Observatomiln ese de doue ori in septeinaua, mercurea ei sarabat’a. Pretiulu pentru Sibiiu pe 1 anu intregu 7 fl., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe anu; — triraisu cu post’a in laintrulu monarcliiei pe 1 anu iutregu 8 fl., pe 6 luni 4 fl. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sân 22 franci, pe 6 luni 5 fl. sâu 11 franci; — numeri singuratici se dau c&te cu 10 cr. Nr. 103. Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literariu. Sibiiu, Decembre 23 4 Ianuariu 1879. —.——————————————————--------------- Qri-ce inserate, se platescu pe serie sfiu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare c&te 7 cr., la adou’a si a trei’a că,te 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la lesaurulu pubiicu. Prcuumeratiuuile so potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriulu ia Sibiiu. Anulu I. 55 Anuntiu de abonamentu la Observatoriulu" pe anulu 18T9. Apropiandu-ne câtra capetulu anului, este de lipsa a se cunosce macaru aproximativu numerulu exemplarieloru cate sunt a se trage de sub tipariu indata dela inceputu, pentru-câ mai tardiu se nu venimu in strimtore cu trimiterea de exemplarie întregi. Din acesta causa deschidemu si noi mai de tempuriu abonamentu pe Semestrulu I si pe anulu intregu, totu cu pretiurile de mai inaiute, adeca : In Sibiiu pe 1 anu cu 7 ti. v. a., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., era dusu la casa cu 1 fl. respective cu 50 cr. mai multu. In laintrulu mo-narchiei cu post’a, 8 fl. pe 1 anu, 4 fl. pe 6 luni. In afara de monarchia cu porto duplu 10 fl. sau 22 franci pe 1 anu, 5 fl. sau 11 franci pe 6 luni. Abonamentele se potu face mai usioru prin asemnatiuni (mandate) poştali, de a dreptulu la Redactiune in Sibiiu, piati’a mica Nr. 27. Din Romani’a primimu abonamente si in bilete hipotecarie de ale statului, al pari. In capital’a Bucuresci abonamentele se făcu si la librari’a dlui I. Szollosi in piati’a teatrului. Din 10 esemplarie abonate efectivu, 1 se da gratis. Redactiunea. Romanii din Macedoni’a, Epiru, Tessali a, Bal-gari’a, Serbi’a. (Urmare.) II. Una scire ce semena forte cu cea dela Vidinu comunicata de noi iu Nr. precedente, se publicase înainte cu doi ani si dela Rusciucu in diariele germane si magiare despre doue comune rurali, unde locuitorii trecuseră la religiunea catho-lica totu din causa, că-ci călugării bulgaresci nu suferia se se tina servitiu dumnedieescu in limb’a romanesca. Nu scimu daca clerului superioru ro-manescu ii sunt cunoscute mai multe caşuri de acestea-^din Bulgari’a si Serbi’a. Ceea ce scimu este, pre cătu amu intielesu dtda unii mireni, ea pana acuma nu s'au aflatu a fi oportuna vreo mustrare e v a n g e 1 i c a, ce s'ar cuveni se se faca archiereiloru bulgaresci, de si acu m a, libertatea culteloru, prin urmare si a limbei bisericesci, este garantata de câtra Europ’a prin tractatu solemne. Se trecemu dela romanii danubiani mai afundu in tierile peninsulei balcanice, dupa-ce mai antaiu vomu arunca o căutătură de ocliiu preste mai multe pietie ale României. In acelea vei afla câteva dieci de mii, mai alesu comercianţi, industriali si câţiva literaţi, veniţi de preste Dunăre si asiediati cu locuinti’a in Romani’a, carii pana aci trecea in ochii daco-romaniloru de greci, de bulgari, de ar-nauti, de turci baptisati, sau de ori-ce alta naţionalitate, numai de romani - nu. Ei inşii se feria pre câtu potea, se yorbesca despre originea si de naţionalitatea loru. Omeni mai mari de câtu mi-diulocii, bine făcuţi si spatosi, largi iu peptu, peru negru, ochi negrii sau castanii, căutătură drepta si seridsa, facia mai multu albenetia decâtu bruuetta, mersu largu si siguru, camu câ si alu arnauţiloru: ce rassa de omeni se fia acesta părinte Amfilochie ? Sunt c u t î o - v 1 a c li i, (daco-romani) cocone Georgie. — Dara din ce’i cunosci cuviosii'a ta? — Din cei cunoscu eu? Apoi îTaudi si dta câ ducu vorb’a pe tîntîareşce, câ-ci inca nu s’au dedatu bine cu pronunţi’a acesta, a romaniloru de dincoce de Dunăre. In câtu pentru esteriorulu loru, cauta dta cocone Georgie la acea parte a saceleniloru dv. din Siepte-sate in districtulu Brasiovului, care n’au apucatu a se amesteca prin casatorii cu rass’a spaniola a romaniloru din Ardealu si vei afla multa asemenare cu cei Cutlovlaclii diu Epiru. Se vedi apoi si pe femeile loru, p.c câtu nu le tîivu totu camu inchise .de fric’a turcilom acolo in tier’a loru. Ce mai frumsetia de femei, pare câ am fi totu stranepote de a le senatoreseloru Romei; numai câtu femeile tîntiariloru (macedo-romaniloru) nu sunt asia bruuette, nici câ italianele, nici câ bucurescenele. Aceştia sunt toti cutio-vlachi cocone, era nu greci nici bulgari, precum se credea până acilea, si acum de candu s'au pornitu lucrurile in Tier’a turcesca precum vedi si dta, au inceputu si ei se se dea de ceea ce'sunt, de romani, si au mare bucuria câ au ajutatu D-dieu si României, câ se esa pe de asupr’a. Câ dora nu vei fi amblatu si Cuviosii’a ta prin Macedoni’a si Epiru (Albani’a) ? — Cum n’am amblatu cocone Georgie? Eram baiatu câ de 15 ani, candu am veniţii mai autaiu cu unu negustorii! dela Prevesa pe marea alba la Constantinopole si de acolo la Galaţi. Nu’mi placea negustori’a; m’am cerutu la scola si mai tardiu la monastire. Acuma pricepu.......... Si acelu poporu macedo-romanescu, carele a datu Austriei pe unu generalu de artilleria Petru Duca, man’a drepta a imperatului Frauciscu I mosiulu lui Frauciscu Iosifu, care ’ia datu atâtea case mari de comercianţi renumiţi in cele mai de frunte piatie, mergându până susu la cas’a Şina; acelu poporu plinu de vietia si spiritu, care face onorea comerciului României, prin care s’a in nultitu si intaritii până acum elementulu nostru naţionale, alu cărui dialectu e in stare de a inavuti pe alu nostru, in câtu slavo-latrii nostrii se cadia in genunchi, acelu poporu demnii de totu respectulu, se mai figuredie totu numai sub nume străine, candu câ grecu, candu câ bulgara sau arnautu, totu numai câ lipitura ? Nici-o di mai multu. Dela tractatulu de Berlinu cestiunea macedoromâna se agita si daca va voi D-dieu, fericit’a ei deslegare se prepara la câteva locuri acomodate pentru scopulu acesta. Dara sperantiele cele mai mari ale macedo-romaniloru sunt îndreptate la B u-curesci, apoi in casu de necessitate, la Rom’a. După informatiuni mai noue, densii ceru si aştepta dela Bucuresci: 1) Se se apuce firulu activitatiei din dilele lui Alexandru Ioanu I Cusa, curmatu mai apoi din cause misteriose, si se se continue cu in-fiintiarea de scole romanesci in tote comunele mai numerose, urbane si rurali, locuite preste totu, sau iu maioritate, de macedo-romani. 2) Fiindu-câ cle-rulu grecescu si celu bulgarescu nu sufere nici scble romanesci, nici servitiu d-diescu in limb’a romana, atâtu gubernulu politieu alu României, câtu si s. sinodu alu bisericei romane si anume mitro-politulu primate se interviie la Patriarchi’a din Constantinopole, câ aceea se provoce pe Archiereii din Macedoni’a, Tessali’a, Epiru a se conteni dela mesuri despotice si a nu mai suferi persecutarea limbei romane in scole si biserica. 3) Se interviie in acelasiu sensu si la exarchatulu bulgariloru. 4) In Romani’a se afla câteva testamente si „ Foisior'a „Observatoriului“. Eva sen Ginrnlu Lumei in cinci scrisori. De Paul Feval. Traducere de: Dinii trie Petrescu. (Urmare.) Intr’o sera tocmai in mijloculu unui discursu de feliulu acesta, me intrerupseiu deodata si remaseiu cu gur’a cascata, uimitu si forte miscatu: imi parea ca vedu o lacrima curgendu sub pleop’a ei jumetate închisa. De asta-data, dibaci’a mea era incoronata cu celu mai deplinu succesu. Misterulu se luminâ; acesta lacrima esplicâ totulu. Lady Wolsley me iubise; deocamdată tem’a de a cadea in slăbiciune o inpinsese la acea manopera cam teatrala si afectata, dar destulu de scusabda in situatiunea sirmanei femei. Cu cata sinceritate o plangeamu! cata clementia gaseamu in ânim’a mea pentru acea gresiala ajunsa pentru mine atatu de lingusitore prin motivele sale! Oh! me caiamu. Tote acele cuvinte intiepatore, amare, pline de îndoiala si uscăciune, ce pronuntiasemu de cateva dile, irai reveneau in minte, si me gaseamu a fi unu monstru de barbaria. Si vie-tim’a mea era aci, inaintea mea; suferea cu resemua-tiune si fara a murmură! îmi simtiamu pleopele udate de lacrime care cereu cu potere scurgerea loru. Ce mo-mentu dulce! aveamu se-ne confundamu lacrimile. Lady Wolsley, vediendu ca nu mai urmediu, ridica asupra-’mi privirea ei. Ochiulu seu era uscatu si nu esprimâ decatu o rea si indiforenta surprindere, mestecată, trebue s’o spunu, cu unu micu draniu de mila. Te ai confundatu vre-odata in scuse grăbite catra o persona ce nu-’ti respundea, din causa ca nu sciâ de ce e vorb’a? Cerutai in genunchi ertare pentru o ofensa si primitai dreptu respunsu aceste cuvinte sdrobitore: „Nici nu bagasemu de sema.“ Deca te ai aflatu vreo data in acesta positiune umilitore, ai incercatu camu a diecea parte din ruşinea ce ani siuititu la vederea liniscei lady Wolsley. De astadata, ori care fu bun’a mea vointia, nu-o mai potui intorce, rolulu meu atingea marginile ridicolului, me vedemu caraghiosu. In zadaru voiamu se me des-metecescu, lady Wolsley, intrebandu - me cu interesu despre caus’a acestei turburari neaşteptate puse culme incurcaturei mele. îmi luaiu iute adio. Catu tienu drumulu, imi facemu mie iusu'mi aspre mustrări. Atatu eramu de necajitu, ca deca asiu fi iutelnitu pe lordulu Wolsley trantitu in vre-o gaura, l’asiu fi lasatu, credu, in voi’a lui Dunmedieu. Sera, imi asiedîaiu lucrurile, voiamu se plecu a dou’a di, desu de diminetia fara a vedea pe lady Wolsley. — Fara a o vedea! ce prostu desnodamentu la acesta comedia atatu de greu jucata! Nu era ore acesta o invingere mărturisită? Respinseiu indata acestu prostu espedientu si desu de diminetia. luaiu calea spre Yauvert spre a-’mi lua celu pucinu adio in tote regulele. Imi luaiu, pentru a intră, o figura zimbitore. Lord Wolsley vru se se retragă si se me lase singura cu femei’a sa. Acesta purtare, cu care trebuiâ se tiu dedatu, imi para in diu'a aceea, cu deosebire \ dispretiuitore si afara din cale. De siguru betranulu noblemanu n’avea tema de miue. ~ Milord, ii diseiu eu oprindu-'lu. da-’mi voia se-’mi iau remasu bunu dela dta. plecu mâine la Angli'a. Isi scose palari’a, imi sgudui man’a de vre-o patra ori, murmura unu „ambla sanetosu" anglo-francesu si esi pe usia. Me intorseiu spre lady Wolsley. Era palida si parea aprope a’i veni reu. Invetiatu minte prin ceea ce patisemu in diu’a trecuta, me facuiu ca nu observu tulburarea ei, si’i cerui comissionele pentru Londr’a cu o recela nu tocmai reu jucata. — De ce acesta plecare neaşteptata? me intrebâ ea incetu, in locu de a'mi respunde. Me asprii si facuiu pe ueinduplecatulu. Nu-’mi aducu tocmai aminte ce obrasnicie ii respunseiu, dar’ j trebue se tiu fostu destulu de miserabilu. negresitu, ! pentruca imi laşa de atunci griji’a de a tienea eu singura ! conversatiuuea. Era mişcata; cu catu acesta mişcare devenea mai vedita, cu atatu imi placea se-’mi aratu libertatea de spiritu. Imi resbunamu cu multa plăcere de superarea mea. Peste cateva minute lady Wolsley se scula. — Adio dar, dise ea, iti dorescu se fii fericitu. Imi simtiiu deo-data ânim’a strîngendu-se; asiu fi datu doi ani din viati’a mea spre a potea prelungi cu o ora macaru acesta întrevedere. Lady Wolsley, era aprope de usia. — Nu mai doresci se scii de ce plecu? incurcaiu eu cu o voce rugatore. Se intorse; eu faceamu imaginatiunei mele unu apelu desperatu; ce se dicu? — Milady! strigaiu eu in fine după intemplare; iubescu, suferîu! Făcu o mişcare spariata. — Nu te superâ, reluaiu eu inaintandu spre densa, sunt forte nefericitu; credemu........ Me intrerumpseiu; o idea imi venise in fine. Ceea ce voiamu cu orice pretiu, era de a prelungi acestu ultimu intre — patru — ochi. Ceteamu intr’ade-veru in anima mea si pentru prim’a ora, mesuramu intinderea passiunei mele. — Asculta-me, diseiu eu repede; ar fi trebuitu fara indoiala se-ti vorbescu astfelu de multu tempu; o falsa ruşine me oprea. Vreau la rendulu meu se-ti deschidu sufletulu meu. Imi vei spune in urma, de trebue se plecu. O poternica nelinisce se arata pe fati’a lady Wolsley. Se laşa a fi dusa pana la fotoliulu seu si siediu. In momentulu acesta, de n’ar fi fostu invetia-tur’a din ajunu, asiu fi potutu crede ca si ea avea in anima unu simtiementu cu totulu altu de catu amiciti’a. Si acum, Scarlate iti amintesci tu acea aparitiune ce veni se-’mi intrerumpa visarea, in ser’a sosirei mele la Diuan? Ea imi dete pretecstulu atatu de multu do-ritu. Povestiîu lady Wolsley scen’a nopturna ce precedase întâlnirea mea cu barbatulu ei, ii zugraviiu cu scrupulositate pe tiner’a feta, acesta cu atatu mai usioru, ca chiar’ obrazuiu lady Wolsley imi ajută memori’a, legate de capitaluri in bani, destinaţi anume pentru infiintiare de scole romanesci la macedoromâni, dara venitulu acelora nu s’a potutu utilisâ pana acuma, din causa câ popii si călugării greci nu suferia scole romanesci. Acelea capitaluri se se pună câtu mai curendu in evidenţia din actele si documentele depuse la stătu, veniturile se se dea regulatu la destinatiunea loru testamentaria. 5) Macedo-romanii sunt aplecaţi se adopte dia-lectulu daco-romanescu; pretindu inse (cu mare dreptate), câ professorii de limb’a si literatur’a romana se invetie, se cultive si dialectulu macedo-romanu, era clerulu se ingrijîasca a se tipări celu pucinu unele cârti de rogatiune in acelasiu dialectu. 6) Câ docenţi si professori se li se trimită juni de cea mai buna educa-tiune si conduita, pre câtu se pote, esiti din institute theologice, pentru-câ, casatorindu-se in comuna, cu timpu se se pota hirotoni de preoţi si se remana acolo câ parodii. 7) In diecese locuite in maioritatea loru de macedo-romani, se se aldga episcopi de naţionalitate romanesca. 8) Cu oca-siunea noueloru organisatiuni politice din peninsul’a Balcaniloru, diplomaţiei romane se i se dea instrucţiuni precise dela Bucuresci, câ se interviie pentru respectarea si aplicarea limbei romane in tdte regiunile si comunele locuite de romani, precum si aplicarea de individi romani apţi pentru funcţiuni publice. (Va nrmâ). Statutulu organicii pentru Rnmeli’a Orientala si naţionalităţile din Ungari’a. Delegatiunea comissiunei europene constatatore din ddnii Braunschweig, de Kallay si baronulu de Ring, a fostu insarcinata in intielesulu stipulatiuni-loru tractatului de Berlinu, cu elaborarea unui Statutu organicu pentru Rumelia orientala. Acea delegatiune si-au terminatu lucrarea, pe care o a si supusu comissiunei spre cercetare. Diariulu parisianu „Journal des Debats" publica tecstulu acelui elaboratu-proiectu, care consta din 21 articoli. Spatiulu nu ne permite a reproduce intregu coprinsulu acelui proiectu. Ne vomu margini deci a estrage ad usum delphini numai coprinsulu articolului ulti-mu 21 care suna asia: „Limb’a turcesca este limb’a oficiosa pentru autoritatile din Rumeli’a orientala in relatiuuile sale cu inalt’a Porta." „O ul/cixiaiurulu generalu, directorii serviciulu administrativu alu provinciei, prefecţii si capii ad-ministratiunei din departamente sunt autorisati a se folosi, in corespondenti’a loru oficiala cu autoritatile loru superiore si cu tribunalele, fara distinc-tiune de limbile: turcesca, bulgaresca seu grecesca. In relatiunile loru cu autoritatile administrative districtuale, cu municipalităţile si cu judecătorii de pace au a intrebuintiâ acea limba seu acele limbi, care este predomnitore in districtele administrate de catra autoritatile seu judecătorii de pace respectivi. Ei sunt tienuti a respunde la ori ce petitiune, ori ce reclamare si la ori ce comunicatu, fia ea venita dela vre-o * corporatiune religios a, seu dela vre-o pers 6 na privata, in aceea din cele trei limbi ale tierei, pe care o au alesu acea corporatiune religiosa sdu persona privata." „Autoritatile districtuali si municipalităţile voru intrebuintiâ in afacerile si corespondentiele loru acea limba, care va fi vorbita de maioritatea po-poratiunei regiunei loru, presupunendu, ca in districtele loru seu in comunele supuse loru nu se va aflâ o minoritate compacta de celu pucinu o a treia parte a poporatiunei intregi; in casu 1 u acesta din urma, limb’a acelei minorităţi se va intrebuintiâ paralelu cu aceea a maior i t at i i.“ „La tribunalele superiore cele trei limbi voru fi tractate câ perfectu coordinate pentru tote actele procedurei, precum si pentru interogatoriu si pledoarie. Decisiunile si sentintiele, atatu in caşurile de procedura civila, catu si criminala se voru dâ in limb’a maioritatii provinciei." „Cu tote acestea, fia care partida este indreptatitaa cere o traducere gratuita in limb’a sa particulara. Tecstulu originalu va fi celu hotaritoru. Ori ce lege in Rumeli’a orientala va fi promulgata in limbile: turcesca, bulgaresca si grecesca." „Ordonantiele guberuatorului generalii, precum si actele directoriloru oficieloru administrative ale provinciei, ale prefectiloru si ale siefiloru oficieloru administrative ale departamenteloru, publicatiunile si afisiarile loru se vom face asemenea in cele trei limbi ale tierei. Totu asia se va urma si cu publicatiunile ce se voru face la ordinulu autori-tatiloru superiore judecatoresci. “ „Actele, publicatiunile si afisiele autoritatiloru districtuale, ale judecatoriloru de pace si ale autoritatiloru municipale, se voru face in limb’a distric-teloru si comuneloru respective." „Protocolele si ordinele de di ale adunariloru provinciale voru fi purtate in limb’a pe care o vorbesce maioritatea membriloru acelora." „Dara cu tote acestea, ori care membru alu adunării provinciale va potea vorbi in ori care din cele trei limbi si cuventarile lui trebue se fia introduse cuventu din cuveutu in procesele verbale stenografice." Asia suna art. 21 alu Statutulu org. proiectatu pentru nationalitatile din Rumeli’a orientala. Acuma se vedeau ce se intempla in Ungari’a in acelasiu tempu cu nationalitatile nemagiare. Aci d. C. Tisza prin unu ucasu nu mai sufere nici sigilele comuneloru rurale se fia gravate in limb’a loru, ci in cea magiara. La tribunale dejâ de multu nu se mai aufie alta limba decatu cea ma-giara si nu va trece multu si nici in scole nu se va mai audi alta, pentru ca eata cu ce proiectu de lege are in cugeta se se napustesca actualulu ministru de culte si instrucţiune din B.-Pesta asupra nefericiteloru nationalitati din regatulu Ungariei, alu Croaţiei si alu marelui principatu alu Transilvaniei. In poterea acelui proiectu de lege invetiarea limbei magiare va fi organisata in preparandiele de invetiatori si in institutele de invetiamentu nemagiare si confessionale asia, câ invetiatorii, cari voru esi dm acele institute, se fia pe deplinu capabili de a-si face prelegerile in limb’a magiara. Mai departe după unu terminu de trei ani, de aci inainte numai acei invetiatori voru potea primi diploma, cari voru fi in stare se-si faca prelegerile iu limb’a magiara. Acei invetiatori, cari sunt dejâ aplicaţi, in terminu de 6 ani voru trebui se-si in-susiesca limb’a magiara in acelu gradu, pe care-’lu pretinde legea. In terminu de 6 ani limb’a magiara va trebui se fia introdusa in modu obligatoriu in tote scolele poporale, âra in acele scole, in care acuma dejâ se afla unu invetiatoriu, care este in stare se invetie in limb’a magiara, instrucţiunea in limb’a acesta va fi obligatore fara nici-o intardiere. In period’a de transitiune de 6 ani gubernulu va fi investitu cu dreptulu de a luâ mesuri provisorie. Acum invitamu pe toti aceia, caii mai creddu in sinceritate, liberalismu si echitate, se compare procederea gubernului ungurescu fatia cu nationalitatile, cu aceea a comissiunei europene din Rumeli’a orientala si apoi se-si dea verdictulu in cugetu curatu. Noi romanii, cari amu suferitu atatea secole, fara câ se disparemu de pre charta, avemu inca atata potere, câ se lasamu se treca si acestu paha-ru pe dinaintea nostra. Contributiunile directe si restantiele. Amu ajunsu, câ chiaru publiculu ungurescu se nu mai dea crediementu preliminarieloru de budgete, ci se aştepte pana la finea anului si chiaru după aceea câte 4—5 luni, câ se vedia închiaierea genuina a cifreloru de venituri si de spese efective, nu imaginate si nici artificiose. Tocma si „Pester Lloyd" au apucatu pe acesta cale, pentru-câ s’atrecutu cu tote illusiunile. In Nr. 356 acelu diariu mare continuandu a se ocupa cu resultatele bilanceloru statului Ungariei din anulu trecutu 1877, ia in cercetare contributiunile directe, a capului, pe im-mobflii (case, moşii), pe professiuni, pe capitaluri, salarie, simbrii, pe obiecte de luxu etc. etc., despre care dice, câ jdca rolu fdrte insemnatu in statulu acesta. Veniturile totali ale Ungariei cu Transilvani’a si Croati’a la unu locu, in a. 1877 au fostu 213 milibne 700 de mii florini, era din acestea 878/', 0 mi-libne contributiuni directe, adeca 40 procente din sum’a totale a venituriloru ordinarie. Tote celelalte venituri, precum accisele pe mancari si beuturi, timbru, diversele taxe, monopoluri, poşte, telegrafia, montanistica, paduraritu (silvicultura), eparia (stâ-vâria, herghelia) făcu numai 60%. Accisele de consumu pe vinu, vinarsu, bere, carne, zacharu in a. 1877 au datu venitu brutto numai 12 si 3/i0 mi-lione, adeca numai 5% din sum’a totale a venitu- — Din diu’a aceea, diseiu eu terminandu, imagi- nea acelei copile ini-a remasu in minte; o singura data o uitaiu, Milady,........langa dumneta. O iubescu! Credu ca mintiamu. Nu e mai pucinu adeveratu inse, ca acesta tinera feta, cu ajutoriulu misteriului ce o incongiora, a lasatu in mine o profunda inpressiune. Oricum, me asceptamu la o isbucnire de durerosa surprindere, in mijloculu careia lady Wolsley ar fi tradatu starea secreta a ânirnei sale. Dar, seu ca cunoscu forte pucinu femeile, seu ca acesta este, cea mai neintielesa dintre tote. Ea nu arata nici o superare, numai mirandu-se mai antaiu, me privf câ si cum ar fi crediutu ca voise-mu se-’mi rîdiu de dinsa, apoi pleca ochii si parii ca se gandesce. Peste pucinu unu zimbetu de o espressiune neintielesa apparu pe budiele ei si nu o mai paraşi. Acestu surisu imi displăcu; era intru cat’va o noua insielare; necazulu meu unu momentu stinsu, reveni ma tare câ ori candu. Reincepuiu după o scurta tăcere. — Erta, te rogu, curiositatea mea; nu-’mi e per-misu mie a cere esplicatiuni asupra misteriului ce in-presora pe acesta copila; dar’ mi-s’a parutu a recunosce in trasurile sale...........milady,..........nu e sor’a d-tale ? Ea pleca si mai multu capulu, fruntea i se in-purpurâ: — E sor’a-mea, intr’adeveru, dise ea, esitandu. — Ghicisemu, strigaiu eu cu vioiciune si acesta imi esplica amorulu meu. Abia disesemu acestu cuventu si-’mi si parea reu ca l’amu disu. Lady Wolsley, care recapetase pucina linisce, se făcu ca nu o intielege. Urma o lunga tăcere, in tempulu careia, ea recadiu in visarea ei. Prost’a mea positiune crescea din ce in ce: alesesemu pe nemerite celu d’antaiu mijlocu venitu, si me vedemu incurcatu cu unu rolu ce potea deveni penibilu. Amintirea de curendu a tinerei fete nu me laşa fara ore care emotiu-ne; dar* apiope de lady Wolsley, ori ce alta imagine se intunecâ, nu potemu vedea decatu pe densa; afara de acestea, acesta tăcere ce se prelungea, parea ca me invita se me retragu, si eu voieamu se mai remanu inca. | Pe candu imi frementamu mintea câ se gasescu unu mijlocu de a urmă intretienerea, lady Wolsley relua cu-ventulu cu o voce lina si pucinu sigura. Se întrerupea din candu in candu spre a se gândi. Adesea fras’a ’i remanea neterminata: 8-ar fi potutu parea, câ o gura curata se incercâ pentru prima ora a minţi. — Iubesci pe sor’d-mea Ev’a, dise ea: nu sciu de trebue se me bucuru acesta. O casatoria nu e cu potintia..........Nu. ftu trebue se spe^esi unu sfersitu fericitu pentru acestu ainoru..........Sirman’a Ev’a mi-a datu voia adesea se citescu in sufletulu seu; se gandea la d-ta neincetatu. Adesea, pote ca n’aru trebui se-ti-o ! spunu, iti scria scrisori lungi. A suferitu multu; va suferi si mai multu.......Acesta s’a intemplatu de candu ; te a vediutu pentru prinia ora, fu apucata de una din acele passiuni fara de veste, alu caroru secretu, noi ! femeile, ilu pastramu pana la morte. Am luptatu catu j am potutu: ce folosu! Te iubesce; te va iubi totdeuna! Lady Wolsley pronunţia aceste din urma cuvinte cu o energia ce nu-ti-o pociu descrie. Ascultamu, mutu de surprindere. Deodata se scula: o imitaiu. — Remai, imi dise ea, me intorcu indata. — Ce o fi insernnandu acesta? imi diseiu in mine insu-’mi după ce esi. Ev’a me iubesce! Unde m’a vediutu? Si unde se fia? Pentru ce-’mi au ascuns’o atatu tempu cu atata ingrijire? De ce mi se face acum acesta revelatiune de necrediutu? Lordulu Wolsley nu scie ?........ Lady Wolsley intra. Tienea in mana unu pachetu de scrisori. — Citesce murmura ea. Aceea care le scrise nu speră ca aveau se ajunga pana la d-ta. A lasatu ânim’a se’i vorbesca. Adu’ti aminte ca nu pote fi feinei’a d-tale. Deschideamu gur’a spre a’i esprimâ in fine mirarea mea contfenuta pana atunci, dar’ lady Wolsley câ si cum ar fi fostu sdrobita de o iresistibila emotiune, isi ascunse capulu intre mani si făcu unu gestu, ce trebui se-’lu iau dreptu unu ordinu: me retraseiu indata. Le am cititu aceste scrisori, Scarlate. Ce spiritu! I / u ce ânirna! Me iubesce; me iubesce cum doreamu atatu de multu, se fiu iubitu. Si eu o iubescu, speru. Oh! pentru ce am cunoscutu pe lady Wolsley! Lady Wolsley e intre Ev’a si mine; pentru ce m’asiu incercâ in vanu a ’mi o ascunde, imaginea acestei femei me urmaresce fara pregetu. Cetindu aceste scrisori ale Evei, incepu cate odata a me cugetâ ca sor’a-ei le a dictatu, si innebunescu de fericire. Dar voiu luptâ; voiu fi celu mai forte; vreau se iubescu aCesta copila ce-’mi cere unu locu in ânim’a mea. De nu voiu reuşi — voiu plecă. De atunci am vediutu de mai multe ori pe lady Wolsley. Am incarcat’o cu intrebari; respunsurile ei au fostu obscure si ecuivoce; n’amu aflatu nimicu. Ev’a nu pote fi a mea, dice ea. De ce? Nu sciu. Cea mai simpla întrebare turbura pe lady Wolsley asia, ca amutiesce. Eri, o intrebaiu deca sor’a-ei mai locuia la Vau-vert. Esitâ multu pana se-mi respundia; resp msulu seu negativu, datu cu intardiere, parea mai multu o afirmatiune. Ce se credu? N’a mai remasu presupunere nebuna se nu-’mi ti trecutu prin minte. Lady Wolsley ’mi-a cerutu inapoi serisorile Evei; i le am refusatu. Mai antaiu o frica vedita se arata pe fati’a ei; apoi se incercâ a zimbi si me intreba, ca ce voiamu se făcu cu ele. Ori ce franchetia a disparutu din relatiunile nostre. Caracterulu seu s’a schimbatu cu totulu : aci e sglobie aci abatuta; pe fia ce momentu, si fara nici unu motivu aparentu, ochii sei se împlu de lacrime. — Nu cum-va Ev’a va fi muritu, si voiesce a ’mi-o ascunde? Sirman’a Eva! Si pote ar fi mai bine câ intr’adeveru se fi muritu! Mi se anuncia lordulu Wolsley. Adio, Scarlate. Acesta e prim’a visita ce rnilord are buna-vointia a-’mi face. .... Redeschidu scrisorea pentru a’ti spune in doue cuvinte ceea ce se petrecu. (Va urmâ.) riloru, atâtu de pucinu, precum nu se mai vede in nici-unu altu stătu. „P. Lloyd“ afla ca acesta este una simptoma de boia a statului ungurescu si a economiei lui. Nu scimu ce voru dice medicii practici, pana la ce gradu este simptoma pentru locuitorii tierei, daca ei mananca preste totu carne si zacharu asia de pucinu si nu beu mai multe spirituose. Dara se mergemu înainte, câ-ci P. L. ne scdte si una tabella comparativa de im-posite directe si indirecte pe 10 ani trecuti. După aceea au resultatu in anii: 1868 contrib. dir. 59 mii., contrib. indir. 12 mii. 1869 „ „ 56 „ „ „ 18 „ 1870 „ „ 62 „ „ „ 13 „ 1871 „ „ 61 „ „ •„ 14 „ 1872 „ „ 60 „ „ „ 18 „ 1873 „ „ 59 „ „ „ 13 „ 1874 „ „ 68 „ „ „ 12 „ 1875 „ „ 71 „ „ „ 13 „ 1876 „ „ 81 „ „ „ 12 „ 1877 „ „ 87 „ „ „ 12 „ Vedeţi ca aci s’au lasatu la o parte tote sumele mai mici de 1 milionu, pentru-câ computulu se ne fia mai simplificatu. Asia dara in acelu ciclu sau periodu de 10 ani contributiunile directe ale Ungariei si tieriloru adnexe au crescutu dela 59 milidne la 87 milione; din contra, impositele indirecte in locu de a cresce, au remasu staţionar ie, ba in a. 1877 au sca-diutu cu 300 de mii din ceea ce fuseseră la 1868! Venitulu mai mare din contributiunile directe se esplica usioru din inmarirea sau adaogerea loru suplementaria, din introducerea de imposite uoue, apoi din executiunile aspre, necrutiatorie, terribili. Accisele pe vinu si carne inca s’au mai incarcatu, si totuşi veniturile indirecte au remasu stationarie. Critic’a seriosa ce face aci P. L. cifreloru, o pote face ori-cine dintre noi; ca-ci vede fiacare, cum gubernulu si dietele iau bani de unde’i afla. (Man nimmt das Geld wo man es findet, cum a disu si Bismark.) Poporulu a datu atunci candu a foştii executatu, adeca la contributiuni directe; era la contributiuni indirecte nu a datu, ci s’a infrenatu pre câtu a potutu, mancandu came mai pucina, zacharu nicidecum, bendu si fumandu mai pucinu, câ se’i ajunga la alte nevoi. Dara totu P. L. observa cu multa agerime, ca in acelasiu periodu de 10 ani in Austri’a (Cislâitani’a) dările indirecte au crescutu tocma cu 10 milone sau 20