SUPLIMENT LA NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
VOI. 7
DOMNUL LUCfl
COMEDIE INTR’UN ACT
DE	'
D-l C. RĂDULESCU-MOTRU
PERSOANELE:
LUCA om de afaceri, 45 ani.
TEODOR SOREANU avocat, 45 ani ELISA soţia sa, 36 ani.
MATEI fiul lui T. Soreanu, 17 ani.
MARIOARA fiica lui T. Soreanu, 13 ani.
LENCUTA BRAESCU, 6s ani.	'
PÂNDELE ROŞI AN U, 55 ani..
.	SEVASTA soţia sa, 50 ani.
ANICA servitoarea la Soreanu.
TEREZA bucătăreasă.
UN CLIENT.
Scena reprezintă salonul de primire al soţilor Soreanu. La dreapta spectatorului uşa biroului lui T. Soreanu. La stânga o fereastră şi o uşă spre fund. In faţa spectatorului (fundul scenei) o uşă. Mobile fără lux. Lângă uşa biuroului, tn dreapta, telefon.
Acţiunea se petrece în Bucureşti în 1909
DOMNUL LUCA
3
SCENA I
Lencuţa Brăescu, Matei, Marioara.
Matei. Mai repede Marioara. Are să vină tata şi eu nu sunt încă gata. Altă dată coseai mai repede.
(Se plimbă prin cameră).
Marioara. Altă dată tu nu erai aşa de zorit, dragă
Matei (coase Ia un nasture dela haina lui Matei).
Lencuţa. Astăzi cu toţii sunteţi zoriţi, (către Matei). Mai potolit băete. Nu piere doar lumea.
Matei. Cum să nu fiu zorit, mătuşico, într’o zi ca asta ? Aşa ceva nu se întâmplă prea des. Dacă astăzi n’oi scoate bicicleta dela tata, n’o mai scot cât lumea.
Lencuţa. Şi după bicicletă ce are să urmeze? Tra-. sură? Automobil? Un voiagiu la Paris?
Matei. Nimic, nimic, mătuşico. Iţi jur, nimic. Să am bicicleta şi nu mai cer nimic. Ah! ce plăcere
(se aşează pe canapea lângă Lencuţa) mătuşico, Să te Vezi pe
bicicletă şi să despici aerul cu iuţeala unei săgeţi. Să mergi aproape năuc sub biciul vântului care-ţi arde obrajii, şi apoi să simţi pieptul cum ţi se dilată; să simţi cum nu te mai încap hainele. Marioara. Nu te mai încap pe tine hainele şi altfel, dragă Matei. Pe fiecare zi îţi cos câte un nasture şi acum când n’ai bicicletă. Iată e gata (dă
haina Iui Matei).
Platei (îmbrăcându-se). Ce zici mătuşică, n’are să-mi cumpere tata bicicleta? Sigur îmi cumpără. Lencuţa. Cred că da, dacă a câştigat atâţia bani cât ziceţi.
Marioara. 100.000 lei mătuşico, aşa dintr’odată, ca la loterie. Ce buna inspiraţie! Cu 12.000 să câştigi deodata 100.000.
Matei. Inspiraţie! Zi mai bine prevedere (pedant). Oricine în locul tatei ar fi făcut acelaş lucru. Eram sigur că acţiunile Societăţii Aurelius nu erau să rămână veşnic scăzute. Terenurile ei conţineau cu siguranţă petrol. Odată şi odată trebuia să se găsească un capitalist în măsură să le exploateze, şi el, natural, să plătească înzecit acţiunile. Zi dar ] (revedere.
Lencuţa. Ce-ţi e şi cu tinerii de astăzi ! Ştiu tot. Prevăd tot. Eu, tlragă Matei, n’aş fi avut atâta prevedere. Mulţumesc lui D-zeu că tatăl vostru a avut norocul să câştige, dacă o fi câştigat. Marioara. Cum mătuşico, să nu fie sigur că tata a câştigat 100.000 lei ? Vai ! şi cum se bucura mama.
Lencuţa. Eu nu zic că n’a câştigat fetiţo. Doresc din suflet să fi câştigat. Dar lucrul nu este sigur, decât după ce tatăl vostru se va înapoia.
Matei. Da, dar d. Luca ne-a asigurat de aseară; şi dânsul este un om de afaceri, şi cu multă experienţă.
Lencuţa. Domnul Luca; domnul Luca! Cuvântul d-lui Luca nu este cuvântul evangelistului. Poate şi dânsul să se înşele; mai ales când nu este vorba de interesele sale.
Matei (piîmbându-se agitat). Dar de ce nu o mai veni tata ? A plecat de două ore aproape (uitându-sc ia ceas). A trecut de 91 /,.
Lencuţa. A făcut rău că a plecat prea de vreme. Până la 9 nu e nici un birou deschis. (Sgomot afară).
Marioara \ (repede ia uşă). E tata. Nu, poşta.
Matei	j (repede la uşă). E tata. Nu, poşta.
(Răsfoiesc corespondenţa).
SCENA II
Elisa, Lencuţa, Marioara, Matei.
Misa. N’a mai sosit Teodor ? Sărut mânile tuşă Lencuto. Ce să fie atâta întârziere ?
Lencuţa. Nu e nici o întârziere dragă nepoată. Băr-batu-tău s’a dus prea de vreme. La ora aceasta birourile sunt închise.
Matei (vesel). Iată. E sigur mătuşico. Iată ce scrie Universul (începe să citească grăbit). După erupţiunea sondei, inginerul şef, care se găsea la faţa locului, a luat toate măsurile necesare pentru ca... î... î... î... iată: Cu această ocazie se afirmă că acţiunile societăţii Aurelius, de unde se cotau până acum cu 45 — 50 lei bucata, găsesc cumpărători cu 480—500 lei bucata.
Marioara. Uite şi Dimineaţa.
Matei (luând repede ziarul, citeşte). După erupţiunea sondei inginerul şef care se găsea la faţa locului... Identic! Identic ca dincolo. Cu această ocaziune se afirmă că acţiunile societăţii Aurelius, de unde se cotau până acum cu 45 — 50 lei bucata, găsesc cumpărători cu 480 — 500 lei bucata.
Marioara. lată şi Minerea.
Matei (cu acelaş gest repede). Da. Identic. Erupţiunea sondei... cu 480—500 lei bucata. In toate o informaţie identică. Este dar sigur.
Lencuţa. Mie mi-ar fi plăcut să fie informaţia mai puţin identică, aşa aş fi fost mai sigură. Dar în sfârşit nu este zis; chiar dacă jurnalele spun la fel, se poate ca lucrul să fie totuşi adevărat...
Misa (nerăbdătoare, îşi face de lucru prin salon. Deschide fereastra şi priveşte pe stradă). Nil se Vede.
Matei (neglijent, privind corespondenţa). O scrisoare pentru d-ta mătuşico. Iartă-ne, noi în zăpăceală, nu ne uitasem la scrisori.
Lencuţa. Nu face nimic, dragă Matei. Eu nu sunt aşa zorită (luând scrisoarea). Şi lucrurile cari mi se scriu mie pot fi citite şi mâine ca şi astăzi (pune scrisoarea alături fără a o deschide). Dragă Eliso, fii liniştită.
Elisa. Ah dragă mătuşe, îndoiala mă omoară. Să fi câştigat Teodor, să nu fi câştigat..
Lencuţa. Dar Eliso, voi nu staţi numai în banii aceştia. Bărbatu-tău câştigă acum destul de frumos. Bine ar fi să fi câştigat; dar, în sfârşit, şi dacă n’a câştigat, nenorocire mare nu este.
Elisa. Da! Da! Dar vezi tuşă Lencuţa, noutatea cea bună, dacă nu s’ar adeveri, m’ar sgudui puternic. Teodor câştigă, este drept; dar ce este câştigul picătură cu picătură pe lângă câştigul torent. Cel puţin, dacă n’aş fi avut vre-o speranţă.
Marioara. Nu se poate mamă. Tata trebue să fi câştigat. Am eu o presimţire.
Elisa. Bine ar fi.
Matei. Mă duc eu înainte să aflu. Vă telefonez chiar din biroul societăţii. Sbor. Aş sbura eu mai repede dacă aş avea bicicleta. Sărut mâna.
DOMNUL LUCA
SCENA III Oi de sus. Un client.
Matei (în uşă se întâlneşte cu un domn). A, domnul A..
Clientul. Căutam pe d. Teodor Soreanu. (Toţi afară de
Lencuţa se apropie).
Matei. Da, dânsul şeade aici. Dar d-voastrâ ce
voiţi cu dânsul?
}
Marioara. D-voastră sunteţi dela Societatea Au-relius ?
Clienhd. Nu domnişoară.
Eli sa, Matei, Marioara. Nu!....	.
Clientul. Nu. Mie mi s’a dat de către d. Luca adresa d-lui Soreanu. Fiindcă d. Soreanu este avocat nu-i aşa? Dar ce mai întreb! am auzit eu adesea vorbindu-se despre dânsul...
Matei. Ati auzit si ieri?
>	i
Clientul. Ieri anume, nu. Adică ieri am luat numai adresa dela d. Luca. Este un bun avocat d. Teodor Soreanu, nu-i aşa?
Matei. Mă duc. Poftiţi, Domnule, şi aşteptaţi aci
în birou. (Clientul intră în birou spre dreapta. Matei iese).
SCENA IV Lencuţa, Elisa, Marioara
Elisa. Mor! Mor!
Lencuţa. Vino, draga mea, şi fă câţiva paşi prin grădină până vine Teodor. (Sună telefonul).
Elisa Vezi Marioară cine este. Poate Teodor.
Marioara (ia telefon). Allo ! Allo! Casa d-lui avocat Teodor Soreanu—D. Luca.
Elisa (cu atenţia încordată) d. Luca ?
Marioara (ia telefon). Nu este acasă, dar îl aşteptăm să vină dintr’un minut în altul. - Poftiţi mă rog. Dar d-le Luca, permiteţi; ce mai nou de ieri seara. Se adevereşte ?—N’aţi trecut pe la birou. Mulţumesc (iasă telefonul). Tot ce a ştiut aseară, alta nimic. Trimete sărutări de mână.
Lencuţa. Nu fi neliniştită Eliso. Peste câteva minute O sa aflăm tot. (Lencuţa şi Elisa ies prin slânga).
• SCENA V
Anica, Marioara, Tereza (ia sfârşit numai în uşă)
Anica. D-şoară Marioară, e adevărat?
Marioara. Aşa cred Anico, dar numai când se va înapoia tata avem să ştim sigur.
Anica. Oh. D-şoară ! Cum ne bucurăm cu toţii. Toţi vecinii la cari am spus se bucură.
Marioara. Rău ai făcut, că ai lăţit vorba Anico, până nu ştim sigur.
Anica. Şi cum se bucură toţi d-şoară! Tatăl d-tale îşi merită, zău, norocul. Mă uit eu de când sunt în serviciu la d-voastră, câţi d-ni vin la d. Teodor, şi d-ni mai bogaţi de cât d-nu Teodor. Vin cu cupele şi ce bine îmbrăcaţi! Toţi au nevoie de d. Teodor; şi d. Teodor mai cu învăţătură decât ei nu are banii lor, şi de multe ori merge şi pe jos. Nu, zău, d-şoară, mare dreptate a făcut şi D-Zeu ! (bate din palme veselă). Cum am să văd acum pe coniţa comandându-şi o rochie frumoasă, să facă necaz la toate cucoanele care vin pe aici. Şi pe d-ta d-şoară Marioară, cum am să te văd cu rochii drăguţe de mătase, şi
mergând cu coniţa în trăsură şi la teatru. Apoi la bucătărie n’o să mai cântărească nici coniţa carnea în fiecare zi ca să aibă ceartă cu bucătăreasa ; şi nu o să se mai certe pentru fie ce 5 parale cu toţi oltenii. Ah ! ce bine îmi pare. Eiind-că eu să spun drept, d-şoară, aşa înţeleg viaţa. Când omul are să trăiască în larg, să nu se chindosească. Uite, o să îmbrăcăm şi foto-liurile acestea din nou. Mie mi-ar place ;işa o culoare roşie, cum am văzut la un arendaş bogat la care am fost înainte în serviciu. .
Marioara. Numai dacă ar fi câştigat tata, Anico, să nu ne facem bucurie degeaba.
Anica. A câştigat D-şoară. N’a spus d. Luca?
Marioara. D. Luca poate să se fi înşelat.	*
Anica. D. Luca să se înşele ? Aşa ceva nu se întâmplă, D-şoară. D. Luca nu se înşeală când este în joc d. Teodor.
Marioara. Este adevărat, d. Luca este un bun prieten a lui tata.
Anica. Şi prieten care câştigă bine după urma d-lui Teodor. Ei D-şoară, dacă n’ar fi tatăl d-tale, n’ar trăi d. Taica aşa de bine! Ştim şi noi ceva. Câţi muşterii, care vin cu procese pe la d. Luca; şi d. Teodor iâ i—2 sute lei, şi d. Luca iâ 3.
Marioara. Nu vorbi aşa Anico. Tu nu poţi şti.
Anica. Eu să nu ştiu, D-şoară ? Eu ştiu mai bine de cât toţi d-voastră. Eu stau la uşă de aduc şi scot muşterii din birou. Eu aud pe toţi ce şoptesc. Iată, mai alaltăieri, ştii d-ta domnul acela gras, arendaşul, care a stat la d. Teodor în birou mai bine de două ceasuri, de credeam că numai pleacă? Ei ştii d-ta. ce se întâmplase d-lui acela ?
Marioara. Vre-un neajuns la moşie.
Anica. Un neajuns, dar ce neajuns d-şoară! Când a intrat pe uşă la d. Teodor era galben ca ceara şi uite aşa îi tremurau picioarele. Bietul om avea un proces cu meteahnă !
Marioara. Toate procesele sunt aşa.
Anica. Nu ca ăsta. Arendaşul avea în proces chiar pielea lui, fiindcă ştii... (vorbeşte încet la ureche) Am prins eu cu urechea la uşă.
Marioara. îngrozitor. Şi cum ?
Anica. Vezi d-ta ca omul cel repede la mânie. Ţăranul se vede s’a împotrivit; el iute: pliuţ, şi beleaua a fost gata. Când a eşit dela d. Teodor uite aşa se închină domnul cel gras, şi zicea: Să-l ţie D-zeu pe d. Luca că mi-a găsit pe avocatul ăsta. Ce crezi d-ta că o fi luat d. Luca? Ei da, vezi, nu mai am necaz pe dânsul, de când am auzit că şi d. Teodor a câştigat ieri
100.000	lei.	.
Marioara. Şi să nu ai necaz Anico, fiind-că tot d. Luca l’a făcut pe tata să câştige şi acum.
Anica. Tot d. Luca ? Cât o fi câştigat atunci dânsul d-ŞOară? minunea lui D-zeu! (Bucătăreasa, bagă capul pe uşă). Uite şi bucătăresa, moare să ştie mai curând ce a făcut d. Teodor (către bucătăreasă). N’a venit, nu. Las că viu eu, să vă spun, cum voi află ceva. Aşa oameni curioşi. Cu cât este omul maJ. simplu cu atât este mai curios. Du-te acuma jos.
DOMNUL LUCA
0
Ascultă Terezo, să iei ghiaţă multă. Par’că văd pe coniţa că o să-ţi deâ şampanie să pui la ghiaţă.
Marioara. Mă duc să găsesc pe mama. Anico cum o veni tata să ne vesteşti.
Anica. Fiţi fără grijă d-şoară. Viu într’o clipă.
(Marioara iese).
SCENA VI.
Anica, Clientul, Tereza (la uşă).
Clientul (eşind din birou). Mă rog nu s’a mai înapoiat d. Teodor Soreanu ?
Anica. Şi dacă s’o înapoia, astăzi pentru procese are să fie cam greu.
Clientul. Cam greu ? De ce ?
Anica. Adică pentru procese mai mici, (cu importanţă).
D.	Teodor Soreanu este acum foarte ocupat şi n’are să mai iâ aşa procese mici ca mai ’nainte. Are să iâ numai procese mari.
Clientul. îmi pare foarte bine pentru d. Teodor. Dar vezi, pe mine nu are să mă lase. Eu sunt trimes de un prieten; de d. Luca.
Anica. De d. Luca?
Clientul. Si eu am daraverile mele cu d. Luca.
*
Anica. Dacă sunteţi dela d. Luca atunci aşteptaţi,
Clientul. Aş veni mai târziu de aş şti că întâr-ziază d. Teodor. Pe la i i1 j2, Ha ?
Anica. Mai bine. Si să veniţi cu fata mai veselă * ) >
fiindcă d. Teodor are să fie vesel. Toată lumea din casă de aici, este foarte veselă pe ziua de astazi.
Clientul. A, înţeleg, este ziua de naştere a d-lui Teodor, ori a conitei.
Anica. Mai mult, este ziua de naştere a amândo-rora, şi a tuturor, şi chiar a mea. Fiindcă şi eu mă bucur.
Clientul (vesel). A tuturor ! Fata asta are haz. Va să zică ziua de naştere a tuturor: Am să viu vesel.
Anica. Cât de vesel; şi cântând, vei fi bine primit.
Clientul, Şi cântând ? Bravo! am să viu cântând.
Anica (văzând din nou capul bucătăresei). N’a Venit încă !
SCENA VII
Clientul, Anica, Pândele. Sevasta, Tereza.
Pândele. N’a sosit d. Teodor?
Anica. Nu, d-le Pândele. Dar trebue să vină. Sunt sigură că a eşit bine.
Clientul. A ba! ha! Aşteptaţi o veste bună. Să fie cu noroc! Eu, de altfel, totdeauna aduc noroc. Am s’o spun asta şi d-lui Teodor Soreanu. Pe mine cine mă are ca muşteriu are noroc. Bună ziua. Mă înapoiez după ii. Până atunci are să se nască şi vestea cea bună (iese).
Anica. Tocmai, vino D-ta să-i fii moaşă. (Telefonul sună). Ah! sunt aşa de mişcată; numai de aş putea înţelege! (u telefon). Allo! — Sunt eu cona-şule, Anica. — Domnu nu s’a înapoiat. — In grădină.— Da? aud bine? Mai mult? — Numai de cât (iasă telefonul). Ah! ce bine îmi pare! E adevărat! (intră ţi bucătăreasa). E adevărat Terezo! Conaşul
Matei telefonează că este adevărat. D. Teodor câştigă mai mult de 100.000 lei. Mă duc să vestesc pe coniţa (greşeşte uşa). Mi-am perdut capul. (Toţi manifestă bucurie).
Tereza. Ce bucurie are să fie pe coniţa. Trebue să o întreb ce prăjituri facem.
Pândele. Ce prăjituri? Astăzi are să comande coniţa la Capşa. Nu ştii d-ta să faci prăjituri pentru zile aşa mari.
Tereza. Ba să mă ierţi d-ta. Eu pot să învăţ şt pe Capşa cum să facă prăjituri. Numai să mănânci d-ta odată!
SCENA VIII
Pândele, Sevasta, Teodor Soreanu, Tereza.
Teodor (întâmpinat cu veselie de toţi). MulţlimeSC. MlllţU-mesc, toată lumea se bucură. Sărut mâna doamnă Roşianu. Bună ziua d-le Pândele. Mulţumesc. Să faci o masă straşnică, Madam Tereza. Are să vină la masă si d. Pândele cu doamna. .Să trimetem şi după d. Rizeanu şi d. Crăpescu? Toţi prietenii cei buni. Nu-i aşa doamnă Roşianu? D-le Pândele? (semne de aprobare). Să te vedem cum te lauzi Madam Tereza.
Pândele. Ştii, prăjiturile acele bune! Mulţumesc d-le Teodor. Cu plăcere.
Tereza. Lasăţi pe mine. Ce vin punem laghiaţă?
Teodor. Cel mai bun vin. Inţelege-te cu coniţa.
SCENA IX
Elisa, Marioara şi cei de sus.
Elisa. Aşa dar este cum spunea d. Luca? (Elisa,
Marioara îmbrăţişează pe Teodor).
Teodor. Mai bine de cât spunea dânsul. Ieri se oferise pe acţiunile mele 120.000 lei; astăzi mise
oferă 1 ŞO.OOO. (îşi freacă mâinele).
Pândele. Vinde-le d-le Teodor.
Sevasta. Vinde-le.
Tereza. Vinde-le. Ce mai încape vorbă !
Marioara. Intârziezi Madam Tereza.
Tereza, Mă duc. Vinde-le domnule Teodor! (iese).
Teodor. Să vedem. Poate că se mai ridică.
Elisa. Nu dragă. Ce e în mână este mai sigur.
Teodor. E drept, proverbul românesc zice: mai bine astăzi un ou decât mâine un bou. Dar vezi proverbul este făcut în timpurile vechi, când nu era nici o siguranţă pentru averea omului; când bietul Român nu putea aştepta cu încredere ziua de mâine. Pe când astăzi ? N’ar fi mai bine boul de mâine ?
Pândele. Nu, d-le Teodor. Urmează proverbul: Când s’or schimba vremurile s’o schimba şi proverbul. Nu face d-ta începutul, să zici: mai bine mâine un bou decât astăzi un ou.
Sevasta. Da, da! nu face d-ta începutul.
Teodor. 150.000 lei! Adică exact 138.000, fiindcă acţiunile mă costau pe mine 1 2.000. Frumoasă sumă! Ce zici d-le Pândele ?
Pândele. Ce să zic! Ca în bas mu! D-le Teodor, ştii ce ? Vinde-le, şi cum tot erai d-ta cam muncit, două săptămâni trage-i o petrecere. O viaţă are omul. Eu să fiu ca d-ta aşa aş face.
6
DOMNUL LUCA
Marioara. Repauzează-te câte-vâ săptămâni tată. Lasă procesele şi supărările cari te-au îmbătrânit.
Misa. Să plecăm undeva la linişte, dragă Teodor.
Teodor. Aveţi dreptate voi; să oprim puţin căruţa. Am ţinut’o tot într’un galop până acum. Ei, iubiţii mei, dacă aţi şti voi cât de obositoare este munca de avocat, până te faci cunoscut. Ţi se albeşte păru de necazuri. Ai ştiinţă; ai cinste; ai nume ; toate astea nu înseamnă nimic. Clientul nu se ia nici după ştiinţă, nici după cinste; să ia după svonul public. Şi ce e svonul ? D-nul Teodor Soreanu ?... (cu nepăsare) un tânăr care face pe avocatul! D-nul Teodor Soreanu? (cuseriozitate) un bun avocat tânăr. D-nul Teodor Soreanu ? (cu importanţă) un avocat! D-nul Teodor Soreanu ? teu gravitate) avocat! Cine schimbă modulaţia vocei, şi aduce svonul în favoarea ta? Nu ştiu. Nimeni nu ştie. La început mi-am bătut capul să ştiu, dar în curând am renunţat. Munceam, munceam din răsputeri şi cu ce conştiinţă, Doamne, mai ales în primii ani ai căsătoriei. Dar svonul sta ca ţintit pe loc. D-nul Soreanu ? (cu indiferentă) un tânăr avocat! Nopţile mi le petreceam studiind dosarele şi zilele vai! mai mult pe la judecătoriile de pace, de unde mă întorceam cu io—20 de lei. Ah! începusem să am pismă pe colegii, cari cu muncă puţină să ridicaseră de-asupra mea. De câte ori nu blestemam ceasul în care mi-am ales cariera de avocat, unde credeam că nu pot reuşi, decât ariviştii ! Cum uram arivismul care mă înconjura de toate părţile!... Şi într’o zi, aşa cum stăm la biroul meu, foiletând un dosar fără importanţă, iată că văd intrând un domn. Avea gulerul ridicat, deşi afară eră o căldură de Mai. Pare că-1 văd şi acum. Vine spre mine zorit (cu tonul schimbat). D-nu este avocatul Teodor Soreanu ? Da, zic eu. Puteţi să-mi acordaţi un moment ? II rog să stea. După un sfert de oră Domnul plecase şi eu aveam primul proces mare. De câte ori mă gândesc, simt din nou emoţiunea acelor momente. Pe biroul meu lângă dosarul fără importanţă, pe care îl foiletasem până aci, erau trei acte lăsate de client şi patru hârtii de câte 1000 lei, 4000 lei! Atât cât nu câştigam eu nici în şease luni! Vântul favorabil începuse să bată şi pânzele corăbiei mele. De atunci nu mai pismuiam pe arivişti.
Pândele. Trebuia să vină şi timpul ăsta!
Teodor. Trebuia ! Trebuia! Dar când vine? Şi după ce vine, cu câte variaţiuni pentru unii, şi cât de liniştit şi de uniform bate pentru alţii. Primul proces mare ni’a ridicat pe culmea speranţelor. Au venit însă şi decepţiunile. Totuşi corabia mea a mers de atunci!
Pândele. Acum am intrat în port, Domnule Soreanu!
Teodor. Da în primul port liniştit, ai mare dreptate. Pare că te simţi mai sigur pe picioare, când ai un capital.
Pândele. De sigur. De aceea toţi oamenii cuminţi se îndreaptă spre portul capitalului.
Teodor. Ei, dar eu uitasem pe mătuşa Lencuţa. Unde este Eliso?
Elisa. In cameră la dânsa. Citeşte o scrisoare care i-a sosit adineaori.
Teodor. Mă duc s’o văd şi să-i spun eu însumi vestea. Buna mea mătuşă, cum are să se bucure ! Ea a fost singurul meu sprijin după moartea sărmanilor mei părinţi! De câte ori nu-mi zicea dânsa: Nu te mai chinui, dragă Teodor, şi vino la ţară. La mica mea moşioară, avem să trăim cu toţii liniştiţi. Acum o să vadă şi dânsa ce bine am făcut că n’am ascultat’o. La revedere iubiţi prieteni. La unu nu-i aşa? Şi nu vă uitaţi veselia acasă.
Pândele. La revedere d. Teodor.
Teodor. Şi nu vă daţi după-prânza, o să stăm mai mult împreună.
Sevasta. Eu aduc şi cărţile de joc. Facem pasenţă.
Teodor. Eoarte bine. Să petrecem în tihnă. De mult am dorit eu tihna aceasta!
(Pândele, Sevasta se pregătesc să iasă prin fund după ce-şi iă rămas bun. Teodor iese prin stânga).
SCENA X.
M atei, Elisa, Pândele, Sevasta, Marioara.
Matei (din uşă). Iese bicicleta, mamă ?
Pândele. Numai atât ?
Matei. Şi ţie o rochie Marioara.
Sevasta. S’o faci în roz fetiţo. Te prinde aşa de bine.
Marioara. Mie mi-ar place mai bine în alb.
Elisa. Una în roz, ca să facem plăcere Doamnei Roşianu, şi una în alb.
Marioara. Mulţumesc mamă (o săruta).
Matei. Şi eu dacă mi-aş face şi un costum de sport? Ştii ca să nu se mai rupă butonii.
Marioara. Tu ai să-i rupi totdeauna, orice costum ai avea.
Pândele. Nu vă certaţi. D-şoara trebue să aibă două rochii, şi Matei bicicletă şi costum. Aşa e după dreptatea lui Solomon. La revedere
(iese cu Sevasta).
SCENA XI Elisa, Matei, Marioara.
Elisa. Ei acum să grăbim şi noi cu masa Mari-oară.
Marioara. Numai decât mânui, ah ! ce bine îmi pare.
Elisa. O să avem şi noi de azi înainte o masă mai tihnită. Nu o să mai auzim pe Teodor: mai repede, mai repede, că trebue să plec la Tribunal.
Matei. De sigur, dacă tata este bogat are să iâ numai procese mari, la Casaţie, şi acojo judecătorii vin mai târziu.
Elisa. O să-l avem în sfârşit şi noi pentru noi. Destul a alergat şi s’a chinuit.
Marioara. Da, bietul tata.
Matei. Mamă dragă, când ne iişezăm la masă?
Elisa. Pe la unu. De ce întrebi ?
Matei, Ştii tu, mai sunt aproape două ore până atunci. Am timp să-mi comand bicicleta şi costumul. Ce zici? De ce aş sta degeaba acasă?
Marioara. Grăbit mai eşti. Dar cu ce plăteşti?
DOMNUL LUCA
Matei. Vine cu nota de plată acasă omul dela magazin ! Nici atât nu ştii ? (iese).
Marioara. O, tu ştii în adevăr multe :
Elisa. Mergi Alarioară şi vezi ce face Anica
(Marioara iese).
SCENA XII
Elisa, mai pe urmă Teodor şi Lencuţa.
Elisa. Ah! cum îmi bate încă inima (şeade). Are dreptate Teodor, cu un capital te simţi par’că mai sigur; ca şi cum ai fi debarcat după corabie ÎI1 port (observă braţul fotelului şi ca pentru sine). S’au
învechit mobilele aceste. Trebue să le schimbăm negreşit. Şi biroul lui Teodor. Oh! pe acela de sigur trebue să-l schimbăm numai de cât. Merită bietul om un birou frumos, demn de el. Va fi ca o răsplată meritată. Şi sufrageria. E prea mică. Mi-ar trebui un bufet mai mare. Apoi masa şi ea e prea veche. In grădină să schimb mobila. Dar cel mai cuminte lucru ar fi tot să ne cumpărăm o casă a noastră. Atunci ştii că tot ce ai, ai pentru totdeuna. Cumperi şi mobile potrivite. In colţul unde le aşezi acolo rămân. Dar de cumpărat casă e riscat. Niciodată nu nimereşti ce-ţi convine. Mai cuminte este să construeşti singur... Un loc mai deschis, pe un Bulevard, lini vorbise d-na Sevasta de unul pe Bulevardul Carol. Costă vre-o 40.000 lei. O casă pentru noi patru, cu ferestre mari cum se fac acum, şi cu un grilaj mare de fier. Adică mai bine o casă cu două apartamente. Peste trei, patru ani Marioara se măriţii, şi ce frumos ar fi să stăm alături. Dar Matei? O casă cu două etaje, mare, cu mai multe apartamente. Trei le vom locui noi şi pe Celel’alte le dăm CU chirie (ca trezilă din reverie). Dar ce naivă sunt! 150.000 lei nu o să ne ajungă pentru aşa casă mare. (Intra Teodor şi Lencuţa).
Lencuţa. Aşa, iubiţii mei, daţi-vă puţin repaus şi profitaţi de viaţă (îmbrăţişând pe Elisa). lată biata fată a început sa aibă şi peri albi de grijile duse pana acum. Acum sunteţi mai în larg, mulţu-miţi-vă pe ce aveţi şi fiţi fericiţi.	.
Elisa. O să te ascultăm mătuşico.
Lencuţa (câtre Teodor). Dar tu o să mă asculţi? Ti-aduci aminte când erai mic? Îmi jurai la fiecare dorinţă ce aveai, că ea are să fie cea din urmă. —Mătuşico, aş vrea un ceas, şi îţi jur că altceva pe lume n’ain să mai doresc.—Mătuşico, aş vrea un aparat fotografic şi îţi jur că altceva pe lume n'am să mai doresc. Şi aşa mergeau jurămintele după vârstă. Mai târziu, după ce crescu nepoţelul, jurămintele ar fi continuat ele înainte, dar mătuşica eră prea săracă pentru plăcerea de a le realiza.
Teodor. Oh! (săruiându-i mâna) mătuşico, ai fost totdeauna aşa de bună pentru noi.
Lencuţa. Şi voi sunteţi buni că vă aduceţi aminte de mine.
Teodor. Totdeauna. Te vom iubi şi ascultă totdeauna. Acum iată facem cum zici D-ta, un popas. Domolim pasul, nu-i aşa Eliso? In definitiv, unde vrem să ajungem? Dacă noi suntem
7
fericiţi ce ne trebue o avere prea mare. Acum avem aceea ce ne trebuii.
Lencuţa. Nu vă cheltuiţi sănătatea şi tinereţea gonind într’una banul. Mai trăiţi şi pentru fericirea voastră. Dar eu vă tin cu sfaturi bătrâneşti.
•	»	s
Eliso tu ai învitaţi îmi pare.
Elisa. Da mătuşico, mă duc. Sărut mâna.
Teodor. Doreai să scrii o scrisoare, D-ta. Poate ai nevoie de mine.
Lencuţa. Nu astăzi. O voi seri mâine. Du-te şi tu unde ai de lucru.
Teodor. Lucru ! Lucrul are să mai înceteze; am promis. Mă duc numai să pun ceva ordine în hârtiile de pe birou. De când cu vestea de ieri am lăsat totul în neregulă. Sărut mâna.
Lencuţa. La revedere Teodor. (Teodor iese).
SCENA XIII Lencuţa. In urmă Anica
Lencuţa. Iubiţii mei. nepoţi! ce bine îmi pare pentru ei. Dacă ar fi trăit biata soru-mea să-şi vadă astăzi pe Teodor al ei. Sărmana, n’a apucat să vadă din gloria lui fiu-său decât cununa de premiant luată în şcoala satului.
Anica. Coniţă mare! Coniţă mare (misterios). A venit d. Luca şi vrea să vadă pe domnii.
Lencuţa. Bine, sa intre.
Anica (rămânând pe loc). Coniţă mare, d-1 Luca este acela care aduce bani lui d. Teodor ?
Lencuţa. Du-te şi fă-1 să intre. D. Luca nu este casieru lui d. Teodor.
Anica. Credeam... Poftiţi domnule, (iese)
SCENA XIV Lencuţa, Luca
Lencuţa. Teodor are să vină îndată. Stati un mo»	1
iuent d-le Luca şi daţi-mi voie să vă mulţumesc în numele familiei lui nepotu-meu şi mai ales în numele meu. Ştiu bine, că fără intervenţia d-tale Teodor n’ar fi câştigat nimic, şi nici că s’ar fi gândit măcar la un aşa câştig.
Luca. D-nă Braescu, sunt totdeauna mulţumit, când pot face servicii unui prietin şi mai ales unui camarad de şcoală.
Lencuţa. D-ta serveşti şi pe acei ce d’abia îi cunoşti.
Luca. Dacă ei stau în calea mea, Doamnă.
Lencuţa. Şi mie mi-ai făcut odată un serviciu pe care nu-1 voi uita niciodată. La moartea sărmanului meu bărbat, aş fi perdut şi puţina avere ce aveam, dacă nu interveneai d-ta.
Luca. Aţi stat în calea mea, Doamnă. Apoi pentru serviciul acela nu-mi mulţumiţi mie, ci lui Teodor.
Lencuţa. Nu, nu, d-tale, d-le Luca. Teodor, cu toată cartea lui, nu mi-ar fi fost de ajutor, dacă nu erai d-ta la momentul oportun.
Luca. Din serviciul făcut d-voastră am câştigat şi eu ceva, nu uitaţi.
Lencuţa. D-ta ai câştigat ceva; eu am rămas însă cu totul.
Luca. Teodor v’a adus în calea mea. Doamnă. Când
DOMNUL LUCA
8
eram tn şcoală împreună, el adeseori îmi vorbea de frumoasa pădure după malul Vedei; de stejarii ei cei drepţi şi înalţi. Această amintire s’a întâlnit în chip fericit în mintea mea cu dorinţa ce aveam să procur unui client lemnărie de stejar. Am luat adresa pădurei dela Teodor şi v’am adus clientul. Aţi primit un preţ care v’a scăpat de urmărirea creditorilor. V’am făcut un bine ziceţi, dar şi d-voasiră mi-aţi făcut un bine destul de mare. Stejarii au fost în adevăr admirabili şi eu am încasat dela clientul adus un bun comision. Din el mi-am plătit primul voiajau în străinătate. Au mai crescut stejarii la loc, doamnă ? Ce frumoasă umbră aveau.
Lencuţa. Oh ! acum este d’abia un tufiş mic pe locul pădurei de altă dată. Noi nu o mai tăiem din nou, domnule Luca.
Luca. Aşa e! Noi am îmbătrânit. O vor tăia din
nou copiii, sau nepoţii lui Teodor. Fiecare ge-
neratiune îsi are afacerile sale.
> »
Lencuţa. Trebue să faceţi bune afaceri, domnule Luca.
Luca. Sunt mulţumit, doamnă; lumea chiar mă fericeşte.
Lencuţa. Dar, desigur, că aveţi şi multă bătaie de cap. Afacerile prea complicate cer multă prevedere, şi prevederea este totdeauna însoţită de
sacrificii si suferinţe chiar.
* >
Ijuca. Mie, doamnă, prevederea nu-mi face atâta bucluc.
Lencuţa. V’aţi obişnuit cu dânsa.
Luca. Nu de loc. N’am recurs la ea niciodată. Ba să spun drept, o singură dată, şi atunci m’a păgubit cu 60.000 lei.
Ijencuţa. Prevederea ? Credeam că în regulă generală, prevederea îmbogăţeşte.
Luca. Pe acei ce aşteaptă îmbogăţirea picătură cu picătură, da. Pe mine însă nu. Eu cum vă spuneam am recurs la prevedere o singură dată. Era în timpul râsboiului dintre Englezi şi Buri. Atunci am jucat la bursă şi ca om prevăzător ce mă credeam am jucat în vederea înfrângerii Burilor... Când au fost Burii înfrânţi, eu isprăvisem 60.000 lei. De atunci m’am despărţit de prevedere.
Lencuţa. N’aş fi bănuit aceasta nici odată. Un om cu aşa întinse afaceri ca d-voastră! De sigur glumiţi.
Luca. D-voastră vreţi numai decât să rămâneţi cu o bună opinie despre mine !
Lencuţa. Ei acum ce să mai zic? Timpuri noi, afaceri noi, câştiguri noi, domnule Luca!
Luca. Nici aceasta. Afaceri şi câştiguri de când lumea! Aceea ce vi se pare d-voastră extraordinar: în natură, în jurul nostru se petrece în chip) obişnuit. (Pauză) Aţi privit vreodată cu atenţiune un fagure de miere, Doamnă ?
Lencuţa. Un fagure de miere; negreşit.
Luca. Aţi văzut acolo în mijlocul căsuţelor pline cu miere, câte un mic viermişor de culoare albă, care stă cu gura plecată în jos şi suge, suge mereu, din miere.
Lencuţa. Viermii albinelor, da.
Luca. Lasă pe aceia, aceia sunt ai albinelor şi au tot dreptul să sugă. Dar sunt alţi, nişte mici arivişti, cari nu sunt în nici o rudenie cu albinele.
Lencuţa. Se poate; n’am observat fagurele bine.
Luca. Observaţi-1 odată bine Doamnă. Veţi vedea pe aceşti mici vermişori albi despre cari vă vorbesc eu. Ce fericite fiinţe, nu ? Albinele aduc mierea, şi ei, musafiri nepoftiţi, profită.
Lencuţa. Arivişti... cum ziceţi D-voastră.
Luca. Şi încă ce arivişti dibaci. Aveţi curiozitatea să ştiţi de unde vin ei şi cum ajung la un loc asa de fericit ? Ascultaţi numai. Viermisorii aces-
1	1	*	i
tia sunt larvele eşite din ouăle unor gândaci ordinari, cari trăesc prin ori şi ce grădină în primăvară. Gândacii aceştia ordinari îşi depun ouăle în nişte scorburi de pământ, şi larvele care ies din ouă stau în scorburi .aproape fără să mişte tot timpul iernei. In primăvara ele încep sa mişte, dar nu pentru a-şi agonisi hrana, ferit’â D-zeu! Împrejurul lor ele nici n’ar găsi acea ce le trebue. Aşteaptă în scorbură fiecare larvă până ce intră un trântor, asâ se numesc albinele de sex masculin, şi când să iese trântorul din scorbură, larva hop ! cu micile sale picioruşe se agaţă de trântor.
Lencuţa. A! ce dibace!
Luca. Ascultaţi numai. Pe spinarea trântorului, larva ar muri de foame, dacă ar rămâne tot timpul... Ea stă însă pe trântor până ce acesta îşi dă întâlnire cu albina, şi atunci iarăşi hop ! larva noastră se urcă pe albină.
Lencuţa. Ce providenţă!
Luca. De ce nu ziceţi prevedere ?! Dar nu este încă tot. Pe spinarea albinei să plimbă micul nostru vermişor până ce albina depune oul; atunci hop! viermişorul se sue pe ou. Şi acum micul lui stomac cerând să mănânce, picioruşele lui se pun în mişcare. Vermişorul sparge oul şi mănâncă întâi sărmana progenitură a albinei! In timpul acesta albina, ca o mamă prevăzătoare pentru micuţa ei progenitură, adună, adună miere în jurul oului. Şi aşa micul nostru arivist, după ce a isprăvit cu oul albinei, găseşte de a gata mierea. Acum vedeţi, doamnă, de unde vin şi cum ajung în miere viermişorii cei albi din fagure.
Lencuţa. Minunile naturei sunt mari.
Luca Dar unde este prevederea, doamnă ? Ar putea capul meu să ghicească aşa de bine drumul mierei cum îl ghicesc aceşti vermişori ? Nu. Atunci dece să-mi bat eu sărmanul meu cap cu prevederea, când viermişorul nu şi-l bate de loc şi ajunge bine.
Lencuţa. Eşti foarte interesant, domnule Luca.
Luca. Ei dar eu îmi perd vremea cu filosofia vieţii, când am venit pentru o afacere. Unde este Teodor?
Lencuţa (merge spre uşa biroului, bale Î11 uşe). Teodor, domnul Luca. (către Luca) Foarte dibaci, domnule Luca, viermişorii aceia. Ar zice cineva că sunt prevederea însăşi.
Luca. Şi cu toate acestea meritul lor nu este altul decât că nu scapă ocazia ce li se oferă. Când
DOMNUL LUCA
vine trenul care îi duce spre fericire, ei sunt în gară. Nici odată nu pierd trenul. Dacă ar fi cu judecată, poate că l’ar pierde.
SCENA XV Teodor, Luca, Lencuţa
Teodor. A! Bună ziua, scumpule. Ce mai faci ? Luca. Ia discutam cu doamna Braiescu asupra inteligenţei oamenilor cari pierd trenul şi a acelora cari nu pierd nici odată trenul.
Teodor. Şi pe cari îi prefera mătuşica ?
Luca. Mi se pare că pe acei ce pierd din când în. când trenul.
Lencuţa. Sau mai curând pe aceia cari nu iau aşa de des trenul. Vă las. La revedere. La masă vom continua discuţia, fiindcă sper că vei rămâne la noi astăzi.
Teodor. N egreşit.
Luca. Cu neputinţă. Mâine, poimâine da; astăzi nu. Lencuţa. îmi pare foarte rău. La revedere. Mă voi gândi însă la viermişorii d-tale. (Luca săruta mâna).
SCENA XVI Teodor, Luca
Teordor. Ce te aduce ?
Luca. Afaceri şi afaceri urgente.
Teodor. Afaceri ? Tot una din acelea care aduc i 50.000 lei, şi pentru care îţi mulţumesc din suflet, draga Luca.
Luca. Ceva mai splendid.
Teodor. Să vedem (se aşează amândoi).
Luca. Acţiunile tale valorează acum 152.747 lei.
înţeleg: vândute până la ora 2'•. după prânz. Teodor (râzând) De unde ştii cu atâta preciziune ? Luca. Fiindcă am convenit cu un cumpărător. Teodor. Cu un cumpărător ? Bânueşti că mai târziu au să scadă ?
Luca. Nu. Mâine chiar au să fie cu 10 lei de bucată mai ridicate. K probabil că la sfârşitul lu-nei o acţiune are să valoreze 600 lei.
Teodor. Dar atunci nu înţeleg, de ce le-as vinde? Luca. Fiindcă ţi-am găsit o moşie, pe care trebue să o iei numai decât.
Teodor. O moşie? Dar eu avocat, nu voi avea timp sa mă ocup de ea. In orice caz sa mai aşteptăm, poate se va mai prezintă ocazii mai bune... Luca. In afaceri nu sunt ocazii, este o singură ocazie. Cine o scapă, pierde trenul. Ar trebui să-ţi istorisesc şi ţie viaţa viermişorilor din fagurele de miere, pe care am istorisit’o d-nei Brăescu. Teodor. 7'otu.şi, draga Luca, să lăsăm afacerea aceasta pe mâine. Vezi tu, astăzi, sunt şi cam buimăcit din cauza emoţiei pe care am avut’o. Şi apoi nu este nici timpul material. Aş voi să stau mai mult la masă cu prietenii. Îmi pare rău că nu. stai şi tu cu noi. Când să desbatem ? Va fi nevoie să văd actele, înţelegi. Să discutăm preţul. Luca. Negreşit. La ora 1 precis trebue să fii la Credit pentru a vedea actele, şi la 3 la palatul de justiţie unde te aşteaptă proprietarul.
Teodor. Ei vezi şi tu, este cu neputinţă astăzi... Luca. Trebue. Altmintrcli pierzi 500.000 lei.
Teodor. 500.000? Luca te rog nu insista (se scoală).
Las pe mâine. Iţi promit dela 7 dimineaţa, 6 dimineaţa, sunt al tău. Vino si discutăm.
Luca. Putem discuta si acum. Te rog numai fi calm şi şezi.
Teodor (şezând). Eşti capricios pe ziua de astăzi. Haide.
Laica. Moşia se vinde cu 500.000 lei. Ea valorează însă 800.000.
Teodor. 500.000 şi eu 11’ain decât 152.000.
Luca. Ipoteca creditului este de 175.000.
Teodor. Rămân de plată 325.000. Eu n’am nici suma, nici experienţa.
Luca. Cultivarea moşiei se face în condiţiuni lesnicioase. Din 325.000 plăteşti 150.000 acum iar restul în 5 ani.
Teodor. Indiferent, acum sau peste 5 ani, când n’am de unde să iau banii.
Luca. Sunt 175.000 de plătit în 5 ani. Din aceşti
175.000	se scad 50.000, pe cari tu nu vei avea sâ-i plăteşti în numerar, ci în serviciu de avocat. Rămân aşa dar de plată netto 125.000; adică
25.000	lei pe an.
Teodor. Tu încerci toate ademenirile, văd. 50.000 servicii de avocat! Atunci vânzătorul este un om bogat, care are afaceri întinse. De ce vinde ? Si încă ieftin ? Nu înţeleg nimic. Astăzi de altmin treli nici nu este pentru mine timpul să înţeleg.
Luca. Vânzătorul este un om foarte bogat. Dacă vinde moşia, cauza este că vrea să se concentreze în afaceri industriale cari sunt pentru el mai rentabile. Serviciile tale de avocat sunt puţin plătite cu 10.000 lei anual, şi aci stă profitul lui. Dacă n’ai fi legat prin contractul de cumpărare a moşiei, tu ai putea pretinde şi 30.000 lei anual, căci n’ar fi prea mult.
1Teodor. Ei atunci, dragă laica, te rog, dă-mi mie slujba de avocat şi lasă moşia pentru alţii.
Luca. Tu eşti şi acum copilăros în afaceri, cum ai fost totdeauna. Şi ca tine sunt cei mai mulţi. Aveţi meritele voastre, nu zic, aveţi carte şi cinste; dar n’aveţi puterea să vedeţi limpede o situaţiune. începe cineva să vă vorbească despre o afacere, mintea voastră să plimbă în fel de fel de închipuiri; îi căutaţi toate cauzele extraordinare, şi treceţi alături pe lângă cele naturale. Cu chipul acesta nu vedeţi nici odată limpede. Probabil că acea ce vă reţine dela vederea limpede, sunt deprinderile trecutului ; basmele şi atâtea fantasmagorii cari sau plimbat prin capul strămoşilor voştri şi cari nu vă dă pace! Şi apoi, vă mai şi credeţi oameni de voinţă! Sunteţi nişte copii, şi încă de cei cu fantasie! Iată-te pe tine. Iţi vorbesc de un sfert de oră serios, şi tu te joci cu lucruri de fantasie. Mă prind că de când am început vorba ţi-a trecut prin cap fel de fel de închipuiri. Te-ai gândit la toate, numai la moşie nu. Nici nu m’ai întrebat unde este moşia, şi cine vinde moşia.
Teodor. Ţi-am spus’o eu adesea Luca, eşti un tiran. Dar eşti un tiran bun şi te .ascult.
Laica. In sfârşit. Să încercăm din nou. Moşia despre care ţi-am vorbit este moşia Bârzcşti din Teleorman şi aparţine d-lui Sihăreanu.
IO
DOMNUL LUCA
Teodor. O cunosc, cum nu! De câte ori mă duc la mătuşe-mea la ţară trec pe lângă dânsa. Cunosc şi pe d. Sihâreanu.
Luca. Domnul Sihăreanu are intenţia să intre în afaceri de petrol.
Teodor. El cumpără, probabil şi acţiunile mele.
Luca. De sigur. Ieri a mai cumpărat tot prin mine 80 de bucăţi.	.
leodor. Da, da, înţeleg. Contează că acţiunile se vor urca.
Luca. Po.ate şi aceasta. Dar cu 30 bucăţi mai mult sau mai puţin, el n’are să fie mai bogat. El contează pe tine ca avocat. Tu eşti un bun şi cinstit avocat, şi în afacerile lui de petrol, el are nevoie tocmai de un aşa om. Moşia Bârzeşti este apoi şi izolată de celel’alte moşii ale lui, cari toate sunt în regiunea petroliferă.
Teodor (vădit emoţionat, şterge sudoarea după frunte). Totuşi pentru mine este o prea mare responsabilitate. Moşia e frumoasă, ştiu; dar cum voi plăti? Arenda nu e prea mare, şi contractul îmi pare că expiră târziu.
Luca. Peste trei ani. Arenda în adevăr, cum ştii este scăzută. Moşia aceasta a fost până acum neglijată de d. Sihăreanu. Actualul arendaş plăteşte numai 20.000 lei. Tu când vei arenda-o peste trei ani vei lua minimum 35.000. Te sfătuesc însă să o cultivi singur.
Teodor. Vezi dar că arenda nu-mi ajunge să plătesc nici ratele datoriei către d. Sihăreanu. Rămân ratele creditului şi numai vorbesc de dobânda banilor mei.
Luca. Nu uita însă că după cinci ani rămâi cu un venit frumuşel. Apoi, tu ca avocat ai să câştigi de azi ’nainte mai bine. Avocat al d-lui Sihăreanu; aceasta înseamnă ceva. Vii în contact cu toţi oamenii de afaceri. Te asigur n’ai să regreţi.
Teodor. Iarăşi rob al muncei încordate. Iarăşi cu frica în inimă de ce are să fie mâine. Voi avea destul? Nu voi avea destul? Va trebui iarăşi să fac economii meschine, cari să-mi tortureze nevasta şi copii! Sunt 20 de ani de cârid duc această viaţă (se sţoaiă şi se plimba agitat). Credeam că acum am scăpat. Tu vrei să mă aduci din nou în vâltoare. Cu cei 1 50.000 lei ce am acum, aş fi putut să-mi întocmesc un interior nu luxos, dar confortabil pentru trebuinţele mele. Şi acum din nou pe drumul nenorocitului care are să scoată bani şi din piatră; fiindcă familia cere, creditorii cer, obligaţiunile sociale cer... Dragă Luca, dă-mi timp să reflectez...
Luca. Nu pot să-ţi dau timp decât până la ora 1 astăzi. Este şi alt muşteriu.
Teodor (şterge sudoarea după frunte). Ei bine, mulţumesc. Nu pot. N’am curaj. Am copii.
Luca. Tocmai fiindcă ai copii. Ai o fată de măritat. Ce partidă poţi avea tu, ca simplu avocat cu reputaţia ce ai până acum? Pe nimeni. Fiecare îşi închipue că nu câştigi prea mult. Din aceşti 1 50.000, ce să dai copiilor, ce să-ţi opreşti pentru tine? Eşti un laş, fugi dinaintea norocului sub
pretextul că el îţi impune prea multe îndatoriri. Da un laş. Şi ce îndatoriri ! O jucărie pentru tine, ca avocat a lui Sihăreanu. Mâine, poimâine, în consiliul de administraţiune al societăţii Aure-lius, unde clientul tău este primul acţionar. Proprietar al unei moşii care valorează cel puţin
700.000	lei. Teodor adună-ţi minţile!
Teodor. Dar d. Sihăreanu poate nu reuşeşte în
afacerile sale de petrol, şi atunci eu rămân în propriile mele forţe; fără 50.000, fără consiliu de administraţie.
Luca, (semnificativ) 50.000 lei în tot cazul sunt bine plătiţi. Datoria ta va fi de 125.000.
'I'eodor. Cum şi nepledând?
Luca. Cum îţi zic 50.000 lei sunt bine plătiţi.
Teodor (privind fix în ochii lui Luca). Bine plătiţi i
Luca. Iar pentru restul de 125.000, dacă vei a-veâ câte un an prost vei fi îngăduit. Creditorul tău nu este un om aşa râu ; îţi este chiar prieten. Dar sunt sigur că nu vei avea nici un an prost.
Teodor (continuând să privească fix pe Luca). Eşti tll Creditorul ?
Luca (indiferent). Pot fi chiar eu; ce te importă pe tine? Ai să plăteşti anual tot 25.000 lei.
Teodor. Atunci toata insistenţa ta ...
Luca. Costă pe d. Sihăreanu 125,000 lei.
Teodor. Şi pe mine robia pe cinci ani ; neliniştea; şi poate desperarea (ameninţător). Aceasta este afacerea ta! Te înţeleg! Teodor cu munca şi Luca cu beneficiul net! Şi de ce m’ai ales pe mine ? Tocmai pe mine ?
Luca (calm). Fiindcă între muşteriii pe care îi am pentru această afacere, tu eşti singurul care îmi inspiri încrederea că ai să plăteşti punctual cei 1 25.000 lei.
Teodor (emoţionat cu vocea întrreruptă). Ah! lipitoare! lipitoare ! lipitoare! Cum găseşti tu de bine trup sănătos şi plin de sânge din care să sugi. Lipitoare ! (Luca se ridică încet şi se depărtează). Prietenia pentru mine este dar siguranţa pe care ţi-o inspir ca debitor!
Luca. Ce ? ai dori poate ca eu să muncesc pentru tine ? Eşti încă tânăr! Şi eu din principiu nu dau de pomană. Apoi mi se pare că exagerezi puţin. Ce încasez eu din toată această afacere?
125.000	lei; pe când tu, după cinci, zece ani cel mult, dacă vei voi să vinzi Bârzeştii, încasezi 700.000! Nu găseşti că balanţa se lasă mai greu dinspre tine ?
Teodor. Da. Dar munca cine o aduce?
Luca. Ei dacă n’ai aduce nici atâta, dragă Teodor, ce ai aduce tu ? Eu sunt lipitoarea care suge din sângele tău! Ce să-ţi fac, dacă eşti dintre oamenii care au nevoie de a fi supţi pentru a-şi veni în sănătate ! Tu eşti născut ca să fii robul muncei continue. Pentru ca tu să prosperi, trebue să-ţi dea cine-va munca, porţie cu porţie, căci tu de la tine nu ştii să ţi-o măsori. lată cu îţi dau o porţie care nu întrece puterile tale. Fă-o şi ajungi bogat... Dacă aş putea eu să o fac singur... nu ţi-aş lăsa-o ţie! Dar vezi tu, eu sunt cam leneş, şi n’am învăţat
DOMNUL LUCa
11
atâta carte. Văd mai limpede ca tine momentul unei afaceri ; .ştiu când să interviu, dar n’aş putea niciodată să duc pe umerii mei o afacere timp de mai mulţi ani. Ei, dacă aş avea ştiinţa ta, rutina ta la muncă... Dar atunci poate aş fi ca tine, şi aş avea nevoie de un altul care să-mi deschidă ochii.. Şi ca să mă dublez nu pot. Să rămânem dar cum suntem. Natura ne-a specializat pe fiecare, şi a făcut bine. Tu cu rolul tău, eu cu al meu...
Ta 0 doi' (şade din nou pe scaun, cu aer abătut). Iartă-lTlă
Luca. Poate tu ai dreptate. Dar îmi ceri un sacrificiu prea mare.
Luca. 15—20.000 lei anual timp de cinci ani! La puterea ta de muncă nu este prea mult. Ai să obţii procese mai des. Până acum ţi-au fost apreciate munca şi cinstea, de acum are să-ţi fie apreciată şi influenţa socială. D-i Teodor So-reanu nu este numai d. avocat Teodor Soreanu, este şi proprietarul Bârzeştilor... Haide Teodor, nu sta prea mult la îndoială. Se apropie ceasul. Mai târziu ai să-mi fii recunoscător... Ţi-a-duci aminte, acum trei luni în urmă, cum protestai, când ţi-am propus cumpărarea celor 30 bucăţi ale Societăţii Aurelius. Economiile tale! Dorinţa de a-ţi cumpăra mobila biroului! Ce va zice nevasta când va auzi! Dar copiii, cărora le promiseseşi nu ştiu ce fel de păpuşi... Şi la urmă a fost bine. In loc de 1 2.000 ai acum 152.000. Vă buimăciţi voi repede, odată însă porniţi la drum, cu jugul pe grumazi, ţineţi drept înainte. Di-seară când te vei şti cu contractul semnat, are să ţi se pară că moşia ţi-a aparţinut de când lumea. Şi mâine nu ai să mai vorbeşti de datorii, ci ai să te pui pe lucru.
Teodor pe scoală, cu nehotărâre). Moşia O ClinOSC. Dacă aş fi bogat n’aş dori mai bine.
TAica. Bogat! Nu există bogat şi sărac. Există curagios şi fricos.
Teodor. Actele sunt la credit.
Luca. Toate în regulă; au trecut prin mâna mea. Eu nu-mi expun debitorii mei, fii tu sigur. (Teodor se uită la ceas). Ea Ora I.
Teodor (înaintează încet, apoi dă cu hotărâre mâna lui Luca)
La ora 1.
Luca. La ora 1. Să aduci cu tine acţiunile.
SCENA XVII.
Luca, Teodor, Lencuţa.
Lencuţa. A! s’a prelungit mult convorbirea D-voa-stră; d. Luca de sigur a povestit şi lui Teodor viaţa viermişorilor.
Luca. Nu Doamnă. Teodor mi-a povestit mie viaţa lipitorilor.
Teodor. Luca, iartă-mă.
Luca. Dar acum trebue să mă duc. Sărut mâna doamnă BrăeSCU (către Teodor). La 1.
Lencuţa. E foarte interesant d. Luca. îmi pare rău că nu a rămas cu noi la masă, şi tocmai astăzi când suntem cu toţii veseli. Am fi putut sta mai mult de vorbă.
Teodor. Nu putea rămâne fiindcă avea o afacere.. De altfel şi eu trebue să plec numai decât. La 1 sunt ;işteptat la Credit.
Lencuţa. Lasă Creditul pentru astăzi, dragă Teodor. Astăzi odihnă desăvârşită.
Teodor. Cu neputinţă mătuşico, regret din suflet dar cu neputinţă (sună). Dar unde sunt ceil’alţi? Trebue să iau ceva în gură. Aproape 1 21 ,/2. Anico!
SCENA XVIII Teodor, Lencuţa, Anica, Clientul.
Anica (având ia spate clientul). E domnul care venise pe la 10.
Teodor. Astăzi nu o să am vreme. Dar mâine sunt la dispoziţia d-voastră.
Anica. Vă spuneam eu.
Clientul (foarte vesel). Nu face nimic domnule Soreanu, nu face nimic! Eu sunt un client care aduce noroc! Vin şi mâine. Astăzi, înţeleg eu, vreţi să mai petreceţi. Să petreceţi sănătos. Ei! şi eu am avut odată un noroc ca D-ta, poate nu asa mare, dar mare noroc. Aveam o casă în părăsire la mahala. Nu luam nici 100 lei chirie. Tranc! Domnul Primar croieşte un bulevard drept prin faţa casei mele! Şi unde umflu neicuşorule 25.000 lei, numai pe o jumătate din locul casei. Norocul nu te întreabă.
Teodor. Mâine, domnul meu! Anico repede dejunul.
Clientul, Petreceţi cu bine domnule Soreanu. Mâine sunt la 10 la d-voastră. (iese).
Teodor. Vă aştept. Anico, mergi odată. Dejunul mai repede. La 1 trebue să fiu la Credit.
Anica. Dar pentru 1 este poruncită masa. N’au venit nici domnii.
!Teodor. Du-te când îţi spun. Sau plec şi fără masă
(Anica face semne de mirare, iese).
SCENA XIX Lencuţa, Teodor
Lencuţa. Teodor, ce înseamnă această grabă? Ai invitaţi. Cum să pleci aşa ?
Teodor. Am invitat fără să prevăd. Dar rămâneţi d-voastră, pe mine mă scuzaţi.
Lencuţa. Tu să pleci, cu neputinţă. Tocmai tu trebue să fii astăzi.
Teodor. Eu trebue să fiu la Credit la 1.
Lencuţa. Amânăm masa pentru 1 \l2. Intr’o jumătate de oră termini.
Teodor. După Credit mă duc la Tribunal pentru a face nişte acte. (Pauză). Dragă mătuşico m’am decis că cumpăr moşia Bîrzeşti.
Lencuţa. Moşia Bîrzeşti! (emoţionată şade pe fotoliu). Moşia Bîrzeşti a d-lui Sihăreanu? O nebunie, dragă Teodor! O aşa moşie,tu n’ai de unde să o plăteşti.
Teodor. Se vinde cu 500.000 lei.
Lencuţa. Cu 500.000 lei. Neapărat. Este o moşie mare, boierească. De unde iei tu banii ?
Teodor. Rămân dator.
Lencuţa, Teodor, nu face asta! Nu face datorii nu face datorii. înţeleg d. Luca te-a încurcat Aceasta era afacerea lui.
Teodor. Sunt decis.
Lencuţa. E o nebunie ce faci ?
Teodor. Va fi ultima, dragă mătuşico! Sunt încă tânăr. Am curaj. Voi munci. Iţi jur că după ce voi plăti moşia Bîrzeşti, mă retrag pentru totdeauna la ţară, să mă odihnesc, să trăesc fără griji.
ftOMNUL LttcA
12
Lencuţa. Iarăşi un jurământ! Nu voi trăi eu ca să-l văd împlinindu-se...
Teodor. Nu te supăra pe mine, dratei mătuşico. Dar nu se putea. Era o ocazie, care trebuia
. prinsă. Aş fi fost un laş să o las altuia...
Lencuţa. Şi cine te oblică să alergi după aşa ocazie? De ce numaidecât să o prinzi ? De ce goana această nebună după afaceri, după câştig?
Teodor. Fiindcă alţii rni-ar lua înainte; şi sunt dator să ajung eu cel dintâi.
SCENA XX
Elisa, Marioara, Lencuţa, Teodor
Elisa. Dragă Teodor. Ce spune Anica ? N’a înţeles desigur bine.
Teodor. Nu, nu ! A înţeles bine. Eu trebue să plec îndată.
Elisa. Dar tocmai acum; din minut în minut, sosesc învitatii.
Teodor. Rămâneţi voi. Ne vom vedea diseară.
Manoara. Dragă mătuşico! Ce s’a întâmplat?
Lencuţa. Eu ce să ştiu fetito ! Mintea mea bătrî-» » *
nească nu mai înţelege lucrurile noi.
SCENA XXI
Pândele, Sevasta, Matei, Lencuţa, Teodor, Elisa, Marioara Anica.
Matei. Poftiţi doamnă, fată suntem cu toţii.
Pândele (intrând ia braţ cu d-na). Ne-am gătit ca pentru zi mare. Când am plecat de acasă am zis servitoarei, să nu ne aştepte toată după prânza, cu cât om veni mai târziu cu atât, să ştie, că ne-a mers mai bine. Ha ! ha ! ha ! D-nul Matei a adus şi un aperitiv (către Anica care sta în uşă). Ia biletul din mâna băiatului de afară. Facem începutul banilor numai CU O ciupeală de 400 lei. (Anica aduce hârtia) Ad’o. Aşa. Iată 425 lei exact (dă hârtia lui Teodor).
Teodor. Ce este asta? Un compt pentru Matei? N’am bani! N’am bani. Sunt dator peste 300.000 lei. Cine a comandat ? Cinci ani nu pot să fac nici o cheltuială. Să ducă bicicleta înapoi. (Mirare
din partea tuturor).
Matei. Tată îţi jur, că nu mai cer nimic. Plăteşte-mi acum bicicleta, şi nu-ţi mai cer nimiciţi jur.
Teodor. Juri! Jurămintele tale n’au trecere la mine. Eu nu ti-am zis să comanzi.
t
Lencuţa. Teodor! Dă hârtia aceea la mine. Băiatu ar suferi prea mult (ia hârtia). Aşa. Plătesc eu, Matei.
Matei. Scumpă mătuşico (sărută mâna).
Lencuţa (semnificativ). Eu singură mai cred astăzi în jurămintele tinerilor...
Sevasta. A glumit d. Soreanu. Dar spre norocul d-lui Matei, bicicleta o plăteşte mătuşica şi costumul de sport, tatăl.
Teodor. Nu plătesc nimic. Şi acum să mă iertaţi. Regret din suflet,dar trebue să plec. Este aproape 1.
Elisa. Fără să dejunezi ?
Teodor. Voi lua ceva la Palatul de justiţie. încă odată vă rog să mă iertaţi. Anico dă-mi pălăria, (intră în birou şi revine după câteva momente cu ghiosdanul). îmi pare
foarte rău, dar imposibil să fac altfel. Dumneata scumpă mătuşe care înţelegi situaţia mea, le vei explica totul. Vă doresc poftă bună (iese).
(Toţi în mirare, 8ă privesc unui pe altul).
SCENA XXTI
Lencuţa, Matei, Marioara, Elisa, l'andele, Sevasta, Anica.
Pândele. Coană Lencuţa ! S’a întâmplat ceva încurcătură cu câştigul acela.
Ijcncuţa. Nu domnule Pândele, nici o încurcătură
Pândele. Doamne ajută. Dar atunci?
Elisa. A primit vre-o scrisoare?
Lencuţa. Domnul Luca a fost aici. Dânsul l’a chemat.
Anica. D-nu Luca! Cum l’am văzut eu intrând, mi-arn zis: Omul ăsta arc să ne strice rostul pe ziua de astăzi.
Pândele. Cine-i d. Luca? N’am auzit niciodată de dânsul.
Anica. Ia câştigă d-ta 150.000 de lei şi ai să auzi de dânsul numaidecât.
Pândele. Ei atunci, n’am să dau eu niciodată ochi cu d. laica.
Elisa. Ar fi putut să ne cruţe astăzi.
Matei. Dar poate că este la mijloc o afacere însemnată mamă? Tata nu putea să scape ocazia. Mie îmi pare rău, dar n’aş fi făcut altfel. (Pauză). De ce n’am merge la masă? Eu am promis prietinilor să fiu cu bicicleta la şosea la ora 2. Se apropie. Nu este bine să inaugurez bicicleta nouă cu o întârziere.
Pândele. Dar fără d. Teodor? Să-l aşteptăm.
Matei. Ce are a face. De câte ori n’am dejunat noi fără tata! Nu-i aşa mamă?
Elisa. Adevărat. Credeam însă că de astăzi nu va mai fi aşa.
Matei. Eu în definitiv nu pot să pierd întâlnirea cu prietenii. Dacă d-voastră voiţi să mai aşteptaţi, bine, pe mine însă mă iertaţi, eu mă grăbesc. (Se
îndreaptă spre uşă).
Lencuţa. Stai Matei, nu pleca şi tu.
Pândele. Lumea de azi are gâdelici la tălpi coană Lencuţa. Dacă n’o ţii, sboară.
Lencuţa. Tocmai! Tocmai! Dar iată mă fac şi eu ca lumea de azi. Să luăm repede dejunul, fiindcă mă grăbesc. După nursă plec şi eu la mine la ţară.
1Hlisa. D-ta mătuşico? Cu ce te-am supărat?
Lencuţa. Cu nimic: Vă iau şi pe voi dacă vreţi.
Marioara. O, cum să nu vrem? Nu-i aşâ mamă?
Elisa. Fără Teodor?
Lencuţa. Teodor are să vină şi el; probabil, mâine, poimâine; fiindcă are o afacere prin apropiere. O să vă explic eu. Repede dar Ia masă. Trenul pleacă la 5, n’avem timp de pierdut.
Sevasta. Şi eu care venisem cu cărţile de pasenţă!
Pândele (aparte, către soţia sa). Ţi-am spus eu Sevasta de atâtea ori : în casa ariviştilor merg toate de
a’n fllgâ. (Se duce şi dă braţul d-rei Lencuţa, Matei dă braţul d-nei Sevasta). Dar aceasta nu ne va împiedica să fim veseli.
Lencuţa. Negreşit, negreşit, numai de vom aveâ timp.
(CORTINA)