Obaervatoriulu eae de doue ori in septeniana, mercurea si sambat’a. Pretiulu pentrn Sibiin pe 1 ann intregu 7 fl., pe 6 luui 3' fl. 50 cr., dusu la casa cu 1 fl. mai multu pe auu; — trimisu cu post’a iu laintrulu monarchiei pe 1 anu intregu 8 fl., pe 6 luni 4 fi. — In străinătate pe 1 anu 10 fl. sâu 22 franci, pe 6 luni 5 fl. său 11 franci; — numeri singuratici se dau câte cu 10 cr. Nr. 102. Diariu politieu, naţional-eeonomieu si literarm. Sibiiu, Decembre 20/1 Ianuariu 1879. r Ori-ce inserate, se platescu pe serie sâu linia, cu litere merunte garmondu, la prim’a publicare câte 7 cr., la adou’a si a trei’a câte 6 cr. v. a. si preste aceea 30 cr. de timbru la tesaurulu publicu. Prenumeratiunile se potu face in modulu celu mai usioru prin assem-natiunile poştei statului, adresate de a dreptulu la Redactiunea Diariului Observatoriuluin Sibiiu. Anulu I. Anunţiu de abonamentu la „Otservatoriulu" pe anulu 1879. Apropiandu-ne cktra capetalu anului, este de lipsa a se cundsce macaru aproximativii numerulu exemplarieloru cate sunt a se trage de sub tipariu indata dela inceputu, pentru-câ mai tardiu se nu venimu in strimtore cu trimiterea de exeniplarie intregi. Din acesta causa descliidemu si noi mai de tempuriu abonamentu pe Semestrulu I si pe anulu intregu, totu cu pretiurile de mai inainte, adeca : In Sibiiu pe 1 anu cu 7 fl. v. a., pe 6 luni 3 fl. 50 cr., era dusu la casa cu 1 fl. respective cu 50 cr. mai multu. In laintrulu mo-narchiei cu post’a, 8 fl. pe 1 anu, 4 fl. pe 6 luni. In afara de monarchia cu porto duplu 10 fl. sau 22 franci pe 1 anu, 5 fl. sau 11 franci pe 6 luni. . Abonamentele se potu face mai usioru prin asemnatiuni (mandate) poştali, de a dreptulu la Eedactiune in Sibiiu, piati’a mica Nr. 27. Din Romani’a primimu abonamente si in bilete hipotecarie de ale statului, al pari. Iu capital’a Bucuresci abonamentele se făcu si la librari’a dlui I. Szollosi iu piati’a teatrului. Din 10 esemplarie abonate efectivu, 1 se da gratis. Hcdaotiuiiea. Romanii din Macedoni’a, Epirn, Tessali a, Bulgari’a, Serbi’a. Dela T u 1 c e a de pre tiermii inarei negre pana susu la Triestu pe tiermii marei adriatice, din districtulu serbescu Negotinu si din celu bulga-rescu Vidinu (Diiu) pana la Salonicu (Tessa-lonic’a), pe tiermii marei albe (egee) si pana in suburbiele Atenei, pretodindeni se aude vorba romanesca, pana la o linia orecare dialectulu Daciei traiane, mai departe alu Daciei aureliane. Sunt 65 de ani, de candu macedo-romanulu Micii aii u G. Boiadgl, pe atunci professoru la scol’a gre-căsca din Vien’a Austriei, aparandu’si limb’a na- ţionale contra pliilologului grecescu NeofituDuca, pe care’lu nuniesce omu pedantu si netolerantu, scrie in prefatiune la Gramatic’a sa dacoromanesca: „Departe de a’i fl romanului ruşine de limb’a sa, din contra, elu are mai virtosu se se felicitedie ca o are pe acesta. “ 65 de ani este unu frumosu periodu de tiinpu, si totuşi ce pucinu a inaintatu de atunci cunoscerea starei macedo-romaniloru. Una se scie de siguru: Că, de atunci incoce s’a inavutitu cu mulţime mare de macedoromâni alte elemente naţionali, intre care la loculu antaiu sunt grecii, carii s’au recrutatu mereu dintre romani, era pe aceştia iau imitatu bulgarii, arnautii, chiaru si turcii, că-ci se afla mai multe comune macedo-romane trecute la r e 1 i g i u n e a mohamedana si prin religiune asimilate tare. In acelasiu timpu muscalii, bulgarii si serbii s’au inmultitu cu daco-romani din Romani’a propria si din Banatu. Este una din cele mai rari aparitiuni in lume ceea ce se intempla cu romanii. Tote poporale conlocuitorie si invecinate cu ei ii urescu din totu sufletulu si din totu cugetulu loru; nimeni nu se bucura de inaintarea loru iu cultura si civilisatiune că poporu, că naţiune; progressele romaniloru in cultivarea limbei proprie le sunt nesuferite; dara tote acelea popora, cu singur’a esceptiune de unulu micu din Transilvania, au ambiţiunea nedumerita de a se recrută dintre romani cu individi cătu s ar potea mai mulţi, cu sute de mii, cu milione. Toţi ne înjura, toti ne batjocurescu, toti afla ca suntemu, cum dicu ei, omenii dracului, omeni blastemati, hoţi, talchari, trântori leneşi, carii ne intindemu cu burt’a la sore; cu tote acestea, toti se adopera din respoteri, că pe acestu popora de hoţi si talchari, pe acestea turme deţinem perde-vera se'i invetie limb’a loru si se’i iucorporedie, prin scole, biserici, casatorii ,etc. Magiarii se incerca in ruptulu capului se ne magîarisedie nu numai pruncii, dara chiaru si pe unchiasii de cate 80—100 de ani. Muscalii au si opritu din Basarabi’a reocupata ori-ce diariu si carte romanesca, era pe romanii prea romani, carii nu apucara se scape in Romani'a, ii trimitu in Crime’a si pana spre Caucasu, in loculu tatariloru si alu cercassianiloru fugiţi din acelea tieri, spre a’i muscali si cazaci mai iute. Grecii se incerca de secoli a omori limb’a macedoromâna cu ajutoriulu bisericei comune si cu alu scolei. Serbii in cele doue districte romanesci din Serbi’a nu sufere nice in bisericile romaniloru limb’a loru. Procedur’a serbiloru din Banatu ve este cunoscuta multu mai bine, decătu se mai fia memorata aci. Celu pucinu a trei’a parte din acei şerbi au fostu odeniora romani curaţi. Romanii din Istri’a sunt parte mare slavisati. Mavrovlacliiloru (romani negrii) din Dalmati’a le-au mai remasu numai numele. Romanii din Bulgari’a au ajunsu că se nu mai audia nicairi servitiulu d-diescu in limb’a loru, ne avendu in mai multe comune nici biserica, nici preotu, precum se va vede indata dintr’o informatiune pre cătu de trista, pre atătu de adeverata. Bulgarii inse nu se voru indestulâ | nici cu acelea blastematii, ci voru merge si mai departe cu atentatele desnationalisarei. Este in natur’a omeniloru emancipaţi din sierbitute, că mai alesu in prim’a generatiune, se fia forte inpertinenti, despotici, brutali. Ei adeca credu, că libertatea castigata nu e de altu-ceva buna, decătu că se tractedie densii pe alţii asia, precum au fostu tractati ei de cătra tiranii loru. Omenii inse nu ara trebui se imitedie pe auimalele scapate din incliisdre, care apoi de bucuria saru, inpingu, rnusîca, lovescu cu pitiorele. Asia faceau si cărturării ma-giari dupace scapara de „regul’a“ austriaca, nu le mai ajungea câmpii de alergatu. Ati cititu memorandulu macedo - romaniloru. Vechile nostre cunoscintie si connexiuni ce avemu in Orientu, ne punu iu stare de a trage informa-tiuni ulteriore despre deşteptarea consciintiei naţionale la romanii dintre Dunăre si marea adriatica, inpartiti p’intre celelalte popora. Preste totu se simte una revolutiune interna in spirite. De canda Romani’a si-a recastigatu glori’a si rangulu cuvenitu lei, mulţinie-de individi si familii, care păna aci ! trecea de greci, de bulgari ori şerbi, incepu a se dă si mărturisi de aceia ce sunt in realitate : d e romani, si le vine cu greu a recundsce sermanii, | că ei era păna acuma renegaţi. Inse aceiaşi in- dividi si aceleaşi familii incepura se cera, ba se pretindă chiaru ajutoriulu morale si intelectuale alu romaniloru dela Dunăre. Daca francesulu are dreptu candu dice „Noblesse oblige,“ apoi vomu avea si noi dreptu afirniandu, că si libertatea obliga. După castigarea independentiei, asupr’a României cadu unele datorii estraordinarie, de cea mai mare importantia. Spre a proba acesta asser- Foisior'a „Observatoriului“. Eva seu Giurulu Lumei in cinci scrisori. De Paul Fe val. Traducere de: Dimitrie Petrescu. (Urmare.) A doua serisore. Robertu către Scarlatu. Scii, Scarlate, că eşti escelentu! Filipic’a ta in contra căsătoriei inii place de minune. îmi place se ’ti vedu aceste sentimente; eu sunt care ti-am insuflaţii acesta ura; eşti elevulu meu, si trebue se recunoscu, ca ai profitatu multu de învetiaturile mele. Bre! ce energie! citindute, te ar luă cineva dreptu unu veduvu incercatu in tote nenorocirile căsniciei. Dreptu vorbindu, acesta parte a scrisorei tale m’a bucuratu. Adesea m’amu ganditu cu intristare ca intr’o di pote, o femeie se va pune intre noi, o femeie care ar avea dreptulu de a reclamă primulu locu in anima ta. Vai! cate amiciţii n’au avutu totu acestu sfirsitu! Dar’ stilulu teu me asigura indestulu; sunt, de acum inainte, totu atatu de siguru de tine că si de mine; ceea ce nu e lucru pucinu. Ne potenm dă man’a: celibatari in perpetuitate ! Se schimbamu stilulu. Sunt inamoratu, dici tu, si acesta te face se ridi. Mai antaiu, credu ca te insieli; dar’, chiaru de ai fi ghicitu bine, evenimentulu iu sine n’ar avea niniicu de risu. Sunt de doue dieci si siese de ani, si in tote dilele multiumescu lui Dumnedieu, ca nu sunt saturatu pana in gitu, că acei sirmani tineri domnisiori cari. totu cetindu acea carte eternu dobito- i cesca alu cărei autorii ’si-a perdutu ilusiunile inainte de majorenitate nu ceru, pentru a-’si inchide esistenti’a desincantata, decătu unu revolveru si trei renduri de raclania funebra in echourile unui diaru bine infonnatu; anima 'mi e calda si juna; mai ca-mi e ruşine se-o marturisescu. Afara de acestea, nu sciu se fiu nici cocosiatu, nici ciungu; de ce, rogu-te, n’asiu fi inamoratu? Si deca asiu fi intr’adeveru, după cum dici, inamoratu lulea, acesta e chiaru espressiunea ta, cine m’ar inpie-decâ de a o marturissi? Acestea sunt, nu e asia, nisce slabe argumente de opusu siederei mele de doue lungi luni intr'o visuiua că Dinan? îmi vei face plăcerea, tu, Scarlate, de a’mi spune, ca ce lucru faci de trei ani de candu eşti la Pontoise? De-'mi aducu bine aminte, candu ne despar-tiramu trebuia se te intorci la Parisu preste cincispre-diece dile, intr’o luna celu multa. Vreu se credu ca afacerile tale te voru fi inpiedicatu, dar’ la dracu! trei ani in locu de trei septamani!............Se me feresca Ddieu că, respundiendu injuriei prin ultragiu. se inapoi-i ediu calitieatiunea de viziuna orasiului Pontoise! iti voiu j spune numai ca nesciinti’a te face preste mesura ne-j dreptu fatia cu Dinan, care in necasulu Jerzualului. totuşi | e celu mai frumusielu «orasiu ce se pote vedea. Dinan | e asiediatu in centrulu unui deliciosu peisagiu; are I ruine gothice, unu vaporii si unu isvoru mineralu. E j Baden-Baden alu Britanici, acesta buna tiera atatu de j multu si de bine esploatata de gagauti’a literara, in catu 1 te prinde mirarea, candu vii aci de la Parisu, se gasesci omenii, cari nu se numescu nici Judicaelu nici Cadwal-lonu si tinere fete ce nu respundu numeloru de Tiphaine seu Marguynn. Dinan are, prin sine, carmeni capabili de a opri unu turiştii; Jerzualulu insusi, ce am calomniaţii in ultim’a mea serisore, formedia de departe unu punctu de vedere demnu de remarcaţii: si candu e vorb’a, nu e mai prostii pavatu că piatra Carroussel. Vedi bine, Scarlate, ca ai angagiatu lupta pe unu te-renu ce nu-’ti este favorabilu. Numai după ce voiu stă trei ani la Dinan, si deca nu vei fi insuti la Pontoise. me voiu supune de buna voie' batailoru tale de jocu. Adio! P. S. Me rogi se urmediu cu povestirea aventurei mele; ’mi-ar parea reu se nu-'ti făcu plăcerea, s’apoi, nu vreu, sub nici unu pretecstu se autori sediu reserv’a ta prin esemplu. Aveutur'a piea a luatu o noua fada De ai fi fostu mai marginitu in bătăile tale de jocu, ’ti-asiu marturissi dreptu, ca amiciti’a mea pentru lady Wolsley semena pucinu cu amorulu. E atatu de fru-mosa, atatu de nobila atatu de buna! Pote ca voiu avea a me teme langa densa de tote pericolole, alu caroru siru imi prevestesci cu multa complesantia, de n’asiu avea o scapare; dar’ destulu cu compassiunea ta, te rogu; nici o data nu am fostu mai pucinu in pericolu de a deveni nebunu din iubire: le iubescu pe ainen-doue.......... După acea intrevedere acarei povestire termina ultim’a mea serisore, ajunseiu forte nefericitu. Me de-cisesemu cu totu dinadinsulu se respectesu vointi’a lady Wolsley: dar’ acesta sfortiare me duse intr’o preoeupa-tiune continua, ce iu tote dilele, dă noue poteri passiu-nei mele. Cate- odata me gandeamu se plecu: nu era ore acesta leculu celu mai bunu si o escelenta ocasiune de a incepe in fine calatori’a mea in giurulu lumei? Si j cu tote acestea am remasu; pentru a scusâ chiar in ochii mei acesta slăbiciune, imi dicemu, ca ar fi o laşitate se fugu, ca nu eramu dintr’aceia, acaroru purtare pote depinde de eapriciulu unei femei; inii aduceamu in fine, o mie alte cuvinte de soiulu acesta. Bietulu lord Wolsley, care n’a fostu inca invinsu t in (iuelulu seu cu Jerzualulu, contribuia insusi a me intari in decisiune mea. Mi se parea, ca de candu cu faimosulu meu intre — patru — ochii, presenti’a mea aducea unu micu zimbetu sardonieu pe slab’a si trist’a sa faeia. Catu mai de parte cum me vedea, isi scotea cu triumfu palari’a si trecea cu fruntea susu că si cum ar fi capetatu asupra-’mi cine scie ce anteietate decisetore. Acesta era prea multu, nu e asia? Deca Anglesulu sciâ totu, femeî’a lui jucase rolulu unei nein-pacate si viclene cochete; nu trebuiă se dau la ambii bucuri’a de a remanea domni pe campulu de bataie. Am remasu, dar că unu bravu. Opriiu fisionomiei mele orice espressiune langurosa seu melancolica; lasaiu se se vedia o sincera revenire la prim’a mea nepăsare, si pentru a nu parea ca doreseu intrevederi secrete, aratawu cu multa tărie lordului Wolsley pericolulu ace- tiune a nostra, in locu de a tracta pe lectori cu frase multe, vomu de cop ia numai unele fapte, caşuri pe care naţiunea si mai virtosu clerulu ro-manescu nu le pote trece sub nici-o conditiune cu vederea. Vomu incepe din Bulgari’a, dela Dunăre. Sciţi ca districtulu Vidinului este locuitu mai totu de romani trecuti acolo din Banatu Craiovei si din Banatulu Temesianu, numai camu dela 1880 incoce in urmarea blastematiiloru agrarie, care sub gubemulu pasialiloru dela Vidinu era multu mai pucine decatu in Ungari’a, mai pucine si decatu in Munteni’a, era locurile prea bune de cultivatu. Adecă din partea materiale coloniştii romani aru fi indestulati; ore inse cum sta cu cea spirituale? Eca unu respunsu datu la acesta intrebare de catra unulu din barbatii cei mai devotat! causei naţionale, descendente dintr’o vechia familia craiovena: ... 2 Novembre (fragmentu). „Apoi mai e faptulu dela Vidinu. Nu sciu de v’amu scrisu despre acela. “ „înaintea resbelului serbo-turcu romanimea dela Vidinu si din pregiuru traiâ de câţiva ani fbra popa si fora biserica. Ei nu voiau biserica bulgara. Călugării bulgaro-greci nu permiteau biserica romanesca. Romanii fruntaşi au vediutu ca pe papistasii îi laşa ca se ’si aiba biseric’a loru. Au aflatu ca papistasii depindu dela episcopulu din Bucuresci celu care siede langa S. Vinere, adica catoliculu. Au plecatu fruntaşii acolo si au disu episcopului: „ „ Dâ-ne popi dela dumneata, ca noi ii primimu, numai se ne vorbbsca si citesc a romannsce. Mosignor Paoli episcopulu catholicu (titlulu seu este de Nicopoli) le-a respunsu ca elu bucurosu le-ar dâ, ca inse preoţii aceia aru depinde dela Pap’a. „„Fia de Pap’a, fia de Pa-disiacliulu,“ “ respunsera ei, „numai se ne citesca romanesce si se faca baiatiloru scola romanbsca. “ “ „Scris’a episcopulu la Rom’a, scris’a in Transilvania pentru a pune man’a pe juni preoţi, uniţi. Nu au potutu aflâ nici-unulu disponibilu. Timpulu trecea. Atunci ’ia esitu iu cale unu popa armea-nu, care era de cultu latinu, dara nascutu in Ro-mani’a, vorbia bine romanesce. Acestuia ’ia disu Mgr. Paoli: „„Se te dai de romanu, se le citesci romanesce, se le faci scole romanesci, si se Fii popa românu unitu pentru poporatiunea româna dela Vi-tlinu si din pregiuru. ““ „S’au dusu amendoi, episcopu si preotu la Vidinu. Acolo, înaintea intregei poporatiuni române la campu, intr’o biserecutia de lemnu, episcopulu latinu a servitu raess’a pontificale; apoi preotulu armeanu a vorbitu poporului romanesce si ’ia pro-misu ca le face scola romanesca. “ „După debutulu (inceputulu) acesta splendidu resbelulu a venitu se inpedece orice lucrare." (Va uriuâ.) Unitatea imperiului si armat’a imperiala. Un’a din cele mai grave si repetite inputari si acusari denuntiatore ce se face nationalitatiloru negermane si nemagiare ale monarchiei austro-ungare, aceloru nationalitati, care prin inaugurarea sistemului dualisticu au fostu eschise din cadrulu si de pe terenulu constituţionalu si parlamentariu, a fostu si este ca: ele urmarescu tendintie centrifugale, care amenintia integritatea si periclitesa esistenti’a monarchiei. Este o frasa deja stereotipa, ca slavii din monarchia sunt panslavisti, era romanii daco-romanisti. In fati’a acestoru acusari si denuntiari loru ostenitore escurssiuni ce’i ruinau sanetatea din ce in ce mai siubreda. Acesta era curatu siarlatanismu. Jerzualulu e pentru dragulu orau ceea ce este opium pentru mandarinii, obiectulu unei patimi fara leacu si omoritore. Jerzualulu ilu va omorî pe nesimţite prin obosela, seu deodata, pastrandu’i o inbracisiare cu unulu din pietroiele cele mai ascuţite ale pavagiului seu. Aci nu mai incape îndoiala. Pana atunci, lupta cura-giosu, plesnesce duoi cai pe luna, si la fia ce septemana inoesce arcurile si intiepenesce bucelele tilburyului seu. Deca Jerzualulu ar potea fi invinsu in acesta lupta bizara, asiu paria pentru lord Wolsley; dar pe acesta ilu vedi ca se prapadesce, pe candu strad’a isi sumete mereu formidabila’i rampa, ce pare a ’si ride de admini-stratiunea poduriloru si sioseleloru precum si de edilitatea dinanesa. Stratagem’a mea avu unu resultatu neasteptatu. Cu catu mie imi revenea veseli’a, cu atatu a lady Wol-ley dispărea. In fia care di o gaseamu mai trista câ in diu’a trecuta. Vanitatea mea nu ajunse se traga din aceste simptome cea mai favorabila prevestire. îmi inmultiiu sforciarile, si ajunseiu se iau deprinderile unui luatoru in risu de mijlocu. Me facusemu scepticu. Vorbeamu cu atata batae de jocu de tote lucrurile respectate incatu me minunamu de mine insu’mi. Lady Wolsley pleca ochii seu me privea cu mirare; nu-’mi respundea. {Va ^ făcute si propagate cu invederatulu scopu de a-si masca si justifica înaintea Europei civilisate teroris-mulu neomenosu pe care ilu esercitesa purtătorii dualismului asupra nationalitatiloru inpilate, acestea n’au alta arma de aparare de catu a se provoca chiaru la adres’a asupritoriloru loru si la lumea intrega pentru câ se le probese, deca ele in de-cursulu acestoru douisprediece ani de suferintie n’au observatu atitudinea cea mai leala fatia cu dinasthi’a, care este incarnatiunea unitatii imperiului si n’au observatu cea mai corecta linie de conduita, atatu fatia cu legislativ'a catu si fatia cu esecutiv'a sistemului dualisticu ? In aceşti douisprediece ani nationalitatile asuprite, departe de a conspira sbu a urma tendintie centrifugale, precum le acusa cele doue elemente hegemone, s’au marginitu simplu de a se retrage intr’o positiune de aparare passiva, asceptandu cu privirile îndreptate spre tronulu im-perialu curmarea suferintieloru loru si sperandu in victori’a justei loru cause si a drepturiloru loru legitime si pana acuma neînfrânte, ci numai seu încovoiate seu delaturate. Dara se vedemu ore totu asia s’au purtatu si se porta si cele doue elemente încălecate pe spatele cu multu preponderantei maioritati a elementeloru negermane si nemagiare. Acum candu fatia cu situatiunea generala mo-narchi’a austriaca ar trebui se fia mai consolidata si mai concentrata câ ori candu, amu vediutu si vedemu cum opositiunea dualistica din Vien’a si B.-Pest’a contribue din respoteri pentru câ se de-bilitese monarchi’a in laîntru si se o descreditese in afara. In Vien’a nemţii centralisti, fideli con-stitutiunei afla cu cale a refusâ midiulocele banesci, pentru câ monarchi’a se-si pota continuâ acţiunea cea mare inceputu in Orientu si se-si pota man-tiene autoritatea si prestigiulu seu fatia cu valurile panslavismului, care i amenintia fruntariele cu o inundatiune elementara. In acelasiu tempu adepţii spirituali si „partid’a tigriloru" a d. C. Tisza, imitesa pe confraţii loru din Vien’a, protestesa in contr’a ocupatiunei, o numescu o „răpire tal-charesca", — pretindu rechiemarea trupeloru din Bosni’a si Hertiegovin’a si provoca in dieta scene scandalose, care probesa, ca parlamentarismulu un-gurescu este totu asia de primitivu câ si înainte de acesta cu 300 sute de ani. Totu in parlamen-tulu din Vien’a se gasesce unu deputatu neintiu, cavalerulu Schonerer, care cu voce ridicata striga prin ferestrile deschise câ se o audia lumea intrega ca: „Nemţii din Austri’a d’abea asteptâ câ se apartiena odata Germaniei! “ Era in diet’a Ungariei deputatulu Csanâdy declara susu si tare, ca naţiunea magiara nici subtu regimulu unui Bach si Sclimer-ling n’au induratu atâtea suferintie morale si fisice câ subtu sistemulu actualu. Lasamu se jude Europ’a luminata deca purtarea acesta a uuoru deputaţi, cari apartienu elementeloru astadi domnitore sunt adeveratii patrioţi austriaci, cari dorescu consolidarea monarchiei si mantienerea unitatii de stătu, acarei represantantu inviolabilu si neresponsabilu este Maiestatea Sa Augustulu Imperatu Franciscu Iosifu I. Nemţii aspira si dorescu se apartiena catu mai curendu imperiului „fricei lui D-dieu si a moralei adeverate," era ungurii, de si nu toti, lucra si tindu intr’acolo câ se realisese visulu celu de auru alu lui Kossuth de a vedea regatulu St. Stefanu liberu si independinte, unitu cu imperiulu austriacu numai prin uniunea personala a donmitoriului. Acestea sunt resunetele ce se audira in tempulu din urma, in ambele capitale ale imperiului dualisticu. Probesa ele ore tendintie centripetrale seu cu totulu din contra ? Faptele respundu ele insusi prin logic’a loru inecsorabila, care ne dispensesa de ori ce comentam. Dara patrioţii aceşti adeverati nu se multiu-mescu numai cu subminarea si slăbirea basei de unitate a imperiului, ci ei făcu unu pasu si mai estremu si potemu dice culpabilu, atacandu ca-racterulu si discreditandu valorea si integritatea armatei imperiale. Acesta o a cutesatu se faca in Vien’a deputatulu centralistu Dr. Sturm, si par-tisanii sei, era in Pest’a deputatulu magiaru Ga-brielu Ugron, unulu din matadorii invasiunei secuiesci proiectate in Romani’a, pe candu armatele aliate se aflau înaintea Plevnei. Dinasthi’a si armat’a mai remasesera inca intacte in curentulu dualisticu; acea armata, care fiindu compusa din tote poporale monarchiei au indreptatitu pe f. ma-resialulu Radetzky se dica cu dreptu cuventu | ca: „Austri’a se afla in cast rele ei." Nemţii afla cu cale, câ acuma candu bunii nostrii vecini se afla înarmaţi din crescetu pana in piciore si se prepara pentru evenimentele venitbre, se pretiudia deca si nu demobilisarea, dara o reducere cu celu pucinu : 00.000 a armatei imperiale. De alta parte ungurii in frunte cu vestitulu Ga-brielu Ugronu pretindu ca armat’a trebue ma-giarisata si cu deosebire corpulu oficiariloru, de ore ce ea acuma este slavisata si foculariulu panslavismului si condusa de unu spiritu netolerantu. Fara indoiala ei ceru acesta cu scopu câ la casu eventualu se se pota formâ mai lesne legiuni â la Klapka din anulu Sadowei. Aceste simtome ale unei stări nesanetose si de decadintia se manifesta la lumin’a dilei. Ele sunt fructele multu lăudatului sistemu dualisticu, care in locu se intaresca monarchi’a, o au adusu aprope la puuctulu celu mai estremu alu paralisiei si alu isolarei. Alu cui este acestu meritu si asupra cui jace responsabilitatea, istori’a de siguru ca nu-lu va concerne nationalitatiloru trântite la părete, ci acelora carora li s’au concrediutu destinele monarchiei si frânele gubernarei in ultimi douisprediece ani. Ca mi lu. U ngari’a. — I)in discursulu parlamentariu alu escelentiei sale domnului archiepiscopu sie mitropolitu M i r o n u Romanulu continuare si fine. — Mitropolitulu oratoru continuandu e de părere, câ Serbi’a si Muntenegru au castigatu prea pucinu dela congresulu de Berlinu; dara planulu Russiei, care tînîi până acum acele doue tieri sub protectora-tulu seu este, câ se le unesca intr’unu singurii stătu, apoi se le dica : acumu sunteti tari, ve po-teti intinde preste câmpiile din Banatu si Bacîca, sau daca se pote, si mai departe, adeca se ocupe Bosni’a si Hertiegovina, si apoi incoce totu mai departe, până la Dobritînu, câ-ci unii şerbi credu câ si-aru potea formâ dreptulu loru istoricu până acolo. De aci înainte oratorulu aproba politic’a actuale a gubernului dicundu intre altele : „Candu astfelu de aspecte triste ne dau formaţiunile panslavistice din sud-ostu, cari sunt plănuite, dar stau inca in suspensu, eu cu ânima liniştita potu dice, ca regimulu nostru de esterne a lucratu bine, candu a primitu mandatulu congresului de Berlinu pentru ocuparea Bosniei si Hertiegovinei si la si esecutatu, de si cu mari sacrificii; adaugu inca, ca eu asiu atribui- acelui regimu dreptu meritu, daca elu insusi ar fi solicitatu darea mandatului. Prin ocupatiunea acesta noi amu luatu o positiune considerabila in Orientu la casu, candu prin unu resbelu nou sau si in altu modu ar urnm turburari periculose pentru monarchi’a nostra; si până candu ne vomu tienea acesta buna positiune strategica, până atunci nu numai ca vomu face umanitatii serviţii însemnate in acele provincii, cari mai inainte erau espuse la totufelulu de adversităţi, dar totu-odata potemu fi asiguraţi, ca principatele slave de sudu, carora noi de altmintrelea le poftimu bunăstare durabila si prosperare, nu ne voru copleşi, mai alesu daca alaturea cu desvoltarile ulteriori a le lucruriloru ar succede monarchiei nostre, a-si ocupâ si la Dunarea de josu o positiune sigura, ce nici nu e chiaru cu nepotintia daca d. e. in buna contielegere cu respectivele poteri, si după necessitate si cu Romani’a vecina, ne-amu estinde de la Adakale, carea este deja in posessiunea nostra, pe tiermululu dreptu alu Dunărei celu pucinu până la Vidinu, si daca ne-amu acuira fortareti’a de acolo câ unu punctu de strategie." „ Marturisescu sinceru ca nu sumu in stare de a pricepe, cum s’ar potb dice buna si folositore pentru monarchi’a nostra acea politica, carea tie-nendu de greşita positiunea, ce o amu castigatu in Bosni’a si Hertiegovin’a, staruesce pentru parassirea ei; din contra sumu convinsu, ca o astfelu de politica, devenindu la valore, nu numai ar nimici vadia monarchiei nostre in afara: ci spriginindu infiintiarea Marei-Serbie ideale, prin acesta inrae-diatu ar promovâ totu-odata planurile panslavo, cari tientescu la inbucatatirea patriei nostre." „Fatia cu o atare politica intrebu eu: ca in-templandu-se se se unesca numitele principate si provincii slave, ceea ce ar urmâ de siguru după retragerea nostra, — si de aci nascandu-se in adeveru unu pericolu evidentu pentru patri’a nostra: amu fi ore atunci intr’o positiune mai favoritore de a pote infrena pre inamicii, câ cum suntemu acum ? seu ore ne va costâ atunci mai pucine sacrificii de sânge si de bani apararea confinieloru nostre, decâtu ce ne costa acum ocupatiunea pro-vincieloru din cestiune? seu in fine bre potemu noi contâ, ca la casu de unu astfelu de pericolu voru grăbi poterile mari, dela cari avemu mandatulu de ocupatiune, a ne aperâ confunde, a ne aperâ pre noi, cari prin slăbiciune seu usiuratate amu aban-donatu însemnatele positiuni, ce ni s’au fostu datu?" „La tote acestea se binevoiesca a-mi da res- punsu aceia, cari condamna ocupatiunea din cestiune sub cuventu, ca aceea ar fi periculosa pentru mo-narchi’a; eu insa sustienu din nou, ca jace in in-teresulu nostru, a le tiene acele provincii ocupate, ca positiuni strategice, si a le tienea pana atunci, pana candu cestiuneea orientalala isi va afla des-legarea finala, candu apoi Europ’a intr’unu con-gresu, ce va se se tiena in Berlinu sbu in Parisu, seu vrendu D-dieu intr’una seu alta capitala a mo-narchiei nostre, seu in fine ori si unde, va decide definitivu asupra sortiei acestoru provincie; dar a vorbi inca acum despre acesta, eu tienu ca ar fi o preocupare de tempu.“ „Privindu acum partea finantiara a cestiunei, nu se pote nega, ca ocupatiunea recere preste mesura dela noi multe sacrificii, si ca tier’a mai ca numai pote suporta aceste sacrificii; accentuesu cu deosebire cunoscut’a seracia a regiuniloru inferiori ale poporatiunei, er’ mai cu seina a clasei de agronomi, carea potu dice, ca nici pe tempulu feudalismului n’a fostu atatu de inpovarata, ca cum este astadi cu atatea feliuri de inposite, din cari pentru acesta clasa, anume pentru cultivarea ei si pentru pregătirea unei stări mai bune pentru ea, nimicu seu numai forte pucinu se retribue.“ In fine esc. sa inchiaie asia: „Eu sum pentru alternativa prima. Contesu, ca regimulu tierei va face totu ce e cu potintia cu deosebire pentru ameliorarea starei materiale a poporului de rendu, si intre altele pentru consolidarea diferiteloru nationalitati, abatandu-se chiar’, — daca va fi de lipsa — dela programulu seu de pana acumu, si preste totu va cautâ se sadesca respective se se cultive in tote clasele poporatiunei patriotismulu si promtitudinea la orice sacrificii. Contandu asia dara si la acestea, eu cu tota con-sciinti’a si promtitudinea votesu sum’a propusa de subcomissiunea intr’unita, fia se me aflu chiaru in opositiune cu opiniunea publica, carea adeseori ratacesce, si carea uneori are a espiâ cu amaru rătăcirile sale.u (Aprobări vii.) Revista politica. Serbatorile Crăciunului după calendariulu gre-gorianu trecură liniscite fara câ inse situatiunea generala se se fi inseninatu. Ea continua a fi grea, obscura si ingrijitore si ereditatea ce o va laşa anulu espirandu celui viitoru nu este nici decum de natura a causâ bucurie si multiumire nascendului moscenitoru, care la 1 Ianuariu 1879 nici decum nu va afla lumea in o asia stare, câ se se simtia indemnatu a face o fatia deschisa si vesela. Dara tempulu este inecsorabilu, elu nu se opresce, ci trece inainte purtandu in siuulu seu binele si reulu, pe care ilu semana apoi in mesura neegala in cursulu seu. Actualitatea nu sufere nici decum de o abon-dantia in bine. Pacea generala este pusa in cestiune si ochiulu multimei nu vede nici unu punctu ficsu spre care si-ar potea indreptâ privirile in sperantia, ca elu va fi punctulu centralu in giurulu caruia s’ar potea cristalisâ pacea, stabilitatea si prosperitatea. Suntemu departe inca, forte departe de acele tempuri visate in care lumea s’ar potea bucura de o pace eterna. Ori in ce parte ne vomu indreptâ privirile nostre scrutatore nu intalnimu, afara singuru numai de fericit’a Franci’a, vre unu stătu in Europ’a, care se fia multiumitu cu starea sa actuala. Poporale sunt coprinse de o nemultiumire intensiva si se consuma de dorulu de a se vedea odata scăpate de acesta stare inabusitore, care le taie respi-ratiunea, le inpaianginesa vederile, le slabesce for-tiele si le paralisesa. O presimţire vaga le spune, ca asia nu mai pote merge si ca o schimbare radicala trebue se se faca mai curendu seu mai tar-diu, pentru câ se dispara acea ruptura adenca si la părere lipsita de ori ce punte de trecere, care le au curmatu cursulu loru normalii de desvoltare. Atmosfera politica si sociala este incarcata de dinamita concentrata, subtu o pressiune ce au ajunsu deja la punctulu estremu, candu ea trebue se es-plodese seu prin sine insasi seu prin o schinteie electoro-magnetica venita din afara. Cu tbtele silintiele ce si-au datu si isi voru mai dâ diplomaţia si gubernele respective, marea cestiune a Orientului va remauea inca multu ternpu in permanentia la ordinea dilei. Asupra acestei cestiune la acarei deslegare suut angajate mai multu seu mai pucinu fote statele europene, se concentresa, potemu dice in modu esclusivu, intreg'a atenţiune a cercuriloru diplomatice si politice. Deslegarea ei, care in urm’a stadiului la care au ajunsu lucrurile, trebue se se faca in modu definitivu, este imperiosu reclamata, este inevitabila si nu mai sufere nici o amanare. Ea semana cu o lavina, care pornindu de pe colin’a unui ghiatiaru giganticu se rosto-golesce crescandu si nu se opresce decâtu numai in vre unu abisu sbu in vale, unde apoi topinduse fecundbsa prin undele sale eampi’a insetata. Cu deosebire reclama deslegarea definitiva a cestiunei Orientului atenţiunea cea mai incordata a barbatilorn de stătu ai monarchiei austro-ungare, mai alesu după ce prin mandatulu primitu dela Con-gresulu din Berlinu st-au angajatu autoritatea sa câ potere mare si prestigiulu armeloru sale. Dara tienendu contu de situatiunea interna, adeveratii patrioţi cu profunda durere de anima isi punu întrebarea : catu de inpunatdre, insuflatore de respectu si vigurosa n’ar potea fi frumosa figura a acestei monarchii, deca poterile ei n’ar fi slăbite si reduse prin fatal’a si regretabira ei politica interna? Dara se speramu, ca celu pucinu acuma, in acesta situa-tiune decisiva si in fati’a pericoleloru ce o amenin-tia din partea rivalului ei dela nordu, coron’a si cei cari i voescu binele voru reveni si se voru grăbi cu o ora mai ’nainte a restabili echilibrulu internii, pentru câ asia se pota face fati’a la ori ce eventualitate. Catu de pucinu le trebue popo-raloru nedreptăţite pentru câ ele se fia multiumite cu sortea loru si se fia gat’a in totu momentulu a-si pune viatia si averea pe altariulu patriei comune ! Ele nu ceru decatu aceea ce li s’au luatu adeca: drepturi egale preiau ga datorii egale. Ele nu ceru mai multu decatu aceea ce despotic’a si autocratic’a Russi’a de buna-voia ofere celoru trei nationalitati din Rumeli’a orientala si adeca: respectarea 1 i mb ei si a individualităţii naţionale a bulgariloru, a turciloru si a greciloru. Si ore Austri’a cea constituţionala, care se nurnera si cu dreptu intre statele civilisate, se fia mai pucinu justa si liberala decatu Russi’a? Noi si inpreuna cu noi toti cei de o soite cu noi ne damu tote silintiele a mai speră in echitatea si liberalismulu Augustului nostru Suveranii, acarui devisa este: „ V i r i b u s u n i t i s! “ In sensulu acesta credemu si ne asceptamu se fia deslegata actual’a crisa ministeriala si parlamentara, care a urmatu câ consecintia din conflictele ce s'au nascutu intre factorii constituţionalismului dualisticu si din starea nenormala si nesanetosa creata prin sisteniulu domnitorii. Restabilinduse pacea interna ea va fi cea mai poternica si mai sigurii garantare, atatu a unităţii imperiului absburgicu precum si a integrităţii sale. Roman i a. Respunsurile M. S. Regale la adresele Parlamentului Camereloru. Cum amu anuntiatu dejâ, Sambata, la orele 12 din di, A. S. R. Domnulu, in presinti'a d-loru miniştri, incougiuratu de cas’a sa civila si militară, a primitu la palatulu din capitala, in sal’a tronului, cu solemnitatea obicinuita, biroulu si comissiunea senatului, insarcinata a presentâ Măriei Sale Regale adres’a de respuusu la mesagiulu tronului. 1). Dimitrie Ghica, vice-presiedinte alu Senatului, a datu citire adresei, la care M. S. R. a respunsu cu urmatorele cuvinte: Inaltu Prea Sânte Părinte, D-loru vice-presiedinti, D-loru senatori, Cu o deosebita plăcere am ascultatu cuvintele magulitdre ce Senatulu adresesa armatei; câ siefu alu ei si câ Domnu alu tierei, ve multiumescu din sufietu pentru sentimentele ce ne esprimati. dJltimulu resbelu a fostu ocasiuuea pentru tiera de a dâ Europei convingerea, pe care eu dela iuceputu am avut’o, despre valorea ei. Am fostu indouitu fericitu de a me atiâ in acesta ocasiune in capulu bravei nostre armate. Multu tempu s’a crediutu in afara, din caus’a necuiioscintiei cestiuuiloru nostre interiore, ca amu fi animaţi de unu spiritu de intolerantia religiosa. Constatu cu multiumire, ca tier'a prin represintantii ei, se arata hotarita a face se dispara acesta erbre si regretu, ca iuprejurarile păru a i inpune hotarirea sa. Acumu naţiunea romana va fi admisa de toti la loculu ce merita in opiniunea lumei, ca-ci a probaţii prin vitejia sa, ca pote stă aiaturi cu naţiunile cele mai valorbse, si prin principiele sale, ca inpartasiesce credintiele si aspiratiunile lumii civilisate. Inaltu Pre Sânte Părinte, Doniniloru vice-presiedinti, Domniloru senatori, Deca d-vostra v’ati adusu a-miute si cu acesta ocasiune de armata si de capitanolu seu. inpli eseu din parte’mi o plăcută datoria, reamintindu ca fo-ldsele de care vorbiţi nu s au potutu dobândi de catu cu poterniculu d-vostre concursu si cu devota-mentulu d-vostra patrioticu. Potu adaogă, ca cu acesta mare ocasiune s’a potutu constată ca, deca Senatulu este menitu, prin conditiunile constituirii sale, a mantiene naţiunea pe calea prudentei si intielepciunii, acesta inse nu l’a opritu câ in momentulu de grele încercări se se arate plinu de curagiu si de decisiune. Suntu incredintiatu, ca ne vomu intalni totu d’a-una in acelasiu simtiementu de devotamentu către patria, spre a seversi inpreuna marea opera de desvoltare si de întărire, la care suntemu chiemati a conlucrâ. Primiţi, Inaltu Pre Sânte Părinte si d-loru senatori, din partea Domnei si a nostra, espressiu-nea inaltei nostre gatitudini pentru urările ce ne faceţi. “ — La aceiaşi ora, a fostu primita si comissiunea Adunării deputatiloru cu aceiasii solemitate. D. presiedinte, C. A. Rossetti, a cititu adres’a si M. S- R. a respunsu in modulu următorii: Domnule presiedinte, Domniloru deputaţi, Suntemu adancu mişcaţi de simtiemintele ce esprimati armatei si tronului, pentru santienia cu care in ultimulu resbelu si-au inplinitu datori’a, in realisarea celei mai scumpa aspiratiuni a naţiunii romane. Ceia ce a creatu României o positiune, ce nu i se mai contesta astadi in Europ’a, este ca, de si incongiurata de încercările cele mai crude, totuşi a strabatutu cu succesu prin acestu cercu de pericole de totu felulu, fara a siovai unu momentu si fara a face unu pasu gresitu, care ar fi potutu se’i compromită chiaru esistentia. Constatamu cu fericire, domniloru, ca sacrifi-ciele si încercările la care cu totii amu fostu supusi departe d’a ne obosi si a ne sdruncinâ, din contra au contribuiţii a ne intari, a ne otieli, a ne lamuri ideile nostre si a ne dâ mai multa unitate de acţiune; proba despre acesta este unamimitatea cu care s’a votatu respunsulu d-vostra ce coprinde insasi program’a lucrariloru spre care are a se indreptâ acum activitatea naţionala. Evenimentele ce-a strabatutu naţiunea intarescu si mai multu in sufletulu nostru credinţi’a ce amu avutu, despre viitorulu acestei tieri, din diu’a candu amu pusu piciorulu pe pamentulu ei. Din faptele seversite, marele poteri voru dobândi convingerea, ca statulu romanu, pe care ele l’au admisu in fa-mili’a loru câ unu elementu alu echilibrului europenu respunde in adeveru acestei mari chiemari si va fi o conditiune de securitate si de linişte pentru poternici sei vecini. Votulu datu pentru a dou’a ora, de mai unanimitatea represintatiunii naţionale, afirniandu voin-ti’a de a se conformă dispositiuniloru ce ne privescu din tractatulu dela Berlinu, nu mai pote lasă Europei indoibla, ca acâsta este in adeveru simtiemen-tulu naţiunii intregi, si va face astufelu se dispara ori-ce umbra de banuibla si ori-ce prejudecata ar mai fi esistatu despre tibr’a nbstra. Suntemu incredintiatu ca prudinti’a, spiritulu de conciliare si unitatea de actiuue, ce v’au ajutatu pana acumu in realisarea unoru mari fapte, ve voru assicurâ acelasiu succesu in viitoru; numai astu-felu ranele lasate de incercarile la care amu fostu espusi se voru vindecă, interesele societăţii nostre voru fi bine îngrijite si se va potea seversi oper’a radicarii si întăririi României, cu acelasiu succesu cu care a fostu începută. Pe acesta cale me veţi găsi, d-loru, totu-deuna aiaturi cu d-vostra, gatâ la lucru si la sacrificie. Dbmua, care, in tempulu pericoleloru, a inpar-tasitu tote simtiementele si tote îngrijirile nostre, se unesce adi cu noi, spre a ve esprimâ, d-le presiedinte, d-loru deputaţi, viuele nostre multiamiri pentru caldurosele urări ce ne adresaţi spre a dice inpreuna cu totii: Traiesca Romani’a! “ „ Romanulu." Inproprietarirea insuratieiloru in jude-t i u 1 u I\ o m a n u. Aplicarea art. 5 si 6 din legea rurala in di-strictulu Romanu s’a efectuatu dela 30 Octobre pana la 19 Novembre, in care intervalu — ne spune „Stafet’a" din Iaşi — s’au pusu in posessiune parte dintre sătenii cu drepturi constate. Vreo siepte mii pogone de pamentu, din mo-siele Statului, s'au distribuitu unui mare numeru, câ la una mie capi de familie, unii insuratiei din anulu 1861, alţi care atunci erau supt stegu si alţii care au fostu inscrisi iii acelasiu auu cu drep-tulu de case si grădini. A fostu maretia splendorea ceremoniei, viu eutusiasmuhi publicu, la care se adaogă bncuri’a si multiamirea inproprietaritiloru, din localităţile unde s’a facutu inproprietarirea. Judetienii au aplaudatu faptulu inproprietarirei, precumu si numirile bine alese si date comuneloru ce au a se infiintia de acei 1000 noui proprietari si care numiri sunt urmatorele: Comun’a Carolu I, situata intre drdpt’a riului Siretu si stang’a riului Moldov’a, pe parte din mosi’a Pancestii Statului, alaturarea cu orasiulu Romanu. Comun’a Elisabet’a Domn’a, la drept’a riului Moldov’a, despărţite de orasiulu Romanu numai prin podulu de fieru, in reionulu unde se intrunescu sioselele Romanu-Bacau, Romanu-Barladu si Romanu-Piatr’a. Comun’a Brateanu, la stang’a riului Siretu pe mosi’a Bratestii. Comun’a Roşiorii, pe mosi’a care se numia Rusii Vlădicii. Comun’a Alexandri, pe mosi’a Ciuturestii. Comun’a Negri, pe mosi’a Calinestii. Comuu’a Cuza, in stang’a Şiretului, pe mosi’a Schiauletiu. Comun’a Cogalnicenu, la stang’a Şiretului, pe mosi’a Mogosiestii-Volintirestii. ^Inproprietarirea in judetiulu Vasluiu. Pe candu gubernulu si camer’a legiuitore se ocupa cu tota staruinti’a a garanta conservarea pamenturiloru date fostiloru clacasi, pe la judetie se face inproprietarirea si punerea in posessiune cu o activitate demna de lauda. Comissiunea dela judetiulu Vasluiu, compusa de d. V. A. Holbanu, fostu prefectu, si de d. Gh. Mironescu membru comitetului permanente, a in-proprietaritu 674 săteni, dandu-li-se 1600 falei pamentu. Noi facemu sincerile nostre felicitări comissiu-nei, care intr’adeveru a lucratu cu ânima si cu priintia pentru tierani, dandu-le locuri bune si producetore. „Romanulu.“ Diariului filo-romanu „Der Ostenw din Vien’a i se scriu din Bucuresci urmatorele: „Precum ni se scrie din Bucuresci, din lini’a drumului de feru Ploiesci - Brasiovu (Predealu), di-stanti’a Ploesci-Campin’a este gafa si completa si ca se va pune in circulatiune indata după ce i se va face esaminarea din partea autoritatiloru competente. întreprindietoriulu acestei linie, d-lu Guil-loux, au luatu de astadata lucrarea sa in seriosu si o au condusu cu tota energi’a. In acelasiu tempu ni se notifica o inbucuratore urcare a char-tieloru de stătu romane, care au ajunsu unu cursu, pe care ilu notesa efectele a pucine state din Eu-rop’a. Asia obligaţiunile domeniale romane au trecutu preste cursulu de pari si notesa 102 si 102%, obligaţiunile rurale notesa 100, obligaţiunile municipale ale capitalei Bucuresci au ajunsu la cursulu de 98, in tempu ce acele ale Vienei notesa numai 89 respective 94. In cifrele acestea ale foiei cursuriloru se esprima in modulu celu mai semnificativu prosperarea politica si economica a statului romanu, precum si increderea crescenda a lumei finantiarie in viitoriulu lui. Nimicu in lume nu este mai prevedietorui si mai scrupulosu in calculările sale, precum este capitalulu; si de orece elu astadi tacsesa chartiele romane mai susu decatu efectele unoru mari state europene, prin aedsta isi esprima convingerea, cil situatiunea statului romanu este in tote privintiele solida si insuflatore de incredere. Corespondentie particularie ale „Observatoriului“. — Munţii apuseni, Abrudu in 3 Decembre 1878.*) Pentru câ onoratulu publicu cetitoriu se nu fia sedusu de frasele gole ale aceloru mulţi (?) din capital’a muntiloru apuseni, respective din partea acelora, carii se încerca a schimosi adeverulu nedisputaveru, noi sub-scrisii, câ unii carii facuseramu parte din colegiulu scru-tinatoru alu cercului electorale din Abrudu si câ unii carii atâtu in colegiu, câtu si după aceea amu protestatu in contra respingerei ilegale a mai multoru protocole de alegere, sustienemu si astadi, câ comisariulu, care a substituitu pe D. Andreica după retragere, a comisu abatere dela legea positiva, Statutulu org. prin respingerea aceloru protocole de alegere, ceea ce au constatatu in-susi maritulu Congresu. Domniloru! atunci candu dvostra si acestu micu remediu de a’ti rădică vocea in contra unei nelegalitati, ve incereati a-lu atribui unei seu altei persone bisericesc^ __ facendu deductiuni mari, si minunate, — ve spunemu câ sunteti in ratecire, sunteti preocupaţi de *) Nu pricepemu, cumu acesta corespondenta, a cărei co-mitiva adressata redactiunei porta data din 3/15 Dec., ne-a venitu numai in 13-25 Dec. »Dbs.a particularismu, si se pare câ voiţi a inpedecâ până si dreptulu de apelare in contra unei nedreptăţi. Ve intrebamu domniloru din capital’a muntiloru (?), ore noi cei din Abrudu-satu, Carpinisiu, si din alte locuri, dora nu suntemu indreptatiti a reclamâ in contra unoru acţiuni ce nu consuna cu legea? si ca acestu dreptu este eschisive numai alu dvostra? Noi scimu câ traimu in vietia constituţionala bisericesca, care dâ dreptu fia-carui crescinu de a potea reclamâ. Cauta se ne miramu si de tânguirea ce faceţi pentru deputatulu neverificatu, câ si candu vedi domne, celu verificatu, si alesulu maioritatii d. adv. Candrea, nu ar fi întocmai cualificatu, si fiiu din munţii apuseni, seu nu ar fi demnu a ne representâ biseric’a si interesele nostre muntene, câ si ori-care altulu. Se pote câ dvostra domniloru! cinci la numeru, din acumu infiintiat’a capitala (?) nu ve place de den-silu, pentru câ nu e’ omulu sfatosiiloru si alu vorbe-loru multe, ci este barbatu de unu caracteru mai seriosu. In câtu privesce insinuarea de comanda, bine ve diceti, câ chiaru dvostra mergeţi după comand’a celui ce striga si arunca umbre innegritore asupr’a altora. Maritulu Congresu a spusu verdictulu, câ cine a facutu abatere dela Stat. org., pre care dvostra acum voiţi a o aruncâ in ochii altora, ci mai bine vedeti-ve bârn’a in ochiulu propriu, si apoi tiandur’a in ochiulu altuia; era decumva nu sunteti orientaţi, se aflaţi, câ Congresulu nationalu bisericescu romanu, este forulu supremu in biseric’a ortodocsa, si o atare comissiune cercetatore preste Congresu, nu ecsista.f) Mai mulţi alegatori din cerculu Abrudului. Sciri diverse. — (Necrologu.) Georgiu .Filipu advocatu cu soci’a s’a Maria Olteanu, in numele loru si alu fiiului Emiliu, precum si a numerosiloru consângeni si amici, cu ânima infranta de dorere anuncia, cumca fiiulu, respective fratele si consangenulu loru Aure li u Georgiu Filipu după unu morbu greu, iu etate de 20 ani, astadi la 4*/o ore de diminetia si-a datu sufletulu in manile creatorelui. Osamintele reposatului se voru asiediâ in cimiteriulu gr. cath. Alba-Julia lipovani, după ritulu gr. cath. Sambata in 28 Decembre 1878 d. a. 3 ore. Fie-i tieran’a usiora si memori’a binecuventata! Alb’a-Julia la 26 Decembre 1878. — (Esamenu). Precum atiamu, d. Zachari’a Chihereanu, telegrafistu in Murasiaui, a depusu in Clusiu esamenulu de siefu cu celu mai bunu succesu. Felicitamu pe d. Chihereanu pentru acesta inaintare inbucuratore. (Statistic’a gimnasieloru romane.) Din interesant’a si instructiv’a dare de seina pe care o face „Telegrafulu romanu" despre gimnasiele romane, pe bas’a programeloru publicate pe anulu scolasticu 1877/8 estragemu urmatorele date: Cu totulu esista 5 gimnasii romane si adeca la: Blasiu, Nasaudu, Bra- siovu, Beiusiu si Bradu. Gimnasiulu din urma nu-si au publicatu program’a pe anulu scolasticu espiratu, prin urmare nu pote fi luatu in considerare. Cele patru gimnasie memorate sunt complete cu cate 8 classe. La aceste 4 gimnasie sunt aplicaţi in totalu 66 profesori si adeca la: Blasiu 12, la Nasaudu 14, la Beiusiu 16 si la Brasiovu 24. Frecventi’a a fostu la tote 4 gimnasiele preste totu 939 şcolari, cari se inpartu asia: pe Blasiu vinu 363, pe Nasaudu 177, pe Beiusiu 210 si pe Brasiovu 189. Din aceste cifre resulta, ca gimnasiulu din Blasiu este celu mai freventatu din tote gimnasiele romane, avendu unu contingentu de preste a trei’a parte din intreg’a cifra a frecventantiloru. Relativu mai slabu frecventatu este gimnasiulu din Nasaudu. După naţionalitate gimnasiele sunt frecventate de 882 romani si 67 neromani. După confessiune şcolari au fostu 544 gr. cath. seu asia numiţi uniţi si 328 greco orientali, care cifre comparandu-le cu numerulu totalu alu celoru doue confessiuni, ne oferu o disproportiune batatore la ochi in defavorulu romaniloru greco-orien-tali. Acesta este unu avisu catu se pote de elocentu, care se inpune autoritatiloru competente, câ se-si in-dreptese cu mai multa staruintia câ pana acuma atenţiunea, asupra instructiunei poporale, pentru câ catu mai curendu se dispara acele anomalii care esista astadi, câ se vedemu nu numai orasie câ Fagarasiulu si Oras-thi’a lipsite de scole normale, dara câ chiaru ih Sibiiu resiedint ’a metropolitana se vedemu lipsindu-ne scola normala pentru băieţi si băiete. Acuma după ajutoriulu votatu de universitatea sasesca si comptandu in prim’a linia pe energi’a cunoscuta a d. advocatu A. Tincu, precum si a preotiloru de acolo, speramu a vedea in-tiintianduse in Orasthia in celu mai scurtu tempu o regulata scola normala romanesca, pana nu se va infiintia si acolo un’a neconfessionala. Scol’a si biseric’a, acestea sunt citadelele ce ne au mai remasu, de unde ne mai potemu aparâ individualitatea nostra naţionala si unde ne o mai potemu conservâ. — (3 795 fi. 50 cr. restantie de abonamente!) Asia citimu intr’unu anuntiu alu administratiunei foiloru Predicatoriulu si Cărţile şatenului romanu, Amiculu Familiei si Higien’a si scola. Pre câtu amu sciutu apretia totu-deuna marea necessi-tate de a se propaga lectur’a romanesca intre sutele de mii romani din regiunile septemtrionali a le patriei nostre, tocma pre atata ne puseră la mirare acele restantie enorme pentru intreprinderi asia de mici. Se ne per-mitta dnii collegi ai nostrii dela Desiu-Gherla si ori-de unde, câ in locu de a’i compătimi fora nici-unu folosu, se le facemu una observatiune collegiala franca. A întreprinde si deschide foi periodice pe credite, este in •f) Cu acestu respunsu considerarau de inchiaieta discus-siunea in colanele nostre asupra acestui incidentu. Red. „Obs.“ contra reguleloru sanetose ale economiei naţionale si in contra esperientiei toturoru publicistiloru europeni. Ori-ce diarlu, fia si celu mai bunu din lume, deschisu pe credite, si-a subscrisu in acea di sententi’a sa de morte prematura, afara numai de caşurile, candu ’iar sta la spate vreo subventiune anuale de câteva mii, ori si dieci de mii, sau candu vreunu gubernu, fia politicu, fia eclesiasticu, ar inpune subordinatiloru sei lectur’a lui, pentru-câ atunci totu acelu gubernu va sci se scoţia si abonamentele. Se cerce ori-cine, a citi, de es. diarie nemtiesci ori francesci pe creditu. Nu asia se susţine literatur’a si publicitatea. — (Notitie li te rar ie.) Ne facemu placut’a datoria de a inregistrâ si a trage luarea aminte a onor. nostrii cetitori asupra urmatoreloru publicatiuni mai noue, care ne veniră in tempulu din urma si care se potu procurâ seu directe dela autori, seu prin binecunoscut’a firma W. Krafft in Sibiiu: — „Iubirea facia de copii," thes’a de doc-toratu presentata la facultatea de filosofia din B.-Pest’a din partea d-lui Lazaru Petroviciu, doctoru in filosofia si profesoru la institutulu teologico - pedagogicu din Aradu. Aradu, 1878. Pretiulu 20 cr. v. a. — „Colecta de recepte" din economia, industria, comerciu si chemia pentru economi, industriari, meseriaşi si comercianţi de Grigoriu T. Miculescu. Editoru: Niculae F. Negrutiu. Sibiiu, 1878. Pretiulu 50 cr. v. a. — „Apologie." Discussiuni filologice si istorice magiare privitore la Romani, invederite si rectificate de Dr. Gregoriu Silasi, prof. de limb’a si literatur’a romana la r. universitate din Clusiu. Cartea prima: Paulu Hunfalvy despre Cronic’a lui Georg. Gabr. Sincai. Editiunea „Amicului Familiei." Clusiu, 1879. Pretiulu 30 cr. v. a. — „Amoru si dincolo de Monnentu." Novela de Ponson du Terrail. Traducere de: N. F. Negrutiu. Sibiiu, 1878. Pretiulu 30 cr. v. a. — „Mândrinu," capitanulu banditiloru de Cle-mence Robert. Traducere libera de: N. Petra -Petre seu. Sibiiu, 1878. Pretiulu 75 cr. inclusive porto. — „Biografii romane" de A. W. Grube. Trad. de: N. Petra - Petrescu. Sibiiu, 1878. Pretiulu 50 cr. v. a. — Calendarulu „Resboiului" pe anul 1879. Cu multe ilustrutii. Bucuresci, 1878. Pretiulu 50 bani. — Calendariulu Săteanului Romanu pre anulu 1879. Redactoru-editoru: Nicolae F. Negrutiu. Acestu calendariu, care in partea sa de cetitu coprinde o bogata recolta de materi interesante si variate, costa numai 35 cr. tramisu pe posta 40 cr. v. a. Dela 5 esemplare unulu se dâ gratuitu. — Cu acesta ocasiune atragemu atenţiunea asupra „Avisului de Abonamentu" pe care ilu publica zelosulu si activulu scriitoru romanu d. N. F. Negrutiu din Gherl’a, invitandu la abonamentu pe onor. publicu la meritosele si ieftinele sale publicatiuni literare. — Diariulu „Femei’a Romana." Acestu diariu* bi-hebdomadaru appare in Bucuresci dela auulu 1 Ian. 1878 sub direcţiunea si redactiunea Domnei Mari’a Flechtenmacher, fosta profesore la Asylulu de Orfelinatu din capitala, autorea mai multoru scrieri in limb’a romana, pentru care au si fostu decorata cu medalia de Alteti’a Sa Regala Carolu I si membra a societăţii „Concordi’a Romana." Diariulu „Femei’a Romana" propaga instrucţiunea feineiei, drepturile si datoriele ei in societate, literatura, religiune si menagiu seu economi’a casei. Acestu organu, uniculu pana astadi in capital’a României, se pune sub scutulu barbatiloru inteligenţi si culţi si sub protectiunea femeiloru de ânima, cu siintie-mente nobile de cetatiene si mame bune. Abonamentulu costa pe anu 24 franci, seu 10 fi. v. a., pe 7.2 anu 15 franci seu 5 fi. v. a. Redactiunea se afla in Bucuresci, Strad’a Domniti’a Nas-tasi’a Nr. 27, unde au a se tramite banii de prenu-meratiune si ori ce corespondentie. Pretiurile cereai iei orii si altoru obiecte de traiu au fostu la 31 Decembre in Sibiiu: Grâu, după cualitati .... hectolitru fl. 5.20 -6— Grâu, atnestecatu 11 11 4-30-4-90 Secara 11 11 3-20—3.60 Papusioiu 19 9> 2-80 -3-20 Ordiu 5— Ovesu 11 11 1.70—2.10 Cartofi 11 1.50-2— Mazare 11 5— Linte 11 11 8 — Fasole 11 5— Lardu (slănină) Kilogram. 11 34— Untura (unsore topita) . . . ... 50 11 11 28.50 Carne de vita 11 33-.44 Oua 10 de Cursulu nioiieteloru iu val. austr. Vien’a, 30 Decembre Galbinii imperat. de .......................................5-59 cr. Maneta de 20 franci..................................... 9.36 „ Imperiala rusescu......................................... 9.30 ,, Maneta germana de 100 maree..........................„ 57-80 »» Sovereigus euglesi...................................... 12-— » Lira turcesca........................................,, 11*— » Manete austr. de argintii tOU fl.....................„ 100.05 „ Cursuri de Bucuresci iu Cei noi (franci). 28 Decembre. Obligaţiuni rurali din 186i cu 10°/o.............. 1. 99-50 b. Imprumutulu Oppenheiin din 1S66 cu 8% ....,, 102.— ,, Obligaţiune de imprmnutu domiuiale din 1871 cu 8° 0 »» 101.50 ,. Creditu foueiariu (hipot.) rural cu 7® ..............„ 95.— „ Creditu fonciariu urbana (alu capitalei cu 7® , . . . „ 83.50 „ Imprumutulu municipale nou (alu capit.) din 1875 cu 8% „ 97.— „ Foudulu de pensiuni (per 300 l. a.) cu^o% . . . „ 180.— „ Acţiunile caliloru fer. rom. din 1868 c«i\5d 0 . . . „ 33-90 „ Acţiunile caliloru fer., prioritari din 1868 cu 6% . . „ 85-40 ,» Daci’a, Compania de asecur. din 1871 acţiunea de 250 1. a. 8® ....................................180— „ lvomani’a. Compania de asecur., (act. de 100 1. n.) 1873 cu 8%...................................„ 80— „ Editoru si redactoru respons. G. ILiritiu in Sibiiu. Tipariulu lui W. Kratft iu Sibiiu.