NOUA REVISTA ROMÂNĂ abonamentul : POLITICA, LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI ARTA In România un an (48 NUMERE). 10 lei APARE ÎN FIECARE DUMINICĂ ,, şease luni.....6 ,, In toate ţările unîunei poştale un an 12 „ -------- REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Calea Victoriei 60. Pasagiu No. 3 DIRECŢIA : Bucureşti, B-dul Ferdfnand 55 TELEFON 8/66 DIRECTOR: C. R ADULESCU-MOTRU PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI UN NUMĂR. 25 Bani Se găseşte cu numărul la principatele librării şi la depozitarii de ziare . din ţară Preţul anunţurilor pentru o pătrime de pagină 10 lei. No. 7. DUMINICĂ, 12 DECEMBRIE 19IO Voi. IX. SUMARUL NOUTĂŢI: f D. A. Teodorii. — Concurs literar.—Anuarul Universităţii■ din Bucureşti. — Recensământul ştiutorilor şi neştiutorilor de carte,—Ecouri din lumea igienei sociale. CESTIUNI SOCIALE: Rodolphe Broda. Ce pot împrumuta popoarele unele de la altele Petre Pribeag. Studenţii români din străinătate. (Scrisori din depărtare). LITERATURA: Mauriciu Jokai. Aşi fi putut şi eu să fiu. MEDICINA: Dr. L. V. Vaian. Problema cancerului. DISCUŢII: ' Th. Cornel. Curentul nou artistic de la noi şi critica de artă. V. Vîrcol. Trebue să se facă un început de descentralizare în învăţământ. NOTE ŞI INFORMAŢII: Charles Diehl in Bucureşti.- „Sal-varsan*.— Cauzele cutremurelor. — Un Bonsseau japonez.— Mefislofele al Rusiei. — Căsnicii studenţeşti în Germania. REVISTA REVISTELOR: Le Conrrier liuropecn. — Căminul nostru.— Viaţa nouă. • FINANŢE ŞI COMERŢ: In interesul exportului de cereale. NOUTĂŢI ţ D. A. Teodorii. O moarte crudă şi neaşteptată ne răpeşte pe unul din membrii de seamă ai corpului nostru didactic, pe colegul D. A. Tcodoru, în ultimul timp secretarul general al ministerului instrucţiunei publice. Licenţiat in litere al Universităţei noastre, mai în urmă laureat al şcoalei de înalte studii din Paris, 1). A. Teodoru înapoiat în ţară a ocupat un loc de frunte în învăţământul nostru secundar. Sufletul său cald, temperamentul său de luptător ni-1 arată totdeauna în fruntea mişcărilor generoase. Dacă în ultimul timp, înscrierea sa în partidul liberal şi disciplina strânsă a organizaţiilor politice, i-au reclamat de multe ori poale un prea mare zel pentru desăvârşirea operei minis- trului şcoalelor de astăzi, Teodoru a făcut-o, de sigur, convins că apără şi lucrează pentru binele şcoalei. Moartea prematură a lui D. A. Teodoru, Iasă un real gol în corpul nostru didactic secundar; partidul liberal pierde pe unul din colegii şi devotaţii săi soldaţi; iar d-1 Ilarei, pe .cel mai de seamă al său colaborator în ultima sa guvernare. Concurs literar „Noua Revistă Română11 a hotărît să acorde în fiecare lună un premiu în bani de cincizeci lei pentru cea mai bună satiră politică In versuri privitoare la viaţa noastră publică. Satira va trebui să aibă caracterul obiectiv al unei lucrări literare. _ Manuscrisele se vor trimite pe adresa redacţiei până la 14 ale lunei. Anuarul Universităţii din Bucureşti. Universitatea din Bucureşti publică al XVIII-a al său anuar, cuprinzând date asupra învăţământului superior în anul şcolar 1909/910. Extragem următoarele date care ni se par interesante In anul 1909,91 o au frecventat cursurile universitare 3392 studenţi. . Iată repartiţia lor pe la diferitele facultăţi: f A) La facuitatea de Teologie, sunt înscrişi 196 studenţi: 194 Români şi 2 Bulgari, dintre cari 2 şi la litere. B) La Facultatea de Drept, 1575. In numărul total de 1575 sunt 3 studente, iar după naţionalitate: 1507 Români (dintre cari 15 din Transilvania şi 5 din Macedonia), 49 Israeliţi, 3 Germani, 4 Greci, 1 Polon, 7 Bulgari, 1 Italian, 2 Austriaci, 1 Olandez. La doctorat înscrişi 1090, din cari 2 studente, 1058 Români şi 32 străini. Ţ C) La Facultatea de Filozofie şi Litere, 422. In numărul total de 422 sunt 148 studente; iar după naţionalitate: 414 Români, 4 Israeliţi, 2 Greci, 1 Francez şi 1 Bulgar. D) La Facultatea de Ştiinţe, 193. In numărul total de 193 sunt 47 studente; iar după naţionalitate: 176 Români. E) La facultatea de Medicină, 576. In numărul total de 576 sunt 94 studente; iar după naţionalitate : 503 Români, 12 Bulgari, 1 German, 58 Israeliţi, 1 Grec şi 1 Austriac. F) La învăţământul farmaceutic, 436- In numărul total de 436 sunt 142 studente; iar după naţionalităţi: 387 Români, 8 Germani, 35 Israeliţi, 2 Austriaci, 2 Greci şi 2 Polonezi. Faţă cu numărul anului precedent, anul acesta se prezintă cu o scădere de : Avem 3392 studenţi faţă de 3478 ai anului 1908/909. 1 1) Doctoratul fiind suspendat în anul şcolar 1S)09/S)10, nu s’au făcut înscrieri noi. NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ 138 Pentru a se vedea lu care facultate se simte mai multă scădere, reproducem şi ţifrele anilor trecuţi: Anii Teolog. 1906— 1907 306 1907— 1908 267 1908— 1909 206 1909— 1910 196 Drept Litere Ştiinţe 2635 376 230 2229 358 203 1620 374 , 196 1575 422 193 Medic. Farm. Total 733 187 4467 682 145 3884 659 423 3478 576 436 3392 In cursul anului 1909/910 Universitatea din Bucureşti a eliberat 444 diplome de licenţiat sau doctor. Faţă cu numărul anului trecut, se constată iarăşi o scădere. . Iată specialităţile la cari s’au eliberat aceste titluri academice. 1909/9! o 1908/909 Licenţiaţi în teologie..............32 41 » » ştiinţe........... 11 22 » » farmacie............. 17 14 » j> litere............... 44 74 » » drept................216 214 Doctori în drept................. 4 1 . >' » medicină.............. 48 79 Total ... 372 444 Iată numărul total al diplomelor universitare eliberate de la întemeerea Universităţii şi până astăzi: Licenţiaţi în teologie . . . 414 » » drept . . . . 4185 (5 doctori) • » » ştiinţe. . . . 406 (1 doctor) » » litere . . . . 632 (3 doctori) . » » medicină . . 19 Doctori în medicină . . . 1155 Licenţiaţi în farmacie ... 745 In total s’au eliberat 7565 de diplome universitare. Recensământul ştiutorilor şi neştiutorilor de carte. Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice dă la lumină datele recensământului ştiutorilor şi neştiutorilor de carte, colecţionate şi orânduite în forma unui raport subt îngri-. jirea d-lui Gh. Arghirescu, profesor secundar, capul serviciului statistic din ministerul instrucţiunei. Lucrarea isvorâtă din dorinţa de a înlătura legenda, aşa de mult acreditată in ultimul timp, asupra numărului excesiv de mare al neştiutorilor de carte dela noi, îşi ajunge întru câtva ţelul. Cifrele au o putere mai mare de a convinge decât multe alte mijloace de probă. Vor fi mulţi cari vor striga peste tot locul scăderea bruscă a numărului analfabeţilor la noi. Nu ne este în gând a contesta puterea adevărului cifrelor. In cazul de faţă insă ca şi în toate publicaţiile statistice, cestiunea care se pune este: întru cât cifrele pot să prezinte o înregistrare fidelă a faptelor pe cari le studiază. NTu vom întârzia să insistăm asupra acestei îndoeli puse chiar la fundamentul metodei statistice, căci nu aici îi este locul. Ceea ce voim să subliniem este dacă modul cum s'au colecţionai datele ne da garanţia că ele se pot apropia de adevăr. Recensământul, ne spune introducerea publicaţiei, a fost făcut de corpul didactic, odată cu recensământul copiilor în vârstă de a fi înscrişi la şcoală- A fost cu alte cuvinte ancheta profesorilor special însărcinaţi, cari au mers din casă în casă întrebând pe părinţi, copii, servitori, pe cine găsea acasă într’un cuvânt, asupra copiilor in vârstă de şcoală şi asupra gradului de cultură al locatarilor. Dacă însă pentru fixarea exactă a vârstei copiilor, institutorii, sau învăţătorii aveau la îndemână registrele stărei civile, spre a verifica afirmaţiile părinţilor, întru ce priveşte gradul de cultură al părinţilor sau chiar al rudelor cari conlocuesc în aceeaşi clădire, nu aveau la îndemână nici un mijloc de verificare a afirmaţiilor şi ele trebuiau consemnate întocmai. De aici iată ce s'a putut inlâmpla, şi ni se spune că s'a întâmplat. Mulţi din cetăţeni jenaţi şi e lucru destul de firesc, de această neobicinuită proeedare, au căutat, să ascundă adevărul. Cui i-ar fi venit uşor să spue că nevasta sa, sau soacra sa, abia ştie scrie, sau nu ştie de loc ? Şi astfel în multe locuri, afirmaţia însăşi a locuitorului era falşă. Un director de şcoală din capitală însărcinat cu acest recensământ, imi spunea că a rămas surprins şi foarte încântat faţă de marele număr de absolvente a cursului modern, profesional sau liber pe care îl posedă o foarte depărtată mahala a Bucureştiului. Dalele erau falş date. XTu e vina institutorului, că n'a pulul să le verifice ; doar nu era să se apuce să controleze prin casele oamenilor cari ştiu-să citească şi să scrie, puindu-i la probă. Aceasta s'a întâmplat întru ce priveşte comunele urbane. Xu tot aşa stă lucrul cu satele. Acolo indicaţiile învăţătorului pot avea mult mai mult temei, căci el singur, când e un învăţător harnic şi muncitor, ştie pe de rost starea liccăruia din satul său. Iată in rezumat concluziile raportului: Populaţiunea recensată în ţara întreagă este distribuită în modul următor: bărbaţi femei sau total 1. Neştiut, de carte: • 1.206.172 1.854.188 3.060.360 2. Ştiu numai citi şi scrie: 717.659 246,724 964.383 3. Urm. şcoala prim.: 311.351 167.213 478.564 4. Abs. de şcoală prim.: 322.816 114.506 437.322 5. Abs. ai unui curs superior celui primar: 73.168 33.545 1041.713 Total 2.613.166 2.416.176 5.047.342 In comunele urbane: bârbaiţ femei sau total 1. Neştiutori de carte: 112.478 183.804 296.382 2. Ştiu numai citi şi scrie: 127.158 85.498 212.656 3. Urm. la şcoala prim.: 40.254 32.019 72.273 4. Abs. de şcoală prim.: 97.579 68.4.'13 166,012 5. Abs. de curs superior celui primar: 42.154 26.522 68.676 Total 419.623 396.276 815.899 Iar Î11 comunele rurale: bărbaţi fetnei sau total 1. Neştiut, de carte: 1.093.694 1.070.384 2.764.078 2. Ştiu numai citi şi scrie: 590.501 161.226 751.727 3. Urm. la şcoala primară: 271.097 135.194 106.291 4. Abs. de şcoală primară: 19.259 18.743 37.902 5. Abs. de curs sup, celui prim. : 7.195 4.866 12.061 Total 2.211.543 2.019.900 4.231.443 Raportul e însoţit de un interesant şi preţios studiu asupra dezvoltării învăţământului primar la noi şi asupra organizării lui actuale, datorit d-lui Arghirescu. (XXXVII pg.) Bogăţia de amănunte, claritatea în expunere, planul bine alcătuit care formează fundamentul acestui capitol înlro-ducător al publicaţiei, fac din lucrarea d-lui Arghirescu o contribuţie serioasă la istoria învăţământului nostru public. Am îndemna sincer pe d-1 Arghirescu, să ne desvoltc mai mult unele părţi din epoca contimporană a învăţământului nostru primar—programe de studii, orare, norme de recrutare a corpului didactic, rezultatele învăţământului ele. — şi opera d-sale, cu drept cuvânt, va putea fi socotită alături de opera lui V. A. Urechiă, singura istorie a şcoalelor noastre primare. NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ 139 iy ECOURI DIN LUMEA ===== IGIENEI SOC m LE. Regenerarea Neamului Zilele acestea a apărut în cunoscuta şi populara «Biblioteca pentru toţi» editată de d. Leon Alcalay, o foarte interesantă scriere daneză «Sistemul Meu, 15 minute pe zi pentru sănătate» de J. P. Miiller, tradusă în româneşte. Această scriere care a făcut epocă, de şi publicarea ei este recenţă, a fost tradusă în mai toate limbile europene în ediţii de sute de mii de exemplare. Nu se cunoaşte până azi o scriere care să fi avut un mai mare răsunet şi un mai strălucit succes. .Şi ceeace e mai curios e că cărticica aceasta, eftenă în toate ţările, fiind eminamente practică, nu a rămas în domeniul pur al intelectualităţii; ea a trecut dela vorbe la fapte şi azi sunt o mulţime de oraşe în cari sute de stabilimente publice sau private s’au fondat pentru punerea în aplicare a principiilor autorului atât de uşoare şi atât de simple. Mai toate sistemele de regenerare fizică a oamenilor au trecut în planul al II-lea faţă de Sistemul Meu pentru motive bine determinate şi atât de solid argumentate în scrierea aceasta. Astăzi gimnastica de şcoală sau de casă, sporturile sub toate formele nu pot ignora «Sistemul Meu»; ba ceea- ce e mai mult, ele însăşi cedează locul lor vecliiu şi de ani de zile câştigat, minunatelor principii din «Sistemul Meu». Lesnicioasa aplicare a principiilor fundamentale de exerciţii fizice, pe cari le poate face dela copilul cel mai fraged până la bătrânul cel mai gârbov, dela individul cel mai sănătos până la suferindul cel mai des-nădăjduit, — a făcut din această scriere un fel de pâine zilnică a milioanelor de adepţi ai fostului locotenent în armata daneză, Miiller. S’a introdus prin şcoli, prin institute publice sau private, prin stabilimente de gimnastică publică sau privată, prin cluburi sportive, peste tot unde cei în mâinile cărora a intrat această excelentă scriere, şi-au dat seama că faţă de progresiva degenerară fizică a omului modern, nu este altă alcătuire mai lesnicioasă şi mai practică de principii şi de exerciţii fizice, ca opera ingenioasă a lui Miiller. Ea nu e o simplă copiere sau aranjare dibace a unor exerciţii de gimnastică cunoscute, ci este rezultatul unei lungi experienţe încoronate cu succes a vigurosului ei autor, care a căutat să experimenteze rând pe rând toate sistemele de gimnastică anterioare, pentru a se convinge că atunci când ele nu aduc rău organismului omenesc dau cel puţin o dezvoltare exagerată unor membre şi părţi exterioare ale corpului fără vre-un efect salutar asupra organelor interne. Şi aici stă una din frumoasele originalităţi ale lui Miiller. De o mare valoare este iarăşi reîntronarea unui foarte vechiu sistem — de pe timpnl Grecilor, — de fricţiune a pielei, cu mult modificat şi îmbunătăţit de Miiller în «Sistemul meu». Spaţiul nu ne permite de a face o analiză critică a acestei scrieri atât de uşor scrise şi atât de bine traduse. O recomandăm însă elevilor şi mai ales profeso-rilor-maeştri de gimnastică, cum şi tuturor persoanelor care pun preţ pe regenerarea fizică, alături cu obositoarele petreceri zilnice sau cu zdrobitoarele ocupaţii. Traducerea românească fiind eftină, suntem siguri că ea va putea intra în mâinile tuturor şi suntem convinşi că acel care o va citi odată numai, o va şi aplica. 15 minute pe zi pentru regenerarea fizică! Cât de puţin faţă de orele şi zilele şi mai ales nopţile întregi pe cari le risipim pentru degenerarea noastră fizică! In ţara noastră unde educaţia fizică e atât de neglijată, unde totul se face prin oficialitate, nu ne îndoim că această scriere va atrage atenţia îndrumătorilor tineretului nostru şi se vor servi de ea introducând-o prin şcoli şi instituţii de educaţie publică, pentru Regenerarea Neamului Nostru. Această carte în ediţiile streine se vinde cu preţul de 3 lei iar în traducerea Bibliotecei pentru lo(i s’a pus la dispoziţiunea publicului pentru minimul preţ de 60 bani. Edlt. -----ABONAMENTELE SE PLĂTESC ÎNAINTE. = Cel mai lesnicios mijloc de plată a abonamentului este mandatul postai. Administraţia NOU El REVISTE ROMANE: Calea Victoriei, 60. -.. BUCUREŞTI. ■ — - 9 140 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ jfî apărut: Biblioteca editată de „Noua Revistă Română“ No. 1. In zilele de anarhie de C. Rădulescu-Mofru. „ 2. Sufletul neamului nostru de C. Rădulescu-Motru. „ 3. Contractul de muncă de Oem. Neguiescu. ——= PREŢUL UNUI NUMĂR 15 BANI - ■ - Editeurs ^ ZANICHELLI de Bologna, ALCAN de Ti Paris, ENGELMANN de Leipzig, * & WILLIAMS et NORGATE de Londres. |L 99 SCIENTIA” REVUE INTERNATIONALE de SYNTHESE SSCIENT1F1QUE. Direction: G. BRUNI — fl. DIHISI — P. ENRIQUE5 tH. GIflRDINfl - E. RIGNflNO 4 numeros par an, de 280—300 pages cbacun. On se plaint de plus en plus des ctrets de la sp£cialisation & outrance & laquelle Ies bommes des siences sont condamnăs. Scien&a a €t6 fondâe en vue de «.vuuebalancer ces fâcheux ef-erts. Ellc publie des articles qui se rapportent aux branches di-Kjg/) fevses de la recherche tli£orique, depuis ies Mathâmatiques juâ-qu’â la Sociologie, et qui tous sont d'un int6r£t g6n£ral: elle K» permet ainsi ă ses lectures de se tenir au courant de Tenscm-Jg* ble du mouvement scientifique contexnporain. Tpi| Scienlia, qui est dans sa quatri&mc ann£e d'exisence, a con*-jaf quis du premier coup la favcur du monde savatt, grâce h. la Kn collaboration qti’elle s’est assur£e des autoritâs scnientifiques le plus 6mînen«,es de l’Europe etdel’Amdrique. EUeapubli6, outre Ies articles de ses directeurs : MM Bruni, Enriques, Dlonlsl Rlg. Jj nano, des travaux de MM. Polncară, Picard, Tannery Vo, erra, Kţi Boutroux, Borel, Fabry, Zcuthen, Zeeman, Rrrhenfus, Gorges Dar win, Lowel, Ritz, Seeliger, Soddy, Ostwald, Wallerant, Lehmann, Schiaparelii, Clamician, Raffaele, Foi, Hdber, Galeotti. Ebsteln, tB Demoor, Asher, Frederlcq. Lugaro. Delage, Caullery, Rabaud, Drlesch, Wiessner, Haberlandt. Bohn, Clapm In această privinţă Nakae Chomin nu se potriveşte cu Rousseau — care crede într’un Dumnezeu personal. Totuşi Chomin s’a inspirat din Contractul social şi a combătut cu înverşunare toate prejudecăţile şi convenţiile societăţei. ■ Mefîstofele al Rnsiei.—Vocea de bas e o specialitate muzicală rusă. Sunt veacuri de când ea a făcut gloria corurilor moscovite. Nu e deci de mirare dacă cel mai mare bas din lume este azi un rus, Şaliapin, celebrul cântăreţ care din cauza măestriei cu care execută partea lui Mefisto din Fausl, a fost supranumit Mefislofelul rus, Născut la Kazan în 1873, din părinţi săraci, cari n’au putut să-i dea nici o educaţie, a fost mai întâi cismar în oraşul său natal. De cealaltă parte a străzii, la o brutărie îşi făcea ucenicia Maxim Gorki, un alt tânăr care a devenit mai apoi celebru. Şaliapin îşi cumpăra pânea de la prăvălia pe care Gorki a descris-o într’unadin frumoasele sale nuvele. Cei doi tineri nu s’au cunoscut atunci, dar au făcut amândoi cererea de admitere în corul teatrului local şi în vreme ce Gorki era primit — cererea lui Şaliapin — a cărui voce sigur că nu era încă desvohată, a fost respinsă. La vârsta de 17 ani a fost însă angajat într'o trupă de operetă. Când trupa dădu faliment—cum se întâmplă adesea — Şaliapin făcu pe hamalul la gară sau se angajă ca măturător al oraşului. îndură foamea zile întregi, fără să se mire de loc de aceasta. «Ajunsesem aproape să cred că mâncarea nu mai e la modă» — mărturiseşte el mai târziu. Cei mai frumoşi ani ai vieţei sale şi i-a petrecut făcând când pe hamalul sau măturătorul, când pe lopătarul pe Volga, până într’o zi la Tiflis, mai multe persoane observară adinira- bila-i voce şi de la Tiflis faima i se duse în toată lumea-Azi Şaliapin e un bogat proprietar şi câştigă aproape 100.000 ruble pe an. Cât-va timp a locuit într’o casă aproape de Milan şi s’a căsătorit acolo cu o italiancă. Tot acolo apăru pentru prima oară în Mefistofele al lui Boito, unde avu cel mai mare succes. Boito, când l-a auzit—a exclamat: «In sfârşit mi-am găsit -dracul». Şaliapin e Lucifer în persoană. El povesteşte că a studiat de aproape pe Milton, Goethe şi pe toţi poeţii cari au pus vre-un diavol pe scenă pentru a fi «un Lucifer în care să se recunoască toţi diavolii din literatură cu toate exagerările necesare scenei , Şaliapin care vorbeşte bine limba italiană şi franceză a rămas cel mai rus dintre artiştii ruşi şi acela care vorbeşte mai mult sufletului moscovit. într’o zi un vizitator — intrând în odaia lui Leonida Andreieff, găsi pe scriitor plângând în vreme ce asculta la fonograf pe Şaliapin. Căsnicii studenţeşti in Germania.—Titlul de mai sus e sinonim cu «căsătorii pe ’ncercate». In Bavaria şi mai ales în Miinchen căsătoriile pe ’ncercate sunt foarte dese. Ele sunt o consecinţă a marei libertăţi de care se bucură fetele şi sunt un fenomen ce însoţeşte lupta pentru traiu, în care fecioarele germane sunt silite să intre de timpuriu. Un student universitar, un funcţionăraş, un holteiu incorigibil, un străin care vrea să petreacă câţi-va ani în Germania, fără să-şi ia în " spinare grija unei familii regulate, — toţi aceştia o încearcă 'cu căsătoria pe termen limitat. U11 anunţ la Mica publicitate», o vizită într’un magazin, într’o librărie, într’o cafenea, — şi nu-ţi rămâne de cât l'cni-barras du choi.c, căci numărul fetelor care stau la dispoziţie pentru o asemenea căsătorie fără lanţuri legale şi bisericeşti, este colosal. Şi nu e vorba aici de concubine, ci de fete de treabă care-şi dau tinereţea şi dragostea lor şi care, când iubitul lor e bolnav, îl îngrijesc cu un devotament fără de margini. Ele ţin în ordine rufele şi hainele lui şi atunci când în punga lui e criză, întreţin ele casa, lucrând până le sângerează degetele; şi fac aceasta ştiind prea bine, că fericirea lor nu va dura de cât câţi-va ani. Cinci la sută din asemenea ,«căsnicii» se transformă în cursul vremii în căsătorii legale şi drăguţele din ajun devin gospodine foarte cinstite; nouăzeci şi cinci la sută însă din ele sfârşesc cu o separaţie: când studentul şi-a terminat studiile, când funcţionarul e permutat, când străinul se întoarce în patria lui, s’a isprăvit cu idila de dragoste, Despărţirea are loc fără plânsete şi fără ceartă. Cine se află pe peronul gării înainte de plecarea unui tren, poate azista la o sumă de asemenea despărţiri. Cei doi îndrăgostiţi convorbesc în şoapte şi mişcaţi, până ce trenul porneşte: o ultiipă sărutare, două lacrimi şi povestea e sfârşită pentru totdeauna. , Un ceas în urmă «ea» a găsit un altul. blbLlOC.bAFIK : Vera Fitjner: I.es Prisons rtisses. 1910, L-t. Carciu Ştefan : Spre oastea nouă. bucureşti. — Lei L50. Buletinul eomisiunei monumentelor istorice, „anul III, No. '1 (fasc. 11). Iulie — Sept. 1910. Lei 2.50. Recensământul yencral al ştiutorilor şi neştiutorilor de carte in România din anul f.arol bobi, buc. 1910. NOUA REVISTĂ ROMANĂ •57 REVISTA REVISTELOR In numărul 23 al revistei parisiene Le Conrrier Enropeen, Ch. Paix-Seailles, într’un articol intitulat France et Turquie, constată cu amărăciune cum Franţa pe zi ce trece perde orice influenţă la Constan-tinopol. Vina, e a diplomaţilor cari au reprezentat în ultimii ani Republica pe lângă guvernul Junilor Turci şi a Băncii Otomane care, deşi e o instituţie franceză, s’a îngrijit mai mult de interesele personale ale conducătorilor ei decât de acelea ale Franţei. Se înţelege, rivala Franţei pe ţărmurile Bosforului e Germania. Partidul german nu e prea numeros la Constanti-nopol ;—scrie autorul articolului—totuşi el e foarte puternic în cercurile militare şi dispune de influenţe cărora cu greu le poate rezista guvernul Junei Turcii. Francezii trebue să caute mijloace care să le salveze interesele, căutând în acelaş timp să menajeze amorul propriu şi ambiţiile legitime ale guvernului Turc. Acestea însă trebue făcute în grabă, căci „ora e decizivă pentru Franţa; ea trebue să ştie să-şi reia locul şi influenţa ei şi să le asigure în chip definitiv". In Căminul nostru No. 4 d. I. F. Buricescu laudă instituţia muzeului pedagogic şi-i relevează câteva lipsuri: Muzeul pedagogic sintetizează minunat toate sforţările trecute, ca şi pe acelea ce are să le facă în viitor şcoala românească. Ideia acestui Muzeu, după cum a afirmat însuşi d. ministru Haret, datează din timpul când a fost în capul departamentului instrucţiunii d. Poni ; înfăptuirea ei actuală se datoreşte însă sforţărilor rodnice ale d-lui M. Popescu, administratorul Casei şcoalelor. Se înţelege că deocamdată este numai un frumos început, care are nevoe încă de multe silinţe spre a ajunge la desvoltarea pe care o comportă ideia. Aceasta nu însemnează însă deloc că nesocotim însemnătatea instituţiei, mai ales dacă ţinem seamă că în aducerea( la îndeplinire a ideilor mari, partea cea mai grea este începutul. Muzeul pedagogic are o bibliotecă, unde profesorii pot găsi preţioase scrieri de tot soiul, referitoare la preocupările lor didactice: cărţi de filozofie generală, de psihologie şi pedagogie generală, precum şi aplicată. Din răsfoirea catalogului se poate constata însă o lacună, pe care ne facem datoria de a o semnala, cu speranţa că se vor lua măsuri pentru înlăturarea ei. Astăzi nu se mai poate concepe Pedagogia fără ajutorul Psihologiei infantile, care a luat de câtva timp un avânt îmbucurător. Muzeul trebue neapărat să pună la îndemâna profesorilor cercetările de acest soiu, fiindcă numai aşa se poate întemeia speranţa că cercetările pedagogice vor călca pe teren sănătos şi vor evita vorbăria şi uneori naivitatea. Ba, ceva mai mult: trebue făcut un catalog complet al lucrărilor de aceşt sqîu, care ar lua în rafturi locul altora streine de Pedagogie şi fără nici o legătură cu ea. In aceeaş ordine de idei, am avut impresia că nu se găsesc în bibliotecă scrierile tuturor marilor pedagogi". Vieaţa nouă (Anul VI, No. 20. 1 Decembrie): Istoria literară în învăţământul universitar. D. Ovid Densuşianu publică sub acest titlu lecţia de deschidere a cursului său la Universitate. D-sa critică sistemul admis, şi în străinătate şi la noi, de „a nu se ţine seamă în studiul literaturilor decât de unele epoci, de producţiunile literare din timpuri mai depărtate". Profesorul de literatură nu trebue să se mărginească în cercetarea trecutului literar; el are datoria imperioasă de „a înlătura acest fetişism pentru trecut şi de a da actualităţii dreptul pe care trebue să-l aibă şi între zidurile Universităţii, unde spiritul de rutină continuă şi azi să stăpânească sub o formă sau alta". Mişcarea literară de azi e sau bună, sau rea: şi într’un caz şi într’altul profesorul universitar, care \e chiemat să dea o direcţie, trebue să-şi spună cuvântul. Se mai cuprind în acest număr bucăţi literare de d-nii Budurescu, E. Isac şi N. Stănescu precum şi articole de d-nii V. Vârcol şi J. Lupus. Să nu lipsească din nici o casă Minunatul FRANTZBRANNTWEIN 99 DlflNfl 99 Cel mai bine preparat şi cel mai binefăcător în cazuri de: DURERI DE CAP PROVENITE DIN CĂLDURI SAU ALTE CAUZE DURERI DE REUMATISME SAU ALTE DURERI PROVENITE DIN RĂCELI NEVRALGII SCIA TIC LUMBAGO, GUTURAIUL DISPARE NUMAI PRIN MIROSIRE. Observaţi ca eticheta şi plumbul pe fiecare sticlă să poarte numele : 99 DIANA 99 INSTRUCŢIUNE: UN MASSAJ CU „DIANA” dă corpului omenesc cea mai plăcută senzaţie răcoritoare, ferindu-l de sudorile neplăcute --------------------------carc-l expun la răceli. ---------- învoiin