NO "LA REVISTA O MÂNĂ POLITICA, LITERATURA, ŞTIINŢA ŞI ARTA ABONAMENTUL: (48 numere) In RoiuAnia un an........io Ici „ şcasc luni.....6 ,, In toate ţările uniunei poştale un an 12 ,, i« • •* şeaseluni 7 ,, REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bulevardul Pcrdînand, 55, — Bucureşti APARE IN FIECARE DUMINICA UN NUMĂR: 25 Bani DIRECTOR: C RADULESCU-MOTRU PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Se^ăseştecu numărul la principale librării şi la depozitarii de ziare din ţară Preţul anunţurilor pe ultima pagină >|c pagină : 10 lei. No. 1. DUMINICĂ, II APRILIE 1910 Voi. 8. SUMARUL NOUTĂŢI : Constituirea Societăţii autorilor dramatici.—Expoziţia tincrimei artistice.— 0 legislaţie socială.— Domnişoara Calomeri. — Iievista revistelor. — Bibliografii. POLITICA EXTERNA: Dr. A. D. Damianoff. Bulgaria constituţională. GESTIUNI SOCIALE: D. Drăghicescu. Ştiinţa şi Democraţia. FOLKLOR: Tir. D. Speranţia. Lăutarii şi cântecele bătrâneşti. ' LITERATURĂ: : Lazar LaZarevici. Poporul însutit are să-ţi dce. NOTE ŞI DISCUŢI UNI: A. G. Ionescu-Ioan. Divorţul. NOUTĂŢI Constituirea societăţii autorilor dramatici. Aplicarea unui articol clin noua lege a teatrelor ne-a adus două plăcute surprize. întâi, am descoperit că literatura noastră dramatică nu este aşa de săracă, precum se credea. La întrunirea convocată de d. Director al teatrelor, au răspuns apruape două zeci autori dramatici! Al doilea, cu aplicarea articolului din noua lege a teatrelor, s’a pus şi bazele unei Societăţi a autorilor dramatici, care va avea să îngripască de interesele materiale şi morale ale acestora... Toate acestea nu s’ar fi întâmplat, dacă d. director al teatrelor nu ar fi avut dorinţa să aleagă In comitetul său de lectură şi pe un autor dramatic! Toate felicitările noastre d-Iui director. Nu ne îndoim că Societatea autorilor dramatici va păstra pe viitor cele mai bune raporturi cu cercurile oficioase ale Teatrului naţional- D. director al Teatrului naţional va fi membru de onoare al societăţii autorilor dramatici, iar autorii dramatici din societatea înfiinţată vor fi favoriţii d-lui director. Acestea toate sunt destule argumente pentru a ne suggera următoarea concluzie : să impune să avem tn Bucureşti un al doilea teatru, pe lângă Teatru naţişfM' .' ,T de pildă, putem să avem exemplare cari să varieze după fond, şi altele cari să varieze după formă, având acelaş fond. E de observat că la fond asemenea se poate şi formă asemenea şi formă diferită, pentru că aceiaşi idee se poate spune în mai multe forme; iar la fond diferit nu se poate decât formă diferită. Dar cântecele noastre bătrâneşti, chiar în părţile în care se aseamănă în privirea fondului, au tot formă deosebită, prin urmare, autorii lor sunt diferiţi, adică autorii formelor. Formele sunt improvizate, numai fondul este popular. Ca să lămurim mai bine acest lucru, luăm variantele cântecului Corbea. 1. Varianta G. Bem., după Petrea Creţul Şolcanu, 9 August 1883. Fondul. Corbea Haiducul, zace de 9 ani în temniţă la Opriş, pus de Vodă Ştefăniţă, pentru un paloş ferecat de nu ştiu cine furat, şi pentru un roşu, bidiviu. Mama Corbii, din ţara Moldovei, vine s’aducă lui Corbea de mâncare vr’o trei-patru ouşoare. Corbea o trimite la Vodă să se roage să-l erte. Vodă spune că vrea să însoare pe Corbea cu jupă-neasa Carpena. Baba, foarte mulţumită, spune lui Corbea. Corbea, spune babei, că însurătoarea aceasta, însemnează tragere în ţeapă O trimite deci în Moldova la groapa cu şapte nuci, unde e grajdul lui, să-i aducă de-acolo calul, ca să-l vadă Vodă, să-i placă şi să-l cheme să-l încalece. Baba aduce calul. Lui Vodă îi place şi Vodă cheamă pe Corbea. . Corbea încalecă, face înconjurul curţii, ia pe mă-sa pe cal, sare zidul şi pleacă. Se duce la temniţă, tae pe vătaful ocnei, apoi se întoarce la Curte unde tae pe bocri şi în sfârşit trece în ţara ungurească să haiducească acolo. 2. Varianta G. Bem., după Şerban Muşat, 23 Be-cembrie 1881. Fondul. De vr’o trei ori câte- şapte ani şi jumătate, zace în temniţă Corbea Haiducul. Mama lui din Moldova, în ziua de Joi-mare, vine cu trei ouă roşii. Corbea zice să dea ouăle, unul portarului, altul temnicerului şi altul lui Vătaf Gheorgliiţă, că doar s’or îmblânzi s’o lase să-i vorbească. Corbea spune babei să meargă la Târgul-de-afară, să tocmească zece lopătare, să-i ducă la Oborul-epelor, să sape şapte stânjeni jumătate, să dea de grajdul lui Corbea, să scoată pe roşul, să-l hrănească cu jăratec, să-i netezească părul şi să plece cu el la Vodă doar i-o plăcea şi-o vrea să dea drumul lui Corbea în schimbul calului. Vodă zice că o să ’nsoare pe Corbea cu jupâneasa Carpina. Baba de bucurie dă calul. Corbea înţelege că e vorba de tras în ţapă. Ştefăniţă Vodă pune arnăuţii să încalece, dar calul îi trânteşte de rămâne morţi. Baba care era la poarta curţii spune lui vodă că numai Corbea poate să încalece calul. Vodă trimite după Corbea, dă poruncă de-1 bărbiereşte şi-l îmbracă frumos. Corbea încalecă, face nouă roţi prin curte, apucă pe mă-sa de brâu, o ia călare, trece zidul, o duce de o lasă acasă, iar la miezul nopţii se întoarce la curte şi pune în ţapă un copil mic al lui Vodă. 3) Varianta G. Bem. după loniţă Nic. Panteli-moneanu, parte după Nae Roman zis Papă-Lănă 1885. Fondul Corbea Haiducul zace în temniţă de 27 de ani pentru că a purtat Gugiumanul de domnie Sabie de împărăţie, Cuca împăratului Şi caftanul domnului. In Vinerea ouălor, dinaintea Paştelor, mama Corbii a plecat cu trei patru ouşoare : IO NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ Unul alb, trei roşioare Să le aibă de mâncare. S’a dus la temniţă şi a dat ouăle Unul portarului Altul temnicerului. Portarul o lasă înnăunlru şi temnicierul îi arată unde e Corbea. Corbea roagă pe bătrâna să se ducă la Vodă. Vodă zice că o să-l însoare cu Carpina. Baba spune lui Corbea. El trimite să-i aducă roşul lui dintr’un grajd ascuns sub pământ, să-l ducă la Vodă să-i spună că e de dăruit ca să scoaţă pe Corbea din temniţă. Baba duce calul. Vodă pune să-l încalece. Calul trânteşte pe toţi. Baba spune că numai Corbea poate să-l încalece. Vodă cheamă pe Corbea, pune de-1 bărbiereşte şi îl îmbracă frumos. Corbea încalecă, ia pe mă-sa şi sare zidul, apoi se întoarce la curte, pune în ţapă copilul lui Vodă, apoi se duce acasă se însoară şi se lasă de haiducie. Astfel e fondul din cele trei variante, asemănător în trăsăturile mari şi deosebit în detalii. De altfel se vede cum varianta mai din urmă derivă din cea precedentă. Dacă forma acestor variante ar fi populară, ar trebui să fie în multe părţi întocmai, la fel, adică să fie la fel acolo unde e şi fondul la fel; dar este însă cu totul deosebită. Iată câte ceva dela începutul fiecărei din aceste trei variante: CORBEA Scris la Lacul Sărat în ziua de 9 August 1883 după lăutarul Petrea Creţul Şolcanu. Frunză verde peliniţă Zace’mi, zace în temniţă, pus de Vodă Ştefăniţă, Zace’mi Corbea Viteazul Zace’mi Corbea Haiducul. In temniţă la Opriş, unde’mi zace Corbea închis, şade ’n apă până ’n sapă şi ’n noroi Pănă ’n ţurloi Cu lacăte pe la uşe cu mâni d’albe în cătuşe, iar la gât pecetluit cu cinci litrii de argint Cum n’am văzut de când sunt. Frunzuliţă trei foi late, de ce în temniţă ’mi şade? Pentr’un paloş ferecat, numa’n aur îmbrăcat, de nu ştiu cine furat, pentr’un roşu bidiviu, cal nebun, roşu sglobiu ce-a fost prins de prin pustiu. Şi’n temniţă decând şade? De nouă ani jumătate ş’alte trei zile de vară : numele-i merge prin ţară. Frunză verde de cicoară tot mai zace în temnicioară nouă ani şi jumătate şi alţi nouă îmi mai şade; de trei ori tot câte nouă îmi făcu două-zeci şi şapte de când în temniţă şade. Azi e sfânta Sâmbătă, mâne mi-e Duminecă, chiar Dumineca cea mare, zi de sfântă sărbătoare. Es din sfânta mănăstire dela sfânta leturghie toţi boerii la plimbare Şi Vodă la vânătoare. Frunzuliţă lemn uscat, eacă, măre, s’a întâmplat că chiar măiculiţa Corbii, fugită’n ţara Moldovei, babă slabă şi ’nfocată dar la minte înţeleaptă, la cuvinte propiată şi’n zarafir îmbrăcată, vro trei-patru^ ouşoare duce Corbii la ’ncliisoare şi’n temniţă de mâncare, lua târgul tot d’a lungul şi uliţi da curmezişul, pe unele se îndrepta, p’altele se rătăcia, pân la temniţă ajungea. Iar, dacă mi’şi ajungea, baba slabă şi ’nfocată dar la minte înţeleaptă, la cuvinte propiată, cu zarafir îmbrăcată, la fereastră s’aşeza şi din gură tot striga: — Corbeo, maică, aici eşti? Corbeo, maică, mai trăeşti ? Spune’mi, maică, de eşti viu, Spune maichii, ca să ştiu; noua kevistA komănA II Că de’i fi, măicuţă, mort Să dau la popa d’un ort, cu popă să te citesc de pomeni să-ţi îngrijesc ! mâna pe-o cofă punea, cinci-spre-ce oca vin turna, iute ’napoi se ’ntorceâ, şi’n mână corbii c’o da. Corbea rlacă’o auzea glasul că-i înţelegea şi din gură’i răspundea : — maică, măiculiţa mea, maică,, parcă tot sunt viu. dar numai sufletu’mi ţiu. In temniţă m'am uscat, că’n ea de când am intrat din chica ce mi’a crescut mi-am făcut de aşternut, cu barba m’am învelit, cu mustăţi m’am ştcrgărit. Aicea, când am intrat, ce-am văzut când m’am uitat ? Bâjbâiau şerpoaicele şi erau ca acele, broaştele-ca nucile, năpârci ca undrelele. Acum sunt şerpoaicele, maică sunt ca grinzile, Broaştele ca ploştile şi năpârci ca buţile. De când, maică, am intrat, pic de vin n’am mai gustat, somn nu m’a mai apucat. Pe toate că le-am răbdat şi pe toate le-aş răbda, de n’ar fi una mai rea. c’o drăcoaică de şerpoaică, bat’o Maica-Precista s’a ’ncuibat în barba mea. Ea, maică, că mi-a ouat ouăle şi le-a lăsat în fundul şalvarului fundul buzunarului; în sânul meu c’a clocit şi puii şi-a colăcit; în sânul meu că şi’i creşte şi de coaste mă ciupeşte. Unde, maică, se sgârceşte inimioara mi-o răceşte unde, maică, se întinde inimioara mi-o coprinde! Mă-sa, dacă’l auzea, mă-sa, măre, ce’mi făcea ? Nici o clipă nu perdea, ci de grabă că-mi plecă, la cârciumă se ducea, Corbea, dacă mi-o vedea tocmai din adânc ofta. Ochii la cer îndreptă, la Dumnezeu se gândeâ, la Dumnezeu se uită. ' Dumnezeu că se ’ndurâ Dumnezeu l’învrednicea şi putere că-i dedeâ, El, dacă se odihneâ, cu ochi negri se uită cofa cu mâna luă. într’o parte se lăsă cam într’o rână se da, cofa la gură duceâ, , i buze pe cofă puneâ, şi din cofă când sorbeâ, tocm’n fund că’i răsuflă. Şi, când cofa aruncă, peste cap cofa când da, pai-spre-ce hoţi doborâ şi pe loc îi omorâ. CORBEA Variantă scrisă la 23 Decembrie 1884, după Şerban Muşatu, din Bucureşti. Foicică, foae fragă colo’n temniţa cea largă Zace’mi, vere, zace’mi, dragă, Zace’mi Corbea haiducul, Corbea nevinovatul, de trei am şi jumătate, tot de trei ori câte şapte. In temniţă mi-e băgat, cu mâini în butuci legat. La picioare zăvorât şi cu lanţul pus de gât; zace’n apă până’n sapă şi’n noroi până’n ţurloi. Foicică de cicoare în zi sfântă de Joi-mare iacă biata muma Corbii tocmai din ţara Moldovii se ’mbrăcâ de sărbătoare şi plecă pe drumul mare cu trei ouă roşioare Să le ducă de mâncare la băiat, în depărtare. î 2 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ Pe drum mare de-mi pleci, pân’ la temniţă-ajungei, pân’ la temniţa de piatră, în pământ adânc săpată cu zăvoare pe la uşi, cu ţăţânile ’n câtuşi cu’n lacăt cât baniţa de’mi închide portiţa. Pân la temniţă-ajungei. Spre fereastră se ’ndrepti ' şi cu zidul se lipei, iar din gură că zicei: — Corbeo maică de eşti viu Spune’mi, spune’mi, ca să ştiu de-i fi mort să te jelesc cu popă să te citesc soroace să-ţi împlinesc. C O R B E A Variantă scrisă la 2 şi 6 Ianuarie 1885, după Ioni(ă Nicolae Panleli-monescu şi Nae Romann, zis Papă-lână, ambii din Bucureşti. Foicică, foae fragă, Zace’mi, vere, zace’mi, dragă, colo’n temniţa de piatră, în pământ adânc săpată, cu muşchiul pe ea de-o şchioapă zace’mi Corbea haiducul, ' zace’mi Corbea viteazul, zace’n apă până’n sapă şi’n noroi până’n ţurloi Zace’mi Corbea vinovat c’a poftit şi c’a purtat gugiumanul de domnie sabie de ’mpărăţie şi caftanul domnului. Nimenea că n’a aflat de ce-i Corbea vinovat, dar e’n temniţă băgat, pe nedrept, ori pe dreptate de nouă ani jumătate: de trei ori tot câte nouă îmi fac două-zcci şi şapte de când în temniţă şade In Vinerea ouălor din naintea Paştelor, muma Corbii c’a aflat unde’n temniţa-i băgat. Până’n ziuă s’a sculat faţa tristă şi-a spălat, cruce dreaptă s’a ’nchinat Şi pe drum a apucat cu trei patru ouşoare unul alb, trei roşioare, să le aibă de mâncare pentru zi de sărbătoare. La temniţă de-ajungeâ lângă poartă se oprea, cu portarul se întâlnea şi din gură mi-1 ruga td’ai făcut vro-odată bine fă-ţi pomană şi cu mine : lasă-mă să-mi văd copilul pe Corbea nevinovatul, că mi-e chip necunoscut de când nu l-am mai văzut. Portarul se ’nduplecâ, . temnicerul nu prea vrea; dar baba ce mi’şi făcea ? Ouşoare că scotea şi ’ncepeâ de le ’mpărţea: da unul portarului ş’altul temnicerului Portarul că mi-o lăsa înăuntru de intra, temniceru-i arăta unde Corbea închis era. După cum vedem, regula e generală: Fondul e popular, iar forma este a povestitorului. Acelaş lucru vedem şi la variantele Mioriţii. 1) Mioriţa lui Alexandri e culeasă dela un Improvizator, care a împrovizat-o pe o temă populară. Alexandri însă găsind-o că mai are nevoe de oarecare îndreptări, a făcut el îndreptările. 2) Oaia năsdrăvană a lui G. Dem. pag. 435, auzită dela Petre Creţul Şolcanul în două rânduri. Nu putem şti ce i-a dictat în rândul I şi ce în al II; dar din ceeace este se înţelege că Petre Creţul a cunoscut Mioriţa lui Alexandri pe care a căutat să o reproducă, şi a reprodus-o după cum ştia el. 3) Mioriţa — variantă ardelenească este o imitaţie mediocră făcută de un cărturăraş. Din toate trele cea mai populară, adică cea mai aproape de fondul popular este a lui Alexandri, forma însă nu e populară nici la una. Tu. I). Speranţia L1TERATU RA POPORUL ÎNSUTIT ARE SĂ-ŢI DEE. Se înserase pe maluri şi vaporul nu se vedea încă. Desnădăjduiţi, cu capetele plecate, se îndepărtau acei cari aşteptau vaporul, — mulţi din ei îl aşteptau încă din zorii zilei, privind la apele liniştite şi turburi ale Savei ; majoritate din ci chiar, nu numai o zi dar mai multe în şir aşteptaseră, îşi obosiseră privirile, uitându-se. Malul se pustii puţin câte puţin. Afară de lucrătorii şi funcţionarii societăţii de navigaţie, mai rămăseseră doi — unul în şalvari şi cu fes, cel’alt în uniformă militară şi cu cizme cu pinteni. Noua revista română i 3 Cel dintâi, mai storul Blagoe căldărarul, toată ziua a umblat, de colo până colo, pe mal, negăsindu-şi un minut pace, mereu cu luleaua între dinţi, nefăcând altceva decât să alerge din timp în timp la vr’unul din agenţii societăţii şi să-i omoare cu întrebările: — De ce nu vine vaporu? N’aveţi nici o veste? Nu vi s’a telegrafiat ? De ce a întârziat ? Poate o fi apa mică ? Poate o trage după el vr’un şlep cu marfă ? Cel de al doilea, Atanasie Elicîci, din potrivă, toată ziua a stat locului, aproape nu s’a mişcat, măsurând cu o privire doritoare în spre partea aceea a orizontului, unde trebuia să se arate vaporul. In tot exteriorul lui era un amestec ciudat de boer şi de ţăran. Nimic nu era în el nici îngrozitor şi nici impunător, dar se simţea ca în tăcerea obositoare înainte de furtună, o putere ascunsă, care era în stare la nevoie să nimicească totul în jurul său. Faţa puternică, rufăria lui aşa de albă şi sabia lucitoare, te făcea să’l socoteşti un bun dansator şi amator de stridii, dar şi om capabil la nevoie să spuie o mojicie unei femei şi să’şi sufle nasul într’un şervet. Când se întunecă deabinele, în cât abia de mai se putea distinge galonul de fir de pe chipiul agentului de navigaţie, amândoi, cu durere, intrară în cârciumă. — Nu vine şi nu vine vaporul! — nu putu să se stăpânească să nu spuie Blagoie întorcându-se către ofiţer cu ton nervos şi supărat, ca şi cum s’ar fi plâns că nu are noroc la cărţi şi că pierde partida. — Da, nu vine,—spuse încet şi stăpânindu-sc ofiţerul şi pe un ton oficial. — Ce o fi însemnând şi asta, Doamne ? N’or fi ?... Da, nu, nu se poate ! Pe aproape nu sunt nici decum turci?... Şi apoi n’au dreptul să bombardeze vapoarele ? Căpitanul tăcea. — D-ta pe cine aştepţi ?—întrebă din nou Blagoe. — Pe nevasta mea. — Eu, pe fiul meu. E rănit. Dar e rănit uşor... uşor de tot!—se grăbi să adaoge Blagoe, repede scuturân-du-şi luleaua şi îndopând’o din nou.—Prietenul lui Iole mi-a scris : e rănit aci şi aci! Şi repede arată cu degetul umărul stâng şi jos în coapsa dreaptă. — L-a sgâriat, ştii, glonţul. L-au liberat din spital— până s’o îndrepta şi apoi din nou la luptă... Ce vrei, cu ajutorul lui D-zeu vom învinge pe păgâni... Trebue! — Ce este fiul d-tale? — Fiu meu ? Maistru căldărar. Şi ce lucrător—dacă ai şti. Mâni de aur ! Şi sănătos ca un voinic ! Mâna lui e mai groasă de cât e piciorul meu, aci. Eu în vremea asta am vândut tot... Ce ’mi trebue ? Numai uneltele de lucru le-am păstrat. Câtă vreme copilul meu are mâinile zdravene, nu murim noi de foame, de am fi chiar zece suflete... — Da, dar în război ce-a fost. — in război? A fost în infanterie. I’am spus — mai bine intră la artilerie, mai uşor i-ar fi fost, s’ar fi priceput cu ori ce tun să lucreze. Iar el, zice: «vreau să fiu mai aproape de focurile vrăjmaşului,—aşa ar sta ca în viezuină!» — Unde a fost rănit, în ce luptă ? — Nu pot să-ţi spun. Mi-a scris, ce e drept, priete- nul său, dar nu pot să ţiu minte numele locului pentru nimic în lume—tot nume înţelepte... In două lupte a fost. Scrisoarea e la mine,—uite-o. Da, în două lupte a fost rănit. Bătrânul scoase o bucată de hârtie cocoloşită şi murdară şi o întinse căpitanului : acesta o luă ca s’o citească lângă lumina lampei din cârciumă. Abia intraţi şi aşezaţi lângă o masă, că Blagoie se mânie de odată. Prin caracterul lui nu era om de gâl-ceavă şi nici nu-i plăcea să întărâte pe altul. Nu trecea cu vederea nimănui nici o răutate şi pentru cel mai mic lucru răspundea, dar el singur să aţâţe pe altul, nu făcea asta nici odată. Nu era nici prea vorbăreţ, de fel. Dar astăzi aşteptarea şi emoţia’l aprinseseră şi neputându-şi stăpâni gândurile, începu să ţipe la băiatul din cârciumă şi să’l înjure pentru necurăţenie şi pentru ori ce găsea. Apoi se grăbi să se întoarcă din nou către ofiţer. — Ai văzut pe tânărul acela cu piciorul ? — Care tânăr ? — Pe nenorocitul acela cu piciorul de lemn şi care umblă în cârje! Pe băiatul acela căruia i-au tăiat piciorul doctorii. — De ce i-au tăiat piciorul ? — Au zis că altfel murea de rana pe care a căpătat-o sub Iavor. Au luat şi i-au tăiat piciorul ! Şi omul umblă fără picioare?... Se poate să nu-1 fi întâlnit? Cum se poate să nu’l fi văzut? Umbla toată ziua pe drumuri, cere de milă. Ce nenorocire, ce nenorocire Doamne. Mai bine ar muri omul! Şi el trăeşte... nu-i pasă. — Cum vrei, dacă trăeşte ? — Asta spun şi eu — nu îmi place când îl ^ăd că se trudeşte. — Trebue să mănânce, n’are încotro ? — ■ înţeleg asta! După mine, dacă un om şi-a pierdut piciorul în război, trebuie să fie răsplătit pentru asta. Fiecare ar trebui să se ducă la el şi cu dragoste frăţească să îi spuie: «Ia frate! Iţi mulţumesc că ţi-ai vărsat sângele pentru noi»... şi toţi să facă la fel. E cm... cum să zic, fără picior, dar tot şi el are nevoie să bea, să mănânce, Să fumeze chiar... Om e. viu e! — Nu, n’ai dreptate. Că omul trebuie să sufere pentru ţara sa, asta e frumos şi fiecare trebuie să se socotească fericit când poate suferi. Dar pentru asta nu trebuie să-l alegem în sfatul ţării. Toţi suntem datornicii ţării noastre, ţara însă nu ne datorează nimic. — Ştiu eu filozofia asta a voastră! E ea însă după dorinţa lui D-zcu ? Numai să-l priveşti şi ţi-e groază— uite de aci "e tăiat. Şi pâine erea să mănânce? Ce să facă omul ? Să lucreze nu poate, să are nu poate, Ei, de aşi fi autoritate, aşi şti eu ce să fac!.. Aşi porni din casă în casă, aşi intra înăuntru : văd pe boer că mănâncă prăjituri. — Mănânci prăjituri, ai ? — l’aşi întreba.—Da. —Şi ăsta şi-a vărsat sângele pentru noi. Ce să facă el cu un singur picior, acum? — Mie ce-mi pasă ? Aşa, vorbeşti! Ţie nu-ţi pasă ? Vino încoa doctore ! Taie aci, în acelaş loc ca şi la acela ! Ei şi acum, prietene, ştii ce însemnează să fii fără pioior? — Da, da, bine înţeles — răspunse încet căpitanul, văzând că nu’l poate ridica pe maistru Blagoe la con- 14 NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ cepţii mai înalte.—Dar atunci, când s’ar termina războiul ar trebui pe toţi statul să îi întreţie. Toţi invalizii!.. Ştiu eu întreţinerea statului ! Numai pe hârtie...Stăi... îmi pare că a fluerat ? N’ai auzit ? — Blagoe se repezi afară dar într’o clipă se înapoiă — A fluerat cine-va după câine. Ah, Doamne de ce n’o veni vaporul. Băete ia vino încoa. S’a mai întâmplat vr’odată ca vaporul să întârzie atât? Nu ştii? Ce ştii, tu obraz nespălat ? Adu ceva de băut. Rachiu ai? D-taboerule bei rachiu? Nu? Şi eu’l beau rar. Dar ce să fac? Stăi... ’Mi pare clopotul a sunat ? Nu’mi s’a părut. Doamne şi de fumat nu mai pot, am ameţit de atâta tutun. Ei băete, adu rachiu. — Dacă ştiam că se întâmplă aşa, mai bine îl aduceam cu căruţa, venea mai curând. M’am gândit — e băiatul rănit, de şi puţin rănit, aşa scrie tovarăşul lui, totuşi, m’am gândit, poate să-şi vatăme rănile... Ei tu papă lapte, ce îi cu rachiu ? Mai repede, adu! Ştiam eu un cal, boerule, să-ţi spun drept. Par’că era pasăre, sbura... Şi fără să-şi isprăvească cuvântul alerga afară din cârciumă. Peste o clipă se întoarse—s’a înşelat—bău ciocănelul c’un rachiu şi cu o aprindere prefăcută începu din nou să vorbească de cal. Căpitanul nu-1 asculta. El singur aşteptarea’l îndârjise într’atâta în cât capul îi se învârtea. Gândurile lui erau la Kniajevici, unde îi era nevasta, trăia la mama ei în aşteptarea facerei. Erau în vremea aceea acolo cerchezii...Şi toate grozăviile îi treceau prin minte. Ce îi mai îngrozitor pe lume de cât nesiguranţa ? Din ziua în care a plecat în război, a primit numai două scrisori din partea soţiei sale ; după facere se pregătise să, se întoarcă acasă şi de atunci au trecut mai bine de cinci săptămâni— în timpul acesta Turcii au intrat în Trezibaba... D-zeu, mai ştie ce o fi acolo !... Se poate că au dărâmat şi casa, au ars şi patul în care a născut femeia.. Cu greutate a căpătat voie dela comandant să vie la debarcader să’şi aştepte soţia şi câte o zi a trecut într’o aşteptare sfâşietoare. Ce va aduce ziua de mâine ?.. Pe la miezul nopţei s’a lungit pe banca de lângă fereastră. Blagoe adormise puternic, şezând pe un scaun şi proptindu-şi capul în mâini. Căpitanul s’a frământat toată noaptea, şi privea mereu spre ferestrele cari începuseră să se lumineze. A auzit el sau sufletul i’a presimţit. O clipă sau o vecinicie a trecut, până când s’a apropiat de debarcader şi a văzut în mijlocul mulţimei o femeie ţinând în braţe un copil. Străbătând prin mulţime până la pod, se căsnea să privească la faţa nevestei lui, la copilul grăsuliu, la mama lui bătrână, toţi în viaţă ? Cineva vorbea, înecată în lacrămi, sau printre lacrămi de bucurie, vorbea femeia lui, vorbea mama surâzând: totul a fost nimicit, totul e prăpădit şi casa şi curtea şi toată averea.. Ah, nu e tot una, când ei sunt în viaţă, când nevasta e aci lângă el cu copilului lui...el tata! De odată observă pe pod pe un soldat fără braţul stâng şi piciorul drept; ceva îi străbătu prin inimă şi trecând copilul în braţele nevestei sale, se repezi spre soldat şi-l opri. — Ascultă, nu eşti tu fiul lui meşterul Blagoe. — Da, domnule căpitan! răspunse soldatul, salutân-du-1 milităreşte şi făcând un pas înainte cu cârja. Tu aci, aci ! gata să cadă, se lovi de o damă cu un câine, care, speriată, se dete la o parte. — Tatăl tău e aci! Aşteaptă, mă duc să-i spun. Şi căpitanul se repezi în spre cârciumă, darBlagoie alerga, fără căciulă pe cap, zăpăcit. — Aşteaptă! e rănit greu! E foarte greu rănit... — Nu e adevărat. Cine spune ? Uite scrisoarea... — Tată!—încet şi dulce ’l chema soldatul, întorcân-du se pe câije... Sunt eu tată. Blagoie rămase multă, multă vreme, să se uite la fiul său şi apoi căzu pe pământ în nesimţire. Pe toţi îi mişca tânărul soldat, voinic, frumos, băr-bătos şi fără mână şi picior, ca o bucată de preţ de porţelan, spartă în bucăţi... Toţi se repeziră spre bătrân până şi dama nervoasă cu căţelul îi întinse sub nas o sticluţă cu amoniac. Bătrânul reveni în simţuri, se ridică, îşi şterse cu mâneca faţa muiată de apă şi îşi sărută copilul. Mult timp nu-şi lăsa copilul din braţe şi apoi privind mult locul acela în care trebuia să fie piciorul spuse : — Slavă Domnului că ai rămas în viaţă. Are să fie toate bune. Iar pentru asta — şi el trecu cu mâna pe câije—pentru asta poporul are să’ţi dec însutit... Nu e aşa fraţilor ?.. . Se auzi un singur murmur. — Ia de la mine, eu ’ţi dau cel dintâi spuse căpitanul şi îi dete bătrânului ceasul şi lanţul său : nu avea la el decât câţiva gologani. — ’Ţi mulţumesc, domnule căpitan! — răspunse soldatul, salutând milităreşte. — Ia tată, eu n’am decât o mână —adaogă el văzând că cine-va întinde în spre el o cutie cu o ţigaretă de chilibar.—’Ţi mulţumesc frate, ia tată. Cine-va îşi lu i căciula şi aruncă în ea un ducat; după el începură alţii să arunce bani în căciulă. Printre călători erau câţi-va ruşi bogaţi, cari au dat mai mult ca alţii. Soldatul răspundea numai atât: Mulţumesc fraţilor, ia tată !» dar vocea lui răsuna tot mai slab şi mai slab, şi în cele din urmă lăcrămile, în picături mari se scurseră pe obrajii lui frumoşi. — Ce ai ? Plângi ? — strigă Blagoe. — Pentru asta ? Cerzi că e vr'o nenorocire mare ? Ai rămas viu... Trece totul... Eu ce ţi-am spus : poporul însutit arc să’ţi dee. Aşa s’a şi întâmplat. Şi aruncând căciula pe pământ, el singur izbucni în lacrămi. Nevasta căpitanului se uită la mâinile şi picioarele bărbatului ei şi înghiţind lăcrămile care o podidea, spuse : — Să mergem... E atâta durere aci şi noi suntem aşa de fericiţi, aşa de fericiţi. ♦ * * Blagoie îşi luă băiatul în târg. Au trăit cât-vatimp cum au putut, apoi din nou oamenii buni nu i’au uitat. Cu ce nu se obicinueşte omul 1 Totul se ofileşte cu timpul, şi mândria şi dragostea, datoria şi suferinţa...'fotul se uită... calul cel mai frumos care ’şi aruncă primii paşi cu mândrie, moare ca un cal de ham şi de saca... NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ 15 (^pitanul Elicici şi-a dfidit o nouă Casă pu pământul lui din Kniajcvici şi a trăit cum nu se poate mai bine cu soţia şi cu copilul lui. Iar bătrânul Blagoie încă multă vreme a spus : Poporul însutit are să-ţi dee şi apoi a început să spue : D-zeu, pe toţi îi răsplăteşte şi în cele din urmă a murit. Iar fiul lui prifneşte o pensioară dela casa invalizilor şi se laudă cu numele lui Christos. Lazăr Lazarevici. (trad. din sftrbcşte de Leandru.^ NOTE Şl DISCUŢIUNI DIVORŢUL Sunt doi ani de când în presa franceză s’a discutat mult, foarte mult, chestiunea divorţului, cu ocaziunea reprezentării piesei Un divorce a lui Paul Bourget, piesă cu concluziuni contra divorţului. Nu era ziar francez, parizian sau provincial, care să nu conţină zilnic articole şi intervievuri asupra acestei chestiuni. Nu ştiu dacă această discuţiune s’a repercutat şi în presa română. Dealtminteri chestiunea divorţului mai fusese discutată de către presa franceză, când Emile Fabre reprezentă la Teatrul Francez o piesă cu aceleaşi tendinţe, ca şi aceea a lui Paul Bourget. Căci, chestiunea divorţului deşi veche, este totdeauna nouă. Dragostea şi divorţul sunt şi vechi şi noui în acelaşi timp. Sper dar că vor interesa pe cititori rândurile de mai la vale. * + * Cari sunt argumentele adversarilor divorţului ? Iată-le: divorţul aduce nenorocirea copiilor; aceştia, mai curând sau mai târziu, vor suferi de pe urma despărţirii părinţilor. De sigur că e mult mai bine pentru copii, ca soţii să trăiască în bună înţelegere şi să nu simtă nevoia de a divorţa. Aceasta este evident. Dar dacă soţii nu pot să se înţeleagă între dânşii şi ajung să se deteste, dacă viaţa în comun devine insuportabilă şi dacă în casă se petrec zilnic scene violente şi ruşinoase, atunci nu este oare mai bine pentru copii ca părinţii lor să se despartă? Procedând astfel, nenorocirea nu va fi oare mai mică pentru dânşii ? De sigur că da. Căci dacă mai târziu poate că acest divorţ necesar le va aduce oarecari nemulţumiri, menţinerea statu-quo-ului însă, le-ar fi cauzat nemulţumiri cu mult mai mari, mai numeroase şi mai durabile şi de multe ori, de foarte multe ori, nenorociri ireparabile. Trebue în totdeauna să se ţină seamă nu de ceeace este numai probabil că se va întâmpla de pe urma divorţului, ci de ceea ce este sigur că se va întâmpla fără el. Adversarii divorţului mai au o teorie, pe care o cred ei că este în interesul copiilor, anume ca: soţii, deşi nu se înţeleg, totuşi să continue a trăi împreună, re-luându-şi fiecare libertatea sa. Ştiţi ce însemnează aceasta ? Nici mai mult, nici mai puţin, decât adulterul prin consimţimânt mutual. Am cunoscut şi cunoaşteţi şi d-voastră, cititori ai acestor rânduri, multe căsnicii de acest fel. Este peste măsură de ruşinos ceeace copii văd, aud şi înţeleg în astfel de căsnicii şi gândiţi-vă puţin mai cu seamă la ceeace vor deveni aceşti copii cu astfel de exemple. E de neînchipuit cum copiii, aceste fiinţe iubite, pot să servească de pretext unor . astfel de teorii şi mai cu seamă unor astfel de fapte incalificabile. Ciudat mod de a-i respecta. Şi acestui fel de căsnicii nu este oare preferabil divorţul, din toate punctele de vedere? Nu, divorţul prin el însu-şi nu este o nenorocire pentru copii, ci ceia ce aduce această nenorocire, este neînţelegerea părinţilor. In ce priveşte căsătoriile fără copii, cari sunt destul de numeroase, argumentele adversarilor divorţului sunt inaplicabile. Chiar biserica noastră ortodoxă, foarte liberală, admite divorţul, iar soţii divorţaţi pot contracta noi căsătorii în faţa altarului. Biserica catolică, deşi nu admite divorţul în mod formal, îl consideră însă ca o separaţiune de corp, pe care o admite; ceeace interzice în mod absolut această biserică, este recăsătorirea unuia din soţii divorţaţi, atât timp cât celalt este în viaţă. Ar fi de scris şi un foarte interesant roman : acela al unei pioase catolice divorţate şi care, prinsă în mrejile zeului Cupidon, ar lupta între dragoste şi credinţă. A. G. IONESCU-IOAN. BIBLIOGRAFIE A apărut în «Biblioteca pentru toţi» Povestiri mărunte de N. N. Beldiceanu. In dorinţa-i de a face cât mai larg loc în colecţia sa tinerilor scriitori de talent, «Biblioteca pentru toţi» editează acum un volum de povestiri mărunte al d-lui N. N Beldiceanu. In volumul de faţă cititorii vor descoperi, că d. Beldiceanu pe lângă nota umoristică, are şi o lăture duioasă, sentimentală, de care se foloseşte însă cu multă discreţiune. In adevăr, în unele din povestirile sale, d. Beldiceanu dă copii adevărate de pe natură pe cari cititorul le urmăreşte cu sentimentul de plăcere pe care-1 procură producţiile simple şi nemeşteşugite. La sfârşit însă, un cuvânt, o frază, deschide deodată sufletului perspective noi şi-l umple de o nemărginită tristeţe. Aceasta e chiar farmecul de căpetenie al nuvelelor d-lui Beldiceanu. Citiţi de pildă, «Mutul», nuveleta asta aşa de veselă dar al cărei sfârşii umple sufletul cititorului de compătimire pentru soarta unui biet câine mut, împuşcat de un vier. Şi altele de acest fel. D. Beldiceanu scrie frumos şi ştie să fie interesant. Dintr’un subiect cu lotul neînsemnat, d-sa face o bucată drăguţă care se citeşte cu multă plăcere. Pe cât de adevărate, sunt figurile pe cari d-sa le schiţează cu o mână sigură, pe atât de firesc e şi stilul în care scrie. E un scriitor care are tot dreptul să aspire la atenţia publicului. Se află dc vânzare la mai toate librăriile din ţară. - ' Preţul30 bani. Noua revistă română 16 G. S. BECHEANU & I. ILIESCU STRADA LIPSCAN!, 26 — BUCUREŞTI — STRADA LIPSCANI, 26 ---------5*9------ MAGAZIN de NOUTĂŢI şi MANUFACTURA Lânuri pentru rochii: Iiommesponvon, clieviotte gros-cote etc., şi Postavuri în toate genurile. MATASARIE Caehemir soie, charmense, crcpe de chine etc. Taj/etas din fabrica Bonnet culori şi negre Atelier special pentru rochi şi confecţiuni PÂNZĂRIE Jerseuri, Flanele, Cache Corsets tricotate, Ciorapi şi Batiste. CORSETE Dantele torehon şi broderii veritabile Rayon special pentru Lingerie şi Trousouri gata şi după comandă - PREŢURI FIXE Şl MODERATE [Batal LS1glBilCTBIBlEiăl51lEiBrnil;Liiaral|ggBraliBl[i5J5151Sfgl5!l5nB[r3IIMnTOIffiiarralEE151 | VIILE 1 I DUILIU ZAMFIRESCU 1 1 — 2, STRADA ZORILOR, 2 = 1 i I i 1’jil ut ii 1 Muntelui tio Pietate TELEFON ÎN o. 2.VD7 Vinuri de cea mai superioară calitate LOCAL DE CONSUMAŢIE Serviciu la tloitiiciliu. i • t, • Angrosiştilor li se acordă rabat Editeurs: || ZANICHELLI de Bologna, ALCAN de Paris, ENGELMANN de Leipzig, WILLIAMS et NORGATE de Londres. & I 99 SCIENTIA 99 3C DC Boalele Intestinului Diareea (la-copii şi adulţi), Dizenteria Colicele, Furunculoza, Eczema şi toate boalele ce provin din Iiif6cfluniIb intestina lej SE TRATEAZĂ ADMIRABIL PRIN LAOTOFEEMENT (Bulion paralactic) Aprobat de Cons. Santt. Super. Zilnic preparat proaspăt numai la LABORATORUL Or. ROB1N |]j 5, Str. I. C. Brătianu 5. — Telefon. Un llacon 2 lei. In provincie contra mandat 2,50 Cereţi prospecte gratuite DC FDCr; DC REVUE INTERNATIONALE de SYNTHESE 8 SC1ENTIFIQUE. m Direclion: 6. BRUNI— fl. DI0HI5I—F. ENRIQUES K fl. GIHRD1NH - E. RI6NHN0 § 4 numeros par an, de 280—300 pages chacun. j ► On se plaint de plus en plus de ets de la splcialisation ă outrance k laquelle Ies hommes 'Ji Science sont condamn£s. Scientia a 6t£ fondlc cn vue de couuebalancer ces f&cheux ef-. r/w,M fets. Elle publte des articles qui se rnpportent aux branchcsd!-. , ttjgg) verscs de la rccherche thfarique, depuis ies Mat'i&natiques jus-1 jfâ qu’ă la Sociologie, et qui totis sont d*un int£r(t g£n£ral : elle" RM penuet ainsi ă ses lectures de se tenir au courant de l’ens\m-J§s( ble du monvement scientîfique contempornin. Ijl Scientia, qui est dans sa quatrifcme anule d’existence, a con-jţt quis du premier coup la faveur du monde savant, grftcc h la Kjl collaboration qu’elle s*est assurle des autoritls sciontiiiqucs Ies «a plus linhientcs de l’Europc etdel’Amlrique. Elle a publici outre ies articles de ses directcurs : MM Bruni, Enrlques, Dionisi, Rlg. i*j nano, des travaux de MM. Polncară, Picard, Tannerv VOlterra, j£(i Boutroux, Borel, Fabry, Zeuthen, Zeeman, Arrhenius, GeorgesOar-JŞ? win, Lowel, Ritz, Seellger, Soddy, Ostwald, Wallerant. Lehmann, Schiapareiii. Ciamlcian, Raffaele, Foi, rtdber, GaJeotti, Ebsteln, tDemoor. Asher, Fredericq. Lugaro, Delage. CauUery, Rabaud, Driesch, Wiessner, Haberlandt. Bohn, Clapa rfede, Janet. Rey, Plkler Cunningham, Westermarck, Kidd, Landry, Vilfredo Pareto, Achllle Lorla, Sombart, Carver. Oppenhelmer, Meillet, Bortkiewlcz, Rlcco- tbono, Phiiippe Sagnac, Saiomon Reinach, Slmmel, Sclaloja. etc. A partir de Janvier 1909 Scientia joint au texte principal, portant Ies articles dans la tangue de lcurs auteurs, un supi)-l^ment; tivoc la trudiiotlou lnu;nlHe do tou» i*j 1«>h nrtlolcs aUenmnds, miclai* ot ltulienH, Elle est ainsi accessihle h quiconque connaît la scule laaguc franţaise. O Prix de l'abonncnient .• fii 25 francs. — 20 mk., — 20 sh. flLt ^ Direction et R6daction : Milan, Via Aurelio Saffi, II && Ciocolata si Cacao ZSWfirCSCtt Sunt preferate de cunoscători ALlIEltT IÎA 1‘îlt, liucurcţti Str. Nunui-Pomplilu 7.