rainer insocitu de alţi barbati iluştrii. Dela Germani’a merge insusi principele de corona. Totu principele de corona vine si dela Portugali’a. Dela Republic’a Franciei e trimisu renumitulu generalu betranu Canrobert impreuna cu alţi barbati de stătu.
De altu’mentrea naţiunea italiana se pote consola prea bine cu impregiurarea, că si noulu rege Umbertu este omu seriosu, mare aparatoriu alu dreptatiei, si care scie se respecte drepturile constituţionali ale statului, adeca libertatea rationabile. De aceea italianii potu se’si applice siesi prea bine cunoscut’a sententia francesa, applicata in caşuri de acestea:
' a muritu regele, se traiesca regele (Le roi est mort, vive le roi).
Căteva dile inainte de mortea regelui, Itali’a mai perdii pe unulu din cei mai iluştrii barbati ai sei, adeca pe generariulu Lamarmora, carele | a lucratu si luptatu in tota vieti’a sa pentru liber-j tatea si uuitatea Italiei si a natiunei italiane alăturea cu genialele comite Cavour si cu alţi barbati de stătu, a cărora memoria va fi conservata cătu ’ va susta Itali’a si naţiunea italiana; de aceea s’a si decisu indata, că lui Lamarmora se i se ridice unu monumentu din cele mai măreţie, demnu de ! elu, de Itali’a si de artea italiana.
Pap’a Pio nono, carele se superase asia de reu pe repausatulu rege, in cătu ilu excomunicase, audindu de bol'a lui, asia s'a spariatu, in cătu trimetea pe fia-care ora câ se intrebe de starea I densului; totuodata permisse câ se’lu marturisesca si cuminece, adeca : isi anullâ singuru escomunica-| tiunea.
Consideratinni national-economice din Romani’a. /
In dilele trecute ne dicea unu bunu economiştii de aici de naţionalitate germanu: Păi me mirii, de unde mai au ardelenii bani, pentru - câ sumele câte intra in jacestii-pri ncipatii^j^j^nale^ sâlarîeTsimbrii si valori de obiecte liferate, sunt multu mai puţine de cătu platiinu noi pe fia-care anu la stătu in mulţime de contributiuni directe si indirecte, adaose cu milidnele scdse din tiâra pe fabricate străine etc. Asia~este~ diseramu noi; deca inse mai avemu câte unu banu in punga, acela ne vine din conierciulu cu Romani’a. care singuni este activu pentru noi. Acestu adeveru au inceputu a’lu recunosce chiaru si cei mai iupe-triti adversari ai comunicatiunei nostre cu Romani’a; era aceia carii inca totu nu voiescu a’lu recunosce, n’au decâtu se midiulocesca inchiderea hermetica a Transilvaniei si a Banatului de câtra Romani'a, câ
se nu intre si se nu esa nimicu preste fruntarie. Intr’aceea până candu aru face densii unu lucra câ acesta, noi am ajunsu câ se vedemu in forte multe mani ardelene si banatiene obligaţiuni rurali (Grandentlastungs-Obligationen), de 10°’o care chiaru astadi, in epoc’a cea mai critica, totu mai stau cu 90V2 din 100; obligaţiuni dominiali (imprumutu de stătu pe hipotec’a dominieloru statului), care aducu 8% si stau astadi 87 ’/*, era după pace potu esi al pari; obligaţiuni de creditu fonciariu rurale cu 7%, cursu actuale 80 ; imprumutulu capitalei numitu municipale, din 1875, cu 8V.., cursu actuale 81 si altele câteva, care tote se afla in cerculatiune nu numai in Romani’a, ci si in alte tieri europene; câteva din ele sunt notate la bursa. Preste acestea esiste renumitulu institutu de asigurare „Daci’a", cărui i s’a datu concessiune de a deschide si la noi agenturi pentru a s o c i a t i u n i d e s u p r a-vietiure (Lebensversicherungsvereine), care si-au si inceputu activitatea lom, si e sperantia câ se voru infiintia si agenturi de asigurare contra focului. Mai departe ne interessedia pre toti, câ se cunds-ceniu in totu timpulu pretiurile cerealieloru, beutu-reloru spirituose si a le altora producte de ale României, care vinu in concurentia cu ale ndstre, voru veni si mai multu, dupa-ce se voru termina junctiunile caliloru ferate la Brasiovu-Predealu, la Orsiov’a si mai apoi la Tumu-rosiu, si dupace se voru deschide strimtorile Bosporului si ale Darda-neleloru pentru tota lumea precumu credemu noi. Conventiunea comerciale cu Romani’a si tarifa rectificată definitivu, după indelungi negotiatiuni diplomatice s’a pusu dela 1/13 Ianuariu in activitate. Tote acestea si alte cestiuni numerose din sfer’a economiei naţionale voru fi totu atâtea obiecte de discussiune a le Observatoriului asia, iu cătu fia-care proprietarul, economu si comerciante se’si afle intrensulu informatiunile de care va fi avendu lipsa. Chiaru si desbaterile parlamentarie dela Bucuresci, in care se voru pertracta cestiuni de natur’a celora atinse aci, se voru reproduce. Acestea observatiuni eramu datori ale face publicului nostru cu atâtu mai virtosu, câ deca nu ne insiela tote simptomele, pacea care se va inchiaie, pote se aiba ori-ce alte consecentie politice si militarie, pote se schimbe seu nu, chart’a imperiului otomanu, dara pe terenulu economiei naţionale si anume in comerciu, in finantiele tieriloru limitrofe, va produce revolutiuni radicali, prefaceri esenţiali in vieti’a nostra sociale, la care noi, cauta se o marturisimu, suntemu prea pucinu preparaţi. Acesta nu e vin’a nostra; constatamu inse câ este asia. Au fostu epoce si vecuri, in care Transilvania si Ungari’a, gubernulu si poporalu, avea a face asia dicîindu in tote dilele cu tierile orientali si anume cu Constantinopolea. Câ de 170 de ani incoce forti’a evenimentelora, cousideratiuni politice superiore, chiara si religiose, indelungile hostilitati ale casei Habsburg cu Sultanii (până in a. 1791), chiaru restrictiuni aspre prin legi au isolatu si in-strainatu cu totulu pe populatiunile nostre de câtra tierile orientali, de unde se pote esplica si un’a parte mare a scirilora fabulose si absurde, intrate mai alesu in diariele niagiare de doi ani incoce despre acelea tieri.
vy Ungari’a. Oradea-mare, 8 Ianuar. (Coresp. orig.) Scolele romanesci dela Beiusiu au parte de unu frumosu daru de anulu nou. Acolo adeca ajunse unu decretu ministeriale de dato Buda-Pesta, 22 Dec. 1877, No. 32628, prin care se decide, câ subventiunea de 3706 fior. si 50 cr. data gimnasiului dela Beiusiu din fondulu studie-loru, dela 31 Decembre inainte se fia sistata cu totulu, era causa a sistarei se arata a fi, câ după ce s’au cer-cetatu ratiociniulu fundatiuniloru acelui gimnasiu, s’ar fi aflatu, câ acelea ar ti in stare se acopere spesele lui anuali din veniturile proprii.
Cumu voru fi standu acelea fonduri, eu nu sciu; unu lucru cunoscu, câ adeca până acuma din fonduri si din subventiunea luate la un locu, s’au potutu da numai urraatoriele salaria: directorului val. austr. fior. 1000, unui profesoru 730, era ceilalţi numai câte 650 fior. pe anu, asia dara multu mai puginu decâtu pe la cele mai multe gimnasie; câ-ci din fondu se dau 1400 fior. pe pâne; era didactrulu din care se aduna până la câte 1200 fior. pe anu, intra la tesaurulu statului câ des-daunare pentru o parte din subventiune, prin urmare subventiunea statului era cu atâta mai pugina. La Beiusiu este porunca se se ia didactru câta 12 fior. dela şcolari, si scutirea de didactru e forte restrinsa, nu câ mai nainte.
Nu sciu ce au de cugetu se faca ai nostrii intru acesta causa de vietia. Atâta mi se spune câ lucru certu, câ corpulu profesoriloru indata după primirea acelui decretu tienendu conferenţia au rogatu pe gubernulu diecesanu (vicariatulu), câ se conchiame sub ori-ce forma conferenţia seu mai bine consistoriu plenariu aici la scaunulu episcopiei spre a consulta despre mesurile de a se lua pentru salvarea esistentiei gimnasiului. Unii credu, câ episcopulu Olteanu a trebuitu se aiba cunoscintia despre acestu actu ministeriale inainte de mortea sa. D-dieu se’lu erte. Pe din afara se discuta
doue opiniuni; unii credu că, trebue se alergamu iute „cu jalba in protiapu, se ingenunchiamu si se plangemu; alţii dicu, că se nu mai alergamu la cerşite pe la icone, ci se ne deschidemu pungile proprii si se damu care cătu potemu, precum dau omenii si la alte confesiuni, dara înainte de tote se ne convingemu despre starea fonduriloru nostre, că - ci e vai de noi, deca nu ni se va permite nici macaru atâta, că se cunoscemu exactu ceea ce avemu a 1 u nostru. Episcopulu Josifu Selagianu, antecesorulu lui Ioanu Olteanu adunase si destinase unu fondu nou din veniturile dominiului, anume pentru gim-nasiulu nostru; dara testamentulu seu fu cassatu pentru lips’a de forme legali, si asia se alese nimicu din acei bani.
Buda-Pesta, 6 Ianuar. (Coresp. orig.) La trei septemani după mortea episcopului Olteanu ministeriulu sistă ajutoriulu anuale de 3706 fior. 50 cr., pe care Maiestatea Sa bine-voise a’lu aplacida la rogarea episcopului Erdeli inca dela 1852, prin urmare înainte cu unu patrariu de secolu din fondulu studieloru (fundus studiorum) pentru gimnasiulu romaneseu dela Beiusiu. Se dice că intr’unu actu oficiale s’ar fi aratatu caus’a acelei sistări numai in impregiurarea, că acelu fondu pu-blicu aru fi secatu, in cătu nu se mai pote da din elu ajutoriu pentru acelu gimnasiu. Aceia carii se ocupa cu cercetarea budgeteloru, potu se ştia mai bine, cumu va fi standu acelu fondu. Deca diecesanii nu ’si voru ajuta ei inşii, gimnasiulu dela.Beiusiu va scapata la 4 classe, seu că bieţii teneri, caroru li se impartiâ păna acumu pane, o voru perde pe acesta. Paremi-se că se inplinesce si aci vorb’a romanesca ce tiene, că nici-o nenorocire nu vine singura, ci câ’i mai urmedia celu puginu altele doue. Acesta parimia in diecesea greco-catholica a Oradei s’a inplinitu intocma. Se o feresca D-dieu de a patr’a. (Vedi mai susu, corespondinti’a dela Oradia. Red.)
Este adeveratu ceea ce s’a vediutu in unele diarie străine, că intre charthiile repaus, episcopu s’au aflatu unele venite la elu de airea, nespusu de funeste pentru romani.
Candidaţi la scaunulu vacante alu episcopiei dela Oradea sunt păna acuma celu puginu optu inşi. Eu scriu inadinsu candidaţi, nu concurenţi, că-ci nu toti candidaţii sunt si concurenţi de buna voi’a loru, ii candidară inse alţii. Amu ajunsu asia departe, in cătu chiaru si din denumirea unui episcopu romaneseu se făcu cestiuni de partide politice, precumu dora nu mai este nicairi in tota lumea christiana. Eu nu sciu ce si cumu cugeta gubernulu actuale asupra, denumirei acesteia; sciu inse ceea ce’i dorescu eu din adenculu sufletului, că se’lu luminedie D-dieu spre a cunosce, că chiaru in interesulu tierei aru fi neasemenatu mai sa-lutariu a recunosce concetatieniloru de religiunea greco-catholica dreptulu de alegere la scaunele episcopesci, precumu si a renuntia pentru totu-deauna la prea ne-fericit’a idea de a imparii episcopiloru roluri politice si a nu’i laşa că se’si vedia esclusivu de altariu, de administratiunea buna si intielepta a dieceseloru, de scole si institute filantropice, de ameliorarea sortiei clerului si a celuilaltu personalii eclesiasticu si scolasticii. Ti se va parea camu desientiatu deca’ti voiu spune, că „vechi’a guarda Deakiana“ isi are candidatulu seu, cal-vinianii din comitatulu Biharei si de airea pe alu loru, episcopatulu r. catholicu pe. alu seu ect. Este pre cătu de interesantu, pre atăta si dorerosu a observa, cumu agenţii cliiamati si nechiamati alerga pe aici in susu si in josu, fia-care in favorea candidatului loru, că si cumu fiitoriulu episcopu aru avea se intre in servitiulu loru, era nu in alu religiunei si bisericei sale. f.
J .----------------------------
Romani’a. Bucureşti 1/13 Ianuariu. Avemu mii de ospeti, la carii înainte cu unu anu nu cugetaseramu nici că prin visu, adeca miile de soldaţi turci prisonieri (captivi) inpreuna cu oficiarii loru. Li s’au facutu lefi la toti conformu legiloru bellice si usului Europei civi-lisate. Dilele acestea erasi ne veniră sucessive preste trei mii, escortaţi de cătra ostasi de ai nostrii. Vai ce golani si flamendi au remasu! Dara nici soldaţii nostrii nu prea sunt mai bine inbracati, că-ci in cele optu luni de dile de candu se afla in campania, chiaru si monturele noue s’au sdrentiuitu cu totulu. Suferit-au si ai nostrii fonie, frigu si golatate. De ati vedea inse portarea soldatiloru nostrii si a intregei populatiuni cu turcii! Pare că nu ne-amu bătutu de locu cu ei. Las’ că Dom-nitoriulu si ministeriulu făcu totu ce se pote pentru alinarea sortii acestora nefericiţi, păna ce va veni timpulu doritu de noi si de ei că se’si revedia patri’a loru, dara popu-latiunea intrega i miluesce care cu ce pote, era deca se intempla că vreunii vagabundu miserabile se’si bata jocu de vreunu turcu, indata e dusu la politia spre a fi pedepsitu. Nicairi inse caracterulu umanu alu romani-loru nu se manifesta asia stralucitu că pe la spitale, in care se afla si turci răniţi, seu altumentrea bolnavi. Veţi fi vediutu din conspectele publicate, că de es. numai la Turnu-Magurellei au fostu tractati si tienuti sub cura in spitalele nostre preste noue sute de turci, era pe airea alţi atătia. Acuma dora voru cunosce si magiarii, că scamele si pensari’a trimisa incoce de cătra femeile dvostra nu au fostu numai pentru soldaţii romani, ci si pentru soldaţii turci si pentru ori-care omu ranitu in bătălii. Acesta este caracterulu nostru de romani si de christiani, inca si atunci, candu cumplitulu Osmanu nu a suferitu nici macaru se ne ingtopamu pe cei cadipti la Griviti’a, ci isi pasciâ ochii selbatici vediendu cumu ii scobescu corbii si’i rodii cânii. Asia, Osmanu a fostu erou, dara erou barbaru, selbaticu si fanaticu, si totuşi noi amu onoratu in trensulu eroismulu, facundu abstracţiune dela selbataci’a lui. Ce era se’i faci? Elu era selbaticu din natur’a sa.
Turci răniţi avemu forte mulţi atătu in capitala, cătu si pe la alte spitale, păna si in Galaţi suntu vreo treidieci, precumu ne spune diariulu de acolo „Vocea Covurluiului". Pe cei de aici ii cercetă si M. Sa Dom-
nulu cu Domn’a. Turcii sanetosi sunt asiediati prin casarme, au inse aprope libertate deplina, numai se nu comită escesse; dara se camu inbata si unii din ei; atunci apoi se produeu scene care n’au a face nimicu cu legile bunei cuviintie. Intr’o di mergea alaturea unu turcu si unu muscalu, amendoi cumu se dice, causîti, că-ci esisera dintr’unu birtu. Ei voiâ se conversedie, dara nu sciâ se’si dica altu-ceva unulu altuia, decătu turculu Peki Peki, era muscalulu Karassu Karassu, păna ce mai pe urma luandu-se de bragiu, începură a se sărută! Saraca omenime, candu ore sarutatulu va fi sigilulu autenticu alu pacei universale! Mulţi turci prisonieri au intru nimicu a intra pe la casele omeni-loru si a cerşi. Nu este prea frumosu, dara o făcu si unii muscali, firesce pe ascunsu, că-ci deca ’i zarescu oficiarii loru, este vai de ei. Dara lucruri de acestea sunt si ele consecentie ale acestei campanii teribile, precumu este si aceea, că pe alocurea soldaţii ruşi maltratedia pe nefericiţii captivi turci. Pedeps’a si-o iau, dara urm’a barbariei remane. Intr’o di nisce soldaţi ruşi atacara pe cătiva captivi turci chiaru aci in capitala, in strad’a cea mai frecventata, langa ospellulu Ote-telisianu, aprope de teatrulu celu mare, lovindu’i cu patulu puscei, fora nici o causa, păna ce intrevenira mai mulţi omeni trecători si’i scapara de furi’a loru.
După scene turco-ruse, ar merita se înregistraţi si una turco-romanesca, curiosa si caracteristica, pe care o veţi afla după Romanulu in căte va diarie de aici. Eta-o.
Mai dilele trecute, pe candu sosiau la spitalulu militaru din Bucuresci răniţii turci, le esira înainte, fia de compătimire fia de curiositate, atatu personalulu spitalului catu si mulţi dintre răniţii romani cari nu zaceau in patu.
Mulţi dintre răniţii turci intraseră dejâ in spitalu, candu pe scara unulu dintre densii, ajungendu facia in facia cu unu ranitu romanu. dete d’ua-data nesce semne scomotose de amicia si de bucuria, care puseră in mirare pe toti cei presenti.
Ranitulu romanu, care respunsese la randulu seu cu amicia la amiciele Turcului, fiindu intrebatu, esplica, cum aflandu-se in siantiuri de sentinela, pe candu in siantiulu turcescu, la doui-trei paşi, era asemenea de sentinela ranitulu turcu, făcuseră cunoscintia, isi schimbaseră tutunu. si astu-felu vediendu-se de mai multe ori. se împrieteniseră.
Ce protestare spontanea in contra ucideriloru in massa dintre omeni!
^Mai înainte inca aveamu scumpete in capitala, acumu inse ea trece tote mesurile, Nu era de ajunsu ern’a grea, ingreunarea comunieatiunei. necurmat’a trecere de trupe rusesci, ne mai veniră si captivii turci, ai caroru oficiari inca au plăcere se siedia pe la oţele si se traiesca bine, mai alesu după neauditele suferintie dela Plevna. La tote se mai adaoge si neomenos’a portare a directiunei caliloru ferate, care voindu a se folosi de inpregiurari, urcă in gradulu celu mai escessivu taxele de transporta. din care causa unulu dintre directorii principali fu si dimissiouatu. Au mai venitu si căteva batalione de a le nostre din cele dela Bulgari’a, cumu se pare nu numai spre a se restaura si inbraca din nou. ci si spre a se schimba cu altele.
Dela oştea căta avemu la Vidinu se scie păna acumu numai atăta. că in diu’a de Craciunulu nostru au fostu doue lupte usiore de anteposturi intre romani si turci, cale de o posta buna dela cetate, adecă la Sabri - Pasachioi, păna unde veniseră doue batalione turceşti ca se atace pe ai nostrii la unu punctu, unde se află postate numai doue companii. Intr’ aceea venindu doue batalione in ajutoriu, ai nostrii după lupta de 6 ore au respinsu pe turci păna la Nazir-machalâ, distantia de siese chilometrii dela cetate. Se pare că aceea fu numai o asia numita recunoscere din partea turciloru, că se pota afla poterile nostre. De aci încolo inse turcii potu se afle ori-căte voru vrea, că-ci de o parte armat’a nostra e in stare se’i tiena inchisi in Vidinu păna candu seu voru capitula, seu voru peri de fonie si geru, era de alt’a, ce le voru mai folosi cetatile danubiane după caderea Nissei, Sofiei, mane poimane Adrianopolei, si dupace insusi sultanulu cere pace. Noi de aci înainte cu Vidinu seu fora elu, in optu luni ne-facuramu datori’a intru tota poterea cuventului.
J
Sciri bellice.
Acţiunile bellice curgu in Bulgaria cu atăta repe-diune, in cătu chiaru si diariele care esu in tote dilele, abia le mai potu urmări. Armat’a turcesca din passulu Sîpc’a, 28 mii soldaţi cu 10 baterii cadiii in captivitate rusesca. Trupele rusesci trecură preste Balcani intr’unu niodu ce se asemena cu trecerea lui Annibale, I. Cesare si Napoleonii I. Rusii au ocupatu cetatea Sofi’a si alte căteva, in cătu in momentele de facia le este deschisa calea la Adrianopole, de unde turcii fugu spre capital’a imperiului. In acelasiu timpii serbii luara Niss’a cu asaltu si puseră man’a pe 150 tunuri, preste 20 mii pusei si mari cantitati de munitiune. Mon-tenegrinii ocupara cetatea An ti vâri prin capitulatiune. In momentele de fagia se aştepta capitularea cetatiei Vidinu la romani. Intre acestea veni scrirea, că flott’a Angliei pleca dela insul’a Malt’a la Constantinopole.
———
V a r i e t a t i.
V (Diariele romane) din Transilvani’a si Ungari’a cunoscute publicului romaneseu din trecutu, continua mai tote si pe anulu acesta si anume: „Gazet’a Transilvaniei" in anulu alu 41-lea, „Telegrafulu romanu" in alu 26-lea, inse de aci inainte de trei-ori pe septemana; „Familia" in a. alu 16-lea; la B.-Pesta. „Transilvani’a" (foi'a asociat, tne.) in alu 11-lea la Brasiovu; „Foi’a scolastica" si „Economulu*4 la Blasiu; „Predicatorulu“ si „Foile şatenului"romanu)*4 (cele raultu persecutate.) la Gherla; „Biseric’a” ei „Scdl’a" in Aradu; „Albina
Carpatiloruu la Sibiiu; „Siedîetorea la B.-Pesta; asia
si foile umoristice „Gura satului44 la Aradu; „Cocosiu-rosiu" la Brasiovu Pugine forte in comparatiune cu lipsele nostre; dara ne mai inprumutamu din cele vreo 70, care esu in tier’a vecina.
7 (Processulu Mileticiu). In fine, după unu anu si diumetate la 9 crt. se incepă in B.-Pest’a pertractarea processului de înalta tradare a cunoscutului naţionaliştii si conducetoriu serbu, Dr. Svetozaru Mileticiu. In impregiurarile de facia, candu mai marii noştri nu ne slabescu din processe de conturbarea ordinei publice si altele, processulu acest’a este de forte mare însemnătate. In elu se reflecta caracteristic’a starei nostre politice de astadi. Interesantulu processu ’lu vomu impartasî si noi in Nro. urmatoriu.
(Band’a lui Cercelu.) Faimosulu Cercelu capi-tanu de bandiţi din comitatulu Biharei, fusese impuscatu in anulu trecutu in lovirea ce avuse cu pandurii, era socii lui cadiura in prinsore. De aci se incinse unu procesu criminale monstruosu, terminatu abia iu dilele trecute, din care au esitu numai fapte de predatiuni (jafuri), si nici-unu omoru; s’au descoperitu inse alte scandale mari. adeca complicitatea unoru deregatori cu bandiţii. Se pare, că din acestea cause nici unulu nu a fostu condamnatu la morte, ci Antonie Saracu la optu ani, Adamu Tocoianu la siese ani; alţii la căte trei ani si unii numai la căte 3—6 luni de robia; alţi acusati scapara de totu, că nu s’a potutu proba nimicu in contra loru.
(Nu la sa ti singuri pe pruncii mici.) In comun’a Pentz evreulu Spitzer si femei’a lui ducendu-se ser’a de acasa, inchisera usi’a lasandu’si pe cei trei prunci că se dorma singuri; era candu se intorsera a casa, ii aflara pe toti trei inneeati de unu fiimu grosu ce esia din lemnele care luasera focu in dosulu cuptoriului. Acestea suntu urmările indolentiei.
(Bol’a de vite) de care se credea că a incetatu in comitatulu Brasioviilui si in alu Fogarasiului, se arată de nou in vreo trei comune.
(Lupii.) Din Maramurasiu se scrie, că lupii s’au imultitu asia de tare. in cătu ataca si pe omeni: la unu locu au mancatu pe unu evreu; la altulu unu bunu venatoriu scapă de siese lupi numai după ce inpuscă cinci din ei.
In mai multe tieri a cadiutu nea grosa, in cătu chiaru si transportulu pe calile ferate sufere.
(Evreulu David Kronfeld) din B.-Pesta fugi in Americ’a, lasandu in urm’a sa la 300 de mii datorii. Totu asia facil unu altulu, anume Winter dela Vien’a, dara pe acesta’lu si prinseră pe a corabia.
(Salutare amica bile). Unu strengariu trimise magistratului din B.-Pesta că presentu de anulu nou o ilustratiune, pe care era zugrăvite furcile si o fune. (Llovd din 9 Ian.)
Necrolog u.
Unulu din cei mai demni servitori ai altariului nu mai este. Necrologulu seu ni se comunică spre publicare insocitu de urmatorea epistola.
31 Decembre. „Ştirea cea trista despre încetarea din vietia a parochului Ioanu Comsia cunoscutu si D-tale prea bine o ai aflatu. Scii bine cătu era elu de zelosu si că preotu, si că romanu pentru naţiunea sa; scii cătu a conlucratu si la căte neplăceri s’a espusu pentru comun’a Zernesci, incependu dela procesulu celu mare si uritiosu urbariale, pornitu la 1851 intre comun’a Brasiovu si Zernesci pentru unu teritoriu de păduri si livedi de preste 25 mii de jugere si terminatu abia la 1858; cătu se interesă si de afacerile comitatului, respective ce aparatoriu zelosu era elu alu drepturiloru nostre. Vei fi auditu pote, că in zelulu seu inca inainte cu vre-o optu ani de dile destinase tota averea sa i; valore de căte-va mii spre scopuri bisericesci filantro-' * pice, prin unu testamentu depusu in manile fericitului mitropolitu Andreiu. Si cu tote acestea ănca nu amu vediutu publicaţii nimicu din vieti’a acestui barbatu plinu de merite. De aceea fii bunu, dă locu in diariulu d-tale macaru numai la căteva liniamente biografice, pe care ti le alaturu aci."
Preotulu Ioanu Comsia fu nascutu in Zernesci la 1825. Tatalu seu Ioanu Comsia era notariu comunalu in Zernesci (si pe acele timpuri lucră tote in lirab’a romana); mama-sa Stana.
Scolele elementare le absolvi in Zernesci, si in scol’a graniciara din Tohanulu vechiu, cele gimnasiale in Brasiovu sub d. Jacobu Muresianu.
Murindu de timpuriu tatalu seu, elu se sustienu la scola mai mulţii cu conditiuni de serviciu. După absolvirea gimnasiului după sistem’a vechia, trecu la Theo-logi’a din Sibiiu sub fericitulu Metrop. Siaguna. După absolvirea theologiei erumpendu indata revolutiunea din 1848, el fu denumiţii de prefecţii alu Fagarasiului de cătra comitetulu nationalu de atunci din Sibiiu, era in acea calitate isi câştigă mai alesu prin sustienerea ordinei atătea merite pentru tronu si patria, in cătu gubernulu provisoriu din 1849 ilu denumi in funcţiune publica. Ioanu Comsia inse era că nascutu de preotu; de aceea densulu si fu chirotonitu de preotu pentru Zernesci, in care funcţiune avendu el purtări forte bune, purtări adeveratu preotiesci, lucrandu pentru înflorirea bisericei si a scolei, tienendu forte regulatu prelegeri de repetiţie si cathechisatie cu adulţi, staruindu la alte imbunatatiri pentru comuna, fu distinsu cu brâu rosiu de nemuri oriulu Metropolitu Siaguna.
La trecerea protopopului Ioanu Metianu, că vica-riu la Oradea-mare, părintele Comsia fu cerutu prin intregu sinodulu protopopescu de administratorii proto-popescu, care dregatorie o si purtă preste unu anu de dile spre multiamirea tractului.
In urma incoronă vieti’a sa cu clădirea unei scolri măreţie in Zernesci, la a cărei infiintiare a concursă nu numai cu diligentia si osteneli estraordinarie, ci si cu sume de bani, că si la inmultirea fondului scolariu.
din care se sustienu astadi 4 docenţi; era coron’a me-riteloru sale este lasarea intregei si frumosei sale averi, spre scopuri bisericesci filantropice, care se voru vedea din publicarea testamentului depusu la consistoriulu ar-chidicesanu gr. or. din Sibiiu. Asia memori’a parocbu-lui Ioanu Comsia merita cu totu dreptulu, câ se fia conservata prin tote generatiunile nu numai la cele 640 de familii ale desu numitei comune, ci si la poporatiunea intregei archidiecese.	J.
Conversatiuni literarie.
Despre dictionariulu academicu alu limbei romane.
(Urmare.)
Deca inse din literatur’a nostra dispăruse epoc’a de pace lunga si de vietia patriarchale câ cea din dilele imperatiloru Franciscu si Ferdinandu, cu atâtu se simtia mai mare necessitate de a cultiva literatur’a prosaica pentru scopuri practice, era intre acestea mai multu câ tote lexicographi’a. Prea fericitulu Archipastoriu Andreiu br. de Siaguna, din a cărui vedere nu scapâ nici-una din nenumeratele lipse a le natiunei sale, de si ocupatu in cele mai varie direcţiuni, a fostu intre cei de antai literatori, carele puse pe unii tineri, câ se intocmesca unu vocabulariu germano-romanescu spre a fi de ajutoriu celu pucinu functionariloru străini intru afacerile loru administrative. In aceiaşi ani repausatulu profesoru Theodoru Stamatf dela Iaşi publicase unu bunu dictionariu germano - romanu, pre candu la Brasiovu dela betranulu Iser esise vocabulariulu seu romano-germanu, era G. Baritiu si Gavr. Munteanu lucrara la altulu germano-romanu, după care urma celu romano-germanu elaboratu de Dr. Polizu senior dela Bucureşti, ^ amplificatu de G. Baritiu, era profesorulu G. Ioanidu dela Bucuresci terminase pe alu seu celu elino-romanescu in doue volume mari, I. Costinescu totu acolo dictiona-riulu romano-francescu, si Theodoru Codrescu in Iaşi pe celu franeeso-romanescu după editiunea Poenariu Aron si Hillu inavutise si cu dictionariu Iu latinescu după alu lui Boiste. Din acestea pucine citate se vede, cumu romanii dela 1850 incoce se adoperâ câ se ’si asociedie cumu amu dice, limb’a loru la cele doue limbi antice classice si la alte doue moderne, de care avea trebuintia atâtu de mare. Aceeaşi cale urinara ei si dela 1861 incoce. Acf sunt spre sustienerea acestei assertiuni lucrările lexicographice a le lui C. S. Petri, N. Cerno-vodenu, Vas. Popescu, G. M. Antonescu. (toti trei cu neologismi si vorbe străine) in 1861; acf din 1862 dictionariulu romano-francesu in 2 voi. de profesorulu Raoul Pontbriant; in 1864 Ioanu M. Moldovanu (lat.-rom.); in 1865 preotulu Ierom. Pisone (rom.-lat. germ.-franc.), era in 1867 Dim. N. Preda (dict. lat.-rom); in a. 1868 Sava Popoviciu-Barcianu (dict. rom.-germ.); in a. 1869 G. Baritiu (dictionariu ungur.-romanescu); Octaviu Baritiu j (vocabulariu micu in aceleaşi doue limbi).
Dara tote acestea lucrări lexiographice, mai multu I seu mai pucinu copiose, nu putea îndestula imperativulu 1 postulatu alu toturoru classeloru societatiei câte inve- i tiasera ceva carte; cu atâtu mai pucinu corespundea ele la aşteptările barbatiloru de litere si de sciintia. Mai in scurţii, naţiunea cerea câ se i se presente de câtra literatorii sei intregulu thesauru alu limbei, adunatu intr’o singura carte, atâtu acela ce se afla adoptatu in graiulu viu de câtra poporulu intregu, câtu si celu | ascunsu prin cariile vechi câte se mai afla scapate de vandalismu si de ai timpului dinţi, dela 1577 incoce, ! precumu si acoperitu de pulberea archiveloru prin documentele istorice, in fine si toti terminii de câţi se simte necesitatea spre a respica cu ei idei noue si a denota obiecte nescunoscute parintiloru nostrii; era in acestu | lthesauru nu se intielegu numai vocabule seci, fia acelea 'haearu dieci de mii, ci si phraseologi’a, proverbiele, iiica si unele forme gramaticali a le limbei.
Ore inse unde era se se afle acelu gigante de spiritu. care se se incumete a ridica pe umerii sei unu munte, in sinulu caruia stau câ dosite cele mai scumpe thesaure a le natiunei si insasi poterea sa de vietia ? Si de unde era se esa acelu capitalii de dieci de mii, d’in care trebuea se se copere tote spesele dictionariului i pe una serie considerabile de ani?
Respunsu la întrebările acestea pote se afle oricine mai alesu in An a li le societatiei academice cursulu I. publicaţii la Bucuresci in anulu 1868. Dupace inse sciu câ analile se afla in mani prea pucine, eu voiu scote acf din trerisele incai informatiunile acelea, din care se va cunosce, prin ce stadie si prin câte greutati au trecutu până acumu acea maretia problema, care inca totu nu e deslegata nici până astadi după dorintia. Premitu inse din capulu locului, câ probleme de natur’a celei despre care conversamu acilea, nici la poporale cele mai inaintate nu s’au deslegatu in mai pucinu câ in 30 până in 40 de ani.
Inca din anulu 1859 se formase in Iaşi una societate literaria sub titlu A t h e n e u 1 u romanu, alu cărei scopu principale fusese elaborarea unei Gramatice pre câtu se pote mai perfecte si a unui dictionariu etimologicii. Acea societate inse s’a des-fiintiatu de sine, pe cale firesea, in urmarea epocalei transformări politice, prin care a trecutu tier’a după 2 i ani. Dara cu Atheneulu nu a disparata ide'a; câ-ci i moldovenii literari carii fuseseră chiamati la Bucuresci in diverse funcţiuni, o transplantară acolo intr’unu agru | forte fecundu, in care o cultivară barbati câ Vas. I Boierescu, A. T. Laurianu, Bolintineanu si alţi mai mulţi, i Intre moldoveni se aflâ unu profesoru teneru, care’si făcuse studiele sale la universitatea dela Madridu, si care după aceea ajunse directoru la departamentulu 1 culteloru si alu instructiunei publice. Acelu jane vigorosu, 1 acumu barbatu in etatea cea mai buna, plinu de zelu J si devotamentu pentru progresu in sciintia si arii, nu’si j
Editorii ii redactoru reipoui. G Jî uri tiu in Sibiiu.
aflâ repausu intru propagarea ideii de a se infiintia una societate literaria, care se fia compusa din romani literari locuitori in diverse regiuni, pentru-câ in sinulu societatiei se fia representate nu numai cele doue dialecte ale limbei, adeca celu traianu si celu aurelianu, ci si pro-vincialismii, diversitatea pronuntiareî si alte asia dise nuantie si subtilităţi ale limbei. DVostra ati si combinaţii aci, câ acelu zelosu inaintatoriu alu culturei era d'u Vasilie Alexandrescu Urechie. Cu densulu rivalisâ in propagarea proiectului, compatriotulu seu mai inain-tatu in etate, renumitulu poetu naţionale Georgie Sionu. Ceea ce supară pe ambii si j>e mulţi alţii, in lini’a prima era lips’a de fonduri. Eta inse, câ in acea a trei’a epoca memorabile de regeneratiune, se presenta câ trimisu de inalt’a Provedintia macedo-romanulu Evan-gelie Zappa cu fondurile sale, spre a le pune la dis-positiunea gubernului tierei, pe langa conditiunea bine respicata, câ acelea se fia destinate câ premiu si sub-ventiune pentru elaborarea unei Gramatice si a unui dictionariu in sensulu aratatu mai susu.
Sum’a depusa la inceputu de Zappa fusese precumu sciţi 5,000 galbini imperatesci (circa 25,000 fior. v. a.)
Si cine a fostu acelu Evangelie Zappa? Romanu nascutu din Albani’a, luptase si elu alaturea cu mulţime de alţi macedo-romani siepte ani pentru libertatea Greciei, era după castigai’ea independentiei aceleia, densulu se trase cu rangu de maioru si cu peptulu decoratu, apoi venindu in Munteni’a isi cumparâ proprietăţi de pamentu, din a caroru cultivare castigandu bani mulţi, in semnu de recunoscintia câtra nou’a sa patria, facti aci memorat’a donatiune. era in testamentulu seu obîigâ pe heredii sei cu limba de morte, câ se se hypotecedie pe proprietăţile sale sum’a anuale de câte una miie galbini, spre a o numera regulatu pentru cultur’a limbei romaneşti.
Indata după donatiunea făcută de Zappa, consiliulu instructiunei publice si Dim. Bolintinenu, pe atunci ministru de culte, detera Gramatic’a si dictionariulu de repetite-ori in concursu. Dara seu câ barbarii de sciintia cumpenisera de ajunsu marimea intreprinderei, seu câ situatiunea politica a patriei, pe atunci inca destulu de critica, tienea pe tote spiritele in aşteptare încordata la celu mai de aprope venitoriu, câ nu se arata de nicairi nici-unu concurentu. In acesta stare a lu-cruriloru pela 1864 nobilele patriotu dn. dr. Nicolae Cretiulescu chiamatu a ocupa fotoliulu ministeriului de culte si instrucţiune publica, era dn. Vas. Al. Urechie reintrării din nou câ directoru la acelasiu departamentu, convinşi din esperienti’a făcută până atunci, câ scopulu doritu nu se pote ajunge prin concursu. reveniră la ide’a infiintiarei unei societari literarie, si luandu la revisiune unu proiectu de regulamentu elaboratu inca din a. 1860, ministrulu cu puţine modificatiuni ilu presentâ atâtu colegiloru sei miniştrii, câtu si consiliului de stătu care functionâ pre atunci. Proiectulu fu adoptatu de câtra ambele acelea corpuri de stătu, si asia dn Cretiulescu câ ministru de resortu veni in placut’a positiune de a’lu pote supune aprobarei domnitoriului Alexandru Joanu I. Acelu Doninu inse avendu in acelea timpuri mari scrupoli diplomatici din partea Austriei si a Rusiei, presupunea câ gubernele aceloru staturi nu voru suferi câ se conlucre si suditi de ai loru de naţionalitate romana la Gramatica si Lexiconu. Ce e dreptu, temerile Domnului avusera pe atunci teineiu de ajunsu, pentru-câ se nu voiesca a’si compromite aprobarea sa; de aceea si după retragerea dlui Cretiulescu si venirea la acelaşi ministeriu a dlui Cariagdf, Alexandru Joanu re-fusase de nou aprobarea sa la regulamentulu societatiei literarie asia precumu fusese elu proiectatu, câ adeca se conlucre barbati din tote provinciile locuite de romani.
In a. 1866 urmâ schimbarea la tronu in Rotnani’a si nouele catastrofe politice in Austri'a. Amicii limbei si ai literaturei naţionale nici chiaru intre acelea re-sturnaturi nu perdura din vedere vechiulu loru planu nici pe unu moinentu. Abia trecuseră doue luni dela infiintiarea Locotenentiei domneşti, fora câ tier’a se aiba Domnu alesu, pre candu nou nuniitulu ministru de culte, dn. Const. A. Rosetti si directorulu seu V. A. Urechie seosera erasi la lumina proiectulu de regulamentu pentru infiintiarea unei societăţi literarie si’lu presentara Locotenentiei domneşti spre aprobare pe langa una adressa, care mie mi se pare atâtu de interesanta si instructiva, in câtu nu me pociu retiene câ se nu o reproducu aici.
Referatidu domnului Ministru secretai'iu de stătu la despartiementulu culteloru si instructiunei publice cătra consilinlu min istriloru,
In mediuloculu preocupatiuuiloru de reforme, re-generatorie ale tierei nostre nu trebue se uitâmu, Dom-niloru Miniştri, ceea ce datorimu limbei si literaturei nostre naţionale. Limb’a poporului Iiomânu, eterna doveda a latinetatei tierei nostre, reclama imperiosu cultulu seu, sub pedepsa de a nu mai pote servi de veiculu cugetarei naţionale in nou’a sea desvoltare.
Cultivarea limbei e reclamata imperiosu, Domniloru Miniştri, si de alte diverse impregiurari. Fericit’a reintroducere, f6ra sufficiente pregătiri a literiloru vechie latine in scrierea româna d’una parte, de alfa introducerea in limba a nenumerati termeni de jurisprudentia, cu nouele institutiuni si legi, au occasionatu, nu trebue se ne ascundemu acest’a, o asiâ de mare perturburare in inersulu si desvoltarea normale a limbei, in câtu astadi, mai multu de câtu oricandu, domnesce in privinti’a ei o adeverata confusiune si anarchia. Acesta anarchia si confusiune preoccupa seriosu nu numai pre Românii den Principatele-Unite, dera si pre celi den provinciele dependenţi de poteri străine.
Gubernamentele naţionali, Domniloru Miniştri, nu potu consideră cu ochi indiferenţi una assemenea stare de lucruri. Istori’a ne areta in adeveru, câtu suntu de mari influentiele limbei, influeutiele literarie asupr’a spiritului
si insusi caracteriului naţionale. Esista una legătură intima si nedestructibile intre cugetare si espresiunea ei estema. A regulă, a fipsâ, a stabili acea espresiune si forma esterna, este a regulă si da stabilitate insasi cugetarei. Den acestu punctu de vedere este una datoria nu numai naţionale, dera si de prudentia pentru guber-namentu, ca se’si porte attentiunea si îngrijirile sale asupr’a fasei, prin care forti’a lucrureloru impinge limbagiulu naţionale.
Câtra acestu considerandu concuru si laudabilile donatiuni făcute in interesulu culturei limbei naţionale. Intre aceste donatiuni este a repausatului D. Vangelie Zappa. Inca dela primirea sumeloru donate, Ministe-riulu Culteloru si Instructiunei publice a inaintatu, iu intielegere cu consiliulu superioru de Instrucţiune publica , diferite concursuri literarie, cari tote au remasu până astadi fora de neci unu resultatu. Si acesl’a lesne se pote esplecâ, D-loru Miniştri: a aşteptă de la concursuri facerea unui Dictionariu românu, sau fia si elaborarea unei definitive Gramatece române, erâ a asceptâ imposibilulu. Ceea ce la alte popora a fostu resultatulu lucrarei a dieci de ani si a numerose societari, cumu potea se se capete de la cunoscentiele, veri-câtu de profunde fia ele, ale unui singura individu?
Acestea considerandu-le subsemnatulu, de accordu cu spiritulu dispositiuniloru donatoriloru, si ascultandu si consiliulu de Instrucţiune publica, a schitiatu, prin anesatulu relugamentu, cadrulu unei societăţi menite a da tierei intr’unu tempu'câtu mai apropiatu acele doue mari colonate ale templului seu literariu: Gramatec’a si Glosariulu limbei.
Regulamentulu acesta prevede, D loru Miniştri, formaţiunea societatei literarie române de membri den tote provinciele locuite de Români. In adeveru gramatec’a si dictionariulu doritu nu trebue, nu potu se fia ale cutarui dialectu românu, ci dictionariulu limbei române. Gubernamentele, sub scutulu caror’a Domnedieu a asiediatu pre una parte den naţiunea româna, nu potu decâtu se aplaude la formaţiunea acestei societari cu totulu literarie, gramatecale si lesicografece. Austri’a in sinulu careia Principatele-Unite au reaflatu la unu moinentu datu, in Ardealu, continuatu sîrulu istoriei sale intreruptu de la Neculcea; Austri’a sub scutulu carei’a s’a inceputu cultur’a limbei române atunci, pre cându Domnii vitregi o alungassera den curtea loru in Moldov’a si Munteni’a: Austri’a, care a semtitu ea insasi dificultatea, ce semte astadi si guberniulu românu in privinti’a scrierei limbei nostre, după cumu se dovedesce den întrebările, ce, in 1860 si alte daţi, a facutu acestui, in privinti’a ortografiiei cu litere latine, suntemu securi, D-loru Miniştri, câ va privi cu multiumire impartasirea la lucrările acestei societăţi a invetiatiloru români den Ardealu si Bucovin’a.
Nu ne indoimu neci unu moinentu despre bun’a voientia si concursulu si celoru alte gubernainente, sub cari stau alte provincie române, candu e vorb’a de instituirea unei socitati esclusivu filologice.
Tare de acesta convingere, subsemnatulu nu se indoesce, câ inca la 1 Augustu venitoriu, societatea literaria va fi constituita, si câ ea prin statutele speciali ce îsi va da, va determină modalitatea, după care in scurţii tempu se potemu ave basile culturei limbei: Dictionariulu si Gramatec’a româna, singurulu mediulocu, prin care se va pote pune capetu marei confusiuni, ce domnesce astadi, si care durandu, nu pote ave decâtu rele influentie asupr’a insusi spiritului naţionale.
Asteptu prin urmare, D-loru Miniştri, approbarea D-vostra, asupr’a anesatului regulamentu, spre a’lu sup-pune apoi studiului consiliului de Stătu si confirmarei înaltei Loeotenentie.
Ministru secretariu do Stătu la Despartiementulu Instructiunei publice si alu Culteloru.
C. A. Rosetti.
Dircctore generale
No. 1140
V. A. U r e c h i a.
Sub dat’a din 1/13 Aprile 1866 Nr. 582 urmâ aprobarea scurtului Regulamentu de 13 Articlii, prin care se decretă infiintiarea societatiei literarie din 21 membrii. După aceea prin decrete domneşti din 22 Aprile si 22 Juniu 1866 urmâ si denumirea celoru mai mulţi membrii.
In acelu anu 1866, nou nascufa societate literaria de si convocata pe 1 Aug., nu se adună, din causa cumu se spune in decisiunea ministrului J, Stratu, care urmase după Rosetti, câ morbulu coler’a se intinsese tare in tiera; mai era inse si alte cause reservate si grave, ore-si-cumu secrete publice, de natura politica, care nu lasă mai pe nimeni, câ se se ocupe in pace si linişte de sciintie si litere. Intre altele se aşteptă la Dunăre cu arm’a la braţiu încercarea de invasiune tur-cesca, pre câtu timpu inalt’a porta otomana nu voiâ se recunosca alegerea lui Carolu I.
(Va urma.)
Ciirsnlu moiicteloru in val. austr.
Gulbinii imperat. de aura.............................fl. 5.63 cr.
Molifta de 20 franci.................................  ,,	9.52	„
Imperialii rusescu....................................... 9-79 „
Moneta germana de 20 maree............................... 11-83 „
Sovereigns englesi.....................................,,	11.98	„
Lira turcAsea...........................................„	10.83	,,
Monefe au8tr. de argintii 100 fl.......................,,	103.75	,,
Cursuri de Bucuresci iu Lei noi (franci).
Obligaţiuni rurali diu 1861 cu 10° 0	.	.	.
Impruinutulu Oppenheim din 1866 cu 8° 0 •
Obligaţiune de imprumutu dorniniale din 1871 Creditu foneiariu (hipot.) rurale cu 7%	.	•
Creditu foneiariu urbanii (alu capitalei cu 7° „
Impruinutulu municipale uou (alu eapit.) diu 1875 cu Fondulu de pensiuni (per 300 1- a.) cu 10° 0	.
Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 cu 5° „
Acţiunile caliloru fer., priorităţi din 1868 cu 6Ve Daci’a, Compania de asecur. din 1871 actiuuea
250 1. a. 8° 0.........................
Romani’». Compania de asecur., (act. de 100 1.
1873 cu S7„...................• • •
	1.	90. -
	9*	—.—
8°0		87.50
	y y	8350
	9»	70.-
8%		81.-
	99	125. -
	99		.	
	19	—. —
de		
	99	200.—
n.)		
	19	40.-
Tipariulu lui W. Krufft ia Sibiiu.
itoru