NOUA REVISTA ROMÂNĂ POLITICA, LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI ARTA -- APARE IN FIECARE DUMINICĂ Director: C. RADULESCU-MOTRU PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI No. 2 Duminică 22 Aprilie 1912 Voi. XII SUMARUL: NOUTĂŢI : Reînoirea simpatiilor pentru Franţa.— Scrisoarea !D-lui N. Durnooo. — Politica ţi afacerile. ACTUALE Ram IRQ Ort iz : GioOarmi Răscoli (cu ilustraţiij Confer, de literaturii i: alia ml la Univernitate I rlOVANNI PaSCOLI : Aprilie finul. Const, Paul/ Ah. C. Mupgescu : Societăţile comerciale pentru stimularea producţiunei artistice. CULTURALE C. Sp. Hasnaş : Şcoala veche şi şcoala nouă. ŞTIINŢE N. Einschi-ag : Psihologia Beţiei. ISTORIE MEDICALĂ Dr. Fl. Simtonescu : Rolul stelelor în apariţiunea ciumei. DISCUŢII M. Mihăileanu : Provincia... ÎNSEMNĂRI: Naţionalismul italian. — Dela conferen-fele ,,%)ie(ii Noui— Actuala promovare în şcolile secundare. REVISTA REVISTELOR •' Revista Infanteriei.— Revista generală a învăţământului.—Buletinul funcţionarilor comerciali. — Mercure de France. MEMENTO UN NUMĂR : 25 BANI ABONAMENTUL : In ţară : pe un an (2 volume sau 48 numere) 10 Lei , pe şease luni . ........................6 „ In străinătate: pe un an (2 voi. sau 48 num.) 12 Lei „ „ pe şease luni...............7 DIRECŢIA : Bucureşti, Bulevardul Ferdtnand, 55 ■ Telefon 8jb6. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : Bucureşti, Calea Victoriei, 62 (Pasagiul Imobiliara, 3) • Telefon 30/11 (Centrala II). II NOUA REVISTĂ ROMÂNA La Administraţia revistei: Calea Victoriei 62 (în pasagiu), se găsesc de vânzare* pentru cititorii noştri, cu preţ scăzut, următoarele lucrări: (Cumpărătorii din provincie vor mai adăoga Ia costul cărţilor comandate şi un 10 bani de fiecare leu ; aceasta pentru cheltuiala transportului). STUDII FILOSOFICE ■ ■ Organul Societăţii de Studii Filosofice din Bucureşti Revistă pentru Cercetările de Psihologie v teoretice |i aplicate la t Ştiinţa dreptului, Pedagogie fi Sociologie a ■ Director, C. RĂDULESCU - MOTRU Proleaor la Uftîvemutea din Bucutcfts m o Colecţiunea volumelor apărute din Noua Revistă Română: Volumele I—IV (Prima serie) cu 5 lei volumul. <6 Volumele V—X, '7.50 lei volumul legat. Transportul în provincie al acestor volume (V-X) costă 1 60 bani pentru 1 sau 2 voi.; 1.10 pentru 3 sau 4 voi. şi 1.60 pentru 5 sau toate 6 volumele. Puterea Sufletească de C. Rădulescu-Motru (scriere premiată de Academia Română), lei 6. Biblioteca Nouei Reviste Române, 15 bani volumul: • No. 1. In zilele noastre de anarhie, de C. Râa.;iescu-Motru. No. 2. Sufletul neamului nostru, de C. Rădulescu-Motru. No. 3. Contractul muncei, de D. Negu-lescu. L>iu colecţiunea ,Studii filosofice* au apărut pănfl acum : Volumul 1, scris in întregime de d. C. Rădulescu-Motru, cuprinde: Va> loarca silogismului. Problemele Psihologiei. Cestiunt de estetică. Valoarea ştiinţei. Organizarea raţională a Universităţilor. Psihologia martorului. Psihologia Industriaşului. Ştiinjâ şi energie. Volumul II, cu colaboraţiunea D-lor C. Rădulescu-Motru, D. Drăghicescu. C. Antouiade, G. G. Anloncscu, I. Pelrovlci, Eugen Pom. L F. Buricescu. I. GhiUănescu, ele., cuprinde: Psihologia revoluţionarului. Determinismul social. Filosofta lui U. liergson. Critica estetică. Atomismul filosofic, Importanta pcdugogică « mriuMdua/iMfii, ele. Comunicări. Bibliografie. Volumul III, scris in întregime de d. C Rădulescu-Motru, cuprinde : A-flrmarea personalităţii in principalele momente ale culturii. Legea con-serualiunei unităţii sufleteşti. Persoană Şi mediu. (Puterea Sufletească, Partea I—III). Volumul IV. scris in întregime de D. C. Rădulescu-Motru, cuprinde: Mc-cantsnml actului voluntar. Caracterul. Puterile sociale. Cultura. (Puterea Sufletească partea IV—V). Volumul V, cu colaboraţiunea D-lor: I. Petrovicl, Marin N. Ştefânescu, St Antirn. Marcel T. Djuvara, G. Antonescu, I. Bucovineanu, cuprinde: O noud metodă inductivă. Logica şi problemele metafizice. Substratul economic al familiei. Teoria nofiunilor. cte. Volumul VI, cu colaboraţiunea D-lor : VlntHroir Ghidionescu, Marin N. Şlcfânescu, G. G. Antoucscu, Nisipeanu, cuprinde: Pedagogia ştiinţifică şi noile reforme şcolare. Criza Logicei. Revista Revistelor, \ Ic. Preţul fiecărui volum e de 6 lei. Pentru abonaţii „NOUEI REVISTE ROMÂNE** »e acordă o însemnată reducere de preţ. In abonament „STUDIILE FILOSOFICE'* împreună cu .NOUA REVISTA ROMÂNĂ** costă 15 lei anual. Volumul VII din ,Sfurfit filosofice4 cuprinde: 9 9 9 i 9 1 1 ELEMENTE l i ■ f B DE i I METAFIZICA 1 Principalele probleme ale Filotofîei i li Contimporane, pe înţelesul tuturor de ’ ' C. RĂDULESCU-MOTRU ' ' '' W Proleaor la Universitatea din Bucureşti \ r No. 4. Frica de moarte; Sinuciderile din mizerie de N. Zaharia. No. 5. Psihologia prostului; Prostul in viaţa socială; Cerşetorii în haine negre, de N. Zahariu. Cultura română şi politicianismul (ediţia IIl-a Socec), de C. Rădulescu-Motru cu 75 bani (în loc de lei 1,50). Poporanismul politic şi democraţia conservatoare, de C. Rădulescu-Motru. Preţul 50 bani. Thomas Carlyle, viaţa şi operile Iui, de C. Antouiade, 3 lei. Eroii, de Thomas Carlyle, traducere din limba engleză, de C. Antouiade, 3 lei. Naţionalismul, (cum se înţelege—cum tre-bue să se înţeleagă) de C. Rădulescu-Motru, 30 bani. Psihologia Ciocoismului—Psihologia Industriaşului, de C. Rădulescu-Motru, 15 bani. Ore de educaţie, de N. Moisescu, 30 bani. Edjţj^jjopulari^lau iată câteva numai din capitolele cuprinse în această lucrare : Introducere. — I. Definiţia Metafizicei. Ştiinţele speciale şi Metafizica.2. Importanţa şi utilitatea Metafizicei.—3. Diferenţa «Unire Metafizică, Artă şi Heiigiune.—4. Metafizica şi culturn. Partea 1.—Conştiinţa oglindă. Critica realismului naiv Capitolul 1. — In fafa universului.—O veche iluzie.—Contrastul dJutrc cer şi pământ iu vechea mitologie.—Existenţa.—Platon şi creştinismuL— Ştiinţa’ modernă.—Mecanismul universal.—Fcnonune cari nu se pot explica prin mecanică.—Fenomenele sufleteşti.—Omul vierme. Capitolul II. — Oglinda conştiinţei.—Asemănarcu înşelătoare dintre ogliudă şi conştiinţă.—Oglinda vrăjită care vede peste tot.—Rătăcirile simţurilor— SoDştll.—Raţiunea in opoziţie cu simţurile.—Mafcrialişlil şi idealiştii.— leni. Kant.—Romanticii.—Hegel. Schimbarea punctului de vedere kunliun. — Influenţa hcgelismului asupra scriitorilor contimporani, înapoi la Kant! Capitolul III.— Valoarea ştiinţei.—Exageraţiunile materialismului.—Relativitatea ştiinţei.—'aţelegerea mai complectă a conştiinţei duce la concluzia că ştiinţa are o valoare relativă.—Până unde merge relativitatea ştiinţei. Capitolul 1V.—Convingerea. Capitolul V.—Logica nouă.— Aceea ce este mediul biologic pentru o plantă, este mediul cultural pentru ştiinţă. — Ştiinţa şi basmu.—Logica dia punct de vedere genetic şi din punct de vedere formal.-Gestiuni noi peutru Logica. Capitolul VI — Adevăr şi minciună.—Oamenii pe cari nu-i înţelegem fiind* ca ne sunt superiori.—Oamenii pe cari nu-i înţelegem flndcft ne sunt inferiori.- Propaganda adevărului şi meşteşugul mitieiunei.—Cum sunt minţiţi sălbatecii.—Politica şi minerim.—Reclama necinstită.—Reclama In publicul de jos şi reclama în publicul de sus.—Biruinţa, Adevărului Partea 11 —Conţtîînţa transcendentală. Critica fitoaofiei kantiana. Capitolul I.—Kant şi continuatorii săi.—Exagcraţiunl încurajate do tiloso-fia lui Kant.—Insuficienţa filosofici lui kant.— Conştiinţa in genere şi conştiiuţa individuală.—Pragmatismul şi raţionalismul intransigent — Biologismul.—lohannes - filler.— RJchard Avenarius.-'-Ernesl Macn.—Biologismul metafizic. Arthur Schoncnhauer. Friedrich Nietzsche. Henri Bcrgson.—Romantismul. Hegel —Teoria Sociologică. Emil Durkhcim. Capitolul II.—Spre o mai bună înţelegere a filozofiei kantiane.—înrudirea firoblemei kantiane cu tonte marile probleme filosofice.—Insuficienţa □cercărilor făcute de a complecta pe Kant.—Cum trebue iuţeleasă importanţa pe care o are pentru ştiinţă perspectiva kantiană. Partea IU.—Conştiinţa reală. Personalismul energetic. Capitolul I.—Problema eterna.—Antropomorfismul naiv şi budrihismul.— Metafizica raţionaliste.—Identitatea intre unitatea din couştiinţa omenească şl unitatea din univers.—Forma sub care apare in Kant so/uţiu* nea fdentiiăţei.—Direcţiunea in care trebue căutată eomplectarea filosofici lui K.int. Capitolul II.—Monismul. Capitolul III.—Personalismul energetic şi supra-omul Iul Fr. Nietzsche.— Legea exerciţiului. Atenţiunea.—Deosebirea dintre conştiinţa animalelor şi conştiinţa omenească.—Rolul eonştiinţei ta organism.—IdealuL— Optimismul.—vocaţUmea. NOU UN NUMĂR : 25 BANI ABONAMENTUL In fără pe un an (2 volume sau 48 numere) 10 Ut „ „ ,, şea se lunt....................... . 6 „ In străinătate pe un an...........................12 „ ROMANA APARE IN FIECARE DUMINICĂ Director : C. RADULESCU-MOTRU Profesor la Universitatea din Bucureşti STA REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA • Bucureşti, Calea Victoriei 62. IPasagiu! A'o. Sl Telefon 301II DIRECŢIA : Buletardal FerJlraod 55 Telefon 8(66 Xo. 2 DUMINICĂ, 22 APRILIE l g I 2 Voi. XII N O U T A T I Iieinoirea simpatiilor pentru Franţa. In sfârşit Francezii par a-şi fi adus aminte că există la Dunăre un popor, a cărui prietenie nu este tocmai de des-preţuit, mai ales când această prietenie să poate obţine uşor prin mijlocirea legăturilor de sânge şi tradiţiuno! România, fiica cea mai mică a glorioasei Rome, şi surora Franţei, a găsit în ideea originei sale pîrghia cea mai puternică pentru a eşi la lumina civilizaţiunei moderne. Nimic mai natural dar, de cât ca ea să fi fost atrasă dela început spre ţările neo-latine, cu deosebire spre Franţa, care se găsea şi se' găseşte cea mai cultă dintre toate. A fost o vreme chiar când bărbaţii de stat ai Românilor credeau că aruncă o glorie peste ţara lor, numind’o colonia Franţei! Politica slăbise însă în ultimul timp aceste legături naturale. . In congresele diplomaţilor, în care se discutau şi interesele României, diplomaţii frhncezi începuseră să uite că există o suroră mai mică la Dunăre. Faimosul Barrere voia chiar să despartă România de Dunăre... Apoi Românii, de partea lor, neputând înţelege cum prietena Rusiei poate rămâne în acelaş timp şi prietena României, se depărtară şi ei de Franţa. Nu atât cu sentimentul cât cu raţiunea; căci sentimentul lor era prea puternic ca să se răcească aşa uşor. După 1870, Curentul german fu încurajat în România, şi până la un punct declarat ca oficial. Diplomaţii francezi puseră ei singuri România în zona de influenţă a Germaniei. Dar ca toate lucrurile în lumea aceasta, se schimbă şi politica. Mai ales politica. De unde până acum vre-o zece ani era o locuţiune comună Ia oamenii de stat francezi, că Orientul Europei este destinat să cadă sub influenţa germană, şi că nimic nu mai este de nădăjduit pentru Franţa, acum de odată părerile s’au schimbat. Fie sub influenţa publiciştilor, ca Anatole Leroy-Beaulieu; fie sub presiunea pro priiior interese şi a noilor acorduri dintre popoare, Franţa îşi reia din nou aspiraţiunile sale spre Orientul Europei. Universităţile franceze se constituesc într’o uniune pentru a ajută expansiunea culturei franceze; iar diplomaţii şi oamenii de stat francezi încep să aibă atenţiuni extraordinare pentru noi cei din Orient. La Paris, lumea oficială este binevoitoare pentru Români. Este'de sine înţeles, că noi, Românii, nu putem decât să ne bucurăm de această revenire a politicei franceze. Vizitele unui Paul Deschanel, unui Roussel, unui Jean Richepin, şi alţi câţi vor mai veni încă, sunt de natură să ridice prestigiul culturei apusene, pe care noi o dorim din tot sufletul, pe lângă că şi presenţa acestor persoane ne Iasă o amintire plăcută. Ar fi fost o mare pierdere pentru noi Românii, dacă influenţa culturei franceze s’ar fi şters cu desăvârşire din Orientul Europei. Noi, ca popor neo-latin, găsim un sprijin în cultura franceză, şi de aceea dorim să nu ne înstrăinăm de ea vreodată. Se înţelege însă că u’am dori ca influenţa culturei franceze să covârşească la noi ori şi ce tendinţă spre o cultură proprie naţională. Reînoirea unei simpatii culturale, da; pregătirea unei aserviri culturale, nu.— Verax. '"Scrisoarea d-lui N. Dur novo. Ca răspuns la o telegramă de felicitare primită din Bucureşti, cunoscutul om politic rus, d. Durnovo, a răspuns cu următoarea scrisoare : «Vă mulţumesc sincer pentru depeşa primită. Ruşii adevăraţi nu pot nici odată uita binele şi frăţeştele relaţiuni ce existau de mult între poporul român totdeauna devotat şi fidel — şi Rusia. • Am vrea să credem că precum soarele risipeşte întunericul, tot aşa adevărul ne va duce la punctul acela ca Basarabia să fie înapoiată Românilor, precum şi Rusia va face să i se înapoieze Rusia din Galiţia de dincolo de Carpaţi . «Dorim societăţii să lucreze pentru binele României, sperând că nu e departe timpul federaţiunii popoarelor din Balcani şi că poporul român se va întruni într’un mare regat Daco-Bomân. «Fiind de mai multe ori în România, ca şi anul trecut, am dus totdeauna impresia cea mai plăcută despre locuitorii' României şi am văzut naţiunea patriotică şi devotată patriei sale». Pentru a înţelege importanţa acestei scrisori, trebue să o punem în legătură cu articolele apărute în câteva ziare italiene, şi în care sunt exprimate aceleaşi păreri. Politiceşte, rostul acestor păreri este : pregătirea opiniu-nei publice din România pentru conlucrarea acesteia în sensul vederilor unui probabil acord ruso-italian, în aceea ce priveşte afacerile din Balcani. — A. C. C. — Politica şi afacerile. Despărţirea politicei de afaceri, şi pe cât se poate depărtarea oamenilor politici de afaceri, — formulă pusă Ia modă de d. P. P. Carp, — pare a fi foarte plăcută domnilor cu trecere pe lângă ziarele din Viena şi Berlin. De unde, mai ’nainte, partidul d-lui P. Carp nu era un partid agreat de ziarele vieneze şi berlineze, acum această situaţiune în bună parte este schimbată. Aproape în toate aceste z>are se găseşte câte o notiţă măgulitoare pentru formula d-lui P. Carp. Câteva ziare consideră chiar această formulă ca singura izbăvitoare pentru politica românească in viitor. «Politica şi afacerile nu trebuesc amestecate-. Un colaborator al nostru a avut curiozitatea să scruteze mai de aproape motivele cavi fac pe inspiratorii ziarelor străine să se entusiasmeze de formula d-lui Carp şi a avut şi dibăcia să facă ancheta sa, nu pe lângă oameni politici şi diplomaţi de profesie, ci pe lângă simpli burghezi cari au afaceri băneşti cu popoarele dela Dunăre. Cele aflate de dânsul le credem interesante să fie ştiute şi de cititorii noştri. Iată câteva rânduri din scrisoarea pe care ne-o tri-vnete dânsul. «Marele negustor... din Viena, este prietenul politicianilor români întrucât aceştia nu se amestecă în afaceri. Afacerile trebue să rămână pe seama străinilor, fiindcă ei au şi pregătirea şi capitalul; iar pentru Români să fie politica....... «Este nedrept, zîceâ d-1..., ca oamenii politici din Bucureşti să se amesFce în afaceri comerciale şi în operaţii de bancă, fiindcă ei fac atunci o concurenţă neleală străinilor. •Români, făcând' politică, pot să-şi facă legi personale în afaceri, ceeace nu pot să facă străinii. Afacerile trebuesc să rămână pe teren neutru şi să fie conduse de străini. «Am auzit că partidele adverse guvernului actual vor să dea afacerile de traimvay numai Românilor. Aceasta este persecuţie deghizată în contra străinilor»... Nu reproducem mai departe din scrisoarea corespondentului nostru. Cititorii înţeleg de ce este vorba, şi îi rugăm să controleze ei singuri afirmaţiuuile de mai sus. Verax. Noua revista romana îs - - . - - ^ --*■- • - ' ACTUALE GIOVANNI PASCOLI (1855-1912) Ce .au oare cele două vrăbii, colo, pe ramura migdalului, de nu mai sburătăcesc voioase şi certăreţe în azur, ci stau într’un picior, sburlite şi melancolice, ca în poezia lui Eminescu?—Vai, rândunelele străbătând cerul frumos al Italiei, au aflat şi le-au adus o veste tare rea. Oiovanni Pascoli, poetul lor, poetul —e drept—al tuturor păsărilor, dar mai ales al vrăbiilor ; omul care înţelegea ţipetele şoimilor, plânsul porumbeilor şi-aceea ce piţigoii spun cuiburilor sau ce mai vor huhurezii dela morminte; t ; I copilul dumnezeesc îndrăgostit de toate lucrurile mici şi frumoase, întraripate şi cântătoare, umile şi mari, poetul casnic cari îşi frămjântâ singur în fiecare Sâmbătă pâinea lui ţără,- nească „a crocette" după obiceiul din Romagna; Giovanni Pascoli a murit la cincizeci şi şeapte de ani abia, departe de Torre şi de San Mauro, între cele patru ziduri prozaice ale unei odăi oarecare de oraş, în vreme ce primăvara îmbracă cu o haină nupţială înflorată, câmpiile şi tufişurile dela Castelvecchio di Barga, iar [ ; I scatiul şl piţigoiul, fiecare îşi pregăteşte pentru cuibul său, muşchiul şi pânza, de păianjen, şi din ceas în ceas cântă fiecare pe ’ntrecute primări 1 . . | . . • i [vara, unul pe păr, altul pe măr. I 1 ' i I A murit Giovanni Pascoli? Nu: „pumnul de ţărână muritoare" ce îi purtă numele, a coborît în adevăr în mormânt, dar nu s’a închis acolo sufletul acela vir-gilian şi armonios, care flutură pe dinăuntrul versurilor din Myricae şi din Poemetti, şi care nu putea de acum înainte să ne mai dea nimic mai mult şi nimic deosebit de aceea ce dăduse. Sit terra levis bunului tovarăş care susţinu acel suflet în trista lui pere- grinare pământească, şi pe mormântul lui proaspăt să răsune cântecele pe cari el le dorea pentru mormântul părintesc şi cu cari îi plăcea să-şi compare alesele sale cânturi. bucolice şi câmpeneşti. Să răsune cântecele pasărilor pe cari le-a iubit, pe cari le-a cântat, pe cari le-a înţeles: „cântece de prigori şi pitulici, de sticleţi, de ciocârlii, de privighetori, de cuci, de huhurezi, de scatii, de vrăbii, de turturele, de piţigoi, de rândunele şi rândunele şi iar rândunele, cari se întorc şi pleacă şi rămân". Să-şi facă cuibul, „să clocească, să cânte, să sboare împrejurul acelui mormânt" şi „cruda stupiditate a oamenilor" care „Ie-a gonit de acum de pe câmpiile ce nu mai sunt aşâ de frumoase şi de pe veşnic frumosul cer al Italiei", să înceteze odată a le mai prigoni. Cât despre el, bunul poet al căpisterei şi al colibei, a fost şi el odată ispitit să meargă la vânătoare, când De Bosis „înţeleptul şi bunul amfitrion" i-a dăruit— ciudat dar—un minunat hammerless de Field. Dar poetului îi fu uşor să reziste ispitei. Ce vrfeţi? Pri-gorul, piţigoiul, ciocârlia, toţi prietenii lui în sfârşit, când îl văzură cu drăcovenia aceea pe umăr, se minunară într’atâta, fură aşâ de îndureraţi, încât noul urmaş al lui Nemrod nu putu să facă altceva decât să se întoarcă acasă fără să fi tras un singur foc. Se înţelege; ba o mierlă l’a şi fluerat; dar ce îi păsa de asta? Cântarea ciocârliei îi răsuna încă în inimă: ri,dică din umeri, şi trecu înainte, trecu înainte ascultând cântecul. ' ; Uid, uid, şi tu ne faci războia? tu care totuş te asemeni cu noi atâta, tu cel cu. cuibul prin grâu, pe pământ, ' dar cu cântul pe deasupra norilor? - Giovanni Pascoli Te roade o grife ascunsă; tu câţi să-ţi uiţi suferinţele Dar eşti oare ca şi toţi ceilalţi, poete? Iţi plângi bietul tău cuib pe pământ... dar vino, dar urcă, şi-aruncă în spre soare ţipătul tău! * Şi-aşâ,—el a plâns toată viaţa „bietul său cuib pe pământ"; dar a şi ascultat de sfatul „scumpei sale ciocârlii". Şi a urcaty, a tot urcat în înălţimi, până ce şi-a putut schimbă plânsul său într’o binecuvântare a durerii, care i-a dat „o tinerească poftă de veselie" ; a urcat şi a aruncat în spre soare ţipătul său de înfrăţire şi de pace: Pace, oameni. Pe pământul aşternut prea e ţpiult mister, şi numai cel ce caută —în frica lui—să aibă fraţi, nu greşeşte. Pace, fraţilor! Şi faceţi ca braţele pe cariile veţi întinde acum sau mai târziu către cei [mai apropiaţi, să nu cunoască lupta şi ameninţarea! Şi să vă vadă dormind cuminţi, în pânze, . placizi şi albi, când neînţeleasă, . când nevăzută, se va plecă spre voi moartea cu făclia ei aprinsă. * ■ Cuibul pe pământ?—In Italia toţi or să înţeleagă noua revista romana 19 aluziunea, pentrucă toţi au plâns cetind La cavallina st orari, Un ricordo, II ritratto, X agosto, Un nido di farlotti, şi alte poezii în care tragica întâmplare îşi găseşte un ecou atât de adânc şi dureros ; dar în coloanele acestei reviste un comentariu e de nevoe. Şi comentariul vom lăsa să-l facă, cât e cu putinţă, însuş poetul. Loctiinţn singuratică (lela ţarii, a lui Pascoli. La un 10 August, precis la 10 August, tatăl lui Pascoli—administrator al bunurilor principelui Tor-lonia, plecă la târg la Cesena, plin de sănătate şi de voioşie. : In faţa grajdurilor sta gata gabrioleta, I pe sub streşinele „Turnului" rândunelele „plecau şi se ’nturnau spre puii lor cei noui". ...eapa cea băl fată lo veă~pişcată de muşte— una după alta, cele patru Copite, pe cremenea curţii; tatăl lui Pascoli puse piciorul de stcară. Stă să plece, când... 1 | 1Margherita, sora cea mare, de şaispreze ani, zise încet: „Tată..“ — „Ce-i?“ — „Am cetit în ziare că sunt oameni cari ucid pe drumuri..." Tatăl meu clătină din cap 1 . 1 1. ..1. .i j_i u . .j i li i.i. . : spre ea Cu un surâs. Mama o privi cu dragii ei ochi de mamă ca şi Cum Tar fi zis: „Ce-ţi trece prin cap!...“ Şi rândunelele plecau şi se ’nturnau la cuiburi, pline de fericire. . ' t ! . ■ . [ ' i ; Dar turturelele plângeau cu glas lugubru, iar fata tea măi mică îl reţinea apucându-i bastonul şi isbuc-nind deodată în plâns : / . | Şi el simţi prins puţin, dar foarte puţin—bastonul, ca într’un cârcel de viţă, ca şi cum în jurul lui şi-ar fi început nodul o zorea, sau o Floare a Patimilor. 1 Da, eră prins într’o mână moale, o mânuţă nouă încă, aşâ de nouă că nu ~se închideâ încă cum se cade. "Era copila care-şi încleştase acolo, cum putuse, degetele sale trandafirii, şi gemea: nu! nu! nu! nu! nu! ' 1 ‘ Plângea aşâ de tare biată Maria, că a fost nevoe pentru ca să-i facă pe plac, să-i făgăduiască că nu mai pleacă şi să-i dea bastonul drept chezăşie: Şi tatăl meu îşi sărută copila şi zise: ,JLu plec; intru, mă schimb de haine şi stau cu tine. Cai să fii sigură ia bastonul‘\ , ( . Atunci fetiţa se linişti; îmbrăţişă cu amândouă braţele bastonul, sigură că fără el eră imposibil ca tatăl să plece şi aşteptă. — Aşteaptă şi acuma. Tatăl nu s’a mai întors. Nu s’a mai văzut acasă. II duseră spre seară în cimitir, II întinseră pe-o masă de marmură, şi ziseră: o! da!, ziseră că eră sănătos, şi că ar mai fi trăit mulţi ani... Dar capul îi eră spart iar o mână îi era plină de sânge. ' i : Intre acestea, băeţii Iui, printre cari şi poetul de azi, îl aşteptau nerăbdători în colegiul din Urbino, unde petrecuseră vreme de un an şi în ore de studiu, cu obrajii înfierbântaţi între palmele cari miroseau încă a dafini şi a iarba morţilor, suspinau, gândindu-şle la frumosul lor San-Mauro 'la tatăl aşteptat din ceas în ceas... la mama... Examenul „cu ceasurile sale lungi" trecuse în sfârşit. Şi-acum, de ce să mai înveţe? O, de ne-ar fi dus acasă tata, odată cu cel mai mare care eră deja în liceu, şi pe noi ăşti trei!... Acolo, studiul nostru eră acesta: o rugăciune, mai nainte decât tatălui, Ţie, o, Doamne milostivule. Dar tatăl nu _i mai venea şi copiii . L ! , ■ se întorceau 1 l. nemulţumiţi la fereastră, ca să privească, lipiţi de zăbrele, dacă nu cumva pe drumul mare nu urcă în pacea serii vre-o trăsură. M . i: : II L ' i ; ' ' Băiatul cel mai mărişor „faceâ în mare, un portret mic" al tatălui, şi-i eră frică că nu va avea timp săd isprăvească... Dar vremea trecea, portretului nu-i mai lipseau decât câteva linii, şi copiii se întorceau mereu la fereastră să vadă dacă pe drumul mare nu se arată gabrioleta cu iapa cea bălţată, pe care tatăl o iubea ca pe un copil. ; 1 . ! t. . 1 . ’ In seara aceea am stat la geam mult, mult. Dar se păreâ că în zadar. Da: el erâ^ tata, pe drumul cel mare: da, dar cât, cât eră de departe!... Peste munţi, peste râuri, peste câmpii, peste oraşe. Venea dela Cesena. In trap mare. Drumurile nu se întunecaseră încă. Singur. Sufletul, senin. 20 NOUA REVISTA ROMANĂ *■ Peste ape, oraşe, munţi, din. vârful unui alt munte, copilul cel drag îl priveâ în faţă: i-atingeă uşor fruntea-i albă şi largă, şi surâd ea surâsului său blând. Vai! dragul meu frate, ce s’a întâmplat? Alba ' frunte deodată s’a pătat cu stropi roşii, într’o clipită, obosit pentru totdeauna, capul i se plecă, cu pupilele aţintite în vecinicie... ■ Portretului nu-i mai lipsea acum aproape nimic; fraţii stăteau mereu cu ochii aţintiţi „spre o trăsură care urcă"; dar fratele mai mare care vedea în acel moment „dincolo de spaţiu, dincolo de viaţă" scoase un strigăt, aruncă toate deoparte, şi înecat în lacrimi, nu mai lucră nimic. Spre drumul singuratic, după sbucnirea în plâns, toţi patru—de-acum orfani— mai privirăm încă. Şi-apoi privirăm în sus cum cădeau stelele în întunerec. * După acestea, nu mă mai întrebaţi de viaţa poetului : Viaţa spirituală şi internă care e necesară ca să-i înţelegem poezia—şi care prin aceasta chiar, in: teresează mai mult—e întreagă aci, în această amintire tragică şi dureroasă. Despre viaţa cealaltă—care, foarte săracă în întâmplări exterioare, se reduce la un arid şi banal ştat personal de profesor secundar rătăcind prin liceele Apuliei, Basilicatei şi Toscanei, şi de profesor universitar smuls aproape cu forţa dela scumpa sa catedră de literatură latină, pentru a face din el un succesor al lui Carducci la Universitatea din Bologna,—vom da câteva amănunte din respect pentru metoda istorică şi pentru curiozitatea cititorului. Suntem însă încredinţaţi că ne-am putea lipsi de aceasta, fără ca claritatea celor ce avem de spus despre arta poetului, să sufere întru câtva. Vrem în adevăr să ştim cum şi-a petrecut Pascoli copilăria? Şă cetim Cei doi orfani şi vom fi mai bine informaţi decât din orice studiu biografic plin de citaţii şi de note: 1. — Frate, ie supăr cumvâ acum dacu-ţi vorbesc? — Vorbeşte, nu pot să adorm.—Abia aud rozâtul... — Va fi 'poate un car iu. — Frate, ai auzit acum un plânsei • lung în întuneric?.. — Va fi poate un câine. — ’E cineva la uşe... — Va fi poate vântul. ■ — Aud două glasuri încete, înceţe, încete... -?>~Va.fi poate ploaia care cade încetişor u—Auzi nişte lovituri? —Vor fi poate clopotele. — Sună de. mort, sau de toacă? — Poate. — Mi-e frică. — Şi mie. — Cred că tună; Ce ne jacem? — Nu ştiu, frăţiorul meu. Stai lângă mine; să stăm liniştiţi: cuminţi. II. — Eu iarăşi vorbesc, dacă nu te supără: Ţi-aduci aminte când prin gaura cheii Veneă lumină? — Acuma lumina s’a stins. — Şi pe atunci ne eră frică: . Da, dar nu ca acum.—Acum nimic nu ne ’nfăreşte Şi suntem singuri în noaptea cea neagră. — Eră colo, dincolo de uşa aceea, Şi din ea se auziă un murmur trecător din când. în când; dar acum mama a murit. — Ţi-aduci aminte? Atunci nu trăiam aşa de bine amândoi... — Noi suntem mai cuminţi acum.. — ...acum, când nu mai e nimeni care să se măn- [drească cu noi... — ...când nu mai e nimeni care să ne ierte. : Vrem amănunte despre tinereţea lui turbure şi îngândurată ; scursă vreme îndelungată între visurile zadarnice ale unei teorii a „inuzicei poetice", care îl împiedecară să scrie versuri până la 37 de ani ; despre tinereţea petrecută în visul (nu mai puţin înşelător) al unei viitoare Justiţii Sociale, care îi aduse pierderea unui an de studii pe vremuri de lipsuri precum şi două luni de închisoare preventivă pentru bănuială de socialism ? Să cetim Glodul şi să ne oprim la strofele : In'.r’o noapte, pe cheiul ::cop:rit de zăpadă al Rinului, s.ănd singur şi ’n picioare (apa treceă grăbită bolborosind: „că bea?“) stând singur şi ’n picioare, şi ’ndurerat că trebue să mă sfârşesc astfel, simţii deodată lângă mine acea suflare.... Zvani... N’o face să plângă, să plângă, să plângă, (mereu !) pe cea care a suferit atâta! Roagă pe îngerul tău, ca pâinea-ţi să ţi-o dee... Zvani ... Erau, în adevăr, timpurile când atât apa Rinului cât şi zidurile goale şi reci ale închisorii, evocau înaintea ochilor obosiţi de plâns ai poetului, fantoma uşurătoare a sinuciderii; dar glasul mamei adorate, moartă de durere după ce rămăsese singură cu acel „cuib de piţigoi", îl întărea, che-mându-1 cu dulcea desmierdare romagnolă: Zvani (Giovannino). Era pe vremea când poetul aveâ într’atâta nevoe de pâine şi compătimire, încât mânca numai în vis, trezindu-se la cea dintâi muşcătură, Şi altă dată, în vremurile (o! aşa de îndepărtate din fericire), care „păreau (sunt vorbele lui Pascoli) că duc Italia în starea unei Rusii poate mai rele; odată „la originile socialismului italian, când se făcea proces ca unor rău făcători celor cari aspirau să scoată răul din lume" : Intr’o noapte cu ceasuri lungi (in închisoare) când zisei deodată: Ai suferi mult acum, dacă nu te-ar ji ucis, I o tată!—când gândul meu din închisoare văzu cu durere NOUA REVISTA ROMANA 2 pe tata in cimitir, şi pe credincioasele surori in mănăstire: şi când voiam ca viaţa mea să le-o las oamenilor in închisoare, reauzii glasul cel rătăcit zicându-mi într’o suflare.. Zvani... — „Nu putem, în cimitir, Să ne odihnim măcar o clipită, căci auzim topindu-se în plâns copilele cari au aflat... Casa din Bolonia in care s’a sfârşii Pascoli (Semnul steluţei indica odaia su dc lucru) Ol viaţa mea pe care ţi-a/n dat-o numai pentru ele, vrei să o laşi aici? • Ir/, fiul meu? nude nu poţi vedea Pe cel care a ucis pe tatăl tău?... Zvani... Vrem să ştim ceva despre viaţa sa de profesor secundar? Iat-o, poetul însuş ne informează în prefaţa acelor Poemi conviviali: „Toate zilele, dela (anuar la Decemvrie,. îmi erau nrinse de munca de proîesor. Văzusem o singură dată în fuga şi distrat de alte griji obligatorii, Roma. Cheltuiam cu măsură— cum crede mama noastră Italia că trebue să-şi trăiască viaţa cei cari cresc şi instruesc pe alţi fii ai ei, fraţii noştri mai mici". Cu toate acestea, în acea sărăcie a lui Răscoli eră fericit. Fericit, pentrucă găsise „cuvântul care preţueşte poate mai mult decât celelalte" şi din a face cunoscut acest cuvânt oamenilor, el îşi făcuse o misiune. Ascultaţi-1 : „In afară de relele necesare ale vieţii, dintre cari noi pe unele abia le putem atenua, iar pe altele nu le putem atenua de loc, sunt alte rele, cari sunt singurele adevărate rele şi pe acestea le putem aboli cu o sumară şi promptă uşurinţă. Cum? Mulţumin-du-ne cu puţin: Ceeace place, e, într’adevăr, multul; dar ceeace satisface e puţinul. însetatul crede că nu se va sătura cu o amforă de apă ; şi îl satură o cupă. lată, dar, nenorocirea adăugită a neamului omenesc: Însetatul, pentrucă crede că o amforă nu-i va îndestulă setea, fură celorlalţi însetaţi întreagă amfora din care nu va bea decât o cupă. Mai rău încă : Sparge amfora, pentru ca nici alţii să nu bea dacă nu poate bea el. Şi mai rău : după ce a băut el, varsă pe pământ licoarea pentru ca celorlalţi să le crească setea şi ura. Şi nesfârşit mai rău : se omoară însetaţii între ei pentru ca să nu bea nici unul. O! beţi pe rând câte unul, zăpăciţilor, şi umpleţi apoi amfora pentru cei cari vor veni! „De aceea, când eu spun că puţina bucurie, pe care o poate aveâ omul e în puţin, sunt... sincer. Mi-a fost dat să încerc preţul puţinului ; fie pentrucă mi-a fost furat tot de alţii ; fie pentrucă din acel puţin eu am căpătat puţintel. Am zis „preţul puţinului..." Dar în adevăr, ce se poate pretinde mai puţin, decât să fii lăsat în pace, până când va vrea natura, cu cei cari te-au născut? Dar destul : să vorbim de altceva. Deci, din puţinul care mi-a fost sustras, eu am recăpătat o parte. Şi arăt—cum e şi drept—puţină veselie. Sunt deci sincer când vorbesc despre deliciile pe cari le încerci când stai într’o casă curată chiar dacă e săracă, când te aşezi înaintea unei feţe de masă foarte curată, chiar dacă e groasă, când cultivi câteva flori, când auzi cântând pasările". Şi, cum mamă-sa Italia îi oferea toate aceste lucruri sărace dar dragi şi încă altele pe deasupra, profeso-rul-poet era mulţumit, şi în căsuţa lui, pe lângă curăţenia, pasările şi florile lui, se mai afla—ca oaspete drag şi Veselia.. Şi atunci chemă lângă el pe cele două surori cari rămăseseră încă în viaţă: Ida şi Maria. „Anii cei grei, scrie Ettore Ianni, nu trecuseră încă, veniturile profesorului erau foarte restrânse; dar mai ajutau bunele fete, brodând, cosând, lucrând trusouri. Cei trei rămaşi din naufragiu duceau o viaţă cu totul intimă; animată cu totul de o duioasă tristeţă, încălzită numai de pietate, de iubire, de durere. Poetul e fericit că şi-a îndeplinit o datorie sfântă, chemând lângă el pe dragele fiinţe, şi s'imte nevoia de a linişti acum umbra mamei sale, în ce priveşte soarta lor: | ” 1 i • Să ştii—şi poate tu ’n mormânt vei fi ştiind— Copila cea cu bucle lungi de aur Şi cea care a fost durerea ta din urmă. Să ştii că-s lângă mine şi le-ador; Şi printre delicatele tablouri din Myricae, vedem idila frăţească, între cei patru pereţi ai unei odăiţe curate şi modeste: el ocupat cu studiile lui, iar surorile cu liniştitele lucruri femeieşti, tăcute sau murmurând rugăciuni pentru bieţii morţi ai lor. Din timpul acesta, viaţa lui Giovanni Pascoli apare săracă în manifestări exterioare, strânsă cu totul şi concentrată în grijile casnice şi în activitatea literară. Umblă, rătăcind prin gimnaziile şi liceele din Italia : numit întâiu la Matera în Basilicata; mai târziu îl găsim la Livorno, profesor la liceul şi la Academia Navală de acolo, împovărat pe lângă cursurile lui şi de lecţii particulare. Dar se apropiau zile mai bune pentru Giovanni Pascoli, ale cărui merite de profesor şi de poet ajunseseră încetul cu încetul recunoscute. Dela liceul din Livorno trecu la Universitatea din Bologna, ca însărcinat cu gramatica greacă şi latină. In 1899 numit de ministrul Codronchi—după art. 69 al legei Casaţi *)—profesor ordinar de. literatura latină la Universitatea din Messina, se mută în Sicilia ; iar din Si- *) Un articol, după care ministerul poate numi din’ iniţiativa sa pe personalităţile de seamă ale Italiei, fără concurs şi .fără avizul Factil taţilor, ca profesori de universitate. 22 NOUA REVISTA ROMANA cilia profesor ordinar de gramatică greaca şi latină la Universitatea din Pisa. 'Cea mal deplină recunoaştere oficială*a meritelor şi a doctrinelor lui, i-a fost dată la 1906, când luă cea mai vestită catedră de literatură italiană, catedra Uni-versităţei din Bologna : mai vestită decât oricare alta, fiind ocupată aproape jumătate veac de Giosue Car-ducci, precis dela 1860. Acum eră celebruj eră, dacă nu bogat, dar avort. El continuă totuş să trăiască cât mai mult în umbră, căutând mai mult să astâmpere decât să aţâţe svo-nul din jurul numelui lui ; iar avuţia lui aproape nu se vedea, atât de firească era la el modestia obicinuin-ţelor şi—ca să zic aşa—atât eră de şters tonul existenţei sale. Prin firea lui a fost un singuratic. Dar nu i-au lipsit prietenii calde, şi chiar—caz rar în neînţeleasa familie a literaţilor—printre confraţii săi ; şi se ştie că Gabriele D’Annunzio—care i-a dedicat o magnifică lirică, publicată întâia oară de Marzocco —eră şi dânsul printre cei mai devotaţi prieteni şi apreciatori ai lui. Cu privire la aceasta, se spune că în 1897, când s’a dus Giovanni Pascoli la Roma ca să viziteze pe poetul ce scrisese ImucTi, acesta scu-lându-'se, i-a întins mâna zicându-i : „Ştii una? Tocmai te studiam". Pe măsuţă erau deschise Myricae ,(sn\rşittgnlNo. viito ) Rarniro Ortiz F* ~ v Confer, de literatură italiană . la Universitatea"din*Bucureşti rr*' — — * Aprilie ' ' Soseşti ca fantomă şi pleci ca o taină. 1 Au vii de departe că leagă acum părul ' şi’n floare-i bumbacul 1 colo?.... I f ■ ‘ De cântec de păsări j Răsună ’ntreg malul; te-ascunzi între paltini? t i sau eşti în frunzişuri? Vis, umbră ori suflet, '■ tu eşti?... ; , : • ' j i;’! Spre tine ’n tot anul ' cu inimă nouă \ ‘ strig. Vii: zâmbesc iarăş; , pleci: simt sub pleoape ţ 1 două lacrimi amare r mai mult. In anul acesta..., o, astăzi ; ■ ’ cu ‘tine mi-aduci fericirea: ' •• aud, sau mă ’nşealâ auzul, ’ acel ecou de ecouri, !, ţi-aud de pe acum al tău cântec ! ’ Cu... Cu? ! Ţr»d. Comt. Paul Giovanni Pascoli SOCIETĂŢILE comerciale PENTRU STIMULAREA PRODUCŢIUNEI ARTISTICE Diferitele acte pe cari oamenii le fac între dânşii în scop de a realiza beneficii, constitue comerţul. Legiuitorul nu dă însă definiţia unui act de comerţ ci se mărgineşte a face numai o enumeraţie limitativă a actelor de comerţ. Dar aceasta înseamnă, că înter-pretarea nu-i admisibilă. Pentru a şti, deci, dacă un act este sau nu comercial, trebue să cercetăm, pe lângă scopul şi calitatea persoanei care-1 exercită, şi dacă acel act figurează sau nu în enumeraţia limitativă stabilită 'de legiutor. Concepţia e veche! Comerţul însuşi e vechiu; e tot aşa de vechi ca şi lumea. Omenirea e însă într’o veşnică mişcare. Formele vechi sunt date uitărei şi în mersu-i înainte omenirea adoptă noi forme de viaţă. Fiecare epocă din vieaţa omenirei îşi creiază noi necesităţi, necunoscute încă în epoca precedentă. • Legiutorul ar trebui, prin urmare, nu numai să fie! în curent cu existenţa nouilor necesităţi, dar să şij avizeze chiar la introducerea modificărilor în raportj cu noile necesităţi. i* Codul de comerţ ar trebui, de urgenţă, revizuit. Dela o vreme se exercită unele acte prin excelenţă comerciale. Aceste acte se exercită în vederea reali-zărei de beneficii, iar făptuitorii lor se sustrag totuşi prevederilor de comerţ. IE o mare nedreptate ! Persoana exercitând un act de comerţ recunoscut ca atare, e supusă prevederilor severe ale codului de comerţ; în timp ce altă persoană, exercitând un fapt de comerţ prin însăşi natura lui, dar necalificat ca atare, nici nu vrea să cunoască dispoziţiunile codului. X vinde bunioară spanac, realizează, fireşte, beneficii, e comerciant şi deci trebue să se conforme dispoziţiunilor codului de comerţ. Y. vinde versuri, epigrame şi proză, realizează şi el beneficii şi totuşi Y nu-i comerciant. | Pentru X. scadenţa e ziua fatală; Y. scontează... viitorul şi... toacă nesupărat de Cod... abonamente. Şi dacă numărul negustorilor legali e mare; mare, aproape "tot aşa de mare, e şi numărul negustorilor /tors barriere des lois. Superioritatea lor, faţă de negustorii cu firma înscrisă la Tribunalul de comerţ, e evidentă; sunt, oarecum mai culţi. ' Comerţul e un preţios izvor de bogăţie. Dar dacă câţiva s’au îmbogăţit traficând, s’au ruinat în schimb, atâţea ! Şi cauzele erau numeroase: Comerciantul, singur patron, cădea adesea zdrobit de concurenţa comercianţilor asociaţi. Remediul?—Asociaţiunea. Societăţile comerciale iau naştere şi în viitor orice încercare de comerţ sub firmă individuală va fi hazardantă. Mai culţi, prevăzând la timp eminenţa pericolului, negustorii de versuri, epigrame şi proză au dat alarma, au strâns rândurile.: s’au asociat. Se formează deci societăţi cu caracter excepţional şi nu-s societăţi civile, scopul lor fiind numai realizarea beneficiilor. Le-am putea clasifica printre societăţile anonime, anonimi fiind majoritatea membrilor lor. Dar pentru ca o societate anonimă să ia fiinţă, codul de comerţ cere aderarea a cel puţin şapte membri. Număr ridicol, când e vorba de negustorii hors barriire des lois! Pentru exploatarea minelor de aramă din împrejurimile lacurilor Michigam, Superior, Erie, Hurpn NOUA REVISTA ROMANA 23 şi Ontario, s’a format o societate anonimă cu un capital de o sută milioane de dolari. . Capitalul acesta e insignifiant faţă de capitalul imaginar depus de literaţii noştri: „Lasă-mă pe gura-ţi mică" 1 Să culeg mărgăritare... De pe buzele iubitei poetul, cum vedem, culege preţioasele mărgăritare. „Din slăvi o rază pogorând şi-o cerne . Tot aurul pe fruntea mea mâhnită" Aviz chimiştilor! Razele soarelui cern aur ne fruntea poetului. ' „Cine n’ar da o împărăţie, Şi tot tezaurul din mări, Pentru gropiţa din bărbie..." Prodigalitate ! Poetul e gata să împartă împărăţiile lumii şi tot tezaurul din mări... tocmai ceeace 11’are. Zeci şi sute de membri, capital social archiabon-dent, societatea se poate dar formă. Şi Societatea fiinţează. * In marile centre de vilegiatură din apus, antreprenorii de hotele invită, de obiceiu, zeci de demimondene să locuiască în hotelurile lor, în schimbul unor remuneraţii ades fabuloase. Les amorces du plaisir! f ! Nu ştiu dacă antreprenorii cafenelelor din centrul Bucureştiului sunt sau nu avizaţi de procedeul colegilor lor din apus. Constat însă că anume cafenele din centrul Capitalei noastre practică acest lucru cu literaţii noştri. ( Dar în definitiv, ce vor tinerii noştri literaţi societari? Care e, în ultimă analiză, scopul societăţilor menţionate? Dar care poate fi scopul unei societăţi comerciale? Evident, exploatarea în vederea câştigului. Ce exploatează tinerii noştri literaţi? Gustul public. Gustul publicului satisfăcut... la vente va â merveille! Cum însă „reclama e sufletul comerţului", negustorii de versuri, proză, epigrame, o practică şi ei cu destulă dibăcie. Doriţi exemple? Citez câteva pasagii, dintr’un anunţ destinat marelui public... Debuşeu de desfacere al produselor artistice!.. „Dansul sub arbori" a lui Corot, s’a vândut cu 300 mii lei. „Les Savoyards" a Iui Drouais s’a vândut cu 175 mii lei. Şi anunţul sfârşea sfătuitor: „să învăţăm aşâ dar dela francezi ce înseamnă a stima arta şi pe artişti“. I Nu-i rău ; e necesar chiar să ştim ce înseamnă Arta. Totuşi nu cred că s’ar găsi un artist român care să cuteze să ceară asemenea sume. Un mic calcul: 1 Suntem 7.000.000 Români. Să ne închipuim, că infima parte de 5 la sută ar şti ce înseamnă Arta şi că fiecare din aceştia ar sacrifică pe altarul acestei arte măcar câte zece lei anul. Venitul anual ar fi de 3.500.000, deci de două ori şi ceva mai mult decât beneficiul băncei „Marmorosch Blank et C-nie" al cărei capital deplin vărsat este numai de 12.500.000 lei deplin vărsaţi. Nu, zău, domnilor literaţi, prea vă îmbogăţiţi ! îmbuibarea leneveşte, îngroaşă creierul şi ar fi păcat! O ţară fără literaţi, înseamnă că nu-i are. Ar. C. Murgescu Licenţiat înfştiinţele comerciale CULTURALE ŞCOALA VECHE şi- ŞCOALA NOUĂ. Legislaţia şcolară a ultimei jumătăţi de secol a dăruit de sigur ţării noastre instituţiile în care să se formeze tinerele generaţiuni ; Statul a înzestrat aceste instituţii cu mijloace materiale necesare funcţionării şi maşina s’a pus în mişcare; rezultatele le-am avut în acele valuri de diplomaţi cu puţină ştiinţă, cu multe pretenţii şi cu puţin dor de muncă, ce s’au revărsat în cea mai mare parte asupra bugetului ţării româneşti ; Statul dăduse forma; el nu putea da şi spiritul care să agite această formă, pen-trucă puterea lui nu se întinde până la regulamentarea relaţiilor de fiece zi dintre profesor şi elevii săi ; aici e vorba de contact dela sQflet la suflet şi numai tactul şi metoda personală a profesorilor pot cârmuî acest contact. A fixa un ideal limpede şi accesibil şi o metodă pentru ajungerea acestui ideal, admise şi adoptate pe cât posibil de întreg corpul nostru didactic, este a da învăţământului un suflet unitar şi armonic, sufletul de care era lipsită vechea şcoală, şi care e sufletul şcoalei noui. Cine, din experienţa lui şcolară, nu cunoaşte păcatele, chinezeriile şi lipsurile vechilor metode, pe care un pedagog mai reverenţios şi mai ironic, le strânge la un loc sub numele de metoda clasică? Ar fi inutil să insistăm. Ceeace putem afirmă dela început este că privim cu multă mulţumire şi încurajăm din toate puterile încercările de a înlocui metodele greşite ori lipsa totală de metodă printr’o metodă inspirată de progresul întregei ştiinţe pedagogice, rodnică şi unitară, pusă în serviciul unui ideal mai înalt şi mai preţios. Intre cei ce duc această luptă trebuie să numărăm într’un loc de cinste pe autorul broşurei „Şcoala vechie şi şcoala nouă"*) de care ne ocupăm. D. N. Moisescu, atât prin activitatea d-sale de profesor cjât şi prin contribuţia pe care o depune pentru progresul tinerei noastre literaturi pedagogice 2) este un iubitor statornic al şcoalei, punând în serviciul ei nu numai o tragere de inimă neobosită—care, spre onoarea corpului nostru didactic, se mai găseşte adese — ci şi o vastă sală erudiţie pedagogică, tine asimilată din care d-sa a ales cu o rară perspicacitate ceeace poate fi în special de folos şcoalei româneşti. In haosul de păreri emise la noi asupra scopului învăţământului primar şi secundar, d. Moisescu are o opinie definită pe care o sprijină pe autoritatea celor mai străluciţi pedagogi: educaţia este scopul şcoalei primat\e şi secundare. Şcoala educativă nu vrea să dea numai instrucţiune e'levului, adică cunoştinţe utile ca atar.e, ci le prievşte numai ca un mijloc pen- ii 81 pp., Bucureşti, Tip. Profesională D. Ionescu; 1912. 2) Vezi şi articolele apărut în Noua l_Revistă Română şi scoase£apoi în broşură. NOUA REVISTA ROMANA tru realizarea educaţiei morale; ea cere desvoltarea puterilor sufleteşti ale elevului şi de aceia dă un mic capitol de cunoştinţe, care se asimilează însă profund şi activ printr’o operă înaeată şi durabilă, astfel că valorează mai mult decât multe cunoştinţe, memorate mecanic şi superficial şi uitate curând. Şcoala trebue să ţină seamă de individualitatea elevului, pentru a şti ce însuşiri bune trebuesc desvoltate şi să caute a-1 desvoltâ armonic, pentru a produce un om capabil să cugete prin el însuşi, să simtă şi să lucreze în mod liber. Şcoala educativă se conduce de principiile pe care i le pune la dispoziţie psi-cliologia şi pedagogia contemporană: ea cere să se facă intuiţia în natură şi condamnă manualele de' şcoală, lăsând ca lecţiile să se facă după principiile psichologice ale apercepţiei, care a dat naştere teoriei treptelor formale ; ea caută să desvolte interese multilaterale în stifletul elevului, pentru a-1 face om armonic desvoltat; profesorul întrebuinţează metoda interogativă, bazându-se pe spontaneitatea elevului, căutând să desvolte funcţiunile prin exerciţiu ; şcoala educativă dă o deosebită importanţă educaţiei morale şi educaţiei sentimentelor pentru a pune temelii solide activităţii viitoare a elevului ce să realizeze un înalt ideal uman-moral — de care şcoala actuală face aproape cu totul abstracţie. Aceste cerinţe ale şcolii educative fac indispensabili pentru şcoală pe bunii educatori, dotaţi cu tact pedagogic, cu bogate cunoştinţi de teorie pedagogică pe lângă cunoştinţele specialităţii lor şi formaţi în urma unei lungi experienţe, metodic condusă ; şcoala pedagogică pune cel mai mare preţ pe metode şi nu pe programe şi de aceia toată silinţa autorului e să aducă progres în metodă, subordonând programul cerinţelor acesteia, lată la ce ar trebui să cugete toţi cei ce au atenţie pentru viitorul culturii româneşti, încredinţat generaţiilor ce se ridică de pe băncile modeste ale şcoalei. Am încercat să dăm un scurt, foarte scurt, rezumat al bogatului material pedagogic condensat în broşura d-lui Moisescu, pentru a . atrage atenţia mediilor didactice asupra ei. In epoca actuală de transformare călduroasa, documentata şi profunda contribuire ce o aduce d-sa în lupta pentru îmbunătăţirea metodei învăţământului românesc, nu poate fi decât lăudată ca o faptă bună şi utilizată de către toţi cei ce au delicata misiune de educator pentru progresul acestui învăţământ. , Dorim autorului ca glasul său să fie ascultat, căci dacă va fi ascultat el nu va putea fi decât folositor. C. Sp. Hasnaş BIBLIOGRAFII: „buletinul comisiunoi Monumentelor Istorico", amil I\r, fasc. Ui (Oct. Dec. 1911). Tip. Gutenbcrg", bucureşti. N. Coculescu: „Doctoratul la facultăţile noastre, la facultatea de drept în special", buc, tip. Gobl fii, 1912, In ..bibi. p. loti“: Mariu Tbeoclorian-Carada: „Maica Sofia" ■roman), 30 bani. . ŞTIINŢE PSIHOLOGIA BEŢIEI*) Maurice de Fletiry >) pune alături de otrăvurile inteligenţii, de vin, eter, opiu, tutun, ha^iş, morfină, cocaină,—şi amorul, ca având aceiaş evoluţie şi aceleaşi rezultate. „Patima începe de regulă fără entusiasm, cu des-gust chiar. Tutunul îţi dă greaţă, morfina provoacă vărsături grozave şi întâia oară când faci abuz de băutură. ., ţi se face rece la rădăcina părului... Neofitul e cu totul decepţionat. Revine de curiositate, din plictiseală sau pentru a face ca ceilalţi. Nu-i încă lucru excelent, dar acum se poate suporta, nu-i tocmai lucru aşa rău, cum crezuse. încetul cu încetul farmecul începe să apară. Alcoolul îţi aduce o dulce veselie, morfina îţi suprimă du-i rerile şi-ţi dă o stare de fericire completă, fumul îţi leagănă reveria şi-ţi uşurează luc.u* 1 ; nu găseş'i tocmai „delicii incomparabile, dar o lene adorabilă, sentimentul de a nu mai fi răspunzător şi de a cedă unei forţe mai puternice , ca voinţa ta. Şi apoi „une fois n'est pas contume", te poţi opri la nevoe, când pofteşti... „Din ziua aceia, devii mincinos şi te ascunzi. Fumezi pe nevăzute, te înţepi cu seringa în ascuns, bei când nimeni nu te vede. Eşti acuma foarte îndemă-natec, ca să te scapi de toţi nepoftiţii cari nu înţeleg că se amestecă unde nu le fierb oala. Voinţa e cu tine ; mâine, n’ai decât să vrei şi vei înceta... Şi încetul cu încetul obişnuinţa se instalează; dar obişnuinţa nu e altceva decât boala voinţii, atrofiaţă, para'izată, incapabilă de a reacţiona. Şi otrava devîne marea, unica necesitate a e .istenţei. Departe de dânsa şi fără dânsa, nu mai eşti bun la nimic. Ca să poţi mânca, dormi, ca să fii inteligent, ca să poţi lucră, ca să fii tu însuţi, trebue să fumezi sau să bei, sau să t.e morfinizezi. Fără asta sufletul ţi-e pustiu, ţi-este imposibil de a-ţi fixă atenţiunea, eşti într’o stare de abrutizare. Numai otrava îţi mai dă excitaţiunea necesară şi în fiecare zi îţi trebue o doză mai mare. Doza de eri nu-ţi mai ajunge., Pentru a atinge beţia, momentul delicios al uitării, trebue să iei mai mult, în fiecare zi mai mult. Şi acum să luăm cazul unui om care e amorezat şi să vedem dacă nu e aproape aceiaş lucru. ' De regulă începe fără poftă, fără entusiasm. N’o găseşti nici grozav de frumoasă şi njei nu te încântă cu vorba ei. Ba te miri chiar că e înconjurată de atâţia cari îi fac curte sau cari s’au ruinat pentru dânsa. Peste câtva timp însă, întâmplarea face că te apropii de dânsa. Stai de vorbă, aşa de curiositate, sau din plictiseală sau pentru ca să faci cum fac şi ceilalţi. Nu-i încă beţia, dar se suportă mai uşor. Ea este cochetă, amabilă, mai puţin proastă, şi mai frumoasă decât am crezut-o până atunci. Şi încet, încet, farmecul apare. O intimitate progresivă şi geloasă vă uneşte. Nu găseşti încă delicii incomparabile, dar o lene amusantă. Acuma vă vedeţi mai des ; obişnuinţa s’a instalat. Din ziua aceia..., citiţi rândurile de mai jos. Versurile lui Emile Angier puse în muzică de Gounod, se aplică tot aşa de bine seringei de Pravazj paharului de vin ca şi femeii care te stăpâneşre: *) V. no precedent din N. R. R. 1) Maurice de Fleury: Introduction ă la Mediane det VFsprit. NOUA REVISTĂ ROMANA ■ Elles me viennent d’ou nia vie Pend de> ormais ; De celle In pour qni j'oublie Ceux qtie j'aimais! * Aşâ dar, unii încep a bea din plictiseală, de curiozitate sau pentru a face cum fac şi alţii. Alţii însă au destule alte motive de a o face şi a avut dreptate Baudelaire să scrie1): „...Pe globul pământesc e o mulţime nenumărată şi nenumită a cărui somn n’ar putea să-i adoarmă îndestul suferinţele. Vinul formează pentru ei cântece şi poeme". Pentru a uită pe o femee iubită care şi-a bătut joc de sentimente, de încredere, de sinceritate, de toată viaţa ta, în zadar faci apel la voinţă. „In zadar încearcă voinţa să fie tare ; ce putere are ea asupra imaginaţiei, asupra inimei, asupra prăpastiei turbure a simţurilor noastre? Nu suntem stăpâni nici pe visurile noastre, pe părerile de rău, pe dorinţele noastre. Se trezesc, se înfioară, cresc în noi. Ne prezintă cu o luciditate obsedantă : priviri, zâmbete, o figură, strălucirea unui umăr, conturul unui sân, şi iată de ce fiorii vechi ne trec din nou prin vine".2) Plictiseala de acasă apoi îi goneşte pe mulţi spre berărie şi- cârciumă, unde găsesc în totdeauna prieteni. Obişnuinţa, a doua natură îi face, chiar ca pe vreme rea, ploaie, viscol, să se îndrepte într’acolo fiind în totdeauna aşteptaţi de ceilalţi tovarăşi. Nemţii, oameni foarte consecvenţi în toate ca şi în beţie, îşi au locul lor la masă, acelaş, de ani de zile. Nimic nu-i poate împiedica dela obiceiul lor. O nemţoaică foarte nemulţumită de această consecvenţă şi stabilitate în obiceiuri la soţul său, a avut o idee genială şi practică. Mai ales practică; nemţoaicele sunt toate femei practice. A amenajat o cameră cu două, trei mese, cu scaunele împrejur aşezate în simetria banală a localurilor de berărie, pe nişte dulapuri a pus una lângă alta căni de bere de diferite forme, culori şi mărimi, cu sau fără. capace, aşâ cum se văd în berării. In fundul camerii, un fel de catedră, simulând cassa, iar în locul casieriţei sta practica noastră femee împletind la ciorapi pentru soţul său care şade la o masă cu o halbă de bere. înainte şi citeşte tacticos ziarul său. Cu modul acesta nemţoaica a reuşit să-şi ţie bărbatul acasă. . Mulţi se duc să bea, spre a imita pe cutare om celebru cjre se îmbăta. Jules Valles3) scrie: „Nici una dintre emoţiunile noastre nu este sinceră ; bucurii, dureri, amaruri, răs-bunări, plânsul nostru, râsul nostru, patimele, crimele, totul e copiat! Cartea e colea.... „Căutaţi femeia" zicea un judecător ; eu caut volumul, capitolul, pagina, cuvântul... Cutare -capitol cetit într’o bună zi, a dominat, distrus sau refăcut, a pierdut sau a salvat o viaţă. Câte talente a rătăcit acest mare poet Musset, o ştiţi cu toţii ; câţi beţivi a făcut, nu se ştie... Câţi s’au îmbătat după Roita, câţi au frecventat cârciumele şi casele de prostituţie după Don Juan! Am văzut băeţi înghiţind berea care îi tâmJ peâ, absintul care îi făcea nebuni, nu din plăcere sau pcntrucă le eră sete, nu! dar pen’trucă bând în aşâ cliip deveneau poeţi!" Nu rare ori auzim pe câte unii zicând: .„Ah! de 1 > Ch. Baudelaire : Les Paradis artificiels. Dii vin ti du Lfaschisch. 2) Paul BourgetUne Idylle Tragique. 3) Citat de D-r A Vigourouex et D-r P. Juquelier în La Contagion Mentale. Paris Oct. Doin edit. 1905, mi-ar reuşi cutare lucru, am să trag o' beţie!.: Aici nu mai avem vre-o alinare de căutat, uitarea unei dureri înăbuşite, a unor necazuri, a unei lovituri a soa'r-tei etc., ci exagerarea unei stări de veselie, de mulţumire, de bucurie. In versurile de mai jos intitulate Wein-Geclanken, găsim înşirarea diferitelor stări, în care facem apel la vin: • • Wenn mir ein rechtes Ghifk passirt, • Dana hol'ich aus dem Kcller . Zur Feier froh im Freundeskreis Ein Gliischen Mushateller. Und wenn mir einen Schlag verse!zt Dus Schicksal, reib ieh schnelle .. . Mit heilsam kriift’gem Alkohol Des tierzehs wiinde Stelle. Bin ieh fidel, dann trink'ich viei— ■ ■ Dass lăsst sich wohl begreifen ; . Bin zornig ich, trink’ ich noch mchr. Den Kummer zu ersăufen. ' ’ Schon Mancher sngte tiichclnd mir, . . l)er Wein sei meine Schwiiche— Ich jiihl' mich aber nie so siatk A/s wenn ich munter zecht. ' O. Jegerl - Dacă mi se întâmplă o mare fericire, atunci scot din pivniţă vin muscat şi-I beau în tovărăşia prietenilor. ' Şi dacă s arta îmi trimite o lovitură, repede frec rana inimei cu a cool tare, salvator. . , De sunt vesel, atunci beau mull-rse înţelege de la sine; necăjit dacă sunt, beau şi mai mult, ca şă înec amarul. , Mi-au zis urni, zâmbind, că vinul ar fi slăbiciunea mea—nici odată i. să nu mă simt mai tare, decât când beau straşniede mult.’ * ' E. Regis ') descrie trei perioade distincte în beţie. Prima este perioada de excitaţiu/ie; a doua e period ată de ebrietate şi a treia este perioada comatoasu. Asupra acesteia din urmă, nu vom insistă ; e caracterizată printr’un' somn lung şi adânc, însoţit de sudori, în timp ce individul ’e inert şi complectamente inconştient. Am puteâ zice că e perioada negativă â beţiei. In lucrarea de faţă aţceâstă perioadă nu ne interesează. Ne vom, ocupă însă în mod amănunţit de celelalte două. ‘ Primul simptom al intoxicării cu alcool e o stare de satisfacţiune, de veselie, de fericire. In acest moment ideile se limpezesc, dificultăţile şi obstacolele dispar; viaţa apare în roz (Ch. Richet) ; te simţi mulţumit Şi fericit că traeşti. Această veselie se manifestă şi prin atitudinea pe car£ o iă acea persoană. Pe când în tristeţă' (pe care G. Dumas o defineşte : o stare afectivă în care avem conştiinţa' vagă a unei scăderi durabile sau trecătoare a activităţei noastre circulatorii şi prin urmare a-acti vităţei noastre vitale), corpul nostru iea o- poziţiune de- flexiune, capul aplecat pe piept-priveşte în jos, pieptul pe abdomen, ca şi cum am căută să reducem volumul corpului nostru spre-a nu expune o suprafaţă mare din el mediului ambiant; în stări de satisfacţiune, veselie, corpul nostru ia atitudinea de extensiune, de întindere. Capul aplecat pe spate priveşte înainte şi în sus, pieptul e întins spre a oferi o. suprafaţă, mai mare mediului şi a respiră cu toată puterea plămânilor şi a contracţiunii muşchilor . respiratorii. In tristeţă mişcările respiratorii şi circulatorii sunt reduse. In beţie printre primele simptome avem această stare de mulţumire, de bună dispoziţie, de veselie; cei cari se dedau beţiei tocmai starea aceasta, o caută. . ;. Excitaţiunea .intelectuală se măreşte şi se manifestă în mai multe chipuri: s’ar puteâ rezumă într’un 1) E. Regis : Precis de Psychiqtrie, 1909 Oct. Doin Filş, 26 NOUA REVISTA ROMANA cuvânt zicând că avem hiperideaţiune (Richet). Cree-rul începe a lucra sub influenţa alcoolului cu o activitate neobişnuită. Imaginele apar şi se succed într’o cursă vertiginoasă. Obiectul care a fost punctul de plecare, nu este nici explicat, nici clarificat prin tumultul acesta de percepţiuni cari n’au cu el nici o legătură logică. Pentru ca fenomenul evocaţiunii să ne devie util., trebue ca sinteza mentală să fie menţinută în stare de tonus, prin acea facultate dominantă care se chiamă atenţiunea. Atenţiunea impune un program, un drum, haosului representaţiunilor noastre şi ne permite de a le utiliza pentru (judecata şi cunoaşterea lucrurilor.1) Scăpat de sub jugul atenţiunei, spiritul tinde în mod natural la radiaţiunea asociaţiunilor şi la piu-; ralitatea stărilor de cunoştinţă. Nici una din aceste reprezentaţiuni nu ocupă primul plan. Fiecare e urmată de altele, cari la rândul lor sunt gonite şi ele. Atenţiunea tinde să substitue acestui poli-ideism, un monoideism relativ. Graţie atenţiunei o reprezenta-ţiune ocuoă în mod constant primul plan. sau cel puţin tinde să-I reia şi să-l păstreze. Atenţiunea are deci un dublu rol: menţine în câmpul conştiinţei a-sociaţiuni logice sau raţionale, cari sunt utile., şi go asaltul; mă arunc asupra inamicului şi bag în foc după mine o armată întreagă''. (Antheaume et Dro-mard). f 'Moreau de Toursx) scrie: Orice substanţă având acţiune electivă asupra centrilor nervoşi, pare a introduce în organism un nou principiu de viaţă şi comunică facultăţilor sufletului o activitate neo'bişnuită. Aceşti agenţi* pot, este adevărat, să turbure profund facultăţile, să le distrugă chiar; dar rezultatele extreme depind în mod esenţial de abuzul care se face cu acele substanţe şi în toate cazurile există în totdeauna o primă fază a acţiunii lor, când departe de a fi turburate sau pervertite, facultăţile sunt numai animate de o energie şi de o activitate nouă ; senza-ţiunile devin mai vii, percepţiunile măi repezi, imaginaţia mai activă şi totdeauna gata a se cufunda în reverie. f................. Iperideaţiunea din prima perioadă a beţiei, e un fenomen după cum am văzut foarte interesant. Fiecare din noi a simţit-o în unele împrejurări ale vieţii, când siliţi fiind a face ca şi ceilalţi, am băut un pahar de vîn mai mult. Ideile ţâşnesc din spiritul nostru, inrănţuindu-se între ele şi succedându-se fără ordine în voia capricioasă a imaginaţiei. / Ceeace caracterizează ideile acestea e şi linsa lor de neşte asociaţiunije automatice cari ar putea să stin-te nroportîe_ Totul e exagerat; te simţiputernic, capabil ghereasca pe primele. . . . Ei'del a întreprinde orice planuri şi orizonturi noi ţi se In toate stările caracter.sate prin relaxarea sin-S £ivesc Această activitate cerebrală exagerată, care pe tezei mentale când atenţiunea slăbeşte reprezentaţ.u-| f noi nu ne e uizează de Ioc, se face fără vre-o sforţare mie ţâşnesc la întâmplare incoordonate pi nelimitate* ţcâf de m;cg Dacă ne_am închinuî 0 retea de sfori apar si dispar m mod^ automatic din câmpul conşt.-g subtirît reţea cu ochiurile mici de tot şi dese, în care înţii, fara ca voinţa sa intervie pentru a le provoca retea ar sta fixate şi nemişcate, o lume întreagă de sau in 1 a. r jdej. *n ţ-,eţje> sub influenţa alcoolului, această nânză Dar lăsând ideile să se succeadă în voia lor, senza- deasă şi greoaie care ţinea subjugată si încătuşată de !f?rtare. dlsPare aProa?e cu ţtul: IîTia^lnt,e” lumea aceia enormă şi vastă a ideilor, s’ar ridică ca defilează m voia lor se succed, una chemând pe alta nrin farmec - ideiIe j.ar ,uâ sboruI Ior selobiu. in voia asociaţ.unei. Se grupează^fără nici o constrâng . Asisfăm ca simn]ii SDectatori Ia sboruI aceIa al irna_ gere, in voia fantezie. ş. a capriciului. Si când după*- ini,or . a, conceptj1inilor celor mai seducătoare şi caţva timp de astfel de excurs.une efectuată fără - . fantasmaeorice. Şi energia aceasta de forţă ima- vomţa conştienta r .emm la viaţa reala, suntem sur-^1> inativă nrofuziunea aceasta de idei, nu se mai poate pnnş. de drumul rcurs, insa nu suntem de loc o-j, reţine multă vreme. E nevoe de o suoaoă prin care bosiţi. (Antheaume t Dromard). Ateasta este reveria, [ :„„x ----j_______________________-------------------- pe care Sullv Pruanomme o defineşte: contemplareal interioară a unei succesiuni de stări de cunoştinţă! asociate în mod spontan. Tot el o caracterizeazăfl astfel: atenţiunea visătorului e cu totul maşinală şi !\ inconştientă ; nu-1 costă nici o sforţare, seamănă cu să iasă surnlusul şi atunci devenim afectuoşi. comunicativi, dar mai ales expansivi, vorbăreţi. Vulgul denumeşte starea aceasta: ..i s’a deslegat limba", lucru foarte exact, spus cu un profund soirit de observare si de interpretare.—Intre alte simptomeavem si o slăbire a voinţei şi a puterii noastre de inhibi- ■ « t * i *• i j < > i Ol U olnUll L a V UI 11 t vl ol d UUIVI II liuadll V UV 1 11111L» I aceea a spectatorului caotivat de o scena de teatru. . „ ,r . , , , , . ,. » c ' , , „ , tiune. Voinţa, centrul nostru superior, care tine in E o acomodare spontana a spiritului la obiectul pe care-1 vede. Lipsa de sforţare, aceasta e caracteristica reveriei. ; 1 ! ' j * I Reveria, pen*rucă favorizează jocul liber al asociaţiunilor. este atitudinea fecundă şi scumpă poeţilor. Ei găsesc într’însa combinatiuni pe cari reflexiunea nu le-ar nuteâ nrocurâ, fiind prea despotică şi prea exclusivă. Excitanţii alcoolici produc cu dărnicie reveria ; nu e deci de mirare că poeţii au căutat-o îp fundul paharului... ' ' Un prieten al lui Verlaine întreba într’o zi pe poet cum îi veneau inspiratiunile. Verlaine, care şedea Ia o masă dela cafeneaua Mathieu, îi arătă spre terasă o perdea bătută de vânt: „Vezi d-ta pânza aceea, care e bătută de vânt? Pentru d-ta ea este o simplă bucată de nânză pe care o bate vântul. Pentru mine Pa e cu totul altceva. Eu văd într’însa pânza unei corăbii clătinate de furtună, şi iată-mă cu totul îngrozit pe o mare înfuriată. Apoi obiectivul meu se întoarce. Văd un drapel care fâlfâie; gornistul sună frâu pe celelalte până la un moment dat, îşi mai poate exercită rolul său de controL de supraveghere. Când însă începe a slăbi, sub influenta a'coolului. limba începe „a se deslegâ" şi a exteriorizâ tot ceea ce ne trece prin minte. Momentul acesta de expansiune, Me comunicativitate, îl găsim descris şi în ooerîle li-Uerare. Multe povestfri se încep Ia o masă, cu pahare Itfe vin şi de jur împrejurul mesii sed persoane bine fdispuse, vorbăreţe, fiecare având câte ceva de spus. [Rentru moment, pe toţi îi leagă o trecătoare sim-\pătie, afecţiune şi un sentiment de voe bună. I In scrierile literaţilor ruşi, mai toate romanele şi nuvelele încep cu o povestire a unuia dintre comme-seni. De cele mai multe ori e ne masă samovarul tradiţional cu ceai, despre al cărui rol în literatura rusă s’ar putea scrie un capitol foarte interesant. Dar de multe ori vinul e turnat în belşug şi spiritele se înfierbântă şi se inspiră sub im'pulsiunea lui. Multe lucruri pe cari în stare normală nu le-am fi (I Antheaurne et Dromard: Pofşie et Folie, Oct, Doin, I) cit, deTQrasşeţ. NOUA REVISTA ROMANĂ 27 mărturisit niciodată, în Fata paharului de vin, fără voia noastră, începe să se depene poves'tirea unei întâmplări, a unui episod din viaţa noastră, păstrat şi ascuns cu sfinţenie în cea mai adâncă cută a sufletului : In vino veritas. De multe ori ne-a venit pe buze, în faţa celui mai încercat şi sincer prietin, o mărturisire a unui amor nenorocit, a unei dureri ascunse, a unui păcat, a unui moment dureros din viaţa noastră, care ne apasă greu pe conştiinţă. Fiecare are dureri tăinuite, păreri de rău chinuitoare cari îl sfâşie încetul cu încetul ; nimeni nu le va şti vre-odată; în clipa când primul cuvânt ar eşî din gura noastră, voinţa, prin puterea ei suverană şi autocratâ, 1 ’ar opri printr’un brusc şi imperativ veto. Vinul însă, vinul vechiu şi generos, ne face să vedem în fiecare om o fiinţă simpatică, un prieten bun şi sincer; voinţa slăbită nu-şi mai poate exercita funcţiunea de censurare şi începem» a spune şi ceeace n’am fi voit, vrute şi nevrute. Mulţi scriitori psihologi au înţeles lucrul acesta şi în scrierile lor găsim adesea doi prieteni aşezaţi la o masă, în faţa paharelor de vin vechiu şi ameţitor, iar unul dintre ei cu privirea pierdută în depărtări vagi, evocă peripeţiile triste şi dureroase ale unui amor nenorocit. Cu sânge rece şi cu calmul unui chirurg care extirpă o tumoare, el povesteşte în toate amănuntele episodul trist din viaţa sa. In stare normală n’ar fi făcut-o niciodată. Sub excitaţiunea produsă de vin, însă', o întâmplare banală, un gest, o melodie, o floare, fac ca fără voe să se strecoare din sufletul său taina ascunsă cu grije atâta vreme. Loquacitatea celor cari întrebuinţează băuturile alcoolice, ne poate explică şi origina toastului. Farmecul unui chef, pentru cei obişnuiţi cu astfel de sporturi, nu-1 face numai vinul ci şi efectele sale asupra unora dintre dânşii. Aşa, unii, dela primele pahare, încep a deveni vorbăreţi. Inhibiţiunea începe a slăbi, devine cam indulgentă şi mai târziu dispare. Loquacitatea mai e asociată câte odată cu un aer de solemnitate. Ceeace are de spus s’ar puteâ foarte bine spune şezând pe scaun ; dar nu : figura individului devine de odată gravă, teatrală, se scoală în picioare şi cu un gest imperativ face linişte în jurul său. Şi atunci lucrurile cele mai banale şi mai incoherente sunt spuse pe un ton solemn şi în fraze bombastice. Aci îşi are origina toastul. La unii în sfârşit, afară de imposibilitatea de a reţine un secret, se observă un alt fenomen pe care mulţi Fau putut observă. Se ştie că copiii de multe ori vin şi ne spun la ureche, ca o mare taină, un lucru pe care l’ar fi putut foarte bine spune tare, în auzul tuturor. In beţie unii au câte odată astfel de apcese de a ne împărtăşi cine ştie ce secret important şi ne spun la ureche cu un aer misterios lucruri banale de tot, pe cari le-ar puteâ spune în gura mare. ■ * Alcoolul, ca şi celelalte otrăvuri ale inteligenţei, este la început un stimulent pentru subconştient; şi subconştientul este isvorul fecund din care ies inspiraţiunile operilor de artă. Aparenţele unei activităţi psihice se explică prin-tr’o atonie provocată asupra aparatelor cerebrale inhibitorii ; şi hiperideaţiunea nu este altceva decât o incontinenţă de sentimente şi idei. (Antheaume ei Dromard). Profusiunea imaginilor succedându-se cu o repeziciune neobişnuită, bogăţia reprezentaţiunilor, cari nu sunt fixate, nefiind moderate şi coordonate nici una, constitue un haos mişcător, în care e imposibil să facem o pauză. In această preţinsă şu- pra-activitate, nu găsim în total decât o para’lisie : paralizia elementului superior, care dirige toate facultăţile asociindu-le într’o armonie raţională, paralisia eu-lui care judecă, l-edifică, moderează şi compară, a eu-lui, care fiind în plină posesiune a isvoarelor de care dispune, le ia de unde vrea şi când vrea pentru a face cutare întrebuinţare, care îi place. Prin dispariţiunea momentană a acestui element conducător, facultăţile de al doilea ordin, imaginaţiu-nea, memoria, se găsesc părăsite în voia lor fără regulă, fără călăuză şi fără frâu, astfel că produc efectele cele mai baroce şi mai neaşteptate, a căror scară merge dela inepţie la sublim. Deşi simptomele dela început pot induce în eroare dând inhibiţiunii toate aparenţele dinamogeneşti, manifestaţiunile ulterioare nu vor lăsă nici o îndoială asupra adevăratei lor naturi. Intr’âdevăr, dadă mărim doza, paralizia se întinde dela centrii cerebrali de control şi de inhibiţiune la centri cerebrali de execuţiune. Acest incontinent psihic de până acum, exuberant şi îndrăzneţ, cu limba deslegată şi picioarele uşoare, nu mai este decât o fiinţă abătută şi deprimată, cu vorbă” încâlcită şi membrele înţepenite. Apoi psihismul este cu totul anihilat, survine coma şi bruta adoarme. (Antheaume şi Dromard în Poesie et Folie). In stare normală, toate facultăţile: judecata, memoria, imaginaţiunea, asociaţiunile de idei, sunt dominate de atenţiune. In beţie, chiar dela început voinţa şi atenţiunea încep a slăbi până ce dispar cu totul. Câte odată, în mijlocul potopului de idei cari se succed în mod ameţitor, apare de odată, fără ca asociaţiunea ideilor să-i poată explică origina, o idee, care n’are nimic comun cu precedentele şi care se impune cu o fixitate desesperantă. Ea revine mereu printre celelalte, după cum într’o bucată de muzică tema apare într’una sub modulaţiurtile şi variaţiunile cari o înconjoară. Aşâ dar la începutul beţiei avem două caractere particulare şi opuse: pe de o parte succesiunea rapidă, pe de altă parte fixitatea ideilor. Ori avem o idee pe care n’o putem goni, ori alta, pe care n’o putem reţine, căci atenţiunea este destinată a elimina oarecari idei, ca şi a fixă altele. Ideia fixă provine deci tot dintr’un defect al atenţiunei ca şi ideea prea fugitivă, şi în ambele cazuri e urmarea otrăvirii cree-rului cu alcool. (Ch. Richet). Deşi s’ar păreâ celui care e atins de un început de beţie că puterea sa de muncă e mărită,—dacă însă ar voi într’adevăr să lucreze, atunci se va simţi în curând neputincios să culeagă şi să fixeze ideile sale: iar fecunditatea înşelătoare de care se credeâ dotat, îi va apare în curând ca o neputinţă reală contra căreia nu poate luptă. Câte odată, totuş, printr’un efect al întâmplării şi obişnuinţei, ideia fixă, involuntară, este tocmai aceea pe care el caută s’o desvolte şi această coincidenţă fericită poate să-l facă a crede că atenţiunea sa e Titactă; dar aceasta e numai o iluzie. N. Einschlag BIBLIOGRAFII: I «Annales scientifiques del’Universite deV.Jassy», tome VII» 2-me fasc, marş 1912. Sommaire: N. Costachescu, Fluo-rures complexes de Chrome; NA Costachescu et Th. Apostol, Sur la formation de-.combinaisons complexes en dis-solutfon; N. Costachescu şi G. Spacu, Sels complexes de Fer; Petru Bogdan,./Les liquides consideres comme for-mes de molecules complexes; Nicolae Ionescu, Note pro-limipaire sur Je Ţertiaire de Buzău et Râmnieu-Sarat. 28 NOUA REVISTA ROMANA DIN ISTORIA MEDÎCINEI ROLUL STELELOR IN APARIŢIUNEA ' CIUM E I Ciuma este o boală cunoscută din cea mai îndepărtată vechime. In scrierile poeţilor latini, când medicina încă nu eră scrisă, se vorbea de această epidemie şi se recomanda unele precepte igienice. Oyidiu D descriind semnele Ciumei dela Egine, spune că „aerul este agentul de transmisiune al boalei". Lucrefiu -’) vorbind de epidemia de ciumă dela Atena, face o descriere admirabilă a mersului epidemiei. ■ ( 1 2 Scneca Tragicul, în Oedip, face o bună descriere’a a Ciumei dela Theba3). După cum se vede boala era cunoscută — ba chiar studiată, aşa precum mijloacele de atunci o îngăduiau. ! I 1 1 " 1 După Aristot însă, întâlnirea doar a lui Saturn şi Jupiter era de ajuns Ciumei să provoace despopularea ţărilor. ! fl Mai târziu, când teribila ciumă dela 1348 răvăşi lumea întreagă, Filip IV întrebă consiliul Facultăţei de medicină ce mijloace ar fi posibile să se combată flagelul. Doctorii se adunară, discutară şi stabiliră că, „pentru a se găsi origina epidemiei, trebuie să se cerceteze anul 1345, de oarece atunci s’a întâmplat întâlnirea a trei planete superioare în zodia Vărsătorului"... I Guy de C/iauliac, chirurg celebru în secolul XIV, spune relativ la aceasta: „Universalul a,gent al pa-costelor omeneşti este dispoziţiunea anumitor întâlniri a unora din cele trei mari corpuri cereşti superioare — Saturn, Jupiter, Morte — care şi precedase anul 1345, în a 24 zi din luna Martie. Cele mai mari întâlniri însemnează lucruri minunate, puternice şi teribile, precum schimbări de domnii sau mortalităţi mari. Acestea se observă fiecare după cum întâlnirile sunt dispuse. Nu trebue dar să ne mirăm căi o aşa de mare întâlnire stelară poate aduce o mortalitate aşa de mare şi grozavă".... [ După mai multe dibuiri, Ciuma reapare din nou grozavă, în 1548. D-rul Renoit Textor spune: „Să arăt prin ce semne se poate preveni Ciuma ; vă pun înainte în ordine şi cu credinţă, toate felurile de mijloace prevăzătoare a unui asemenea rău. E adevărat că izvorul tuturor acestor semne stă în stele, adică în corpurile cereşti a căror cunoştinţă nu este uşoară nici obişnuită şi cunoscută tuturor. Dela acestea noi avem presimţiri aşa de clare şi vădite că cei îndărătnici pot ca să le zărească cu ochii liberi. Cauzele stau dar într’o constelaţiune sau o influenţă a stelelor, cum de pildă ar fi întâlnirea lui Saturn şi Marte în zodia fecioarei şi a Gemenilor, sau când o cometă se arată sau îşi întinde coada în vre-o parte a cerului, încât să necinstească virtutea vre-unei stele"... 1) Cf. Melatnorplioses. 2) Cf. De A aiura Rermn. 3) E. Dupotuj — Mr'decine ei moeitrs de l’Ancienite Rome —1892-Paris, Ciţima reapare îaraşj Tn 1568. D-rul Dlaudiu^Faini reaminteşte tuturor care sunt prevestirile antemer-gătoare epidemiei : „Acestea sunt stelele şi corpurile cereşti, sau mişcările cereşti, cu eclipsele de soare şi lună în a 8-a casă a cerului (casa morţei), sa,u întâlnirea lui Saturn cu Marte, mai ales când se prezintă omeneşte, cum se va întâmplă în zodia Fecioarei, anul viitor". In 1580, un profesor de falcultate spune : „Calitatea aerului se poate strică în diferite feluri : când se ivesc eclipse şi comete ; când Saturn şi Marte apar singuri sau se ivesc în zodia Gemenilor sau Vărsătorului, atunci nu numai că schimbă calitatea naturală a aerului, dar îl molipseşte prin influenţe rele, străine şi diferite." 1 Peste treizeci de ani, tot aşâ. Ciuma apare în 1606— 1607 şi doctorii nu ştiau ce tratamente să întrebuinţeze; unii recomandau reguli igienice: să se spele uliţele, să se cureţe canalurilc. Frangois Duport, decanul Facultăţei de Medicină, priveâ aceste reguli ca nefolositoare : „Ciuma nu se iveşte din cauza intemperiilor nici a vre-unei murdării ; este necunoscută, inexplicabilă şi e născută din cauze superioare şi mult mai mari decât aerul, adică cu îngăduiala şi voia lui D-zeu, sau din întâlnirea şi răul aspect al stelelor"... ■ Nicolas Ellain, decan în 1597 şi 1621, spune că „astrologia trebue să fie baza oricărui tratament raţional şi folositor" ; „desăvârşita cunoaştere a acestei ştiinţe secrete, este excelentă pentru prevenirea şi vindecarea ciumei"... In 1619, o nouă invaziune. D-rul Jean de La ruperi ere descoperă că „cometele, tremurarea stelelor, răul aspect al planetelor şi cu-tremurile de pământ" sunt cauzele ciumei. De asemenea Fr. Monginot, medicul prinţului de Coride, recunoaşte aceleaşi cauze. Gui de la Rrosse, medicul particular al lui Ludovic XIII, fundatorul Grădinei Plantelor şi Frangois Citoys medicul lui Richelieu, zic că : „Cauzele ciumei sunt mişcările universale sau particulare ale lucrurilor naturale; acestea sunt prevestirile şi diversele poziţiuni şi întâlniri ale stelelor şi a câtorva meteori sau in sfârşit alte evenimente supralunare"... Competinţa şi întinsa experienţă ce poseda Citoys, întărea credinţa în această doctrină naivă şi lipsită de orice bază ştiinţifică. După dânsul „Ciuma are drept cauză relele aspecte, ale planetelor şi mai ales întâlnirea lui Saturn cu Marte, în semne omeneşti, cum suni Gemenii şi Fecioara. Eclipsele de soare şi lună au aceleaşi urmări". Acestea sunt părerile unor medici de altădată asupra Ciumei care ne ameninţă şi pe noi în fiecare primăvară. Ele dovedesc că acei medici erau nevoiţi să se inspire din credinţele populare pentru a explică producerea unor boale pe care ei singuri nul o puteau explică într’altfel. Dr. Fl. Simionescu Bibliografie : A. Franklin : La vie privea d’autrefois. Les medecins, Paris, 1892. NOUA REVISTA ROMANA iq DISCUŢI 1 PROVINCIA... „Tot în Piteşti stai?"—aşa mă întreba într’o £i un bucureştean întâlnindu-mă pe Calea Victoriei. Fireşte că n’ar fi fost nimic de observat în acest banal început de conversaţie, dacă prietenul, auzindu-mi răspunsul afirmativ, nu m’ar fi întâmpinat cu un aer protector: „N’ai putut să scapi de provincie?" Să scap de provincie? Dar pentru ce? Ducem noi, dispreţuiţii şi compătimiţii provinciali, o viaţă atât de vrednică de plâns?—Nu cred. Mărturisesc că această adânc înrădăcinată a mea credinţă, n’aş fi cutezat să o dau în vileag, dacă, de curând cetind Educaţia Voinţei de Jules Payot, n’aşi fi văzut că acest prea cunoscut şi apreciat cugetător, îndrăzneşte să subsciie următoarele rânduii: „In Franţa, mai ales, se spune adesea că munca nu-i cu putinţă decât la Paris. Nici o afirmare nu-i mai funestă şi mai descurajatoare decât această afirmare repetată solemn de oamenii de talent. Dar ea nu conţine decât o foarte mică parte de adevăr. Orice autoritate s’ar putea cită spre a o sprijini, e aproape cu desăvârşire falsă. Mai întâi, are faptele în contră-i. Cea mai mare parte din cugetătorii cei mai mari şi-au desăvârşit concepţiile în singurătate. Descartes, Spinoza, Kant, Rousseau, şi în zilele noastre Danvin, Stuart MiiI, Renouvierj Spencer, Tolstoi, carif au transformat cugetarea modernă asupra atâtor puncte, îşi datoresc singurătăţii cele mai multe din succesele lor". Sunt însă—adaugă Payot—cazuri când Capitala este numai decât trebuitoare. Aşa de pildă „este Parisul trebuitor spre a da la lumină numele celebre. Căci numai Parisul dă în Franţa consfinţirea talentului, numai el poate organiză în jurul omului care a biruit, o reclamă reînoită mereu. Nu e însă trebui-buitor Parisul şi în timpul lungei perioade de muncă, de sforţări, care trebue să preceadă primele succese." Ceva mai mult, susţine psihologul experimental ■ Payot, nici chiar fizicianul şi psihologul experimental, cari au trebuinţă de laboratoare, nu au absolută nevoe să trăiască la Paris. „Aceasta—spune Payot—din cauză că în ştiinţă ca şi aiurea, vigoarea spiritului, iniţiativa, pasiunea cercetării pot înlocui ajutoarele materiale şi poţi face minuni cu mijloace puţine,—în vreme ce cu laboratoare strălucite gândirea poate rămâne inertă. Ceea ce-i important dar în aceasta, e de a avea entuziasmul, care face lucrurile cele mai mari. Un laborator nu serveşte decât să verifice ideile preconcepute ; descoperirea e ideea însăşi, şi nu aparatul sugerează idei. „In afară de ramurile ştiinţei, rămâne istoria, care are nevoe de documente, pe care trebue să le consulţi acolo unde se găsesc. Dar filosofia, literatura, filosofia istoriei, şi printre ştiinţe: matematicele, zoo- logia, chimia vegetală, geologia, îţi impun oare şederea înţr’un ora? mare?" „Singurul avantaj însemnat al şederei la Paris— şi acest avantaj e de nepreţuit—e cultura estetică ce-o poţi căpătă aci. Muzică, pictură, sculptură, elocift-ţă, pentru toate acestea găseşti în acest oraş minunat o iniţiare artistică care în cele mai multe ora$e de provincie lipseşte". Aceasta, numai în cazul când vrem să privim chestiunea dintr’un punct de vedere mai înalt. Dacă însă ne gândim că în gloata celor cari năvălesc în spre Bucureşti, nu prea sunt vsici fiziciani . cari să-şi în-chiză viaţa în laboratoare plămădind vre-o invenţie, nici istorici, cari să-şi slăbească vederea silabisind documente învechite,—nici indivizi cari să se prăpădească după o aleasă cultură estetică,—şi mai jmţin înţelegem dispreţul şi compătimirea arătată provinciei şi provincialilor noştri. Căci, la drept vorbind, câţi dintre cei ce se îmbulzesc în Capitală se ostenesc să viziteze muzeele şi expoziţiile de tablouri? Cei mai mulţi—poate 90 la sută—se mulţumesc să-şi chel-tuiească vremea sau cutreerând Calea Victoriei, sau vegetând în aerul afumat şi înnăcrit al berăriilor. Aceştia sunt adevăraţii provinciali, căci iată ce ne spune Payot: 3,A fi provincial nu înseamnă a locui,într’un sătişor, reşedinţă de subprefectură. Poţi să fii provincial şi la Paris, căci dacă acest nume are vre-un înţeles, nu poate însemnă alta decât lipsa oricărei preocupaţii superioare. Provincial e omul a cărui minte e plină numai cu intrigi fără însemnătate, care în viaţă nu găseşte ^altceva decât să bea, să mănânce, să doarmă -şi să câştige parale; e imbeeilul care n’are altă treabă decât să fumeze, să joace la cărţi, să facă glume grosolane cu oamenii de acelaş nivel intelectual ,cu al său. Dar dacă în provincie, fie chiar şi într’un .sat, • un tânăr are gustul naturei şi dacă stă în comunicaţie cu cei mai mari cugetători, mai mult decât sigur că ' nu merită câtuşi de puţin epitetul, ajuns insultător, de provincial". i • Dar să ne opritm Ceeace rezultă din cele de- mai •• sus, este faptul că şi în Bucureşti, poate şi mai repede ca în provincie,—minţea omului este în primejdie de a se rugini. Eu cel puţin mărturisesc căpeeace până azi m’a împiedicat de a încercă să mă transfer , la Bucureşti, a fost tocmai teama că mă voiu provin-cializâ... Şi pe drept cuvânt, cred eu, în Capitală se ' cheltueşte vremea mai repede şi mâi fără profit ca ori unde. j ; , ' M. Mihăileanu BIBLIOGRAFII: «Convorbiri Ştiinţifice şi Filosofice», No 2, pe Apriln.» cu următorul sumar: Nebunia lui Eininescu, dr. P. Zosin, Profesor la Universitatea din Iaşi; Puterea Hazardului, Ar. Schopenhauer; Tainele Vieţei şi aie Morţii, R. Virchow ; Însemnătatea deseoperirei Polului Sud, Fridjol'f Nansen ; Originele Petrolului, M. de Nanşoutty ; Ce sunt Microbii V Elio Mecinikoff; Ştiinţa şi Morala, Imm. Kant;. Eclipsele de Soare şi de Lună, V. Aneştiu ; Telepatia, N. Vascliide. Un număr 30 bani. Abonamentul 4 lei pe an. bucureşti', sir. Calomfirescu, 7. fJOUA REVISTA ROMANA • ÎNSEMNĂRI ■ NAŢIONALISMUL ITALIAN— Actuala campanie de extensiune colonială a Italiei se dă drept un succes al naţionaliştilor italieni; e de actualitate să cercetăm mai de aproape naţionalismul în doctrina şi practica fraţilor noştri din văile Apeninului. O recentă polemică de presă aruncă oarecare lumină asupra acestei chestiuni. Mai întâi trebue să spunem că naţionaliştii italieni alcă-tuesc un partid — o Asociaţie sub conducerea unui Comitet central — a cărui atitudine faţă de guvernul actual al «blocului» e o atitudine do opoziţie, care însă inspiră guvernului oarecare măsuri legislative şi oarecare acte de guvernământ destul de importante, pentru că naţionaliştii italieni reprezintă, pe cât se pare, un curent destul de energic al opiniei publice. Asociaţia are un organ de publicitate Ideia Naţională, care apare în fiecare Joi la Roma.—Aceste fapte sunt în afară de discuţie. E mai greu să stabilim compoziţia şi doctrina partidului naţionalist. Se vede că nici' Italienii nu sunt lămuriţi asupra acestui lucru, căci tocmai de aci a pornit polemica de care amintim. Cunoscutul sociolog Scipio Si-ghele publică în Tribuna de la 7 april un articol în care îşi exprimă toate nedumeririle sale în privinţa originei doc-trinale a naţionalismului italian—dacă e consecvenţa unei teorii originale asupra vieţii, sau dacă e simplă importaţie a naţionalismului francez—cât şi în privinţa directivei sale politice, care şovăieşte de la reacţionarism la democraţie. Dacă naţionalismul nu-şi fixază un program pentru rezolvirea problemelor sociale la ordinea zilei şi dacă nu-şi stabileşte o linie precisă de acţiune între curentele ce agită opinia publică, el poate rămânea o simplă manifestare naivă <'e sentimente primitive, cu totul sterilă, ca valoare socială. La acestea naţionaliştii italieni au răspuns pe larg şi lămurit. Mai întâi, au refuzat orice înrudire cu naţionalismul francez, de ale cărui tendinţe reacţionare, antisemite şi xenofobe sunt cu totul departe. Astfel, ei au împins guvernul spre campania din Tripolitania, care să creieze un nou debuşeu pentru expansiunea italiană, iar în politica internă au fost partizanii monopolizării asigurărilor de către Stat, ceea ce e desigur o măsură destul de democratică, o măsură socialistă. Totuş, naţionaliştii se găsesc împotriva partidelor democratice ce alcătuiesc blocul guvernamental şi alături de clericali şi conservatori, pentru că ei vor să combată ideologia pacifistă, statală, internaţionalistă şi umanitară a acelor partide... Ei vor totuşi să păstreze instituţiile de Stat ale Italiei actuale. Aici nu prea ne lămurim: Democraţii naţionalişti italieni se înţeleg foarte bine cu reacţionarii declaraţi ? Cum ? Revendicările politice şi economice îi lasă indiferenţi. încât ei pot cuprinde în mijlocul lor sau pot fi alături de grupe extreme ? E naţionalismul o concepţie politică sau e o simplă stare de sentimente indefinite ?... Totuşi naţionalismul italian are două note, care îl fac superior altor concepţii similare. El nu e antisemit şi nu-şi face din activitatea negativă unicul său crez politic; el caută acum să intereseze la mişcarea sa massele proletare, luând poziţii în problema cea mare a augmentării patrimoniului naţional. De aceia socialiştii n’au isbutit să împiedice avântul mişcării naţionaliste, a cărei ultimă izbândă este campania din Libia, lată un naţionalism care poate spera cămă-car nu va avea în potrivă-i massele muncitoare. — G. P, DELA CONFERENŢELE PIEŢEI NOUI ni se anunţă sfârşitul seriei lor de anul acesta. Miercuri, d. Densusianu a închis ciclul al treilea, schiţând o schemă a evoluţiei literare în Germania de azi şi precizând locul pe care sufletul nou îl ţine din ce în ce mai hotărâtor în viaţa artistică actuală de acolo. In săptămâna trecută, d. Andriţoiu făcuse câteva observaţiuni în legătură cu literatura ştiinţifico-fan-tastică a ultimilor ani, şi o arătase ca o faţă caracteri sticăa producţiunii contimporane. Şi tot în aprofundarea atmosferei sufleteşti actuale pornise d. Sperantia, când încercă să prindă substratul filosofic al nouei poezii occidentale. Vorbitori — pe cari i-am recenzat uneori la vreme — au mai fost şi alţii. Inegali, fără îndoială : pentru că nu toţi pot avea verva cuceritoare în măsura d-lui Georgesen-Şlefăneşti (Muzica post wagneriană), sau erudiţia rafinată şi impunătoare a d-lui Densusianu. Dar toţi aproape s’au prezintat unitar, din punctul de vedere din care au privit desfăşurarea culturei noastre de astăzi: Sufletul nou. Fără îndoială că pentru cei în curent cu viaţa literară de la noi, prea des s’au împreunat în toată activitatea d-lui Densusianu.aceste două cuvinte: «Suflet nou». Dar iarăşi două lucruri nu se pot negă : 1) că această mişcare încalecă biruitor formulele vechi de artă; 2) că rostul d-lui Densusianu în această mişcare regeneratoare este incontestabil. Se poate ca întorsătura rosturilor noastre literare de mai târziu să ignoreze conştient şi cu rea credinţă sacrificiile aşa de apreciabile ale stăruitoarei Vieaţa Nouă. Se poate ca cineva, trecând voit peste iritabilitatea aşa de insuportabilă uneori a scriitorilor, să comenteze in abstracta faptul că d. Densusianu nu a reuşit să grupeze pe scriitorii cu autoritate ai noului curent. Se poate chiar ca un acces de naţionalism să încerce a prezintă la un moment dat strădania dela Viaţa Nouă ca o încercare donquichotescă; se poate. Dar va veni istoria; suntem siguri; va veni atunci când generalizarea aşâ de necesară a rafinamentului ce nu se poate înlătură, va fi statornicit autoritatea definitivă a artei sugestive. Atunci se va scrie că într’o epocă de dezorientare, simbolismul şi-a avut aci în Bucureştii Balcanilor şi ai tuturor contrastelor, — şi-a avut perioada lui eroică — în care conştienţa îndărătnică a înfruntat indonlenţa analfabetismului patent şi batjocura înduioşătoare a sărăciii sentimentale; şi atunci, când se va institui ierarhia autentică a valorilor, cutare notiţă din «revista cu prea multe pagini albe» va luă proporţiuni apocaliptice... Pentru că întreaga activitate dela Vieaţa Nouă va căpătă coloratura protetică. — V. , ACTUALA PROMOVARE IN ŞCOLILE SECUNDAREI. — In Noua Revistă Română dela 15 Aprilie, am arătat că examenul cerut prin noul regulament al şcoalelor secundare e şi absurd şi imposibil. Mai semnalez azi încă o anomalie. Să ne închipuim 2 elevi, A şi B, cu următoarele situaţii la finele lui Mai: Matematica .... A n - ... 5 ... Tt Istoria . . . . 7 ... . , - . . 5 /. latină . . • . . /. română .... . ... 7 I. germană .... . ... fi ... . . -. . . 0 /. franceză .... . ... G geografia . ... 6 ... . . . . . 6 religia .... G ... . mutica ..... . ... r> ... . ... 8 ilesetnn . ... G ... . ... 8 gimnastica . . . . ... G ... . ... 8 Elevul B va fi promovat fără examen, iar elevul A va trebui să dea examen la toate cursurile, prin urmare şi la matematecă, ştiinţe, istorie, trei obiecte principale, la cari el este incomparabil superior elevului B. Aceasta este fără îndoială o nedreptate. Greşala vine de acolo, că s’a făcut un prea mare salt cu noua schimbare. După vechiul regulament, un elev se pro-movâ cu media generală 5, şi totuşi promoţiunile nu erau c NOUA REVISTA ROMÂNA prea numeroase; cu atât mai puţin numeroase vor fi acum, când media generală este 6,50. Acest spor de puncte va aduce o schimbare şi în înţelesul, în significaţia notei, fapt peste care nu trebue să se treacă aşa uşor. Intr’adevăr, prin un uz de mai bine de 20 de ani, cifrele dintre 1 şi 10 căpătaseră în mintea profesorilor un înţeles bine definit, un raport clar de gradare; ajunsese, adică, un simbol exact al impresiunii examinatorului. Nimic nu lămureşte mai bine înţelesul unui cuvânt, decât întrebuinţarea lui îndelungată; acelaş lucru se poate spune şi despre aprecierea în cifre. Cifra 5, prin uz, căpătase înţelesul de satisfăcător, «merită să treacă». De acum încolo, calificativul de satisfăcător va fi reprezentat prin cifra 6. Un elev care răspunde realmente de 5, va fi notat cu 6, de unde, negreşit, o oarecare perturbare în scara valorificării. Pentru aceste motive, eu cred că saltul dela media 5 la media 6,50, e nejustificat. Media o ar fi fost mai mult decât îndestulătoare. Bă trecem la o chestie mai însemnată, la o chestie de principiu: suprimarea corijenţii. Suprimarea corijenţii a fost o dorinţă netăgăduit generală, despre care s’a vorbit şi scris în mai multe rânduri. Actualul regulament suprimă corijenţa înlocuind-o cu examenul. Asupra examenului părerile sunt împărţite; unii sunt pentru, alţii contra. Rămâne totuşi un punct asupra căruia nu încape nici o discuţie: elevii buni trebuesc menajaţi. Noul regulament ţine seamă de aceasta; repet însă, că pentru media de trecere ar fi trebuit să se oprească la 6, fiindcă un elev care are toate mediile parţiale 6, sau câteva cu 5 şi tot atâtea cu 7 pentru a le acoperi, este un bun elev. Asupra introducerii examenului am mai multe observa-ţiuni de făcut: Mai întâi, dacă introduci examenul, trebue să dai elevului posibilitatea de a se pregăti, altminteri examenul devine o adevărată cursă. Noul regulament nu ţine seamă de acest principiu, de aceea examenul, aşa cum se prevede, este o imposibilitate. Cum şi de ce, am arătat mai pe larg în articolul meu trecut. Al doilea, examenul trebue gradat. Nu e logic ca un elev care intră în examen şi are câteva medii cu 6 sau 7, să dea examen la fel cu cel care n’are decât 4 sau 5. Şi aici trebue o uşurare, o încurajare. Elevii cari intră în examen ar trebui împărţiţi în 2 categorii: unii cu examen parţial, alţii cu examen integra1. Situaţia s’ar putea statornici, cred, în întregul ei, astfel: Elevii cu media generală 6 şi nici o medie parţială (media unui singur obiect) mai mică de 5, să fie promovaţi fără examen. Elevii cu media generală 6 şi cel mult două medii parţiale inferioare lui 5, vor da examen la toate obiectele afară de acelea la cari au ca medie parţială cel puţin 6. Elevii cari au media generală 5 şi cel mult două medii parţiale inferioare lui 5, vor da examen la gtoate obiectele. Cursurile să înceteze la 27 Mai, iar examenul să dureze dela 1—20 Iunie inclusiv, cu zile de preparaţie pentru fiecare obiect în parte. Examenul se va face de către profesorul respectiv, asistat de diriginte. Măsura s’ar putea introduce chiar din anul acesta, întrucât ea aduce o uşurare faţă de regulamentul în vigoare. In chipul acesta, elevii cari sunt admişi a da examen parţial, vor avea toată putinţa să se pregătească. Ei vor face o sforţare la obiectele unde sunt slabi, începând din Mai sau chiar Aprilie, căci nimic nu încurajează pe om mai mult decât probabilitatea unei reuşite, decât perspectiva unui lucru nu prea greu de realizat. Pentru elevii din categoria cealaltă, situaţia, fireşte, va fi mai grea, nu însă imposibilă. Dar aşa a fost şi va fi cât lumea, fiecare trebue să îndure soarta ce şi-a pregătit. Bună voinţa are o limită, peste care nici profesorii, nici şcoala nu trebue să treacă orbeşte. — N. Em. Teohuri ■ REVISTA REVISTELOR ■ O admirabilă publicaţie de cercetări speciale, REVISTA INFANTERIEI, ne aduce şi în ultimul no., (Martie), câteva articole al căror interes poate depăşi cercul de specialişti pentru care sunt scrise. Astfel, cele spuse de d. Locot.-Colo-nel Mărdărescu despre buna credinţă in ştiinţă, cu ocazia unei polemici între două reviste militare, ar trebui ţinute în seamă cu prilejul oricărei polemici având pretenţii de obiectivitate. E îmbucurător lucru că în lumea militară se găsesc oameni cu autoritate cari să înfrângă abuzul unei libertăţi răufăcătoare în alegerea mijloacelor de a combate —diformând şi deviind—părerile adversarilor.— O schiţă—Mulţumire sufletească—cu tendinţe de pedagogie militară, ne dă Gheorghe Şuer. E plină de gânduri înălţătoare; păcat că, luat de un anumit curent, autorul n’a găsit un molto mai bun de cât versuri înşirate de d. Victor Ef* timiu. In REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, d. I. Pop eseu-Pasă rea face cunoscută origina melodiei cântecului naţional „Deşteaptă-te Române“. — Pe cât de cunoscut ne este bardul Andrei Mureşeanu, autorul versurilor marseil-lezei române, — pe atât de ignorat a rămas autorul jalnicei melodii, transpusă de altfel destul de nepotrivit pe versurile îinbărbătoare ale poetului transilvănean. «Printr’o fericită întâmplare, scrie d. Popescu-Pasărea, un manuscript al timpului vine să facă lumină deplină în această privinţă. Iată ce zice în această privinţă, Ucenescu, învăţător şi cantor pe acea vreme în Braşov i «încă din anul 1844, subscrisul mă aflam învăţător şi cantor în Biserica Sf. Treime de pe Tocile, care este comuna Bolgar sechiului de sus în Braşov. Poetul Andrei Mureşan, ca rudenie cu parohul Bonifatie Pitiş, venea vara des la grădi-nele parohului pentru aer şi pentru ceraşe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compună pentru acest an un sonet, care să se cânte între amicii ce erau să se adune la grădina parohului pentru a petrece de seara cu mâncăruri şi băuturi în onoarea ceraşelor. Am cântat multe cântece de probă; iar sosind la urmă- torul cânt „Din sânul maicei mele“ şi cântându-1, a rămas poetul, pe lângă această melodie, obligându-mă ca pe Dumineca viitoare să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină, ca să cânt după melodia aleasă, poezia ce o va compune până atunci. In Dumineca hotărâtă — iată că vine poetul împreună cu 4 domni români — şi şezând cu toţi pe iarbă verde şi cu ciraşe dinainte — îmi detc d-1 Andrei Mureşan poezia făcută „Deşteaptă-te Iiomăne~; probai puţine rânduri, şi văzând că in tot melosul este de mirare potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine. Mai re-petându-1 odată, toţi Domnii, învăţând melodia din auz, cântau împreună, mulţumind şi urând multă vieaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceea cântul „Deşteaptă-te Române“ s’a făcut cel mai plăcut şi familiar ; iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ a-1 cântă bine şi regulat». Asupra lui Ucenescu, d. Popescu Pasărea scrie că a fost un discipol al lui Anton Pann şi cunoştea bine muzica bisericească şi cântecele de lume pe cari le scosese Pann în «Spitalul Amorului». Tânăr de talent, Ucenescu făcea la Braşov operă de propagare a muzicei Maestrului său care eră îndestul de cunoscut şi apreciat în tot locul. Melodia primitivă din «Deşteaptă-te Române» a suferit în cursul vremii un proces de rotunjire care a simplificat-o. Ucenescu însuş, arată într’o notiţă că «nu-1 cântă bine e-xacţ, decât cei ce l’au învăţat dela mine, pe când ceilalţi l’au mai schimbat întrucâtva». Românii din Regat, în special, îl cântă vioi, ca pe un marş, adaptându-1 astfel spiritului războinic din text; nu tot aşa fac Ardelenii cari îl cântă jalnic, tărăgănat, — ceeace ne face şă vedem şi mai lămurit curiosul împrumut al acestei melodii dela cântecul elegiac: Din sânul maicei mele, născut în griji, necazuri Restriştea mi-a fost leagăn, cu lacrămi m’am hrănit ! Viaţa socială modernă dă tot mal multă însemnătate fiecărui grup de membri legaţi de nevoi şi năzuinţi comune.— li ,N0UA REVISTA ROMANA Nu p .fără interes să cunoaştem cât de departe frământările de pildă ale funcţionarilor comerciali, aceşti «proletari-în haine negre» cum le plac să se numească. - Iată, primim la redacţie no. 1 din BULETINUL FUNCŢIONARILOR COMERCIALI. ■— Ne-a înduioşat apostila scrisă cu mâna şi subliniată: *Rugăm recenzaţi»... Şi l-am tăiat (Buletinul are opt pagini şi «de pe acum spaţiul este prea mic*),, şi l-am citit. Funcţionarii comerciali au desigur multe pe inimă şi scriu deci cu inimă: «Organul nostru! In sfârşit! Cu începere de astăzi, va apaPeTn fiecare lună Buletinul nostru, facla care va lumină şi încălzi conştiinţa întunecată şi amorţită a funcţionarilor comerciali de toate categoriile... In contra exploatării sălbatice şi nelogiuirilor patronale, împotriva detractorilor ldgii repauzului duminical integral; pentru apărarea dreptrurilbr noastre şi cucerirea de reforme noi nece-'sşre breslei oropsite şi desmoştenite a robilor comerţului, vom face armă de atac şi scut de apărare din organul nostru... Prin-şi pentru funcţionarii comerciali! lată deviza ce ne călăuzeşte.» ; Mai sunt articole din cari regretăm că'nu putem culege decât titlurile: Flanşnetărul, Jos vanitatea!, Situaţia noastră— aparenţa şi realitate-, Dărâmaţi gaşca de şarlatani!. etc., etc. , Dintr’o notiţă aflăm că funcţionarii comerciali din Germania cheltuesc aproape 25 mii lei pe an cil organul lor, care are un tiraj anual de 471 mii foi. ... ■ Constatarea — de sigur nu nouă — a crizei Stalului modern, capătă o formă foarte sugestivă în articolul lui Păiil Louis, publicat în MECRURE DE FRANCE de la 1 April. Statul modern e atacat din afară de cătră sindicalism, care tinde la realizarea finală a unei greve generale care să oprească în loc funcţionarea întregei vieţi sociale şi să demonstreze astfel ineficacitatea organizaţiei actuale pentru menţinerea regimului capitalist; Statul modern este atacat dinăuntru, în chiar mecanismul său esenţial, de socialism, care tinde la cucerirea puterii legislative pentru ca prin-ajutorul ei să transforme actuala organizare a societăţii.— Progresele acestor doi adversari ai Statului modern, sunt uşor de observat în Franţa, în Anglia şi în Germania; aceasta îl face pe autor să închee astfel: «Sub orice aspect se înfăţişează,' oricare îi sunt detaliile organizaţiei sale de faţadă, Statul modern este în genere ameninţat, crăpat, sorţit unei ruinări apropiate. • Cazul Franţei este cazul tuturor regiunilor ajunse la un anumit grad al desvoltării industriale; cu acest Stat capitalismul însuşi e lovit de moarte. Avântul a ceiace se numeşte, după Taine, anarhia spontană la noi, înmulţirea şi lărgirea grevelor şi apariţia trade-unionismului^revoluţionar în Anglia, marea victorie a social-democraţiei peste Rin, sunt manifestaţi diverse ale aceluiaşi fenomen, semnele unei iremediabile prăbuşiri.» - . , Tot în acest No. din revista parisiană, Roberl D’IIumicres c^ută să prinză câteva trăsături din figura stranie a dramaturgului englez J.-Ji. Sehaw. . MEMENTO D. Iordan /. Tara,—institutor în Galaţi, dorind să ştie jre citesc elevii săi din clasa a IV-a primară, a aflat următoarele : Din 50 elevj_:_ 33 n’au cetit nimic în afară'de cărţile de şcoală; 5 elevi' au cetit câte o carie, 1 elev două volume, 2. au cetiţ câte patru volume, 3 au cetit câte cinci volume, 5 âu cetit câte şapte volume şi unul, care învăţă in particular limba franceză, â cetit patru volume româneşti şi 36 franceze. {Rev. Gen. a inv.) - S’att împlinit o 'sută de ani de întrebuinţare a gazului de ilu-> minat. Cel dintâi oraş iluminat a fost Freiberg din Germania, prin’ stăruinţa, prof., Lampadius. ,-Revista „Natura" reproduce nişte curioase argumente cp se aduceau pe acea- vreme împotriva iluminatului cu gaz ; astfel: un argument juridic : sunt puşi la contribuţie penţru acest iluminat şi oameni cari nu-l doresc; unul teologic: strică alcătuirea universului.care p-evede întunericul nopţii; unul moral: frica de întuneric, care ferea pe‘mulţi de păcate, are să dispari, iar chefurile au să se înmulţească; şi sfârşit, un .argument naţional: iluminaţiile de zile: mari au şă-şi piardă efectul din cauza, acestor quasi-iluminaţii' zilnice. . , . . . Jules Renard, autorul faimosului Poil de Carotte, va avea în. curând un.monument in oraşul şău Ch # Thomas Carlyle DC C. ANTONIADE DOCTOR IN FIL0S0F1E A DOUA EDIŢ1UNE Cu un portret al lui CARLYLE dupfi WH1STLER PREŢUL: 3 LEI • • In provincie se adaogă 45 bani, costul transportului recomandat. NC’JA REVI-iĂ ROMaN’^x MINISTERUL AGRICULTUREI ŞI AL DOMENIILOR DIRECŢIUNEA PROPRIETĂŢII ŞI A EXPLOATĂRII MOŞIILOR ' PUBLICAŢIUNE In ziua de 5 Maiu 1912, ora 10 dimineaţa, se va ţine în localul Ministerului licitaţiune publică, orală, pentru vânzarea locului viran, în suprafaţă cam de 754 m. p. roprietate a Statului, situat în Capitală, Str. Doamnei No. 2.— Concurenţa va începe dela suma de 250.000, lei iar garanţia va fi de 7000 lei. . 19 Martie 1912 No. 20.196. SANATORIUL Dr. GEROTA OPERAŢIUNI SI FACERI BUCUREŞTI, BULEVARDUL FERDINAND No. 48 TELEFON 1/44 Cel mai mare şi mai complect Sanatoriu de Chirurgie din ţară Special construit pentru boalele CHIRURGICALE, GENITO-URINARE, :: BOALE DE FEMEI, FACERI ŞI VENERIENE :: Cu 2 săli de operaţie, 2 săli de pansamente, Razele Rontgen şi toate aparatele şi instrumentele necesare ope-raţiunelor generale şi speciale. Tratamentul sifilisului prin injecţiuni intravenoase 3 cu medicamentul ERLICH (606) r ■ ■ B B B B B B NOUA, INGENIOASA MAŞINĂ DE SCRIS jj ADLER” TOATE LITER1LE SE POT SCHIMBA LA MOMENT CU ALTELE SCRIIND RUSEŞTE, GRECEŞTE, Etc. Cea mai trainică maşină de scris este „ADLER“, fiind construită cât se poate de simplă, neavând decât 400 de piese1 pe lângă celelalte maşini oarbe ce au peste 2000 de bucăţele, de aceea în totdeauna se află aceste maşini la reparat, având prea multe piese. Maşina de scris „ADLER" are scrisul imediat şi continuu vizibil (nu scriere oarbă). „ADLER" are numai 30 de clape cu 90 de litere; deci 6—8 litere mai mult d^cât maşinile oarbe. 20 copii direct se obţine cu maşina „ADLER". Se poate scrie în mai ■ multe culori; cea mai practică pentru circulari cu hârtie oerată. ■ Numai 30 de clape, dar cari dau peste 90 de litere, ţifre şi semne, etc. Cu 6—8 litere mai mult decât la maşinile de scris oarbe (Machines cachees) Fac şi orice schimb cu maşini de scris uzate contra noilor maşini de scris „ADLER“ Am luat în schimb peste 40 maşini de scris sistem vechi şi uzate Remington, .* r Fay-Sholes, Smith-Premier, fost No. 4, Yost No. 10, Hammond, Nort’s, Empire, I î Chicago, Gladstone, Blickensderfer, Ideal, International, Oliver, Stoewes, etc. Tot felul de accesorii pentru orice maşină de scris la: _ I. B. ANTONESCU TeW —’8,51 învăţătura maşinei ----GRATIS-------- Şoseaua Basarab, 250 (Piaţa Victoriei) :: BUCUREŞTI :: Şoseaua Basarab, 250 (Piaţa Victoriei)