NOUA REVISTA ROMANA ABONAMENTUL: POL -Jn România un an (48 NUMERE). 10 lei ,, şease luni.....6 „ In toate ţările uniunei poştale un an 12 ,, ITICA, LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI ARTA APARE ÎN FIECARE DUMINICĂ REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Calea Victoriei 60. Pasagiu No. 3 DIRECŢIA Bucureşti, B-dul Ferdinand 55. DIRECTOR: C. R ADULESCU-MOTRU PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI UN NUMĂR. 2«j Bani Se găseşte cu numărul la principatele librării şi la depozitarii de ziare din ţară Preţul anunţurilor pentru o pătrime de pagină 10 lei. No. 4. DUMINICĂ, 2 1 NOEMBRIE igio Voi. IX. SUMARUL NOUTĂŢI : Către cititori — Discuţia asupra prerogativelor regale. — Tolstoi. — Ecouri din lumea politică .şi literară. CESTIUN1 SOCIALE: C. Râdulescu-Motru. Polemicile pătimaşe. Maria C. Buţureanu. Femeile în Scandinavia. Arihur Filder. Tdeahd sionist. LITERATURA : Leo TuLstoi. Domnul şi Diavolul. Nicolae Pora. Un erou. PSIHOLOGIE : Ioan Dragu. Mania colecţionarilor. I. Nimpeanu. Activi şi contemplativi. ■ NOTE ŞI DISCUTIUNI : O. Tafrali. Răspuns d-lui N. Lorga. E. Lovinescu. Epilog la o scrisoare. George V. Haneş. Istorie militară. TRIBUNA CITITORILOR. TEATRU-MUZICÂ. FINANŢE ŞI COMERŢ. j 7 « NOUTĂŢI Către cititori. Cu începere de la 31 Octombrie, s'n introdus in organizarea Nonei Reviste Române următoarele imbunălăfiri. Localul Administraţiei şi Redacţiei s'u mutai in centrul Capitalei: Pasagiul Soc. Imobiliare No. 3, (Intrarea prin Calea Victoriei 60 şi Str. Academiei 19). Cititorii şi abonaţii noştri vor putea să-şi procure de la Administraţie nu numai numerile din revislă, ci şi cărfile şi obiectele cari se vor anun(a pe paginile noastre rezervate anunţurilor. l)c la această dată s'a adâogai Nou ei Reviste Române itică opt pagini, astfel că exemplarele vor fi de aci inainle de M pagini; in loc de 16 pagini câte au fost până acum. In aceste opt pagini au fost introduse rubrici noui, cari vor (ine pe cititori in curent cu intreaga mişcare culturală a timpului. S’au făcut demersurile necesare pentru ca acei ce împărtăşesc programul revistei să aibă pe viitor un control mai eficace in insăşi Administraţia şi Redacfia Xouei Reviste Române. In acest scop, după o învoială prealabilă intervenită intre coproprietari, s’a decis în principiu, transformarea unei pătrimi cel pu}in din capitalul revistei în acţiuni la purtător, care să poată fi cumpărate de către cititori. Condiliunile de subscriere şi drepturile rezervate sub-scriitorilor se vor face cunoscute printr'iin anunţ special. Caracterul de revistă independentă va fi păstrai şi pe viilor. Vom căuta chiar să accentuăm şi mai mult acest caracter, contra tuturor suspiciunilor, adesea ori rău intenţionale, venite din partea unora. Noua Revistă Română, aşa cum s'a mai spus in programul 1publicat la I Ianuarie 1900 — îşi propune să oglindească mişcarea socială şi literară a timpului, aşa cum această oglindire se poate lâce intr’o conştiinţă înzestrată cu toată critica ştiinţei contimporane. Rolul la care ea tinde, este să întărească printr'o activitate bine susţinută, încrederea opiniunei publice in judecata celor competenţi şi liberi de orice prejudiţii ; încredere atât de necesară într'un stat democratic şi din nenorocire atât de des ameninţată prin polemicile pătimaşe ale presei zilnlce- Direcţiunea Discuţia asupra prerogativelor regale Svonul aducerei partidului conservator la guvern a adus. cum era şi natural, în discuţie prerogativele regale. Are M. S. dreptul de a aduce la guvern ori şi ce partid? Partidul conservator, care se crede ales de M. S. răspunde negreşit afirmativ. Partidul conservalor-democrat se crede obligat a răspunde negativ. Discuţia este însă pusă pe un teren greşii. Prerogativele regalităţii, în toate statele constituţionale, nu suni nişte drepturi, cari să pot determina prin litera legei, ci prin uz, şi mai ales prin Iad. După litera legei. Regele Angliei ar trebui să fie un autocrat mai mare ca Ţarul Rusiei ; cu toate acestea în fapt el este cel mai puţin autocrat Rege constituţional. Nu litera legei, ci uzul şi mai ales tactul Regelui insăşi, decid de aplicarea care se va da prerogativelor regale. Regele în principiu are loală puterea, — în principiu, are dreptul să fie şi arbitrar, — dar în realitate, el are numai puterea să facă aceea ce este în folosul poporului său, şi prin aceasta, aceea ce este şi în folosul său propriu. D-zeu, zicea un filosof, are în credinţa noastră puterea să facă ori-ce, dar în realitate el lasă să se urmeze determinismul mecanic al naturei... Aşa şi Regele. HI poale face ori-ce în principiu, dar în realitate el procedă aşa cum este mai bine. Prin urmare discuţia trebue să se întindă, nu asupra aceea ce ar putea face Regele dacă ar vrea, ci asupra aceea ce trebue să facă Regele spre a fi spre folosul său şi al poporului său. 66 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ Odată pusă discuţia pe acest teren soluţiunea se găseşte uşor. Regele constituţional trebue să evite a se arăta arbitrar. „Arbitraritatea1* este în aparenţă un semn de autoritate, dar în logica firească a vieţei sociale ea este un semn de slăbiciune. Un Rege care se arată arbitrar îşi asumă o prea grea răspundere: căci la arbitrarul Regelui răspunde de obiceiu arbitrarul cetăţenilor. Când Regele face ce vrea, atunci cetăţenii încep şi ei să ceară ce vor, permis şi ne permis. Astăzi cer un guvern, mâine cer preţuri la grâu (in Portugalia ţăranii cereau Regelui înlăturarea crizei viticole) sau cer ieftinirea traiului. De acest arbitrar din dorinţele cetăţenilor, un Rege înţelept nu scapă de cât renunţând la arbitrarul său propriu. Când poporul ştie, că are guvernul pe care singur şi-l alege, atunci el ştiindu-se răspunzător de alegerea făcută, se cuminţeşte. Din cuminţenia poporului rezultă apoi întărirea Regelui. Prin urmare, cea mai bună întrebuinţare care se poate da prerogativei regale, este ca Regele să permită ca poporul să-şi aleagă singur guvernul. C. R.-M. Tolstoi O tristă veste m'a făcut să închin câteva rânduri de slavă pioasă apostolului religiunei bunătăţiei, geniului interpret al filozofiei iubirei. Eram să iau eri condeiul pentru a protesta în contra ciu_datelor explicaţiuni ce se dedeau cu privire la pretinsa „fugă** a lui Tolstoi. Dar m’ain gândit că prea sunt nesocotite. Cine cunoaşte pe apostolul din Yas-naja-Polyana nu s’a mirat de loc de hotărârea lui eroică de a rupe, în pragul inorţei, cu felul falş de viaţă în care era silit să trăească şi a petrece puţinele zile ce-i vor mai fi fost dăruite în deplină conformitate cu doctrina lui. Cât trebue să fi suferit bătrânul Tolstoi de contradicţiile în care trăia ! El propovăduea întoarcerea la viaţa naturală era convins că simplicitatea traiului ţărănesc e mai potrivită cu adevăratul rost al vieţei—şi trebuia să trăească in mijlocul unui lux exagerat. Locuinţa lui—un palat. Liniştea lui adesea turburată—nu de admiratori şi credincioşi, căci ac.eşţia nu-1 supărau niciodată—ci de nobili curioşi, cari voiau să aibă onoarea de a fi prânzit cu dânsul, sau de oameni de afaceri. La masă, el, îmbrăcat intr'o simplă bluză ţăcănească, era servit de doi lachei în haine negre. Persoana lui, convorbirea şi scrierile sale erau exploatate cu lăcomie de fiii şi soţia lui. Nici că se poate închipui mai mare constrângere de cât a nu fi lăsat să dărucşti pe dată omenirei ideile pe care ţi le inspiră Dumnezeu! Căci nu cred să existe cineva, care să se îndoească de sinceritatea doctrinei lui Tolstoi. Citindul, eşti pălruns de accentul plin de căldură pornit din inima lui. A simţit a-ceeace a scris; n’a înşirat vorbe. Toţi cari au avut norocul să-l vadă au rămas fermecaţi de bunătatea lui îngerească. Simplu în ţinuta lui, neavând în buzunar decât câte-va copeici, fără îndoială că şi-ar fi împărţit averea cu ţăranii dacă ar fi fost lăsat în voe. Predicând cu fapta, Tolstoi s’a făcut agricultor, a trăit laolaltă cu ţăranii, care, atraşi de virtutea lui, aveau pentru dânsul un adevărat cult. Cu vorba a însufleţit pe mulţi învinşi ai soartei care nu ştiau că în însăşi sufletul lor se găsea izvorul tămăduirei. Nu cunosc în ce măşură colonia tolstoiană a realizat fericirea evangelică promisă de fondator. încercarea ei făcută de însuşi Tolstoi împreună cu plugari din vecinătate rămâne însă o manifestare de înaltă morală, menită să umbrească lipsurile veacului expirat. Şi nu de nevoe, nici din naştere a adoptat Tolstoi viaţa simplă. Urmaş de nobilii, crescut în bogăţie şi lux, fiind ofiţer şi luând parte la războiul Crimeiei iar in timp de pace călătorind şi petrecând în societatea nobililor apoi bogat proprietar de pământ, el s’a făcut pe rând învăţător de şcoală, cismar şi plugar, pentru ca să cunoască toate stările. Din această experienţă a lucrurilor şi oamenilor, Tolstoi s’a ales cu bunătatea şi mila şi cu o simpatie lărgită pentru toată omenirea. Încă din aitul 1878 Tolstoi a început să răspândească ideile sale religioase şi morale. El se adresează tuturor oamenilor, fără deosebire de confesiune visând convertirea tuturor la creştinismul primitiv. „Cine înţelege doctrina lui Christ, va avea credinţă în el, căci această doctrină e adevărul*1—ne spune Tolstoi în opera Religia mea. Mai târziu, pentru a dovedi necesitatea de a ne întoarce la concepţiile originale ale lui Isus, arată în scrierea Rvangelii că Dumnezeu fiind spirit şi trebuind să fie adorat cu spiritul, meditarea Sfintei Scripturi ajunge credincioşilor şi face de prisos orice cult extern. Morala lui Tolstoi e curat evangelică; se poate rezuma în următoarele cinci porunci: iubeşte pe aproapele tău, nu comite adulter, nu te lega cu jurământ niciodată, nu întrebuinţa violenţa împotriva nimănui, nu urâ pe oamenii de altă rasă. Convingerea lui Tolstoi e că s’ar putea realiza pe pământ idealul de înfrăţire omenească dacă fiecare ar renunţa la interesele egoiste. El ne sfătueşte chiar să ne ferim de afecţiunile şi prieteniile particulare, pentru a ne devotă din toată inima colectivităţei. Fericirea curată şi adevărată o vom găsi în cultura sufletului nostru, în simpatia cu toţi oamenii, cu toate fiinţele, cu întreaga natură şi în aspiraţia către ideal. 0 observaţie fecundă a lui Tolstoi e aceea a zădărniciei tuturor încercărilor de reformă socială pe calea decretelor şi a legilor. Reformele sociale nu se pot realiza cu sila; pentru a fi reale şi temeinice, trebue să izvorască din adâncimile conştiinţei fiecărui om. Înzestrat de minune cu multe însuşiri sufleteşti, Tolstoi a avut curajul să renunţe la prerogativele naştcrci şi ave-rei pentru a se devota apostolatului religios şi a învăţa pe desmoşteniţii de soartă să trăească viaţa cea adevărată. In secolul nostru utilitarist, Tolstoi a dovedii că toate serviciile diplomaţiei, politicei, ştiinţelor şi industriei nu fac atâta omenirei cât o rază de ideal întăritor. G. Aslan La Administraţia revistei, in Pasagiul Soc. Imobiliare No. 3 (Intrarea p in Calea Victoriei 60 şi Str. Academiei 19, se găsesc de vânzare pentru cititorii noştri cu preţ scăzut: Colecţiunea volumelor apărute din Noua Revistă Română: Volumele I—IV (Prima serie) cu 5 lei volumul. Volumul V—VIII, 3 lei volumul. Volumul IX (în curs de apariţie). Abonament anual 10 lei. Din Studii filosofice voi. I, lei 5. -'Voi. II—IV, 3 lei fiecare volum. Voi V (în curs de apariţia), lei 6. Puterea Sufletească de C. Rădulescu-Motru (scriere premiată de Academia Română), Lei 6. Biblioteca editată de Noua Revistă Română, 15 bani volumul. Au apărut până acum: No. 1. In zilele noastre de anarhie de C. Rădulescu-Motru. No. 2. Sufletul neamului nostru de C. Rădulescu-Motru. No. 3. Contractul muncei de D. Negulescu. Cultura română şi politicianismul (ediţia IlI-a Socec) de C. Rădulescu-Motru cu 75 bani (în loc de lei 1,50). Poporanismul politic şi democraţia conservatoare de C. Rădulescu-Motru. Preţul 50 bani. NOUA REVIS1Ă ROMANA 67 ECOURI DIN LUMEA b—~= POLITICĂ Şl LITERARĂ. Sub direcţiunea D-lui Al. Bădărău a apărut: „România viitoare" revistă lunară destinată a li citită de toate straiele sociale şi cu deosebire de fruntaşii satelor. Redăm aci din cuvintele de introducere. Dela 1907 încoace, s’a schimbat întreaga noastră activitate socială: s’au creeat legi nouă, unele mai bune, altele mai pripite; s’au dat la iveală programe de activitate pentru viitor; s’au înfiinţat şi se înfiinţează instituţiuni mai ales economice. Socotim că-i vremea, când ori-ce român iubitor de ţara lui, să puie umărul pentruca să ajute la regenerarea neamului său. O activitate fără seamăn se- observă la oraşe, o nădejde mare şi-au pus ţăranii în noi orăşenii. Suntem la o cotitură prea însemnată a vieţii noastre sociale şi binele ori răul acestei ţări depinde de calea ce vom apuca-o pentru viitor. Nimeni nu poate tăgădui, că preocuparea oamenilor politici ai ţării este mai mult vindecarea boalei materiale, de care suferă cumplit poporul întreg şi că lasă în rândul al doilea educaţia sulletească. Credem că, odată cu deslegarea problemelor economice pentru viitor, suntem datori să preparăm şi sufletele pentru îndrumarea lor pe calea binelui şi adevărului. După atâtea sguduiri, nu uităm o clipă că sunt peste 5 milioane de ţărani, care au dreptul la \ iaţă. Ei ţin ochii spre noi, aşteaptă cu drept cuvânt o îndreptare adâncă a stări lor. Ţinta noastră este să ajutăm la vindecarea rănilor sociale, de care suferim, să deprindem pe concetăţenii noştri să-şj iubească ţara din lot sufletul lor ca pe ei înşişi, să fie adânc convinşi că neamul lor are o menire în lume şi deci să aibe un cult adânc pentru trecut şi pentru faptele mari din vremea noastră. Cultul strămoşilor să-l sădim şi să-l cultivăm cu îngrijire in sulletele tinere, căci nimic nu-i mai înălţător de cât atunci, când, la ori-ce faptă a ta, te gândeşti la strămoşii şi la cei ce vin după tine. Prin revista „România Viitoare" răvnim să ajutăm cu sufletele noastre la regenerarea ţării : vom lupta ca să se men-ţie instituţiunile bune şi folositoare, să se îndrepteze cele rele, să se creeze cele necesare, vom căuta să trezim în sulletele tuturor fraţilor noştri iubirea raţională de patrie, iubirrii de trecutul şi viitorul întregului neam românesc. Nu vom uită un moment că numai atunci se ajunge la adevărata şi trainica fericire socială a unui stat, când cetăţenii lui desfăşură o muncă stăruitoare şi perseverentă, condusă de o minte clară şi disciplinată. Muncă, ordine in toate şi disciplină socială severă, iată deviza revistei „România Viitoare". ¥ . * * Cu începere dela 12 Noembrie avem în Bucureşti o nouă revistă literară: Căminul nostru. Revista apare sub îngrijirea d-lui Boteni. In „cuvânt înainte* găsim următoarele... cuvinte drăgostoase pentru public (în acelaş timp răutăcioase pentru toate cele l’alte reviste trecute, presente şi viitoare): Căminul Nostru e revista de literatură a unui grup de scriitori, cari cred a fi ghicit dorinţa publicului. Revistele de acest fel, încercate până acum, aveau o notă răsboinică; se scriau acolo şi rânduri pline de răutate, iar răutatea a fost totdeauna un element dizolvant. Cititorii au tăiat foile la un număr, la două. Au asistat la duelarea prin fraze, au zâmbit, s’au încruntat p’alocurea şi când au văzut că adversarul, considerat sdrobit subt „lovitura^e graţie*, se ridică şi atacă din nou, au înţeles că lupta nu mai are sfârşit şi şi-au îndreptat atenţia in altă parte, cum pleci de la circ, când atleţii nu se pot birui. Publicului nu-i place lupta care degenerează în personalităţi ; numai asta poate fi explicaţia, cum au încetat una după alta revistele literare săptămânale. Pentru că, de citit se citeşte acum la noi multă literatură naţională. N’avcm insă o revistă săptămânală, care să nu reprezinte nici cutare ambiţie, nici cutare presupusă nouă îndrumare estetică. N’avcm o revistă de literatură, de informaţie literară, a cărei dimineaţă de lapariţie să fie aşteptată cu fior de surprindere. N'apare în Bucureşti acum nici o revistă iubită de public şi care să nu rănească pe nimeni, Căminul Nostru vrea să umple acest gol. Vom publica bucăţi de proză şi poezie semnate de nume cunoscute. Vom ţine publicul în curenf cu noutăţile literare din cursul săptămânei, vom face aprecierea operelor de interes general şi vom avea casă deschisă pentru talentele tinere, cari vor bate la uşa noastră. • Vom publica câte ceva şi din literatura populară, pentru că e cea mai bogată şi mai frumoasă moştenire de la strămoşi. . Cât de cât, căutăm să avem cu noi şi pe cei cari, aşezaţi in sate depărtate, aşteaptă rândul scris şi cred în el, ca în litera evangheliei. Un cunoscător va ţine publicul în curent cu mişcarea literară la Românii din alte state. — Program prea încărcai, va zice cineva, Da, recunoaştem şi noi, dar vom munci cu drag şi vom face ce vom putea, după priceperea noastră. Ne vom feri de polemici şi nu vom răspunde la atacuri. Nu vom arunca nici chiar piatra pe care omul cel mai paşnic o svârle în câinele, care-1 latră din şanţ. Eşim in lume cu acest plan şi avem încredere in puterile noastre. Pace şi voe bună cititorilor ! apărut: Biblioteca editată de „Noua Revistă Română“ No. 1. în zilele de anarhie de C. Rădulescu-Motru. „ 2. Bufleiul neamului nostru de C. Rădulescu-Motru. „ 3. Contractul de muncă de Dem. Negulescu. .........— PREŢUL UNUI NUMĂR 15 BflNI - ■ - ■■ - 68 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ IONESCU-QUINTUS CĂSNICII... _ ROMAN DIALOGAT — PREŢUL 3 LEI ALBERT BAER BUCUREŞTI, NUMA POMPILIU 7 1910 t?.= I iii _>C uaac 3C A APĂRUT 1 un volum elegant, de HZ pagini, cu poveţi foarte folositoare ambelor sexe, intitulat: SECRETELE SEXUALE de D-rul GRUNFELD cu următorul bogat şi prea interesant conţinut: VIRGINITATEA.—MENSTRUAŢIA.—SARCINA. —AVORTUL VAGIN1SMUL. — AFRODIZIA. — SUCITURILE. — ONANIA POLUŢIUN1LE.—NEPUTINŢA.—BLENORAGIA LA BARBAŢ FEMEI ŞI COPIL — BLENORAGIA Ş! CĂSĂTORIA.- ŞAN CRUL. — SIFILISUL DOBÂNDIT ŞI MOŞTENIT. — SIFI LISULŞI CĂSĂTORIA.—ÎNLĂTURAREA BOLILOR SEXUALE Această interesantă scriere va aduce desigur multă lumină ş destulă linişte in sufletele veşnic chinuite de misterioasele pro bleme şi boli sexuale. „SECRETELE SEXUALE" nu trebue deci să lipsească din nici o casă, ci să fie citite şi cu drag păstrate de toate familiile, ce se interesează cu adevărat de viitorul şi sănătatea copiilor lor, spre a-i îndruma în viaţa sexuală şi a-i feri de boli primejdioase. PREŢUI, 1 LEU De vâuzare la librăria LEON ALCALAV, Bucureşti Calea Victoriei, precum şi la toţi librarii şi depozitarii de ziare din Capitală şi provincie. Iii: ■îl IC dss: Un proroc, poate nu ca d. P. P. Carp! N — Ce t/rea să înţeleagă. Take, cu transformarea colegiului minciună într’un colegiu realitate? — Foarte simplu.- Colegiul a! Ill-lea i/a deveni o realitate, iar cele l’alte două colegii, I şi // uor deveni o minciună! â SB 5 NOUA REVISTA ROMÂNĂ 6<) CEŞTIUNI SOCIALE POLEMICILE PĂTIMAŞE Cine crede, că adevărul şi idealul stau într’o lume în afară de noi oameni ; şi cine crede mai ales, că nouă oamenilor nu ne este dat decât să prindem pasiv în conştiinţa noastră, ca într’o oglindă, aceea ce e.;te adevăr şi ideal din lumea din afară, acela, fără îndoială, nu poate să aibă decât un suveran dispreţ pentru polemicile pătimaşe cari agită timpul nostru! Adevărul şi idealul stau aşa de frumos în lumea lor! pentru ce să le mai pătezi tu, om, cu patimile sufletului tău? Redă-le cât mai impersonal. Fe-rftte-te cât mai mult de interesele şi năzuinţele tale personale! Datoria ta de om iubitor al frumosului, binelui şi adevărului, este să te reculegi, pentru ca să intre cât mai intacte în conştiinţa ta razele cari vin dela idealul adevărului, binelui şi frumosului! Aşa credeau înţelepţii cei vechi, şi de aceea ei să apropiau aşa de mult de tipul contemplatorului. Toată străduinţa lor, a acestor înţelepţi de altă dată, era ca să-şi deschidă o fereastră spre lumea eternă a idealului: lume care ar fi existând după ei undeva dincolo de conştiinţa omenească ! Şi natural, fereastra pe care şi-o deschideau ei, înţelepţii cei vechi, era o fereastră tot aşa de rigidă ca şi lumea cea eternă spre care să privea ; ea era acea ce cunoaştem în şcoală sub numele de logică formală şi scolastică. De această credinţă ne-am depărtat foarte mult, noi cei de astăzi. Ştiinţa modernă ne-a distrus cu desăvârşire iluzia lumei eterne, care ar fi existând în afară de-noi! Toate afirmările ştiinţei moderne conchid la o concepţie cu totul opusă şi care s’ar putea rezuma în următoarele: Conştiinţa omenească nu este oglinda în care vin să se resfrângă razele unei presupuse lumi a idealului, ci este isvorul din care ţişneşte idealul însuşi. Aceea ce numim noi adevăr, bine şi frumos, nu stă într’o realitate dincolo de experienţa vieţii noastre sufleteşti ci adevărul, binele şi frumosul sunt imanente acestei vieţii ; se nasc, cresc, şi dispar cu această viaţă. Din sbuciumările conştiinţei noastre răsar razele ori şi cărui ideal, pe cari apoi noi le proiectăm, prin ilusie, pe cerul unei lumi, care ar fi existând etern în afară de noi! Odată cu îndepărtarea noastră dela vechia credinţă,—credinţă pe care filosoful Platon a poetizat’o aşa de frumos—dispare pentru noi şi utilitatea logicei formale, şi se impune în schimb utilitatea unei logici, prin care adevărul nu se contemplează, cum se con-templează stelele cerului pe o noapte frumoasă, ci prin care adevărul se cucereşte.. Şi adevărul se cucereşte, cum? El fiind produsul conştiinţei noastre, se cucereşte prin o biruinţă asupra deprinderilor instinctive şi rutinare ale conştiinţei însăşi ; prin suprimarea acelor reacţiuni sufleteşti, de care sunt legate egoismul şi eroarea.... Dar cum să le poţi cunoaşte aceste reacţiuni, dacă nu le dai ocazie ca ele să se desfăşure? Cum poţi să aduci o îndreptare la vadul unui râu, pe care nu-1 vezi cum curge? Acela care vrea în mod serios să îndrepte vadul unei ape, măsoară bine adâncimea şi intensitatea torentului, constată precis înclinaţiunile terenului şi consistenţa acestuia, şi multe altele, şi apoi se apucă să-şi facă planul... Tot aşa acela care argumentează pentru găsirea adevărului trebue să înceapă prin a cunoaşte vadul conştiinţei omeneşti, aşa cum acesta să formează înainte de orice constrângere ideală... Acum să aplicăm aceste speculaţiuni teoretice la viaţa noastră socială. La noi sunt aşa de multe polemici pătimaşe ! La noi tot ce se scrie are o notă răsboinică ! La noi personalităţile se resfaţă prea mult, cum observă cu desolare revista Căminul nostru, apărută zilele trecute! Negreşit aşa este; dar poate fi altmintreli? Conştiinţa neamului nostru românesc poate ea să se desfăşure lin şi ordonat cum se desfăşură conştiinţa neamurilor bătrâne? Tinereţea nu e ea oare împreunată cu sgomot şi sbucium? Unde este el, adevărul acela, pe care să-l luăm numai cu mâna şi să-l aşezăm, ca pe un felinar, în mijlocul nostru? Nici unde. Adevărul trebue găsit în noi, în sbuciumările conştiinţei noastre. De aceea trebue să ne lăsăm să trăim ; să permitem să se desfăşure deprinderile adunate în curs de secole, şi în urmă numai, după ce ne cunoaştem, să ne îndreptăm. La ţară, săteanul şi boerul la fiecare două vorbe înjură; la oraş, lucrătorul şi patronul la fiecare trei vorbe înjură ; şi noi, literaţi, învăţaţi, oameni politici, să stăm contemplativi în admiraţia adevărului şi frumosului? Dar nu suntem şi noi fii acestei ţări? De unde să luăm noi deprinderea discuţiilor liniştite, când în vinele noastre curge impetuosul torent al trecutului răsboinic... Nu, nu ; nici o linişte, căci aceasta ar fi făţărnicie. Într’o conştiinţă tânără, ca a neamului nostru, tot ce este patimă este natural. Românul care discută.... este pe jumătate: Românul gata de răsboi! Să nu dispreţuim dar polemicile pătimaşe; ele constituesc astăzi singurul drum natural, pe care se va ajunge odată şi odată la o cultură proprie naţională. Faptul că avem polemici pătimaşe este o dovadă că ne interesăm la discuţiile ce se produc. Cei delicaţi de sentimente să înţeleagă şi să ierte. C. Ră le-am clasat eu pentru instituţiunile artistice şi ştiinţifice de aici. Ele provin din diferite misiuni engleze, germane, ruse şi franceze, prea puţin cunoscute la noi. Cum pe de altă parte sunt peste zece ani, de când lucrez în continuu în domeniul arheologiei, sub controlul riguros ştiinţific al somităţilor din Occident, şi ocupându-mă în special cu arhitectura şi pictura din trecut, cred că nu mi se va lua în nume de rău, chiar de D. Iorga, de îndrăznesc şi eu să am o părere proprie, întemeiată pe argumente, despre care să nu se poată spune că e produsul unei ignoranţe absolute. Aş fi de altfel prea recunoscător D-lui Iorga, dacă ar binevoi să ne arate, cu argumente tehnice şi istorice, ţinând tot deodată seamă şi de asemănările de netăgăduit dintre monumentele noastre cu cele 85 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ străine, pentru ce concluziile autorilor citaţi sunt fundamental falşe. Primiţi, vă rog, Domnule Director, odată cu viile mele mulţumiri, asigurarea deosebitului meu respect. 0. Tafcali. Paris, ,2/a5 Noembrie 1910. . EPILOG LA O SCRISOARE. Domnule Director, Ca epilog al scrisorii mele din unul din numerile revistei d-v., vă rog să binevoiţi a publica următoarele lămuriri: Numărul X al Vieţei româneşti pe lângă o foaie volantă cu un specimen-reclamă de „Papier d’Ar-menie" îmi aduce şi un mic răspuns al d-lui Garabet Ibrăileanu. La chipul flagrant cum l’am dovedit de rea credinţă, pentru a întrebuinţa cuvântul cel mai domol, d-sa răspunde cu un tact şi cu o fineţă, ce nu vor scăpa nimănui: „Vrea să stoarcă lacrima cetitorului prin mijloace eftene, când zice că l’am omorît, căci, în realitate, noi numai ne-am făcut că-1 asasinăm ca să mai râdem.../' . Plăcerea de a fi spiritual trebue să-i fie dată aşa de rar d-lui Ibrăileanu, încât n’aşi mai fi avut nimic de întâmpinat dacă această discuţie asupra unui fapt precis nu s’ar fi amestecat sub pana eminentului critic cu o mulţime de lucruri cu desăvârşire străine de obiectul litigiului, ce poartă bine întipărirea trivialităţii celui ce le scrie. In tonul fin, ironic, uşor şi spiritual, ce-1 caracterizează cu prisosinţă, d. Ibrăileanu face un luminos şi foarte vederîc istoric al raporturilor mele şi revista, pe care o ilustrează cu pana sa competentă. Nu ştiu dacă acest lucru poate interesa pe cineva. Pe mine, nu; cu atât mai puţin pe alţii. Dar dacă d. Ibrăileanu ştie plăsmui o serie de citate din lucruri care au fost totuşi publicate, pentru nevinovata plăcere de a se crede spiritual, îşi poate oricine închipui cu cât mai lesne poate fi.... spiritual, când e vorba să repro- ducă o impresie îndepărtată, un schimb de scrisori întâmplat cândva, sau vreo convorbire avută, sunt ani de atunci, sub acoperişul ospitalier al casei sale... Spiritul bine cunoscut al d-lui Ibrăileanu îşi ia sbo-rul slobod. Şi fiindcă nu-1 voiu urmări, nici pe jos, nici călare în toate vulgarităţile pe care le dă la iveală, în stilul lui sprinten, mă voiu opri numai la cea dintâi afirmare pentru a judeca buna credinţa omului, delicateţa simţirii lui, şi eleganţa expresiei: „...Dar junele literat, spirit cu adevărat liber, ne trimise manuscrisul, un soiu de articol împotriva d-lui V. Pop, iar noi ne grăbirăm să i-1 înapoiem, rugându-1 să ne slăbească << Ist ipadiiotion fianoaluc do 1 25 francs. — 20 mk., — 20 sh. Directlon et R£daction : Milan, Via Aurelio Saffi, II .!■ Negruzzi: din IleineiDon Ramiro, (acc. cu harpa). ./. Thenard: O vedere (Monolog). P. Cerna: Floare şi Genună. Al. Sihleanu: Beţia. Carmen Silua: Vântul, Mamă, Dâmboviţa. 1. Iirătesca-Voineşti: Vircolacul. M. Eminescu: Scrisoarea IV-a, (acc. cu harpa). 1‘relurilc: Loc rezervai 5-lei. Abonament de 6 locuri 20 lei. Stal 14,- „ _ _ . IX . . 3, - „ „ , „ 12 * III 1, - Cea mai ingenioasă maşină de scris este . Singura care scrie fără panglici MODEL 10: cu claviatura dublă. MODEL 15: cu scrisul vizibil şi claviatura simplificată. Cu tabulator pentru tablouri, devize, etc. Cu adaptator pentru scrisul în mai multe culori. BUCUREŞTI Calea 'Victoriei No. 54. TELEFON | CABINETUL MEDICAL MODERN $ PENTRU BOKLE DE PIEPT Şl STOMAC Dr. I. MITULESCU Fost colaborator la INSTITUTUL KOCH (Berlin) şl Asistent la l-a clinică medicală a PROF. LEYDEN din Berlin SPECIALIST IN BOALE DE PIEPT ŞI STOMAC (ADULŢI Şl COPII) $ £ „ >* Instalaţie speciali pentru examinarea cu „RAZEIE R0ENTIN6EH cc tfr . . . aplicarea ELECTRICITATE! ^ , . . INHHbAŢlI, BAI Şl MA5A6IU ELECTRIC ^ k Laborator Special pentru analize de URINÂ, SPUTĂ, etc. $ £ ------ c. $ Consultatiuni în toate zilele de Pentru săraci, bolnavi depieot v Consultaţiuni în toate zilele de la 9—12 a. in. şi 4*1, 71/* p. m. precis. Pentru săraci, bolnavi de piept jv gratis Marţea şi Sâmbăta de la â 3-4lli P- ni. precis. g LA INSTITUTUL de BINE-FACERE M S STRADA COVACI, 19 (Etagiul I). — Telefon 19/58 — J 86 NOUA REVISTĂ ROMANĂ FINANŢE Şl COMERŢ Comerţul exterior al României în 1909 — Constatări şi păreri — Din datele provizorii comunicate de Direcţiunea Satisti-cei a Ministerului de Finance, putem azi să ne lămurim câte-va puncte mai însemnate asupra negoţului ţărei noastre cu slrăinatea în cursul anului 1909. Comerţul exterior al României a atins, în 1909, valoarea globală de 833.379.171 lei, — o cifră superioară anului precedent, însă inferioară anilor 1907 şi 1906. In 1907, comerţul exterior a ajuns la suma cea mai înaltă (C-a 985 mii lei), — şi desigur in anul curent transacţiunile noastre cu străinătate vor trece chiar miliardul, din cauza . beslşugului agricol şi preţurilor favorabile pentru cereale. Anul 1909 s’a încheiat cu o balanţă comercială activă — dealtminteri ca şi ceilalţi ani dela 1905 în urmă. Exportul — 465 mii. lei — a întrecut importul — 368 mii. lei cu aproape 97 mil.îlei. Acest sold al balanţei noastre comerciale este absolut necesar pentru acoperirea balanţei pasive a plăţilor faţă de străinătate, pentru plata anuităţilor împrumuturilor publice (de stat, comunale), pentru răsplata capitalului străin întrebuinţat în inslutuţiunilc linanciare şi întreprinderile industriale dela noi. Cu soldul activ al balanţei noastre comerciale, cu cei 97 mii. iei, trebue să acoperim soldul pasiv al balanţei de plată, — dobânda şi amortismentul datoriilor contractate în străinătate de către întreaga noastră economie naţională Exportul nostru are ca fundament produsele solului ; acestea, în 1909, s’au trimis peste graniţă în val. de 410 mii. Dacă adăogăm la această cifră, valoarea exportului de petrol (36 mii lei), —ne apropiem cu mult de suma globală a întregului nostru export. Cultura cerealelor, explotarea pădurilor şi industria petrolului sunt cele 3 punctele de razem ale exportului României. Desfacerea „animalelor vii” in străinătate,— despre care se vorbeşte atât de mult în ultimul timp, căutându-se mijloacele întru desvoltarea ei. — în 1909 nu a atins de cât cifra de 2.693.000 lei. Exportul nostru, fără îndoială, suferă mult de unilateralitatea, (rcstrânsul număr de articole) alcătuirei sale. Aceasta e un rău, ce se observă în toate statele cu caracter pronunţat agrar, printre care se numără şi ţara noastră. Mai ales, când structura economico-socială, — existenţa marei proprietăţei rurale— condamnă un stat la un anumit fel de producţiune agricolă — exploatarea sălbatică a pământului in vederea culturei de cereale, — lucrurile se înrăutăţesc iar exportul nu poate, nu trebue salutat cu bucurie, în mod necondiţionat. El poate se ridică pe o cauză principală: foametea continuă a populaţiei săteşti. Importul ţări e alcătuit, în cea mare parte, de mărfurile fabricate, destinate în deosebi consumaţiunei,—cum sunt în majoritatea cazurilor, articolele de textile vegetale, ele. — sau de instrumente cari găsesc întrebuinţare în producţia ţărei,—spre pildă maşinile metalele, lucrări de metale etc. Intru cât e vorba de întâia parte a importului — aceea destinată direct cousumaţiunei — e neîndoios că ea intră mai ales în mână claselor de sus şi de mijloc,— in consumaţia populaţiei orăşeneşti. Ţăranul produce (prin muncă istovitoare) exportul iar restul populaţiei consumă importul ţări! Partea 2-a a importului — acea a instrumentelor de producţie— destul de mare ca valoare, in bani are o deosebită importanţă pentru lărgirea şi raţionalizarea producţiei noastre. Din cercetarea slructurei importului, şi exportului României, se confirmă un adevăr general: comerţul exterior al unei ţări este exprimarea credincioasă a stadiului de des-voltare economică a unui stat, este în acelaş timp, un indiciu sigur care ne lămureşte di umul luminos sau întunecos sănătos sau primejdios, pe care păşeşte gospodăria unui popor. ( a-to MINISTERUL FINANŢELOR DIRECŢIUNEA CONTABILITĂŢII GENERALE A STATULUI §1A DATORII PDBLICE . DATORIA PUBLICĂ PUBLICAŢIUNE A’o. 101208 din 3 Xoembric 1910 A 44-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4 °/o amortibila din 1889 împrumutul intern, de 32.500.000 lei, se va efectua in ziua de 1/14 Decemvrie 1910, la ora 10 dimineaţa, în sala specială a Ministerului Finanţelor conform dispozîţiunilor stabilite prin regulamentul publicat in Monitorul Olicial No. 245 din 8 Fevruarie 1906. La această tragere se vor amortiza titluri în valoare nominală de 323.200 lei in proporţia următoare : 32 titluri a 5.000 lei.................................. 160.000 lei 159 „ „ 1.000 „ .............................. 159.000 „ 42 „ .. 100 „ ..................... . . 4.200 „ 233 titluri pentru o valoare nominală de: . . 323.200 lei Publicul este rugat a asista la tragere. No. 101.209 din 3 Xoembric 1910 A 34-a tragere la sorţi a titlurilor de rentă 4% amortibila din 1889 împrumutul exter, de 50.000.000 lei se va efectua în ziua de 2/15 Decembrie 1910, ora 10 dimineaţa, in sala specială a Ministerului Finanţelor, conform dispoziţiunilor stabilite prin regulamentul publicat în Monitorul Olicial No. 245 din 7 Februarie 1906. La această tragere se vor amortiza titlur/ pentru o valoare nominală de 487.500 lei in proporţia următoare: 49 titluri a 5.000 lei............................. 245.000 lei 194 „ „ 1.000 „ 194.000 „ 97 „ „ 500 „ 48,500 „ 340 titluri pentru o valoare nominală de: . . . . 487.500 lei Publicul este rugat a asista la tragere. Xo. 105.69b din 11 Xoemvrie 1910 Purtătorii de titluri de rentă română 4% emisiunea din 1889, împrumutul de lei 32.500.000. al căror ultim cupon are scadenţa de 1 Ianuarie 1911, sunt informaţi că Ministerul Finanţelor a luat măsuri de a li se libera o nouă foaie de cupoane, al cărui prim cupon va purta scadenţa de 1 Iulie 1911. Posesorii unor astfel de titluri sunt invitaţi a depune, cu începere de la 20 Noemvrie şt. v., horderouri, ale căror l'o anulare se liberează gratuit, semnate în dublu exemplar, cuprinzând numărul şi valoarea titjurilor ce posed. Borderourile vor li depuse. NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ 87 în Bucureşti: La Ministerul de Finanţe (subdirecţia Datoriei Publice); La Banca Naţională a României, şi . La Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie. în Provincie: La administraţiile financiare. La data ce se va fixa prin publicaţii ulterioare, posesorii titlurilor se vor prezenta la autorităţile unde au făcut cerere pentru a li se libera noile foi de cupoane; în acest scop vor prezenta titlurile ce posed, pentru a fi controlate şi stampilate cu viza autorităţii, semnând de primirea noilor foi de cupoane pe verso celui de al doilea borderou. Pentru titlurile cari se găsesc în păstrarea Casei de Depuneri, şi prin urmare consemnate sub recepisele acelei Case, Ministerul aduce la cunoştinţă că Direcţiunea generală ______________________________________________________________ a Casei de Depuneri îşi ia sarcina de a ataşa la titlurile aflate în păstrarea sa noile foi de cupoane. Posesorii unor asemenea tatluri vor adresa borderourilc de cari se face menţiune mai sus deadreptul Direcţiunii Casei de Depuneri, cu o cerere în care să se indice numă-r.il şi data recepisei sub care se găsesc conseinnato titlurile specificate în borderouri, precum şi administraţia financiară prin care s'a făcut depunerea. Pentru fiecare recepisă se va face cerere deosebită şi borderouri separate. Pentru titlurile depuse ca garanţii, dote, averi de minori, etc., cererile de liberarea noilor foi de cupoane se vor face fie de proprietarii titlurilor, fie de autorităţile cari păstrează recepisele constatatoare de efectuarea acelor depozite, p. Ministrul Finanţelor, JIPESCU. 30000 C MARCO DATTELKREMER STRA.DA. OAROL, 02 (vis-ă-vis tl© Hotel Regina) CEL MAI ASORTAT MAGAZIN DE MOBILAT DIN ŢARĂ COVOARE, DRAPERII, PERDELE, PREŞURI, LINOLEUM, etc., etc. SOBE cele mai perfecţionate BELGIENE şi GERMANE DORMITOARE, SUFRAGERII, SALOANE, BIUROURI, etc. ------MAŞINI de CUSUT cu preţurile originale ale Fabrice!.------------ PRETURI REDUSE SI ABSOLUT FIXE. i > ....... ■ ■’ 1 =>^nnmr^== VÂNZARE Şl IN RATE. ni Q J] SOCIETATE COOPERATIVA = SECŢIA CONSUM. — BUCUREŞTI = Coloniale, J)elicaiese9 Jjâuturi, Şampanie CEL MAI MARE ŞI CEL MAI BFTIN MAGAZIN DIN ŢARA pentru Coloniale, Băuturi şl Delicatese CEL MAI MARE ŞI CEL MAI VARIAT DEPOU de ŞAMPANIE MAGAZINUL ŞI BIROUL IN BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI, 52 TELEFON No. 18/0 SUCURSALĂ IN CONSTANŢA, PIAŢA INDEPENDENŢEI, 42. Transportul la domiciliu gratis. Preţurile fixe. CATALOGUL SE TRIMETE DUPĂ CERERE GRATIS Expeditluni fn provincie contra ramburs 88 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ 0 AVERE cuprinde, o singură OPTIME DE DOS cu a cărei r rif /■ 50 valoare de * puteţi câştiga LEI 90.000 Coleclura Principală Română Nicolae Eustaţiu S n Bucureşti, Str. Doamnei, 8. — Telefon 11/86 Sucursală i Str. Regală 2 (în tutungerie) a plătit în mod discret clienţilor săi MILIOANE peste MILIOANE Comandaţi de urgenţă spre a putea fi serviţi conştiincios: i|g [ei 1.501/4 lei 3-1/2 lei 6*1/1 lei 12- VIILE DUILIU ZAMF1RESCU 2, STRADA ZORILOR, 2 Palntul Aiuritei ui «lo Pietate TELEFON IVo. 25 07 & I Vinuri d« cea tnsi superioară calitate | LOCAL DE CONSUMAŢIE K Serviciu Ia, domiciliu | Angrosiştilor li se acordă rabat IW>feil;3iB3itegl&[!airaj|Şigi5i^lwm.ollcna<.J.fcaBlia‘BaBUMBIgiSlBiaE> Banal =DG= ne Boalele MestinuM Diareea (la coph şi adulţi), Dizenteria Colicele, Furunculoza, Eczema şi toate BOALELE CE PROVIN DIN Inîecţiunele Intestinalei SE TRATEAZĂ ADMIRABIL PRIN L ACTOFEBMEITT (Bulion paralactlc) Aprobat de Cons. Sanitar Super. Zilnic preparat proaspăt numai la j LABORATORUL Dr. ROBIN 5, Str. I. C. Brătianu 5. — Telefon. Un flacon 2 lei- In provincie contra mandat 2,30 y Cereţi prospecte gratuite )! ===^-JC?v. OG ^11"^==^—£' Crz I? I SRNRTORIUL Dr. GEROTfl CONSTRUIT Şl MONTAT Special pentru tratamentul boalelor chirurgicale operaţiuni şi faceri Bulevardul Ferdinand 48, Bucureşti TELEFON 1/44 fiarsisisisrsisisiarsrsis.srsreisjsissie!. G! O! (U iO io ni (0 ăl ^ Să nu lipsească din nici o casă —( Pranztipanntwein „Cp. KONYA'* Fricţiune întăritoare pentru musculatură, infailibilă contra durerilor rheumatismale, la gută, lumbago şi ori-ce răceli. întreţine sănătatea, puterea şi frumuseţea corpului. — Flacon de buzunar 50 bani. Flaconul original LEI 2. Franzbrannlwein en Menttioi de Dr. Konya se distinge prin puterea sa antiseptică şi răcoritoare. Ca atare este recomandat in special contra durerilor nevralgice, durerilor de cap şi contra afecţiunilor catarale. F*~:on de buzunar 60 bani.—Flaconul original LEI 2.25 -- SB GĂSEŞTE LA FARMACII ŞI DROGUBRII - î feriti-vă de imilaţiuni! [lJ marca „Fortuna» depusă la Tribunal şl semnătura Dr. nl Konya şi fiu pe gâtul sticlei. eisjsrarsj eaisrsj csraen ăl I i Ib ifl ffl Sunt preferate de cunoscători AJ.1IERT HAEIC, Bucureşti. Btr. Numu-Pomplllu No. 7